6 {4 de Lunie, Domnigoara Polly, inéra gra- Ucateric. De obiceiu, ea nu era nici odata grabita > ida si era mandré de firea ei linistita... Astazi ins} ‘a spiila. vasele si-@ privi mirata... Antrase la Domnisoara Polly in serivicin numai de dow’ totusi observase, c4 stapina sa nu se grabea niclodata, — ,Nina 2" Yee -Lortiti conita“, — raspunse voicask Nina, siergand ‘vasurpe care il tinea in manz, Nina 1" —- zise Domunigoara aspru, cind iti varbesc orice fuera $1 asculta | Fata se rosi, fi cdzu vasul st gervetui din mAini, cerace @ & si mai mult. — ,Da ité, am ingainaé <3 ridicind vasul ds malaft eas i ae dimineatA = ,.O tetits va trii cu Domnisoara*. — jDu-te de spune glume de asten altora... bodogiint Tom neincrezitor™. _— ,De ce nit-ini spu! ci scarele, o si apund maine Ia ré- sarit = eS Sys eee— ,E nepofica D-nei si are unsprezece anisar. Batranul grédinar, rimase cu gura cascata.., a — 1a stai... n’o fi... si de odaté o lumina uloasé, Invior& Ochii s&i turburi*, — ,Nu-mi pare cu putinta, dar €sa trebue sf fie... fet Domnisoarei Ionics ca numai dansa s’a maritat 3 : — »Desigur Nina, e fara indoiala, fetija Domnisoare —,Dumneveule, Doamne 1" — Nu-mi vine a crede ch ae ‘ranli met ochi vor vedea si aceasta’ minune | = ,,Cine a fost Iontea ? -— ,Era un inger, coborit de-a dreptul din cer, mispunse omul cu evlavie ; dar pentru batranul meu stapén si sotia sa, era fiica cea mai mare. Avea douiizeci de ani, cng se marita si plecd de aci. — Sunt muiti ani de atunci, Am auzit peve. tindu-se, cA toti copilf ef muriserA afara de ultima, accea, de Sigur, ¢ fetita care vine acum + ,—Ea are unsprezece ani", — ,E de sigur asa, zise batranul dind din cap”. — Va locui in mansardi, mititica | — Rusine s4-1 fic Conitei ! dondani Nina furioasa. uitandu-se indirat spre casé. = Batranul ‘Tom se posomori... Dar dupd un timp zAmbi udat. — »M& intreb ce are sii faci Domnisoara Polly eu un co- pil in casa. spuse el", — ,Hmm! Bu ma intreb ce va face copila cu Domni- geara in casa? adfogs Nina. Batranul rase. -- »M& tem cd nu prea fi-e draga, stiipana noastra ? mors mai el. — Dar cine poate s’o tubeascS, zise Nina cu dispret ?! Batranul Tom avu iar un zimbet cludat. Se aplecé pe Straturi si incepu a plivi. — ,.Cred ca n’ai suzit niciodath vorbindu-se de romanul Domniscarei Polly ? spuse ei incet. — ,,Un roman! dansa 2. Nu! sunt sigur c& nimeni n'a euzit esa ceva. — ».Ba da! muitd lume a auzit, rispunse mosneagul : to. godnieul ei de odinioar’ tracste incl, chiar in acest oras. =, e? \ — ,Nu pot eu sf tit spun". ¢ Batranul se ridic&, ochil tut albastri priveau spre casd, eu cinstita mandrie de credincios servitor al familici De care 9 slujea si o Iubea de atatia amari de ani. _ ;»Dar nu-mi pare cu putintd si {1 fost dans jubita vre-o221)"se -— ,Dumneata nu cunosti pe Domnisoara noastra cum o unosc eu; a fost foarte frumoasa si ar mai fi si acum daca ar viea — »,#Tumoasa! Domnisoara Polly? — »Da... Daca ar vrea sé-si lase putin parul mai in voie, fa alt& data si daca s’ar imbraca cu rochii frumoase albe, Zarnisite cu broderii, cu dantele, ai vedea d-ta- atunci cat ar &i de furmoas4 ; caci Domnisoara Polly nu e batrana, Nina“, — _,,Oare asa sa fie?“ — Ori cum, a isbutit de minune, #4 para batrana, raspunse Nina strambAndu_se. — ..Da stiu — asta a inceput de cand a avut neintelegeri eu logodnicul ei side atunci ai crede, ch un vierme ii roade finima si c4 se hran: cu scai, astfel e de acra si de intepata”. — 0! da, chiar aga declara Nina“. — ,,Oricum te-ai lua cu d&nsa, nu ajungi niciodaté sa-i antri'in voe ; pentru nimica in lume n’as Iai sta aici, de n’ar fi nevoile celor de acasé. Dar inty’o bund zi o sa-mi iau dru- mul, sé-mi spun in gura mare naduful sin ziua aceea va fi bineinicies adio pentru mine“. Batranul Tom clatina iar din cap... — »Stiu, — am simfit si eu odat& ca d-ta, e adevarat, dar nu-i bine asa, crede_ma, nu-i bine si n’ai rabdare“ si ie Tasi-se aplecd gi-si relud lucrul. — Nina !* striga o voce ascutita si poruncitoare. -— ,Indata conifa, balbai Nina Tepezindu-se spre casa, a SOSIREA ,,POLLYANNEI“ In fine veni telegrama, vesti sosirea Pollyannei pentru _ giva urmatoare, 25 Tunie, la ora patru. Domnisoara Polly ceti telegrama, incruntd sprancenele si se ured Ja mansarda, — Se uita de jur imprejur cu fata posomorata. — Camaruta avea un pat mic, bine facut de Nina, doud scaune cu speteze te- Dene, un spalator. nici o oglinda si o masuté mica, Nu erau ele la ferestre. nici tablouri pe pereti. Toata ziua soarele i trimesese razele fierbinti pe tinicheaua acoperisului, astfel 4 odaita era pared o bae turceasci. — Ferestrele erau inchise si nu aveau transparente. — O musci mare bazdia turbat& de sus pana jos pe geamuri, incercdnd sé Scape si Si-si reia libertatea, in grading. — Domnisoara, Polly strivi musca si o arunca pe fereastra deschizand-o. Mai indrept& un scaun, se inerunté iar si pardsi camera, — Treeu prin fata buca&tariei, Se Opri pe pragul ej si zise Ninei : — ..Am gasit o musca in camera de sus‘. De sigur ci fe- testrele au fost deschise. — Am poruncit cercevele eu sith, insa pana vor veni, te rog, ferestrele sf ramAna inchise. — Ne- ‘Poata mea soseste maine ja patru, deci si te duci s’o primesthprea oe ‘a gard. Timotei va lua trasura deschisi si va va conduce. — Pelegrama zice : par blond, rochie subtire cu patratele rosii §i palarie de pae“. — Atata stiu, dar ajunge ca s’o Tecunosti. —_».Bine, conifa“, dar... Dum... voastra ?... Domnisoara Polly raspunse aspru ; — »Nu, eu nu voi merge, nu e nevoie. Asta-i tot ce aveam Sa-ti spun", si pleca fiind incredin{jata c&4 total era bine pre- gatit pentru sosirea nepoatei sale. Nina, arunea cu ciudad masina de cilcat, peste servetul intins pe masa... — .,Par blond, rochie Subtire cu patratele rosii palarie de pac“ — ¢ tot ce s Zou! mie mi-ar fi rusine si primese astfel pe nepoata mea orfand, care vine din asa departari. In zita urmatoare, la ora patru fara douazeci minute precis, Timotei si Nina se duser& cu trasura Ja gard. Timotei era fiul batranului Tom. Se spunea c& dacd Tom era mana dreapta a Domnisoarei Polly, Timotei era m&na ei stanza. — £l era un baiat frumos, inzestrat, cu minte si intelepciune. Desi numai de putin timp in casi, Nina, se si imprietenise en el. — Astzi era prea patruns& de misiunca ei, pentru a fi gu- taliva ca de obicei, asa cé ajunsesera in tAcere 1a garda. Isi re- peta mereu in sine: ,,Par blond, rochie subtire cu patratele Tosii, palrie de paie“... si se tot intreba: — Ce fel de copila, Va fi oare aceasta Pollyanna ? — Daca ar fi o copila mai linistita, mai cuminte si nu ‘tranteasca usile si cutitele“. zise ea lui Timotei, care o urmase pe peronul garii. —.-Daca nu va fi astfel, cine stie ce ne yom face cu totii? bodogani Timotei. — inchipueste-{i pe Domnisoara Polly cu © fetitA neastamparata si scomotoasi | — ,Vai! Auzi!... fluera trenul ! — ,Of! Timotei, nu gisesti c& e foarte uricios din parte-t 88 mi trimeata pe mine. in loc s& vind dénsa 2 mai zise Nina, grabindu-se spre a putea mai bine vedea toti c&létorii ce vor cobori in aceea mica statie, Nu trecu mult si iata zAri o fetits slabita, imbracata in- tr’o rochitA subtire cu patratele rosii, doudi ceade frumoase de par blond, ce-i cideau pe spate. Se intorcea in dreapta si in Stanga, cautand de sigur pe cineva, Nina recunoseu_numaidec&t copila, dar genuchii ii tre- murau si nu se hot3ra si inainteze; isd s& treacd cAteva clipe, pana o intampina. Fetita era singurica cand se apropie Nina de ea. — ,D-ta esti Domnisoara Po‘lyanna 7, Deodat& se simti aproape indbusita de dova brate. care se inlantuira in jurul gatului et, — Abt sunt atét de multumité,.. mulpumita... mulfu-we Wee Piita,... de a te vedea, li gopti o voce indulosata a ureche. — Fara indoiala sunt Pollyanna si ma simt atat de fericita off @i venit s4 ma primesti. — ,Adevarat 2 balbai Nina, mirandu-se cum putuse Pollyanna s’o recunoasca, -— ,Adevarat 2° repet& ea Incercand s4-si indre; te pale : tia, czuta pe rochie, . — Ah! da, si m’am intrebat tot drumut cu cine vei fi simainind, striga fetita topaind usor si examinand pe Ning din cap pana’n picioare. — Si acum stiu gl sunt multumita, e& esti asa cum te vad", Nina fu foarte bucuroas&, cand se apropie Timotei, cic? vorbele Poliyannei 6 uluiau cu totul. — plata pe Timotei. — Aveti, de sigur. bagaje, vee jada“, spuse ea incurcata. = .Da, am o lada, zise Pollyana apasat. — Am primite noua de tot. Doamnele dela ,,Asistenta sociala" au cumparat-a anume pentru mine, —- Nu-i asa ca e foarte dragut din pare tea d-lor... dar ce réu imi pare c4 pentru aceasta nu mai pob SA cumpere covorul de care are nevoe biserica. Aci In sacul meu amo hrtie care dupa spusele d-luj care m’a adus “Biel trebue s& fie un eek, am sd ti-l dau d-tale inainte de a-mi: deschide lada. —- Stii ea domnii care m’au insotit sunt verif femeii diaconului Carr. — Am cdldtorit cu dAnsli; sung atat de placufi amandoi™. — ,JatG4 zise ea, aritand cekul dupa se scormoni ih Nina rasuflé din greu. Simtea ci 2 ceva, es trebula s& fie lAmurit. Apoi arunca o privire spre Timotei, dar el se ulte in alta parte, = Toti trei pleearad, in fine, cu Jada legat& dinapoia trasu= tei. — Poliyanna sta bine asezaté intre Nina si Timotei. _ Tot drumul fetita nu inceta cu intrebarile ei si eu tot felut = de observatii, incit Nina abia putea si-i raspunda. F -> ,lata-ne porniti”, = « — ,E departe de aici ?‘ — Cat e de frumos ! — Imi piace atat de mult s4 merg in trésura! striga Pollyanna, cind a- = ceasta se puse in miscare. — Nu face nimic. dacd e aproape, = atat mai bine. voi fi si mai multumita sa ajung mat intelegeti. — Stiam eu ci e foarte frumos aici, mi-a doar titicu. Se opri cu vocea schimbata intr’un suspin. Nina @ privi cu sfiald si vazu ca barbia ii tremura si ca ochii i erate Sac. A | i gl fi trebult mai inthi ah vi emnlic. ce mia= f= spus G-ia care m’a insofit, despre rockin aceasta cu patrayere fosii, adiea pentru ce nu sunt imbracata in haine de doliv. ka miva spus ca de sigur va vefi mira, de aceasta. Dar nu era aici o hain& neagra, in ultimul transport de ajutoare efara de o bluza de catifea, pe care femeia diaconului n’a gasit-c ;Potrivita peniru mine, de altfel era gaurita la amandous coa~ Wele si intr'alte parti. Unele din ,,Doamnele Asistentei* vroiaa ‘sa-mi cumpere o rochie si o palarie neagra, iar eelelalte so. toteau eA banii acestia, trebuiau mai bine intrebuintati Ia cumpararea unui covor rosu pe eare doresc s4-! cumpere pens 4ru biserica*, — ,D-na Whitte a spus ci e bine si asa, cici nu-i plac copiil imbracati fn negru, — adica vreau si zic, c&-i sunt dragi copii, dar nu cu haine negre“. — Pollyanna se opri, rasufla, jar Nina profitand de aceasta ticere zise = { — »Sunt siguré cA totul va merge bine. —_Si eu sunt multumita ci vorbesti astfel, sunt de p&- weren d-tale, zise Fi aynna, cu glasul iar schimbat. Eu ast i fost multumité sd fiu In doliu..." ‘ — »Multumita ?“ exclami Nina mirata, é — ,Da! Tata s’a dus in cer lg mama gi ceilalfi copii. — El mi-a spus ca trebue si fiu multumita de aceasta, —Totusé tota fost destul de greu si ma mulfumese pentruc& imi ere atat de greu fara el. si ma gandeam c& tot mai bine era de riménea el Jngs mine, deosrece, mama si cu ceilalti au po Dumnezeu si ingerli din cer, pe cind eu am numai pe Doam- nele dela ,Asisten{i!! — Dar acum sunt sigurad ci-mi va fF mai usor, pentru cd te am pe d-ta tanti Polly! Sunt atat de ee Dragul ce simtea Nina pentru biaia fetith orfand, se schimba deodata tn groazi, — 0! dar... te inseli grozav, scumpA copilitd, spuse ea - Eu nu sunt decat Nina, eu nu sunt de loc tania Polly a d-tale*, — »,Dumneata... Dumneata, nu esti mAtusa mea ?* in gana eopila cu totul turburata. — Nu. — Nu sunt decdt fata din cast. — Nictodat® basi fl crezut cd m4 vel lua drept dansa. Nu seaman de loc, Har absolut de loc!... Timotei flueri incetisor, dar Nina era prea turburaté cu Doamnele dela Asistenta*, De data aceasta, Timote! bufni de ras... - : FgPunt Nina, servitoatea.Eu fac ta castel toatt treatya,\ fari de spAtatul s{ cAicatul rufelor urea grele : d-na Dureint See 7s—14— * — .,Dar acolo este tanti Polly 2“ intreba Copila cu grija» — ,,Da este, acolo“, declara Timotei_ Fetita paru usurata, — Ah! atunci e bine“, — Urma o scurta tacere, in urma ea zise cu veselic ; -— »8i stifi ceva 2... Sunt multumita la urma urmei ca n’a venit ea sii ma intampine la gard, pentru ca astfel voi avea © noua mulfumire de a-i face si dansei cunostinta, dupa ee am avut una, la sosire, cunoscandu_va pe dy,“ Nina se rosi. Timotei o Privi cu zambet vesel, — lata ce drigalasenie ne Spune draguta, de ce nu-i Mnultumesti pentru vorbele ei atat de magulitoare“. — ,Eu ma gandeam, la Domnisoara Polly”, sopti Nina. Pollyanna oft& de multumire, — »§1 eu doresc foarte mult s’o vad ; e singura mea ma- tusa si n’o cunose ined |... Tata mi-a vorbit de ea — Mi-a spus Ca tr&este intr’o casi mare si frumoasa in varful unui deal. — Asa e, zise Nina, poti s’o si vezi; e casa ceea mare alba, cu obloane verzi, acolo sus". — »Ab! ce frumoasa e! ce copaci inalti si ce splendida Pajiste o inconjoara ! Niciodata n’am yazut asa ceva. — Tanti Polly este bogata, Nina *. — »Da, Domnisoara Pollyanna", — Ah! Ce multumita sunt. Trebue sa fie minunat, sa ai bani multi 1 »Nu cunose dec&t pe d-na si d-l W. care au destui bani— Hi au covoare in toate camerile si mananca inghetata in toate Duminicele*. — .Are si tanti Polly inghetata Duminica 2° Nina daédu din cap, muscandu-si buzele si intAlni ochii fazatori ai lui Timotei. — ,,Nu. Domnisoara Pollyanna. Nu cred Sai placa ma- tusei matale inghejata ; cel putin niciodaté n’am vazut in- ghetat&é pe masa Dumisale". Fata Pollyannei se intuneca. — .,Ce spui? asta ma cam supéra. Nu inteleg, sa nui Placa cuiiva inghetata? Totusi pot fi multumits si asa, de_ oarece, inghetata pe care n’o mandnci, nu poate sa-ti dea du- reri de stomac, ca aceea dela d-na W. ; adic& vreau sa spun, ea iva facut rau ei, dar eu am maneat féra si am nimic". — ,.Dar covoare frumoase, are tanti Polly — ,Da, are multe“ : — »In fiecare camera 2" 3 — ,,Aproape, in fiecare“, raspunse Nina, cu géndul la Mansarda, unde nu se afla. nici un covoras cat de mic. _— .Sunt at&t de mulfumité", siriga Pollyanna cu bu-=-15— curie, ,,Imi plac atat de mult covoarele, — La noi acasi nw erau dec&t doua mici, in fata paturilor pe jos, venite intrun pachet cu ajutoare, unul ins& avea Pete de cerneala*. »D-na W, avea covoare si tablouri frumoase' cu tranda~ firi si fetite ingenunchiate, si 0 pisici, si niste mielusei, un Jeu mare... dar leul nu sta impreund cu mielusei. — Stiti... Biblia spune ca o sA se indtmple odata si asta, c& vor paste impreuna, miei cu lei, dar... mai e mult pana atunci. Va plac tablourile ? ‘ — .Nu stiu“, raspunse Nina cu glas cam stins... — Mie tare-mi plac. — Noi nu aveam nici unul acas& pentru ca nu sosese multe in pachetele cu ajutcare. — Totusi au venit odata dowd, din care unul era atat de frumos, incatt tata Ya vandut, pentru s-mi cumpéra pantofi, iar celilalt, ere im asa de proasta stare, ci s’a facut tandéri, cind a vrut ‘tata s&-1 agate de perete, adic&d intelegi sticla care-] aco= Perea. — Si eu am plans... Dar acum sunt multumita, cl aam avut asemenea lucruri frumoase, pentru cX mi vail bucura cu atat mai mult de ale lui tanti Polly, cu cat n’am fost obicinuita cu ele. — Tot astiel a Sosit intr’un pachet, © provizie de panglici foarte urate... eafenii, vechi...“ — »Ah! Ce splendid’ casi !“ strigh ea insufletita, cand intra in aleea principald a castelului. * In timp ce Timotei descdrca bagajul, Nina ti Spuse la ‘ureche. — »Sd nu-mi mai spue nimenea de acum, sa parsese casa asta, caci nimeni nu m’ar hotari si plec“. — 88 pleci?!... dar nici eu n’asi voi a8a ceva; O sa na fie copilita asta o buna distractie si va fi mult mai bine”. — »Distractie?... Plicere?... zise Nina indignata, cam stiu eu de pe acum, ce fel de plicere va fi, pentru fetita aceasta draguta, traiul cu st&pana noastré, Sa-mi inchiput ca_ea sirdcuta va avea nevoe de mine cAte odati. — Voi ra. ménea aci pentru ea, da, Timotei, pentru ea“, — zise Ning deschizand usa Pollyannei, Caos MICA ,,CAMARUTA“ Domnisoara Polly, nici nu se scula pentru a-si prim, ne« potica. — Ridicd numai ochii dupe carte, cand se ivirs 12 usa Salonului Nina cu fetita. Ti intinse o mana pe a cdror degete parcé sta scris: cu litere mari — »DATORIE”. 4 — .Buna ziua Pollyanna”, — Ce mai faci? ae Eu... N’apucd sa spuni mal multe, c&ci Pollyanna. se repe- aise, uruncéndu-se yijelioasi. in bratele ei!... - — »Ah! tanti-Polly, tanti Polly, nu stiu sd-ti spun cat— ,Multumesc, Nina; poti sa pleci*. ~~ »Pollyanna, te rog, sezi cum se envine, N'am putut faca vedea cu cine semeni”. i Pollyanna se retrase indirat, razind uluita, ? —.E adevarat, dar vezi mata, nu sunt tocmai frumoas4, in cauza pistruilor! Ah!... si trebue s&-t1 vorbese, de rochia ‘mea cu patratele rosii si de biuza ceea de catifea rupta in oate. — Ami povestit Ninel. tata spunea..." . — Da, ins eu te poftese, si nu te mai gandesti la ce spunea tata] dumitale i...‘ ii tiie vorba Domnisoara Polly wAstita. Ai de sigur o jada? — »Da, tanta Polly. — Doamnele dela gat un cufir frumos. Nu este mare lucra in el, c&ei mi- siumea n’a primit multe haime de copii, in ultimul timp; totust sunt in el toate chrtile tatel. si d-na W. a zis 4 trebue af le isu cu mine. 5tii mata tata... on ; — .Pollyanna!” o intrerupse din nou cu asprime matusa, este un lucru pe care dorese si-] intelegi, odati. — Eu me : & mtu, fasia piécut. — In urma ei printr’o use deschic® vazu ae ae st dulel colorate, searme aeoperite cu d= (asus, — Sub piciogiele ei se intindea un minunat covet.ea moaie si placut ca muschiu din padure. In toate parpie att. titul ramelor dela tablouri, luminate de razele soarelui ce 36 Strecorau prin perdelele de dantel, i luau ochil. = — ,Ah! tanti Polly, tanti Polly, strigi fetifa extaziaté, Ss Ce bucuroasé trebue si fii ci ai atatea — ,Pollyarnma!” raspunse matusa, cand ajunsera sus, ~somnt foarte mirata de vorbele tale!...”. — ,De ce tanti Polly? — Nu esti oare bogaté’’? intreba Pollyanna. - — ,,De sigur, dar nu sunt in stare sa fiu mandra, pentru darurile ce a gasit Dummezeu-de ouviinfa, sa. mi le hares zeasea”, deciara Domnisoara Polly; apoi se intoarse, stral westibulul si ajunse la scara ce dlcea la pod. Era acum foarte \multumita cB alesese mansarda aceia pentru copa, Primul e} gand fusese #0 izoleze, cat mai departe de ea. wa sburdalnicia ei sé nu atinga mobilele de pret wil se ardtase vanitoasa. atat de timpuriu, era foarte nemerity ea mansarda ce i-p destinase, sd fie cit se poate de simpli s& iipsita de orice ornament.se gandi ea. 4 Pollyanna, cu pasi marunti, merzea grabiti in urma mitusei. Ochii el mari, atbastri, priveat fn toate pirtile, entra a nu sc&pa nimic din vedere. — Mintea ei se trudea,) cautand a ghici, dupa care din usile acestea fermecate, 52; wisea oare odaia ei. scumpa si frumoasa ei odaiia impodo« ‘Hits cu perdele, eu covoare si cu tablouri?? Domnlsoara Polly; Weschise o ue si mai urca o staré. — Aci nu mai era ninis! We admirat ; peretii goi peste tot, spatiuri mari intunecoase, —— Pollyanna cind iti pen o intrebare, dorese si-mi ®ispunzi tare, si nu faci semn cu cay Fe : = ,Da, tant{ Bolly”. : — “Bine. — Cred c& vei gasl aci tot ce-ti trebue”. adéogl @fnsa sruncénd o privire spre cane, ot _Sp4, spre prosoavele bine intinse deasupra sp&ldtorulv!. — Vol trimite pe Ning wé-t1 ajute s& descul eufarul, — 54 sti ch luim masa ks zise c@ mansarda. Dupa plecarea ef, fetita slimase un moment nemigeats, apol $8 purta privitile pe 5ris delete goale, pe pereti, pe ferestrele fara perdele, le opri in fine la cufarasul ei, care mai deunizi se aila inca in mica camera din satul indepartat; se duse impleticindu-se pana ja el si cazu in genunchi, acoperindu-si fata cu amandoua manutele, Asa 0 gasi Nina cateva minute mai tarziu. — »Lasa, las, biata fetita scumpa, saricuja de tine’, © mangaie ea, asezindu-se jos pe podea langa Pollyanna st duand-o in brate. — ,S’a intamplat intocmai cum spuneam, n’am scapat de ce mi-era frica”. Pollyanna didu din cap... — »Sunt atat de rea si nerecunoscatoare, Nino, grozay de rea. Nu pot injelege dece Dumnezeu si ingerasii Lui au avyut mai mare nevoie de tata dec&t mine”!.., — ,Se'intelege c4 nu‘, declara Nina rastit, f —,,Ce spui Nino?!...“ Mirata Pollyanna inceta de a plange. — Nina rusinata Se frecK la ochi. — »Lasa, lasa fetito, am yorbit si eu numai asa... Haide G&-mi cheia matale si intr’o clipa, o sa fie cufarul golit”. Pollyanna intinse cheia, trista si pe ginduri, — »Nu sunt prea multe haine intr’insul”, zice ea ins — ,,Cu atat mai iute vor fi asezate”, zise Nina. « Un zimbet satisfacdtor lumina fata Pollyannei, — »Asa e, pot dar fi multumita nu-i asa”? Nina case ochii mari la ea. : — ,,Da, cum nu“, raspunse ea cam incurcata. Manele nesterse ale Ninei, scoaseri iute eartile, rufaria eArpité si cele cdteva rochite vechi si urate, — Pollyanna zambi imbérbatata acum, o ajuta sa spanzure hainele in’ - dulap, s& aseze cartile pe masa si sa stranga albiturile in ser-: tarele scrinului. — .,De, acum odaita mea v’a fi chiar trumoasa, ce zied Nino? Nina nu raspunse, pirea foarte ocupata, eu capul varié in cufar. 4 Pollyanna, in fata scrinulul, privea acum ganditoare, la peretii goi. — ,,Sunt chiar multumita c& nu am oglind’ alei, cel putin nu-mi voi vedea pistrui-pe obraz”. 2 Nina plesni din buze. dar c&énd se intoarse Pollyanna Spre ea ii era capul tot in cufar... De odata Pollyanna striga veselé si batu din palme, uitAndu-se pe fereastra. z — yAh! Nino. eu nu vazusem inea aceasta minune. — Uite ce vedere incintitoare! Ce copaci frumosi! Casutele cele albe, acolo clopotnita bisericii, apa cea in vaie, care stra.—9— Tuceste la razele soarelui, ca argintul. Drept sa-t spun, aci- nu e nevoie de tablouri, eand te buewi de o asa mareata Prveliste. — Ce multumita sunt c&4 mi s’a dat mansarda aceasta”, Cu mirare Pollyanna, vazu pe Nina isbucnind in plans, —- Pollyanna se apropie indata de ea intreband-o : — Ce e Nino... ce ai? — De ce plangi? — Nu cumyva mansarda asta era a d-tale”? — ,Mansarda mee”?! striga Nina, stapanindu-si plansul si stergandu-si lacramile cu pumni Esti un ingeras co- borit din cer si stiu pe cineva, care odata va trebui si inge- - nunche in noroi, fnaintea’, — ,Dar vai! auzi, suna!” Zicand aceste cuvinte, Nina siri in picieare gt fugi seo- borand sgomotos treptele. is Pollyanna ramasa singura, se intoarse lar spre ,,tabloul? el, cum numise ea in gind privelistea thcdntatoare dela fe- reastra. — Crapa putin fereastra, i se paru c& numai poate Tabda zadutul din mansarda, — Incetul eu. incetul o deschise de tot si aplecata afara, respira pana’n fundul plamAnilor, aervl curat si racoros din gradind. — Deschise si a doua fe- reastra. O musca mare trecu pe langa fata ei, bAzdind prin easa, Inca una, apoi multe... Pollyanna nu Ye baga fn seama ; descoperise chiar langa fereastra ei un copac urias care-si intindea cracile spre dansa, ca niste brate lungi, ce voiau s’o strangé cu drag. De odata bufni de ras... — ,Cred ca n’o pot face, zise ea, gi indata se sui pe mar- ginea ferestrei, de unde apuca eraca eea mai apropiata, pe urma caitarandu-se isi dete vant. — Ca © maimuta se cobor? din creanga in creanga, pana la-cea din urma. Saritura de acolo, pana jos era cea mai grea. chiar pentru Pollyanna. care era obicinuita a se urea prin eopaci; se hotari. tindndu-si res- piratia, se agita cu bretele de ultima creanga. apof sari.. si cagu cat era de lunga. Se ridicA indata si privi in jurul ei, Se afla in dosul casei. Inaintea ei se intindea o gradina mare, unde lucra un mosneag. — Dincolo de gradina. o mica cArare ducea peste carrpii pana in deal sus, in varful cdruia stra- Jucea un brad singuratec, in tovarasia unei stanci. — Acum Pollyanna mai avea un singur dor. s& ajunga in varful acelei stanei !.. Alergaé inconjurand cu dibacie, gradina, facdndu-si drum printre straturi; abia mai rasufla cand ajunse cdrarea care serpuia peste cAmpie. — Acum incepu urcusul; distanta fns& pana la stinca se facea parcd tot mai mare. — Peste un ‘sfert de ori, ceasul eel mare din holul castelului, bitu ora sase, — La ultima lovituré Nina, sund clopotelul pentru _ masa. — Unul, doug, tres minute... trecurd. Domnisoara Polly, —Se s incrunt si btu din picior, — Se scula, se duse in hol gi @e uita pe scari in sus nera’ » — Asculta cu atentie, — eatevya minute, dar nu auzi nimic gi se duse in sufragerie, — “Hotarita zise Ninei! 2 ~~ »Nepoata mea a intarziat, — Nu vreau s'o chemi”, adaoga ea.cu severitate, cand vazu pe Nina ca porneste spre usd, — ,l-am spus la ce ord mancam, n’are decat si vie fa timp si sa se poarte cuviincios. — Dela inceput trebue si Se inyete cu randuiala. Cand va veni, si-i dai numai paine cu lapte la bucatarie”’. = . — ,,Da ¢onita” — (noroc c&é Domnisoara Polly nu se uita la fata Ninei tocmai atunci)- Imediat dupa masa Nina se sui la mansarda. —..,Paine cu lapte, ziul... Poate biata fetita o fi plans atat pana o fi adormit”... bombani ea furioasa, deschizand fncebisor usa. — Dar de odata, trase un tipat de — ,Unde esti ?—Unde esti ?“—Unde te ascunzi * striga €a uitandu-se in dulap, sub pat si chiar in cufar, dupa cana eu apa... pe wma cobori fugind scirile si se duse la batranul Tom in graédina_ = < — ,Domnule Tom, Domnule Tom, a plecat copilita noa- stra”, gemu ea. i 5 So fi indltat la cer de unde a venit biata oita’ = —,.n loc de .,paine cu lapte” ce-mi spusese s3-i dau— fin bucatarie, acum de sigur sta cu ingerii la masa“. Batraénul isi las lucrul. i : plecat? — In cer?” — rosti el ca prostit, cercetand cu privirea-bolta cerului, inrosita de razele asfintitului. — Se opri atintindu-si privirea c&tre un punct.al orizontului, pe urma zise strambandu-se caraghios: Z — ,Stai Nina, mi se pare, chiar asa, s’a dus cat mat aptoape de cer. asta e cum fio spui”, zise el aratand cu de- getul, cum se desprindea limpede pe cer o forma subtirical $i sprintena a fetitei, pe varful stAncei. : — ,Slavi Domnului c% nu s’a dus in cer”, oft4 Nina... — »Dac& cucoana m4 chiami, spune-i cd nu-mi uit vasele, dar ¢& m’am dus sé ma plimb”, striga ea peste um4r, apoi lua -fararea ce ducea peste cAmpit. seis FoOocuL = Pentru numele lui Dumnezeu, pentru ce ma sperii astfel, Domnisoara Pollyanna ?” spuse Nina gafaind si_grabindu-se Spre stancd. Pollyanna se lisa in jos de acolo cu pirere de rau. _ — ..Te-am speriat?... Imi pare atat.de rau! Dar nu trebue &a-ti fie frica. nici oda| Tata $i Doamnele 4ela Asistentae - Se speriau gi ei de lipsa mea, pana au bagat de seam3, cd mi intorceam cu bine acasa”, — ,,Dar nici nu stiam ¢4 Plecase-si’, spuse Nina, apu. cand mana fetitei si punand-o sud bratul ei; cobort repeda dealul, — ,,Nimeni nu te-a yazut plecand“. — »,Pe unde ai fugit?... sunt sigura ca pe acoperis“, f Pollyanna topai veseli, — »Tocmai asa am si facut; inchipueste-ti in loc si m& ure, m’am coborit pe copac’”’. Nina se opri incremenita. s ‘ — ,Ce ai facut?... @ ‘ — »Am esit pe fereastra si m’am coborit pe copac”. + -— ,,Doamne sfintel!” striga Nina, grabind iarasi pasuk — Daca ar sti matusa matale despre una ca asta! Ce-an Bice?! 3 »Adevarat? — Ei bine am si-i povestese eu aceasti nasbatie si vei sti ce o sA spund, fagddui feti — ,Doamne iarta-ma!- ti fereste, sa nu-i spui nim — »Pentru ce? — Crezi ci dinsa e ingrijata? zise Pals lyanna turburata. t — Nu... da... bine... Iasi... nu te mai gandi la toate astea”. — »Eu nu tin atat de mult si stiu ce va zice Domnisoarg Polly, ingina Nina, hotarata sa scape pe biata Pollyanna, dela o pedeapsa siguré. — Hai! trebue si ne grabim, mai am itoate vasele de spalat. -} —,1fi voi ajuta si eu, fagadui Pollyanna cu bunatate’, 5 — ,,0! Domnisoara Pollyanna”!.. zise Nina indulosata Mersera un timp in tacere. Cerul se intuneca repede, Pollyana se sprijinea tot mai tare pe bratul prietenei sale. — ,Acum, sunt multumita, ci te-ai speriat, eaci de nu ‘te speriai, nu veniai si ma cauti”, zise ea infiorandu-se. — »Biata ofta! si ti-o fi si foame, Dar sti, ca n’am si-e dau altceva decit ,,pdine cu lapte”, in bucatarie. angi mine, — fiindcaé métusa matale s’a suprat ci n’ai fost la timp la) masa, in sufragerie, intelegi’”?. { — ,.Dar cum puteam fi daca eram pe stanca sus?”, ‘¢= — »Da, Dumneaiei nu stie", zise Nina tinandu-se de ris. *}° _— .Imi pare foarte rau c& nu-ti pot da altceva decatl jmpane cu lapte” crede-ma.. é — ,.Mie imi pare foarte bine". — ,,1fi pare bine?” — Pentru ce?”. ‘ = ¢_ >~_»Pentru ca-mi place piinea gi laptele si sunt multe miti si m&n4nc langi D-ta. — Nu e greu si te multumestf ‘cu Aucruri bune!. = aoe — nV ad c& te multumesti repede ci: orice!” raspuuse Ning6 i +h ee oftand... amintandu-si, silinja oe cae Pollyanna pentru & gasi frumoasa. mansarda mizerabil Copila rise incet. — ,,Asta e din cauza jocului meu, sti 2...“ — ,Jocul d-tale?” « — »Da, ,,jocul tauljumirei”, — ,,Wlu inteleg, ce vrei sé spui?* _ »Bine, asta e un joc pe care mi l’a ardtat tata sie minunat, raspunse Pollyanna. L’am jucat intotdeauna cu el, de cand eram mica de tot. — Lam aratat in urma si Doam- nelor de la Asistenta, acum il joaca gi ele, cel putin citeva. din ele”, »,Ce joc e acesta ? — Eu nu cunose multe jocuri”. Pollyanna rase iar, dar de odata ofta. In umbra inserarii fata ei parea slabita si ingrijorata. — ,Am inceput a-l jJuca la sosirea unui mare pachet cu daruri, care continea o pereche de carie”. — »Ce carje? — Da. — de mult doream eu o pa&puse si tata scrisese pentru aceasta; dar cand sosj coletul, d-na care-l trimesese & Scris ca nu avea nici o papuse ci. numai o pereche de c&rje, — Ea le trimisese crezand ca va putea vre.odata servi vreunui copil bolnav. — De atunci am inceput noi jocul’. — ,Dar nu vad de loc. cum ar putea fi vorba de un joc aei”? intrebé Nina cam supirata. — ,Ba da, tocmai acesta e jocul; SA gasesti ceva de-care 8a te bucuri in orice imprejurare, raéspunse Pollyanna foarte serioasa, Si jocul incepu, chiar la primirea carjelor”. — .Ei! cum poti fi mualtumita cand primesti o pereche de carje. in locul papusei mult dorita?...”. Pollyanna batu din paime. — »Tot ai de ce te bucura, zise ea! — Dar, nu tagd- duesc, marturisi ea cinstit. cd nici eu nu intelegeam asta la inceput, Nino, tata m’a invatat”. — ,Atunci, ered ci o sa m4 inveti si pe mine”, zise tanara servitoare, — ata, poti fi multumit&, c4 n’ai nevoe de carje, zise Pollyanna yesela. — Vezi e foarte usor, numai trebue sa in= — , Asta e ceva siudat 1" zise Nina, uitandu-se la Pol- jlyanna cu teama. = —Nue ciudat de ee eminunat, i-o spun eu, zise Pollyanna insufletita, Si de etunci l-am jucat intotdeauna arséndoi, tata cu mine, cu cat era mai greu. cu atat ne placea mai mult. — Dar caéteodata e aproape din eale afara de greu,| “Asa fu, cind ma parési tata si se duse in cer la et a amie; Buti mai réménea dec&t Doamnele dela Asistenta !\ee" ub.