CUPRINS Untroducere . ae ls De 1. Reprezentaroa rani a Sivas “bali AS ota a 20 SA) REGU ee. Se eatin diy ene 6 a ata gD eee Cg Ee ee BI orton an 1.3. Coleane stratigrative .+ S Lt. Legenda hartilor, sectiunilor netghse: i coloanelor iratigtatice ee 15. Hirli geologice Speciale . y tae Ree tidi i Nar iplemtnemsedica wiry et Sic, 8 a4 24, Constitutia @lobutal : vo @ 2.2, Litosfera weasoteeseeet St ee 3 221, Litosteta . moe Rare don». Bees 36 222. Astenosfera | atiech a 38 2.2.3. Grosimea litosterei’ yi fluxut’ temic” 48 9. Crista terestra . aii $6: 50 7 re 40 204, Crusta contineniale ll 292, Crista oceanied tt : 253. Crusta.intermediani, 42 Reape CRAIG a ee 2.3.5, Evolufia crustel terestre ~* Ft IR A eas : aS $ Structuri primare . , . a ec ee Sy teats etinete" the -rocllon sedinnentare. - 4 31. Stratul ea parte elementara a stratidfere’ rr val a a 3.12. Proprietafi Structurale ule rocilor sedimentare | Vali 5 Be 3.1.3. Raporturi de coneordanté si disvordanya a stratelor |!) ) ) 57 314. Tipuri de discordanje in stratigrafia seismic’ TOR © insige BD $15. Transgresiuni si regresiuni marine & cue Stated primare ale rocllor eruptive... 4... es OR 424. Structuri primare ale rocilor extruzive |) ) | | =o 122. Structuri primare ate rocilor intruzive . 2 1 LL 2) te $8. Rela|ii tipurl de magmatism—placilitosferiee | 2... 8 Stress gideformare © 2... 1 ee tae TM te 41. Strese ee ee eee 411, Componentele stressuiut 25) OO SS tlt ts 412, Stressul inteun punet Db Sone 410 Stressul pe un-plan 2 |! "PS Ad wy SATA gor EE 41d. Elipsoidul de stressing ee Se te 415. Stiri speciale de stress |! Me |srtietegdy, ances 41.6, Exemple de stairi de stress trot | 2 TS 2. Delormared uch Paradeid 5 « WS: 421. Elipsoidil de déformare Tl% 42%, Stwainurt asociate cu deforméri omogene 2... 6 2 et 423, Strain gi deformare er itt 43, Raspapsit rocilor, Ia actiunca ‘stressuiul <<. = are ha 43.1. Stadii de deformare . . . ee cr 42g Diugrama ntrwrcetormare < ree oven oe Mécanisme de deformare | 4 444. Factorit care controleaz coniportares rocllor > Structuri cuimte. Procese de cutare . . . ~ 5,1, Elemontele geometrice ale cutelor . 32. Clasificarea geometricd a cutelor | 2. 5 33. Analizs microstructural a qutelor . . . IM aoe ts 5.01. Orientarea elomentelor constitutive ale sacle » + » Tetailes 5.2, Clivajul, sistozitates gi limiawile . 5.3.3. Aplicatii practice ale analizei, amuciostrietrale ian + studi a =) qurilor cutale , . ee is 4. Stadiile de deformare a stratelor . - 66 ee et . Tipuri de mewanisme de cutare . , . ee ae ae + ee ee 55.1, Cutgrea prin fiexionare gi alunecare Z 552. Cutorea prin aplatizare : 5.9.2. Cutarea’ prin curgere 6.5.4. Cutarea prin flexionare af forfecare ie 535. Cularea prin flexionare si aplatizans ‘i a6 Cute knick, ,en ehevron* si vonjumute 6, 0 0 0 Le wNivele structurale 5 ee adele ‘Tipurl_genetice de cute... CAMBER 5 S41, Cute formate prin actiunes toiteior toctomies NEED 7 572 Cute de origine netectonicd ss. 5 Sxlpwtss dress 5a. Metode de studiu gi reprezentace a cutelor 0. 02. Pee Structust disconlina! . 45g. 2 ee tee GA RAPGE AW FON... Rn A ae Le bene 6.2. Mecanies rupturilor ae eae 641. Relatille rupturilor eu ctressul st detormarea aa 622. Pactorii enre controleazd comportares rocilor Ja. vuperd “oe 8 63, Pisuratie roeilor =. ee ns St a * 634. Tipuri de fisuri Aes RPE Bs 63.2, Matode ce cercetare a fisuratiei vocilor ©. ¢ /. Babli ~ es ZA. Caraetwrete generale 91 elementele faliior 2. eae 3 7.2. Clasificarea fullilor . RAGS we AE ew ae Clasifieares gevintetslea VE Pa: 7.22, Clasilicarea genetica ey TARE 43. Metode de stidiu $1 reprezentare a "utiior 7A, Falil gravitationale . car aw bagansbebniyrgeed TAL. Aswingil de falit gravitationats ; 2 Mecanisme de formare 8 grabencioc . . > |) ipuri de zone de rifturi . ae Txomple de rifturi inttacontinestaie @ Istercontinentale < 75, Full de incdlecare 2 Be oe eee 2 751. Tipuri genetice de’ inediects| ~ iota ul ees 52. Asovialii de falli de incdlevare 753. Pinze tectonice . 734. Eoneaerettt aise ‘sivedniictor “de tormare a a yaiiajelor” 346. Decrogirt ee ee PR e= 8 Eo i slender gain defo eter ot Soi 6.2. ple crogiri ta Scara globulul terestri: 17. Falil ae ee oe pee 8.4, Elementele structuritor diapire 8.2. Originea structurilor diapire 83, Tipurl de structuri diapire 85. Steucturl diapire din Romania... . «+ 9. Tectonica global sy as 94. Teoria expansiinii funduritor occanice 14. Dinamica procesulni de expansiune © 2... 9.1.2. Mecanismele expanshinii fundulul oceaniee . . 9.2. Deriva continentelor ae ae Be ww 3. Tectonics placilor Sait Hale O51. Migelirile pilicilor” | 0. 32. Stressuri in plictle fitdsferive |. 9.4. Procese tectonice din zonele de subductie * 94.1, Morfostructura zonelor de subductie . - 94.2. Provese tectonice necolizionale 9.4.3. Dinamica procesutui de subductic (Migchirl tectomice, 2 6 ee ee ee 10,1. Misciri verticale ale scoarfei terestre 2. 6. 5. 402, Migekri orizontale (tangentiale) . . . . . . 103. Manifestarea migcarilor tectonice in timp gi spatiu Elemente geotectonice ale scoartei terestre Wd. Regiumi stablle 2... , 11.2, OI ss kg 11.2.1, Evolutia notiunil de geosinelinal . . . . 4122. Leg) generale de deavoltare a geosinelinalelor 11.23,.Stadii de evolutle a regiunilor geasinclinale 8, Diapirismul gi structurile diwpire © 6. ee G4, Ipsteze privind qiodul de punere fh foc a nuicléelby diapire 1124. Geosinclinalele in concepfia tectonicii plicilor’ +, ar 1 as ae a4 254 258 26r 261 262 . a0 267 az 2 ae be 284 2H > Bay 237 > g8a 297 2 308 906 312 a 319 319 327 928Geologia structuralé este o ramuna a stiintclor geologice care se ocupa tudierea formelor de‘2deamint $1 a structurii interne a corpurilor de in-constitutia scoarjei terestre precum si al migcdrilor $i deforma- t suferite de arestea. iteritele tipuri de roei sau asocizfii de rect constitule corpuri geo- e ale cfiror forme si dimensiuni variaza in limite largi, Astfel rocile tare apar, in mod obisnuit, sub forma de strate care, la rindul fi orizontale, Inclinate, cutate sau faliate. Rocile magmatice pot p dilindroide, lenticulare sau neregulate. In ne se Intilnese mui frecvent corpuri lentiliforme, at, ie ait * ‘heregul te forme variate sub care se prezint& corpurile de roci ca $i ra- de asezare in apatiu ale acestora sint cuprinsé sub numele de zietimint. sau forme structurale, lerea structurii si a dezvoltarii seoartei terestre se realizeazd lalizei_geometrice, cinematice si dinamice a formelor struc- a geometrici consti in stabilirea formelor si a dimensiunilor de roci dintr-un sector al scoar{ei, a structurii interne ca si a Seometrice dintre acestea, Analiza geometrica se bazeazi Linute prin cercetari geologice de teren, precum gi pe datele o in foraje ai uct miniere sau prin cetcetari geotizice. Trebuie A cA analiza geometricA nu se rezuma la culegerea si inven ormatiilor referitoare la ean erates ‘st relatiile ale formelor’ structtralé; ef implica si 0 interpretare si corelare ‘informayii pe masura ucumularii lor, fh vederea obtinerii une! ‘de afisamblu, unitare, 9 constitutiel geologice a regiunii cerce- ir cate se reprezinta grafic pe harti si sectiuni geologice. Cu lor de cercetare pe teren si de reprezentare grafied a stra terestre s¢.ocupA © ramura relativ tindrd a geologiet struc me cartografia geologic, cinematica, cea de a doua treapté in cercetarea structurii e, consta in sudiul misedrilor si deformirilor pe care -corpurile de roci instunp geologic. Cu alte cuvinte, analiza eh urmiireste in primul rind reeonstituirea mecanismului de: for- diferitelor tipuri de structuri, Ea se bazeazi pe datele analizeigeometrice a corpurilor de roci, a raporturilor spatiale dinkré ele gi studiul tuturor urmelor miscarii si deformavii imprimate In caracter formatiunilor geologice. Un alt obiectiv important al analizei cinematice este reconstitui succesiunii In timp a diferitelor procese geologice care au condus la ay tifia formelor structurale existente intr-o regiune cercetata. Din. pul de vedere cinematic se pot deosebi forme structurale sau structtuti y mare, care au aparat concomitent cu geneza corpurilor de roci si str turé secundare, rezultate prin deformarea unor structuri primare. exemplu, un strat orizontal este forma primar de z&cémint @ unei r sedimentare, in timp ce 0 cuti este o structura secundara, Analiza cinematica urmareste, de asemenea, slabilirea relafiilon d tre migcarile si deformarile suferite de diferitele corpuri de roel, $12 fenomene gevlogiec, cum sint fenomenele magmatice sau acumula depozitelor sedimentare, Sub acest aspect se deosebesc, de exemplu, nomené,.magmatice antecinematice, sincinematice, tardicinematice si po cinematice. ; Analiza dincmici urmaresie stabilivea naturii mecanice, a intensita orientérii i a punctelor de aplicare a foryelor care au determinat.def marea corpurilor de roci..Aceasta se realizeaz’ prin corelarea requlta lor analizei geometrice si cinematice cu datele experimentale privind.n ‘dul de comportare, mai ductila sau mai rigid, a diferitelor tipuri rori supuse unor compresiuni, distensiuni sau torsiuni in diferite © ditii de temperatura, presiune, umiditate etc. 7 Deformarea corpurilor de roci si aparijia structurilor secundare po fi determinata de actiunea unor forte de origini foarte variate. O ea categorie de forje o constituie fortele exogene, cure isi au sursa Th e1 gia solara, Ele pot determina deformari ale rocilor prin contractie ¢1 Jatare termica, prin hidratare si deshidvatare etc. Cele mai importa deformari ale corpurilor de toci sint insd generate de forjele endog numite si forte tectonice, Acestea determina migcarea unor velume m de roel, afectind sectoare importante ale seourjei si, respectiv, ale Ti sferei terestre. ‘Ansamblul proceselor geodinamice Ia scara planetara si-a gasit 0 plicatie unitara in cadrul. conceptului tectonicii globale sau a tecton placilor, In acest concept, procesele de deformare ale corpurilor de 1 din. scourja terestra.sint. determinate de migcdrile convergente, div gente sau de culisare ale placilor litosferice, migcdri determinate, la 1 dul lor, de distributia neuniforma a maselor si 4 cdldurii in interic planetei. In concluzie, obiectul geologic’ structurale este cunoagterea geor triei, a cinematicii si a dinamirii corpurilor de roci din scoarja teres ‘Sinteza datelor rezultate din analiza’ geometricd, cinematicd 9i dinam ‘silcorelarea acestora cu informatiile privind virsta fazelor) de: mise 4@ deformare conduc la reconstituirea evolutiei in timp si spafiu a u settor/al’seoarfei terestre, adic a istoriei tectonite a sectorulul respec» Metodele :geologiei. structurale..In. studiul. strictural-geologic al unci sint utilizate: diferitesmetode de cercetare, care variazi in functie iectivele «urmitrites Observatia directa pe teren sicanaliza comparativa a formelor de 2i- ale corpurilor de roci este metada de baza pentru: obtinerea in- rmatillor de ordin structural. Observatiile si masurdtorile efectuate pe en In deschideri-naturale, in cariere sati luctari: miniere permit deli- Mitarea corpurilor de roci, stabilirea relatiilor geometrice dintre ele st prezentara lor pe harti geologice. Deseifrarea structurii interne a corpurilor de roci si stabilirea eonditii- r in-eare a avut loc: deformarea corpurilor respective se bazeazi pe-da- e objinute prin metodele analizei microstructurale wind ca obiect studiul foliafiilor, liniatiilor, microcutelor, fisuratiei otc. Ancliza -petrostructurald, care se bazeaza pe studiul ‘microscopic al arilor suferite de mineralele din constitufia.rocilor ca urmare a mavii-gi a metamorfismului suferite de acestea, contribuie, de ase- enea, la cunoasterea conditiilor de deformare, in Special, a corpurilor roci mai mult sau mai putin metamorfozate. Cunoasterea structurii de-adincime a scoarjei terestre se realizeazd analiza, corelarea si interpretarea datelor rezultate din observatiile ectuate asupra it telor, a datelor de foraj sia datelor obtinute in diferite metode de cercetare geofizicd; Rezultatele aplicarii acestei ade se-exprimd grafic ’prin construirea' unor sec{iuni geologice, a unor fi structurale (cu izobate), 8 hartilor de grosime (cu izopachite), a har- fice (de descoperta), a hartilor litofaciale, a hartilor pa- logice (ale reliefului ingropat) ete. @ experimentald si-a gasit unele ‘aplicatii in studiul comportarii si mineralelor supuse la: diferite conditii de presiune si tempe- »Pe aceasta -cale, au fost obtinute date importante privind dina- proceselor de deformare.. Prin modelarea experimentald, adicd prin oducerea la scara foarte mica a unor procese de cutare, de faliere, u de diapirism au fost obtinute informatii privind modul: si. conditiile care s-au desfasurat procesele respective in natura. Aplicarea corectA a acestei _metode. necesita. respectarea principiului similitudinii meca- ce, care a fost exprimat de Reynolds prin formula Ce Ca- Crs «Cy este raportul dintre viscozitatea obiectului natural si cea ‘a iaiului utilizat in modelare; Cy — raportul dintre greutatea speci- ebiéctului si cea a materialulul utilizat in modelare; C; — raportul lungimea ‘obiectului din natura si cea a modelului; C, — raportul e durata procesulut natural si cea a procesului de modelare. Folo- acesiei metode:are avantajul cA permite observarea desfagurarii in Mp @ procesului de deformare, observare care nu este -posibild in na- data find: durata foarte mare a proceselor de deformare naturale: Cunoasterea moduluicde manifestare a°miscarilor scoarfei in prezent in trecutul geologic: mai apropiat se tealizeazi prin metodele geode- eomorfologica, volumetriea. :Metoda geodezica. permite determinarea vitezelor de ridicare/sau « coborire a scoartei prin compuararea rezultatelor unor lucrari de .nive ment efectuaie la anumite intervale de timp. Pe aceasta cale a fost st bilité. de exemplu, existenta unor miscdri de coborire a scoartel cu vite de 1—2 mm/an in zona oragului Focsani si a unor ridicari de 4—5 mmf in zona de nord a Carpatilor Orientali romanesti, Metoda geomorfologica se bazeazd pe unaliza profihului longitudi a) vailor si al teraselor fluviatile, a variatiei in timp’ a liniei jacmulu: teraselor de abraziune marina emerse §i submerse ete. Metoda volumetrict consté in determinurea volumului depozitel terigene acumulate intr-un anumit interval de timp in| eadrul-unei d presiuni si vaportarea acestuia la suprafata zonei sursd a smaterialu) terigen respectiv. Pe aceasti cale pot fi dbfinute informatii privind i tensitatea ridicdrilor ariei sursa si, respectiv, intensitaten migcdrilor in gative manifestate in cadral bazinului de sedimentare. Pentiy prélucrarea informatiilor microtectonice si de petrologie:stru turald se utitizeaz’ metodele statistic matematice, In ultimii ani, o ap catie din ce in ce mai larga o prezinta utilizarea calculatorului in rez varea: unor probleme ale geologiei structurale ca: modelareamatemati a@ unor: proces tectonice, prelucrarenunor volume rari de privind pozitia in. spatiu a diferitelor elemente structurale si elaborar unor diagrame sau'a unor harti structurale. ie geologiei structurale cu disciplinele inrudite, Q:importan majora pentrn descifrarea structurii geologice»a-unei regiini 0 prezin cunoasterea stratigrofiel acestela.’ Astfél de exemplu o: serie de: stre care prezintA aceeasi directie si inclinare poate reprezenta o structy monoelinalé coneordanté sau discordanta, cutatd izoclinala, saw falic in functie de virsta diferitelor strate-din componenta el. Pe de alta par pe baz. analizei relatiilor structurale dintre formatiunile geologice tragcontluzii privind virsta relativaa acestora: In activitatea de cercetare geologicd nu se pot elarifica stractura evolutia tectonic a unei regiuni fra o desciftare-a*stratigrafiel aceste dupa cum nici stratigrafia si istoria proreselor de seclimentare nu pot pe deplinvelucidate fara ur studiu al formelor st relatiilor structur precum si al migearilor scoarjei terestre care s-au manifestat in regiun respectiva. ‘in dezvoltarea geologicd. a unéi regiuni miscarile scoartei actione: atit.in limpul depunerii seviilor sedimentare (sindepozitional) ett si du xcumularea aeestora (postdepozitional). Misearile _singlepozitionale scourtel se reflectd in -vauiatille de grosime gide facies ale depozitel jay. cele postdepozitionale se reflecta in morfologie cutelor, a fli discordantelor etc. ~ Petrologia ave, de asemenea, Jegituti (strinse cu geologia structura Se stie c& forma si orientarea in ispatiu a mineralelor din;constitutia uw yaciometamorfice sint influentate de stressul la care a fost supusa r¢ respectiva:De-aceen cunoasterea ovientarii predominate a componente mineralogice-ale. rovilor este indispensabila pentru: injelegerea mecan mulul deformarilor interne suferite de acesteay Pe de alta parte, forme si, Tespectiv, modurile de deformare a unor volume mari de -sint influentate de proprietatile fizi ice, cave la rindul lor determinate de caracteristicite | ice. Astfel tn lungul zo- de. variati i tegiunile cutate se ¢on- d @. De exemplu, conglomerate formeaza, cute Ia i isturi argiloase formeazd cutv ‘adesea izoclinale. Daca aseinenea serii se suprapun, se individua- ii de cutare care reflect contrastul de proprietati me- dite ele. | alta disciplind care prezinia legaturi cu geologia structurald este fologia. Observatiile de feren au demonstrat cA formele structu- “alaturi. de catacterele litologice au o influenta importanta asupra re- fului regiunilor, De aceeu o buna cunoastere a structurii sia evoluti Scvartel contribuie in mare masuré Ja explicarea geneze! for. de relief. Tn avelasi timp analiza caracteristicilor geomorfologice erenului permite descifrarea structurii acestuia, elatiile’ dintie formele de relief si formele structurale apar deosebit nant’ pe aerofotograme si satelito, le. Analiza stereoseopica a imagini ‘canstituie wna din metodele moderne de elabo¥are a har- ice si deintérpretare a structurii seoartel terestre. sons Structuralé are leg&turi’3i cu ‘mineralé utile intrucit raspindirea linale, a unor cute diapire, a metalifere filoniene sint con~ ale seoarfet terestre, analiza structurala y prognozd pentru descoperirea unor noi sminereuri.Pe-de alta parte, noile date obtinute cu ajutorul lor $i allucrarilor minjere contribuie la progresul cunousteri) strue- pScourtel terestre si-a-miscarilor-tectonice. E Contributil ‘foarte importante ta cunoasterea,-structurié: ‘seoarted PeNea si. a Zeosferelor interme cale-planebei -sint- datorate geofizicii. resele reulizale in difenitele-comenii-ale geofizicii ca paleomagnetis- Bl, seismologia, gootermia, gravimetria au condus la elabprarea concep- ide-,tectonicd giobala*, cure explici in mod. unitar ansamblul proce- eodinamice. Totodata progresele realizate in domeniul geologici plespermit o- mai bunavinterpretare a informatiilor obtinule prin re geotizica. structurala are logaturi strinse cu gealogia inginereases, Dx- slectuate pentru determinarea rezistentai la elort a diferite. putt de toci au condus la o mai aprofundata cunoastere a relatiilbr efort si deformare nunumaisja seara esantionalel ci si la seara -corpuri. geologiee cu dimensiutivde ordinul sutelor sau imiilor de th, respectiv lao mai bund Intelegere@ mecanismelor de cutare §h.de- aefalieve) Cereétirile 'privind formele de zdcamint ale rocilor si distri ia fisurilor prezinta o important’ deosebita pentru projectarea mar vonstructii. Scurt istoric al dezvoltarii geologiei structurale. Geologia strtictitt a Gezvoltat Incepind din cea de a doua jumatate a secolului trei odata cu dezvoltaréa’ industriei extractive ‘a substantelor minerale ut Gu toate Aacestea, unele observatii asupra fenomenelor care tin de dot niul geologiel structurale au fost efectuate fncd in anticHitaix, iar | triele explicatii stiintifice ale acestor fenomene au inceput sa fie ela rate inci pe la mijlocul secolului al XVII-lea. ; In antichitate, unii ginditori greci ca Xenofon, Herodot, Strabor Aristotel au remarcat fapul c& limita dintre useat 5i mare nua rar nemigeati in cursul timpului, ci marea a acoperit unele regiuni ¢ fainté Ha fost continentale, iar pe locul’ regiunilor continentale au e: taf, In frécut, marl. In explicarea acestor fenomene, insA, ginditorii an fiieeau apel la diferite legende. In evul mediu au fost realizate unele progvese in dezvoltarea cur tintelor geotectonite. Astfel Leonardo da Vinci (1452—1519) reme pentru prima oard cA rocile sedimentare se gasesc in pamint sub fo1 de strate care contin resturi ale viejuitoarelor care au trait in méril jacurile pe fundul c&rora s-au depus stratele respective. Nicolas St (1638—1687) a aratat, pentru prima data, cA stratele s-au. format ini in pozitie orizontala si cA, ulterior, au fost deformate in urma unor n c&ri ale scoarjel Pamintului. In.cea de a doua,jumatate a secolului al XVIII-lea In interprete fenomenelor geologice s-au dezyoltat dou curente opuse, denumite u rior plutonism si neptunism. Plutonismul, explica toate fenomencle { logice ca efecte ale cAldurii interne a'pAmintului, formarea lantur muntoase fiind explicaté ca o ridicare @ avestora in raport’cu cimy fnconjuratoare sub actiunea eruptiilor vulcanice si a:cutremurelor: Curentul neptunist dezvoltat'de A. Werner (17491817) @ incerca’ explice toate fenomenele geologice ca urmare a actiunii fortelar ¢ gene, Insesi fenomenele vuleanice au fost considerate, In aceasta i ca ‘un regultat al unor incendii subterane (a cdrbunilor, petrolubuij: fului). " In lipsa “uriei perspective astipra duratei, timpului geologic, oami de. stiinfa din secolul al XVIL-lea au incercat’sa explice‘cutarea s telor si formarea muntilor ca rezultat al unor migeari bruste, mani tate Intr-un interval de timp foarte scurt (de citevasmii sau zeci de de ani). Aceasta a dus la aparitia, conceptiilor catastrotiste sustinute Guvier si Buffon). Conform, acester,.conceptii, ridicarea, muntilor ai efectul. unor-explozii subterane iar apariia Oceanului Atlantic era plicatdptin inundarea de catre potop a vai unui fluviu gigantic. ~) Sprecsfirsital secohilui al XVIt-ea, in 1788, James Hutton veomt ‘caricepjillécatastrofiste demonstrind cA fenomenele geologice pot fi aaplicate prin actiunea)fndelungaté a agentilor naturali, actiune care poate fi observata gi ast4zis- El sustine cd blocurile continentale sint treptat dis- truse de agentii externi:iar materialele rezultate se. depun pe fundul ba- zinelor de sedimentare invecinate. Ulterior fundul bazinelor sufera ridi- Ari lente care conduc la formarea unui now uscat. Ideile luk Hutton au fost dezvoliate de Charles Lyell, care formuleaz’ principiul cauzelor ac~ tuale,.demonstrind injustejea concepjiilor catastrofiste in geologic. Leopold von Buch (1774—1852) dezvolta ideea miscarilor verticale ale scoar{ei emisa de Hutton, elaborind asa-numita teorie a ,craterelor de elevatie*. In aceasta teorie el inceared sa explice ridicarea muntilor ca rezultat al impingevilor exercitate de jos in sus de cdtre mascle mag- matice. Geologul elvetian A. Studer (1794—1887) explici formarea lanjurilor auunlonte ga reaullat al injectlilor de magma in partea axiald a acestora. ‘entr a-si face loc, magma ar Impinge rocile in care patrunde atft in su5, pe verticala, boltindu-le si strapungindu-le, cit si pe orizontala, in enstri divergente, determinind cutarea stratelor. Observatiile mai umanuntite efectunte asupra masivelor granitice din zonele axiale ale Alpilor au aratat cd aceste masive sint mult mai vechi dlecit rocile inconjuratoare gi, deci, ele nu au putut determina deforma- ‘Yew acestora. In felul acesta ipotezi rivlicarii $i eutarii stratelor in zonele “miintoase sub actiunea magmei a fost infirmata. Locul ei a fost luat de dpoteza contractiei elaboraté de geologul francez Elie de Beaumont 27981874) si dezvoltaia de Eduard Suess (1831—1914). In aceasta ipo- care a -dominat, gindirea geologilor aproape un secol se admitea ca tul fsimiesoreazd volumul. datoritA unui proces de contractie ter- ica insofit de deformarea scoartei terestre. ‘Tpoteza contractiei a stat la baza elaborarii teoviei geosinclinalelor de tre James Hall (1811—1898) si Dana (1813—1895), teorie care a fast woltatA ulterior de E; Haug, E. Argand, H. Stille si J. Aubouin, In 1859, James Hall a remarcat eA zonele muntoase cutate s-au format samentul unor vechi zone mobile, care au suferit in trecut o u_astfel de. zone, J. Dana a creat, in. 1873, termenul de geosincli- De atunci si pind in. prezent aceasta notiune a. suferit o serie de pre~ i, dovedindu-si utilitatea gi in epoca actuala. sfirgitul secolului XIX, Marcel Bertrand (1847—1907) pune ba- priei sariajelor pe baza observatiilor efectuate in Alpi. a explica marile deplisit) al maselor de roci prin sariaje pre- mul dintre {armurile estice si vestice al Atlanticului In te a secolului XX a fost elaborata teoria derive’ continen- | care rolul principal in formarea lanturilor muntoase si, respec- Hor culate este atribuit misearilor orizontale ale blocuri- tale... formarii_muntilor: priningramadirea si refularea maselor de lungul marginii frontale ale unor blecuri continentale care alu-neea pe substratal lor afost sustinuté si argumentata de Pro B. Tayh (1910): EL avadmis 0 deplasaire a blocurilar continentale de la- poli sp ecuator sdatorité atractiel mareice’ exercitate de. Lund asupra atesion Bxisten{a unui continent unic, din care prin fragmentare gi transl fie aur luat nastere continentele wetuule a fost sustinuta de H.B. Bale (1912), care explica' formares Atlanticului ‘ea efect al deplasarii dive: gente a Huirasiei si Africii spre est sia celor dowd Ametici spre vest, Desi ipoteza translatiei contirientelor ‘a fost eiis& de cércet&tori ar terior, Claborarea in amihunt a teoriei derivei eontinentelor si argu mentared ei ci’ davert de ordin morlologic, geologic, paleontologic, bic geografic si paleoclimatic i-au revenit cercetatorului german Alfred We gener (1912). In concepfia sa, blocurile continentale constituite din’ sili cati de aluminiu (SEAL) plutese pe un substrat mai dens format ’din si Teatl de maneziu (SIMA), deplasarea lor find déterminata de forte eos mict ca rotatia Pamintului, atractia lunard, precesia axei polilor etc. © explicatie originalé a cauzelor migratiei continentelor a fost dat de A, Holmes (1929). El a utilizat in acest scop ipoteza eurenitilor de con vectie (O. Ampferer, 1966), curenti pe care fi considera ca flit generat de dezintegrarile radioactive din manta. Intre anii 1930 si 1960 teoriei migratiei continentelor i s-au adus uneh obiectii referitoare, in special, 1a mecanismul si fortele care.ay deter mina deplasarea continentelor. . e ited dorsalelor medio-oceanice si a zonelor'de rift din parte: axiala’a acestora, précum $i Progresele reslizate in curodsterea ‘structiuri ‘fundului ceeanic, a distribufiel focarelor seismice si a fluxului termic at condus la claborarea practic simultand, de cAtre Harry Hess (1962) $ Robert Dietz (1962) a teoriei expansiunii fundului oceanic. Conform aces tet teorii in Tungul rifturilor medio-oceanice, prin ascensiuinea si conse. liddtea taterialului magmatic din manta, are loc un proces de genérare & fundului oceanic. Sub actiunea curentilor de corvectie termica din manta fundal oceanic este antrenat in sensuri divergente fata de dorsalu medio-eceanica, iar in zona foselor’ oceunice ei este antrenst in jos si asimilat th manta. Tn migearea sa de le dorsale épre foscle oceanice li. fosfera oéeanicd deplisenza si blocurile continentale. Spre deosebire-de teoria lui Wegener, continentdle mi se deplaseazi in raport ca fundul oceanic ci 'sint-purtate pasiv de acesta, care. joacs, astfel, un rol similar cu al unei berizi iansportoare. Teoria expansiuiiifimduls oceanic, verificat devo serie de cercetiri Geologice si geofizice, “a condus la elaborarea, in 1968, a teorlei teotonicit “pldeilor, la fundamentavea e&vela au participat J.T. Wilson, W.J. Mor Ban, X. Le Pichon, B. Isacks, J, Oliver si L.R. Sykes, Aceastd teorle a “stat 1a baza ‘conceptului de tectonied @lobalti, $n eadvul cdruia si-au gasit © explicatie unitara atit procesele de orogencai, vulcunism $i cele seis nice, cits ansamblul proceselor geologice legate de migedrile orizohtale $i vertieale ale-scoartei terestre, +eDezvoltarea geologic] structurale in Romania, In cea de a doya juma- tate a secolului trecut,o-datacu inceputurile dezvoltarii industriei ex- tractive in farainoastray a aparut-necesitatea deva xe cerceta structura geo- logicd a. diferitetor sregiuni si de a se intocmi primele arti geologice. Astfel in amul 1898)\pe baza luerarilor intreprinse in eadrul Biroului Geo- logic, a fost tiparita-prinia harta geologica a Romanioi-la seara 1 2175.00, sub tedactia primului profesor de geologic de la Universitatea din Bu- eqti = Grigore Stefanescu —, harta care reflecta poogresple realizate i petri deceniu al secdlului XX dezvoltarea geologiel structurale a matcatdde dowd descoperiri importante si anume; identificarea struc- fo pinzd a -sistemului muntos carpatic si deseoperirea fenomenuli, diapirism, Astiel, dupa recunoasterea de eatre V. Uhlig (1903) a.struc- in pinzd a Carpatilor Nordici si Ovientali, GM. Murgoci (1905) e-in evident& sariajul pinzei getice, admitind © subimpingere a au- ie danubian in Carpatii Mesieionals, jar L, Mragee si I. Pt jlali. Formarea acestora este explicala tot prin ipoteza subimpin- vorlandului. Cea dea doua descoperiye a acestei epoci este elabo- teoriei tectonice a diapirismului, pentru prima dati pe plan mon- de-eatre L. Mrazec (1907) care a si creat numele de. diapir pentru iclinalele cu simbure de strépungere réprezentat de sare (de la clinul prin si pirein=a patrunde). amul: 1906 a fost, infiintat Institutul Geologic al Romaniei sub con- ea profesorului L. Mrazee. In cadral acestui institut, s-a desfagurat “ov sustinuta activitate de cercetare geologic& pe intreg teritoriul Roma- ‘hniei, activitate care a condus la o cunoastere din ce in ce mai profunda a alcdtuirii geologice a {arii, la eloborarea unor harti geologice din ce in mai detaliate. fh perioada care a trecut de! Ja infiintarea Institutului Geologic si wi in. 1944 au fost elaborate o serie de studii valovoase referitoare la stratigrafia si tectonica diferitelor regiuni ale {arii, Intve acestea men- fionam studiile elaborate’ de: In Atanasid (1929) pentru imprejurimile ; L Baneilé (1941) pentru Muntit sible D.M. Pre pentru ‘regiunea-dintre ees si Tegilay Ne t Oncken “Muntii Bucegi-Piatra Craiului; Al. Codarcea (1940) pentru de sud; St, Ghika-Budesti (1939) pentru Fagaras; N. Gherasi pentru Muntii Godeanu si Tarcu; G. Manolescu (1938) peice ) M. Paued (1941) pentru Muntii Codru si Moma; M. Hie e nti Trascaului $i altii, In ‘Carpatti Orientali, invaceasta’ etapa, a fost confirmata existenta Hor de sariaj in Haghimas si Rarau (D.M. Preda), in zona internaa fligului (G. Murgeanu), in. fligul extern’ (MG: Pilipescuy: Gi Macov 1 cae D.M. Preda) ca si in. zona subearpatica. In Curpajii Meridionali,A. Streckeisen confirma existenta gariajul getic $i distinge o serie de unitaji supragetice, iar Al. Codarcea identifi si contureaza noi elemente structurale sub pinza geticd si anume pin de Severin, duplicatura de Arjana, duplicatura de Cerna ete. In-Muntii Apuseni, P. Rozlozsnik, M. Palfy, Th. Krilutner $i M. Pau identified i contureazi Pinza de Codru fata de autohtonul de Bihor, } M. llie- descifreazé structura in pinzd a Muntilor ‘Trascau. Elementele siructurale majore ale Dobrogei $i ale regiunilor inved nate au fost descrise de GM. Murgoci ¢i I. Atanusiu. © cotitura importanta in dezvoltarea geologiei structuralé a fost re lizaté dup& anul 1944, ca urmare-a sprijinului sustinut acordat de St jucrarilor de cercetare geologic si geofizica. Prin reforma invatamintului din anul 1948 au’ fost infiintate see de geologie in cadrul universitatilor din Bucuresti, Iasi gi Cluj, precu §i Institutul de Petrol, Gaze si Geologie fapt ce a condus ta cresterea t tr-un ritm rapid a numarului de specialisti in diferitele domenii ale ge logici si geofizicii. Intre principalele progrese realizate in cunoasterea sttucturii Carp tilor Orientali in etapa de dupa anul 1944 se remarea: identificarea, zona cristalino-mezozoica, a unor pinze de soclu (M. Sandulescu, Elvi si 1. Bercia, Plorentina si H. Kréutner, My Muresan), precum’ sia un pine de decolare fn Muntii Persani (M. Iie) si Haghimas (M. Sandulescu recunoasterea. sariajului fligului curbicortical (I, Cernea), a pinzei sist rilor negre (M.G. Filipeseu, I. Bancila) si a pinzei de Baraolt (M. Stefi nescu), precum si precizairea structurii de amanunt @ principalelor un tati tectonice. Tn Carpatii Meridionali a fost aprofundata cunoasterea structurii pi zei getice ea si a domeniului danubian (Al. Codarcea, Gr. Raileanu, L. P: velescu, S. Nastaseanu, L Bercia, V. Mutihae si alfii): In structura Mur jilor Apuseni de nord aw fost identificate o serie de ndi unitati tectonic ca pinza de Arieseni, pinza de Biharia si pinza de Muncelu (M. Blealy R, Dimitreseu si altii), jar in Munfii Apuseni de sud au fost puse im ev denta gariaje- orientate spre nord si nord-est (M. Lupu, S. Borde G. Mantea si altii). Ca urmare a cercetarilor geofizice si a numarului mare de fora; adinci executate in regiunile din fata arcului carpatic au fost realizat mari progrese in cunoasterea elementelor ale Platformei Moesice (N. Gr goras, I. Patrut, D. Paraschiy), ale Platformei Moldovenesti si ale Depr« ‘siunii Predobrogene (G. Murgeanu, D. Patrulius, Th. Joja, O: Dicea Contributii insemnate la descifrarea tectonicii Dobrogei au fost adus de O. Mirauta, Uneprogres important In cunoasterea structurii de ansamblu gi aieve lufied tegtonice a teritoriului Roméniel a fost realizat prin publicarea, tM! San- velaborarea ‘ale ‘dupa criteriul stei cut&rii si consolidarii formatiunilor din cadrul. diferitelor regiuni. ea au fost delimitate regiunile de platforma (epiproterozoica si epi- 4), avantfosa, sistemul muntos carpatic, depresiunile intermun- toase si intramontane. _ In ultimele doud decenii, interpretarea datelor structurale, stratigra- fice, petrologice si geofizice prin aplicarea concepiului tectonicii globale Ja revizuirea vechilor conceptii privind evolutia tectonicd a do- eniului carpatic $i a regiunilor invecinate si la elaborarea unor modele sinteze noi (D. Radulescu, M. Sandulescu, M. Bleahu, L. Constanti- , I. Cornea, St, Airinei, V. Lazdrescu, H. Savu). ug ade rare xg nipniaey1 REPREZENTAREA GRAFICA * A STRUCTURILOR GEOLOGICE 1.1. HARTI GEOLOGICE: Harta geologici a unei regiuni reda, pe o baz’ topograficd, cu aju rul semnelor si culorilor conventionale, extinderea la suprafaja pam tului a corpurilor de roci care aledtuiese subsolul acelei regiuni, preci si virsta yi raporturile spatiale ale acestora, Ea reprezinta o sintez’ ansamblului de date pi id componenja petrograficd, succesiunea st tigrafied, si caracteristicile structurale obtinuie in eadrul lucrarilor cartare pind la un moment dat, reflectind astfel gradul de cunoasterc geologiel unei regiuni la data intociirii ei. Pe masura aprofundarii si detalierli cercetarilor geologice asupra unei regiuni harta geologic se px fectioneazd treptat, ea redind cu o fidelitate din ce in ce mai mai structura geologica a regiunii respective. Pe baza analizei éxtinderii in suprafata si a limitelor dintre corpur de roci care apar la suprafata pamintului, geologul are posibilitatea sé formeze o imagine in trei dimensiuni a structurii sectorului respectiv scoarfei terestre. Astfel, 0 hart corect intoemité ne permite sA stabill te tipuri de roci si, aproximativ, la ce adincime vor fi intilnite de 41 foraj sau put minier amplasat intr-un punct oarecare de pe acea hart Elaborarea unor harti geologice corecte are 0 deosebita insemnita in activitatea de prospectiune, explorare si de exploatare a substanteh miinerale utile. Hartile geologice oferd posibilitatea de a deduce caré sf punctele sau zonele unde pot fi descoperite, in adincime, noi zic&min de petrol, eérbuni, minereuri etc. De asemenea pe hartile geologice foar detalinte se transpun-rezultatele Iuerérilor devexplorare, pe baza caro se determina formele si dimensiunile zicdmintglor §i'se evalueaza reze vele de substante minevale in vederea exploatarii acestora. Pe ling in porianta lor practied, hartile geologice prezintA si o mare important’ te retica. Ele sint un valoros instrument de studit al structurit ca si al i torielgeologice a scoartei terestre. Dup& forma limitelor reprezenta’ pe hiarta, geologul stabileste condifiile de zac§mint ale corpurilor de roc succesiunea formérii lor in timp geologic, raporturile de concordant’ si de discordanjé dintre seriile de roci sedimentare. Harfile geologice 1 20ajuta sa stabilim unde si cind s-au manifestat diferite migcari ale scoartei terestre, eventual eruptii vulcanice sau punerea in loc a unor corpuri magmatice intrusive. Hartile jogi¢e servese de asemenea, la reconstituirea conditiilor paleogeo; ice ale unei regiuni in diferite étape ale dezvoltarii geologice a acestela, Intrueit Maspindirea actuald a depozitelor marine si continen- tale formate fntr-o anumita epoc’ geologica reflecté In mare masuré re- partitia uscatului si a marii in epoca respectiva. Scara hirtilor geologice. Pentru a raspunde diferitelor cerinte ale giiintelor geologice si ale dezvoltirii economice a aparut necesitatea de a Se fitocmi harti geologice Ja scari diferite. Alegerea scarii unei harti geologice depinde de intinderea teritoriului a cérui structura geologica se yeprezinté, precum si de scopul in care este intocmita harta respectiva. th functie de seara la care sint intocmite, hartile geologice pot fi grupate in trei categorli: harti la seard mica, la'scara mijlocie gi la scaré mare. Hartile la sari mict (1: 1.000.000, 1 +1500 000 ete.) sint harti de sin- tezk care vedau trasdturile generale ale ale&tuirii geologice a unor {ari, continenie, sau a globului terestru in ansamblu, Ele se intocmesc, de re- guld, prin’ corelarea si simplificarea daielor cuprinse pe harti geologice mai detaliate, Pi _regiuni mai putin cunoscute sub aspect. geologic, aceste, se pe baza unor lucrari de recunoastere. Harjile Ja scarA mica sint utilizate In,scopul. unei aprecieri generale a, perspec- tivelor de substante minerale utile ale unor regiuni intinse, in vederea proiectarii lucrarilor de cercetare geologicd mai detaliate. Unele harti geologice de sintez4 sint utilizate in seopuri didactice, de exemplu Harta geologicd a Romaniei la scara 1 : 1500 000. Hartile la scar. mijlocie (1 +750 000, 1 : 200 000) sint harti regionale, care redau structura geologica a unor 4ari, lanturi muntoase, sau regiuni. Pe astfel de harti se.reprezinta raspindirea formatiunilor sedimentare, eae ean: metamorfice de virste difevite, ivirile de subsianje minerale ile preeum gi unele indicatii privind posibilitatea existentei in. subsol a “anumitor substante minerale utile, Aceste harti sint rezultatul unor luctari de eartare geologicd detaliata, efectuate la scaré mai mare. Ele dau.o sine a structurii siistorici geologice.a-regiunii ceroetate si permit.sta- a legaturilor dintre:s ele minerale utile, si anumite sasociatii ‘och (de. ex. cele din aureolele de contact maginatic), si identificarea, baza ‘acestor legaturi, a perimetrelor cu perspective'in care urmeazd x ie licrari de cartare mai detaliata si lucrari de prospectiune, arta geologica a Romaniei scara 1: 500 000 gi harta 1: 200 000. "scard mare (mai mate decit 1 ; 200 000) sint harti detaliate etaliate, care redau amanunit structura geologica a unor limitate. Ele sint rezultatul unor lucrari de cartare detaliata 1:25.00) sau foarte detaliate (la sara 1; 10 000, 1:5 000, 5 mla-baza proiectirii forajelor, pujurilor si lor de explorare, a. uarii-vezervelor de substante minerale, a proiectarii unor constructii ete. 21.2. SECTIUNT GEOLOGICE (0 sectiune. geologica este 0, reprezentare graficd, la o anumita 5 a structurii geologice a unei regiuni asa cum rezulta ea din intersect un. plan vertical. In construirea unei sectiuni se utilizeazA atit datel abservatie direct redate pe o harta geologic cit si ansamblul de ir matii geologice obtinute cu ajutorul forajelor, al lucrarilor miniere prospectiunilor geofizice. Sectiunile geologice se consiruiesc, de regula, la acéeasi scara cu : hirfii geologice pe care o insotesc. In cazuri exceptionale, cind se w reste o reprezentare mai detaliati a succesiunii depozitelor dispuse zontal. sau cu o inclinare foarte mica, se admite o exagerare a scdrii | timilor in raport cu cea a lungimilor. In acest caz, pe sectiune se not separat scara lungimilor si scara inaljimilor. Scara indltimilor poa' redata si grafic, in lungul unei verticale plasate in stinga sectiunii. Alegerea directiei sectiunii se face in funcie de directia domin a stratelor, cutelor, faliilor, iar zona umde se traseazA este in functi existenta unor foraje sau’ lucrari miniere ale céror date urmeazd incluse in sectiune. De regula, sectiunile se construiese perpendicula directia dominanta a structurilor. In cazul cind structurile traversat © sectiune geologicd nu sint paralele intre ele se admite construirea tiunii in lungul unei lini frinte, astfel ca diferitele segmente ale 'secti sa ramina cu o orlentare’ transversala, In cazul unor structuri care dinta ridicari si coboriri axiale, ‘pe ling& Sectiunile orientate transvc se construiesc $i sectiuni longitudinale, orientate paralel cu axcle’¢ lor, Atunei cind este necesard reprezentarea structurii tn adinciin lungul unui aliniament dat, de exemplu in lungul unui tunel san a1 baraj proiectat, orientarea sectiunii poate fi transversala, oblicA sau gitudinala in raport cu directia structurilor geologice: ‘Traseul seetiunilor se indica pe harta, fie prin linii subtiri’ conti fie prin’ segmente de dreapta plasate’ la capetele fiecdrel sectiuni, pre si in punctele de schimbare a\ directiei sectiunii.) Aceste jente dreapta se noteazd cu cifre sau ‘cu litere, care fnlesnese recunoast traseelor pe care au fost construite diferitele sectiuni ale unei harti. Constructia unei sectiuni geologice se incepe prin trasarea profil morfologic deasupra ciruia se noteazA principalele repere topogre (numele vailor, culmilor, localitatilor traversate de profil)..La extrer tile profilului se noteazé punctele cardinale care indicd orientarea a tuia. De regula, profilele se dispun, in plangsa, cu extremitatea ves sau nordicd in partea stinga. Pe profilul morfologic se transpun apoi zifille stratelor, limitele geologic’, virsta formatiunilor, axcle outelor, lille si liniile de sariaj traversate de traseul sectiunii. De asemened proiecteazé In planul sectiunii limitele givactidentele tectonice pus eviden{a prin foraje, lucrari miniere si prospectiuni geofizice. Corel: ‘interpretarea’ tuturor datelor si informatiilor privind elementele st: turale:si-conditiile de deformare a rocilor serveste la descifrarea st turii de-adineime si la finisarea sectiunii geologice. 22.1.3, COLOANE STRATIGRAFICE O coloana stratigraficd este o reprezentare a succesiunii formatiunilor geologice dintr-o. regiune studiata, care redi grosimile normale, carac- teristicile petrografice si raporturile stratigrafice dintre formatiuni, Ea se construieste, de regula, la 0 scara mai mare decit cea a hartii pe care ‘© insoteste, pentru a putea reda detaliat constitutia formatiunilor etnos- cute in perimetrul hartii respective. La stinga coloanei se indica subdiviziunile stratigrafice si simbolurile adoptate pentru ele iar In dreapta coloanei, pentru fiecare subdiviziune, se indicd limitele de variatie a grosimilor, caracteristicile litologice gi principalele fosile caracteristice. Pe coloana stratigrafica propriu-zisa se reprezinta, prin semne conventionale, constitutia litologicd, raporturile de concordan{é sau discordanta, variatiile laterale de facies, 0 atentie deosebit& acordindu-se reperelor litologice sau paleontologice care pre- zintd importanta pentru corelarea regionala a depozitelor si la stabilirea sincronismului stratelor. 1.4, LEGENDA HAR' SECTIUNILOR GEOLOGICE SIA COLOANELOR ‘TIGRAFICE Pentru reprezentarea grafic a datelor geologice cunoscute asupra ‘unei regiuni se utilizeaz’ o serie de culori, simboluri si semne conventio- nale, a c&ror semnificatie se explicd sub forma unei legende. Numarul si tonul culorilor, simbolurile si semnele conventionale variazi de la o harta geologica la alta in functie de scara hartii, de natura forma- {iunilor geologice care constituie subsolul regiunii, precum si de gradul de detaliere a cunoasterii geologiei regiunii. Din aceastd cauzi este ne- cesat ca fiecare hartA geologica s& fie insotitA de o legenda proprie, va- labila si pentru secfiunile si coloanele stratigrafice care ii sint anexate. fara noastra culorile, simbolurile si semnele conventionale utili- zate la intocmirea hartilor geologice la scarf mijlocie, ca $i a sectiunilor ‘si a coloanelor stratigrafice care le“insojesc au fost standardizate, in’con- sens cu legendele gevlogice utilizate pe plan international, fiind cuprinse in STAS 3948/1969. La congresele internationale de geologie de la Mont veal (1972) si Sidney (1976) s-a propus o legenda a virstelor cu alte cu- Jori:decit cele traditionale, dar'ea nw a intrat in uz in Romania, Pentru harjile geologice intocmite la scar mare sau foarte mare, pe linga ele- mentelé prevazute in standard se utilizeazd si alte elemente a caror sem- nificatie este necesar s4 fie cuprinsé in legenda hartii respective. Culorile utilizate pe harfi, sectiuni si coloane stratigrafice au fost numerotate de la 1 la 24 dupa cum urmeazd: alb — J; galben de 1a~ mii galben de crom — 3; portocaliu — 4; rosu galbui — 5; rosu — 6; carmin — 7; violet rogcat, — 8; violet albstrui — 9; albastru des- chis — 10; albastru marin — 11; albastru de Prusia — 12; albastru in- digo — 13; verde albastrui — 14; verde galbui — 15; verde — 16; verde 93cenusit — 17; ocru— 18; siena —19; yoga indian — 20; catenin; — 21; catenin galbui — 22; cemugiu — 33; negru — 24. Simboluri geocronologice Sean eee Subdiviziting geo- Sim- Subdiviziuni’ weo= cronalogtice boluri cronologice Se Neozoic Nz Valanginian Cuaternar Q Berriasian Hologen Qe Surasic Pleistocen Qi Furasic superior Neogen N Tithonic Pllocen Na Kimmeridgian Romanian ro Oxiordian Dacian ae Jurasie‘mediu Miocen NI Catlovian Pontiah Pp Bathonian Meotian m Bajocian Pannonian ph Aalenian ‘Sarmatian sm Jurasic Inferior Kersonian ks ‘Toareian Basarabian bs Domerian Vothinian vh Carixian Buglovian be ff si i Fay Badenian Pa ef Burdigalian Triasie Superior Aquitanian ag Rhetian Paleozen Pg Norian Oligocen, Pes Chattian ch “Rupelian ru Ladinian Lattorfian Ia Anision Eocen Pad] Triasic interior Priabonian Werfenian. Lutetian_ tr Campilian Culsian : cu ‘Seis ~ Paleocen Pet |} Pateozoic Uerdian a Permian. Thanetian tn. Permian superiar ‘Montian mn || Permian inferior Danian dn Carbonifer stiperior Mezozoic Mz Carbonifer mediu Cretacie t K Carhonifer inferior Gretacic superior | 2 Devonian superior Senonian sn Devonian medi Maastrichtian ma |} Devonian inferior Campanian ep Silurian superior Santonian st ¢ off cSilurian inferior Coniacian cn Turonian tu Cenomanian cat Cretacic inferior Ki ‘Vraconian vr Cambrian Albian alb | Cambrian superior Aptian ap Cambrian media Barremian br, || Gaibeian interior Hauiterivian a Proterozdie! Arhiaic Precambriair 24 Tabe bPentru indiearéa virstei formatiunilor sedimentare, magmatice “sau metamorfice se utilizeazd simboluri care reprezinta prescurtari ale de- numirit subdiviziunilor stratigrafice (tabelul 1). Simbolurile stratigrafice se utilizeazé pentru precizarea virstei gi atunci cind aceasta este indicata prin eulori sau haguri. Virsta formafiunilor sedimentare se indica) de regula, prin culori-con- ventionale (tabelul 2), Astfel subdiviziunile erei arhaice se reprezinté prin ‘rabetul 2 Cuilori conventionale utilizate pentra indicarea virstel formatiunilor sedimentare Pe aaa Grupa, sistem Indicti eulbrilor Cuaternar eri 23 slab Nevgen galben Bai 3 Paleogen portocaliu 4 Cretacic verde 14, 15, 165-17 Jurasic albastru 10, 11, 12, 13 Triasic violet 8,9 Permian cafenia rosea 21 Carbonifer cont 2 Devonian niu gilbul 2 ‘Silurian verde Est 17 es Ordovician verde ‘ iW cu& Cambrian carmin 7 Proterozoic ror 3 Arhaic osu 6 nuante de Fosu iar cele ale erei proterozoice ‘prin nuanje de roz. Pentru fiecare perioadd a erelor paleozoic&, mezozoicd si neozoicd se foloseste cite o culoare distincté. Subdiviziunile perioadelor se diferentiazd prin nuante, maf Inchise pentru formatiunile mai veehi si din ce in ce mai deschise pentru formatiunile din ce in ce mat noi. Tn eazul in care nu- marul nuantelor de-care-dispunem este-insuficient pentru: indicarea: tu- turor etajelor $i subetajelor, acestea se diferentiaza prin hasuri colorate. ~ Pentru reprezentarea diferitelor tipuri de roci_sedimentare-sefolo- ese semne conventionale, care se pot suprapune peste culorile care in- dicA virsta formatiunilor respective (tabelul 3). Continutul paleontologic al formatiuniter sedimentare se indied prin Semine conventionale, a cdror forma deriva din morfologia unor elemente reprezentative pentru diferitele grupe de vietuitoare (de exemplu, con- tural unei frunze pentru-indicarea unui punct-cu flora fosita): Pentru indicarea virstel rocilor magmatice se folosesc culori conven~ tionale-precum gi simboluri stratigrafice (tabelul 4). Tipurile. principale de roci magmatice se reprezinta atit pe har{i gi sectiuni geologice cit 51 pe coloane stratigrafice prin semne.conventionale si prin simboluri repre-Prereis ratengit Petris cu nisip EX) sp Ex wisp ame Misip argitos Sit nisipos ES) x» E22 says B=) Argile nispoosa uy" Sreste sted Pletris angular Gresteargloasé EB ams Abgitit Sstorgites EES corrvar Catearenit Cateisittit 3) comma EES8 ss catcaros ESS Monng fatcar brtury Ezy aap Crete FEA cotear otecn EE oto EEA wom grea EE o-: BQ 2-0 Sore gemé Tabelul 4. Culori folosite entra indicarea ‘Virstel rocilor magmatice Virsta Magmatitelor Uitrabazice | Bazice Intermedisre Acide indexurite culorilor Qin 2 = 21 4515 4 So ee at a K2 si Pg - 5 intens 5 mediu 5 slab Pz sup $i Mz 9 intens 9 mediu 9 mediw 9 slab Pe si Mz 8 intens 8 intens- 7 mediu 7 slab mediugentind abrevierl in alfabetul greceso, ‘ale denumirii. rociloy respective (tabelul 5). In cazul rocilor metamorfice virsta se indicd prin simboluri stratigra- fice, iar tipurile petrografice se reprezint&,prin semne conventionale, cu- ‘rabelut § Semne conventionale si simboluri folosite-pentru reprezeatarea tipurilor de roci magmatice CE ROC FILONIENE 0 Ste tate tt r Granit Tat Granitalealin ad Granodiorst § Sient $a Stenvtatealn Mucroderd ovartifer de Stent nefelinie Gabbroctarit vortir ¥ Monzomt Murogabbro(Doleri#) S [we] Dorr Lamprofr dg Doritevarfiter w Gabbro Piroclastit v Nortt Brecie piroclastea Av Anortozt Aglomerat o Perrdotit Cine A (MF) Lové prroclastica Tif sudat rl TL IGen sedmentordTabelui 6. Simboluri, semne conventionale s1 cilori utilizate pentru repreze Principalelor tipuri de roci metamorfice Sintol semn Tip netragratio conventional S s0-0h-qu [© Terminate perianticlinaa tee Terminate perisinchina Brahianticlinal aele— Bratrisinelinal con erro) eeranteraractiral D> Don DB tues = —- Contect dapir ee Ax ce cute antiformi RE Ar cout informe art Flezure a Froctirs profunae === Decrosare * — we : — Falie vertical TT Fae normolé contormé TTT Folie normal cantraré by Pole inversé contormé ro Fale waversa contrara trmm /acalecare $3 vy soriag . GD Perec ce acoperire <> Fereastrd tectoned geologice ale diferitelor tegiuni. Tntructt harta geologied propriu-zisd a Chel regiumi nu poate cuprinde totalitatea. datelor obtinute in cadrul diferitelor domenii de cercetare, a apfrut necesitatea ca pentru aceeasi Tegiune, pe lings harta geologicd propriu-risi si fie elaborate héirgi geo- logice speciale, fiecare dintre ele reprezentind o anumita categorie de date sau informatii- In functie de continutul si scopul pentru care sint intocmite se dis- ting urmatoarele:tipuri principale de harti geologice speciale: structurale, de grosime, litologice, litofaciale, paleogeografice, geomorfologice, ale de- pozitelor cuaternare, tectonice, paleogeologice (de descoperta), hidrogeo- intelogice, geologo-ingineresti, geofizice, geochimice, ale substantelor rale utile, de prognoza, etc. Harfi structurale. Acestea sint har{i care redau forma $i pozi spatiu acunei suprafete de strat sau a unui orizont Drept o reper poate servi o limita stratigrafica (de ex. limita Dacian/Por un strat caracterizat printr-o Htologie particulara (cdrbune, tuf-vul Bips), acoperisul (capul) sau patul unui strat petrolifer o suprafata d cordanta, © suprafaja de contrast in ceea ce priveste anumite prop fizice (rezistivitate electrica, elasticitate, ete.) ale corpurilor de roci, in eviden{a prin metodele de prospectiune geofizica, Reprezentarea morfologiei unui orizont reper se realizeaza cu ¢ rul obatelor. Acestea sint proiectii pe un plan orizontal ale liniilc aultate din interseetia orizontului reper cu o serie de plane orize echidistante, cotate tn raport cu un plan de referinta (de regula ni mari). Cu alte cuvinte, izobatele pot fi definite drept curbe de nive unei suprafete reper, adica linii de egala adincime a reperului. fa un plan de referin{a orizontal, Hartile structurale se construiesc pe baza’ corelarii unui orizon per in mai multe sectiuni.transversale sau pe baza.determinarii ; cimii orizontului reper intr-o serie de tera henier aceeasi-regiun pet construi ‘atitea. harfi structurale cite orizonturi reper att fot { tificate. Hartile structurale au_o larga utilizare in geologia petrolul carbunilor si a altor substanje minerale ‘utile. Harti de grosime. Variatiile de grosime a unor strate sau forma se pot reprezenta prin izopachite (izopace) sau prin izochore. Tzop; tele sint curbe care: unese inire ele puncte de vegala grositne siratigr {normala) a unor formatiuni geologice. Ele au 0 semnificatie paleat nica, inttueit zonele conturate de izopachitele de valori maxime pund, de regula, zonelor care s-au caracterizat, in timpul acumu stratelor respective, printr-o migcare’negativa mai accentuatd a sco terestre. Tzochorele sint linii eare unese intre ele punctele de egala sime vertical. Valoarea izochorelor este egal cu cea a izopachitele cazul stratelor orizontale si, pentru aceeagigtosime normala,eres data cu cregterea inclinarii stratelor. Harti litologice. Astfel de harti se intocmese tru a reprezenta riatiile in componenta petrograficé a unei subdiviziuni stratigratice, noscute in aflorimente sau pe baza datelor de foraj. ‘Tipurile de rock predomind in componenta subdiviziunii date se Teprezinta, de. reg prin semne conventionale sau hasuri. ‘Un tip particular de harfi litologice sintihértile continutului pro tual in anumiti componenti: petrografici (nisip, argila, ‘carbonati) cadrul unei subdiviziuni stratigrafice, Variatia continutului intr-un ¢ mit component se reprezinta prin izolinii ale. continutului, adicd oe unese intre ele punctele in care componentul respectiv are ace feos Procentuala in coloana. stratigraficd a subdiviziunii strati ice date.| Hlartile Jitologice sint utilizate pentru rezolvarea unor ‘probleme de logie inginereasc’, de hidrogeologie, paleogeografie precum si pentrt sprecierea perspectivelor de petrol si gaze ale unor regiuni. _ Hir{i litofaciale. Sint harti care redau variatiile caracteristicilor lito Jogice si ale ‘conditillor de sedimentare pentru depozitele apartinind anu- ‘itor subdiviziuni stratigrafice. Pe astfel de“har{i Se contureazi aria de ‘extindere probabil a bazinului de sedimentare din epoca respectiva, pre- gum si ari’ de’ extindere actuala a depozitelor subdiviziunii date. In ‘cadrul acesteia din urma se delimiteaz4’ suprafetele caracterizate prin ‘predominaren iferitelor tipuri litofacinle, care se veprezinta prin semne Eonventionale complexe, a earor semnificatie se prezintA in legendé. Pentru redarea conditiilor de sedimentare se utilizeaz -culori. conven fionale si anume: albastru-pentru:mediul marin cu salinitate-mormala; verde pentru mediul salmastru; violet pentru mediul lagunar; galben: pentru mediul continental. Pentru indicarea zonelor de mic& adincime a Spelor se utilizeazi.o, nuanta mai deschist a culorii care indied tipul de bazin, Variatiile grosimii formatiunii date se reprezinté cu ajutorul izo- pechitelor. Hartile litofaciale servesc la reconstituirea paleomediilor de eedimentare sila identificarea ariilor care, in anumite etape ale istoriel geologice, au oferit condijii favorabile formérii unar substante minerale, Harti paleogeografice. Ansamblul conditiilor fizico-geografice care exi- siat intr-o anumit& epocd.a trecutului geologic al. unei regiuni se/repre- zinté cu ajutorul hartilor paleogeografice. Pe baza informatillor reaultate din studiul caracteristicilor sedimentologice si litofaciale ale depozitelor, Si asociatiilor paleontologice si al raporturilor stratigrafice, pe aceste harti se reprezinta, pentru un anumit interval stratigrafic, limitele din- tre uscat si mare, caracteristicile generale ale reliefului continental si ale Feyelel hidtogratice, conditiile paleoclimatice, caracterele fizico-geogra- fice ale domeniului marin (adincimi, paleocurenti, salinitate, tempera- turi etc), caracteristicile paleobiogeografice etc, Gradul de detaliere si de corectitudine ale harjilor paleogeografice este, in general, cu atit mai Tidicat cu eft ne referim 1a 0 epocA mai apropiaté de cea actuald. Pe ling importanta lor teoretica, hartile paleogeografice au si 0 importan{a prac- tied pentru evidentierea unor acumulari de hidrocarburi legate de anu- mite forme ale reliefului ingropat, sau a unor zciminte de carbunt a caror genezi a fost conditionaté de anumiti factori paleogeogratic! (pa- Jeoclimat, precipitatii ete.). , Harfi' geomorfologice. Acésté arti redau’ caracteristicile reliefulut unei regiuni fn corelare cu natura rocilor din’ stibsol si cu elementele structurale ale regiunii respective. Ble serves¢ in activitatea de proiec- fare @ unor constructii, a unor luerari de combatere a degradarii tere- ete. _ Harfi ale depozitelor cuaternare. Sint arti’ care redau caracteristicile ogice, tipurile genetice si virsta depozitelor cuaternare, fard © subdi- vizare stratigraficd detaliata a formatiunilor precuaternare, Aceste harti ht utilizate in cercetdrile pedologice, hidrogeologice gi de geologie in- ginereasca. a1Harti tectonice. Aceste ‘harti servesc pentru reprezentarea structurii de ansamblu si a-evolutiel tectonice a unor {Ari sau continente, Pe o harta tectonicd se delimiteaz’ regiuni-de cutare (=orogenice), regiuni de platforma si-regiuni de avantfosa. Regiunile de cutare se impart, dupa virsta eutarii si a consolidarii lor, in regiuni de cutare alpina, hercinica =varisca), ealedoniand, assyntica etc. Fiecare dintre acestea se subdivid, la rindul lor, in etaje tectogenetice, care cuprind formatiunile cutate si consolidate in cadrul anumitor faze sau perioade tectogenetice. Regiunile de platforma se subdivid, in functie de virsta cutarii si consolidarii (cra- tonizarii) fundamentului, in platforme. epiproterozoice, epihercinice etc. Pe hartile tectonice se -reprezinta principalele elemente structurale ca anticlinorii, sinclinorii, falii, sariaje, anteclize sineclize ete. De asemenea se 'vontureazi ariile de raspindire a formafiunilor de fli si de molasd, a caror acumulare a fost controlata de tipul de crusta si de anumite pro- cese tectonice. Pe linga hartile tectonice propriu-zise se intocmese si harti puleotec- tonice, care redau structura si regimul geotectonic ale diferitelor sectoare ale unei regiuni intro anumita etapa a evolufiei tectonice a ei, Harti paleogeologice (de descopertd). Se Intocmesc pentru a reprezenta formatiunile geologice acoperite de 0 serie discordanta. Ble redau imagi- hea pe care am obtine-o prin inlaturarea sériei discordante si se denu- mesc dupa virsta formatiunilor inlaturate (de ex. harta formatiunilor pre- neogene, sau harta formatiunilor antecenomaniene). Mai-rar, se foloses¢ si havti_geologice ale talpii formatiunilor de deasupra discordantei, vA- zu de jos in sus (engl. worms eye map). Harti hidrogeologice. Aceste harti réprezihiA ariile de extindere si caracteristicile fizico-chimice ale apelor subterane din anumite strate sau complexe acvifere. Se disting astfel: harfi cu hidroizohipse (curbe de egala adincime a nivelului apelor freatice raportat la nivelul maril), harti hidrogeochimice, care redau mineralizatia totala sau concentratia in anu- mite substante a apelor apartinind unui strat acvifer. Harfi_geologo-ingineresti. Sint har{i pe care se reprezinta raspindirea in suprafata.a diferitelor tipuri de roci.caracterizate prin anumite, pro- prietafi fizico-mecanice (porozitate, permeabilitate, rezistenté la com- presiune, ete), Aceste harti servesc la proiectarea constructiilor de.cli— diri, drumuri, cdi ferate, baraje, tunele, etc. Harfi geofizice. Aceasta categorie de harti prezint& prin. izolinit varia- {ia clmpurilor geofizice naturale. (gravitajic, magnetism, radioactivitate, seismicitate) sau provocate (rezistivitate electric’, radioactivitate indusa), ele reflectind raspindirea rocilor caracterizate prin anumite proprietati fizice ca: densitate, conductibilitate termicd sau electrici, magnetism, ¢lasticitate ete. Interpretarea unor asemenea.harti-serveste la descifra- rea structurii geologice de adincime a unor regiuni si la identificarea sectoarelor in care se gasesc anumite substante minerale. Harti geochimice. Sint harti care redau raspindirea in solul sau in subsolul unor regiuni a anumitor elemente chimice. Aceste harti'servese mesi delimitarea sectoarelor cu perspective privirid anumite ‘minerale utile. he : "Harti ale substantelor minerale. Acestea sint har{i care redau yaspin- direa in) suprafata si legétura cu anumite complexe de roci sau structuri tectonice a corpurilor de substanje minerale utile cunoscute intr-o regiune data, Ele servese la caleulul rezervelor de substanje minerale utile 31 la proicctarea ucrarilor de explorare si de exploatare. Hiri de prognoza. Constituie 0 categorie de hart! geologice speciale eu ajutornl cdrora se delimiteazd sectoarele si regiunile cu perspective pentru descoperirea de noi zAcdminte de substante minerale. Aceste harti Ee intoemese pe baza analizei tuturor datelor geologice, geofizice si geo- | chimiee aferente unei regiuni si a datelor privind condifiile de.formare $1 de acumulare a diferitelor substanje mineralle, Ble serves¢ la orienta- Tea 1 planificarea in perspectiva a lucrarilor geologice de’ prospectiune si explorare. Dup& cui rezult din cele ardtate mai sus, pe masura aprofundarit cercetirilor geologice a crescut si numarul si varietatea tipurilor de har\i geologice speciale, Elaborarea s1 interpretarea acestor tipuri de harfi se bazeaza pe o bund cunoastere a formelor de zicamint ale corpurilor de roc, @ élementelor structurale majore, precum gi a evolufiei tectonice @ regiunilor respective. K ‘area: ficniicaiateieaiamiallGoes * CRUSTA—LITOSFERA—MANTA 2.1, CONSTITUTIA GLOBULUI TERESTRU Globul terestru are o structura in paturi concentrice, cu densita ferite, separate prin suprafeje de discontinuitate seismic, Structur terna a fost stabilita prin studii de seismologie (propagarea undelor gitudinale P si transversale S) si pe baza datelor oscilatiilor liber P&mintului, Variatiile vitezelor undelor P si S (cauzate de chim! densita(ii) in interiorul globului reflecté schimbari in presiune, te vatura, compozitie mineralogica si chiniica, precum si gradul de t partiala a rocilor. Modelul structurii interne a Pamintului cuprinde mai multe geo concentrice si amume (fig. 2.1): 1, Crwsta se extinde piha la discontinuitatea Mohorovidié sin zinta por{iunea relativ superficiala, cu grosimi-variind intre 3 -km (i giunile rifturilor oceanice) si 80 km (in zonele de inradacinare.a ct rilor muntoase), cu o medie de grosime de 10—12 lan sub ovear 30—50 km sub continente. Densitatea medie a crustei terestre es! 2,7—2,9 gfem', iar viteza de propagare a undelor P prin crustd sub 7 km/s. 2.Mantaua superioara se extinde de la suprafata Mol viéié si pind la aproape 400 km, in cadrul ei existind mai multe di tinuitati care conferd acestei geosfere proprietati diferite. Intre supr Mohoroviéié si 50—70 km sub oceane si pind la 150 km sub conti: este separat stratul B’ (Bullen, 1963) in care viteza undelor seismice de 8,1—8,2 km/s (unde P) si 4,5—4,7 km/s (unde S). Acest strat, in und cu crusta, formeaza litosfera (50—150 km grosime) definita < stratul superior al Pamintului care reactioneaza Ja stressuri ca un sol gid si in care vitezele undelor seismice crese continuu cu un salt impo pe suprafata Moho, Sub litosfera si pina la adincimea de circa 700 k dezvoltA astenosfera, formata din material viscos, susceptibil a s deformari mari si in care se produc miseari importante ale materie Pe primii 50—100 km din astenosferd se dezvolti stratul B”, in vitezele undelor seismice scad bruse, ajungind la 7,6 km/s (unde | 4 km/s (unde S), cunoscut si sub numele de strat de vitezd redust, / a4strat este bine marcat sub oceane gi sub zonele orogenice tinere si mai putin definit sub seuturile vechi continentale. ‘Sub stratul de vitezd redusd pina Ja adineimea de cirea 400°km se inregistreazd o variatie semnificativa in densitate si in viteza undelor seismice; acestea din -urma crese cu un gradient normal, aj la 4,2 km/s. Acest strat, ‘cunoscut ca, stratul BY’, are 0 grosime de 125— 175 km si propriet&ti mecanice omogene. 7 ng Beraitates (gfe?) Fig. 2.1 — Structura globului teres- tru si variatia diferitelor proprictiti fiaive: 3. Zona de tranzitie se extinde de Ja 400 la circa 1,050 km. ger ti vitezele undelor seismice crese continun, remarcindu-se ci trepte, la adincimi cuprinse intre 375—430 km, 500—570 km, 670— 700 im si la 1050 km. Viteza undelor seismice creste de la 8,2 km/s pind pe 11 km/s, lar la limita cu mantaua inferioard sare la 12 km/s. Prtinuitatile mu se mentin la aceeasi adincime sub continente #1 sub ‘oceané, astfel incit discontinuitatea de la baza zonei de tranzifie se gi- seste la 1050 km_sub continente si la 1 250 km sub oceane- Discontinui- sefen de la adincimea de 670—700 km corespunde cu baza astenosferel, onGe la care in jos, incluzind si mantaua inferioara, se dezvoltA mezos{ (fig. 2.1). 4.Mantaua inferioara se dezvolla intre 11050 km (discon nultatea Repetti) si 2898 km (discontinuitatea Gutenberg-Wiechert). cuprinsul ei vitezele undelor seismice cresc gradat pind la 13,6 lem/s. pot recunoagte $1 tn aceasta 3 discontinuitafi, la adincimi ‘in jur 1200 km, 1600 km si 2500 km. La limita cw nucleul extern are 9 scdere brusea a vitezei undelor pind la cca 8 km/s. 5. Nucleul extern cuprinde zona dintre discontinuitatea Gut berg-Wiechert si discontinuitatea Lehman (5100 km). In cuprinsul se’constaté un gradient normal al undelor P, ia timp ce pentru und S avesta este complet opac, Modul de propagare a undelor seismice su renud o stare lichida. §. Zona de tranzitie catre nucleul intern a fost separata un-interval gros de 150 km (intre adincimile de 4 970—5 120 km), in ci Gradientul de vitezi este negaliv, reflectind existenta unor diseontinutt! 7 Nucleul intern reprezinta geosfera centralA cu o raz& 1230 km (intre 5 120 km si 6 370 km), Este foarte omogen gi in cuprin Jui undele seismice au un gradient scdzut, ajungind la viteza de 11,2 lar 2.2. LITOSFERA $I ASTENOSFERA « Intr-un model actual al structurii globului terestru geosterele cupri litosfera, astenosfera, mezosfera extern’ si -nucleul » inte (lig, 2.1), Avind in vedere importanta-celor dowd paturi superficiale, tosfera si astenosfera, care sint si sediul principalelor migedvi si proce tectonice care se manifesta si la suprafafa Pamintului, este necesara ¢ finirea gi caracterizarea acestora, 2.2.1. Litosfera Reprezinta fnveligul superior al globului terestru, relativ rigid, ingl bind scoarja si o parte din mantaua superioara, cu o grosime de 70. 189 km. Joacd un rol esential in mecanica terestré si are urmatoare proprietati (Mattauer, 1973): — Ja suprafaja Pamintului se prezinta’eub forma unui numa de pla sau calote sferice de mari dimensiuni (mai milte mii de kilometi), pra tie lipsite de deformatii; — placile au suferit deplasdri mari fara a se deforma (mai multe 1 de kilometri), ceea ce sugereaza cA litosfera are o mare rigiditate si | este capabila si suporte stressuri importante pe perioade lungi de tim Viscozitatea sa-este de 10* poise si datorita acesteia viteza undelor sei mice este mare;__ jimita cu astenosfera este adesea foarte neta, astiel cd placile lito ce alunecd pe substratul lor viscos, migcarea lor putind sa nu aib& legitura cu misearile astenosferel. jetatile litosferei sint raportate gradientulul geoter- ermite sh deosebim 0 jitosfera oceanicd si una continentala (cu tipuri, woul cu gradient geotermic eoborit — seuturi gi platforme $i g termic ridicat — azine si lanturi muntoase). ts ‘Au fost elaborate ‘mai multe modele ale Ltosferei eanice dintre care ‘prezentam un model ombinat (Murrell, 1976, For- nh si Press, 1971, Mercier 3 Carter, 1975). Litosfera oceanich ajunge me starea de echilibru. dupa aproximatiy ‘80 milioane de ani de la creerea te dorsalele oceanice (Williams si Poehls, 1975) in timp ce Forsyth S75) sugereazi cA grosimea jitosferei_creste de la aproxi 4 30 milioane de ani pind Ja aproximativ 85 km la 100 milioane de 4 din momentul generaril ci. i ice este apreciata 1a 78 km in cadrul = find separate mai multe zone cu ‘proprietai diferite: o—5 km — apa Siz km — patura bazalticd formata din dolerite, La baza ei ke afld “guprafata Mohoroviclé, ‘unde temperatura este de 390—470°C. jungind 1a 42-27 km — peridotit ett plagioclan ealeic, temperatura 2) ro—740°C. 27—78 km peridotit ew piroxeni+eclogit cl plagioclaz. sau_peri- aa spinel-+hornblend’. Tn a Limite! inferigare hornblenda ant ct onista, compozitia find dn Peridotit cu granat. ba beet litosfe- “ i a 1120°—1 160°, sub care 5° dezvolia asteno- a pita. oy Litosfera. continental’. Utilizing profilele_vitezelor seismice date de Sai multi autori, geotermele In Mercier si. Carter (1079), precum si dil Tie de petrologie obtimute de Mott (1971) si Wyllie (1972) te fost stabi- fie modele. ale litosferel pentru zonele de scuturl tru zonele cu fax termic ridicat (bazing si gone de Tif). Duck bart Ftosferei este de- GnitA prin temperatura Marit solide a mineralelof atunc! in ailile scatu- sslor ea se gaseste fil solje aproximativ 155 km (temperatura de circa 1. 160°C) daca compozitia. mineralogica este din peridotit cu granat Ta adincimea de 185 km (iemperatura cirea 1 Sg0°C) daci este un eclo- sin ariile cu flux termig omnpent (de: tip bezin, sis 2008 de rift) baza litosferei se gaseste 1a cirne de aproximatly ‘80 km (temperatura Gaca 1 170°C), adineime apropiaté de cca Gin, domeniul oceanic. Un model al, jitosferei (Murrell, 1976) in ariile de scutur? prezinté ur- seBtoarele proprietali: = 9-16 km — patura granitica (predamin& granodioritele), Ya baza co fais temperature Rare in medie de 240°C. : 16 lem — patura bi tick (dolerite), 1a paza chreia este sUpre- foie Manorovio ee Memperatra este 4405 i “3585. km — peridotit cu granat-+hornblendA, temperature ajungind fe 260°C. at85—155 lan — peridotit’ cu granat (la 100 km hornblenda d temperatura afungind la 1 160°C. Sub 155 km astenosfera partial fopita formata din peridotit | nat-+ichid. In ariile de tip bazin si tift continental distributia diferitelor este urmdtoarea (model bazat pe litosfera continenialé din zone and Range — S.U.A.): 0—19 km — patura graniticd (=granodiotite), temperatura aj 19—30 km — patura -bazalticd (=dolerite), la baza careia su Mohoroviéi, temperatura ajungind la 770°C (Mercier si Carter, 19 chiar 900°C (Herrin, 1972). 30—80 km. — peridotit, la partea superioard peridotit eu spin spre bazd peridotit cu granat, temperatura ajungind la 1170°C. Sub adincimea de 80 km — astenosfera partial topit (perid gramat +liehid). Se estimeazd e& 1a 100 km temperatura ajunge Ia 1 130°C. 2.2.2, Astenosfera Cuprinde porfiunea din globul terestru dintre litosferd si o adi de 600—700 km, corespunzatoare unei zone cu material viscos, 5) tibil a se deforma ugor, constituind sediul unei importante migcari teriei, Viscozitatea astenosferel este de circa 3 ori mai mic& decit’ a lito Se poate explica aceasta modificare de stare printt-un stadiw « ziune partiald. Proprietatile astenosferei nu sint omogene pe toati simea, fiind distinse 0 serie de ,,strate* cu propriet&ti diferite: Astenosfera reactioneaz& diferit la eforturi; nu se produc rupt deci nici seisme, dar se produce un fluaj, 0 deformatie proportion: timpul. Se pot obtine astfel deformari importante cu eforturi mici este sediul unor misedri ale materiei extrem de importante prin c de convectie (=miscari realizate prin diferente de densitate), dintr deplasarile placilor nu sint decit 0 consecinté. Datoritd lipsel seisme! se pot face observatii asupra astenosferei, cauzele exacte ale depl lor de materie fiind putin cunoscute. 2.2.3. Grosimea litosferei si fluxul termic Determinarea grosimii litosferei pe baza propagarii undelor sei se face prin stabilirea adincimii la care are loc 0 scédere a vitezei tora, corespunzatoare unei regiuni de topire partial a rocilor de l se considera cA Incepe astenosfera, Se cunoagte, de data recenta, c scuturile precambriene zona seismici dé vitezi redusi lipseste sai slab dezvoltaté 1a 0 adincime mate, ceed ce face dificlla trasarea | litosferd-astenosfera. '_. Adincimea Ja..tare are loc: topirea) partiala. in, manta, intro, regiune dati, depinde de temperatura Ja. care rocile mantalei incep sd se Si de variatia temperaturii cu adincimea. Profilul de adincime ali tem- eeaiie actuale, denumit geotermi, depinde in cea mai mare mésura de termic. Pentru stabilirea grosimii placilor Jitosferice sint utilizate, prin extrapolare datele ‘de flux termic misurate la. suprafata pamintului. Fig, 22 — Harta de variatie a: grosimil litostorel dup& datele de flux “termic (dupa Pollack 31" Chapman, 1977) Cum méasuratorile directe ale temperaturilor in interiorul globului sint imitate la cel mult 10 km de crusta, extrapolarea temperatutilor Ja adin— cami de 100 km si mai mult implica diferite premise. Este necesar si stim cum variaz’ proprietatile termice ale yorilor cu temperatura, varia— fia radioactivitéii cu adincimea, iar pentru regiunile oceanice cum se Sacese plicile oceanice dupa formarea lor pe dorsale. ‘Macuratori de laborator si date de observatie pe teren, recente, ou furnizat suficiente date pentru construirea modelelor detaliate care per- ‘mit calcularea geotermelor caracteristice pentru regiunile ‘oceanice si con finentale. © -Adincimile la care exist conditii de topire partiala rezultate “din ‘est- fel de calcule sint fn acord cu cele date de seismica. Urmarind harta‘de ‘variatie a grosimii litosferei (fig. 2.2), realizatd pe paza masurdtorilor de fix termic (Pollack si Chapman, 197), se remared existen{a Snor i ‘m care grosimile sint foarte mari (zonele geuturilor: canadian peste km; brazilian peste 250 km; afriean peste 200 m; siberian peste m si antaretie peste 200 km), invepozitie cu zona cu grosimi: mic oceanice — in special dorsalele ‘mediooceanice cu grosimi ma 75 km — dorsale medio atlantice gi chiar mai mici de 50 km — fica). > torile de flux termic indica o:inigrosare a pldctlor oceanice « Ta cifiva kilometri pe dorsala, 1a peste 100 km: in bazinel ‘cele mai vechi, unde: fiuxul termic este redus,In zonele continentale ale placilor tectonice sé rentared o varia tematica in grosime de Ja cea 40 km’ in’ provineiile geologice tiner fluxul terihie este ridieat, Ia citeva sute de kilometri sub scuturil tinentale al efiror flux termic este mic. Pentru unele scuturi geoter intersesteaza curba de topire a mantalel, indiferent de adincimey cee indica lipsa astenosferei sub aceste zone. In aceste arii este posibi tosfera sd fie cuplat direct cu interiorul mai adine al mantalei, t intre ele fiicindu-se fri a exista ,zona de vitezd redusi*. O as situatie creeaz dificultati in mecanismul de gindire a migcarii y litosferice, astfel de zone reprezentind ,zone de ancorare care efect fntirzierca migedrii sistemului de placi. 2.3. CRUSTA TERESTRA Crusta sau scoarta terestra reprezinta invelisul exterior al pa lui, care acoperé mantaua, situaté deasupra discontinuita{ii Moho a cérei densitate este in medie mai micA de 3,3 g/em', iar viteza 1 seismice (P) este mai mica de 8 km. ane “5.85 Fig. 2.3 — Sectitne prin crusta terestra intre Pacific si Atlantic (dupa Mattauer, 1973). Grosimea erustel! variazi foarte mult, find net diferit# inariil nice (5—15 km) si in ariile continentale (30—80 km) (fig. 2.3.). Pe baza grosimii si compozifiel se poate vorbi de crust conti: oceanica si intermediara. 2.3.1, Crusta continentala Compozitia sa este diferita daci 0 analizim in zonele stabile, | lief important (=platforme) sau in zonele centurilor orogenice tot recunoscindu-se Ins& trei paturi cu compozitie si grosimi dife Zone continentale stabile. De la suprafati in adincime se pot | urmatoarele paturi sau nivele (fig. 2:3): Patura sedimentart (=stratisfera— cuvertura sedimentard: structural superior), aledtuité din roci sedimentare necutate gi 1Tn’ zonele continerttale ale placilor tectonice sé remarc& o varia tematicd in grosime de la cca 40 km ‘in provinictile geologice tiner fluxul termhie este ridieat, la citeva sute de kilometri’s seuturil tinentale al céror flux termic este mic, Pentru unele seuturi geotes intersecteazé curba de topire'a mantalel, indiferent de adineime, cee indica ‘lipsa astenosferei sub aceste zone. In aceste arii este posibi tosfera sa fie cuplata direct cu interiorul mai_adine al mantalel, t intre ele facindu-se fara a exista ,zona de vitezd redusd*. O as situafie creeaz’ dificultiti in mecanismul de gindire a miscdrii y litosferice, ‘astfel de zone reprezentind ,zone de ancorare“ care ‘efect Intirzierea misearii sistemului de placi, 23. CRUSTA TERESTRA Crusta sau scoarta terestrA reprezinta inveligul exterior al pa fui, care acoperé mantaua, situata deasupra discontinuitatii Moho a cArei densitate este in medie mai micA de 3,3 g/cm’, jar viteza 1 seismice (P) este maimicd de 8 km. Fiz, 2.9 — Sectiune prin crusta terestri intre Pacific si Atlantic (dupa Mattauer, 1973), Grosimea crustei variazd foarte mult, find net diferita fnvaril nice (5—15 km) $i in arlile continentale (30—80 km) (fig. 2.3.) Pe baya grosimii $1 eompozitiei se poate vorbi de crusté conti: oveanicd gi intermediara, 2.3.1. Crusta continental Compozitia sa este diferita dack o analizam.im zonele stabile, | lief important (=platforme) sau in. zonele centurilor orogenice tot recunoseindu-se ins& trei paturi cu compozitie si grosimi dife Zone continentale stabile. De la suprafatd in adincime se pot | urmatoarele paturi sau nivele (fig. 2.3): Patura sedimentarai (=stratisfera= cuveriura sedimentar’: structural superior), alcdtuita din rocl sedimentare necutate $i 1morfozate cu grosime total foarte yariabilA putind depasi, in unele) ba- zine, 3000 m, iar in alte zone lipseste complet. Densitatea medie este de 2,5 g/em® iar viteza, undelor seismice intre 2—5 km/s, functie de tipul “afic. Patura graniticd (=stratul granitic=soclul cristalin= etajul structu- ral inferior) are grosimi de 10—15 km, fiind ale&tuit din granite, gra- nodiorite, gnaise si micasisturi. Viteza undelor seismice este de 5,9— 6,2 km/s, corespunzind. la densitati de 2,7—2,8..g/em*. La, baza ei se ga- seste_o.suprafa{a de discontinuitate numit& Conrad. Peniru-aceasta zoné Badgley (1965) propune denumirea. de ,,strat continental superior“. Patura bazalticd (=stratul bazaltic) are o grosime de 10—20 km 5 nu afloreazd nicdieri la suprafata, fiind presupusd afi formaté, din am: fibolite in facies eclogitic sau din diorite. Viteza undelor seismice este a: 6,5—7,6 km/s, corespunzind la densifd{i de 2,8—2,9 g/cm, Pentru aceast? paturé Badgley propune termenul de strat continental inferior“, La baza paturii bazaltice se dezvolti suprafata de discontinuitate Mo horoviéié, de unde incepe mantaua superioara in care vitezele undelo: seismice au valori de 8—8,4 km/s, corespunzator unei densitati medi di 3,3 g/em'. Lanturi muntoase. Se regasesc aceleasi paturi ca in zonele continen tale stabile. In constitutia lor pot exista o serie de modificdri legate de faptul e& suprafata Mohorovicié se afunda accentuat ta 60 km 5 chiar 80 km (sub Himalaia), a tagrosindu-se, formind ,,zone de ra dacina (fig. 2.3). Datorita structuri! tectonice complicate pot exista o se rie de discontinuitati suplimentare, generind forme complexe ale scoarte in care se pare ci suprafete de tip Conrad se repeta la diferite adincim 2.3.2. Crusta oceanici ~ Se caracterizeaz prin absenta ,,paturii granitice*, natura sa fiind cu noscutd indirect din datele masuratorilor seismice de refractie cit si di rect din forajele efectuate de pe nava Glomar Challenger, precum < prin probari din batiseafe. Se deosebese gi aici diferite zone cu particu laritaji privind grosimea si constitutia crustei: zone oceanice_tipice, dor sale medio-oceanice si mari interioare. Zone oceanice tipice (=zone abisale cu relief slab). Sint caracterizat prin dezvoltarea ‘unei paturi sedimentare subfiti (stratul 1) (04 km - grosime medie) de virsta recentd (post {riasicl) format& in gent Fal din miluri neconsolidate, sedimente...slab consolidate si roci cor solidate normal, unde viteza undelor seismite este redusa (1,6—2,5 km/s cu o densitate medie 2,3 g/cm? (fig- 2.3). Sub aceasta urmeazd patur bazaltiea in care se recunose 2 strate cv proprietati diferite, Stratul 2, gros de 1,5—1,7 km, cu viteze ale undelor seismice inti 4/51 6 kan/s, aledtuit din. bazalte tholeitice-in care se separé la partea si perioaré un nivel de lava vitroasé cu structura de tip pillow-lava, su care apar gabbrouri strabatute de filoane doleritice. Acest strat are priprietaji magnetice deosebite, constituind totodata soclul ‘acustic a micii. Stratul 3)(=strat oceanic) are o grosime medie de 5 kmi cu o a undelor seismice de 6,4—7,0 km/s, fiind aledtuit din bazalte‘me fozate (la partea ‘superioara), iar in adincime gabbrouri sau’ ser; provenite prin hidratarea mantalei superioare. Rezult4 astfel o grosime medie de 7 km a crusiei oceanice, su se dezvolti mantaua superioaré de natura peridotitiea, in care v undelot seismice: sint in medie 8,1 km/s (variind intre 7,5—8,4 km Dorsale medio-oceanice. Sint caracterizate prin lipsa sedime (sau grosimi extrem de mici) si a stratului bazaltic inferior, ineit grosimea erustei este redusi la 3—8 km sau chiar mai 2—4 km (Le Pichon et al, 1975) (fig. 2.3). Viteza undelor seismic foarte variabila, 4,4 la 6,9 km/s, sub dorsale dezvoltindu-se manta perioara (cu viteze de peste 7,3 km/s). Grosimea mica a crustei, 2 sedimentelor, prezenfa mantalei superioare si fluxul termic ridic flectA tineretea crustei precum gi intruderea magmelor la adincin sub creasta dorsalei. Miri interioare (tip Marea Neagra). Grosimea crustei sub acest variaz& inte 15 4m,.(Golful Mexic). si. 45m (Marea: Caspica). tul granitic lipseste, astfel incit pAtura sedimentard (viteze ale lor seismice cuprinse intre 2 si 5 km/s) sté direct pe patura ba (V,=6,3—6,7 km's) (fig. 2.4). Sedimentele sint foarte groase, de uneori 10 km (15 km M. Neagra si 20 km M. Caspica). woeo wnss i " ‘ohINB IA mane entra TaRere s8nbotionre 1h Feomente NERINSLIOATE SESE? CONSOLIDATE 228s Rrmyser “aa esnmiaee Fig. 24 — Sectlune transversal crustalA prin Marea Neagrd. Sectiuni scismice prin M. Neagra (fig. 2.4) si prin Golful Me Jeva lipsa paturii granitice si grosimea mare a sedimentelor. 2.3.3. Crusta intermediara Sint cuptinse tn aceasta categorie ‘crustelé ‘care au ,patura gra subjiata, adincimea suprafetei Mohoroviéié fiind de cca 20 km 15 $1 20 km). Acest tip de crust a fost descris in zonele de margittinentale (pantele continentale si: piemonturile abisale), arcurile insulare din Pacificul de vest si unele insule (ex. Ins. Antile) (fig. 2.5). Uni au- {ori considera si marile interioare ca avind o crusta intermediara, chiar daci in central bazinului lipseste complet patura granitica, aceasté ab- sen{a fiind consecinta unui proces treptat.de subjiere a crustel. a a a] 00 a Fig. 2,8 — Sectiune prin-arcurile insulare din Pacificul de Vest. 2.3.4, Tipuri erustale Divizarea .crustei_in continental, oceanica $i intermesliard nu este suficienta, in_cadrul fiecdreia i separate mai multe tipuri crus- tale (Condie, 1976). m Un tip. crustal reprevintd un segment de crusté care prezinta caracteristicl’ geologice si geofizice similare. Au fost separate 12 tipurt crustale (5 contineniale, 2 de tranzifie si 5 oceanice): Scuturi, Sint partile cele mai stabile ale continentelor, constitulte din roci precambriene, far cuvertura sedimentara, cu relief ters sau foarte Slab exprimat. Virsta rocilor este foarte diferité fimd cuprinsa Intre 05 si 3.5 miliarde de ani. Ocupa’ 6% din suprafata globului. Exemple: scuturile baltic, canadian, african si antarctic. Platforme. Sint clemente stabile tectonic, ale&tuite dintr-un funda- ment precambrian gi o cuvertura sedimentara orizontald, groasa pind la 5 km, Ocupi 18/, din suprafata globului si au 0 grosime medie de 41 km. Catene orogenic paleozoice. Au forme alungite pe mai multe-mil! de Kilometri si lafimi de sute-mii de kilometri, sint™aleatuite din roci de tip geosinclinal (sedimentare $i metamorfice), intens cutate si faliate, cu relief putin dccentuat (sint lanfuri muntoase erodate). Sint, tectonic sta~ bile si ocupa 8° din suprafaja globului. Catene orogenice tinere (mezozoice si cenozoice).. Sint forme alungite, de ordinul miilor de kilometri,.cu dezvoltare larga a rocilor de tip geosin- clinal, Au relief accentuat sivsint tectonic active. Principalele catene oro genice sint,catena cordilerand in partea de vest a. Americii de N st $ si Satena: alpino-carpato-himalaiana. Ocupa 6%, din suprafata globului. Rifturi continentale. Sint vai largi de 30—75. lum, limitate de falii gravitajionale, lungi-de sute sau mii de kilometri, aflate sub stress ten-sional. Ca forme structurale pot fi grabene, semigrabene sau grab complexe (grabene asociate cu horsturi), Sint zone tectonic instabile, lativ tinere (mai noi de 30 milioane de ani), ocuptnd mai putin de din suprafata globului terestru, Cel mai important rift continental act este sistemul Est-African, lung de peste 6 500 km. Insule vulcanice, Sint formate prin acumularea produselor magma (in special de natura bazaltica). Se formeazd in. zonele de expansit fie legate de dorsalele medio-oceanice (Ins. Islanda, Ins. Ascension), in mijlocul bazinelor oceanice (Ins. Hawaii, Insula Pastelui, etc) forn prin activitarea panagelor de manta. Sint tectonic instabile, unele i foarte stabile (ex. Insula Pastelui) si ocupA mai putin de 1% din suy fata globului. ‘Arcuri insulare. Sint dezvoltate deasupra zonelor de subductie § © terizeaza prin mare instabilitate tectonicd, vulcanism activ sis micitate ridicata. Sint constituite mai ales din produse magmatice ar zitice, formind insule de dimensiuni variabile ce se asociazd in ghirla cu lungimi de ordinul miilor de kilometri (Arhipelagul Japoniei, Arhi lagul Filipinelor, etc) sau reprezinta prelungiri ale unor peninsule Ins. Kurile — prelungirea pen. Kamciatka). Ele 6cupa mai pufin de din suprafata globului. ns Fose oceanice. Sint structiri asociate zonelor de subductie mar inceputul acestora (flexura placii care se subduce). Se caracteriz printr-o intensa activitate seismicd; majoritatea au adincimi de 5—8 Fosele sint umplute cu sedimente.proyenite in principal din. arcurile sulare sau lanturile vuleanice de deasupra. Reprezinta 3'/ din suprafata globului. Bazine oceanice. Ocup’ suprafata cea mai mare a globului tere (41%). Sint tectonic stabile, cu o paturd sedimentara subtire, avind 0 sime a crustei redus& (cca 7 km). Au un relief plat, pe care se dezv coline abisale (50—1 000 m altitudine relativa) si munti vuleanici sub rini care pot avea partea superioaré retezaté, (guyoturi) gi pe care se instala recifi. Dorsale: medio-oceanice. Sint forme. topografice pozitive’ ce se | volta sub forma unor centuri liniare ce insumeazd peste 80 000 care-au in zona centrala o vale de rift. Sint tectonic foarte instabilk © activitate magmaticA bogata si cu cea mai redusi grosime a sco! (media 5 km), Sint tdinte de numeroase falii transformante. Ocupa ¢ 10%/ din suprafata globului. . Bazine marine marginale, Sint elemente structurale ew crusta de oceanic (cca 9 km grosime) situate fntre un are insular si un contin (M, Japoniel, M. Ohofi)-sau inire dowd arcuri insulare (M. Filipine Sint tipie dezvoltate in partea de vest a Pacificulul, fiind legate de nele de subductic. Se caracterizeaz& prin structuri de tipul- graben si horsturilor si pot fi din punct de vedere ‘tectonic active ‘sau inact ‘Au 0 extindere ce reprezinté cea 4% din suprafaja globului,Bazine marine interne. Sint elemente structurale Inconjurate complet ‘sau aproape complet de continente (M. Caspicd, M. Neagra) sau asociate ‘cu sisteme de arcuri insulare (Golful. Mexic). Tectonic sint variate de la regiuni cu stabilitate relativa, la regiuni stabile. Cuvertura sedimentara ‘este foarte groasi si se dezvolta frecvent fenomenul de diapirism al de- pozitelor de sare sau miluri. Sint relativ pufin extinse, nedepasind 1% din suprafaja globului. 2.3.5, Evolufia crustei terestre Crusta terestra este un invelig dinamic care-si schimba grosimea si compozitia in timp. Schimbarile care au loc in crusta sint rezultatul pro- ceselor subcrustale dar si al interactiunilor dintre placile crustale. Ciclul de evolufie crustali, Daca se lau in considerare cele dou ele- mente principale care definesc: un tip crustal; grosimea si compozitia crustei, atunci se poate stabili un ciclu de evolutie crustala pornind de Ja crusta nou creat. Crusta oceanicd sufera procese de ingrosare dato- rité diverselor mecanisme, in timp ce crusta continentald poate suferi atit procese de Ingrosare cit si de subtiere, toate acestea intr-un ciclu care se poate repeta gi care are drept consecinté formarea diferitelor ba- zine de sedimentare a cdror evolutie reflect& palsul_ activitatt tectonice a crustei din fundament. Tn diagrama grosime/compozitia crustei (fig. 2.6) Spt ientate| dife- rite tipuri de cruste care pot evolua unele din altele. Modelele schema- tice din fig. 2.7 reprezint& stadii in ceea ce poate fi definit in prezent un continuum al éevolutiei crustale (Green, 1977). T1P OE Rocd Fis, 26 — Cicld da evolutie crustal Grosinea eruste (hin) SRS ee ys Modele de ingrosare a crustei oceanice si formarea crustelor-de tran- zitie (=intermediare). Crusta oceanic are o grosime tipick de 4—9 km (media 7 km), flind creat th zonele de expansiune din dorsalele ocea~TIPU Bobbrquri tecnuente ‘Monta seperiaaré = Aa6 pest. > Need Senna a aceanicd a Bacalier metamorhle o vee Sb a : g = & § “0 Hs ¥ a sedente f 7 Pier as [ee CB seainerte neponsalicete Ri A Fal pane ( Seaimente consotidate causra CONTINENTAL Sire eaefamortite # FE eas Co) bebe ver: + pericetiie (atcore recifate 20 i marice Monta superioaré sid Ee overs ag Na AEA we nea NevarA ‘BIETUAL avORTATE Taal ah kn Fig. 27. Tipuri de cruste (dupa Green, 1977),nice, sau prin panasé de manta, dar si im bazine retro-are gi poate fi in- grosata prin diverse procese. Crusta oceanicl se poate forma prin riftarea crustei continentale si generarea unei dorsale de expansiune medio-oceanice sau de-a lungul unei forfeciri a marginilor continentale. Ea poate evolua la-o crusta in grosatd prin urmatoarele procese (fig. 2.6, fig..2.7): {. Curgeri vuleanice pot acoperi crusta-oceanica mai veche si s& creasc& astfel grosimea, compozitia réminind bazic&. Aceasta se poate produce prin activitatea unui panag de manta (ca in Islanda sau Hawail) (fig. 2.7 A) sau o curgere vuleanica fntimplatoare (vestul Atlanticulut — platoul Azore), crusta putind s& creascé pind la 20/km (fig. 2.7). Pentru heest tip de crust MacDonald (1972) utilizeazd termenul de ,,platillo* pentru a descrie astfel de mase vuleanice nedeformate din roci bazaltice groase care stau peste o crusta aceanica normala. 2. O placd oceanicd este subdusd sub 0 alta placd oceanick (subduc- tie ‘ocean/ocean) ceea ce poate conduce la formarea unui are vulcanic gros ca cel din M. Filipine (fig. 2.6 B, fig. 2.7.5). Continuarea erupti- jor di nastete unui are insular care este initial de compozitie bazalticé si devine apoi andezitica, cu ingrosare a crustei.. Arcul este apo! mai acid si mai gros decit crusta oceanic ,normala“, devenind o crust de tranzifie asa cum se cunoaste in Insula Tonga din Pacificul de sud (fig. 2.7—8). 3. Pe crusta oceanied, th anumite zone se pot acumla constructii re~ \ eae POTTS Fix, $28 — Dike-wei radiave, Fig. 3.30 — Dike-uri cir Fig. $.31 = Formarea dike-urilor culare: con si cirewlare (dupa Billings, 196 @ 4m pens — tn gee: Wane, terea presiunii in rezervorul magmatic creeazé fracturi de tensiur pendiculare pe peretii rezervorului, care vor fi umplute formind « in con. O deserestere a presiunii magmel conduce la formarea uno turi de tensitme paralele cu peretii rezervorului magmatic: totodat St fracturi de fortecare, care formeazd un unghi de 30° cu frachn tensiune si care prin umplere cu material magmatic vor forma d circulare. Senice (fig..3.21). Ele au urmatoarele-caracteristici: sint cormuc %H suprafata de peste 100 km*: peretii sint abrupti si inclind dive 4‘corpul se mareste in’ jos; ‘acoperisul are o forma de dom, cu ee pea (cupole) sau zone coborite, depresionare, sturmaite (de la engl. sstock—trunich!). ‘Sint “batolite de’ dimensiunt avind aceleasi earacteristicl. Daly (1938). a ales ca o limité arbi- werd “pentru delimiterea lor fat de batolite, 0 suprafaté mai mici de (engl. neck—=git). Sint plutoni formati ca umpluturi ale vuleanice avind dimensiuni variate (fig. 3.21). Uneori formeaz’ fe morfologice (de tip ac vulcanic), rocile conului vuleanic din indepartate prin eroziune. _ $225. Mecanisme si timpul dé punere in loc a plutonitor “fH scoarta terestra exist’ plutoni atit in regiunile stabile vechi (scu- cit si in catenele orogenice mai vechi sau tinere (alpine). Numerosi ori au recunoscut relatii strinse intre tipurile de plutoni $i adin- Jor de amplasare, stilul tectonic si faciesul metamorfic al rocilor ciate. Cum majoritatea plutonilor de dimensiuni mari sint de consti- Braniticd, multi cercetitori asociaz’ mecanismele de amplasare a ora cu procesele de formare a granitelor in scoarta. incimea de am; Adincimea Ja care s-au consolidat plutonli r ¢i a fost pusa in raport cu rocile in care ‘sint cantonati sau func- de caracteristicile corpului intrus, determinate de nivelul crustal in ajuns. ~Aned din 1904, Grubenmann a definit trei nivele de adincime, epi- si catazona, pe care Michot (1958) si Buddington (1959) le-au sta- ‘Hh drept zone de adincime de amplasare a plutonilor deosebind: Plutonii de epizona, pind la 6—8 km adincime, in general discor- eu foarte slabe structuri de curgere si folia{ii, contacte transante ‘Focile inconjuratoare si asociatii cu vulcanism de aceeasi virsta. For- obisnuite sint: aren conuiere si in con, silluri, lacolite, neckuri, ‘Stockuri. Sint tectonic tirzii sau posttectonici. __ = Plutonii de mezozona, amplasali intre 6 si 15 km adincime, pot ® concordanti, dar si discordanti, au contacte trangante cu rocile. ineon- —. se dezvoltd larg aureole de contact gi au. struc- curgere primara. Foarte multe batolite xt amplasate fn acest Se tectonic tirzii sau sincinematici, toni de catazona, amplasati la adincimi de 1020 km, sint concordanti, cu. contacte gradate spre rocile inconjuratoare, ie gnaisicd si sint sintectonici. Tipurile obisnuite sint do- cercetitori ‘considera ea plutonii pot sé apara la doua nivele tec- de infra- si_stipra-structura (asa cum au fost cei desorisi in. scu- idian 51 Baltic), 1a trei_ nivele (Buddington, 1959) sau la patru anivele (Read, 1955, pentru plutonii graniticl din centurile oroger Americii de Nord). Problema adincimii de amplasare a corpurilor granitice rin continuare:deschisa, mai ales in ceea ce priveste mecanismele de in loe prin prisma concepiului tectonicii globale. Mecanismele de punere in loc a plutonilor. Nojiunea de ampla sau punere’ in loc inseamna ajungerea Ja pozitia actual a unui « voci intruzive. Plutonli pot creste ,in situ“ prin procese de gran se pot ridica pasiv (permisiv) in zone cu presiune relativ scdzuta : fi injectati fortat in pozitia lor actuald. Cum granitele si asociatii nitice reprezinté cele mai raspindite produse ale magmatismului nic, geneza gi mecanismele lor de amplasare au constituit sub disputa intre ,,transformisti* si ,magmatisti®. ,/Transformistii* su granitele sint produsul final al metasomatismului rocilor, fiind prin difuzie solida si alte procese, fara s& se treacd printr-un stadi matic. ,,Magmatistii* presupun ca granitele sini produsele crist dintr-o magma de compozitie graniticd. Aspectele controversate ¢ canismelor de amplasare a plutonilor au condus la elaborarea mai teorii in cadrul.,geologici clasice, sintetizate de Badgley. (1985): 1, Granitizarea prin emanatii-magmatice.. In conformitate cu teorie, se pot forma granite la marginea batolitelor mari; de-origin matica, prin actiunea_emanatiilor magmatice asupra rocilor ine toare in stare solid’. Procesul de granilizare sau migmatizare da. Ja roci denumite si pseudo-eruptive, prin transformarea rocilor se tare, dupa ce acestea trec printr-o taza inifiald de metasedime: cuprinsul lor se pastreazd freevent enclave de metasedimente. 2. Granitizarea prin fuziune diferentialg. In multe cazuri au I nitizdri faré a fi prezente corpuri magmatice contemporane proc prin fuziunea.diferentiala a rocilor in interiorul. centurilor. orogeni bile, legate de metamorfismul regional. Fuziunea diferentialé sau 1 zarea ,,in situ“ inseamna mobilizarea unui complex metamorfic ¢ transforma tntr-o magma cuar{-dioritied ce se consolideazd formit puri_de migmatite. 3. Injectie forfatd. Reprezinti mecanismul cel mai frecvent it el constind din ridicarea magmei spre suprafata care impinge later: Sus rocile Inconjuratoare. Aceasté strapungere poate fi datorata f tectonice sau gravitatiei (cind magma mai ugoara pitrunde prin mai grele, consolidate, pentru echilibrare izostatica). Conceptele mecanism, elaborate de Hans Cloos, au fost completate de multi al cetatori, care au recunoscut o serie de trasdturi structurale ale | formate prin ridicarea activa a magmei. S-a creat astfel un dome studiu, denumit tectonica granitului, in cadrul ciruia au fost re cute doud tipuri de structuri: a) Structuri ale stadiului de curgere, care se formeazd prin c area magmei in migcare. In acest caz, rocile sint masive si In deavolta structuri planare de eurgere care sint ,foliafia prima: “yschlieren® (orientarea’ paralelé a mineralelor plate sau tabular FeJuziunilor’ sub influenta curgerii lamelare) si -structuri liniare de gere san ,liniatia primara* (reprezentind aranjamentul paralel al mineralelor prismatice sau aciculare, cum sint feldspatii si -hornblenda, ‘cu axa lunga paralela cu directia de curgere). >) Structuri ale stadiului solid, care se deavoltA in pAtura externa, superficial, a plutonului, dup& ce aceasta a fost complet consolidata, dar interiorul plutonului este ined mobil. Aceste structuri sint repre- gentate prin figuri (jointuri) si mici falii cu diferite orientari: fisuré gransversale (perpendiculare pe liniatia primara, generate de tensiuni), fisuri marginale (cu pozitie diagonala la foliatia primara, si de natura ‘tensionala rezultaté dintr-un cuplu de forte) 91 fisuri tongitudinale (pa- ralele eu foliatia primar’, generate de constructia prin racirea magmel). ‘Alte structuri ale stadiului solid mai sint: fracturarea interna, zdrobi- rea, brecifierea i forfecarile de la contactul extern al. plutonulul. 4, Ridicarea activi a magmei (—=amplasament permisiv sau teoria permisivititii), Acest mecanism se aplicd plutonilor care evidentiaz o ridicare activi a magmei (prezint& structuri de curgere) fara 88 aiba Joc 0, impingere in sus sau lateral a rocilor inconjurdtoare. Au fost imaginate doua situatii: ~—existenta unei zone cv o directie de mic& rezistenta, care, daci este supusA actiunii unor miscAri laterale, pe aceasta directie de slibire se pot crea cute de antrenare regionald (zone de cute transversale) cu regim de presiune tensionali redusd, acestea permifind patrunderea ‘permisiva a magmei topite; — existenta unei zone de topite din care masa de magma patrunde ‘prin fisuri si migreaza fn sus prin topirea acoperisului sau gi totodata cristalizarea partii inferioare. 5. Digerare magmatici, Mecanismul const& din caderea rocilor din 200) rezervorului magmatic sub forma de blocuri izolate si asimi- jarea (digerarea) lor de citre masa magmei. Procesul este declansat de patrunderea magmei pe fisuri si izolarea blocurilor, care se scufunda in Tezervor. Acest mecanism, adesea asociat cu subsidenja: tip cauldron, permite amplasarea dikeurilor circulare si in forma de con. In.sprijinul ‘Bcesiui mecanism au fost invocate xenolitele (buciti din roca inconju- -ratoare prinse in magma). 6. Granitizarea metasomaticd. Conform acestei teorii, un pluton gra- nitic poate lua nastere prin actiunea unor solufii fierbinti, numite:. meralizatori*, care se insinueazA printre rocile mai, vechi, .transformin- du-le in granite prin inlocuirea unor elemente chimice din minerale si “recristalizare. Inlocuirea metasomaticd se poate produce in timpul unei Perioade de deformare tectonic& (granitizare sintectonicd numita si sinel- ‘hematicd sau sinorogenica) sau fara 9 deformare contemporana (granitizare staticd). In cazul acestui mecanism trecerea de la granit la rocile inconjurd~ ‘foare se face “gradat. Luind in consideratie toate aceste mecanisme, precum. gi altele, s-a ‘sjuns la ideea c4 granitele stmt poligenetice, adica sint generate prin Is e fie magmatice fie metamorfice, cate pot conduce practic la ace- i rezultate finale. ae