Ulysse si marea Civilizaria este 0 operatic de eliberare si de cucerire. A doua epopee_care ne-a parvenit sub numele lui Homer ilustreazi una din cele mai importante dintre aceste cuceriri : aceea pe care poporul gree-o-face-asupra marii, cu indraz- neali, cu rabdare si_inteligeaya. Ulysse (de la care numele pe care-l poarté Odysseea !) este eroul acestei cuceriri, Niu este sigur, este chiar foarte improbabil ca Odysseea si aibi acelasi autor ca Iliada, Cei vechi se indoiau deja de aceasta. Limba poemului, moravurile ‘credingele religioase sint mai recente cu o jumatate de secol, poate, decit acelea sdin Iliada, Cu toate acestea, nasterea poemului, compunerea sa prin improvi- zatie, transmiterea mai {ntti oral fn sinul unei corporatii de poeti, care se _nu- meau homerizi, toate acestea se explici la fel ca si pentru Tliada. Autorul care a compus-o §i-2 scos, fark indoialé, materia dintr-un.ansamblu de poeme, care format vastul ciclu al legendelar Iui Ulysse ; ordonind paryile, pe care le ale- gea dup’ regulile artei sale, dezvoltind sau prescurtind, el a stiut si dea poemului pe care il avem o puternicd unitate, pe care i-o confer’, in primul rind, puter- nica personalitate 2 eroulur Siu, Fara Ulysse, Odysseea n-ar fi decit o colecie de. povestint si de aventuri de un interes inegal. Nu este insa, de fapt, nici una dintre aceste povestiri, nici una dintre aceste aventuri — ale ciror origini sint foarte diferite si se pierd, uneori, {n noaptea folclorului primitiv al omenirii — nu nil este nici una dintre aceste povesti care s{ nu ne cinte curajul sau giretenia, n= teligenta sau ingelepciunea lui Ulysse, Autorul Odysseii, acela care a compus, a modelat, a orientat 0 materie poeticd inform, subordonind totul — actiune, episoade si personaje — numai Jui Ulysse, acela care a fixat, de asemenea, in scris aceastd operd recreata de el, este un foarte mare artist. Mai mult inca decit un mare poet. Se poate stabili, foarte aproximativ, data compuneri} Odysseii in a doua jumatate sau chiar clue sfirsitul secolului al VIIIle e stuli_al_VI (toti invayayii Stat departe gi foarte departe de a fi de “acord asupra date). Scrisi chiar in vremea descoperirii si cuceririi Mediteranei occidentale de c&tre poporul grec, cu toate cd se preface c& nu le~cunoaste, Odysseea este 1 Ulysse (de la care numele pe care il poartd Odysseea) — de fapt numele operei vine de la Odysseus, numele grecesc al lui Ulysse (fn lat. Ulixes) 72poemul clasei_in_ascensiune a navigatorilor, negustorilor si marinarilor, inainte de_a _deveni epopeea nationala a poporului_grec. — Numele autorului sau ne intereseaz& putin. Nu exista, de altfel, nici un incon- venient de a numi, cu acelasi nume, Homer (care era poate un fel de nume de familie al tuturor membrilor corporatiei Homerizilor), pe autorii diferizi at Iiadei si Odysseii. Mai mult de douazeci si cinci de secole au facut-o fnaintea noastrd si aceasta nu Je-a impiedicat sa guste frumusetile acestor dowd capo- dopere. Grecii — se stie — cind au sosit in sara lor, nu mai cunosteau nici marea, nici folosirea corabiilor. Egeenii, dascalii lor in arta nautica, foloseau, in ceea ce fi priveste, de secole, corabiile cu visle si pinze. Ei descoperisera principalele ,drumuri ale marii*, cum spune Homer. Acelea care duceau spre coasta asia~ tick, cele care mergeau spre Egipt si, mai indepartate, cele care deschideau, pornind din Sicilia, accesul la Mediterana occidentald. Pe aceste drumuri, ege- enii practicau forme elementare de comert, ceea ce se numeste, de pilda, ,trocul mut“, in care marinar depun pe un jarm produsele pe care vor si le schimbe $b intorsi pe corabiile lor, asteapta ca indigenii si depund produse de o valoare egali. Apoi — adesea dupa mai multe incercdri — miarfurile sint schimbate. Dar forma cea mai primitiva si cea mai frecvent& a comertului egeean a fost tot simpla piraterie. Pirayii pelasgi au rimas mult timp faimosi in tradizia helle- nic& ; in realitate, ei au avut succesori temuti. Grecii propriu-zisi — trebuie si 0 repetam — nu reluard decit incet — av fost necesare pentru aceasta secole — traditiile maritime ale egeenilor. Ei erau, jnainte de toate, oameni ai uscatului. Firi a neglija vin&toarea, nici neinsem- natele lor turme, ei aveau s& inveye cultura pimintului, inainte de a invaya navigatia. Curind, economia pur agricola nu le mai ajunse. Ei simpira nevoia de produse lucrate si naturale, pe care numai Orientul putea si Je procure. Nobilii doreau aur in drugi, bijuterii, stofe de purpur& brodate sau vopsite, parfumuri. Occidentul oferea, pe de alti parte, pimint, cui voia si-l ia in stapinire, si foarte bun se spunea. Era ce sa tenteze pe calici, din care tundra Grecie avea deja peste masuri de multi. Se pare insi cd nevoia de anumite metale a contri- buit, mai mult decit orice, s-i sileascd pe greci s ia drumul mari. Fierul nw se gisea din belsug in tara. Mai cu seam cositorul lipsea cu totul, atit in Grecia 73cit si in sarile invecinate. Or, acest metal, care intra impreund cu arama fn compozitia bronzului, este singur fn stare s{ producd, prin acest aliaj, un bronz pe cit de frumos, pe atit de rezistent. Daci sabia de fier triumfase, de la invazia dorienilor, asupra pumnalului de bronz, bronzul ramine inca, in secolul al VII-lea si mai tirziu, metalul preferat al armurii defensive a soldatului greu inarmat. Armur& din patru piese : casca, cuirasi de la umeri pind la pintece, jambiere pe pulpa, scut in bragul sting. Atita timp cit aceasta nobild armur’ a dominat pe cimpul de lupta, cositorul era necesar celor care o purtau. Cei care au luat conducerea acestor expeditii de comery au fost deci nobilii indrizneyi, iesipi din vechile clanuri, Singuri ei erau in stare si construiasca si si echipeze corabii. Acesti bogayi proprietari funciari nu se dadeau in ldturi si pund mina pe noul izvor de bogatie — comerqul. Dar nu numai ei luau dru- mul mirii; era doar nevoie de vislasi, de oameni de echipaj, de negustori si de coloni. Masa celor fri de pimint si a celor fara de jucru, care misunau in Grecia, le furniza nucleul expeditiilor aducdtoare de cistig. Unde si giseasci insi acest cositor rar, care exercita asupra oamenilor din secolul al VIII-lea un fel de fascmapie? Numai in doua locuri, cel puyin in Mediterana. La extremitatea Mirii Negre, in Colchida, la poalele Caucazului. Miletul, marea cetate maritima a Ioniei, lua, dupa altele, acest drum oriental ‘al costtorulai, alimentindu-si, din mincle Caucazului, metalurgia proprie si pe “geeea a popoarelor vecine. Exista ins un alt drum al cositorului, mult mai primejdios si mai necunoscut decit vechiul drum al strimtorilor asiatice : acela care, ocolind Grecia prin sud si angajindu-se in marea fark insule®, merge sd caute, dincolo de primejdioasa strimtoare a Messinei® si urmind coastele Ita- liei, cositorul din minele Etruriei. Este vorba de drumul marilor cetiti ale mes- terilor faurari, Chalcis, in Eubeea, si Corintul. Acest drum occidental este, de asemenea, cel al periplului lui Ulysse si nu incape nici o indoiali ci Odysseea noastra a fost compusd pentru mulyimea de aventurieri, de marinari, de coloni care i] urmau, precum si pentru negus- 2 Este vorba de Marea Jonici (pe coasta de vest a Greciei), nu lipsita totusi de insule, unele chiar foarte mari si imporeante (de pildi Corcyra), foarte pugine insi fagi de puzderia de insule din Marea Egee. 3 primejdioasa strimtoare a Messinei — intre Iralia si Scylla si Charibda, icilia, unde se aflau faimoasele stinci 74/ tori bogayi, acea oligarhie militar’ pe care o pasiona producerea de arme. Ulysse devenea vedeta acestei mulyimi eterogene de marinari, de negustori si de aris- tocrati-industriasi. . / Cu toate acestea, Odysseea noastra nu povesteste, in mod deslusit, istoria cus! cositorului. Ea face, ceea ce fac toate epopeile. Transporti_adicd intr-un | trecut mitic descoperirile surprinz&toare, pe care un marinar le facea cu cinci- zeci sau_o suta de ani mai inainte (si pe care — se credea — risca inca sa le faci), pe drumurile maritime ale Occidentului. Homer exploateazi povestirile navigatorilor care explorasera aceast’. mare necunoscuta si ale cdror fabule se rispindeau prin toate porturile — povesti cu popoare de uriasi, cu insule plutitoare, cu monstri care inghit sau sfarima vase. De doud ori, Ulysse al sdu fntilneste insula vrdjitoarei. Si mai existd si povestea plantei, care face pe ma- rinari si-si uite patria. Odysseea este plinad de astfel de povesti, de care sint pline, de asemenea, cele O mie si una de nopti. Exista aci, oricare ar fi pro- venienta lor, baza istorici sau geografic’ a povestilor care n-au nimic de-a face, la origine, cu intoarcerea de la Troia a sefului acheu Ulysse, punctul de ple- care_al povestirii noastre, si care sint cu mult mai vechi decit ea. sse Wa Iliada este_un bun soldat, un sef cu o mare autoritate, care impune disGiplina la de-alde Thersit * din armat&, un orator subtil, un diplomat. Nimic nu-l araté ca pe un mare marinar. In Odysseea, dimpotrivi, toate aventurile (de felul acelora ale lui Sindbad sau Robinson Crusoe) pe care le plismiise imaginatia_populara a oamenilor de mare par a se fi revarsat asupra capului siu. El le concentreazi asupra Jui, devenind ,,omul_care a_vazut_ pop: um roase, Je-a cunoscut_obiceiurile, a indurat .primejdiile marii, scdpindu-si_viaya_ sa si pe a oamenilor sai‘. lor. a 0 El devine aventurierul marilor, omul ,,care a ratacit prin toate locurile*, eroul care a suferit pe marea ,,de nespus*. Ulysse ajunge astfel stramosul si patronul marinariJor ratciti in miarile occidentale, legen- darul precursor al acelor curajosi aventurieri pentru care cinta Homer. in compunerea figurii lui Ulysse intrd insa si alte elemente, anterioare inca acestor povestiri marindresti, anterioare chiar oricirei navigagit mediteraneene. « Thersit — personaj in Hiada, reprezentind soldatul de tind, nu tntotdeauna disciplinac in faya capriciului si licomiei puternicilor basilei (cf. infrantatea indrazneaga a lui Agamemnon, in cintul al II-lea). 75Ulysse este eroul_povestii populare a intoarcerii soqului. Un birbat a plecat pentru o lunga calitorie. Soyia fi va ramine credincioasa si il va recunoaste la intoarcere. Acesta este simburele povestirii antice, pe care 0 gisim, de asemenea, Ja scaldii scandinavi si int Ramajana, Soyul revine, imbatrinit sau_deghizat, si éste recunoscut dupi trei semne, care garanteaza identitatea sa. Semnele variaza de la o versiune la alta a povestii. In Odysseea se surprind inst foarte bine cele trei semnelale versiunii pe care Homer a cunoscut-o. ‘umai sotul este in stare s{Tntind’ arcul pe care i] poseda, Numaj el stie cum a fost construit patul nuptial. In sfirsit, el are 0 cicatrice, pe care numai soyia o cunoaste — sema care trebuie si fie ultimul in poveste, pentru ci el asigura recunoasterea sotilor jn mod hotiritor. Aceasta era ordinea probabila a semnelor, in povestirea ur- mati de Homer. Poetul Je-a folosit in trei scene deosebit de dramatice ale poc- mului, schimbind insa ordinea lor, schimbindu-le semnificatia, variindu-le im~ prejurarile. In povestirile populare, evenimentele se petrec, aproape intotdeauna, 4nserii de treti Aceast& repetare de trei ori’siistine atenyia unei curiozitati naive. Homer, in loc sa sublinieze efectul repetitiei, variaz’, pe cit posibil, imprejura- rile celor trei semne. Numai semnul patului nuptial este folosit pentru recunoas- terea dintre cei doi soti, in admirabila sceni in care Penelopa, incd neincreza- toare, fi intinde o curs& lui Ulysse. Ea porunceste Eurycleei si scoata_patuk afard din camera de culcare. Ulysse. tresare, El Jnsusi_a construit patul, mes- terindu-i drept picior un trunchi de maslin, pe care. radicinile il leaga de pa- mint. El stie cd porunca nu_poate fi implinivi, afara_de | un_nemernic ar fi tat maslinul de la pamint, O spune gi se face recunoscut de catre soyia sa. Semnul arcului este folosit in marea scen& a intrecerii dintre pretendenti. Ulysse, intinzind arcul pe care nimeni n-a putut si-] intind’ si fndreptind si- geata impotriva lui Antinoos, se face recunoscut de c&tre pretendenti, cdrora le arunck numele lui ca o sfidare... In sfirgit, semnul cicatricei este folosit, primul fatre cele trei, intr-o scend cu totul neasteptata si pentru noi si pentru Ulysse : cicatricea #1 face recunoscut de Eurycleea, vechea sa servitoare, in scena in care ea fi spala picioarele — ceea ce provoacé o grava schimbare in actiune si riscd si rastoarne planul, maiestrit combinat de c&tre Ulysse. ) In felul acesta, arta Jui Homer imbogayeste cu {mprejurari vii neprevazute si - diverse, elementele pe care le primeste in ,serie® din povestirea {ntoarcerii * soqului. 76Acestea sint unele dintre originile indepirtate ale Odysseii, poem al intoar- cerii_unui birbat in patria sa. . Inutil si povestim, o data mai mult, acest poem atit de cunoscut. Sa nu ui- Adm, cu toate acestea, cd Ulysse nu este decit un proprietar de pamint, foarte legat de domeniul sau, ca si de Penelopa, soyia sa, curtata de vecini in lipsa lui, ca si de Telemac, fiul siu, pe care l-a ldsat mic de tot la plecarea lui. O data Troia cuceriti, dupa zece ani de asediu, el nu se gindeste decit si se reintoarcd cit mai repede acasd. Trebuie si faci insa inconjurul Greciei, pentru_a ajunge in_ insula sa, Ithaca. Cu_aceasti_ocazie, la capul Malea, o furtuna il arunca_ in Marile Occidentului, spre Sicilia, Sardinia, Africa de Nord, care, in secolele ce umeaza razboiului Tre razboiului Troiei, au_redevenit pari de dincolo de marea necunoscuta, {inutual Inspaimintatoa Tnspaimintatoare § $1 populate de monstri. Astfel, de nevoie, acest om al uscatului ajunge marinar. Dar el nu se gindeste tot timpul decit la intoarcere, da Ithaca sa, la familia sa, la paminturile sale. dysseea este povestea a zece ani_ de intoarcere, este lupta impotriva capca- nelor mari, apoi, cind eroul ajunge deghizat acas%, lupta fi Jmpotriva pietenden- “silor care fi asalteazi soyia, fi manincd averea, instalayi in propria sa casa, si pe’care fi macelareste cu ajutorul fiului sau, in virsté de douazeci de ani, si a doi servitori.credinciogi, cirora li se descoperd incet, prudent. Odysseea_este sestabilirea unei_fericiri fami iliare. Dar dupa cite fora si. cite lupte ! identului este pentru oamenii_din acea_vreme,.O 1 realitate foarte \sngplimiaestoare, inck_nefmblfnziti. Numeroase primejdii ayteapt® pe oamenit ¢are se aventureaza in largul ei. Curenyii tirasc corabiile, furtunile le sfarima in trec3torile inguste sau de stincile promontoriilor, sau, lovit de trasnet, vasul se umple de pucioasi, iar echipajul este aruncat ‘in mare. Cerul se intunecd, stelele-busold se ascund si nu mai gtii dac& esti ,,spre intuneric, unde soarele coboara sub pamint, sau spre auror’, unde el se ridicd*. Acestea sint citeva din riscurile zilnice pe care le infrunta Ulysse. Mai sint fnsd si pirayii, care agteapta corabiile in strimtori, le jefuiesc si vind pe mateloyi ca sclavi. Sau salbaticii, care maceldresc pe marinarii debarcati pe 0 coasté necunoscuta. Sau antropofagil. ( | Si cu ce corabie se hazardeazd Ulysse si oamenii sii pe marea inspiiminta- \ one! © corabie care n-are punte, care nu are decit o pinzd gi de care nu se 77poate servi decit cu vintul din spate. Cu neputinya de navigat cu vintul potriv- nic, in linie dreapta. Daca vintul este impotriva, nimic altceva de facut decit de vislit, ceea ce reclama un efort istovitor. Ei incearcd, cea mai mare parte a timpului, sa navigheze pe linga coaste (neavind alta harta decit constelatiile ceresti) si aceasta, mai cu seama, din cauza merindelor. Caci nu se poate lua decit putina piine — un fel de turta — si, mai cu seami, foarte putind api. Ceea ce reclama escale aproape zilnice si adesea lungi cercetari pe un pamint necunoscut, pentru a gasi un izvor. Afara de cazul ca nu se atirna in, virful catargului o piele de berbec, care se imbib% in timpul nopyii cu rouX si pe care © store pentru a avea o ceasca de apa. Aceasta este viaya unui marinar grec din secolul al VIII-lea ; 0 viayi socotita ide oamenii timpului ca ultima dintre vieti, o viayi de cline, in care omul este 'expus, fara aparare, celei mai temute dintre fortele naturii. Ulysse, care — dupa legenda — precede pe cuceritorii mari pe drumurile Occidentului, inainteazd ca un erou spre finuturile care, foarte curind dupa el, se vor popula cu cet&ti grecesti. El inainteazd ins& inc& printre._povestile pe_ care le spun _despre-el. oamenii-marii, spre_regiunt fal ibiiloase, toate -presdrate.cu primejdii famtastice, care in imaginatia populara, maresc inc dati pe.atit pri- mejdiile reale. *Pecoasta Ttaliei nu exist’ numai salbatici antropofagi, existé poporul Gicloy Biss uriasi cu un singur ochi, care traiesc din brinza si laptele turmelor lor, si mininca pe straini, cind au prilejul. In insulele mrii exist, de asemenea, frumoasele zeije-zine, care retin pe na- vigatori in desfatarile si capcanele iubirilor lor. Printre ele. care, tn clipa cind se da barbayilor ce 0 doresc, fi loveste cu nuiaua, transformindu-i in lei, lupi sau alte animale. Este nenorocirea care se intimpla celor mai multi dintre camarazii lui Ulysse, care sint schimbati in porci. Dar Ulysse nu pa- raseste niciodata pe ai sai. Cu euraj. ajutat. de zeul Hermes, a se prezinta la vrajii. Tovar’ sai, care il eredeau pierdut, il primesc la intoarcere : .Precum vigeli, cind la qarc, situle De la pasuni vin vacile Ia ara, Le ies fnainte si cu togii zburda, 78Si nu-i incape ocolul, sar si-alearga Pe lingi mama lor mugind datr-una 5, Si alte zeiye locuiesc in insulele marii: {nimfa Calypso.\runcat pe yarm, aproape de pestera ei, Ulysse se indragostes acim un navigator al mirilor australe se aprinde dupi o frumoas% polineziana. E] se satura insd mai repede de cucerirea sa decit nimfa insasi, care, timp de sapte ani, pastreaza in patul siu pe indrazneyul muritor, pe care-] iubeste si pe care un naufragiu la lipsit de mijlocul de a o parasi. In fiecare zi, totusi, Ulysse se duce sa se ayeze pe o stinc’ de pe yarm si priveste fara pinta tntinderea fara sfirsit, care-l desparte de yara-patria sa, de sotia sa, de fiul sau, de ogorul plantat cu vipa de vie si maslini. Calypso este silita, pind laurmi,_de un ordin al lui Zeus si-1 lase sk plece. Ea ti di o bard&, un ciocan, cuie, cu care el isi construieste o Simpla pluta, pentru a infrunta, nu fark team$,vasta intindere, . Si mai exist, fntr-o alti insula a miéarii,(sirenele | femeile-pasari-zine care atrag pe marinari, cintind cu 0 voce minunata #1 apoi fi sfisie. Tn livada, in faya lor, se vede o gramada de oase, puse unul peste altul. Nici un navigator, care a trecut prin faya insulei, n-a putut rezista chemarii acestor voci magice. | Ulysse vrea si asculte cintecul nemaiauzit al sirenclor si totugi sd nu fie victima | lor. El reflecteazi in felul sau obisnuit si giseste mijlocul de a avea ceea ce doreste si de a se feri de ceea ce se teme. Astupa cu cear& urechile marinarilor si si se lasi legat de catargul vasului. In felul acesta, pentru a gusta o fru- museje interzisi muritorilor de rind, Ulysse infrunt& un risc teribil si triumfa asupra lui. Singur dintre oameni va fi auzit, fark si piar’, vocea pasirilor- vrajitoare. Aceste ultime intimpliri, din care poetul Odysseii a facut niste minunate | povestiri, arati cX pentru poporul grec din epoca homerici marea, oricit de plina ar fi de primejdii, nu este mai pugin pling de atractii. Ulysse se teme de mare, dar, in acelasi timp, c iubeste si vrea sd o stipineascd pentru plicerea sa. Aceasta intindere fara margini, a carei amintire, spune el, ii ,,zdrobeste inima‘, este totodata, pentru el, marea seducitoare. O! fard indoial’, mai intli pentru cistigul pe care i-] aduce. ,,Dincolo de mare, spune el, «se adund numeroase comori» ; parcurgind o vast parte a lumii poyi aduce acas& stralucirea aurului, argintului, a fildesului*. > Homer, Odysseea, trad. de G. Murnu, P.L.A., Bucuresti, 1956. 79Uneori, totusi, acest Ulysse care nu se gindeste decit si se intoarcd acasi jasi impresia cd nu pirdseste decit cu pirere de riu cutare insulX pustie, pe care se mira c& ,,nimeni nu s-a gindit sé o puna in valoare“. Deja, in imaginatie, el orinduieste diferitele regiuni ale insulei inci sdlbatice : ici livezi umede, cu pa- mint moale ; in alti parte vii frumoase ; in alti parte ogoare, unde aratul ar fi usor si ar produce recolte frumoase. Aduni un pumn de pamint si constata ci existé ,ingrasdminte sub pamint*, Admiri portul linistit, adapostit impotriva vintului si valurilor, in asa fel incit corabiile nici n-ar avea nevoie de odgoane. Se pare ci Ulysse, omul uscatului, are un suflet de agricultor. El vede deja crescind, pe aceste piminturi indeprtate (inci Pustii si locuite de monstri), ora- ‘ gele pe care le va construi (si pe care incepe a le construi aici) poporul siu. Aga ca yinuturile de dincolo de mari, in aceeasi masura ca si teama, isi exer- citd atractia. Si nu este numai gustul de cistig, care apare in legenda odysseeana, ¥ci nesfirsita curiozitate a poporului grec pentru lume si minunile sale. Ulysse nu rezisté niciodat& dorinyei de a vedea lucruri strani. Pentru ce patrunde el in pestera ciclopului, cu toate rugimingile tovarasilor sii? O spune el insusi: in Parte, pentru cd spera sd obyind de la el, prin convingere, darurile de ospi- talitate, care se obignuieste a se oferi strdinilor, dar mai ales pentru cX vrea si vada aceast& fiinya ciudati, acest urias care nu este ,,un mincator de pline“ %. Tot asa cum vrea si vadi pe Circe si vrea sé auda sirencle. Existi la Ulysse un sentiment profund de uimire, cu_privire la lume si la conyinutul ei, Ulysse, ca tofi primitivii, gindeste cX natura ¢ plind de mistere si se teme de ele — iar teama sa 0 populeaza cu mongtri. Dar acest mister el vrea si mearga si-l vada: vrea sd-] patrunda gi s-l cunoaScd. Si, im cele din urma, sé-1 domine si s% se facd stapin pe natura. Tocmai prin aceasta, el este un om civilizal Inainte de a cuceri natura, dea imblinzi marea si drumurile mirii, Ulysse o infrunta, redutabila si seducitoare. De aceea 0 populeazi cu visele si sperangele lui, ca si cu temerile lui. O imagineaz’ si, intr-un fel, o reinventeaz3, plind de minunile pe care poate, intr-o zi, omul le va descoperi sau inventa. Aceasti pus tere de reinventare a lumii si a omului di toat% valoarea, tot farmecul, unuia — Ee om cure mu este ,wun mincitor de pline™ — nu cunoaste, adici, agricultura. 80dintre episoadele cele mai frumoase din Odysseea, aventura lui Ulysse in gar feacienilor,imttnirea cu Nausicaa — tr © Cine sint acesti feacieni ? Si nu-i cdutim pe nici o hart4?. Sint un popor de oameni fericiti, care locuiesc in mijlocul marii in sfirsit imblinzite, o ara mi- nunat de roditoare, in care traiesc cu inyelepciune si simplitate. Tara feacienilor — care se numeste Scheria — este un El-Dorado 8, este_o insulita a Girstei de Gur, uitatd de timp : natura si arta se intrec aci in frumuseri, in splendori, in virtuti. in marea livada a regelui Alcinoos, arborii nu inceteaza niciodati si produca, A in orice anotimp. » + + + In ea-nfloreau tox felul De pomi frumogi si mari, ba peri, ba rodii, Ba dulci smochini si meri cu mere mindre, Ba verzi mislini. Iar pomii toti, si vara $i iarna, fn tot anul, nu-si pierd rodul, $i lipst nu-i de el, ci la suflarea Zefirului tor creste si se coace. $i tot se trece pari Iingi pari, Mar Ing’ mér gi strugur ling strugur Si o smochina Iingd alta... Cit priveste palatul lui Alcinoos, el straluceste cu o sclipire care pare de soare si de luna. Aurul, argintul si bronzul iti iau peste tot ochii. Ciini de aur, dar vii, capodopere ale zeului Hephaistos, fi pazesc portile. Cu adevarat, un palat din povestile cu zine. In acest El-Dorado, obiceiurile, de asemenea, sint de aur: inima Nausicaai este de aur si intreaga familie este demna de un paradis te- restru, Navigatia feaceanad a ramas incd in acea virsti de aur inchipuita de ne- fericitii marinari, care se luprd cu vinturile si marile furtuni ; corabiile feacieni- lor sint barci inteligente. Ele il conduc pe marinar unde vrea el si mearga, fark s' > sa se teama de stricdciuni sau ca s-ar pierde in ceaya. Si totusi au fost ciutagi, cel putin de citre antici, care fi situau in insula Corcyra din Marea Ionici. ® El-Dorado — adick de aur ; jinut imaginar si bogat in aur, care ar fi fost descoperis in America de Sud. ° o insulité a virstei de aur — dup’ cei vechi, epoca comunitiqii primitive. © Homer, op. att. 81 6 — Civilizatia greaca vol. 1Asa este Scheria, care, pe deasupra, este patria jocului si a cintecului. De- sigur, este aci o parte de vis, de poveste cu zine, dar mai este, la ingeniosul popor grec, ideea confuza, parerea clara ca oamenii ar putea, intr-o zi, s& faci din pamint o geXdind minunata, 0 yard a pacii gi a inqelepciunii, in care ei ar duce o viaya fericita Dar minunea Scheriei mai este Nausicaa, aceasta fiici de rege de o atit de gingasa simplitate, in masura egala in stare sa spele rufele si si primeasci cu distinctie pe un strain, gol ca un silbatic, care iese din tufis pentru a-i vorbi. In ajun, Ulysse, aruncat pe yarm de furtuna, s-a pitit sub frunze, intr-un cring. Ja marginea padurii. In aceeasi noapte, Nausicaa are un vis, Atena o lasa sa in- yeleaga ci, in curind, se va marita si c& trebuie, pentru ziva nunyii, si spele ru- fele familiei in riul de ia marginea mirii. Nausicaa merge sa gaseascd pe tatal su si fi spune: wTaicuyé dragi 4, n-ai putea tu oare Sa-mi dai ciruya naleé si-nrotaté Ca eu Ja rfu cu ea si duc podoaba De haine si Je spil, ci sint purtate ? Ca doar gi tu se cade s-ai pe tine Vesmintele curate, cind Ja sfaturi Stai cu fruntasii yirii. Dup-aceea Mai ai cinci fii acasi, Doi dintr-ingii Sint cu femei, dar trei sint inc’ tineri Holtei si ei, cum gti, vor tot cu haine Abia spilate si se prindi-n hora“ #2, Cu toate acestea, Nausicaa ,,se rusineaza si pomeneasca tatalui sau de nunta ei inflorita“. Tatal sau insd o ghiceste si fi raspunde: ,,copila mea, nu-ti voi refuza nici carul... nici nimic altceva*. Nausicaa pleaci deci cu rufele si cu servitoarele. Le spala, calcindu-le cu pi- cioarele in riu, le intinde pe pietricelele de pe yarm. Iau masa, apoi incep sd se joace cu mingea. O minge cade insa in riu. Toate fetele dau un chiot, iar Ulysse se desteapta. Iese din padure, avind numai grijé si fring’ o ramura, pentru a-si ascunde goliciunea sub frunze. Servitoarele inspimintate fug la o oarecare 41 Dupa trad. lui A. Bonnard, ar fi ,Dragi papa“ (In gr. Pappa pile). ”% Homer, op. cit.distanyX. Simgurk Nausicaa nu se clinteste si asteaptd cu hotarire pe strain. Ulysse se apropie si tine tinerei fete, pe care vrea si o cistige pentru proiectul sku, dar fri s& o insp%iminte, un discurs .,plin de dulceasa si de iscusinya". E] spune : wTe cog, domnigi, in genunchi. Esti in’, Ori muritoare ? Dac tu esti una Din cele care locuiese Olimpul, Eu dupa star ji fay si faprurk Te-asemin foarte cu-a lui Joe fiicd Diana, Tar de esti 0 muritoare Pe pe pamint, ferice sint de trei ori Parintcle-si si maica-ta si frasii ! Ce veseli vor fi ei de buna seam’, De dragul tiu oricind re vad pe tine, ‘Asa frumos vlistar, pisind la hora ! Dar ce) mai fericit din oat lumea E cel ce, biruind cu daruri multe De nunta, te-ar lua Ja el acasi... In Delos doar vézui asa un lujer De finic care fraged risirise... 2 oe ee) Cum vazut-am Mlkdiul copicel, uimit in faya-i ‘Am stat eu ndelung, cX n-a fost altul Mai gingas din pimint crescut ca dinsul. ‘Aga uimit si-n mirmurit, femeie, Privese si-n faya ta, si m& cutremur De tine sé m-ating Ja rugiminte* ™. _, Dupi care, ti povesteste o parte din nenorccirile sale, fara a-si spune insd nu- mele, si fi cere si-l conduca la tatal ei. in continuare, acyiunea se desfasoara asa cum trebuia. Ulysse, strain si necunoscut, este primit cu generozitate de cdtre poporul feacienilor. El isi spune atunci povestea, isi spune numele. Este condus in patria sa, unde va mai avea de purtat lupte aprige impotriva seniorilor care i-au supus jafului palatul, sub pretext de a se cisitori cu sotia sa. Isi re- (W De retinut, in traducere, formele latine — Joe = Je Artemis). 4 Homer, op. cit. + (pentru Zeus) si Diana (pentru 83construieste, in sfirgit, fericirea ameninyata, dind dovadi de mult curaj, de in- teligenti si de dragoste. ‘ Acestea sint unele dintre aspectele acestei Odyssed, care a devenit poemul cel “mai popular al unui popor de marinari — acela in care copii greci, care invayau si inoate de indata ce stiau sd umble, invayau totodati si citeascX, descifrindu-] ) si recitindu-l in cor. Acest poem al marinarului, faurit cu experienga cu totul proaspatd, pe care un pepor de p2minteni o avea despre mare, acest poem facut din lupte si din vise, este, de asemenea, un poem al acyiunii. Ji persoana Tai Ulysse, eT arunca Un popor curios qf curaja® spre Cucerirea tot mai intinsi a mirii. La purine ge- neratii dupi Odysseea, Mediterana, din Orient si pind in Extremul Occident, va deveni un Jac grecesc, ale cirui principale drumuri sint, de acum {nainte, descoperite si cistigate. In felul acesta, poezia greac3 este legatX mereu de ac- yiune : purcede din ea si o conduce, ti di o putere nou. N-ar fi destul si spunem despre Odysseea ca este numai poemul marinarului. Ulysse este maj mult decir atita. in el se intrupeazi una dinwe atitudinile esen— Fale ale omului fatd de naturi si fayX de ceea ce se cheam’ inci destin. in laya piedicilor de orice fel care fi ics tn cale, Ulysse mediteazX intotdeauna gi, inainte de a acyiona, reflecteazi. Este prima sa reactie, in momentul cel mai greu al un salbatic, se va spune. Nu, cici pe acest plan elementar al inteligenyei, care este siretenia, el se foloseste de un _rafinament, ajunge la o perfectiune, care nu-i apartin decit lui. O siretenie a lui Ulysse este solutia simp] soluzie care satisface in intregime sufletul. Sa vedem. primejdiei. Siret elegantX a unei probleme Problema : Niste oameni sint inchisi intr-o pester astupat% cu o stincd pe care nu o pot misca din loc, impreuna cu un urias cu un singur ochi, care vrea sa-i manince, si cu oile care trebuie si meargi la p&scut. Rationament ; Numai uriasul poate s& ridice piatra, deci uriasul nu trebuie ucis, ci folosit, ficindu-l inofensiv ; deci, pentru ci nu are decit un ochi, trebuie si-l orbeasci si, pentru aceasta, si-l scufunde intr-un somn adinc, deci sa-l imbete ; si prevad3 cazul in care el ar cere ajutor, sd-i insufle, {ari ca el si binuiascd, un rspuns negativ la o intrebare posibild a tovarasilor sii ; in sfirsit, si iasX din pester% cu ceea ce dupa 84datele problemei, trebuie neapirat si iasi si pe care ciclopul nu poate si nu le lase sa jas: oile. Pentru a gasi soluyii, Ulysse nu uit nici una din datele ma- teriale si psihologice ale problemei: el foloseste nu numai parul de mislin si burduful de vin, ci si arma sa cea mai sigurd : cuvintul. In felul acesta, scurtul discurs care insoyeste oferta facut ciclopulut de a-t gusta din vin conyine exact cuvintele care trebuie : este vorba de imputiri, cbservayiile morale ale unui om jignit, destul de verosimile pentru a-I face pe ciclop si treac3 peste neverosimilul unui cadou. Folosindu-se deci de tosi factorii problemei, Ulysse deduce, cu o eleganya perfect, singura soluyie posibili. Si, intr-adcvar, nu exist alta. Po- vestea este condus& more geometrico '8, Cu toate acestea, caracterul matematic al desfasurarii sireteniei nu impiedicd un lux de amanunte. Operagia este dusi cu maestria 1: un par invirtosat in jeratic se invirteste voios, prin sforyarea lui Ulysse si alor sai, in ochiul ciclopului. Radacinile ochiului pirfie. SX nu uitim cele citeva minciuni, spuse din simpl& plicere si unele avantaje accesorii. Intre altele, oie, pe care Ulysse n-a putut si Je uite si pe care le duce pe corabia sa. Este, mai cu seama, placerea extraordinara pe care 0 scoate din siretenia sa, atit in timpul faptei, cit si dup3 aceasta. El este inci in pestera, si inventia numelui Nimeni pe care si J-a atribuit, pentru orice eventualitate, il umple de bucurie. »$i inima imi izbucni in ris, pentru cd siretenia mea fri cusur il inselase“. lar in momentul cind 0 porneste pe mare, nu rezista placerii, cu toatd spaima tovari- silor sii, de a-l apostrofa pe ciclop si, dac3 se poate spune asa, de a-si semna si- retenia. El ii trimite cartea sa de viziti prin spatiu: ,,Ulysse, fiul lui Laerte, distrugator de cetayi si proprietar in Ithaca‘. Intr-o altX imprejurare, cu mult mai patetici decit av tura_de la ciclop, gi in care se strecoaré 0 poant’ umoristicd, Ulysse pastreazi o stpinire de sine, care impune prin maretia sa. Ne aflim fn momentul cind furtuna este pe punc- tul de a-l azvirli pe coasta insulei feacicnilor. Deja Notos si Boreas, Euros si Zephyros "7 se joacd cu untrea sa desfacuta, de parc 4 {i'o minge. Agayat de o irnd fark de alt sprijin, iat& c¥, deodati apare, iesind din ap, zeiya Ino %, care == *8 more geometrico — in lat. tn text: se spune despre 0 metoda riguroasa. *® maestria ~~ in it. in text. ¥ Notos... Boreas... Euros. Zepbyros — nume antice de vinturi (de sud, nord, sud-es: si vest). 18 Ino — dup% mitologia greaci, fiica lui Cadmos,ofera ajutorul divin, sub forma unei pinze ce fi va sustine tnotul, daca se aruncd, in apa. Atenjie ! tsi spune Ulysse. Este 0 capcana ? Este scdparea, pe care mi-o ofera zeiya ? El reflecteaza, pe restul sau de pluta, si conchide : ,,Cit timp birna rezista, voi ramine deasupra, voi indura gi voi suferi. Dar, de indata ce marea imi va smulge acest sprijin, incep si inot. Nu-mi va ramine nimic mai bun ca speranta... Este, cred, cel mai inyelept lucru...*. In felul acesta, Ulysse, care crede in zei, desi ii stie rot atit de perfizi pe cit de favorabili, nu se increde, in primul Tind, decit in el insugi... Azvirlit in mare... el inoat’ inca dou zile, dind dm miini si din picioare si pune piciorul la gura fluviului, Rasplata ii fnco- roneaza sfortarea. Arma _lui Ulysse, in lupta inversunat& pe care a angajat-o cu marea, cu soarta, pentru a le smulge partea sa de fericire, este intotdeauna, impreuna cu curajul, Gateligentay O inteligensa cu torukpractic®) 0 arta_superioara de a folosi, in avantajul sdu, oamenii si lucrurile, fara a uita pe zei, o inteligent& jn stare si-si creeze scaparea_cu_un burduf devin, un par de mislin asezat la Joc bun, cu birne, cuie si scinduri, pe care le uneste cui puternice lovituri de ciocan. Sa o creeze, mai cu seama, prin acea subtild cunoastere a oamenilor, in care exceleaza, printr-un compliment bine trimis, printr-un discurs rau- t4cios, printr-o minciuna, pe care poetul o numeste ,,fard cusur*, prin sen- timentele pe care le inspira : dragostea nascindd a Nausicaai, tinerescul ata- sament al fiului sau, gingasa crediny& a soyiei sale, cinstea nestramutata a ba- zrinilor sii servitori, porcarul Eumaios s? doica Eurycleea, si altii... Ulysse_este inteligenya p ¢ teresaté a lumii, ci darul si vointa_ bila de invengie. Nu cunoasterea dezin- ‘gasi un _raspuns imprejurarilor, de a fauri, cum spune limba greacd, masini impotriva lucrurilor, magini_impotriva vitregiilor soartei, impotriva piedicilor de orice natura asezate in calea sa de c&tre zei si dusmanii sii, si care il despart de fericirea sa. Unul dintre prin- cipalele epitete ale lui Ulysse este ,,mare masinist“, Aceasta fericire, el a hotarit sa o ating%, s& 0 reconstruiasca, asa cum gi-a construit cindva, cu propriile-i miini, patul de nunt&. Ulysse este homo fader, este inteligenta activi, eficient, I] vedem, in cursul Odysseii, cosas, dulgher, pilot, zidar, selar ; minuieste securea, plugul si cirma cu tot atita siguranya ca si sabia, Dar capodopera acestui bun mestesugar este fericirea familiali, feri- ssi sabia. Dar capodop stequg, 86usilor sai, care sint gi prietenii sai -— fericirea, pe care _f5 reconstruieste cu instrumentu Tinteligentei sale fara cusur“, cum spune Homer. Ulysse incarneaza lupta pe care 0 duce inteligenta omeneascd pentru a or- ganiza fericirea oamnenilor, intr-o lume ale carei legi sint inca, pentru el, atitea Carybde si Scylle **. Efortul lut anunt& pe acela al stiinyei, pentru a conserva viaza omului si a-i spori puterea asupra lumii. Creind personajul lui Ulysse, Homer si poporul grec si-au manifestat increderea in_valoarea_si_puterea inteligentel. 19 Carybde si Scylle — a se vedea mai sus, p. 74.