Professional Documents
Culture Documents
I. Electroencefalografia
Se obtin prin studii citologice ale lcr recoltat prin punctie lombara.
Punctia se realizeaza de obicei la nivelul L4-L5, unde riscul de producere a unei leziuni
nervoase este minim.
In principiu, lcr este lipsit de elemente celulare, prezenta lor necesitind o investigare
completa (tip celular, exprimare procentuala). Afectiunile inflamatorii, hemoragice, neoplazice
si traumatice determina cresterea numarului de celule
Sistemul nervos poate fi studiat radiologic prin radiografiile simple craniene in
incidenta standard, speciale si complementare
1.1. Tomografia computerizata (CT) este o varianta de examen radiologic care permite
vizualizarea tridimensionala (axial , frontal sau sagital) pe sectiuni ("slices") a structurilor
anatomice cerebrale (craniu, substanta cerebrala, lcr).
Principiul metodei consta in obtinerea unei imagini rezultata in urma atenuarii unui
fascicol omogen de raze X , care baleiaza zona examinata . Prin absorbtia inegala a
fascicolului de raze X (in functie de structura tesutului strabatut), inregistrarea acesteia de
catre un detector si transmisia acestei informatii memoriei unui ordinator , se obtine o imagine
alb – negru pe un tub catodic, imagine care apoi poate fi inscrisa pe film sau hirtie polaroida .
Datorita valorii informatiilor pe care le ofera, aceasta tehnica tinde sa fie utilizata cu
valoare de test- screening al celei mai frecvente patologii SNC (neoplasme, imflamatii,
hematoame, infarcte, infectii, edem). Actualmente inlocuieste alte metode de
investigare: pneumoencefalografia, angiografia, scintigrafie, radiografie clasica , explorarea
propriu-zisa durind doar citeva minute , doza de iradiere fiind foarte mica si neprezentind nici
un risc gonadal .
colaborarea pacientului ;
zona de explorare (zonele inchise osos – cu hipofiza- sint mai greu accesibile ) .
Examinarea este utila in afectiunile uni- sau bilaterale ale acestor formatiuni (corpi
straini, tumori, chisti, sinuzita acuta sau cronica, polipi etc.).
Examenul scintigrafic utilizeaza Tc99 cuplat cu DTPA sau pertechnetat si permite
diagnosticul unor situatii patologice ca tumori, anevrisme arteriale, hematoame. Dezvoltarea
tehnicilor de tomografie computerizata si RMN au diminuat utilizarea acestei tehnici de
diagnostic.
Recent s-au introdus in practica radiotrasori care traverseaza bariera hemato- encefalica
(I123- Iofetamine si Tc99- Exametazine). Utilizarea simultana a tehnologiei SPECT, cu
posibilitatea investigarii pe sectiuni multiple, a permis revitalizarea tehnicilor scintigrafice si
realizarea unei neuroimagistici functionale.
Metoda imagistica de explorare , care se bazeaza pe plasarea unui corp intr-un cimp
magnetic puternic ( ce va alinia protonii in cimp ) si aplicarea unui alt cimp electro-magnetic
oscilant de radio-frecventa ( care perturba acest echilibru ) pentru a crea un “ semnal RMN “ ,
ce va fi ulterior supus inregistrarii , prelucrarii computerizate si redarii sub forma de imagine
Fiecare intensitate este reprezentata de o nuanta de gri , timpilor celor mai lungi
corespunzindu-le nuantele cele mai negre , iar celor mai scurti , imaginile albe .
Tehnicile stereotaxice sint utilizate in scopul abordarii formatiunilor profunde ale SNC
(formatiuni intracraniene si din canalul rahidian )
Se determina prin punctie lombara si depinde de presiunea din venele jugulare si
vertebrale.
Valori normale: 50- 180 mm H2O in decubitus lateral, si se modifica semnificativ
functie de pozitia subiectului (clino- sau ortostatism)
a. Cresteri ale presiunii lcr se asociaza cu: tumori sau abcese intracerebrale; procese
inflamatorii ale meningelui; hipoosmolalitatea determinata de dializa; edem cerebral;
insufucuenta cardiaca congestiva.
pierderi de lcr;
Lichidul cefalo- rahidian este rezultatul secretiei plexurilor coroide si al filtrarii
plasmei prin bariera hemato- encefalica. Zilnic se formeaza circa 500 ml lcr (0,3 ml/ min), cu
o rata de inlocuire de 3 / zi.
1. Clorul
Nivelul clorului in lcr este mai mare (1- 1,2 ori) decit in plasma. Orice factor care
modifica nivelul plasmatic al clorului va avea o actiune similara asupra lcr.
2. Glucoza
Nivelul glucozei in lcr reprezinta 60- 70% din nivelul plasmatic. Orice modificare in
concentratia sanguina se reflecta la nivelul lcr dupa 1- 3 ore.
Testul este util pentru urmarirea tulburarilor de transport al glucozei din plasma in lcr
sau pentru depistarea situatiilor care evolueaza cu consum crescut de glucoza din lcr.
- hipoglicemie
3. Glutamina
Valori crescute apar in: encefalopatia hepatica; ciroza; sindromul Reye; coma hepatica;
hipercapnie.
Sursa producerii de acid lactic este probabil metabolismul anaerob al SNC. Difuzia
acicdului lactic prin membrana hemato- encefalica este foarte lenta si nivelul din lcr este
relativ independent fata de cel plasmatic.
Determinarea acidului lactic este un test screening in unele afectiuni ale SNC.
Utilitate clinica: valori crescute se asociaza cu: meningita bacteriana; hipocapnie;
abcese cerebrale; ischemie cerebrala; leziuni cerebrale traumatice; infarct cerebral; tumori
SNC.
Continutul in proteine al lcr este mai mic decit cel al plasmei, deoarece majoritatea
proteinelor plasmatice au dimensiuni care nu le permit sa difuzeze prin bariera hemato-
encefalica. Din acest motiv si raportul albumine/ globuline este mai mare in lcr decit in
plasma. Alterarea permeabilitatii filtrului hemato- encefalic (infectii) modifica aceste
raporturi.
a. Cele mai multe situatii in care apar cresterea proteinelor totale si alterarea raportului
albumine/ globuline sint reprezentate de:
- hipertiroidism.
a. Cresteri ale continutului in IgG sau ale raportului IgG/ albumine apar in: infectii ale
SNC; scleroza multipla; neurosifilis; alte conditii neurologice.
b. IgM sint de obicei absente. Prezenta lor indica: meningita; tumori meningeale sau
cerebrale; scleroza multipla.
c. Niveluri crescute ale albuminelor se asociaza cu: leziuni ale plexului coroid;
obstructii ale curgerii lcr; leziuni traumatice ale SNC.
d. Niveluri crescute ale g-globulinelor, in asociere cu albumine normale, apar in:
scleroza multipla; neurosifilis; stadiul cronic al infectiilor SNC.
Pentru validitatea acestor ultime determinari, in ser nu trebuie sa fie prezente benzile
oligoclonale corespondente.
6.2. Produsi de catabolism proteic: uree (6- 16 mg/dl), creatinina (0,5- 1,2 mg/ dl), acid
uric (0,5- 4,5 mg/dl).
6.5. Electroliti: sodiu (144- 154 mEq/ l), potasiu (2- 3,5 mEq/ l), calciu (2,1- 2,7 mEq/
l), magneziu (2,4 mEq/ l).
I. Electroencefalografia
Inregistrarea activitatii electrice cerebrale se poate face sub forma de:
Un semnal EEG (spontan sau evocat), consta într-o suma de semnale diverse.
Grafoelementele traseelor EEG spontane sînt reprezentate de ritmuri, unde si complexe.
a. Ritmul a (alfa) este format din oscilatii continui.
Originea: se descrie cîte un generator alfa în fiecare arie occipitala si unul în regiunea
prevertex- parietala.
Forma: sinusoidala.
Localizare: occipital, simetric si sincron bilateral, pot iradia anterior pîna în ariile frontale.
Ritmul alfa este legat de functia vizuala si apare odata cu capacitatea de integrare
corticala a stimulilor vizuali (Lindsley si Wicke, 1974).
Forma: neregulata
Amplitudinea: 30 - 70 mV
Frecventa: 4 - 7 Hz
Forma: sinusoidala
Localizare: în ariile temporale, mai ales la copii. La adult în stare de somnolenta poate fi
înregistrat pe toate ariile corticale, mai ales temporale.
Moment de aparitie ontogenetic: constituie ritmul dominant normal la copii pîna la 5 ani.
Modalitati de provocare / atenuare: la copii mici poate apare în legatura cu anumite stari
afective; la adult leziunile de trunchi cerebral determina aparitia ritmului în derivatiile
temporale. Ritmul theta este considerat normal in anumite situatii fiziologice (primele stadii de
somn la adult). În interpretarea ritmului se iau în considerare datele clinice si psihologice din
momentul examinarii.
Moment de aparitie ontogenetic: la copii apar unde delta împreuna cu theta, în special în
cazuri de tulburari de comportament;
Modalitati de provocare / atenuare: este considerat un ritm " proiectat " din structuri
profunde la suprafata.
- vîrsta subiectului
a. Analiza cu ochiul liber precizeaza o serie de parametri specifici, cum sint:
frecventa, amplitudinea, durata tipului de activitate ritmica (unde sau grafoelemente unice),
distributia grafoelementelor pe ariile corticale.
2. Analiza corelatiei - metoda de analiza a unei curbe complexe, utilizata pentru detectarea
unei ritmicitati. Consta în corelarea unei curbe cu ea însasi (autocorelograma), sau cu alta
(intercorelograma).
Efectuata pe semnale culese în puncte simetrice pune în evidenta decalarile de faza
dintre cele doua curbe si serveste la analiza sincroniei în transmiterea potentialelor pe cortex.
Permit evidentierea unor modificari EEG subclinice, care nu apar la examenul standard
în repaus. Modificari EEG – vezi Fig . 125- apar si la subiecti normali, interpretarea datelor va
tine cont de " diferentele de prag " între normal si patologic (ex. nivel diferit de concentratie a
unui drog).
- organismului: pH, aciditate / alcalinitate, pCO2 sau O2, somn (fiziologic sau indus
farmacologic)
b. Hiperventilatia are efect contrar, legat direct de scaderea pCO2 . La subiectii normali
modificarile apar în primul minut de hiperpnee, ating maximul dupa 2 - 3 minute si dispar la 1
-2 minute dupa încetarea probei.
Modificarile instalate depind de vîrsta subiectului, fiind mai evidente la copii: scaderea
frecventei ritmului de baza cu aparitia undelor theta si delta generalizate sau predominant
temporo -occipital.
Stimulul reaponsabil de desincronizare trece prin sistemele senzoriale specifice spre
mezencefal, intra în FR ascendenta prin colaterale si ajunge prin talamus si proiectiile talamice
nespecifice pîna la cortex.
FR pare sa aiba o capacitate intrinseca de a produce desincronizarea si, posibil starea
de veghe. În medierea acestor fenomene iau parte componente distincte ale FR de aceea starea
de veghe si desincronizarea EEG nu coexista întotdeauna.
Sincronismul EEG ca si undele lente de somn pot fi produse prin stimularea a cel putin
trei regiuni subcorticale:
Înregistrarea simultana a traseului EEG si a unor functii vegetative sau motorii s-a
dovedit utila in studiul somnului normal si patologic, precum si in unele conditii patologice.
Protocol de explorare :
*EEG (potential evocat si blocarea ritmului- alfa) + EMG (componenta somatica) +
ECG / pletismografie / pneumograma / reactie galvano-cutanata (componenta vegetativa) =
investigarea epilepsiei si sindroamelor post traumatice.
Testul este utilizat pentru diagnosticarea pacientilor cu leziuni ale maduvei spinarii, soc
si acuze subiective de tipul paresteziilor (amorteli) si slabire a fortei în extremitati. Are ca scop
studiul conducerii impulsurilor la nivelul cailor somato-senzoriale.
Stimulii electrici se aplica la nivelul nervului median sau peronier la o intensitate
apropiata de cea declansatoare a contractiei tip secusa a halucelui. Cu aceasta procedura este
posibila masurarea timpului necesar (în milisecunde) a parcurgerii de catre curent a traiectului
periferie - cortex.
PEVSS sînt utilizate pentru a monitoriza si conducerea pe caile senzitivo- senzoriale pe
durata interventiilor chirurgicale ortopedice pe coloana (corectarea scoliozei) sau în
eliminarea compresiilor / tumorilor medulare. O disparitie a potentialului senzitiv va indica o
degradare a functiei de conducere medulara.
Acest test al cailor vizuale este util în diagnosticul leziunilor care intereseaza nervul
optic, tracturile optice, în scleroza multipla si alte afectiuni.
Stimularea vizuala activeaza retina si impulsurile sînt transmise pe calea vizuala la
cortexul vizual principal. Fibre din aceasta zona se proiecteaza în aria vizuala secundara, pe
convexitatea lobului occipital. Un stimul vizual aplicat la nivelul retinei va produce un raspuns
electric occipital, ce poate fi înregistrat cu electrozi plasati în vertex si în zona occipitala.
Latenta absoluta masurata în milisecunde a primei deflexiuni majore pozitive (P100).
Observatii:
Latentele normale ale undelor evocate se stabilesc individual de fiecare laborator din
cauza variabilitatii echipamentului si mediului. Valorile pot varia între persoane, de la o
persoana la alta, la nivelul aceleiasi persoane cu virsta, din motive genetice, somatice.
În acest test un electrod este plasat pe ochi pentru a obtine raspunsul electric la lumina.
Cînd ochiul este stimulat cu blitz sau lumina continua electrodul înregistreaza un potential
electric care poate fi afisat pe un osciloscop.
Unda "a" este datorata hiperpolarizarii receptorilor retinieni si prezinta doua
componente a1 si a2. Unda a1 reflecta activitatea conurilor (componenta fotopica) iar a2 se
manifesta in special in cursul adaptarii la întuneric (bastonase, componenta scotopica).
Stimularea cu lumina rosie disociaza cele doua componente. Latenta undei "a" este între 5 - 20
msec iar amplitudinea intre 50 - 300 mV.
Unda "b" este consecinta activarii celulelor Mueller (celule intermediare cu rol de
integrare si prelucrare intraretiniana a informatiei) de catre celulele receptoare. Prezinta doua
componente (b1 si b2) cu origine similara undelor a1 si a2.
Amplitudinea undei "b" (100 - 300 mV), usor accesibila masuratorii este un parametru
important clinic.
Stimularea luminoasa intensa a retinei determina raspunsul sistemului fotopic (conuri),
concretizat prin dedublarea undelor "a" si "b" si aparitia potentialelor oscilatorii. Utilizarea
unor stimuli cu lungime mare de unda (lumina rosie) si intensitate suficienta produce un
raspuns fotopic izolat. În timpul adaptarii la întuneric, stimulii cu intensitate mica sau lungime
de unda scurta produc raspuns predominant din parte sistemului scotopic (bastonase)
caracterizat prin unda "a" lenta, urmata de unda "b" ampla si larga; în acest mod ERG este
capabila sa reflecte dualitatea functionala a retinei.
Testul este utilizat în studiul afectiunilor ereditare si dobîndite ale retinei, incluzînd
degenerarea retiniana, acromatopsia si desprinderea de retina. Cînd aceste afectiuni implica
ambele sisteme receptoare retiniene (celule cu conuri si bastonase), ERG diferentiaza anomalii
specifice fiecarui sistem.
- detasari de retina;
- deficienta de vitamina A
Afectiunile maculei nu modifica aspectul standard al ERG. Dereglari maculare pot fi
detectate utilizînd ERG focalizata.
Ochiul este un dipol electric, cu corneea pozitiva comparativ cu retina, cu un potential
de repaus, de aprox. 6 mV, între polul anterior si posterior. Semnalele sînt generate de
miscarile oculare laterale iar marimea semnalului este proportionala cu marimea diferentei de
potential corneo -retinian.
Termenul de EOG este utilizat pentru a descrie utilitatea clinica a unui test care
compara PR retiniene a ochiului adaptat la lumina cu cel adaptat la întuneric si pentru
investigarea nistagmusului.
B. Audiometria
Este metoda obiectiva de examinare a functiei auditive prin stimulare sonora cu
frecventa si amplitudine variata, generata de un aparat electro- acustic (audiometru).
Un decibel este diferenta de intensitate minima perceputa înca de o ureche sanatoasa.
Testarea cu sonda acustica este un examen special al conducerii osoase executat cu
ajutorul unor sonde subtiri care permite transmiterea directa a energiei vibratorii la nivelul
lantului osicular.
Din punct de vedere otologic se considera ca normal auzul care percepe sunete de
intensitati între 0 si cel mult 10 - 15 dB ( -10 dB înseamna un auz cu 10 dB mai bun decît
auzul considerat în general normal).
Pentru a evita perceperea bilaterala a stimulului, sensibilitatea urechii opuse este
blocata cu un sunet de fond (zgomot alb) de spectru larg.
Audiometria conventionala se limiteaza la testarea frecventelor între 128 si 8000 Hz.
Audiometria tonurilor înalte: cu toate ca frecventele din spectrul vocii vorbite
(importante pentru comunicare) se încadreaza în domeniul 2000 - 3000 Hz, testarea
frecventelor înalte (10 - 18 KHz) este utila pentru recunoasterea precoce si prevenirea
hipoacuziilor de perceptie profesionale si iatrogene.
Audiometria vocala (acumetria) realizeaza un studiu sintetic al auditiei testînd atît
pragul auditiv cît si inteligibilitatea cuvintelor. Apreciaza functia globala a organului auditiv
cu ajutorul unei liste de cuvinte alese dupa reguli bine stabilite. Se testeaza atît pragul de
sensibilitate (exprimat în dB) cît si capacitatea de discriminare a cuvintelor exprimata
procentual.
Remarca:
A. EXPLORAREA PARAMETRILOR BIOCHIMICI
Se folosesc teste directe (explorarea sintezei hormonilor cu radioizotopi , dozari ale
hormonilor circulanti , etc .) si teste indirecte
b ) Clearance – ul metabolic al unui hormon ( metabolic clearance rate - MCR ) este
reprezentat de volumul de singe din care hormonul este epurat ireversibil in unitatea de timp (
prin excretie , catabolism , conversie in alt hormon , etc . )
Ultimele 3 teste citate se determina tot prin metoda dilutiei izotopice , in laboratoare
specializate .
I . NEUROHORMONI HIPOTALAMICI
1.) Diureza – indicator nespecific , deoarece doar 15 % din apa filtrata glomerular este
reglata de vasopresina ;
2.) Densitatea urinara – caracter orientativ ; in absenta vasopresinei densitatea urinara
este egala cu cea a ultrafiltratului plasmatic ( 1010 ) ;
3.) Ionograma serica si urinara reflecta o hiponatriemie , insotita de semne clinice
evocatoare la Na < 135 mEq / l si manifestari neuro – psihice severe cind Na < 110 mEq / l ;
4.) Osmolaritatea plasmei si a urinii – indicator mai util decit RIA , pe baza caruia se
poate calcula clearance –ul apei libere osmotice .
1.) Testul setei ( testul restrictiei hidrice ) aplicat la un bolnav cu diabet insipid
( insuficienta de vasopresina ) arata :
deshidratare ,
tahicardie ,
hipotensiune arteriala .
In schimb , in absenta diabetului insipid , subiectul tolereaza restrictia apei mai multe
ore :
diureza redusa ,
urina concentrata ,
3.) Proba hiperosmolaritatii provocate ( Carter – Robbins ) sau testul la solutia salina
hipertona , necesitind perfuzie i.v. si un sondaj vezical pentru masurarea debitului urinar , este
considerat un test dificil si nelipsit de pericole .
4.) Testul la vasopresina se efectueaza in scopul diferentierii diabetului insipid de cel
renal . Astfel , dupa administrarea s.c. a 5 UI vasopresina , osmolaritatea urinii creste in 60
min . cu 100 – 250 mOsm / l in diabetul insipid ( cu deficit de vasopresina ) , in forma renala
necontatindu-se nicim o modificare .
5.) Testul la Clorpropamide ( 500 mg p.o. , 5 zile ) administrata dimineata , are ca
efect negativarea Cl H2O in caz de diabet insipid .
1.) Testul cu alcool efectuat in scopul inhibarii secretiei de ADH , creste diureza in 4
ore , cu pozitivarea Cl H2O libere .
Dozarile de tip RIA in plasma ale acestor hormoni atesta la normali existenta unui
ritm circadian , evidentiabil prin analiza periodogramei
2.) Testul cu Metyrapon ( de explorare a axei CRF – ACTH ) inhiba sinteza
cortizolului in suprarenala , stimulind in acelasi timp ACTH hipofizar ( prin intermediul CRF
hipotalamic ) si determinind cresterea in urina a secretiei de 17 – OHCS . In boala Addison
raspunsul este absent .
Efecte rduse se obtin chiar in conditiile unei hipofize indemne , datorita deficientei de SRH .
Utilitate clinica : PBI - BEI reprezinta un indicator al cantitatii de iodoproteina
secretata, valori crescute ale acesteia caracterizind gusa familiala si tiroidita Hashimoto .
5. T4 totala sau ’’ true ’’ TT4 variaza cu cantitatea de globuline ce fixeaza iodul ( TBG
) , dar nu sint influentate de iodul anorganic sau de substantele de contrast ; valori normale :
3,0 – 7,5 mg % ml ;
6. T4 libera sau ’’ free ’’ FT4 ( 0,03 % din T4 total ) se determina prin adaugarea de T4
marcata cu I131 la serul de dializat , obtinerea procentului dializabil , urmata de multiplicarea
acestei fractii cu T4 totala ; valori normale : 2 , 76 + / - 0,5 m g % ml .
7. T3 totala - TT3 extrasa din ser prin cromatografie , reprezinta un test valoros de
apreciere a tironinelor active metabolic din ser ; valori normale : 0,33 + / - 0,07 g % ml .
8. T3 libera sau ’’ free ’’ FT3 ( 0,30,% din T3 total ) reprezinta procentul de T3
dializabil multiplicat cu TT3 ; valori normale : 1,51 + / - 0,40 ng % ml .
9. TBP ( thyroxine – binding proteins ) este apreciata in urma adaugarii de T4 marcata
cu I131 in ser , urmata de electroforeza serului si determinarea radioactivitatii . Testul este insa
dificil de realizat si nu se realizeaza de rutina ; valori normale : 21mg % ml .
3 h : 5 – 20 %
5 h : 10 – 20 %
2. Testul stimularii cu TSH ( Testul Querido ) diferentiaza mixedemul primar ( care
nu raspunde la TSH ) de cel secundar deficientei hipofizare .
3. Virsta osoasa reprezinta un indicator valoros in diagnosticul hipotiroidismului
congenital ( caz in care virsta osoasa depaseste cu mult virsta taliei )
3. Magneziemia , potasiemia si pH-ul plasmatic , ale caror valori sint modificate in
tetanie ( vezi Anexa - valorile normale )
4. Fosfataza alcalina serica ( vezi Anexa - valorile normale ) prezinta valori crescute
in hiperparatiroidii
- Determinarea rezervei alcaline confirma ( atunci cind valorile sint scazute)
existenta cetoacidozei. Determinarea concomitenta a pH-ului sangvin permite clasificarea
acidoacetozei diabetice
3. Dozarea glucagonului seric prin metoda radioimunologica , folosind un ser specific
anti-glucagon ( valoarea normala : 80 pg / ml )
V . SUPRARENALELE
4. Testul Thorn reprezinta un test indirect de evidentiere a secretiei de cortizol, dupa
stimularea cu ACTH ( 25 u i.m. ) , prin intermediul eozinopeniei ( daca la normali
eozinofilele scad cu peste 80 % la 4 ore , in boala Addison scaderea este mai putin accentuata
, doar 50 % ) ;
- ARP
- Angiotensina II
- Testul cu ACTH , natural sau sintetic ( Synacthen ) , diferentiaza sdr. Cushing de
adenoamele suprarenaliene ;
1. TA
4. MB
In caz de feocromocitom toate testele sint modificate in sensul cresterii valorilor
parametrilor determinati .
- Dopamina
- serotonina
- Calcitonina
VI . GONADELE
- Cariotipul la persoanele normale este constituit din 22 perechi de autosomi si 2
gonosomi , X si Z ; modificarea de tip 47 XXY corespunde sdr. Klinefelter ( azoospermie ) ,
iar XO / XY , disgeneziei testiculara si malformatii ale OGE de tip sdr. Turner ;
- Morfograma studiaza diferite repere somatice si relatiile care exista intre ele ( f
biacromial A-A / f bitrohanterian T-T si vertex – pubis V- P / pubis – sol P-S au valori
crescute in prezenta androgenilor ) ;
HIPOFIZA
la :
1.)Radiografia de craniu , in cele 2 incidente ( fata si profil ) pentru stabilirea formei si
dimensiunilor seii turcesti – vezi fig. 77 si 78;
TIROIDA
- Gusa se prezinta sub forma de imagini ecodense , bine delimitate , de tip solid (cea
nodulara) sau transonice, chistice (cea coloido – chistica ) ;
( 1mCi ) - vezi Fig. 79, administrat oral , fara risc (T1/2 este redus) , evidentiaza ( la 24 ore
dupa I131 sau 2 ore dupa Tc99 ) forma ’’de fluture ’’ si dimensiunile glandei , zonele de hiper /
hiporeactivitate (’’hot / cold areas’’)
Dezavantaje :
PARATIROIDELE
1.) Ecografia paratiroidelor necesita traductoare cu frecvente mari (5–6 MHz). Se
efectueaza in scopul aprecierii aspectului normal (formatiuni
( stadiu avansat ) ;
4.) Biopsia osoasa (din creasta iliaca sau coaste) relevanta in tumorile osoase si
osteomalacie.
SUPRARENALELE
TESTICOLUL
1.) Biopsia testiculara superficiala exploreaza linia spermatica , in caz de sterilitate
masculina .
OVARUL
( postovulator )
2.) Frotiul cito – vaginal indica modificarile ciclice ale mucoasei tractului genital
feminin : evidentiaza aspectul de ’’ frotiu curat ’’
3.) Mucusul cervical in perioada preovulatorie este fluid si elastic , in timp ce in
perioada postovulatorie , este mai viscos si friabil ( aspect de
TIROIDA
- Principiu: se masoara timpul de raspuns contractil al muschiului triceps sural , dupa
excitarea mecanica a tendonului lui Achile si se inregistreaza raspunsul obtinut sub forma
unei curbe caracteristice , utilizind un fotomograf .
- Tehnica :
- pacientul este asezat pe scaun , avind gambele si picioarele dezgolite
- Interpretare :
- traseul obtinut are 3 timpi ( ca orice reflex )- vezi Fig. 145 si anume : timpul de
conducere nervoasa ( intre momentul aplicarii stimulului si cel al declansarii raspunsului
reflex ) , timpul contractiei musculare rapide si timpul de relaxare initial rapida si apoi , lenta
;
-Atentie !
PARATIROIDELE
- Tehnica :
- Interpretare :
Proba este considerata pozitiva in momentul aparitiei activitatii bioelectrice repetitive
( dublete , triplete , multiplete ) si spontane , care dureaza 1 – 2 minute , in cursul sau dupa
perioada de hiperpnee – vezi fig. 100 .
Fig. 100 – aspect EMG in spasmofilie (proba garoului)
1. Temperatura bazala masurata dimineata , rectal sau bucal , inregistreaza in cursul
unui ciclu ovulator , o curba cu aspect difazic ( mai scazuta in timpul secretiei estrogenice si
mai ridicata , in timpul celei progesteronice )
E. ALTE EXPLORARI
- Tehnica :
- se vor calcula valorile medii pentru frecventa pulsului si pentru amplitudinea TA ( A
TA = TA max – TA min ) ;
I. Formula Read : MB% = 0,75 x ( Puls + ATA x 0,74 ) – 72
- Interpretare :