Cc. WRIGHT MILLS SI STIINTA SOCIALA AMERICANA Nu incape indoial& cA pentru:a injelege sem nificatia si originalitatea operei stiintifice a lui Cc. W. Mills, in panorama stiintelor sociale din ~ S.U.A., trebuie s& incerci, in primul rind; a-ti’ face inteligibile aspectele specifice ale gindirii sociale americane. Ceea ce ins& nu este deloc usor. Diversitatea si multitudinea’ caracteri- zeaza, in prezent, cu.o deosebita pregnanta, atit carcetdrile sociale si literatura sociologicaé din S.U.A., cit si insesi opiniile despre valoarea stiintific& si tendintele ideologice ale acestora. Tar cit priveste aprecierile, partiale sau glo- bale, adresate azi sociologiei nord-americane, o asemenea constatare poate fi si trebuie inca prelungita ; fie c& vin din interior, ca reflectii ale sociologilor americani despre munca _ lor, fie c& sint formulate de c&tre cercet&torii eu- ropeni sau din alte p&rti ale lumii, caracteri- zirile stiintei sociale americane sint nu numai numeroase si foarte diferite, ci si extrem de contradictorii. Dincolo ins& de orice aprecieri teoretice pozi- tive sau critice, prolificitatea sociologiei con- temporane americane este reald $i constituie unul dintre fenomenele stiintifice contemporane cele mai impresionante. Care sint sau pot deveni semnificatiile ma- 5jore ale acestei spectaculoase explozii socio-— logice ? O expansiune stiintificA cu atit mai demna de luat in seama cu cit ea releva si re- produce, in variantd americana, un fenomen mai larg, de dimensiuni mondiale : avintul din ultimele decenii in domeniul sociologiei, pre- cum si al disciplinelor limitrofe. Un r&spuns complet la o asemenea dificilaé intrebare nu poate constitui, desigur, obiectul acestor rin- duri. Pozitiile extremiste se cer ins& respinse, eredem, total si de la bun inceput, indiferent de anvergura sau pretentiile de completitu— dine ale unor asemenea analize. Mai intii ni se par superficiale si hazardate acele opinii de ,,sociologie a sociologiei“ dupa care geogra- fia mondialA actualA a rdspindirii, sub raport cantitativ, a cercetdrilor sociologice ar trebui totalmente identificata cu geografia descope- ririi si acumuldrii adevdrurilor stiintifice in sociologie. Schematic vorbind, prin asemenea consideratii scientologice, aplicate la un dome- niu atit de complex ca cel al disciplinelor so- cial-umanistice, se acrediteazA ideea, mult prea facilé, a unui raport automat direct proportio-— nal intre indicii de crestere cantitativa a cer- cetdrilor sociologice si lArgirea ariei teoretice a sociologiei. Progresul in stiintele sociale, si cu deosebire cel teoretic propriu-zis, se realizeaza insa pe cdi si in forme mult mai complexe de- cit cele pe care le sugereaza asemenea proce- dee simplificatoare de analizd si prognoza. Con- comitent cu asemenea viziuni de un optimism simplist asupra viitorului sociologiei, mai fiin- feazd ins& si o alt& pozitie, la fel de confuzaé in premise si de superficiala in concluzii, dar de asta dat& laitmotivul il constituie neincrederea si pesimismul absolut in ce priveste mai ales teoria sociologica americand. Nu putine din ima- ginile actuale despre atit de mult discutatul pragmatism al spiritului american, imagini care adesea devin, din pa&cate, simple ticuri gazetiresti, ne propun si vedem in sociologia 6americana o disciplina ternd, dusmana& de moarte a oricarei filozofii sociale, un domeniu golit de orice preocupari teoretice, o sociologie devorata de un empirism cenusiu, ce urmdreste exclusiv eficienta sociala practicd imediata. Traditiile progresiste ale gindirii sociale ame- ricane, oricit de divergent ar fi ele azi inter- pretate, cit si insesi framintadrile actuale din sociologia americana dezmint asemenea imagini simplificatoare. Exist& in cimpul atit de vast al sociologiei americane destula efemeritate ideo- logicii, se manifest’, de asemenea, tendintele apologetice fata de ordinea sociala constituita, dar aceste realitéfi nu trebuie s& ne impiedice a vedea si permanentele valoroase ale acestei iologii, filonul progresist al evolutiei sale, pionieratul stiintific, in atitea privinte real, al cercetatorilor sociali americani. In fond, desi asemenea adevdruri pot pi&rea locuri co- mune, trebuie amintit cA sensul major al empi- ricitaétii in cercet&rile sociale din S.U.A. il con- tituie céiutarea eficientei umane, individuald colectiva, construirea unor relatii de colabo- rare intre sociologie si perfectionarea vietii so- ciale (social engineering), iar acel empirism american, de multe ori foarte justificat criticat, reprezinté de fapt doar o deviere ideologica, fi- lozofiea, de la un fenomen stiintific in sine pozitiv. In ce priveste apoi studiul social em- piric, atit de propriu sociologiei americane si eare este azi cel mai des asemuit, pe nedrept dealtfel, pragmatismului opac, relevim ca in- susi C. Wright Mills, atit de acerb critic a ceea ce el numeste ,,empirismul abstract“ (titlul si continutul capitolului 3 al acestei lucrdri), ji propune cititorului o conceptie dinamic&, isto- ricé asupra empirismului social. Problema clasificdrilor, in functie de curente si tendinte in interiorul sociologiei americane, este ast&zi si ea, cum relevd, dealtfel, numerosi comentatori, pe cit de simpla in aparent&, pe atit de complicata in realitate. Ne putem referi, 7de pilda, la o schema oarecum traditionala, care ia ca punct de plecare anumite criterii teoretice, considerate a fi definitorii (dar nu admise una- nim), si care remarca functionalismul (repre- zentat mai ales prin Parsons, Merton g.a.), pe analisti (Lazarsfeld gs.a.) si sociologia relatiilor interpersonale (Homans, Festinger g.a.). Pe de alia parte se considera ins& ca, dincolo de unele posibile atasdri ale sociologilor americani de anumite curente teoretice, sistemele concep- tuale ale acestora pot sad fie si trebuie sa fie raportate concomitent la mai multe cadre de referint&, determinate, printre altele, de natura metodologiilor adoptate de catre acestia, de specificul ramurilor sociologiei in care ei se for- meaza si, last but not least. de caracterul idea- lurilor social-politice pe care le exprima. In orice caz, este un adevadr dincolo de orice in- doiala cA marile controverse din sinul sociolo- giei americane actuale nu au nicidecum ca te- matica sau ca punct de plecare subtile dife- rente teoretice intre diversele curente si scoli sociologice, ci mai degrabé modul in care un demers sociologic sau altul reflecté natura acelor social problems care friminta societatea »postindustriala“ americana. Or, relevarea tocmai a acestor linii de fort& social-teoretice ale sociologiei americane poate deveni revelatoare si pentru intelegerea locului si influentelor lui C. Wright Mills in contexul stiintifie actual, cadci el ,,...a fost sociologul cel mai controversat si mai inflexibil in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. El a sfarimat multumirea de sine academic& a aces— tei generatii...“© (Din introducerea lui G. W. Domhoff si H. B. Ballard la lucrarea colectiva C. Wright Mills and ,,The Power Elites“ (C. Wright Mills si ,,Elita puterii“), Beacon Press, Boston, 1971, p. VII). Numele séu raémine apoi in actualitatea stiintifica cu atit mai mult cu cit, mai ales in ultimul deceniu, in S.U.A., ca gi in alte 4&ri occidentale, au loc mari frimintari in 8rinduwrile sociologilor, atit de ordin organizatoric, care vizeaz& statutul sociologului si al disciplinei lui, cit cu un caracter ideologic mai larg, care » referaé la raporturile generale ale sociologiei cu societatea. In directé legdtur& cu activizarea § radicalizarea miscirilor social-politice de stinga, sociologia a inceput s& devinad un loc de confrunt&ri cu o tenta mai putin academica si mai pronuntat politica ; nmumerosi tineri cerce— t&itori (dar si unii savanti cu veche reputatie) si-au manifestat deschis si uneori zgomotos yacordul lor cu sociologia aga-zis oficiala, ademic&é, pe care o considera o_. stiinta &, un instrument de manipulare soecial- politic i a oamenilor. Intrebarea fundamentala acuzatoare pe care ei o pun in acest sens te: : i foloseste actuala cunoastere sociolo- gici (knowledge for whom)? Desi o miscare contestatarai destul de eterogena& sub raport teo- reti i ideologic, acest curent denumit »Socio— logia radiealA“* acuz& sociologia oficialA — si prin intermediul acesteia, desigur, intreaga orin- duire social-politica — de absenta valorilor al-umane necesare relatiilor sociale con- temporane. Ceea ce vor, in linii generale, sociologii ame- ricani contestatari este ca stiinta sociala sa devin&i relevant&é in raport cu problematica socialAé actuala, s& se lepede de falsa obiectivi- tate si s& devina critica, sA contribuie la reor- fanizarea sociali profund&, s&-si apropie valori social-umane perene. Este vorba de o si- tuatie socialA caracterizataé prin ,,sentimente noi, dar teorii vechi*, cum rezum& contradictiile acestui moment de rascruce al cdut&rilor in sociologia americana Alvin W. Gouldner in cartea sa The Comming Crisis of Western So- ciology (1971). Vorbind de actuala criz& a so- ciologiei intr-o si mai recent& carte a sa For Sociology. Renewal and Critique in So- iology Today (1973) —-, Gouidner mentioneaza& ins&i c& nu poate fi vorba de un caracter con- 9servator al sociologiei in ansamblul ei, ca dis- ciplin& stiintific& — o idee ce i-a fost pe ne- drept atribuita, spune el, printre altii, de c&tre Lipset, Becker si Horovitz. Pentru a reda cit mai expresiv caracterul contradictoriu al so- ciologiei contemporane actuale, Gouldner ii atri- buie acesteia emblema Minotaurului, monstrul mitic cu trisituri de om si cap de taur. In substanta sociologiei putem descoperi, deopo- triva, o parte conservatoare, cu finalitati sociale represive, dar si o parte cu tendinte progresiste si scopuri sociale eliberatoarc. Nu existi azi aproape nici o controversa teo- retici’ mai importanta in stiinta socialé ameri cand, legati in primul rind de ,,Noua stingaé“ G,.New Left“) sau de ,,sociologia radicala“, fara si fie amintit si numele lui C. Wright Mills Cum nu existé, de asemenea, nici comentarii ale tendintelor progresiste in evolutia contem— poranéi a sociologiei americane fara ca acest ginditor s& devin& cap de lista. Desigur, C. Wright Mills nu trebuie vazut doar ca un critic oarecare al societatii ameri- cane, ci, intr-un sens mult mai cuprinzator, ca un fiu al Americii, ca un exponent al culturii si istoriei acestei societ&ti, atit prin plusurile cit si prin minusurile operei sale stiintifice. Nu intimplator, dealtfel, asa cum spuncam, chiar referirile actuale la opera acestuia — operad care nu beneficiazd inca de consacra— rea unei indelungate istorii — izvorase nu din simple motive de exemplificare, ca ecouri ale unei personalit&ti a cdrei memorie inca nu s-a stins, ci din nevoia de a denumi situatii sociale si structuri teoretice de importanta si de va- Joare fundamentald. Oricite preciz&ri in plus ar cere si oricite sensuri ambigue s-ar putea con- sidera cA antreneaz& ele, asemenea caracteri- zBri ce i se aduc raimin de exceptionalé semni- 10»C. Wright Mills — inspiratorul «Noii »promotorul noii sociologii“, ,,liderul irii de contestatie in America“ s5.a.m.d. Cu- noseutul sociolog T. B. Bottomore, de _ pilda, preocupat de istoria criticii sociale in S.U_A., pe care considera c& ar putea-o diviza in pe- ‘ioade raportate la succesiunea generatiilor (1900—1930—1960), apreciaz& c& ,noul radica- lism“ ar incepe de fapt mai devreme, in 1950, odati cu activitatea liderului acestei miscari, care trebuie recunoscut ca fiind C. Wright Mills (Critics of Society. Radical Thought in North America, Random House, Inc., N. Y., 1962, p. 51—65). Vestejirea academismului steril din SoUCARS Si conceperea ideilor sociale ca—mijloe de _refor- mare a societé{ii, abordarea acut concreté a so- cialului, pasiunea pentru aspectul etic, justi- liar, al funetion&rii organismului.social — ase- menea ealitati, care continua traditiile progre- siste ale gindirii sociale americane, fac din acest repreventant al ,,furiei disciplinate*o—figura Juminoas& a sociologiei contemporane. Intr-un is cu elevaté pasiune, profesorul de so- clologie Gitta Tulea i indreapta concluziile toemai in aceasti directie : ,,Spirit practic gi re- al ecumulind in cel mai inalt grad aceste in- susiri atit de caracteristice tipului american, Mills nu vede prezentul cu ochii trecutului, ci pur si simplu se foloseste de trecut pentru cri- tica prezentului* (C. W. Mills, Colectia ,,Sinteze 4 meee Bucuresti, Editura stiintifica, 1972, Pp) 18—14) Viata si activitatea lui C. Wright Mills * se eneu nfiscut Ja Waco, statul Texas, in 1916 si moare la locuinta sa din West Nyak, de lingA New in{ii sii aparfineau pAturilor mijlocii (,,midle- ). In 1939 Gsi ia licenta in filozofie si sociologie Universitatea din Texas, In 1941 isi sustine docto- fn sociologie si antropologie, sub tndrumarea sorului Howard Becker, la Universitatea din Wis- . Lucreaz&i la inceput in cadrul universitatilor Wisconsin’ si Maryland, iar din 1945 pina la sfir- azdesfasoar& in general in mediile universitare, ea cercetator, profesor si conferentiar public. Printr-un etos de nobila vibratie, viata sa se identific’ din interior cu profesiunea de inte- lectual, a c&rui menire o vede ca fiind com- plex& si de coplesitoare r&ispundere : confrun- tarea societatii practice, prezente, cu ideea si idealul a ceea ce ea trebuie sé devind. Cum re- marca atit de frumos prof. Irving Louis Horo- witz, in cadrul aceleiasi personalitati, aceea a lui C. Wright Mills, omul si savantul se iden- tific’ intr-un singur tot, asa cum in personali- situl vietii la Universitatea Columbia din New York. Desi a reprezentat, prin excelenta, tipul universitarului american, Mills a fost permanent jlegat, in variate forme, dé viata social& practicd. Participa, de pilda, la cercet&rile sociale directe gsi astfel, bundoara, in vederea ‘propunerii unor masuri sanitare pentru Con- gresul privind ,,relatiile industriale“, cerceteaz& la De- troit modelele migratiei portoricane la New York. CalAtoreste apoi peste granita, ceea ce contribuie im- plicit la cristalizarea ideilor sale despre rolul socio- logiei ca stiinjA cu un rol si dimensiuni mondiale. In 1956 vine pentru putin timp im Europa, iar in 1957, revenit in Anglia, conduce un seminar stiintific la Scoala londonezA de economie si sociologie, unde isi expune pe larg si ideile ce vor deveni confinutul lu- crarii Imaginatia sociologicé. Viziteaza, de asemenea, Polonia, U-R.S.S. si apoi America Latina. Dintre lucrarile sale principale amintim : White Col- lar: the American Middle Classes (Gulerele albe : ca- tegoriile sociale mijlocit americane), 1951; Lhe Power Elite (Blita puterii), 1956; The Sociological Imagina- tion (Imaginatia sociologicé) 1959. TIntr-o culegere m. vA intitulata : Power, Politics and People (Putere, po- liticé si popor), Oxford University Press, London — New York, 1963, ingrijita si prefatata de profesorul Irving Louis Horowitz, sint reproduse principalele stu- dii si eseuri ale lui Mills. De amintit apoi si faptul ca in onoarea lui C. Wright Mills profesorul Irving Loui Horowitz a editatlucrarea colectiva The New Sociology (Noua sociologie), al carei sumar intruneste prestl- gioase semndturi. S-a remarcat, de asemenea, prin’ editii succesive, lucrarea colectiva C. Wright Mills and »The Power Elite“, editata de G. W. Dombhoff si H. B. Ballard. Lucrarile lui C. Wright Mills se traduc, an de an, in tot mai multe limbi. 12‘tea lui Socrate omul si filozoful au format o singurd entitate. Mediul vietii intelectuale americane in con- tinu&é confruntare si divergenta cu realitatea ‘ ali constituie arena sa de lupta si-i ofera resursele vitalitatii sale teoretice. Acest mediu constituie, totodata, si baza socialA principala de pornire in explicarea atit a calit&tilor cit i a ceea ce se considera a reprezenta limite in activitatea de sociolog contestatar a lui C. Wright Mills. Intelectual c&ruia ii repugna neutralismul academist, orientindu-se nu spre idealuri livresti, ci spre viata publica, cu inte- res major pentru viata practicaé cotidiana, C. Wright Mills este asociat, pe bun& dreptate eredem, de caitre exegetii operei sale, liniei ce deseinde din Franklin Giddings, care, la_ sfir- situl veacului trecut si in primele decenii ale eclui prezent, cauta sa imbine explicarea te- oretic&i, de sistem, a societ&tii cu investigatiile practice ale realitatii sociale. Este apropiat, de agemenen, prin radicalismul s&u_ social lui Vhorstein Veblen, economist si sociolog din aceeasi perioadé, care anunta, prin lucrarile sale, teoriile moderne ale actiunii sociale si ma- nifesta, desi cu nmumeroase limite ideologice de elas, o atitudine permanent critica fata de so- Cletate, Unii comentatori (de pild& sociologul Tt. 14 Bottomore, amintit mai inainte) il asea- nana, de asemenea, cu contemporanul David Riesman, gi el critic al societatii ,,postindustri- ale“, al conditiilor de viat&é ale omului secolului al XX-lea s.a.m.d. ie cai este vorba de reale inrudiri teoretice i de stil de gindire, fic doar de similitudini de pozilii sociologice, C. Wright Mills ramine o porsonalitate stiintific&R proeminent&, originala, ntrai de orice epigonism. Si, poate, dincolo de osutura de autentica originalitate a conceptiilor lui sociologice, pozitiile sale de independenta intelectuala le putem gdasi efectiv exprimate eel mai bine in atitudinile pe care le-a adoptat 13fata de fenomenele sau evenimentele social- politice majore de care s-a lovit in timpul vietii. Astfel, de pild&, intr-o perioad& in care nu era simplu si usor in S.U.A. sa te declari fa— vorabil revolutiei cubaneze, C. Wright Mills serie temerarul s&u pamflet politic: Listen yankee ! (Ascultd, yankeule !), in care, de pe pozitiile unei etici militante, a intelectualului constient de rolul s&u social, apara deschis cauza poporului cubanez. Si nu este vorba nici- decum de o actiune singularad in viata sa. Caci atitudinea lui radicalé nu este de sorginte prag- maticd, ci izvoraste dintr-o interpretare teore- tica a realit&tii sociale, oricit de limitataé ar pu- tea ap&rea aceasta viziune asupra societ&{ii In raport cu 0 conceptie stiintifica consecventa despre societate, asa cum o ofera dialectica materialista. Deceniile al 5-lea si al 6-lea, cu trasSturile lor cele mai caracteristice pentru viata social-politica americana in care el isi desfasoarA tumultuoasa sa activitate stiintifica, reprezint& pentru C. Wright Mills o tematica permanenta de meditatie teoreticda gravdé, plinad de r&spundere intelectuala. Sint, dealtfel, dece— niile tn care, pe fondul ascensiunii societ&tii industriale americane, se deruleaza asemenea fenomene ingrijoritoare ca_ ,,razboiul rece“, care a impins pe scena vietii americane stafia macchartismului, ofensiva ,,capitalismului popu- lar“ si devalorizarea morala spectaculoasa& a societatii de consum, pesimismul intelectual si antiideologismul. Or, in astfel de conditii, ginditorul american pune in fata cercetdrii si teoriei sociale tocmai sarcinile de a se confrunta direct cu o realitate vitregi si de a g&si solutii adecvate dincolo de marasmul ideologiei de dreapta, ultraconservatoare si brutald, ca si al apatiei politice, marasm proliferat cu atita asi- duitate de cdtre societatea opulentei. Lozinca »neangajarii“ — izvorit&a din conformismul so- cial si politic pe care fortele reactionare se stra- duiau si-1 inoculeze maselor, ceea ce in privinta 14anumitor paturi sociale au si reusit temporar — ii prilejuieste lui C. Wright Mills ocazia si motivul de a caracteriza deceniul al 5-lea al societatii americane ca fiind cel al ,,generatici taecute* (The silent generation). In mai multe eseuri politice din aceast& perioad& (printre re The Decline of the Left [Declinul stingiij si The New Left [Noua stingaj), el este pre- ocupat de deruta ideologicé a generatiilor ca-— rora le revenea sarcina de a tine piept ofensivei marelui capital, si in primul rind de sarcinile politice ale stingii intelectuale americane. Diag- nosticul politic dat de Mills realitatii analizate este prompt si incisiv : ,,;Categoric, azi in Ame-— rica si-au facut loc mai degraba o folosire si o apdrare festiviste ale libertdtilor civile decit o folosire insurgent& si efectiva a acestora“, (Po- wer, Politics and People, p. 230). O situatie socialA care trebuie ins& curmata, ca&ci insasi evolutia societ&tii contemporane impune, ca o conditie obiectiva, inerentd, reintroducerea ra-— {iunii in fluxul dezvoltarii, reactivizarea mase- lor la viata publicda, deschiderea unor perspec— tive ideologice largi asupra viitorului. Ceea ce fortele retrograde, care detin puterea politica, socotesc cH ar reprezenta doar o utopie trebuie si devind, dup& C. Wright Mills, un program de luptad efectivd, caci, in realitate, o asemenea utopie reprezint& ,,conditia de supravietuire a umanitatii“. Tocmai in necesitatea de constien— tizare a acestor obiective social-politice rezida si sarcinile intelectualitatii, care trebuie s&-si precizeze atitudinea prin insusi faptul c& stiinta a devenit unul din factorii principali ai dezvol- tarii sociale. Problema intelectualitatii trebuie astfel s& se transforme intr-o preocupare fun- damental& a sociologiei contemporane. Intelec- tualii trebuie s& reprezinte o fort& politica de stinga, caci, prin procesul cunoasterii stiintifice la care particip&, ei pot intelege mai bine sensul istoriei i, in consecintaé, pot deveni agenti ai dezvoltarii sociale. Sociologia trebuie s& devina 15ideologie progr sta tocmai in aceasta actiune. Iat& cuvintele cu care C. Wright Mills isi in- cheie articolul Noua stingd: ,,epoca multumirii de sine se incheie. SA le lAs&m pe babe sa se vaiete cu intelepciune despre «sfirsitul ideolo- giei>. Noi am si inceput sa pdsim inainte’ (Po- wer, Politics and People, p. 259). Oricare ar fi fost tema abordataé de catre ener- gicul sociolog, el ajunge de fiecare dat&é, cu analiza sa, in punctele nodale si critice ale so- cietatii americane contemporane lui. Nu-i mai putin adevarat totusi cA selectarea insdsi a te- melor el nu a facut-o niciodata la intimplare, farA criterii de optiune ferme si cu substrat teoretic. Problema puterii impreunda cu pro- blema societ&fit_ de masa — subiectele lucrari- lor sale White Collar si The Power Elite — dau posibilitatea atit.a unor incizii teoretice de pro- funzime cit si a formarii unui tablou social pa- noramic, c&ci aceste teme subsumeazd caracte- risticile definitorii ale societatii monopoliste din S.U.A. si ale reflexelor ei ideologice. Printr-o abordare stiintifica in care analiza teoretica se conjugd cu investigarea pertinenta a datelor concrete, C. Wright Mills cerceteaza structura de clas& a societatii americane ac- tuale, aratind c& in cadrul acesteia s-au concen— 4rat la un pol cercurile conducatoare (elita pu- terii), iar la celalalt pol restul categoriilor sociale. Ceea ce isi propune el in lucrarea sa Gulerele albe este apoi tocmai s& ia in discutie SH interpreteze fenomenele ce se produc in sinul categoriilor sociale mijlocii, ale cAror par- Ficularitati roluri sociale au devenit cele ale unei ,,societati de masa“: Desigur, C. Wright Mills nu este un sociolog marxist — cu toate c& el se inspira adesea din exemplul si din ideile lui Marx - iar in ana- lizele sale din ambele lucrari, ca si, de altfel, din intreaga sa opera sociologica, nu vom in- tilni supletea si rigurozitatea metodei materia- list dialectice aplicata la analiza vietii sociale. AB syparte, c&é nu o simpl& comparatie a conceptiilor lui Mills cu cele ale lui Marx ar fi calea cea mai indicat& (chiar din ftnsusi punctul de ve- dere al metodologiei marxiste!) de analizi a acestor douad excelente carti. Si, de asemenea, nu prin exclusivizarea unor asemenea compa-— \ ratii putem dezvalui continutul valoros al aces— \es tor carti, care consta, in primul rind gi mai —. ales, in reflectarea critica a realitatii sociale = americane, ca si in declansarea, pe planul te- ei sociale, a unor pozitii si deschideri stiin- se inedite si deosebit de valoroase. Societatea de mas&i — ale ca&rei tare social- orice sint reluate teoretic in analiza si in cu- prinsul Imaginatiei sociologice — este pusa de ©. Wright Mills in dependenta cauzala de fac- tori economici, precum si de alti factori, si este eonsiderat&é ca fiind prototipul negativ al exis— tentei sociale din secolul nostru. Dincolo de faptul ¢ Mills nu epuizeazd explicatia social- economic a apariticei ,,gulerelor albe“ si ci nu este ‘ficient preocupat de dezva&luirea, in in- sus sontextul evolutiv al societatii, a cdilor so- ciale obiective, ca si a solutiilor politice de de- plgive istorich a scietitii de masa“, analizele soclologiee din aceasti lucrare prezint& un in- teres gtiintilic si pol multilateral. In opozi- tie eu teoriile sociologice apologetice, C. Wright Mil dezvaluie contradictiile societatii mono- poliste si relev& caracterul de clasa social re- actionar al marii proprietati capitaliste, care produce generalizarea proceselor multiple de ins nare a indivizilor si depersonalizarea ca fenomen social de masa ; el dezvaluie, totodata, raportul strins dintre conditiile social-econo- mice si politice ale categoriilor sociale mijlo- ereate de domnia marelui capital, anumite particularitati culturale negative ale “societ&t: i de masa“. Nu este mai putin adevarat insa, pe de alta firma, pe czcet cuvint, ca lucrarea se ue pe C. nee cere PS Tye,Wright Mills opiniei publice din S.U.A. si din intreaga lume. In aceasta lucrare, el spulberA erice iluzie despre societatea capitalisté ame- ricana, vestejeste toate sloganurile acesteia (so- cietatea ,,sanselor egale“, a democratiei depline, a bundstaérii generale etc.). Existé, dealtfel, in cazul acestei carti o impresionanté concor- dant& intre importanta temei — puterea — si insemnatatea constatérilor formulate: ,,Cea mai mare parte a demersurilor sociologice ale lui C. Wright Mills —- remarc& sociologul ame- rican Ralph Miliband — se referad la putere, la natura ei contemporand, distributia si sursele sale. I s-a adus chiar acuzatia de a fi obsedat, persecutat de problema puterii si de oroarea oa- menilor fata de putere... In realitate, C. Wright Mills nu a fost obsedat propriu-zis aga de mult de putere, cit mai ales de lipsa puterii. El cre- dea ci pentru mase de oameni din ce in ce mai numeroase nu mai sta in puterea lor s&-si for- muleze si s&i-si manifeste atitudinea fata de niste decizii cu enorme consecinte pentru ei sau chiar impotriva lor‘ (The New Sociology, p. 81). Este unanim apreciat ca lucrarea Elita puterii reprezint& una dintre criticile cele mai radicale aduse societatii americane de c&tre un american. Imaginatia sociologicé este o lucrare de cri- tic& si fundamentare teoreticd a_ sociologiei. Statutul ei in cadrul operei lui C. Wright Mills este cit se poate de legitim, ca&ci necesitatea de a construi o noud sociologie reiese din struc- tura intregii sale activitdti stiintifice. Logica interioara a demersului s&u stiintific il deter- mind pe C. Wright Mills sA fie un critic nu nu- mai al societatii americane monopoliste, ci si un _ critic al sociologiei contemporane lui, din S.U.A. in primul rind, desi nu numai de aici : o sociologie repliaté mai mult asupra ei ins&si, lipsita de relevanta, care impinge adesea lucru- rile spre funddturi. Reformarea societ&tii nu s-ar putea deci realiza fara o noud teorie sociala, 13mai adecvata, fara un_,,aparat cultural“ core: punzator. Drumul spre o nouad societate im- plic& un nou stil stiintific, ineit devine imi- nent& elaborarea de noi concepte, categorii, me- tode de investigare, de o reconsiderare critica a celor existente, de infdptuirea unei noi vi- ziuni a socialului, mai simpla si mai perspicace, maj fidelA trdsdturilor intrinseci acestuia si cu un caracter mai activ, militant. SA nu uitém de rolul social deosebit pe care il confera radica- lul sociolog american intelectualitaétii, si in pri- mul rind specialistilor in stiinta social: Nu vom rezuma continutul Imaginatiei socio- logice si nici nu vom proceda la o analizé de- taliaté a acestuia. Comentarea citorva probleme de principiu, legate de specificul si esenta acestei carti, este ins& absolut necesarda. Se spune c& dac&, in general, lucradrile lui Mills nu s-au bucurat, ‘a aparitia lor, de prea multe opinii aprobatoare din partea colegilor de breasla, Imaginatia sociologicaé a intimpinat din partea acestora o Cvasiunanima dezapro- bare. Unii chiar estimeaz& cA 989/) din sociolo- gii americani s-ar fi declarat in sinea lor sau direct, in public, in dezacord cu continutul acestei cdrti. Cel mai generalizator repros cu earacter metodologic ce i se aduce acestei carti este acela ca ea ar reprezenta o iconoclastie sociologica absoluta, intrucit autorul ei nu ar fi reusit, nici pe departe, s4 insoteascA& elanul siu teoretic destructiv cu eforturi teoretic— constructive de aceeasi anvergura si eficacitate. Si umeori se adaugaé, ca o scuz&i pentru aceasta realitate, faptul cA autorul cartii a murit prea tindr (la doar 46 de ani!), fara s& mai apuce sai-si elaboreze, in profunzime si multilateral, sistemul sAu sociologic. Desigur, pot fi interesante asemenea obiectii, dar ele nu sint hotdritoare. Iconoclastia teore- tic& reald, intemeiata, fecund& in rezultate re- prezinté principial ea insdsi, credem, atit filo- zofie cit si sociologic, un demers teoretic de o 19valoare potentialA egalA cu activitatea de ela- borare si construire de sisteme teoretice origi- nale. Foarte adesea, aportul teoretic cel mai relevant si mai fecund devine mai degraba apanajul radicalilor destructivisti decit al crea— torilor de sisteme teoretice. Care este climatul teoretico-social si, mai precis, configuratia sociologicd in cadrul si im- potriva careia isi desfagsoara vehementa sa eri- tic& ? ,,Doua scoli de cercetare au inflorit in Awnerida- de Ia—moartea Idi Veblen — seria Wright Mills. Una din ele fetisizeaza metoda, cealalta teoria. Ambele au _pierdut din vedere obiectul_propriului lor studiu. Superstat! enii au fragmentat adevarul si eroarea in parti- cule atit de m&rumte incit nu mai putem spune nimie despre deosebirea dintre ele; prin ri- goarea pretentioasa a metodelor lor, ei reusesc SA trivializeze omul si societatea si, prin acest proces, propria lor gindire. Superteoreticienii, pe de alt& parte, reprezinté o incercare partial organizat&é de a se indepadrta de practica sim- plA a descrierii, pentru a explica si intelege comportarea umanad $i societatea; ei nu fac ins decit s& transforme intr-o proz& emfatica rezultatele unei lecturi dezordonate a sociologi- lor eminenti_din secolul trecut si, in acest pro- ces, iau propriile lor idei elementare drept re- zultate finite. In practica ambelor acestor scoli predominante, stiinta socialA contemporana devine pur si simplu o metoda elaborata pen- tru a asigura ca nimeni s& nu afle prea mult despre om si societate ; prima printr-o inge- nuitate formald, dar sterila ; cea de-a doua printr-un obscurantism formal, nebulos“ (In- troduction to the Mentor edition of Thorstein Veblen, in The Theory of the leisure class, Routledge and Kegan Paul, London, 1946, p. X. Citat dup& Gitta Tulea, lucrarea aminti’ p. 125—126). Dup& cum se stie, reprezentant: de elit& ai acestor douad tendinte sociologice, pe larg criticati in Imaginatia sociologica drept 20exemple tipice si semnificative, sint Talcott Iarsons, pentru ceea ce C. Wright Mills denu- ste ,,superteoria“, si Paul Lazarsfeld, pentru “ce tot el denumeste ,,empirismul.abstract*. Neferindu-se la raporturile lui Mills cu aceste dou curente si, in general, cu interrelatiile “llintifice dintre teoria sistematicé gsi cerceta- yea empiric&, prof. univ. Ion Iordachel conchide eu deplin& justete: ,,Reactualizind importanta metodei istorico-comparative, C. Wright Mills eriti atit. teoriile prea generale, grandioase dar gfiunoase, cit si empirismul vulgar al teh- nicienilor, c&érora le lipseste imaginatia si lu- ervenzii ca niste birocrati* (Curs de teorit socio- logice contemporane, Bucuresti, 1970, p. 287). Tn ce ma&surad sint verosimile, intemciate ase- menen critici ? De obicei, valoarea sau lipsa de valoare a elirtii Imaginatia sociologicé este pus direct in dependent& de rispunsul pozitiv sau negativ la ac intrebare. Ceea ce, foarte desehis miirturisind, nu ni se pare o metoda justifieats de interpretare si de evaluare a geente! remarcabile cadrti de epistemologie so- elalh. § nu fiindeA rAaspunsurile posi- bile ln intrebarea de mai sus nu ar constitui oO problemi reali, ci pentru ca aportul ideatic a) Wierfrit se extinde mult dincolo de insesi uranitele acestel probleme. limbatabil in aproape toate ,,exemplele“ su— puse analizel eritice — indiferent c& acestea sint decupate dintr-o directie sociologica -viciata sau din cealalta® —, ramine cert si uneori foarte vivibil ptul e& obiectiile critice ale lui C. Wright Mills ii pot produce cercetatorului_ac- (mil din cimpul stiintelor sociale sentimente de insatisfiactie stiimtificd. Greu de crezut si de uceeptat c&i, in ansamblul lor, conceptiile socio— logice ale lui Lazarsfeld ar putea fi toate identificate cu tarele asa-numitului ,,empirism abstract’. Dealtfel, este un lucru evident ca din Juer le acestuia nu lipseste nici reflectia leovetich, izvorita din cercetarea empiricad, atit 21despre societate cit si despre sociologie ca dis- ciplina stiintifici. Pe de alt& parte, chiar si in ce priveste ,,superteoria“ atribuita lui Parsons, ea nu-si epuizeazi problematica cu labirintu- rile speculative de care este pe drept invinuita. In critica ambelor tendinte sociologice polare, C. Wright Mills simplificd — pare-se constient de acest lucru in cea mai mare m&suraé — as— pectele concrete de manifestare ale acestor tendinte si mai ales implicatiile teoretice com - plexe ale scopului urmarit in cadrul acestor demersuri, dincolo de faptul c& acesta a fost sau nu atins. Ceea ce ni se pare ins& c& se scapa din vedere, aproape intotdeuna, cind se fine seama doar de liniile prea ingrosate, pe alocu- rea, ale criticii facute de C. Wright Mills, cu mult talent, lui Parsons si Lazarsfeld, o critica ce tinde spre o oarecare caricaturizare, este mai ales faptul c& aceste douaé scoli nu sint anali- zate in sine si exhaustiv, intr-o forma mono- grafic&. De fapt, aceste scoli sint introduse in paginile cartii ca douad »exemple* ale unor di- rectii generale posibile in sociologie — pind la un punct justificate, dincolo de acesta viciate, transformate in veritabile forme de instrainare stiintificd. Dealtfel, dac& ar fi fost vorba pur si simplu doar de niste ,,atacuri teoretice’ la adresa a doi sociologi renumiti, mai mult sau mai putin intemeiate, dar fara un substrat teo- retic mai vast si mai adinc, ar deveni inexpli- cabile atit dimensiunile reactiilor stiintifice stirnite, cit si prelungirea_ in timp a acestora. C&ci aceast’i critic’ larg deschis&, vizionaré, a devenit azi un punct de referinta in dezbaterile sociologice americane. Astfel, de pilda, in amin- tita carte The Coming Crisis of Western Socio- logy, Gouldner vorbeste de rezonantele pro- funde pe care le are azi in. rindurile tinerilor intelectuali din stiintele sociale americane mai ales critica facut& de C. Wright Mills implica- tiilor sociale ale functionalismului, c&ci, preci- zeaza el, ,,diferenta cruciala dintre ei (Mills si 22Parsons) nu se constituie in cadrul imputdrilor de ordin empiric despre ce se intimplad in struc— tura puterii in S.U.A., ci mai degraba in planul opiniilor despre legitimitatea acestei dezvoltari si a insd&si acestei noi elite a puterii* (p. 319). La rindul s&u, sociologul roman Mihu Achim, preocupat de tipologia subiectivitatii cercetato— rului social ca element component al imagini-—- lor sau reflect&rilor realitatii sociale, il consi-— deri pe C. Wright Mills ca fiind reprezentativ prin excelent& pentru tipul de sociolog care considera ,,c& datele empirice trebuie folosite pentru scopuri morale specifice, si anume pen— tru construirea unei lumi mai bune, definita de sociolog* (Abc-ul investigatiei sociologice, Edi- tura ,,Dacia“, Cluj, 1971, vol. I, p. 244). Reprezinté deci o problema reala daca Mills are dreptate integral sau numai partial in apre- cierile critice genecralizatoare adresate celor dou& marcante personalitéti ale sociologiei americane, dar nu credem, totodatad,ca la aceasta trebuie restrins mesajul critic al Imaginatiei sociologice, care este, de fapt, mult mai larg decit conturul concret al celor doua scoli socio-— logice americane. In esenta stiintific& profunda a mesajului lui C. Wright Mills nu este vorba doar de o polemicaé restrinsé la spatiul sociolo- gic american, ci si de un discurs asupra_per- spectivelor generale ale sociologiei, asupra sta- tutului siu in societatea contemporana. Iar in acest sens trebuie s&i-1 yedem pe C.. Wright Mills, in mod justificat, ca pe o figura proemi- nent&a nu numai a sociologiei americane, ci si a sociologiei contemporane in general. In aceas-— ta directie nu credem c& am = gresi dac& am vorbi despre actualitatea lui C. Wright Mills nu numai pentru sociologie, ci si in general pentru stiinta socialaé contemporana. In mod declarat sau doar implicat in textura rationa- mentelor sale, adesea sensul sociologiei se pre- lungeste in Imaginatia sociologica pina la iden- tificarea sociologiei cu stiinta socialA unica, 23la a chrei legitimitate, prezenta, dar mai ales viitoare el se si refera dealtfel, in paginile cartii. Prin jintermediul sociologiei, ginditorul american tinde spre fundamentarea unei epis— temologii a studiului social contemporan. De- altfel, pentru aceasta pledeaza si nivelurile de generalizare si de abstractie la care sint discu- tate problemele cercet&rii sociale din zilele noastre, raportarea cu predilectie a acestei cer— cetari la ansamblul social (sub raport teoretic, metodologic, etic s.a.m.d.). Lectia pe care isi propune Cc. Wright Mills s-o argumenteze in Imaginatia sociologicad are ca punct de pornire sociologia ca stiinfa des- chisd. Exist& in conceptia sa, cum am amintit deja, o relativitate a granitelor intre stiintele sociale in cadrul procesului evolutiv de consti- tuire a Stiintei Sociale. O denumire care, chiar daci mai mult metaforic decit cu o rigurozitate deplinaé, reuseste totusi sa ne atragd atentia asupra faptului cH in cunoasterea sociala, atit de tindra istoric in raport cu stiintele naturii, exist& nu numai un proces de diversificare, ci si de convergenta si unificare interioara, struc— turalad, a acesteia. Totodata, insé, chiar si refe- rindu-ne doar la aria delimitata a sociologiei, Cc. Wright Mills considera ci nu trebuie sa ab- solutizim o singura infatisare a acesteia. Socio— logia contemporan& se poate infatisa in mai multe ipostaze, in functie de factori miajori, de natura socialA (in primul rind institutionali- zarea sociologiel) si epistemologica. Or, a opune aceste ipostaze una alteia inseamna a frina pro- gresul cunoasterii sociale. Astfel, de pilda, orientarea sociologiei spre realitatea social& concret&é nu se poate afla structural in diver- genta cu construirea unor niveluri teoretice de imaltA abstractie ; prin exigentele lor de obiec- tivitate stiintifica, asemenea directii de inain- tare nu se opun wunele altora, cum sugereaza adesea miopia tehnocratic’. Etosul ce leaga § inta de actiunea ume na individuala si colectiva 24apropie sociologia de politica si de istorie. Or, toemai o asemenea perspectiva neinchistatd, ci cuprinzdtoare asupra profilului sociologici, ca stiintA si actiune sociald, se desprinde din Imaginatia sociologicé. Ceea ce dovedeste, pe de alt& parte, cA nu_ este deloc intimplatoare orientarea lui C. Wright Mills spre aspectul tipic contemporan al unor asemenea pro—- bleme: raportul stiintelor sociale cu stiin- tele exacte si indicarea pericolului de obiecti- wism tehnocratic ; raportul stiinjelor sociale cu societatea si redobindirea de catre acestea a etosului lor originar si funciar ; raportul cer- cet&rii stiintifice cu actiunea sociala colectiva si lupta impotriva organiza&rii monstruoase, pirocratice a stiintei printr-o institutionalizare alienat& ; raportul dintre formele institutionale ale stiintei si statutul cereetitorului ca individ, ca intelectual ,,meserias* cu un spirit creator plenar, a cdrui libertate si a c&rui indepen- denti se aflé azi pe punctul de a fi inabusite de cAtre formele instrdindrii birocratice din cadrul cercet&rii stiintifice. Ce este sociologia, la urma urmelor, in con~ ceptia lui C. Wright Mills? Din problemele enuntate pin& acum s-a putut vedea ci, fara si minimalizeze cercetarea empirica, molecu- lari a societ&tii, atit de specifica vremii noastre, Mills propune depasirea acesteia, subordonarea ei unor structuri de anverguraé ; el accentueaza necesitatea esentiala, primordialaé a macroso- ciologiei (a large-range sociology). Semnificatiile contemporane ale sociologiei in conceptia lui C. Wright Mills apar, dealtfel, intr-o forma& specific&’ in chiar ceea_ce el nu- meste ,,imaginatia sociologica“, cuvinte care au devenit titlul acestei lucrdri. Imaginatia _so- ciologicé nu inseamna, cum af putea si para, o abatere de la rigurozitatea stiintei, vreun gen de intuitie revelatoare desprinsa de corpusul metodelor si tehnicilor de lucru. Imaginatia sociologic& reprezinta de fapt ‘ccunoasterea so- 25_ciologi plenard, eliberat& de ingustimi si de- formari, Oo cunoastere sociologica~ pusa&~in ser- viciul umanitatii. Caci, spune C. Wright Mills ine&é in primele pagini ale lucrarii sale, aceasta imaginatie sociologicaé ii permite celui care o posedé si inteleagA ,,scena larga a istoriei“, in functie de semnificatiile acesteia, atit pentru viaja interioara a individului cit si pentru ca- riera si destinul maselor de oameni. Istoria generald a progresului stiintific releva cA nu o data ratacirile si deformarile temporare ale cdilor stiintei au pornit, initial, de la si tuatii reale, dar defectuos interpretate. Am va- zut, in ce priveste sociologia, ca formalismul abstract al ,,superteoriei* absolutizeazi pind la deformare calitati reale ale teoriei, dupa cum transformarea tehnicilor de cercetare in scop in sine, promulgata de ,,empirismul abstract“, porneste de la intelegerea ingusta a progrese- lor reale inregistrate de cercetare socialaé di- rect& din zilele noastre. Mai trebuie relevat ins& un alt exemplu care strabate de la un capaét la altul cuprinsul Imaginatiei sociolo- giece: raportul dimtre cercetarea socialA con- temporand si traditiile sociologiei clasice. Este o nou& directie in care C. Wright Mills se ri- dicA vehement impotriva exceselor scientiste, a atitudinilor teoretice extremiste, de falsé avan- garda. Eminentul sociolog american militeaz& energic pentru recunoasterea viabilitatii si vi- talitatii traditiilor autentice ale sociologiei cla- sice. Fireste, el nu preconizeaz& nici o forma de epigonism, de aservire fata de sistemele sociologice clasice din trecut, dar considera c& totusi intre trecutul si prezentul sociologiei nu trebuie sf vedem rupturi totale si absolute, c&ci progresul cunoasterii sociale nu a in&ébusit me- sajul marilor sociologi ai trecutului. Nu putem incheia aceste rinduri fara a ne mai referi, in sfirsit, si la un alt aspect, deose- bit de important, al subiectului in discutie: atitudinea acestui sociolog american fata de 26marxism. Este stiut c& unul dintre cei mai mari sociologi ai trecutului este, dup& repetatele afirmatii ale lui Wright Mills, existente impli- cit in aceasta lucrare, tocmai Karl Marx. Se gtie, pe de alta parte, cA el s-a pronuntat pen- tru valoarea sociologicé a gindirii lui Marx cu un nobil curaj intelectual, in climatul de pro- nuntata reactiune din anii r&zboiului rece, si c& a propus si a contribuit la rdspindirea texte- lor Jui Marx in S.U.A. S-a remarcat, de ase- menea, c& influenta sociologiei lui Marx asu- pra lui C. Wright Mills poate fi gs&sitaA nu numai exterior, la nivelul unor declaratii de principii, ci si in unele trasaturi interioare ale sistemului sAu de gindire sociologica. Si numai la nivelul unei discutii cu totul generale in jurul acestei probleme, se cer to- tusi relevate unele aspecte care, de obicei, sint scapate din vedere cind se discuta aceasta tema. Or, in aceast& privinti, credem c& raporturile teoretice ale lui C. Wright Mills cu marxismul se aseamana, in principiu, cu raporturile sale politice cu socialismul, pe care el niciodataé nu jJ-a inteles profund stiintific, in multilaterali- tatea implicatiilor sale majore pentru epoca noastra, fapt pentru care uneori, cu total spirit necritic, minuieste chiar clisee despre socia- lism inventate de propaganda ostilé sistemu- lui socialist. C. Wright Mills analizeaz&, de obicei, nu marxismul in general, ca sistem uni- tar de gindire, ci doar acele elemente din gin- direa socialA a lui Marx care se pot inscrie, dup& opinia sa, pe linia a ceea ce el considera a reprezenta traditiile clasice in sociologie. Se poate afirma deci cé C. Wright Mills incearcaé S& se apropie de gindirea lui Marx doar de pe pozitiile intelectuale ale universitarului, ale sa- vantului progresist, si nu de pe cele ale inte- lectualului devenit organizational om politic activ, militant. Or, in aceasta ordine de idei, pot fi fructuoase, desigur, mai ales ca ipoteze de lucru, chiar si incerc&rile unor comentatori 27de a judeca posibilitatile sociologului american de a fi ajuns teoretic, la un moment dat, real- mente la marxism dac& evolutia sa ideologica nu ar fi fost brusc curmat& prin disparitia lui prematura din viata. Cert este doar ca Cc. Wright Mills, atit de profund impresionat de impulsul istoric urias dezlantuit de Marx in gindirea sociala, nu a realizat totusi o analiza complex& si sistematic&A a gindirii lui Marx, mai ales sub raportul implicatiilor ideologice majore ale acesteia pentru stiintele sociale si, in mod deosebit, al implicatiilor teoriei sociale marxiste pentru activitatea social-politica re- volutionara. Ceea ce si explica de ce C. Wright Mills nu a reusit niciodat& s& inteleag& profund si multilateral raporturile dintre marxism si socialismul practic contemporan. Cit priveste apoi delimit&rile teoretice pe care el le face intre sine si teoria sociologica marxista, nu credem c& ele ar trebui sA fie considerate doar pasagere, cici asemenea delimitdri explicite relevi tocmai deosebirile teoretice structurale, de o permanent& interior determinatd, intre marxism si sistemul s&u sociologic, aspect de eare C. Wright Mills a fost, dealtfel, perfect constient. Toemai de accea credem ca limitele stiintifice si ideologice ale lui C. Wright Mills in raport cu intelegerea politica a marxismului reprezinta caracteristici permanente, constante si nu in vreo anume descrestere, de-a lungul operei sale gtiintifice. Neangajarea_ politica practicé, organizati a lui C. Wright Mills concurad la explicarea in general si a discrepan- telor reale dintre anvergura si radicalismul eriticismului s&u social, pe de o parte, si solu- tiile social-politice propuse de el, solutii ireme- diabil inferioare spiritului s4u contestatar, pe de alta parte. De o energie intelectuala captivanta si de © sinceritate cuceritoare, personalitatea lui C. Wright Mills de ginditor social progresist al Americii rimine ins&, far& indoiala, dincolo 28de orice limite ale operei sale stiintifice, o lu- \min& nestinsé in panteonul stiintei sociale gsi un exemplu molipsitor pentru noile generatii ‘de cerceta i. Sensul vietii sale de savant il constituie, de fapt, tocmai sensul pe care el a incercat sd-l1 imprime stiimtelor sociale, acela de a descoperi legdturile trecutului cu prezen- tul si cele ale prezentului cu viitorul : in pre- zent sociologul are de indeplinit o sarcina ur- gent’, care este in acelasi timp politica si intelectuala — cici, in realitate, ele coincid —, aceea de a clarifica elementele ce formeaz& nelinistea si indiferenfta contemporana. Acest lucru fi este cerut sociologului de c&tre toti reprezentantii culturii, fizicieni si artisti, de intreaga comunitate intelectuala. Tocmai dato- rit& acestei sarcini si acestei asteptdri, stiintele sociale incep sé devind numitorul comun al erei noastre culturale, iar imaginatia sociologica, cel mai necesar produs al activitatii noastre in- telectuale“. Ar fi nedrept s& incheiem aceste succinte consideratii pe marginea lucrarii Imaginatia sociologicaé firi a-1 anunta totusi pe cititor de faptul c& aceasta carte insereaz& si un excep- tional ,,Apendice“ — corp separat in cuprinsul lucrérii doar datorit&é tematicii oarecum dife- rite abordata aici de cdtre autor —, deoarece el este relevabil prin dimensiuni, cit si ca im- portanta teoretica. Intitulat ,,Despre maiestria intelectuala“, acest elevat apendice, cu un ca- racter stiintific si totodati pedagogic, in sensul superior al cuvintului — in care autorul isi pro- pune s& impart&seasc& tinerilor cerceta&tori din »tainele“ de laborator ale muncii si creatiei sociologice —— relevA o noua dimensiune, supe- rioard, a personalitdtii lui C. Wright Mills: imbinarea trisdturilor de reformator social cu cele de educator al noilor generatii de cerceta- tori sociali. Originalitatea si caracterul progresist al gin- dirii social-filozofice si sociologice a lui 29C. Wright Mills — gindire a c&rei valoare pe- rend depa&seste, ca insemnatate si semnficatie, granitele patriei sale — explicd aparitia cArtii Imaginatia sociologicé in Colectia ,,Idei con- temporane“, colectie inaugurat&é de cdtre Edi- tura politica cu mai bine de cinci ani in urma si care a dobindit un binemeritat prestigiu in rindurile cititorilor. Colectia ,,Idei contempo.: rane“ si-a propus, dup& cum se stie, toemai s& contribuie la cunoasterea si stimularea dialo- gului de idei, fenomen specific epocii noastre, prin publicarea de lucrari stiintifice cu risunet in constiinfta contemporand, lucrdri cu o tema- ticA majora si de interes stiintific principial. Or, Imaginatia sociologic&é este o lucrare ce co- respunde plenar unor asemenea exigente com- plexe. PETRU BERARCAPITOLUL 1x PERSPECTIVELE STIINTELOR SOCIALE In, zilele_noastre, oamenii ia ca viata lor particulara este un sir de capcane. Biau sentimentul c&é nu pot face faté nenuma- ratelor dificult&ti pe care le intimpina in uni- versul lor cotidian, sentiment care adeseori este justificat : oamenii obisnuiti sint constienti de ceea ce se intimpla doar in limitele mediului in- conjuradtor restrins, al vietii lor private, care este singura lor zon& de actiune; viziunea si puterile lor se limiteaza la aria inchisA a pro- fesiunii, a familiei gi a vecinAtatii ; in alte medii, ei se manifest& doar prin procurd si ramin sim- pli spectatori. Si cu cit devin mai constienti, chiar si numai vag, de ambitiile si de pericolele ce transcend zonele imediate ale actiunii lor, cu atit ei se simt mai dezarmati. Substratul acestui sentiment de nesiguranti il constitui imbari ar rsonale din structura societatilor, luate in sensul larg al cuvintului. Evenimentele istoriei contempo- rane se prezint&é in acelasi timp ca succese, dar sl ca esecuri ale unor oameni individuali. Odata cu industrializarea societ&tii, tAranul a devenit muncitor ; la rindul s&u, feudalul fie c& a dis- parut, fie cd s-a transformat in om de afaceri. Cind_apar sau dispar unele clase sociale, indi- vidul este angajat Sau isi poate pierde slujba ; cind nivelul investifiilor urcd sau coboar&, in- i 31dividul prinde curaj sau se vede ruinat. Cind inecépe un razboi, agentul de asiguraéri ajunge Ja una din rampele de lansare a rachetelor tele- ghidate ; vinzdtorul de pravadlie — la aparatele radar; femeia rémine singurad; copilul creste fir& tatd. Viata_individului si istoria societatii nu pot fi injelese separat, ci doar impreuna. Cu toate acestea, oamenii nu stiu s& vada le- gaturile dintre Mmeercarile prin care trec $i tran: formarile istorice sau contradictiile institutiilor 2 nu vad de obicei legdtura dintr tuatia lor material si vici tudin saci in_care traiesc. Fiind rareori_constie portul complex care exista intr pa: lor proprii gsi desfasurarea istoriei omenirii, Samenii simpli nu-si dau—de_-obicei seama_de_ro— jul important pe care il are aces i i lutia lor ca acest_raport in evo es ameni si pentru natura schimbari- lor istorice la care participa. Ei nu pot intelege influentele reciproce dintre om §isocietate,din- tre biografie gi istorie, dintre .,eu“ si ees nu pot infrunta dificultatile personale in aga fel incit sA st&pineasc&i transformarile structu- rale care de obicei le genereaza. Fireste, acest lucru_nu_e de mirare. Cind au mai fost atif’ dé multi cameni expusi total si in- ‘F=un Tit atit de rapid unor asemenea seisme sociale ? Faptul c& americanii nu au trecut prin asemenca cataclisme ca membrii altor societati se datoreaz& unor imprejurari istorice care de- vin acum repede de domeniul trecutului, ,,isto— rie pur si simplu‘. Istoria care 41 afecteazA in prezent pe fiecare om este istoria mondiala. In epoca contemporana, in cursul unei singure ge- neratii, a sasea parte din omenire a trecut de la © societate feuda si intunecat& la o societate modern&, avansata si puternica. Coloniile poli- tice au fost eliberate. Peste tot, in t&rile sub- dezvoltate, se sfarim& vechile moduri de viata, iar aspiratiile vagi devin revendic&ri imediate. Istoria evolueaza rapid, iar oamenii nu se mai pot orienta cu ajutorul vechilor valori. Si, la 32urma urmelor, care valori? Chiar_atunci_cind nu intra in panic’, oamenii f§i dau _séama, tot mai des, ca vechile moduri de a simfi si de a gindi sint périmate §i ca’ ambiguitatea noilor dfumuri risei sa provoaceo staza moral. Mai esto-oare—atunci-surprinzator ca oamenii Simpli aw sentimentulermi mar pot tine pasul cu evo— jufie “unet societap Cu" CHre Siiy Combruntaiin- tr=tm_mod_atit de Brutal ? Ca ei nu pot intelege insemn&tatea epocii in care trdiesc pentru pro- pria lor viaté ? C& — in incercarea_ de a_ se apira — ei cad in indiferenta moral, cdutind si rémin& persoane strict particulare ? Mai poate fi deci de mirare ca ei incep sa devina obsedati de senZafia Ca oarta Tn ju Nu numai informatia este ceea ce le lipseste in a sD) ia Actiunii ; dealtfel, adesea in- formatia le acapareaza atentia, covirgind ca- pacitatea Ior de a o asimila. Nu nimai de ar- mele ratiunttan-et nevoie — desi eforturile de a le cuceri duc adesea la epuizarea energici lor morale limitate. Ceea ce le lipsegte si ceea ce simt ei ca le lip- sesté este acea cCalitate spirituald care i-ar_ pu- tea ajuta s& trag& foloase din informatie, sa-si fi Ze turnea in asa fel incit sA poata face in mod lucid bilantul a ceea ce se intimpl& in lume si a ceea ce se poate intimpla cu ei insi: Tocmai aceasta calitate — voi demonstra eu — o asteapta ziaristii si universitarii, artistii si muRisaL oanfénin de stiinta $i editorii d Ta ceea cé poate fi NUMiIt_imaginatia sociologica. ——— 1 Imaginatia_sociologica permite celui_care _o aeede Sa inteleaga scena larg’ a istoriei in func- . tie de seimnificajinle acesteia pent viata int Yloara_ si cariera diférifilor indivizi. jka 1 ajuta totodata 8X vada _cX Indivizi, in valmadsagul ex- perientei Tor cotidiene, dobindese adesea o con- stiinti falsi_a pozitiei_ lor socialé_In acest Val- ma&sag se cauta cadrul societ&tii moderne, iar in 63acest cocee se exprims psihologiile unei_mari varie cde T ei. sttel, nelinistea personala Se axeana pe Netazuri explicite, iar indiferenta publicului se transforma in impli- care in problemele de ordin public. Primul rezultat al acestei imaginatii si prima lectie de stiintA sociala care o inglobeaza 9 co: stituie ideca_cA_individul nu-sgi poate intelege propria Sa_experienta_ si nu-si poate Tauri des-— tinul decit daca se situeaz& in epoca ; el nu-si poate cunoasté gansele in viata decit intelegin- du-le si pe cele ale tuturor indivizilor care se afld in aceleasi circumstante ca si el. In multe privinte, aceasta lectie este teribilA ; in multe privinte, ea este mareata. Nu se cunose limitele capacitatilor umane in realizarea efortului su- prem sau in acceptarea degrad&rii, in desperare sau in extaz, in sadism sau in bucuriile ratiunii. Dar in zilele noastre am ajuns sa stim bine ca limitele ynaturii umane“ sint inspdimintator de largi. Am ajuns s& intelegem ca fiecare individ, de la o generatie la alta, trdieste jntr-o anumita societate ; c& el trdieste oO biografie si c& o tra- ieste intr-o anu Prin fap- tul ca traieste, el contribuie, oricit de neinsem- nat ar fi aportal Tar, Ta configurares _sonieistii sale si la evolutia ei istorica, desi el tnsusi este concomitent si un produs al ‘socTetSt i-siunul al zguduirilor ei istorice. Imaginatia sociologicé ne permite s& intele- gem _istoria si bio eratia, ca si relatiile dintre ele, in cadrul societatii. Aceasta este sarcina pe care sizo propune st-perspectivele | pe Care A “pecunoaste aceasta _sz a saccina si- aceste perspec i e trasatura caracteristica_a_analis— tului Social elasic. Ea este caracteristica lui H bert Spencer —— pompos, polisilabic, exhaus- tiv; a lui E. A. Ross — gratios, patrunzator, onest ; a lui August Comte si Emil Durkheim ; a complexului si subtilului Karl Mannheim. Ea caracterizeaz& tot ceea ce face dovada unor ex- celente calitati intelectuale la Kar Marx ; ea este cheia perspicacitatii straélucitoare $i lro- 34nice a lui Thorstein Veblen; a reconstruirii realului cu multiplele sale fatete la Joseph Schumpeter ; ea st&é la baza anvergurii psiholo- ice a lui W. E. H. Lecky, cit si a profundi Atii si clarit&tii lui are Si ea este, fara in- doiala, semnul @stinctiv a tot ce se dovedeste a fi mai bun in studiile contemporane consacrate omului si societ&t Un studiu social care nu_se S. probiemelor-de+piogtafiesde isieme en cca @biografie, de istorie si asupra- corelatiilor acestora in cadrul societatii nu sica inchetat nes IMisnanea IH TeISctaalst Oeicase ar ti £08t Specifice abordate dé anahstii socialt > Se Strinse sau de vaste ar Ti aspéctele realitajii sociale examinate de el, daca, la aceasta realitate, imaginatia le-a ad&u- gat viziunea de perspectiVaa muncii r, Ci au rebate pS OC ie et or, oi la frei Sbupuri de intrebari’: ta +h Care este structura_acestei societati par- teGlare—cxintres ? Care sint componentele er esénfiale si in ce relatie se afla ele una fata de alta ? Cum difer& ea de alte orinduiri sociale ? Care este, in interiorul societatii, semnificatia fiecdérei trasdturi particulare pentru continuita- tea_ei si pentru transformarea ei ? Ce loe ocup& aceast&é societate in is omenirit? me isme duc la schimbarea ei ? Care este locul acesteia in dezvoltarea umani- t&tii'in ansamblul ei si care este semnificatia ei pentru aceasté dezvoltare ? Care sint influen- tele pe care le suferi si pe care le exercit& as-— pectele studiate in cadrul perioadei istorice in care se manifesta ? Si, in ce priveste aceasta pe- rioadd, care sint trds&turile ei esentiale ? Prin ce se deosebeste ea de alte perioade ? Care sint modurile ei caracteristice de faiurire a istoriei ? )) Ce tipuri de barba i femei pred. i i ac®asth Socr @ si in % ioada-? Si ce tipUri vor predomina in viitor ? Cum sint ele selectate si formate, emancipate si repri- mate, sensibilizate si opacizate ? Ce tipuri de »natura umana“ se reveleazd in conduit& si ca- 35racter in aceasta societate, in acea:t’ perioada ? Si ce semnificatie are pentru_,,natura umana* fiecaredintre trasaiturile sociétatitpe_care—le eXaminam 7 Fie ca este vorba de o mare putere statalé sau de o miscare literar& minor&,.o familie, o inchi- soare, o anumita credintd, acestea sint intreba rile puse de cei mai valorosi analisti sociali, Ele constituie pivotii intelectuali ai studiilor clasice \asUpra omului in societate, intrebdrile pe care Ss \sicle-pune-im mod inevitabil orice spirit dotat ci imaginafie Sociologica. Pentru c& aceasta imaginatie imseamna capatitatea de a trece de la o perspectiva la alta — de la cea politicaé la cea psihologica, de la studiul unei singure fa- milii la evaluarea comparativa a bugetelor na- tionale din toate {&rile lumii, de la seminarul teologic la institutia militara ; de la consideratii asupra industriei petrolului la studii asupra poezici contemporane. Fa este capacitatea dea trece de la cele mai impersonale si mai inde- pirtate transformari la aspectele cele mai in- time ale eului uman gsi de a vedea raporturile dintre aceste dou& genuri de aspecte. In spa- tele ei se afla intotdeauna nevoia de a cunoaste semnificatia sociala istorica a individului in societatea si in perioada in care trdiegte si ac- tioneaza. Iat&, pe scurt, de ce cu_ajutorul imagina iei sociologice oamenii pot Spera_sé_sesizeze ce se petrece in lume A inpeleasa ce se intimpl ef insisi, ¢a minuscule puncte biogratiei si is { in cadru. etat: omul contemporan se consider un simplu spec- tator sau chiar un permanent strain, aceasta se datoreaz&i in mare parte faptului c& el resimte in mod profund relativitatea sociala si forta transformatoare a istoriei. Imaginatia_sociolo- ica este forma cea mai fertila a acestei consti- inte de sine. Folosindu-se dé éa in cazul in care au Yeusit-si-se debaraseze de ingustimile de ve-— dere, oamenii se vor simf{i ca si cum ar fi des- chis pentru prima data& ochii intr-o locuin}a pe 36eare eredeau, pind atunci, ca Oo cunosc. Pe drept sau pe nedrept, ei ajung deseori s4 creada acum pot sa-si asigure singuri bilanturi co- recte, aprecieri coerente, orientari de ansamblu. Vechile judecati, care li se pareau odaté san toase, le vor ap&érea acum ca nigte elucubratii stupide. Capacitatea lor de_a_se mira revine. Ei cuceresc 6 no modalitate de a gindi, trdies revaloriz: ea valorilor; intr-un cuvint, cu pu torul reflectiei si al sensibili ii, ei sesizeaza semimnificatia culturala_a_stiinfelor sociale 2 Poate ci cea mai fertilA disti jie cu care opereaza_ im fas OBicA este cea dintre ,necazurile personale generate de mediu® si »conttictere _publice ale structuri soci oo Acé Stinchie constituie un instrument esential al imaginatiei sociologice si °o trasétura caracteristicA a tuturor lucrarilor clasice in stiinta sociala. Necazurile apar in caracterul individului si in sféra relafiilor sale imediate cu altii; ele sint legate de eul lui si de acele zone limitate sale vietii sociale pe care le cunoaste direct si perso- nal. In consecintdi, formularea si rezolvarea ne- cazurilor nu depasesc frontierele de entitate biografica ale individului si nici pe cele ale me- diului sAu imediat, contextul social in care se exercit{’ in mod direct experienta lui personala gi, intr-o oarecare m ura, activitatea lui vo- litionald. Un necaz este 0 chestiune personala : jndividul simte ca valorile pretuite de el sint amenintate. Conflictele se refera la chestiuni care trans— cend aceste medii locale ale individului si zona vietii sale launtrice. Ele se referd la organizarea a numeroase asemenea medii in institutiile unei societdti istorice, JuatA in ansamblul ei, la modul in care diferite medii se suprapun si se intrepdtrund pentru a forma structura amplaé a vietii sociale $i istorice. Un conflict este 0 pror blemaé public& ; anumite publicuri considera ca 37a © valoare pretjuita de ele este primejduité. Ade- seori are loc 0 dezbatere despre sensul real al acestei valori si despre ce anume o primejdu- ieste realmente. Aceastaé dezbatere este insa nu rareori Un fel de dialog al surzilor, pentru sim- plul motiv ca, spre deosebire chiar si de un ne- caz raspindit, prin insdsi natura sa conflictul nu poate fi definit foarte bine prin prisma me- diilor imediate si cotidiene ale oamenilor sim- pli. In realitate, un conflict public presupune adesea o criz& a ordinii institutionale si, de ase- menea, adesea el implica ceea ce marxistii denu- mesc ,,contradictii* sau ,,aantagonisme“. 1 Sa luadm in considerare, din acest punct de vedere, somajul. Dac& intr-un oras de 100000 de locuitori exist& un singur somer, acest lucru este necazul lui personal si pentru rezolvarea acestui caz tinem seama de caracterul omului, de calificarea sa, ca si de ocaziile imediate ce se pot ivi. Dar cind intr-o tara cu 50000000 de salariati, 15000000 sint someri aceasta este o situatie conflictuala, si nu putem spera s& ga- sim solutia in sfera ocaziilor ce i se ivese fieca- rui individ in parte. Dispare fnsdsi structura ocaziilor. Atit expunerea corect& a problemei cit si sfera solutiilor posibile ne impun sa studiem institutiile economice gi politice ale societatii, nu numai situatia personala ecaracterul unui esantion de indivizi. S& ne gindim la r&zboi. Atunci cind el se produce, razboiul pune individului o serie de probleme personale: cum sa supravietuiasca sau cum s& moar ca un erou ; cum s& se imbo- gateascé de pe urma lui; cum s& se catere in sferele mai inalte ale aparatului militar, pen- tru a fi mai putin expus ; sau cum s& contri- buie la recucerirea p&cii. Intr-un cuvint, este vorba, in functie de valorile fiecaruia, de a G4si fie mediul in care se poate supravietui, fie ‘cel in care iti poti gasi o moarte demna. Dar conflictele structurale ale razboiului tin de in- sesi cauzele sale, de tipurile de oameni pe care-i 38ridica in posturile de comanda, de consecintele Jui asupra institutiilor economice gi politice, familiale si religioase. Ginditi-va la cdsatorie. In cadrul cdsatoriei, barbatul si femeia pot avea necazuri personale, dar faptul c& procentajul divorturilor in primii 4 ani de casdtorie este de 250 de cazuri_ la 1000 de cds&torii aratA cA ceva nu merge bine, c&é exist&a o problema structurala a institutiilor matrimoniale, familiale si a altor institufii care se afl& in relatie directa cu primele. Sau s& ne gindim la metropola americana — la oribila, minunata, hidoasa, magnifica in- tindere tentacularaé a oraselor mari. Pentru cei mai multi reprezentanti ai marii burghezii, so- lutia personalé la ,,problema metropolei“ este aceea de a avea un apartament cu garaj pro- priu situat in inima orasului, iar la 40 de mile in afara orasului o cas& Henry Hill si o graédina Garrett Eckbo, pe 100 de acri de teren proprie- tate privata. Gratie acestor doud ambiante — cu cite um mic personal de serviciu in ambele parti Si chiar un elicopter personal, care sA facd le- gadtura intre ele — se pot rezolva cu usurinta cele mai multe dintre problemele personale de mediu suscitate de servitutile marelui oras. To- tul este bine si frumos, dar in felul acesta nu se pot rezolva si problemele publice, care tin de structura orasului. Ce-i de facut cu aceasta minunat& monstruozitate ? Este oare necesara © scindare a marelui oras in unit&ti disperse, in care activitatea si cAminul s& fie din nou la un loc ? S& ne limit&ém s&-] lustruim pe deasupra ? Sau, dup& ce il vom fi evacuat, si-] dinamitam si apoi s&{ construim noi orase, concepute dupa planuri noi si in locuri noi? Dar cum ar tre- bui s& fie aceste planuri? Si cine va alege pla- nurile si le va aplica in practic&a ? Toate acestea sint probleme de structuré ; formularea si re- zolvarea lor presupun examinarea problemelor politice si economice care afecteazi nenumaé- rate medii. In masurd in care o economics este astfe} ale 39eatuita incit apar depresiuni, problema somaju- 107 nu mai poate-fi i personal. Atita timp cit rizbotul pare inerent intr-o lume inegal industrializaté, omul obisnuit, in mediul siu restrins, nu are puterea — cu sau f&r& aju- torul psihiatriei — s& rezolve necazurile pe care i le provoacad acest sistem u aceasta lips& de sistem. Atita timp cit familia ca institutie transforma sotiile in mici si scumpe sclave, iar pe soti in sefi ai aproviziondrii lor si in copiii lor neint&reati, nici o solutie strict pri- vata nu va putea rezolva problema c&satoriei fe- ricite. In m&sura in care monstruoasa dezvol- tare a orasului tentacular si aceea a automobi- lului sint trdsituri inerente societatii supra- dezvoltate, problemele vietii urbane nu vor pu- tea fi solutionate prin ingeniozitatea individualé sau prin averea privata. Experienta noastré de viati, in medii speci- ice gi wartite, este adesea, aga cum am ar&tat, gzulta iistnor Sebvasbee sea ot rele Asa incit, pentru a inftelege schimbarile care se produc in numeroase medii personale, trebuie s& privim dincolo de ele. Numarul_si_varietatea _acestor schimbiari structurale Spores¢ pe masur& ce in- stitutifle in cadrul caérora traim devin mai_cu- prinzdtoare si mai_complex legate intre ele. A cunoaste ideea de structurad social& si_a_o folosi cu. abit itate inseamna& a fi capabil dé a sist i legaturi intre o mare varietate de medii eapabil sa ucru inseamna a dispune de imaginatie sociologica. @% Care sint, in zilele noastre, principalele con- flicte cu care este confruntat&a societatea si principalele necazuri individuale ? Pentru a de- fini conflictele publice si necazurile personale trebuie s& descoperim mai intii care sint valo- rile apreciate si amenintate si care sint valorile apreciate si confirmate, ceea ce putem face prin- 40 —tr-o analiz& a tendintelor caracteristice ale epocii noastre. Si intr-un caz, si in altul va tre- pui sA examin&dm care dintre _contradictiile fundamentale ale structurii sint implicate. Cind oamenii pretuiese un sir de valori si nu |simt nici un pericol care s& le ameninte, ei se simt bine. Cind insA pretuiesc niste valori, dar le simt amenintate, ei trec printr-o crizaé, fie ea sub forma unui necaz personal, fie sub forma unui conflict public. lar dac& li se pare ca le sint amenintate toate valorile, intra intr-o stare de panica. Dar ce se intimpla atunci cind nu exista nici constiinfa unor valori apreciate gi nici senti- mentul ci acestea s-ar afla in primejdie ? In aceste cazuri apare starea de lindiferenti,|care, dac& imbriatigeazai toate valorile, devine- i Sa presupunem, in sfirsit, cA nu exist& o con stiinta a valorilor, ci doar o constiin intens. a plandrii unei primejdii. Apare, in acest caz, nelinistea, anxietatea, care dacd se generali- zeazi devine o stare implacabila si confuzad de continua indispozitie. FIepoca noastra este cea a nelinistei si a indi- ferentei ; dar ele nu sint incad in aga fel formu- late incit s&-i permit& ratiunii si opereze, iar sensibilitatii si actioneze in felul ei specific. In loc de necazuri — definite in functie de valori si de pericolele ce le pindese — nu se poate descoperi adesea decit sentimentul dezagreabil al nelinistii vagi. In locul unor conflicte sociale explicite, se poate intilni adesea doar impresia chinuitoare c&, intr-un fel sau altul, nimic nu este in regul&. IncA nu s-a descoperit care sint valorile amenintate si cine le amenint&i; pe scurt, nu s-a ajuns in la punctul deciziei. Si intr-o m&sur& si mai mic& au fost ele formulate ca probleme ale stiintei sociale. In anii ’30, cu exceptia unor cercuri de afa- ceri restrinse, toat& lumea stia cA ne aflam in- tr-o perioad&é de crizA economicdé, generatoare de grele necazuri personale. In discutiile asupra 41 me»erizei capitalismului“, analizele lui Marx gi in- terpretdrile care au fost date operei sale au con- stituit, fara indoiala, termenii principali in care a fost incadrata problema si astfel cel putin o parte din oameni au ajuns s&-si inteleag& neca- zurile lor personale prin Prisma acestor idei. Valorile amenintate erau Clar vizibile si erau pretuite de toti ; contradictiile structurale care amenintau valorile erau si ele evidente. Atit va- lorile cit si contradictiile erau intens trdite. Era © epocé de constiinta politica. Valorile care au inceput s& fie amenintate in perioada de dupa cel de-al doilea rizboi mon-_- dial nu au fost insA niciodata in general recu-— noscute ca valori si nici primejduirea lor nu a fost unanim resimtit&. Deseori nelinistea per- sonala nu este formulata ; indispozitia generala si numeroase decizii de enorma& important& pen— tru viitorul structurilor nu ajung niciodata con- flicte publice. Pentru cei care respecta valorile mostenite si transmise sub numele de ratiune gi libertate, necazul i] constituie tocmai aceasti neliniste ; indiferenta insdsi constituie pro- blema de ordin public. Tocmai aceast& stare de neliniste si de indiferent& este trdsitura mar- canta a epocii noastre. Acest fenomen este atit de izbitor incit a fost deseori interpretat de unii cercet&tori ca un fel de schimbare a insusi genului de probleme care trebuie s& fie formulate acum./Se spune adesea c& problemele deceniului nostru si poate chiar crizele perioadei in care trdim au depasit zona exterioara, economic&, si acum se referd la viata individuala — de fapt, la chestiunea dac& in cu- rind va mai exista ceva care s& poat& fi numit viata individuala. In centrul atentiei nu se mai afl4 exploatarea copiilor, ci comicsurile, nu s4- racia, ci organizarea timpului liber (mass lei- sure). Marile racile sociale, ca si necazurile per- sonale sint descrise in termenii ,,psihiatriei“ — adesea, pare-se, intr-o patetica incercare de a evita marile conflicte si probleme ale societatii 42moderne. De cele mai multe ori, aceasta releva un soi de provincialism care restringe interesul la societatea occidentala sau chiar numai la cea americana, ignorind doua& treimi ale omenirii. De asemenea, de foarte multe ori se separa in mod arbitrar viata individuala de institutiile mai largi in care se desfisoar& ea gi care au asu- pra ei o influenté mult mai mare decit mediul intim al copilariei. Problema timpului liber, de exemplu, nu poate fi analizata fara a lua in considerare as- pectele muncii. Necazurile familiale in legatura cu comicsurile nu pot fi formulate ca probleme dac& nu se iau in considerare si relatiile cele mai noi ale familiei contemporane cu cele mai re- cente institufii ale structurii sociale. Nici tim— pul liber si nici proasta lui organizare nu pot fi intelese ca probleme dac& se uita gradul in care inadaptarea si indiferenta infecteaz& clima- tul social si climatul personal al societ&{ii aime- ricane contemporane. In acest climat, nici una dintre problemele ,,vietii particulare“ nu poate fi enuntaté si rezolvat& far& a recunoaste criza de ambitie de care este imbibata cariera profe- sionala a oamenilor care lucreaz& in corporatiile economice. Este adevirat ci, aga cum arati mereu psih- analistii, adesea oamenii ,,au tot mai mult sent. mentul cA sint pusi in miscare de forte obscure din interiorul lor, pe care nu le pot defini. Dar nu este adevdrat ceea ce afirma& Ernest Jones, si anume ca ,,cel mai mare inamic si cea mai mare primejdie pentru om rezida in propria sa natura nesupusa, ca si in fortele obscure care zac in el] refulate“. Dimpotriva : ,,cea mai mare primejdie pentru om“ se aflA ast&zi in fortele nesupuse ale insesi societatii contemporane, cu metodele ei de productie alienante, cu tehnicile sale indirecte de dominare politica, cu anarhia internationala pe care o provoacd, intr-un cu- vint, cu transformarile profunde pe care le pro- 43duce in insdsi ,, natura omului gi in conditiile si scopurile vietii sale. In prezent sociologul are de indeplinit o sar cinaé urgentd, care este in acelasi timp politi si intelectuala — cacj in acest caz ele coincid —, aceea de a clarifica elementele ce formeazi ne- linigstea gsi indiferenta contemporand. Aceasta este principala cerere pe care i-o adreseazad cei- Jalti lucrdtori din domeniul culturii — fizici i si artigti, intreaga comunitate intelectual&. Toc- mai datorita acestei sarcini si acestei asteptadri, stiintele sociale incep s& devinA numitorul co- mun al erei noastre culturale, iar imaginatia so- ciologicdé calitatea intelectuala cea mai necesara. 4 Fiecare epocad intelectuala are un anumit stil de_gindire ce tinde si_devind numiterulcomun. al_vietii_ culturale. Este adevd&rat cd in zilele noastre sint primite adesea cu insufletire diverse capricii ale mintii, pentru ca intr-un an sau doi s& fie pdrisite in favoarea altora, noi. Acest en- tuziasm condimenteazad, fara indoiala, activita- tea culturald, dar se pierde far& a lasa urme adevarate in cultura. Nu acesta este ins& cazul cu mari curente de gindire, cum sint fizica lui Newton sau _biologia lui Darwin. Fiecare din aceste adevdrate universuri intelectuale si-a ex— tins influenta mult dincolo de domeniul pro déidei si de imagini. Direct sau in pogo aceste curente de gindire au_determinat P cetitorj necunoscuti ca si pe unili somientareed remarcabili s&=si ru. observatiile si sa-si reformuleze problemele. “In epoca moderna, in Occident, fizica si bio- logia au fost principalul numitor comun al re- flectarii serioase si al metafizicii populare. »wehnica de laborator“ s-a impus ca metoda cercetare si ca sur a_Certitudinii intelectuale. Acesta este unul din sensurile ideii_de numitor comun intelectual= ca oamenii S&-si poat&i ex- a4prima cele mai _profunde convingeri in limba- jul Tui; celelalte limbaje si celelalte stiluri de gindire par doar mijloace de evadare si obscu- ritate. Bineinteles ins&é ci numitc i comun se im- pune nu fiindcé n-ar mai exista si alte stiluri de gindire sau tipuri de sensibilitate. Aceasta vrea s& insemne doar ca interesele intelectuale mai generale tind sa patrund& in aceastA zond, s&-si giseasc& aici cea mai precisi formulare si, odat& formulate, sa dea impresia c& au descope- rit, dacé nu o solutie, cel putin o modalitate eficient& de a fi purtate mai departe. Imaginatia sociologic’ incepe s& devina, cred eu, numitorul comun al vietii noastre culturale (_si trAsdtura ei distinctiva. Aceast& calitate inte- lectuala poate fi escoperita in sociologie si in psihologie rie i acgstora. Insusgirea ei de cdtre indivizi si de ci- tre comunitatea CUlturalaé este, in general, un proces lent si intortocheat ; chiar numerosi so- ciologi if istenta lui. Acestia par sé nu stie cA folosirea imaginatiei sociologice i-ar pu- tea ajuta s4 dea in munca lor tot ceea ce pot da mai bun ; ca, necultivind-o si nefolosindu-se de ea, riscé s& nu faca fata misiunii lor culturale, care fi solicité, misiune favorizata de traditjiile clasice ale disciplinelor lor stiintifice. yl In stiintele exacte sau in cele morale, in acti- vVitatea literar& sau in analizele politice, aceasta imaginatie devine intotdeauna necesarad. In va- vriate forme de manifestare, calitatile acesteia au devenit traséturile dominante ale efortului in- telectual si ale sensibilit&tii culturale. Calitatile imaginatiei sociologice pot fi descoperite la eminenti critici, ca si la ziaristii de talent, si la drept vorbind unii gsi alfii sint adeséa judecati tocmai in functie de acestea. Categoriile popu- lare de critica, bazate pe gradul de ,,intelectua- litate* (high-brow, low-brow, middle-brow), sint ast&izi cel putin tot atit de sociologice pe cit sint de estetice. Romancierii, in a cfror opera sint in-cluse cele mai raspindite definitii ale realitatii umane, posed&a in mod frecvent aceast& imagi- natie si fac tot ce pot pentru a fi la indltimea \ cerintelor. Prin intermediul ei devine posibila |) redarea unui prezent integrat in istorie. Cu cit reprezent&irile despre ,,natura uman&“ devin mai incarcate de probleme, cu atit mai mult se face simtita necesitatea de a acorda o atentie sporit& si mai imaginativd catastrofelor si ruti- nelor sociale, c&ci tocmai acestea dezvdluie (si in acelasi timp modeleaz4) natura omului in aceasta epoc& de agitatie politica si de conflicte ideologice. Desi se impune adesea ca o moda, imaginatia sociologicé nu este totusi o simpla moda. Ea este o calitate intelectuala ce pai s& dea sperante nelimitat mpre- hensiune a reahtaétiiimane intime in legdtura cu realitatile soeciate-mai largi. Dar ea nu este doar o calitate~spirituala printre atitea altele, proprii sensibilitatii culturale contemporane ; ea este calitatea care, folosita in toat&a amploa- rea si cuInd€minarea necesarad, creeaza—posibi- litatea ca toate celelalte forme ale sensibilitatii — si, de fapt, ratiu: umana insisi —- sA poat& juca_un rol _ mult m mare decit in prezent in rezolvarea problemelor™ umane. Rolul cultural al fizicii — principalul numitor comun anterior — scade din ce in ce mai mult. Dealtfel, multi incep s& considere fizica un stil intelectual oarecum impropriu. Dintotdeauna indoiala religioasA si controversa teologicA au contestat legitimitatea stilului stiintific in gin— dire, afectivitate, imaginatie si sensibilitate, dar parintii si bumicii nostri in ale stiintei au spul- berat definitiv asemenea indoieli. Indoielile cu- rente sint laice, umaniste si adeseori destul de confuze. Progresele recente in domeniul fizicii — care au atins culmea tehnologica in bomba termonucleara si in mijloacele de transportare a ei — nu au fost primite ca o solutie a vreunei probleme care preocup& comunitatile intelec- 46tuale si colectivitétile culturale. Aceste desco- periri sint privite, in mod indrept&tit, ca rezul- tate ale unor cercetari de inalt& specializare, nu o data ins& simtite, in mod gresit desigur, drept ceva fascinant si misterios. Aceste progrese au ridicat mai multe probleme — intelectuale ‘Si morale — decit au putut rezolva, iar problemele pe Care le-au generat se aflaé in zona socialului si nicidecum a fizicii. In t&rile supradezvoltate se considera ca fiind probleme virtual rezolvate cucerirea naturii si lichidarea s&raciei. Dar si in aceste {ari stiinta — principalul instrument al acestor cuceriri — se prezint& ca lipsité de sta- bilitate si de scopuri, punindu-se problema re- evaluarii ei. Stima moderna pentru stiint& a fost mult timp socotita ceva de la sine infeles, dar azi ethosul tehnologic si imaginatia tehnic&, inginereasca asociate stiintei trezesc mai ales teroare si ne- siguranta, nu sperante si incredere in progres. Desigur, ,,stiinta“ nu se reduce azi la atit, dar exista teama ca, intr-o bund zi, ea nu va mai fi intilnita decit in aceast&i ipostazi. Necesitatea stringenta de reevaluare a stiintei fizicii, care se face in prezent tot mai simtita, demonstreaza ci avem nevoie de un nou numitor comun. Semnificatia umana& gi rolul social al stiintei, consecintele ei militare si comerciale, dimensi- unea ei politic’, — toate acestea sint obiectul unei reevaludri confuze. Progresul stiintific in domeniul armamentului poate face ,,necesarA* 0 _reorganizare a politicii mondiale, dar este clar c& aceasté ,,necesitate“ nu va fi rezolvata de ins&si stiinta fizicti. Ceea ce inainte trecea drept ,,stiinta“ a ajuns azi s& fie, in mare parte, o indoielnica filozofie ; in ce priveste tiinta_autentica“, i se repro- seazi adesea cA ea nu dezvAluie decit frag- mente confuze ale realitdtilor in care tr&iese oa- menii. Oamenii de stiintéa — si acest lucru se ~resimte mult — nu mai incearc& si prezinte rea- litatea ca un intreg sau si contureze o imagine veridicé a destinului uman. Dealtfel, ,,stiinta‘ 47aparé multora mai putin ca un ethos creator sau ca un ghid de orientare si mai curind ca un grup de Masini de fabricat stiint&, servite de tehnicieni si controlate de economisti si militari, care nici nu reprezint& si nici nu inteleg stiinta ca ethos si orientare. In acelasi timp, filozofii eare vorbesc in numele_ stiintei o transforma adesea in ,,scientism“, factnd din experienta ei un echivalent al experientei umane si pretin- zinid ca problemele vietii nu se pot rezolva decit prin metoda ei. In felul acesta, pentru multi oa- meni de cultura, »Stiinta™ a devenit un mesia fals si pretentios sau, in cel mai bun caz, un element extrem de ambiguu al civilizatiei mo- derne. Dar exist’, dupa expresia lui C.P. Snow, ri: cultura stiintifica. si cultura ie e ca istorie sau dramaturgie, fie ca biografie, poezie sau roman, esenta_culturii umaniste a fost intotdeauna literatura. Totusi acum se sugereaz& désedri ¢& literatura serioas& ar fi devenit, in multe privinte, o art&é minora. Daca se intimpla intr-adevar acest lucru, el nu se datoreazA doar aparitiei publicului larg si mijloacelor de comunicatie de masa (mass- media) sau efectelor pe care toate acestea le au asupra productiei literare serioase. O cauza foarte important& rezid& in ins calitatea is- toriei timpurilor noastre, ca si in’ ceea ce-i tre- buie unui om cu o sensibilitate acut& ca s poata surprinde aceasta calitate. Unde este fantezia, ziaristica sau produc- tia artisticA in stare s& rivalizeze cu realitatea istoric& si cu faptele politice ale timpului nos- tru? Exist&i vreo imagine a iadului care s&i se poat& compara, prin dramatism, cu cea a unui razboi purtat cu armamentul contemporan ? Ce stigmatizare ar putea m&sura insensibilitatea morala a oamenilor chinuiti de furia acumularii primitive ? Oamenii vor s& cunoascdé realitatea socialA si istorica, iar literatura contemporana 48le ofera rareori aceasta posibilitate. Fi sint in- setati de fapte, vor descopere sensurile aces- tora, vor s& li se picteze un ,,tablou mare, in care sa°se recunoascad, s&A poat& crede in el si i ajute astfel s& se inteleag&i mai bine pe ei i. Hi_au nevoie, de asemenea, de valori di- rectoare, de modele corespunzatoare, de sen. bilitate si emojie, de un lexicon al actiuni almente, toate acestea ei nu le pot tu este sau nu acest mai putin; important este e&4 adesea oamenii nu ga&sesc aici ceea ce cauta. Altadatd, literatii, de pild& criticii si istori- cii, publicau insemn&ri despre Anglia sau din calatoriile lor in America. Ei incercau s& carac- terizeze o societate in ansamblul ei, s& dis. cearna trdsaturile morale ale acesteia. Dac ‘Tocqueville sau Taine ar mai trdi si azi, nu ar fi oare sociologi? Iat& ce spune in acest sens despre Taine un comentator de la The Times (Londra) : »Taine a considerat intotdeauna omul ca fiind esen: fialmente un animal social, iar societatea ca un an- samblu de grupuri; Taine era un observator scrupu- los, un neobosit cercetitor de teren si poseda o cali- tate... deosebit de prejioasi in discernerea relatiilor dintre fenomenele sociale — supletea. Il interesa prea mult prezentul pentru a fi un bun istoric, se dovedea prea teoretician pentru a putea deveni romancier, era prea convins de valoarea literaturii ca documentare asupra culturii unei epoci sau a unei {dri pentru a fi un critic literar de prima mina... Lucrarile sale asu- pra literaturii engleze tind s& fie mai mult un comen- tariu asupra moralitafii societ&tii engleze gi o expu- nere a pozitivismului sau. Inainte de orice, el este un teoretician al societatii* 1. In faptul c& el a rimas ,,om de litere“ mai curind decit ,,sociolog“ putem vedea cit de in- robita era sociologia din secolul trecut cdutdrii 1 Times Literary Supplement, 15 noiembrie 1957. 49de ,,legi“, presupuse ca fiind analoage celor din domeniul stiintelor naturii. In absentja unei_sti- inte sociale adecvate, critic romancierii, poi “si dramatureii au fost principalii si ade= -seq singurii-care descriau necazurile personale si-chiar si -conflictele sociale. Arta are capaci- tatea de a exprima aceste preocupari si Ié pune adesea in valoare, redindu-le cu Mmtresul dra- matisim, dar fara _acéa claritate intelectuala atit de necesara astazi_ pentru a_ ea intelege sau a oferi solutii. Arta nu poate prezenta aceste” preocupiri- ca probleme ce includ necazurile individuale si conflictele sociale pe care oame— nii trebuie s& le cunoasc& dac& vor s4 depaseasca nelinistea, indiferenta si chinurile grele care provin de aici. Dealtfel, adesea nici artistul nu se straduieste prea mult in acest sens ; daca este un artist serios, el insusi va resimti multe ne— eazuri, si i-ar fi de folos ajutorul intelectual si cultural pe care i-] poate oferi o_stiinta sociala animat& de imaginatia sociclogica. 5S Scopul meu, in aceasti carte, este de a de- fini semnificatia stiintelor sociale in rezolvarea sarcinilor culturale ale epocii noastre. Vreau sa arit efortul pe care-l presupune dezvoltarea imaginatiei sociologice, s& indic implicatiile ei in viata politic si _culturala si, poate, si sem- naleztotodata condifiile necesare pentru a o do- bindi. Tn acest Fel ag -Vrea s& clarific natura si uttlzdrile stiintelor sociale in zilele noastre si s& prezint pe scurt situatia lor actualé in Sta- tele “Unite 2: 2 Simt nevoia s& spun ca prefer mai mult expri- marea ,studii sociale‘ decit cea de ,,stiinte sociale nu pentru cA as avea ceva impotriva reprezentantilor stiintelor naturii (dimpotriv: ii apreciez foarte mult), ci pentru cd, pe linga prestigiul remarcabil de care se bucurA cuvintul ,stiinta“, el are totodata si un in- teles destul de neclar. Nu vreau deloc sa-i rapesc din prestigiu, dar nici s4-i dau un inteles si mai pu- {in clar, folosindu-l ca o metaforA filozoficaé. Si totusi 50De fiecare data, desigur, »§tiinta sociala“ con- st in ceea ce argumenteaza reprezentantii aces-— teia, dar nu toti vor afirma acelasi lucru, sau mdcar lucruri asemAn&toare. Stiinta socialA in- seamna, desigur, si ceea ce au facut sociologii din trecut, dar azi diferiti cercetatori se reclamA de la traditii diferite. Iar cind eu vorbese de »perspectivele stiintelor sociale“ ma refer, de- sigur, la previziunile facute de mine insumi. Exista in prezent, printre sociologi, o stare mai generalA de nemultumire, intelectual& si morala in acelasi timp, faté de directia pe care trebuie s-o urmeze studiile pe care le intreprind. Aceastaé nemultumire, ca Si unele tendinte ne- fericite care contribuie in acest sens, se inseriu, cred eu, in nelinistea generalA a vietii intelec- tuale contemporane. ‘Totusi se pare c& aceasta& stare de nemultumire este mai acuti in rindu- vile sociologilor, chiar daci am lua in conside- rare doar faptul c& la inceput opera lor p&drea mai plin&é de sperante, ci subiectele tratate de ei au un caracter special, cA in prezent existA o mi-e teama ca, folosind expresia ,,studii sociale“, ci- titorul s-ar gindi de indat& la instructia civica’ din scoala medie (high school), ceea ce, din toat& inima, as dori sa evit. Termenul de ,,stiinte ale comporta— mentului* este pur gi simplu’ imposibil, putind fi considerat, dup& cite imi dau seama, ca simpl& pro- pagand&é pentru a stoarce bani in scopul cercetarii sociale de la diferitele fundatii $i diferiji_congresmeni care confunda ,,stiinfa sociala“ cu ,,socialismul". Este necesar un termen care si inglobeze istoria (si psiho- jogia in masura in care se ocupa de fiinte umane) si, pe cit posibil, care nu este controversabil, deoarece trebuie s& privim cuvintele ca arme de lupta, si nu ca obiect de divergente. Poate termenul de .,disci- pline umane“ ar fi cel mai potrivit. Dar nu conteaza. in speranta de a nu ma preta la confuzii, rimin con_ ventional si folosesc termenul deja uzual de ,,stiinte sociale“. Sper, pe de altA parte, cA termenul de ,,ima- ginlatie sociologicA“ va fi acceptat de colegii mei Po- litologii care au citit manuscrisul mi-au propus titlul de ,,imaginafie politica“, antropologii pe cel de ,,ima ginafie antropologicé* $.a.m.d. Termenul conteaza, far: indoialé, mai putin decit ideea pe care sper cA o voi clarifica in cuprinsul acestei cirti. Bineinteles ca nu Sa.necesitate de asemenea lucra&ri realmente im- portante. Nu toti imp&rt&sese aceasta nemultumire, dar tocmai acest lucru este un motiv in plus de alerta pentru cei care intrevad spontan perspec— tivele stiintelor sociale si sint destul de onesti pentru a recunoaste pretentioasa mediocritate a incercdrilor actuale. Speranta mea este, dealt— fel, cA voi putea contribui la sporirea acestei ne multumiri, cA voi reusi sA definesc citeva din sursele ei, ci le voi transforma intr-o pledoarie pentru realizarea perspectivelor stiintelor so-— ciale, cA voi crea conditiile necesare pentru noi puncte de plecare, pe scurt, cA voi incerca sa indic citeva din sarcinile ce se impun, ca si me- todele prin care ele vor putea fi duse la bun sfirsit. Conceptia sociologica pe care o sustin eu nu se bucur&i de prea mult& apreciere. Conceptia mea se opune stiintei sociale compuse din teh- nici birocratice, care inhibAa cercetarea sociala cu pretentiile lor ,,metodologice* si frineaz& mA voi referi insA_ doar la disciplina universitara ce poarta denumirea de ,,sociologie“. In mare parte, ceca ce inteleg eu prin aceast’ orientare nu-si aflA deloc acoperire in rindurile sociologilor. In Anglia, de exem- plu, sociologia ca disciplinA academicd isi pastreazA un caracter oarecum marginal, desi presa engleza, li- teratura deasupra tuturora, istoria, contin probe elocvente de imaginatie sociologicé. O situatic simi- lara o gdsim in Franta: confuzia si indrazneala gin- dirii franceze de dupa cel de-al doilea razboi mon- dial se sprijina pe sesizarea trasAturilor sociologice ale destinului uman in epoca noastra, desi acest mesa} este purtat mai degrabA de catre literati decit de so- ciologi. Cu toate acestea voi folosi termenul de ,,ima- ginatie sociologicA* pentru cA: 1) pentru oricine este mai aproape c&masa decit haina, iar eu inainte de orice sint sociolog ; 2) cred cA, istoric privite lucrurile, aceasta calitate intelectualé a fost mai frecvent si mai pe larg demonstrata de ca&tre reprezentantii sociolo- giei clasice in raport cu specialistii altor stiinte so- Ciale ; 3) deoarece voi incerca si examinez critic citeva $coli sociologice mai ciudate, am nevoie de un contratermen pe care sA mA bazez. 52munca prin conceptiile lor obscurantiste sau o banalizeaz& printr-un interes excesiv pentru probleme minore, indepdrtate de contextul so- cial relevant. Aceste inhib&ri, obscuritati si ba- nalizari au dus la criza de azi a studiilor sociale, fara a indica ins& si vreo solutie de iesire din acest impas. Unii sociologi argumenteazd necesitatea unor »echipe de cercetare formate din tehnicieni“ ; altii vorbesc despre primatul cercet&rii indivi- duale. Unii isi pun toaté nadejdea in rafinamen- tul metodelor si tehnicilor de investigatie ; altii consider& necesar& reabilitarea metodelor de lucru ale vechilor artizani intelectuali, abando- nate pe parcurs, dar demne de reactualizare. Unii tin cont in munca lor de un cod rigid de procedee mecanice ;. altii incearcA sA dezvolte, sa fructifice si sA utilizeze imaginatia sociolo— gica. Unii, pasionati de formalismul extrem al » teoriei“, isi petrec timpul asociind si disociind concepte, intr-o maniera ce le apare ins& ciudata aitora ; acesti ,,altii“ nu recurg la elabor&ri de termeni decit atunci cind au siguranta cA prin aceasta se lArgeste cimpul sensibilitatii lor teo- retice si creste capacitatea cognitiva a rationa- mentelor lor. Unii isi limiteazA studiul la mediile restrinse in speranta ,,construirii® con- ceptelor de mari structuri; altii analizeazad structurile sociale, straduindu-se sA ,,localizeze“ aici nenumaratele medii minuscule. Unii, negl jind in general studiile comparate, nu anali zeaza decit o mic& comunitate dintr-o societate la un moment dat ; altii, comparatisti convinsi, analizeaza direct structurile sociale ale natiu- nilor lumii. Unii isi limiteaz&i cercetarea lor la probleme umane de durat& foarte scurta& ; altii se ocupa de conflictele sociale, care se pot ma- nifesta doar intr-o perspectiva istoricd’ indelun- gata. Unii isi cantoneaz& cercetarea in limitele compartimentelor universitare ; altii, p&strind legatura cu toate directiile, se specializeazi in functie de subiecte sau probleme far& a se lisa 53intimidati de coordonatele universitare. Unii in- frunta diversitatea istoriei, biografiei, societi- tii ; altii mu-si propun asa ceva. Aceste contraste, si inc& multe altele de acest gen, nu sint totdeauna, in mod necesar, verita- bile alternative, cum adesea par ele sé fie in po- lemicile infierbintate ale politicienilor sau la adapostul caéldut al specializ&rii. Deocamdata ma& limitez sA prezint aceste afirmatii in starea lor rudimentaré, dar voi reveni asupra lor spre irsitul rtii. Sper, de asemenea, ca se va pu- tea vedea si spre ceea ce inclin eu sd consider, deoarece cred cA judec&tile trebuie s& fie intot- deauna explicate. Dar voi incerca, de asemenea, abstractie facind de propriile mele judecati, sa prezint deopotrivA si semnificatiile culturale si eo utlesiale stiintei socialé: Préferintete mete nu vor iT enta cu nimic ceea ce urmeaza sa exa- Cei cXrora le vor displacea aceste pre- s& fac& bine, dealtfel, si-si prezinte obiectiile la fel de explicit si cu aceeasi clari- tate cu care m& voi stridui s-o fac si eu! Nu- mai in felul acesta problemele morale ale soci: logiei —- problema stiintei sociale ca sarcina co- lectivA —- vor fi recunoscute, iar dezbaterile stiintifice vor incepe si devind posibile. Atunci va exista o constiinta de sine mai pronuntata, eare este, farA indoialéa, o conditie preliminar a obiectivit in activitatea oric&rei sociologii. In concluzie, gred_ c& ceea ce ar putea fi nu- mit analizi sociologic& clasica se compune din- minez ferint tr-un ansambli dé traditiy cate pot fi_prospec- tate_si folosite ; c& tras&tura ei esentiala este preocuparea sa_ pentru structurjle sociale isto- rice si c& problemele ei privesc in mod direct conflictele sociale presante, Ca §i incerciarile ‘personale, atit de dureroase. Wratr-consider, de asemenea, ch in prezent exist& considerabile obstacole in calea continudrii acestei traditii — atit in interiorul stiintelor sociale cit si in contextul lor politic universitar —, dar ci to— tusi calit&tile intelectuale inerente acestei tra— 54ditii incep sa devina numitorul comun al intre- gii noastre vieti culturale si cd, oricit de impre- cise ar fi si oricit de derutant& ar fi varietatea deghizarilor lor, aceste calitaéti incep sA fie sim- tite ca 0 necesitate. Numerosi sociologi practicieni, mai ales din Statele Unite ale Americii, mi se par curios de refractari fat& de necesitatea de a recunoaste situatia cu care sint confruntafi. Multi dintre ei ignora sarcinile intelectuale si politice ale analizei sociale ; altii, pur si simplu, nu se do- vedese la in<imea rolului care le este totusi atribuit. Ei par a folosi uneori, aproape in mod deliberat, vechi subterfugii pentru a ascunde ezit&ri actuale. Si totusi, in pofida acestei rezis-— tente, atentia intelectualitatii cit si a publicu- lui se indreapt& in mod evident spre problemele sociale care constituie obiectul studiului lor, asa incit trebuie sé recunoastem ci ei se aflA astfel Intr-o situatie unicd. In aceasth posibilitate re- zid& marile perspective intelectuale ale stiinte- lor sociale, aplicatiile culturale ale imaginatieci sociologice, ca si semnificatia politicé a stiinte- lor despre om si societate. 6 Pentru mine, ca sociolog consacrat, este destul de neplacut faptul cA toate tendintele (cu ex- ceptia uneia, poate) pe care le voi analiza in ca— pitolele urmatoare fac parte din ceea ce este considerat, in general, a fi ,,domeniul sociolo— giei“, desi aspectele culturale si politice negative implicate de ele caracterizeazA in mare parte si activitatea altor stiinte umane. Orice s-ar putea spune in cadrul unor asemenea discipline cum ar fi stiinta politicii, economia, istoria si antro- pologia, este evident faptul c& in Statele Unite sociologia, asa cum este ea cunoscutd’, a deve— nit azi focarul de reflectii asupra stiintelor so- ciale. A devenit focarul consideratiilor de ordin metodologic ; aria de manifestare prin excelen{i a preocuparilor de ,,teorie generala“. Traditia 55sociologicaé s-a imbogatit prin aportul unui mare si variat numur de activit&ti intelectuale. Tar dac& ar fi sé le consideram pe toate acestea si ca pe o traditie ar insemna poate o prea mare indrdzneala. Va fi totusi in general admis a spune c& ceea ce tine ast&ézi de travaliul socio- logic are tendinta de a se inscrie in una sau mai multe din urmd&toarele trei directii mari, fie— care dintre acestea putind fi deformat&é sau desfiinta Tendinta I: Spre o teorie a istoriei. De exem-— plu, in miinile lui Comte, in cele ale lui Marx, Spencer si Weber, sociologia este o tentativa en- ciclopedicA ce implicA intreaga viat& social& a omului. Ea are concomitent un caracter istoric si sistematic ; istoric pentru cA analizeaza trecutul, ale cadrui ,,materiale“ le foloseste ; sistematic pentru cé in curgerea istoriei incearcaé sa dis- cearna ,,etapele“ si regularitatile vietii sociale. ‘Teoria istoriei umane se poate insA usor trans— forma intr-un transistorism, ce se constituie ca o cAamasa& de forta pentru ,,materialele“ istoriei umane si care promoveazd de obicei viziuni pro- fetice ale viitorului (de regulA pesimiste). Ca exemple bine cunoscute pot fi citate lucra&rile lui Arnold Toynbee si Oswald Spengler. Tendinta a II-a: Spre o teorie sistematicaé a pnaturii omului si a societatii«. Astfel, in lucra- rile formalistilor, cu precidere Simmel si von Wiese, sociologia opereaz& cu conceptii care consider& cA pot servi la clarificarea tuturor relatiilor sociale si la revelarea tuturor trdsatu- rilor presupuse ca fiind stabile. Ea ofera deci o imagine stat: abstract&a- a componentelor struct rii_sociale la un grad de _generalitate foarte inalt. — “~Poate tocmai ca reactie la deform&rile ten- dintei I se considera c& istoria ar putea fi aban- donata cu totul. Teoria sistematica a naturii omului si a societ&tii devine astfel repede: un 56formalism ari cat, in care principala str: nie devin a conceptelor si con- tinua lor rearanjare. In cazul celor pe care ii voi numi ,,superteoreticieni“, conceptiile au de- venit intr-adevaér concepte. Opera lui Talcott. ms_este principalul exemplu contemporan ologiei americane. Tendinta a Ill-a: Spre studiul empiric al fap- telor si problemelor sociale contemporane. Desi Comte si Spencer au fost principalii stilpi de sustine ai sociologiei americane pind prin 1914, iar influenta gindirii germane a avut o mare pondere, studiul empiric al realitdtii a c4- patat de timpuriu un loc de frunte in Statele Unite. Aceasta s-a datorat, in parte, faptului ci economia si stiinta politicii erau deja instalate in universitate. Aceasta fiind situatia, jn m4&- sura in care sociologia se defineste ca studiu al unei anumite zone a societatii, ea devine destul de usor un fel de slujnic& ,,la toate“ a stiinte- lor umane, reprezentata fiind de studiile misce- . lariee ale trepaidusilor universitari : studii asu- pra oraselor, familiilor, relatiilor rasiale si raporturilor etnice si, bineinteles, asupra ,,gru- purilor mici“*. Asa cum vom vedea, acest talmes- balmes a devenit un stil de gindire pe care i} ‘voi examina sub denumirea de ,,practic& libe- rala“. Studiile asupra_fenomenclor contemporane pot deveni destul de usor serii de fapte ale me- diului necorelate, adesea nesemnificative. Nu- meroase cursuri de sociologie americane ce se gasesc in comert sint tocmai de acest tip; cel mai bun exemplu in acest sens fl constituie ma— nualele de texte alese ce au ca tematic dezor- ganizarea sociala. Pe de alt& parte, sociologii tind s& devin&a specialisti in tehnica cercet&rii oricaror fenomene ; metodele devin la ei Meto-— dologic. Exemple actuale: o mare parte din opera si mai ales din ethosul unor George T.un- dberg, Samuel Stouffer, Stuart Dodd, Paul F. 57Lazarsfeld. Aceste tendinte — de dispersare a atentici si de cultivare a metodei de dragul me- todei — sint prietene bune, desi nu este obli- gatoriu ca si le gdsim intotdeauna impreuna. aturile particulare ale sociologiei se ex- prim& in deformarea uneia sau_mai multora dintre tendintele ei traditionale. Dar tot aceste tendinte pot explica gi perspectivele sale. As— tazi, in Statele Unite se produce un gen de fuziune helenisticA, ce reuneste variatele ele- mente si obiective ale sociologiilor provenite din diferite societati occidentale. Pericolul care apare este ca, in fata acestei abundente de so- ciologic, specialistii in celelalte stiinfte umane, in nerabdarea lor, iar sociologii in setea lor de ,.cercetare* sA nu lase cumva sa le scape o mos- tenire atit de pretioasA. Dar mai existA o posi- bilitate in fata noastra& : traditia sociologica con- {ine si cele mai favorabile enunturi referitoare la marile perspective ale tuturor stiintelor so- ciale si chiar o partialA indeplinire a acestora. Nuantele si sugestiile pe care cercetdtorii socio- logi le pot descoperi in traditiile lor sint prea numeroase si importante ca s& poata fi rezumate pe scurt, dar omul de stiinta care va reusi s& le descopere va fi rdsplatit din plin. tapinirea acestor traditii poate duce la noi orient&ri in propria munca a cercet&torilor in sociologie. Voi reveni asupra perspectivelor stiintei so- ciale (in capitolele 7—10) dupa ce voi fi exami- nat insd citeva din deformiarile cele mai cu- rente (capitolele 2—6).