NANOMATERIALE

Proprietăţile "extreme" sau complet noi revelate la scară nanometrică ale materialelor
deschid un spectru imens de aplicaţii în toate domeniile industriale. Cursa globală a
competitivităţii sustenabile – factor declanşator al revoluţiei nanotehnologice – impune
tehnologia nanomaterialelor ca o componentă esenţială în redesenarea industriilor
tradiţionale. Pe baza experienţei extensive în dezvoltarea de nanomateriale inovative,
IMT-Bucureşti iniţiază un program de cercetări concentrate pe dezvoltarea de aplicaţii ale
nanomaterialelor în construcţii, cu obiective de îmbunătăţire a confortului, calităţii şi
siguranţei habitatului. Proiectul prezentat se referă la obţinerea unor “pereţi inteligenţi”
pe bază de compozite ciment-lemn cu incluziuni nanoparticulate şi proprietăţi de
suprafaţă avansate.
Nanomaterialele, boom pentru construcţii Nanomaterialele sunt definite ca fiind materiale
noi, a căror structură elementară a fost adusă la scară nanometrică. Altfel spus, prin
utilizarea – înglobarea, manipularea – unor particule foarte mici de material, se creează
noi materiale la scară mare. “Secretul” este următorul: aduse la dimensiuni de ordinul a
100 nanometri, materialele încep să prezinte proprietăţi radical îmbunătăţite, controlabile,
şi chiar proprietăţi complet noi. Nanotehnologia – acest termen cu o popularitate atât de
abruptă astăzi – este chiar “extensia tehnologică” spre utilizarea acestor proprietăţi.
Majoritatea estimărilor şi prognozelor legate de dezvoltarea şi potenţialul de piaţă al
nanotehnologiei indică nanomaterialele ca fiind sectorul catalizator major şi cu cele mai
răspândite aplicaţii. În fiecare an se produce în lume un metru cub de ciment pentru
fiecare persoană. Numai în UE, industria construcţiilor este o afacere de 350 de miliarde
euro, ocupând 10% din forţa de muncă. La o asemenea dimensiune, construcţiile
reprezintă una dintre industriile vizate cu prioritate de revoluţia nanotehnologică.
Industriile cimentului, oţelului, sticlei, încep deja să beneficieze de soluţii inovative
provenite din cercetări în nanomateriale. Duritatea, rezistenţa mecanică, ductibilitatea,
superplasticitatea, afinitatea chimică, capacitatea de izolare termică, respingerea
particulelor de murdărie şi vopsea şi capacitatea de autocurăţare, capacitatea de
autoreparare, sunt numai câteva dintre proprietăţile vizate pentru construcţiile moderne
pe baza acestor noi tehnologii. Este interesant că fiecare dintre aceste proprietăţi benefice
din punct de vedere structural şi al confortului contribuie, mai mult sau mai puţin direct,
şi la sustenabilitatea mediului. Doar câteva exemple: reducerea poluării în procesele de
producţie şi de curăţare, economia de energie prin izolare termică performantă, sau
creşterea timpului de viaţă prin rezistenţa superioară. Proiectul NANOAMBIENT IMT-
Bucureşti este singurul institut naţional de CD din ţară specializat în micro şi
nanotehnologii. Proiectele naţionale şi internaţionale de cercetare în tehnologia
nanomaterialelor acoperă aici diverse categorii de subiecte: nanoparticule şi
nanocompozite, filme subţiri şi acoperiri, nanostructurări şi funcţionalizări de suprafeţe.
Proiectul naţional NANOAMBIENT (2005-2008) reprezintă o primă abordare în
tehnologia nanomaterialelor pentru construcţii inteligente şi deschide mai multe direcţii
de inovaţie. NANOAMBIENT este coordonat de IMT şi reuneşte alte 10 organizaţii,
reprezentând 7 din cele 8 Euroregiuni ale României. Roluri importante în cadrul
proiectului au fost atribuite CEPROCIM, Institutului Naţional al Lemnului, INECM-
Timişoara, IMNR, ICPAO-Mediaş, ICIA-Cluj. Soluţiile cercetate şi rezultatele curente
Ideea de pornire a proiectului este realizarea unei structuri compozite ciment-lemn cu
includere de nanomateriale, în vederea obţinerii de proprietăţi avansate de volum şi de
suprafaţă. Nanofibrilele celulozice din componenţa lemnului au o rezistenţă foarte mare,
25% chiar faţă de nanotuburile de carbon, şi au avantajul de a fi naturale, super-izolatoare
termic şi mult mai ieftine decât acestea. Suprafaţa pereţilor dezvoltaţi va fi acoperită cu
un film cu proprietăţi antibacteriene, hidrofobe, anti-murdărie şi vopsea (anti-grafitti), şi
de concentrare a energiei solare. O condiţie esenţială este dezvoltarea tehnologiei de
preparare a suprafeţei şi compatibilizare pentru acoperire, în vederea obţinerii
funcţionalităţii ansamblului. În final, se vor dezvolta tehnici de depunere pe suprafeţe
mari. Lista rezultatelor obţinute până în prezent: • stabilirea reţetei optime şi a tehnicilor
de procesare a structurii compozite ciment-lemn-nanopulberi de siliciu, care s-a dovedit
viabilă din punct de vedere al standardelor europene de rezistenţă mecanică (este
prezentată structura în microscopie SEM) • sinteza nanopulberilor oxidice nedopate şi
dopate cu diverşi ioni metalici • filme de nanocompozite cu matrice polimerică obţinute
prin înglobarea nanopulberilor în matrici polimerice • stabilirea tehnicilor de depunere a
filmelor subţiri pe substratul de compozit (sunt prezentate două imagini SEM ale filmelor
depuse pe substrat) • realizarea proprietăţilor antibacteriene şi antimicotice ale straturilor
subţiri depuse (este prezentată imaginea unei probe de test: prin comparaţie cu zonele
neprotejate, pe zonele acoperite de film nanocompozit nu apar culturi bacteriene)
Materialele cu nanotuburi devin alternative ecologice in domeniul constructiilor, pentru
marile companii americane.

Multi cercetatori americani propun nanomaterialele ca alternative eco-friendly la cele

clasice, fata de care au avantajul ca sunt mult mai rezistente. Altii sunt sceptici fata de
efectele utilizarii lor, considerandu-le potential periculoase pentru sanatatea umana. In
ciuda controverselor, nanoinovatiile sunt preferate de marile concerne, pentru ca asigura
un surplus de siguranta la cutremure.

Nanotehnologia se bazeaza pe abilitatea manipularii materiei de la cel mai mic nivel, al

moleculelor si atomilor. Acest domeniu are un potential enorm de dezvoltare, de la noi
materiale antimicrobiene pana la computere si lasere performante. Produsele fabricate cu
ajutorul acestei tehnologii se gasesc deja sub forma croselor de golf, a rachetelor de tenis
si a containerelor antimicrobiene pentru conservarea alimentelor.
Si pentru constructii "verzi"

"Aplicarea nanotehnologiei in constructia cladirilor "verzi" este o noua miza si, mai mult
de atat, poate deveni o solutie foarte eficienta in viitor", a declarat recent dr. George
Elvin, director al Green Tehnology Forum.
"Intr-un astfel de caz, a adaugat Elvin, o companie poate economisi anual 2,6 milioane de
dolari in ceea ce priveste costurile pentru energie si isi poate reduce emisiile de CO2
gratie unei singure nanoinovatii".

Important este ca sectorul constructiilor sa aiba informatii tot mai multe referitoare la
aceste inventii, a mai spus specialistul. Orase precum Chicago si Seattle, unde au fost
impuse conditii "verzi" pentru constructiile noi, sunt primele care au inceput sa apeleze la
nanotehnologie.
Nanomaterialele pot fi folosite la izolarea acoperisurilor, la filtrarea apei si aerului,
precum si la iluminat, considera oamenii de stiinta. Nanoacoperisurile asigura o izolare
eficienta, protectie UV, sunt anticorozive si rezistente la apa. O parte din aceste
acoperisuri sunt considerate "vindecatoare" prin faptul ca indeparteaza factorii poluanti
din atmosfera din imediata apropiere a cladirii.

In acest moment exista peste 130 de companii care dezvolta nanomateriale pentru
constructii si mai mult de 50 de proiecte de cercetare in aceasta directie se desfasoara in
diverse centre universitare. Green Tehnology Forum este o firma de cercetare care se
axeaza pe aplicarea inventiilor din nano si biotehnologie in optimizarea "green business-
urilor". Desi pretul acestor materiale este acum destul de ridicat, Elvin estimeaza ca, in
scurt timp, pe masura ce vor invada piata, ele vor deveni mai accesibile.
Efecte controversate ale nanomaterialelor de constructii

Potrivit unui raport publicat in jurnalul "Nature Nanotechnology", impactul

nanotehnologiei asupra sanatatii umane si asupra mediului este mai mult preocuparea
cercetatorilor decat a publicului larg, informeaza ENN. Noul raport se bazeaza pe un
sondaj telefonic national realizat in SUA si pe baza opiniilor a 363 de cercetatori si
ingineri americani de top din domeniul nanontehnologiei. Rezultatele studiului arata ca
aceia care cunosc cel mai bine potentialul enorm al acestei tehnologii sunt nesiguri de
impactul pe care il poate avea asupra mediului si sanatatii.

Desi cercetatorii sunt in general optimisti in legatura cu potentialul acestei tehnologii, ei

isi exprima multe nelamuriri in legatura cu poluarea si problemele de sanatate care pot
aparea. Aproximativ 20% din expertii care au raspuns la studiu si-au manifestat
ingrijorarea ca poluarea poate fi o consecinta a folosirii nanotehnologiei, in timp ce doar
15% din public considera acest lucru o problema.

Mai mult de 30% din oamenii de stiinta considera ca sanatatea umana poate fi
amenintata, in timp ce doar 20% din publicul larg are aceasta perspectiva. Cei mai
sceptici considera, bazandu-se pe niste studii efectuate pe cobai, ca spre exemplu
expunerea prelungita la nanoparticule de nichel, fata de situatia utilizarii de particule mai
mari si cu aceeasi compozitie chimica, duce la inflamarea crescuta a tesuturilor
pulmonare. In mod similar, expunerea la nanotuburi de carbon, sustin scepticii, provoaca
reactii inflamatorii puternice la nivelul plamanilor fata de cazul particulelor de carbon de
dimensiuni clasice.
Nanotehnologia, tot mai eficienta in medicina

Nanotehnologia a fost initial introdusa pentru a imbunatati procesele de fabricatie care

implica finisari de ultraprecizie: taieri ultrafine, diverse tipuri de prelucrare cu fascicule
energetice, utilizand fascicule de fotoni, electroni sau ioni, evaporarea in strat subtire sau
corodari superficiale ultrafine. De la prezentarea conceptului de nanotehnologie (1974,
Tokyo), acesta a castigat teren atat in Europa, cat si in S.U.A., referindu-se aici, de
curand, la stiinta fenomenelor la scara atomica.
Nanotehnologia si-a gasit expresia si in memoria de tip flash si in cipurile computerelor si
i se prevede un viitor stralucit in imbunatatirea performantelor unor asemenea materiale
si dispozitive cum ar fi polimerii, bateriile obisnuite si bateriile solare, senzorii, pilele de
combustie sau sistemele display. De pilda, in urmatorii ani se prevede ca viata bateriilor
folosite la telefoanele mobile si alte dispozitive electronice portabile se va prelungi de un
multiplu de ori, la fel si capacitatea de stocare a cardurilor de memorie.

Deosebit de promitatoare sunt perspectivele in domeniul medicinei. Cu ajutorul

nanomedicinei se va imbunatati capacitatea de diagnostic si tratament. Pelicule flexibile
incorporand electrozi miniaturali vor ameliora performantele implanturilor de retina ori
ale organelor din interiorul urechii sau ale implanturilor de fibre nervoase.

O companie care foloseste nanomaterialele de constructii poate economisi anual 2,6

milioane de dolari in ceea ce priveste costurile pentru energie si isi poate reduce emisiile
de CO2 George Elvin, director al Green Tehnology Forum.

Pentru mai multe informatii vizitati Adevarul

taguri: energie, costuri, energie, constructii ecologice
De ce dimensiuni nanometrice?
Nanotehnologiile au posibilitatea de a schimba natura tuturor obiectelor create de către
om, deoarece controlul la scară nanometrică înseamnă influenţarea proprietăţilor
fundamentale, fenomenelor şi proceselor, exact la scara la care proprietăţile şi
fenomenele electronice, chimice sau biologice sunt definite.
Crearea structurilor nanometrice permite controlul proprietăţilor fundamentale ale
materialelor, cum ar fi temperatura de topire, proprietăţile magnetice, sarcina electrică,
culoarea, fără a modifica compoziţia chimică.
Nanomaterialele şi nanotehnologiile reprezintă domenii de cercetare coerente, la hotarul a
trei curente tehnologice:
tehnici noi şi îmbunătăţite de control al dimensiunii şi de manipulare a nanomaterialelor;
tehnici noi şi îmbunătăţite pentru caracterizarea nanomaterialelor (rezoluţie în spaţiu,
senzitivitate chimică, etc.);
o mai bună conştientizare a relaţiilor dintre nanostructură şi proprietăţi şi a modului lor de
valorificare.
De ce dimensiuni nanometrice?
structurarea materiei la nivel nanometric este esenţială pentru sistemele biologice;
nanotehnologiile vor permite plasarea unor dispozitive în interiorul celulelor;
nanotehnologiile vor permite crearea de noi materiale folosind metode auto-structurante,
după modelul celor din natură.
De ce dimensiuni nanometrice?
Raportul suprafaţă/volum foarte mare caracteristic nanostructurilor, le face ideale pentru
aplicaţii în domeniul materialelor compozite, reacţiilor chimice, eliberării de
medicamente, stocării energiei.
metoda inovativa si necostisitoare de realizare pe scara larga a nanomaterialelor a rezultat
in noi forme de materiale avansate care netezesc calea catre proprietati exceptionale si
neprevazute.
Noua tehnica de fabricatie, cunoscuta sub numele de litografie soft (soft lithography -
SIL), ofera multe avantaje semnificative comparativ cu tehnicile existente, inclusiv
abilitatea de a amplifica procesul de manufacturare pentru a produce dispozitive in
cantitati mari.

Cercetarea, finantata de National Science Foundation (NSF) si condusa de Teri Odom de

la Northwestern University, SUA, apare pe coperta numarului din Septembrie 2007 a
revistei Nature Nanotechnology.

Nanomaterialele optice din aceasta cercetare sunt numite "metamateriale plasmodice"

deoarece proprietatile lor fizice unice isi au originea in forma si structura, si nu doar in
compozitia materialului. Doua exemple de metamateriale in natura sunt penele paunului
si aripile fluturelui. Culorile lor vii se datoreaza variatiilor structurale la nivel de sute de
nanometri, ceea ce le face sa absoarba sau sa reflecte lumina.

Prin dezvolatarea unei noi tehnici de manufacturare, Odom si colegii sai au reusit sa faca
filme de aur cu perforatii dispuse in matrici care sunt practic extinse la infinit, perforatiile
avand pana la 100 de nanometri - de 500 pana la 1000 de ori mai putin decat un fir de par
uman. Marite, aceste filme de aur cu perforatii arata ca o felie de cascaval, cu exceptia
faptului ca perforatiile sunt bine ordonate si se pot intinde pe distante macroscopice.
Abilitatea cercetatorilor de a realiza aceste metamateriale in mod necostisitor si pe wafere
sau foi de mari dimensiuni diferentiaza munca lor de alte tehnici anterioare.

"Una dintre cele mai mari probleme cu nanomaterialele a fost dintotdeauna obtinerea lor
pe scara mare," a spus Odom. "A fost foarte dificil sau foarte scump sa multiplicam
modelul lor pe arii mai mari decat aproximativ un milimetru patrat. Acesta cercetare este
interesanta nu numai fiindca demonstreaza o modalitate ieftina de repetare a unui sablon,
dar de asemenea una care poate produce materiale optice de inalta calitate cu proprietati
interesante."

De exemplu, daca perforatiile sunt asezate in "petice" microscopice, ele demonstreaza un

comportament al luminii care difera dramatic comparativ cu o matrice infinita de
perforatii. Peticele par sa focalizeze lumina, in vreme ce matricea infinita nu are aceasta
proprietate.

In plus, proprietatile lor de transmitere a luminii pot fi alterate prin simpla schimbare a
geometriei perforatiilor, si nu prin "coacerea" unei noi compozitii de materiale. Aceasta
caracteristica le face foarte atractive atunci cand este necesara acordarea simpla a
comportamentului lor pentru o anumita cerinta.

Aceste materiale pot fi de asemenea folosite ca senzori optici, si deschid posibilitatea

realizarii de surse de lumina de dimensiuni ultra reduse. In plus, datorita organizarii
precise, pot servi ca sabloane pentru propria lor copiere sau pentru a realiza alte materiale
bine ordonate, cum ar fi matrici de nanoparticule.
" Aceasta activitate este exact genul de cercetare transformationala cu risc ridicat,
potential ridicat, care Divizia de Materiale de la NSF este interesata sa o sprijine," a spus
Harsh Deepak Chopra, manager de program la NSF. "Rezultatele incipiente sunt extrem
de promitatoare si sugereaza o noua generatie de dispozitive optice."
Nanomaterialele structurate ar putea revoluţiona tratamentele pentru afecţiuni dentare
considerate în prezent incurabile, susţin specialiştii în stomatologie prezenţi la cel de-al
12-lea Congres Internaţional al Uniunii Naţionale a Asociaţiilor Stomatologice (UNAS),
care se desfăşoară în Bucureşti până pe 11 octombrie. Nanomaterialele ar putea reface
ţesuturile distruse şi ar putea trata afecţiuni considerate în prezent incurabile, precum
paradontoza. Acestea nu se folosesc încă pe scară largă pentru că sunt foarte scumpe.

Particule de 10.000 de ori mai subţiri decât firul de păr

Nanomaterialele sunt folosite în materialele utilizate pentru a lua amprenta celor care
doresc să-şi pună o proteză dentară. „Un nanomaterial are particule de 10.000 de ori mai
subţiri decât un fir de păr, ceea ce înseamnă că poate reda cu o precizie aproape
moleculară forma dintelui care trebuie constituit. Cu cât un material are proprietatea de a
reproduce mai fidel forma dintelui, cu atât este mai bun pentru protezele dentare. În
viitor, nanomaterialele strucurate ar putea reface ţesuturile distruse şi ar putea trata
afecţiuni considerate în prezent incurabile, precum paradontoza“, a afirmat, ieri, Horia
Traian Dumitru, preşedintele UNAS. Nanomaterialele se folosesc încă pe scară redusă
pentru că sunt scumpe, dar şi pentru că nu se cunosc în totalitate efectele secundare.

Un alt tip de produse folosite în cabinetele stomatologice sunt biomaterialele, care se

introduc în punga gingivală după ce a fost dezinfectată şi înlocuiesc osul atunci când se
face un implant dentar. „Biomaterialele se folosesc în cabinetele stomatologice din
România din 1986, dar acum s-au diversificat, iar preţul a crescut“, mai spune Horia
Traian Dumitru.

Românii folosesc 2 periuţe pe an

În ciuda tratamentelor de ultimă generaţie, românii rămân în continuare puţin interesaţi

de îngrijirea danturii. Statisticile arată că un român foloseşte una-două periuţe de dinţi pe
an. „Gradul de igienă dentară al românilor este mediu. Se foloseşte o cantitate destul de
mică de pastă de dinţi. Vestea bună este că pacienţii încep să vină la medicul stomatolog
înainte de a avea dureri“, a declarat, ieri, Alexandru Brezoescu, director executiv al
UNAS.
De 30.000 de ori mai mici decat grosimea unui for de par, nanoparticulele sunt prezente
intr-o multime de produse din viata de zi cu zi: in aparate electronice, rachete de tenis,
cadre de bicicleta, pneuri, carburanti, vopsele, creme de protectie solara, fond de ten,
haine, pansamente, ambalaje alimentare… scrie ziarul Le Monde (14 octombrie).

La scara nanometrica, proprietatile materiei se schimba, ceea ce le da nanomaterialelor

calitati deosebite, dar le face si potential periculoase. Din cauza dimensiunilor minuscule,
ele pot patrunde prin piele sau, daca sunt ingerate sau inhalate, pot trece de bariera
intestinala, hematoencefalica si placentara care protejeaza organismul.
Mai multe rapoarte stiintifice subliniaza potentialele pericole. De exemplu, nanotuburi de
carbon inhalate de sobolani le-au produs acestora fibroze pulmonare. Toxicologii
estimeaza ca in doze mari, ar putea genera patologii pulmonare la oameni.

Agentia franceza pentru securitate sanitara a mediului si a muncii (Afsset) recomanda sa

se evite sau sa se limiteze expunerea personalului industrial si de cercetare la
nanomateriale. Cat despre impactul asupra mediului in cazul diseminarii de nanoparticule
in aer si apa, mai este necesara o documentare suplimentara pentru a se ajunge la o
concluzie.

Mai exista si teama ca utilizarea nanomaterialelor ar putea contribui la ingradirea

libertatilor civice prin supravegherea indivizilor cu ajutorul unor nanoroboti .
Nanomaterialele structurate ar putea revolutiona tratamentele pentru afectiuni dentare
considerate in prezent incurabile, sustin specialistii in stomatologie din cadrul Uniunii
Nationale a Asociatiilor Stomatologice (UNAS). Nanomaterialele ar putea reface
tesuturile distruse si ar putea trata afectiuni considerate in prezent incurabile, precum
paradontoza. Acestea nu se folosesc inca pe scara larga pentru ca sunt foarte scumpe.

Particule de 10.000 de ori mai subtiri decat firul de par

Nanomaterialele sunt folosite in materialele utilizate pentru a lua amprenta celor care
doresc sa-si puna o proteza dentara. "Un nanomaterial are particule de 10.000 de ori mai
subtiri decat un fir de par, ceea ce inseamna ca poate reda cu o precizie aproape
moleculara forma dintelui care trebuie constituit. Cu cat un material are proprietatea de a
reproduce mai fidel forma dintelui, cu atat este mai bun pentru protezele dentare. In
viitor, nanomaterialele structurate ar putea reface tesuturile distruse si ar putea trata
afectiuni considerate in prezent incurabile, precum paradontoza", a afirmat Horia Traian
Dumitru, presedintele UNAS.

Nanomaterialele se folosesc inca pe scara redusa pentru ca sunt scumpe, dar si pentru ca
nu se cunosc in totalitate efectele secundare.

Un alt tip de produse folosite in cabinetele stomatologice sunt biomaterialele, care se

introduc in punga gingivala dupa ce a fost dezinfectata si inlocuiesc osul atunci cand se
face un implant dentar. "Biomaterialele se folosesc in cabinetele stomatologice din
Romania din 1986, dar acum s-au diversificat, iar pretul a crescut", mai spune Horia
Traian Dumitru.

Romanii folosesc 2 periute pe an

In ciuda tratamentelor de ultima generatie, romanii raman in continuare putin interesati

de ingrijirea danturii. Statisticile arata ca un roman foloseste una-doua periute de dinti pe
an. "Gradul de igiena dentara al romanilor este mediu. Se foloseste o cantitate destul de
mica de pasta de dinti. Vestea buna este ca pacientii incep sa vina la medicul stomatolog
inainte de a avea dureri", a declarat Alexandru Brezoescu, director executiv al UNAS.
Productia materialelor avansate multifunctionale se bazeaza din ce în ce mai mult pe
nanomateriale. S-ar parea ca nanotehnologia este doar un pas firesc în procesul continuu
de modernizare. Totusi nanotehnologia reprezinta mai mult decât urmatoarea etapa a
miniaturizarii microtehnologiilor, nanomaterialele si nanotehnologiile urmând sa aiba în
viitorul apropiat un impact deosebit practic în toate sectoarele industriale de la aplicatii
high-tech (electronica, medicina si sanatate, noi surse de energie, senzori si biosenzori) la
industriile traditionale si domenii legate de viata cotidiana . În acest lant complex cu
valoare adaugata materialele avansate pe baza de nanoparticule joaca un rol major.
Tranzitia de la scara micro la cea nano este însotita de modificari semnificative ale
proprietatilor fizice (efecte cuantice), chimice si biologice (efecte de suprafata ca urmare
a unei valori mari a raportului aria suprafetei per volum). Din aceste motive
nanoparticulele si materialele obtinute din acestea prezinta un potential ridicat în multe
aplicatii si atrag în ultimii ani tot mai mult atentia atât a cercetatorilor cât si a potentialilor
utilizatori industriali.
Efectele de suprafata din nanopulberi sau materialele nano(mezo)poroase au o
importanta majora în îmbunatatirea caracteristicilor de adsorbtie ale diferitelor substante
dizolvate în lichide si pot asigura noi metode performante pentru protectia eficienta a
mediului (ape industriale uzate sau gaze). În ciuda eforturilor continue pentru
decontaminarea zonelor poluate acest proces ramâne unul dificil datorita localizarii
substantelor chimice toxice. Tratamente cum ar fi utilizarea rasinilor schimbatoare de
ioni, evaporarea în vid si tehnologiile cu membrane desi sunt eficiente prezinta o serie de
dezavantaje cum ar fi investitii si costuri de operare mari, capacitatea de a trata numai
volume mici de ape uzate si concentratii mici de metale. Nevoia de a gasi metode sigure
si economice pentru îndepartarea ionilor metalelor grele si compusilor organici din apele
poluate a condus la cautarea de tehnici alternative. Se studiaza posibila utilizare a
nanomaterialelor ca agenti potentiali pentru distrugerea toxinelor si asigurarea remedierii
în diverse cazuri care reprezinta provocari serioase. Nanoargilele anionice cu structura
stratificata formate din hidroxizi dubli cu structura similara Mg(OH)2 si substituirea
controlata a Mg2+ cu ioni trivalenti M3+ (Cr, Al, Fe, Ni, Co), au structuri mezoporoase
si arie mare a suprafetei specifice (>100 mp/g) fiind astfel optime pentru purificarea apei.
Procesele de adsorbtie apar ca unele dintre cele mai promitatoare datorita costurilor
scazute, versatilitatii si simplitatii. Argilele anionice nu au comportamentul nedorit
intalnit la alte produse, cum ar fi scurgerea unor elemente poluante.
Datorita efectelor dimensionale nanoparticulele sunt practic invizibile în emulsiile
diluate, ceea ce le face foarte interesante pentru aplicatii ca acoperiri transparente si
protectoare în industria auto, pentru protectia contra radiatiei UV, în lotiuni destinate
protectiei solare sau pentru hârtia fotografica folosita în imprimantele cu jet de cerneala.
Dezvoltarea nanostructurilor de suprafata urmând modele naturale îi ajuta pe oamenii de
stiinta sa creeze produse cu auto-curatare („efectul lotus” utilizat în industria textila sau
în spray-urile anti-graffiti) sau sa atinga efecte optice unice. Nanopulberile pe baza de
TiO2, SiO2 si ZnO pot fi utilizate în pigmentii pentru acoperiri, în materialele textile ca
vopseluri sau aditivi, dar si la controlul tixotropiei dispersiilor coloidale si
caracteristicilor de curgere ale pulberilor. S-a demonstrat ca efectele structurale ale
suprafetei (structuri bimodale la nivel nano si micro cu incluziuni de aer în microstructura
în vederea scaderii suprafetei efective de contact a interfetei material - mediu exterior)
pot îmbunatati foarte mult aceste proprietati. Combinarea fibrelor textile cu ceramicele
nanoproase si tratamentul în plasma în vederea hidrofilizarii au fost propuse pentru a
rezolva aceste probleme. Beneficiile potentiale ale utilizarii nanomaterialelor în industria
textila sunt: rezistenta si rigiditate (mai usoare, mai rezistente), rezistenta la abraziune
(rezistente la uzura), proprietati electrice si magnetice (efect antistatic, conductivitate,
mentinerea caldurii, ecrane electromagnetica), materiale igienice (anti-microbiene,
dezodorante, anti-pete), culoare (efecte noi, anti-matuire), proprietati tactile (mimeaza
fibrele naturale, tesaturi care resping lichidele), alte proprietati functionale (eliberarea
medicamentelor). Tipurile de fibre utilizate includ nylon, polyolefin, acetat de celuloza,
fibre acrilice, matase artificiala sau vâscoza produse prin metode de filare (topire,
dizolvare sau reactii caracteristice filaturii), iar nanopulberile cel mai des folosite sunt
oxizii de zinc, cupru si aluminiu. Materialele textile reziste la temperaturi ridicate
(temperatura obisnuita a mediului de lucru este în mod normal între 100 si 300oC si
fluxul de aproximativ 1 pâna la 10 kW/m2) trebuie sa asigure proprietati termice bune. În
acest sens au fost propuse nanomaterialele pe baza de materiale cu schimbare de faza
(phase change materials - PCS).
Acoperirile polimerice sunt o modalitate economica de îmbunatatire a aspectului
suprafetei, concomitent cu protectia la coroziune a constructtiilor. Acoperirile protectoare
noi trebuie sa asigure performante superioare pentru o grosime de film mai mica,
temperatura de consolidare si emisii reduse de compusi organici volatili (VOC). Ele sunt
folosite în special în aplicatii exterioare, datorita proprietatilor excelente si posibilitatii
nelimitate de adaptare a comportamentului chimic si fizic si procesarii la nevoile cerute si
protejeaza substratul prin formarea unui strat dur împotriva elementelor distructive,
oferindu-i rezilienta si durabilitate. Acoperirile pe baza de compozitie apoasa sunt tot mai
solicitate ca metode protectoare inteligente ce trebuiesc proiectate de la nivel molecular.
Aceasta a condus la îndreptarea atentiei catre nanomateriale, necesitând în acelasi timp
întelegerea factorilor care influenteaza proprietatile la interfata ale materialului de
acoperire. La baza dezvoltarii noilor acoperiri pe baza de sisteme apoase stau dezvoltarea
unor noi structuri chimice, crearea unor interfete inovative si utilizarea de noi mecanisme
de legatura. Filmele si acoperirile nanostructurate pot fi sintetizate prin diverse metode
chimice. Prin folosirea nanoparticulelor reactiile chimice sunt avantajate cinetic, cu
consum redus de energie iar produsele sunt obtinute mai eficient.
În principiu toate tipurile de nanoparticule (metale, ceramice, semiconductori,
compozite metal/ceramica si hibride organic/anorganic) pot fi sintetizate prin diferite
metode clasificate în 4 grupe principale : procese în faza gazoasa (piroliza în flacara,
PVD, sinteza chimica în atmosfera de vapori, sinteza în plasma), sinteza chimica din
solutii (co-precipitare hidrolitica, sol-gel coloidal, sol-gel din precursori organici,
hidrotermal/solvotermal), procese tip „form-in-place” (litografie, depuneri în vid,
acoperiri prin pulverizare) si procese mecanice (macinare, macinare la energii înalte).
Multe dintre aceste tehnologii sunt comercial disponibile pentru producerea
nanopulberilor si nanomaterialelor.
Ponderea (în %) a companiilor existente în 2004 pe piata nanomaterialelor în
diversele domenii de aplicare ale acestora este prezentata in figura alaturata . Productia de
pulberi ceramice avansate în SUA în 2007 este estimata la 2,045 mil. USD cu o crestere
medie anuala (AAGR) de 7,1%. Pentru nanopulberile ceramice productia pentru 2007
este estimata la 241,2 mil. USD cu o crestere anuala de 9,3%. Totusi, pentru moment,
exista multe bariere legate de productia transformarea si procesarea acestor nanomateriale
bazate pe cunoastere, bariere care pot fi identificate cu: lipsa capacitatii de a obtine
nanopulberi cu distributie dimensionala, îngusta, controlata si programata, controlul
procesului de productie a nanopulberilor, prevenirea aglomerarii, metode improprii
pentru asamblarea directa la scara mai mare, lipsa metodeleor de fabricare care sa
depaseasca limitele materialelor, lipsa metodelor de control al impuritatilor si defectelor
si lipsa capacitatii de a produce materiale ieftine.
În vederea intensificarii cercetarilor, transferului tehnologic si productiei din
domeniului materialelor avansate si al tehnologiilor asociate cu productia lor, unitati CD
si companii europene importante au lansat platforma EuMAT. Scopul acesteia este de a
îmbunatatii coerenta în cadrul proiectelor UE existente si viitoare, astfel încât sa conduca
la “schimbari radicale” si “dezvoltare sustinuta” în domeniul ingineriei materialelor
avansate si al tehnologiilor conexe cum ar fi: proiectarea-dezvoltarea si calificarea
materialelor avansate; metode avansate de productie si procesare; testarea, selectarea si
optimizarea materialelor si si componentelor; modelarea avansata la toate scarile; baze de
date si instrumente analitice suport; elemente legate de ciclul de viata inclusiv impact,
viabilitate, pericol, risc si reciclare. Principalul obiectiv al EuMaT este sa realizeze o
Agenda Strategica de Cercetare care – cu participarea corespunzatoare a industriei si a
altor factori interesati – va oferi baza pentru identificarea nevoilor si stabilirea
prioritatilor în domeniul materialelor avansate si tehnologiilor conexe . In plus, EuMaT
va sustine formarea si training-ul interdisciplinar, transferul tehnologic si inovarea si
impactul social al activitatilor CD (de exemplu, impactul potential asupra sanatatii si
sigurantei publice si riscurile privind mediul), cooperarea si initiativele la nivel
international, dar si stimularea legaturilor puternice dintre cercetare si industrie.
INCDMNR prin Centrul de Transfer Tehnologic pentru Materiale Avansate (CTT
AVANMAT) a fost acceptat ca membru EuMaT în 2005.
Inaintea lansarii prezentului proiect INCDMNR prin CTT AVANMAT, pe baza
contractelor si legaturilor anterioare / existente cu diferite institutii (unitati CD, IMM-uri,
Camera de Comert si Industrie– CCIB) si-a creat propria baza de date privind aplicatiile
cu impact potential ridicat pentru tara noastra, a domeniului studiat. Analiza SWOT arata
ca în timp ce cercetarile din domeniul nanopulberilor/nanomaterialelor acopera un
spectru larg, sansele pentru implementare rapida si inovare sunt oferite de unele domenii
care ofera atât o piata nationala cât si potential pentru export.
In România exista înregistrate 53 de companii cu activitati de export de textile spre
piata UE. Chiar daca este o piata în continua dezvoltare problema producatorilor români
o reprezinta impactul crescut al firmelor chinezesti care se asteapta sa câstige 60-70% din
piata UE. Federatia Patronatelor din Industria Textila considera ca specializarea este una
dintre solutiile pentru pastrarea actualei pozitii. Productia de noi materiale textile folosind
nanomaterialele (antiseptice, antibacteriene, antistatice, impermeabile) reprezinta o
solutie fundamentala pentru viitorul apropiat.
Noile acoperiri ecologice pe baza de nanoparticule sunt de interes pentru companii
importante de pe piata româneasca cum ar fi POLICOLOR, DUFA, KOBER cu aplicatii
la vehiculele de transport, containere de pastrare a alimentelor, containere frigorifice,
instalatii petrochimice, medicina (unitati pentru blocuri operatorii). Aceste materiale
trebuie implementate printr-o politica pe termen scurt, in conformitate cu standardelor
internationale.
 In proiect este implicat activ ca utilizator un IMM. CCIB si INCDMNR-CTT
AVANMAT vor actiona pentru promovarea tehnologiilor dezvoltate pe parcursul
proiectului . Rezultatele privind aplicatiile nanomaterialelor si avantajele folosirii
acestora în purificarea apelor uzate vor fi disponibile autoritatilor locale, întreprinderilor
românesti din domeniul chimiei, materialelor textile, celulozei si hârtiei, ca rezultat al
progresului activitatilor de cercetare si al serviciilor oferite de platforma SINAPS-RoMaT
prin INCDMR-CTT AVANMAT si CCIB. Unele companii sunt sau vor fi integrate pe
parcursul dezvoltarii platformei, acestea fiind incluse în Clubul potentialilor utilizatori.
Cooperarea INCDMNR-CTT AVANMAT cu EuMaT ofera oportunitati atât pentru
unitatile CD cât si pentru IMM-uri de a stabili parteneriate si relatii de afaceri cu
institutiile afiliate la EuMaT.
In consecinta cercetarile din cadrul acestui proiect va fi orientate catre sinteza
nanopulberilor cu aplicatii în trei domenii:
dezvoltarea materialelor nanotextile avansate cu proprietati speciale, intentionându-se
deschiderea de noi nise de piata pentru exporturile din aceasta industrie traditionala;
nanopulberi pentru decontaminarea apei, de mare interes la nivel national datorita
reglementarilor tot mai stricte privind protectia mediului, reglementari care trebuie
respectate în vederea aderarii la UE;
elaborarea de acoperiri protectoare ecologice avansate (de exemplu pentru industria
auto), aceasta având o cerere tot mai mare la nivel national.
Obiectivele generale ale proiectului SINAPS – ROMaT sunt:
Construirea unei retele nationale prin stabilirea de legaturi sinergice între unitati de
cercetare, universitati si IMM-uri, în vederea sustinerii si accelerarii cercetarilor
multidisciplinare, serviciilor stiintifice, diseminarii si pregatirii în domeniul materialelor
avansate nanostructurate pentru decontaminarea apei, materiale textile speciale si
acoperiri de protectie, pe baza experientei si excelentei institutiilor participante;
Concentrarea si orientarea activitatii de cercetare din sfera nanomaterialelor spre unele
domenii cu grad ridicat de inovare la nivel national si cu potential pentru export. Aceasta
se va realiza prin utilizarea în comun si dezvoltarea facilitatilor experimentale pentru
sinteza si procesarea nanopulberilor, în vederea folosirii atât de catre cercetatori cât mai
ales de IMM-uri, dar si de alti parteneri industriali interesati de integrarea noilor
cunostinte si tehnologii privind productia de nanomateriale în domeniul propus;
Dezvoltarea de parteneriate în afara retelei cu noi parteneri (în special IMM-uri si mari
companii) prin; utilizarea activitatilor specifice ale platformei SINAPS(seminarii, cursuri
de pregatire si brokerage) si stabilirea unei politici comune în vederea construirii
Platformei Tehnologice Nationale pentru Materiale Avansate(ROMaT);
Integrarea bazei materiale, resurselor umane si financiare printr-o strategie concentrata în
vederea participarii în Platforma Tehnologica Europeana pentru Materiale
Avansate(EuMaT) si dezvoltarea de proiecte specifice în ariile tematice ale FP7.
Principalele obiective specifice:
Evaluarea facilitatilor de cercetare si competentei în domeniul procedeelor (fizice,
chimice, mecanice) de sinteza a nanopulberilor, existente în cercetarea româneasca, care
prezinta potential ridicat de inovare în domeniile de interes;
Evaluarea celor mai bune practici si metode pentru procesarea nanopulberilor sub forma
de produse cu proprietati programate pentru aplicantii industriali;
Elaborarea unor metode rapide de analiza si caracterizare a noilor pulberi nanostructurate,
acoperiri si materiale textile hibride, care sa poata fi usor aplicate de potentialii utilizatori
industriali;
Stabilirea barierelor care împiedica productia, transformarea si procesarea nanopulberilor
si noilor nanomateriale bazate pe cunoastere pentru acoperirea necesitatilor pietei.