Discutiile in jurul poemelor homerice si al autorului lor au inceput inca
din antichitate,continandu-se mai bine de doua mii de ani ,pentru ca astazi sa se ajunga la naumite concluzii in general acceptate. Poemele eroice s-au format din cantece populare foarte vechi,din legende mitologice si povestiri despre ero.iUnele cantece eroice relatau evenimentele reale,adaugandu-li-se si despcrieri de lupte si de calatorii. Printre aceste evenimente reale figureaza si momente de lupta duse de arheieni impotriva bogatului oras-cetate Ilion(Troia),important centru commercial de pe coasta apuseana a Ansiei Mici.N-a fost un singur” razboi troian”;in primele doua decade ale secolului al XII-lea,Troia a fost de unsprazece ori distrusa si de tot atatea ori recladita.Dar,chiar si in cantecele “ciclului troian” au fost amestecate amintiei ale unor evenimente anterioare si imagini ale unui mod de viata de dinatea venirii aheienilor in peninsula. Aceste cantece populare cu caracter epic-eroic circulau in masa poporului,transmise fiind din loc in loc si din generatie in generatie de recitatori ambulanti,”rapsozii”. O data cu constituirea unei clase aristocratice,aceasta masa de cantece populare a fost utilizata de” aezi”, cantereti de curte care prelucreaza materialul epic in compozitii ample,unitare,armonios organizate,pe care le recita cu acompaniament de instrumente in fata curtii aristocratice.Din considerente de ordin artistic, in aceste compilatii ale materialului popular aezii au exagerat sau au actualizat unele fapte povestite ,iar pe altele,dinpotriva le-au diminuat sau le-au arhaizat.In acelasi timp,din considerente determinate de conceptii,idealurile,gusturile clasei aristocrate la curtile carora erau recitate poemele in noua lor forma ,aezii au acomodat detaliile sau aprecierea faptelor povestite potrivit exigentelor si opticii aristocratice.De aceea, de pilda ,episodul ostasului revoltat Tersit va aparea in epopee aspru blamat pentru indrazneala acestui “flecar”,cum este numit Tersit. Fondul polura insa al poemelor homerice ramane evident.Ele reflecta complexitatea vietii poporului grec ,obiceiurile si credintele lui,sentimen- tele si conceptiile sale de viata ,eforturile si luptele sale pentru dreptate si prosperitate ,totul exprimat cu simplitate, sobrietate si profunzime;incat in afara de inalta lor valoare artistica,acestea constituie cel mai autentic ,mai amplu si mai pretios documentar asupra vietii materiale si spirituale ale poporului grec din cele mai vechi timpuri. Desigur ca, incepand din secolul al IX-lea i.e.n ,au existat mai multe asemenea ample compozitii epopeice.Ni s-au pastrat insa numai doua din acest secol,datorate aedului Homer,despre viata caruia nu stim aproape nimic sigur. Mai tarziu s-au exprimat indoieli asupra existentei reale a lui Homer ,asupra elaborarii epopeilor de catre un singur poet , apoi asupra faptului ca Homer ar fi autorul ambelor epopei Iliada si Odiseea. Astazi,aceste indoieli au fost parasite de marea majoritate a specialisiilor ,caci perfect armonioasa compozitie logcei si artistica a epopeilor presupune elaborarea de catre un singur geniu poetic ,iar diferenta generala dintre ele este explicabila prin deosebirea inpusa de subiectele lor diferite ,de stadiile de civilizatie si sfera de preocupari pe care ele le oglindesc ,precum si de geniul poetului ,care a stiut ca –potrivit subiectului respectiv-in prima epopee sa insiste asupra arhaizarii detaliilor din viata materiala ,conceptiilor,stilului,iar in a doua sa le actualizeze, sa le modernizeze.