ANUL IL NEAMUL ROMANESC Se LITERAR APARE IN FIECARE DUMINECA (0. 2. 40 ban{ numiarul, 40 Tanuar 1910. ABONAMENTUL: Pe un an 6 lel. — Pe gese luni 4 lei. Redactia si administratia: Valen runte (Prahova). Ceva despre Ion Creanga. L-aii comemorat pe Creangé la Iasi. Pentru ca acolo ise aflé mormintul. De lemn bun trebuie si fie crucea, fiinded n’a pu- trezit (lémnul era mai ieften cind |-ati ingropat). Se zice ci imprejur nu-s flori. Dar nici el n’a fost om de floricele ale stilulur. Un scriitor instinctiv, foarte caracteristic. Ni e drag, nu atita pentru el, care, oricit am scotoci noi azi dupa asa ceva, n’a avut intr’insul nimic sentimental, ci pentru ce se vede prin el aga de limpede gsi de intreg, in tot hazul, in toata sfiala, in e toata intelepciunea si supunerea lui cregtineasca, neamul nostrv. Creang& a fost totul prin acest neam, fiind si ramiind un teran ca toti ceflalti, mai istet doar si cazut intre boier! carora li pliceati _ «prostiiley ul, ma&car pentru ca se deosebiai asa de mult de elegantele lor. Dacd e vorba sa i se facd vre-un monument la groapa, n’ati ce cduta marmura, fier si aur. Ar trebui, in locul eruci! de la Iasi, crucea din satul lui, aga cum se pune la toti morti!, chiar si la aceia cari ati fost preott si n’aii stiut si ra- miie preoti. Fiindca, oricum, el tot a ramas preot, in dragostea pe care o avea ca invatitor, fie side orag mare, pentru sufletul eopiilor dat{ in sama lui. Si in orice copil este o parte hotarit religioasd, si sint si taine, sfinte taine, in nevinovatia lui si este Ja capat raiul gi iadul, dupa judecata cea d’intaiti, — a vredniciet. La crucea lui Jon Creang& ait vorbit tinerl, student!, oameni mal inydtat! de cum a fost el. Ce ati vorbit arati legatura strinst ce este astizi intre cine are intelepciune din -carl{ si cine o are www.dacoromanica.ro418 NEAMUL ROMANESC _LITERAR numat din incercirl gi suferinte. Scriitor! n’ai fost: redactiet cVietit Romanesti>, nu-! miroase bine studentul si studentulut nu-i miroase bine redactia «Vietil Romanestiy redactia gi mal ales administratia. Prieteni! lu! Greanga s’ait dus gi ef si-] intil- neasci pe alti lume. Jar cite unul din cet cari ati lucrat cu dinsul Ja cirti de gscoal& va fi fost gi el, prin multime. Putine slit despre viata lui aii iegit Ja iveali cu prilejul acestet comemoriiry. La dreptul vorbind el a si avut numat atita via{a citi poate incipea intr’o cisuti ca a lui. Nu ett voitt putea sf contribuiti cu amintiri la biografia acestu! scriitor al neamulul, —al neamului intreg: prin cel de jos si de la cel de jos pentru tot{ cellaltf. Mi-] aduc aminte odaté la un congres didactic unde se discuta daci scoala de la sat trebuie si fie ca si cea de Ja orag si unde cel innaintati in veder!, democratil, pain’ la cef mat strasnict socialistl, cereait un singur tip de scoali incepatoare, pentru ca'si nu mai fie vorba de clase. O ilusie care incalzia pe multi! Pe scena Teatrulut s’a suit atuncl un om scurt, gros gi rosu, cam burtos gi imbracat ca un dascdl de bisericé ; pare a scos si o basma de cele mari care se dati la mort! gi s’a sters pe frunte, pe barba, pe mustit! ca dupa ploaie ori Jao caldurda mare. Toati sala ridea, de gi stia ci va vorbi Creanga, sat toc- mai de aceia. El era om bun gi s’a gindit ci nz trebuie sa-I strice cheful. Si a vorbit ca si rid& sala gi mat departe. A spus doua-trel vorbe, incheind cu aceia ci e pentru contra. S’a ris mult si s’a trecut mai departe, fara sd creada cineva c& s’a emis © parere, de o persoana foarte competenta. Si, totus!, fata de scoala cu un singur tip, cea de Ja orag, si pentru sat, aceasta era hotarirea cea buni: pentru contra al lui Ton Creanga. Peste citeva luni stiitea in biserici, si avea doud luminiri-Ja cap. Se uita mult& lume Ja dinsul, gi oameni invatatt, daci nu chiar de la cJunimeay unde fiicuseri atita haz de dinsul. Nu era un mort urit: céizuse bun sinitos gi era rogu la fata, cu gura intredeschisi ca pentru a vorbi si lumina facliilor pared fiicea si-! joace pleoapele apisate ca pentru somn. Si era in stare so fi facut intr’adins. De ce si supere el atita lume mai suptire decit dinsul care, daci venise si-l vad’, nu. trebuia sd duc& innapol acasi o intipiirire rea? Dauniizi foiletam «Gazeta din Iasi» a junimistilor, cari si atune! eraii tot aga de tiner! ca si acum, Era mare lupti electorala in www.dacoromanica.roN. IORGA: CEVA DESPRE ION CREANGA 49 1866, pentru cele d’intéiti Camere ale lui Voda Carol, print constitutional, ceia ce avea o deosebiti insemnatate. Se fceaii mart discutit de principif, Ja care lua parte si d. Maiorescu, si «Gazeta» publica darile de seami ale Parlamentulut electoral, A indraznit s& vie gi Creanga, pe atune! preot. Cuvintarea lut nu se tipdreste: nu era la nivel. Dar se aratd ce void parintele: «invatétura elementara, care pind astazi nu este inci destul de bine organisatiy. Trebuie si fi fost ca la congres. Atita numat ca pirintele era tindr: cun piirinte tindr de ani, frumos de figuri, blond de pars, scrie foiletonistul, cbun de gura gi viguros ca o creangé de stejary. Glumia, si cine se uilé in gura cui glumeste? Ride si trece. «Cind vorbia acesfay, urmeazi tindrul invatat din foile- tonul «Gazetel», «se inflacdra auditoriul cumplit: toti peroratt de odaté. Talentul siti oratorie infecta (sic) intreaga adunare, astfel incit, in tot timpul cit avea cuvintul parintele, luati fara autorisatie cuvintul cu totil, —nu prea stiti pentru ce cuvint, dle si mai c& mi-ag explica scopul>. s Si iat& de ce, ori de cite ori oament cu invititurda vorbese serios gi frumos de chestit grave, cu acel simt de raspundere care deosebeste pe omul de Stat, pe protesor, pe conferentiar pe scriitorul romin, si rasare de undeva cite unul care glumeste sise ride de gluma lu! gi se trece la ordinea ziley fiindcd elia ” glumit si ef ait ris,.m& gindesc la Creang’ cel din 1866 vorbind innaintea inteligentel si boierimiy iegene gi la Creanga din 1889 vorbind innaintea marilor pedagogi si profesorilor de Universi- tate, ca Oarecine, care avea in yrista lui tot atita nevinovatie ca el in umilinta lui, innaintea fariseilor string! in Sinagoga. N. Torea. Camasa vrajita. S'a fost pornit rdzboiit in tard. Si lupta a fost si grea si lung Un Cratit semet gi-armag vestit Si nu se dau dusmanit crai, Fin fara lui a fost pornit Ce wrmiviai, pe mindrii cai, Nacaz, sabie gipard, Cum ict sé colo cite-o strungd Sa schimbe ’n girl de suspin Printre ostiri: se deschidea, Pémintul Craiului vecin. St ’nghité ce ’nnapoi era. www.dacoromanica.ro20 ‘NEAMUL ROMANESG LITERAR’ Pe cimpurt largi, bogate mant, Supt salt nebun de cal dusman Bocia nadejdea unui an; De-abia tnehegatul colt de hrand, Si neclintit tot sta in loc Al luptet erincene noroc. Dar intr’o zi din holda ’n para. Un om bondoc, de-wn murg adus Ca’ntailea’n rindw’ ntaii s'a pus In fruntea ostilor din tard, Si ziua nu s'a fost sfirsit; Cind dugmanul fugia In capatul aleiY rasdriserd treY popi straint. Cind trecurd pe Jinga noi, plecara ochit in jos; iar prietenul care strigase: zimbi si zise: «CorbiY Astia mi-ati adus aminte dé-o intimplare de demult. Eram, intr’o vara, intr’un sat din munfif Transilvaniel, — un sat minunat, cu pidurl de brad de jur imprejur, im care toaté ziua risuna larma piraielor gi cintecul taldncilor vacilor de Svitera. Tn departare, sprijiniat cerul, parcd, muntif de piatra, cu crestele acoperite de zapada. In afard de biserica romaneascd, mat era in sat gi-o biseri- cut str4in’ pentru cele doud-tret familif de Ungurt. Si, de cite ori treceam pe lingd ea, auziam zumzetul orgei,ca si cum ar fi cintat singura in biserica pustie. _ Preotul ungurese era om tinar; sd tot fi avut treizect de ant. fl intiIniam adese orl imbricat intr’o, redingota lungd, aproape pana in calciie, si in totdeauna mi se pdrea cA vedeam inti- parit pe fata lut rast un despret nemargenit. Eram. mai multe familii din Bucuresti in cétunul acela pierdut in munfi, si’n singurdtatea care m4 impresura m’am imprietenit rapede cu cifiva studenti, si toaté ziua résunati muntif de cin- tecele, risetele si rdcnetele noastre. Intre noi erati si citeva fete, suror! de-ale biietilor, si ratacirile acestea ajunsesem rd- pede si le facem la brat, parechi-parecht, ca nigte indragostiti. De-acasi porniam intotdeauna linistiti, ca niste oamen! in toate mintile; dar ripede ne pomeniam’ vorbind cu totil de. o data, vinturind din mini, racnind fiecare alt cintec, ca si cum aierul acela de munte, in care plutia pretutinden!’ mireazma: de brad, ar fi avut darul si ne imbete. Ett mi-aduc aminte c& ma, suiam pe o stinc& si faceam pe primadona, innaltindu-ma in virful degetelor, apdsindu-mt cu amindoua minile pieptul, in dreptul inimif., Un, altul cddea intr’un, genunchiti innaintea unei fete si incepea a rdcni, c’o mina pe piept, ci se ’mpugca.. Un altul, nu departe, zbiera din rasputerl: . Al cincilea Se invinetia rdcnind: «Dormf, iubito, dormi tn’ pace, n'am-venit: s4-{1' tulbur somnul) Nici’ st pling:.. Larce-am mat plinge pe-adormitit iatru Domnul?» intr’amurgul, inst, cind din vizduh cobora parcd.o taing www.dacoromanica.ro22 NEAMUL ROMANESC LITERAR peste padduri, cind finetele ni trimeteati mirezmele lor ameti- toare, cind muntii se zugrdviati trandafiril in zare, — atunct pe nesimtite ne cumintiam; larma contenia cu ’ncetul, cuvin- tele veniati tot mat rare, “o vraji nenteleasi se revarsa in no! curgea in toati fiinfa noastré, ca o fericire nemirgenita, g’atunci visurile isi deschideati aripile, ochi¥ se atintiati in de- partari si, pe nesimtite, ne treziam stringind bratul aceleia care mergea ticuta aldturea, agale, cuprinsd parca de o lene dulce. Si, intotdeauna la ceasul acela, trebuia sa-l intilnim pe corb. Si, de cite or! ne intilnia mergind astfel, parecht-parecht, agale, ochil popii fulgerati si pe fata rasd rdsdria o urd nemargenita, siintotdeauna apuca pe alta potec’, se feria de noi ca de niste ciumati, fugia printre brazi, bitind furios pietrele cu bas- tonul. Noi, fireste, incepusem sa petrecem minunat pe socoteala popil. De obiceiti, eti mergeam in frunte si, cind it ziriam re- dingota printre brazi, soptiam peste umar: «Corbul>. Si-atunci cu tofit incepeam, intr’un glas: «lubire, sete de viata, Tu est! puterea creatoare, Supt care inimile noastre Renase ca florile in soare.. Si, cit ai clipi, redingota se ficea nevazuta. Intr’o searé ndscociram altceva. Mai la vale, cdrarea care cobora spre sat serpuia pe malul prapdstios al une girle, iar de partea cealalté se innalta, ca un parete, un munte de piatra. Erati patru parechi. In seara aceia ne coborirém mai de vreme decit de obiceiti, si la fiecare cotitura ne asezarim cite o pareche. Era o seara dumnezeiascd. Muntil trandafirit din zare, luna plind care se inndlta de asupra, padurile albastre, guietul ape- lor, — toate aveati un farmec now in seara aceia. Unde ma oprisem eii, era o banca de piatra, o banc& veche pe care muschiul o imbracase parca intr’o catifea verde. [mY asezasem dulcineia pe banca aceia singuratecd: era bilae ca o Julieta, sil sta minunat in rochia alba in care se imbr&case in seara aceia. Ril, dragit mie¥, nu eram chel ca acuma: eram pletos, ca orice poet care se respect, caci atuncl comiteam versuri, purtam-o pilarie mare de catifea, si serile ma infiguram intr’o pelerina, si, cind declamam, cu ochif la stele, si inndltam in léturi bratele, deschideam parc& doua aripi uriase, ca s4-mi ieati zborul cdtre o stea. Eti ma asezasem la intdia cotiturd, si, cind auziiti pe potecd pasil corbulul, c4zuiti in genunchisi, luind mina dulcineif, o duseiti Ja gura. Chiar in clipa aceasta risari umbra de cjoclu a sfin- fief sale gi ramase o clipd incremenitd; se uita la dreapta, la stinga; dar la dreapta era pr&pastie; iar la stinga se inndlta www.dacoromanica.roN. N. BELDICEANU : CORBUL 23 zidul mohorit al muntelui, si Corbul se prabusi innainte, pe potecd, cu capu’n piept; trecu ca o sdgeaté pe lingd not si se facu nevazut la cotitura a doua, unde il astepta alta pa- reche. Si trebui sa treaca astfel, ca printr’o. poteca a ispitet, pe ling patru parechi de indragostiti. Chiar a doua zi planuiram altceva. Citiva dintre no! stateati la han, Acolo era slujnicd o fati de vre-o optsprezece-nou- sprezece ani, cireia iY jucati ochit ’n cap ca la necuratul si, de cite or! didea cu ochii de careva din not, il fulgera pe supt genele lungY, cu virfurile sumese, si zimbia astfel c& parcd-t Bbatea soarele drept in fati. De-asupra ochilor acestora neastim- parati, iuti, se imbinati niste sprincene groase, negre ca pana corbului, iar, supt nasul drept, buzele cdrnoase pareati vapsite. Era rum&n ca un bujor, potrivit de innaltd, si suptiricd si mladioasd ca o sopirla, sinul pietros if impungea cdmasa cu minicele inflorite de pe umere si pind la bete, iar fota rosie it plesnia pe coapse. Dimineata si seara ducea caif la girld si-Y adape; ist inclesta o mind in coama unuf roib si cit al scipira era clare, bar- biteste, si, tinind cellalt cal de pana cApastrulut, iesia ca un virtej pe poarta, rizind, cu capul rdsturnat pe spate, si inchi- zind din ocht ca infiorati de vintul goanel. O chema Rarinca. Intr’un rind, cind ne intorceam de la pa- dure, dinsa venia in goana mare a roibilor, intr’un nor luminos de pulbere, Dup& ce-si duse caif in grajd, 0 chemaiti in cerdac: — Ja fa-te-in coa’, Rarinco. — lacktX-m4-s, domnisorule, si ma fulgera cu ochif ef de drac pe supt genele negre. — Mare hoati mai esti tu, Rarinco. + Da’ bine ce ti-am furat eti, domnigorule, de ma fact hoati? Si ochif if scdparati ca la necuratul. — Ia ascultd, fa, bine te-ar mai prinde pe tine o salbi; ar, plesni fetele de necaz la hord. — Fetele plesnesc ele si-asa, fard si am salba, d’apot cum! Si, rdsturnindu-si_capul pe spate, ist tremura o clipd barbia fntr’un ris limpede; apo!, uitindu-mi-se drept in ocht: «el, da’ nu-I vorba, o salb& tot n’ar strica ea. — Vra sa zicd vret si te capetf c’o salbad, ha? — Calule, vrei ovas, rosti ea sigetindu-ma cu ochif si ard- tindu-si dintiY albi, intre buzele rosii, umede parca de strut&rt. — Asculta, Rarinco, multi af scos tu din minti cu ochif tdi de drac; dac& mi-I scotf si pe popa catovic si mi-l aduct intr’o noapte in pddure, la banct, s4 stit cd te capeti c’o salba, de la soare sd te poti uita, dar la dinsa ba.... Ascultd, uite la mine, sd nu socofi cd glumesc; mi-] aducl pe popa la banci, capet salba, s’a isprivit....> In clipa aceasta s’auzi glasul hangitet strigind-o, si Rarinca www.dacoromanica.ro24. NEAMUL ROMANESC LITERAR raspunse printr’o frinturé de cintec parcd: «laca vi-i-itis, gi se rapezi pe scard, sitind ‘cite doud-tret trepte de odat& si tremu- rindu-si risul limpede. In cuftirul mametse raticiseo salbi veche, de la o ie pe care n’o mal purta nimenf. Intrditi in casd, ridicditi capacul lazil, cotrobdiitt prin fund, ddduiti rdpede de ea si-o puseiti in buzunar. A doua zi iesiiti in cerdac, si, cind Rarinca trecu, in goana cailor, prin fata pridvorulut, zuruiit salba in lumina diminetif, iar ea isf_tremura risul in tropotul copitelor, sigetindu-ma, ca de obi- ceiit, cu privirile-1 iutt. Casa corbulut era numai la citiva paside han, si, dimineata, cind trecea Rarinca cu caif la girld, dinsul cetia in griidinita din fata‘ casei, pe banci. De la fereastra oddit mele albe si curate ca chilioara’ une maici, se vedea bine casa popil. In fiecare dimineaté, cind iesia cu caif Rarinca, eti m& asezam la fereastra si-o vedeam cd, de cite orf trecea prin dreptul corbulut, il fulgera ‘cu ochit ef de drac gi-si ardita dintif strdlucitori; astea se petreceati ca ’ntr’o sclipire, si se fdcea nevazutd la cotitura drumulu!, in ropotul résunator al copitelor. Trecu cam vre-o sdptdmina la mijloc, si, intr’o zi, pe cind stam in cerdac si cetiam, rdsari ca din pimint Rarinca jos, ling palimar. Ochif $Y licdriaii ca argintul viti in lumina, gi toata fata rosie ca un bujor if ridea: — «Ce veste, Rarinco? — Bund, cum si fie. Sa fil dumneata sdndtos: i-a mea salba $i, coborind glasul, adaugi tainic: NBAMUL ROMANESC LITERAR bataia lunii, si, dupa citeva clipe, fara nictun zgomot, se arata la margenea poienit trupul mlddios al RarincdY si in umbra brazilor ochif if lic&riati ca doud luminiti. Corbul tres&ri si deschise bratele ca doua aript si, dintr’odata, cele doud umbre se topira intr’un singur trup, si-atuncf de pretutindeni izbucnir&d risetele noastre nebune, la care rispunse risul limpede al Ra- rincal, care se-ficu nevazuti in noaptea padurif, iar corbul se prabusi pe potecd, la vale, ca luat de un givoith NN, Berprceanv. CRONICA ECONOMICA OLARIA NOASTRA DE AZzi — PRIVIRI GENERALE. — in viata economicd a satelor noastre, in privinta industriel, * unul din tipurite cele mai interesante — de aceia, se vede, si trecute cu vederea—este «satul de olarie», 0 agézare in care ocu- patia de predilectie a oamenilor, in afari de lucrul cimpulut, este oliria. Din mosi-stramosi, ca o industrie casnicéi, de intiiul rind, old- ria cu caracter artistic, inerent acestu! sistem patriarhal de ex- ploatare industriala, servia producatorilor, nu numa pentru in- destularea nevoilor propril, ci si ca obiect de schimb, contra ma- Jaiulul sati altor produse caracteristice altul Tinut. Urme ale acestul fenomen se mai pot gisi gi azi: aga, de pilda, olarif din emahalaua olarilory din Curtea-de-Arges ist desfac, nu arare ort, mat ales in anil de seceti, produsul artel lor in Vlasca, contra papusoiulut, si acest mijloe de. schimb in natura mal dainuieste sin alte parti. Drept constatare general’ am putea zice ci, acolo unde este pimint bun de oale si sirac pentru agriculturé oalele ieatt locul banilor in schimbul pe la tirguvile din apropie- rea locurilor manoase in producte agricole. In trecut aceasta era regula, azi, cind banul s’a inmultit pe piata, este totus! puterea obiceiulul, care socoate mat Jesne: ¢di-mi o strachina, ca ti-oitt da malaiit cit incape ’n eay, decit: «iti dati cinci bani pe-o strachinay, Este o industrie casnicdé, — dar olarit plitesc Statulut patent de meseriasi: opt lef pe an! De ce oare s’o fi desconsiderind caracterul acestel micl industril, pentru-a se da loc la nemul- timirt in sinul acestel clase de nevoiast ? Ocupatt tot timpul respectiv cu lucrul cimpulut, pe vreme Tea lucrind Ja padure sat alt undeva, chiar si in fabricd, cola- www.dacoromanica.roV¥. MADGEARU: OLARTA NOASTRA DE Azi 27 rif, al cdror megtegug poartaé pecetea artistic a lucrulut cas- nic*, nu pot produce anual mal mult de 3—5 cuptoare, cu aju- torul sotiilor. ; Si lucrul olirief, fara s& se fi schimbat vre-o iotd din tehnica stramogeascd, ba chiar in pericol de a degenera, din causa se- eretulu! pastrat de tata pana gi in fata feciorulus, cum martu- risesc multi dintre dingil, este asa de greii, cum numat cel ce alt vdzut ingil pot si-gsl dea seama. De la prepararea pi- mintulul —, siparea pana se di de vina de humi, intinderea luy pe arie in asteptarea binefacatoare! plo!, cailearea cu picioa- rele, framintatul cu minile pana se face pasta, pina la cuptor, este o scoali de mnned progresiva in greutatea primitivitatit sale. Pe cind barbatul, pe-o banculitt in. tata crotit olaruluf», aplecat spre dreapta, cu piciorul sting invirtind discul de jos, ochit atintitt la modularea obiectulut, face oala de forma cit de mitiestrité, femeia, supt o gura, invirteste la risnita de piatri, de. macind smaltul, iar vre-un biietas aseaz4 oalele la svintat. Si-asa, cu harnicie, da gata «un cuptory intr’o lund, adecd 100 de oale de diferite mérimi. Facind. socoteala cigtigului in mediu resulti urmatoarele: La un cuptor de oale se cheltuieste: ~ , 12.0ca smalt,ad lei . . 5 » huma alba, a 0.30 . Zgura; de aur 9.6... 5. 1 car lemne de bra 4 oca arama . . 4/3 > huma rosie . 20.50 La desfacerea produselor se cheltuieste: Chiria-carninis:co..c as 19 Pentru.loc la tirg. .. . 450 413.50 13.50 34.80 Un car de oale (400—G00) vinzindu-se cu 40—60 lef, result un profit de 6—26 let la car. De oare ce intr’un an de zile cet mat multf nu lucreazi mal mult de tre! cuptoare, result un venit anual de 18—78 de le! sati, in mediu, 48 de lei, pentru © munca de tref luni dezile. Dac mat scédett cef 8 Jef patenta, ramin 40 de ley } Vext desvoltarea teoretic& a caracteralut industriel casnice in opera pro- fesorulut H. Bucher: «Entstehung der Volkswirtschafty.28 NEAMUL ROMANESG LITERAR dupa atita munc& in murdarie gi in positie neprielnicd desvol- taril corporale. ....De aceia pling olaril, pe drept, soarta lor! * 4x Care sint causele aceste! stir! de lucruri? Ele sint in conditiile de producere ca gi in cele de desfacere. Prin pastrarea secretulul mestesugului, calitatea oalelor s’a prostit, aga cd, in urma_ incheieril intdiY conventiun! comerciale cu Austro-Ungaria in 1875, pe basa celul mal nesocotit liber- schimbism al unor guvernant) conservators, n’ait putut resista concurentel vaselor de bucitarie din fabricele austriace, care ati acaparat piata oragelor si a tirgurilor mal mari. Aga s’a micsorat numéarul consumatorilor de oale de pamint, concurenta intre olari s’a ascutit, traiul lor a devenit din ce in ce mat greti. Azi, prin cumpararea isolaté a materiilor prime si prin vin- zarea cum d& Dumnezeti a produselor, situatia lor s’a inrdutatit: cumpara scump si vind ieften. Nu e de tot rar casul cind olarit nu se aleg cu niclun’ ban dela un car cu oale. Desfacerea pro- duselor se face la vre-un bilciti sati tirg de Dumineca. La bilciit, de nu giisese vr’un precupet mal putin hrapiiret, tree cu carul Ja alt bilciti, nesocotese ca zilele chiriel carulut se inmultese si cd, intre straini, banul se rostogoleste in punga circiumarulul, gi-aga se face ca se’ntore acasa chiar datorf! La tirg, Dumineca, orl vin cu cite oale incap intr’un cog doua. pleacd de cu noapte, stati pind la amiazi, de vind cele 40—15 oale mari cite cu 0.30—0.40 lef una Ja cumpiiritor!, se mat aleg cu ceva, de nu, Je dati precupetulu! cum pot si se’ntore améritt acasi. Plugarl, cind ati cite-un petec de pdmint, luerator!, cind qi inghiat& mestesugul» — de prin Octombre pind ’n Paresiml — acest! oamen{ presint& tipul desradacinatilor capitalismuluy. De- pring! in raporturi palriarhale cu semeni{lor, fara grija socotelif cu cifra, aga- de complicata in comparatie cu «di-mi o strachina, itt dati porumb pe eap, el n’aii avut ragaz si-si schimbe men- talitatea lor de terant, iar, azi, prin consumatia oalelor de pamint, ei nu li pot urca pretul, si se chiverniseasca gi el, iar, dac& n’att perit cu totul, este multimiti pistririt deprinderit de a intre- buintaoale de pimint, mat ales la tara, dar gi la orage. Ni pare ei tot ef o pot servi mai ieften, mal potrivit cu datina stra- mogseasci, decit oricari alt{, si pentru c& nu-I cine stie ce pro- copsealé mare. Daci ar fi fost yre-un mestesug mai ugor de de- prins gi maf banos, l-ar fi acaparat striiniY din tara, cum sa in- timplat cu celelalte: aga, l-ait lsat pe seama bietulu’ Romin'... Ef se multémes¢ cu putin — saraci se nase, si mor si maf siract! Procesul stracirit acestor oament, odinioara tilnitt in’ intimi- tatea lor patriarhali, este de daté recentd, cicl oament de-vrista- de mijloc stitt povesti cum licasiitile olarilor de tret decenil www.dacoromanica.roV. MADGEARU: OLARIA NOASTRA DE Azt 29 se infitiseazi din ce in ce mal triste. In curtile lor strimtorate prin multimea lucrurilor darapanate, claie peste gramadi, doar cuptorul in ruina itf mai aduce aminte de gloria de odinioara Si, cu dingil, piere una din cele mai de lauda arte casnice, al carif trecut artistic ni este tot atit de putin cunoscut ca si raportu- tile economice ale terinimi! noastre de demult. eo ® Un singur mijloc ar putea intari aceasti piturd de oameni ne- cajitt, de amintirea zilelor bune din trecut: «Obstiile pentru vin- zarea produselor». Dar pentru constituirea lor este neyoie de oament cu _tragere de inima pentru teranime. O usurare ar fi: scutirea de patenta nedreapta, cdci niclo in- dustrie casnicd nue supusa impositulu!, nici chiar altele mat ba- noase, Si meserie nu-! olaria teranilor nostri, si nicl n’a fost vre-o data, cum mirturiseste, intre altele, si neexistenta vre-unel bresle de olarie in trecutul nostru. Faptul c& terni! vind oale la tire nu constituie criteriul de caracterisare a olarilor nostri drept meseriasi. * se Scolile de meserif deprind tineri{ si in meseria olariel. Acestia vor fi meserias!, intru cit, intrebuintind tehnica invatata la scoala, vor produce oale de lux gi se vor hrani numai din aceastd ac- tivitate. C& vor fi concurati de terani, se prea poate, cicl lumea nu se prea uita la diferenta de calitate, sprea da pret mai mare. Dar, dacée lucru sigur ca oliria, chiar prin introducerea partit artistice, nu mai poate redobindi teren in concurenta cu si- milarele din alt material, deci ramine mat mult afard din cadrul de cerinte ale oragenilor, dacd nu e vorba de ornamente de Jux si alte asemenea lor,—de ce-am mat cauta si intoarcem cursul desvoltarif, faurind prin concurenta intre olarul teran si cel cu scoala o piedecd in viata tihnité a celui dintiit?.... Pentru ci organisim gcolile de meseril, prin imitatie, la biuroul nostru din Ministerit, dind mereit noi reglemente ! Azi cind, prin intemeiarea unet noi directil in Ministeriti, tinde ase da o cit maf mare desvoltare invdtimintulul industrial, precum si o noua directie paraginitel noastre industril casnice, iese la ivealé gregelile neintelegeril notiunil: cindustrie casniciy. V. Mancrarv. www.dacoromanica.ro30 NEAMUL ROMANESG LITERAR CUGETARI. De la o ureme se ingreuie inima de mormintele ce cuprinde. * Prin moarte dispare numat Tu al tai. * Taind spicul, moartea rdspindeste adesea simin{fa viitorulut. + Cind sdpi gi ti se opreste sapa, ai gdsit o piatrd; in discutie, un interes sat o prejudecatd. Nu te ostent mai departe; de nu se clintesc, sapd aldturt. * «Fraseologier» aga numeste prostul care nu stie sd scrie pe acela care obisnuieste a scrie toldeauna. * Strdlucesc in conversatie mat ales inleligentele care nu se ridicd decit pdnd la dinsit. Bitrineta trebuie sd fie o situatie morald. Te clevetese mai rait cind ait rdmas singuri acet cari nu pot merge fara tine. . Drumuri strimte nu sint in luptele omenesti ; fiecare putere noud le-a médrit potrivit cw nevoile et. Combatind greselile cuiva ai nevoie de un aliat care-{t lip- seste de cele mat multe ori: inteligenta lut. Argumentele care se intore intr’o discufie sint argumentele care nu se numdrd, orice masca de slil li-ai pune. * Dact s’a mintuit cdldtoria si esti la aceiast ftinté cu aceia cari ati mers pe alte drumuri, ai altceva de facut decit sa te certi asupra acestora. * In discufie te swperi pe adversarul care, venindicu argumen- tele lut, a fost silil, din neputinta ta, sd plece innapot cw ele. N. Torea. www.dacoromanica.roN. IORGA: CRONICA 3t CRONICA. Cartt. — , Schife si amintirt® de D. Patrdscanu. Cartea d-lui Patrageanu d& pagini traite, fatr’o lumina de ironie ori de duiogie a amintirii. Autorul aduce innaintea noastra scene de gcoala, zile de intiie iubire, — aceste pagini sint cele. maf frumoase din carte gi, unele din ele, foarte fru- moase —, priveligti ale ziley de astaz’. Now ca subiect, sincer in con- ceptie gi simfire, volumul d luf Patrascanu va fi cetit cu o deosebita placere. Fara o adincire a caracterelor gi o arti a stilulut, d-sa a stint s& fie interesant intr’un domeniu pe care numai rare ori l-a calcat nu- vela noastra. * Litimele numere din Biblioteca Minervel“. D. N. Pandelea dai doua traduceri bune din frantuzeste. Din Renan, marele sceptic, ponti- ficele indoielif care ride, traducatorul a ales mai mult paginile mugci- toare din amintiri. * Spirit femenin, romancier gi pentru femef, André Theuriet e tradus de d-na Iosif, Traducerea e bund; gi mai femeiasca sa fi fost, era si mai bine. * Balzac, care a fost invinuit c& n’are stil, cap&té un traducitor po- trivit in d. C. Calfoglu (Albert Savarus, nuvela). * Buna traducere de d. I. Cadioschi a «Amintirilor de la Sevastopol» de Tolsto. Mulla siguranta in stil.— S’a tradus din rusegte 2 * Corecta traducerea, de un anonim, a vestitulu’ Peter Schlemihl de Chamisso. * Din ruseste da d. N. Dunareanu o «Povestey de Gogol. * Traducerile din Guyau, din astronomt gi alti scriitori stiintifict sint mai ugsoare. * D. D. Munteanu-Rtmnie di o noua si bunatraducere a paginilor lu! Michelet relative la Romint. * Libraria Krafft din Sibiitini trimete tret calendare: «Amicul poporu- luiv, Poznagul», «Siteanul», Preferim pe cel @intaiti. * Dela d. Traian Bratu, «Creatiunea poetic’ cu deosebité privire asupra clasicilor germani», Iasi, 1909. Filosofie aplicata la poesie. * D. 1. Birseanul isi adund, supt titlul Rapsodit si balade, poesiile sale de la 1900 la 1940. G&sim in ele «glia» d-lui Goga, care aici «gemey, cviforul greti al aceluiasi, adesea si ritmul original al acestuia, scene romane faré stint, cu ctogt colilie>, cclinguri-clanguris, «guri de stadil», «pretéris, Eminesen are cuvintul. Si d. Viahuta. Dar d. I, Birseanul are si d-sa o originalitate: de fantasie despletité, de verva_ciudaté, de simboluri neclare, dar impresionante, de taina macabra, “de virtuositate deconcertanta in rima si cuvinte, De aceia e www.dacoromanica.ro32, NEAMUL ROMANESC LITERAR foarte frumos «Vrijmagul» gi «Pesteray plina de mireazma legendelor. De aceia putine povesti in yersurl incep aga de bine cue «Craigor-Gramadin, — si se mintuie asa de incurcat si fara rost. De aceia, in scena dé haiducie «Rind pe rind», nu e nimic de inlaturat gi de adaus. De aceia schifa «Pe caley, cu ccerul peste pusti», n’are niclun rost. Pe linga atitea jucdrij, multe versuri stralucitoare, multe icoane ce scinteie, ceva din care se poate face, cu citeva insusiri mai mult, poesia cea bund. »Biblioteca Teatrului National“. «Minerva» tipareste i o hibliotect a Teatrului National. Pana acum se gasegte in ea o foarte buna gi fireascd traducere, de d. N. Dunareanu, care nu sta degeaba ca profesor la Tulcea gi nu e degeaba Dunirean, cicl a invafat ruseste, — a vestitef satire sociale a lui Gogol, Revisorul. Am trecut de fasa morald a «Revisoruluiy, dar sintem incd destul de aproape de dinsa pentru a lua invafiminte din Gogol. D. Bratescu-Voinesti da «Guérin Notarul» al lui Augier. Traducerea «Falimentului» lui Bjérnsijerne Bjrnson nu e de sigur dupa originalul norvegian. «Heidelbergul de alta data» (alti dati—autrefois ; romaneste se zice: odinioara, ori din vremuri?) e bine redat, intr’o limpede forma ingrijita de d. Ovidiu an Piesa e, in adevar, foarte frumoasd. Si cunoseuta piesa . d-lui A. G. Florescu, «Sanda», face parte din biblioteca. Marea Roméniei, —ce cauti? E pretentios gi ridicul! O fi pus-o va- letul Lutz din «Heidelbergul de ala dati», om eminamente olicial ! Reviste si ziave. — In n-l 2 al «Gazetei Transilvaniéi» d. Ionescu-Sigesti d& o frumoasa serie de obiceiuri la Anul Noii ale studentilor germant, * Jn «Patriay d. N. Tecacitic comemoreazd pe Modest Iosipéscu, harnic traducdtor, care cduta sA populariseze gi literatura noastré in lumen germana. * qSamanatorul», supt iscalitura d-lul I. Scurtu, serie : an trecut, «Samindtoruly a trebuit si provoace gi s& primeasc& luple adese ori inviergunate, pentru limpezirea atmosferel noastre literare, pentru bituinta curentuluf de idef, pe care l-att inaugurat in 1901 d-nii G. Cogbue gi A. Viahufa, pe care Lat continuat d. N. Jorga ia eritica literara, ‘St. O. Iosif, D. Anghel, CG. Sandu-Aldea, M. Sadoveanu) si atifia alfil, in’ poesie si nuvela, d. A. C. Popoviel in cugetarea politica gi sociala.» Din partea noastrd, multamim. In adevar, loaialitatea e 0 neaparati conditie pentru o foaie cate cearci sii fie obiectiva. N. Joraa. 1 La p. 79 gi: «ce ord e ?2.— Mit de bombe! TIPOGRAFIA (NEAMUL ROMANESC), VALESIL-DE-MUNTE (PRAHOVA). www.dacoromanica.ro