Arh. DELIA ARIANA PRUNDEANU TEORLA | &ARHITECTURI EDITURA AMPHION 2001"Cartea a fost editata cu sprijinul “Socictatii Unirea Constructorilor Romani” ~ organizatie nonprofit cu profil profesional educativ. Copyright © - Delia Ariana Prundeanu, 2001. Reproducerea integrald sau partiala a textului sau ilustratiilor este posibilé numai cu acordul prealabil scris al autoarei. Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale- PRUNDEANU DELIA ARIANA Teoria arhitecturii / Delia Ariana Prandeanu. — Bucuresti : p. 3 om: Bibliogr. ISBN 973- 65099-2 2-0 xa 2.01INTRODUCERE Unul dintre cele mai controversate concepte ale zilelor noastre este ce! al mediului inconjurator, al environmentului. Vrem s& protejaim speci tare, S& curatam aerul si sa purificdm apa, sd ne bucuram de paduri bogate si de zone neatinse de mana omului. Cu toate ci spatiului construit a de- venit preponderent pentru din ce in ce mai multi oameni, foarte putini fi apreciaza efectul asupra calitatii vietii umane. Studiul “ecologiei” mediu- lui consiruit evidentiaz’ influenta acestuia asupra stresulu* psihologic, bolilor, dezorganizarii familiilor, violentei urbane sau delicveritei. Reali- zata cu miiestrie si daruire., arhitectura este cea care.imbogiteste viata umana, contribuie:la bucuria si plicerea muncii; studitlui, cumparatului sau inchin&rii Arhitectura este un rispuns estetic la problemele functionale. Ea im- presioneazd, stimulesza imaginatia si ridici calitatea viefii umane cum nici o alta arta nu o face. De aceea, arhitectura este un element definitoriu al culturif'si organizatit sociale. Arhitectura confera spatiului construit o serie de proprietati - de la subtile caractere simbolice ‘la califati utilitare, conditii ambientale si atribute estetice. Frumusetea nu este 0 proprietate distincta a athitecturii. Oamenii gisesc frumoase anumite cladiri pentru ca se simt bine in ele, atat:fizic cat si psihic. Efectele variatelor constrangeri structurale, tehnologice, estetice.si so- ciale se reflect in complexitatea habitatului uman, cu consecinte firesti asupra fiecarui om si a intregii societatii. Pe de alt& parte, oamenii nu suat simpli spectatori ci perticipanti si utilizatori ai mediului construit,.ceeace implica perceperea spatiului numai in totdlitatea lui multidimensionala. Desi igi petrec cea mai mare parte a vietii in interiorul sau in jurul cladirilor si sunt afectati de mediul construit, majoritatea oamenilor ne- glijeaz conceptele de bazii ale arhitecturii, cu efect asupra abilitatii de a vedea si rectinoaste expresia si frumusetea lor. Aceast& carte prezinta cAteva dintre cele mai importante concepte ale organizarii spatiului construit gi introduce in tainele si magia arhitecturii. Ea se adreseaza celor care studiaza arhitectura dar si celor care doresc si construiascd o noua cladire sau s& renoveze ‘una existent’. De asemenea cartea este utild profesorilor care predau disciplina Educatie Tehnologicala gimnaziu, modulul referitor la organizarea spatiului inconjurator. Cu- noasterea conceptelor arhitecturale este folositoare, & fapt, fiecdruia deoarece ajuta la infelegerea, perceperea si aprecierea spatiului si forme- lor unei cladiri si Ja satisfactia care decurge din aceasta, Am subliniat elementele definitorii ale organizarii spatiului, avand la bazi experienta indelungata ca profesoar& la Liceul de Arhitecturi din Bucuresti si ca autoare de manuale in specialitate. Conceptele nu sunt noi siau fost utilizate de fiecare generatie, De la Vitruvius si pana in prezent éle au fost transpuse in nenumirate sctieri despre cladiri, au fost aplicate cu succes de arhitecti si, sper, vor ajuta si pe altii la luarea unor decizii infelepte in vitor. - Cartea este organizata in 10 capitole. Capitolul I-prezinta esenta arhi- tecturii si felul in care ea foloseste avantajele naturale san atenueazi efectul factorilor de mediu devenind, pe parcurs, un produs istoric al so- ciefatii. Capitolul 2 araté cum asigura arhitectura echilibrul perfect dintre functiunea, structura si forma spatiului, construit. Capitolul-3. cupriside notiunile de, baza ale compozitiei arhitecturale si elementele limbajului arhitectural. Capitolul 4 prezint& principiile compozitiei arhitecturale, prin care elementele componente ale unei cladiri sunt aranjate omogen, si echilibrat, in armonie cu intreg ansamblul. Capitolul 5 se refera la proce- sul complex al organiz&rii sp i construit si principalele nivele de or- ganizare - arhitectura, urbanism si antenajarea teritoriului. Capitolul 6 trateaza felui in cave ideilé si concepfiile arhitecturale sunt redate grafic, folosind reprezentarile conventionale ca limbaj universal de comunicare siintelegere. Capitolul 7 sé:refera la concepfiile si principiile care stau la baza amplasarii cladirilor. Capitolului 8 are ca obiect modalitafile de or- ganizare a spafiului arhitectural, compunerea si gruparea elementelor athitecturale cu diverse grade de complexitate. Capitolul 9 prezinta ele-- mentele de inchidere ale cladirilor si felul in care acestea asigura parametrii optimi ai confortului interior. Capitolul 10 sugereaza idei-de mobilare functionala.a spatiilor in care oamenii isi petrec viata de zi cu zi. Dimensiunile uzuale s ionale din acest capitol sunt de- senate la scara pe baza unei retele cu intervale de 1 cm, adic 1.m real. Raportate la conditiile dimensionale medii ale oamenilor, exemplele sunt sare celor ce vor s& creeze cladiri corespunzatoare variatelor nece- umane. sit Pentru a asigura frumoase experiente spatiale In-cladiri si localitati confortabile, arhitectura se bazeaza pe concepte teoretice, pe experienta practica si pe impulsul creator, manifestat in gandire si simtire. : ,» Cue aruia arme- ad la + din noi wzent icate oizii atre alui 4 i are CAPITOLUL 1 “ESENTA ARHITECTURIL De la adapostul primitiv la edificiile oraselor de astizi, toate cladirile construite de oameni pot fi numite arhitectura. In realitate numai unele din acestea sunt considerate opere de arhitectura si anume cele care se disting de majoritatea cladirilor prin felul in care ne impresioneaza si ne stimuleaza imaginatia. Cand ne gandim la trecut, ne vin in minte imagini succesive ale diferitelor civilizatii si vedem cu ochii mintii cldirile, cu arhitectura caracteristica culturii pe care ele 0 reprezinta, Arhitectura, din toate epocile, constitue expresia incercarilor umane de a creea spatii care si asigure adapost gi protectie fata de conditiile nefa- vorabile ale mediului natural. Asigurand o ambianta interioara sigura si confortabila, spatiile arhitecturale tind si satisfacd toate necesitatile umane, atat fizice cat si emotionale sau intelectuale. De-a lungul timpului dezvoltarea vietii sociale, economice si spirituale a amplificat cerintele gi a impus arhitecturii anumite traditii de rezolvare a acestora, stabilind con- ventii, reguli si tegi-> verificate gi acceptate de societate. De aceea athitectura depinde nu numai de necesifitile pe care le satisface, ci si de obiceiurile, cultura si stilul de viata al oamenilor care utilizeaza cladirile, de materialele folosite sau de nivelul atins de tehnologia de executie. Petrecem acum cea mai mare parte a Vietii intr-un spatiu construit constfind din locuinte, scoli, spitale, birouri, fabrici sau biserici. Arhitectura creeazi acest spatiu, golul tridimensional continut de o ine&pere, de o cladire sau cel amenajat din jurul cladirii, cel al strazii sau al localitafii. Esenta arhitecturii o constitue organizarea acestui spatiu in asa fel incAt si asigure vietii si activitatilor umane un cadru adecvat de desfasurare, in conditii sigure si comode, cu minimum de stres si cu multiple satisfactii. fn procesul arhitectural- de organizare a. spatiului gasim forta inteligentei, sentimentele si emotiile umane. Athitectura cladirilor s-a Schimbat in timp si la fel notiunea de fru- museje, deoarece societatea, ‘indivizii, viteza, indatoririle morale si cultura au evoluat si sunt in.continuare intr-o permanenta modificare. Evolutia in timp a stilului de viata si gustului a modificet, uneori esential, functiunile cladirilor si aspectul lor in functie de perioada istorica in care ele au fost edificate. Subiectivitatea perceperii acestor schimbari este deosebit de importanta pentru arhitectura. Pe langa evolutia generala a intregii societati,, fiecare persoana evolueazd de-a Iungui vietii si isiimba sistemul valoric, gust@l si sesibilitatea, De aceea, o cladire poate yard diferita aceleiasi persoane, chiar in diferitele etape ale vietii, pe ‘ura acomodarii propriei evolutii cu forma ei. Saracteristic arhitecturii, este..faptul c& organizarea echilibrata $i onioasd a spatiului trebuie si corespunda si necesitatilor estetice nu qai celor utilitare. Aspectul frumos diferentiaza o opera de arhitectura © constiuctie oarecare si, in acelasi timp, utilizarea functionala a Jui deliiteaz% arhitectura de celelalte forme de arta. rofund influentate de contextul social, calititile unei cladiri depind sontextul natural care le imprim’ configuratia si aspectul. propriu. Je caracteristici ale mediului natural sunt. fizice iar’ altele sunt racte, Ele includ structura si forma terenului, yegetatia gi climatul dar uminozitatea cerului, ambianta sumbra sau, dimpotriva, atmosfera rede-si stxZlucitoare. Sonditiile naturale nefavorabile, determina tipul activitafilor umane, sul petrecut in interior si, in consecinfa, ponderea unor necesitati fata spatiul arhitectural. Un mediu natural favorabil migc&rii libere, in Wi exterioare deschise, stabileste o anumita independent’ in compor- sntul uman si impune individualizarea spatiilor interioare, Daca ‘enii stau mai mult timp in intetior, se accentueaza importanta iilor dedicate relafiilor familiare, de grup‘sau sociele. , Je regula, arhitectura se integreaza conditiilor naturale, folosind la ‘girea compozitiei athitecturale particularitafile peisajului, calitatil lui, formele de relief, vegetatia, oglinzile si cursurile de apa. Chiar si srialele naturale, utilizate la executie, influenteaz’ alegerea sistemului sural gi diferentiaz aspectul cladirilor. Jeoarece ambianta plicut’ si confortabilé a spatiului interior depinde ‘limatul natural, cladirile se realizeazi tn asa fel incat sa fact fata utiilor de temperatura, presiunii, vantului, umiditatii atmosferice si telor insoririi excesive, la poluare, la actiunea bacteriilor, igrasiei sau dtelor insecte si, daca este cazul, chiar la cutremure sau inundatii. in ial cunosstetea si stipanirea efectelor permanente ale fortei itationale este importanta pentru rezolvarea structurala a cladirilor, cu xdere a sistemelor C2 acoperire. Toti acesti factori naturali influen- { direct amplasarea, alegerea configuratiei si: contisului .cladirii, ‘uirea structurii. chiar: si raportul optim dintre suprafata si volumul tmuit sau dintre plinurile si golurile inchiderii. Desi realizarile sunt om de variate, arhitectura~- exprima intotdeauna conlucrarea icabila cu natura ( Fig. 1.1.). Templelé sipate in graniit ale-egipteni- , configuratia teatrelor antice grecesti sau fortificatiile cetatilor ile sunt doar céteva exemple, mai semnificative, ale felului in care iau fost fructificate de-a lungul timpului avantajele mediului natural. Fig, 1.1. Conlucrarea cu natura tn incercarea de a creeacele mai comode conditii; potrivite stilului de viatd, oamenii au tendinta de a-si extinde cit mai mult limitele mediului construit. Desi aceasta nu antreneaza -neaparat schimbiri- majore “ale caracteristicilor mediului natural, apar totusi 0 serie de modificari ale echilibrului eco- logic, cu efect pe termen lung asupra uma- nitajii, Dependenti in mare misuri de natura, nu numai prin necesitatile fizio- logice ci si psihologice, foarte multi oameni teies¢ acum intr-un mediu preponderent construit la care nu s-au adaptat total. Res- pectul fata de pastrarea si protejarea mediu- lui natural, implicit fata de viata umani, este © conditie esentiali a tuturor rezolvarilor athitecturale. Athitectura, prin satisfacerea necesita {iloy gi cerintelor umane, este expresia prin- cipala ale diverselor etape specifice dezvoltarii fiectrei societati, ca fort’ fizica sau inteligenté. Arhitectura Cladirilor se modifica in timp odata cu evolutia societatii care a ceeat-o. Ea reflect contextul social, nivelul dezvoltarii economice, stilul de viata sau cuceririle tehnologice dar si cultura, gustul, sentimentele sau aspiratiile sociale. Spatiile arhitecturale sunt rezolvate. diferit in funetie de valorile si obiceiurile specifice fiecirei epoci, popor sau fara. De aceea putem reconstitui istoria umanit&tii dupa mérturiile arhitecturii. Sunt cladiri, in special cele reprezentative pentru puterea civila sau religioasa, care isi pastreaza gi astazi actualitatea, desi sunt construite in alta epoci, in alt context social si de citre alti oamieni, cu necesitati si obiceiuri, diferite. Ele isi mentin viabilitatea datorita permanentei unor valori spirituale dar si exprimarii deosebit de expresive a actiunilor umane, sau a sir: -atamintelor, gandurilor si aspiratiilor celor ce . le-au edificat. Locuintele, refnnoite aproape la fiecare generatie, reflect mai de aproape imbunatafirile aduse stilului de viata si, de aceea, modificarile sunt mai rapide gi mult mai spectaculoase .Tipurile de programe de arhitectura, derivate din necesitatile societatii, sunt di- ferite de la o perioada Ia alta ( Fig. 1.2.). Antichitatea clasicé a construit gratioase temple, modelate pe miasura zeilor umanizafi ai, mitologiei. Imperiul Roman a avut nevoie si de amfiteatre, térme sau apeducte, capabile si satisfact 0 comple) societate urbana. Catedralele gotice si burgurile fortificate au corespuns valorilor perioadei medievale. Renasterea, desco- perind traditiile umanismului clasic, a construit nu numai minunate biserici ci si rafinate palate. Qdat cu revolutia indus- triala au inceput sa apara noi programe de arhitectura, de care pana atunci nu a avut nimeni nevoie - gari, biblioteci publice, ex- pozitii, aeroporturi, spitale, b: sau sta- dioane. Si toate aceste programe pentru un numir din ce e de oameni, Evolutia societitii a contribuit gi la pro- ducerea unor noi materiale de constructie, cu performante superioare, sau la desco- perirea unor tehnologii cu impact major asupra structurii cldirilor, De aceea, desi un bloc tum de astazi este realizat practic cu acelasi sistem structural ca un templu antic, diferenta rezolvarilor depinde de momentul istoric. Athitectura. cladirilor este. cea care oglindeste schimbarea cerintelor sociale si evolutia iutelesului dat de fiecare societate notiunii de frumusete, a nivelului atins de cultura este'c3, Jn fiecare: otar% istork intreaga societaie si chiar fiecare persoana in parte isi schimba preferintele odata cu educarea gustului pentru frumos. Astfel, ceeace aresi bine pentri o generatie nu apare la fel pentru urmatoarea. ” we wa Fig.1.2. Ahitectura de-a lun- a) timpului : i-Parthenonul din Atena: 2-Colloseum din Roma; 3-Catedrala Notre-Dame, Paris; 4-Palatul Rucellai-din Florenta; 5-Opera din Sidney“?Stilurile arhitecturale sunt adevaratele simboluri ale fiecarei societati, marturii ale istoriei civilizatiilor umane. De Ia armonioasele ordine greco- romane ( Fig. 1.3. ), la indriznetele nervuri ogivale si multicolorele vitralii gotice, la magnifica adaptare a principiilor clasice Ja cerintele Renasterii, la scenografia dinamica a barocului si la eficien{a rezolvarilor moderne, arhitectura cladirilor.exprimi teoriile estetice predominante ale fiecdrei epoci si preferintele intregii societitii, nu numai cele ale arhitectului care a realizat clidirea. Arhitectura cladirilor nu poate fi separaté de oamenii pentru care spaiiile au fost facute. Oamenii nu sunt niciodati simpli spectatori. Ei sunt utilizatorii si beneficiarii spatiului arhitectural. De aceea arhitectura actioneazi asupra__conditiei umane si o influenteazd. Oa- menii se conecteazi la cali- t&tile mediului construit, arhi- tectura,actionind in ‘favoarea viefii umane sub multiple as- pecte. Cladirile inconjura, in- valuie, asigu existenta in sine, determina viata spirituala si chiar supravietuirea oame- nilor ca entitate. Modalitatea de rezolvare si exprimarea deliberata a anumitor valori morale si spirituale influen- teaza, din placate nu intotdea- una pozitiv, dezvoltarea socie- tai. De exemplu, dupa anii Fig. 1.3. Ordinele greco-romane: 1-Dorie; 50, tot mai multi oameni s-au Tonic: 3-Corintic mrfutat de la sat la oras si si-au schimbat mediul de viata pre- ponderent natural cu cel urban - preponderent construit, Trecerea de la locuintele individuale la cele colective si de la activititile agricole la cele industriale, riguros delimitate, a contribuit’la modificarea nu numai a stilului de viata ci si a atitudinilor si comportamentului uman, la‘pierderea’ simtului responsabilitatii faya de mediul natural si cel construit. ~~ Proprietatile spatiului -arhitectural, de, la caracterul simbolic al comunicarii si satisfactia estetica, la cafftatile utilitare si conditiile ambientale, ilustreazi complexitatea efectelor arhitecturii asupra fiecarui om si a intregii societatii..Se spine, pe buna dreptate, ca arhitectura incepe prin a exista fizic si termina prin a influenta psihologic. 9CAPITOLUL 2 ' SPATIUL ARHITECTURAL Spatiul este dezideratul comun al tuturor artelor bazate pe forma. Dar, in timp ce pictura reprezinta spatiul iar sculptura il deplaseaza, arhitectura este singura care inchide spatiul si il face util oamenilor. Spatiul arhi- tectural este perceput in primul rand fizic - prin intermediul volumului spatial, temperaturii sau umiditatii lui. Atunci cand intuirea calitatilor fizice este placuta gsi apreciaté, perceperea spatiului este emotionala. Perceperea devine intelectuala cand infelegem de ce ne: place spatiul. ‘Aceste trei aspecte ale perceperii spatiului arhitectural- sunt conexe, interactive si ele nu pot fi separate. Pozitia perceperii spafiului arhitectural este important gi defineste cele doua tipuri de baza ( Fig. 2.1. ) ale acestuia : spatiul interior i spatiul exterior. Spatiul interior este perceput cand ne aflam inu-o incinta. delimitata cin intermediul elementelar inchiderii.“Acestea definesc forma si dimen- nile spatiului intérior al clidirii, stabilesc anumite legaturi cu spatiile din jur - construite, amenajate sau naturale, directioneaza deplasarea, asi- gura.calitatea iluminarii si vizibilitatea spre exterior. Un spatiu complect tuchis este static. Spatiile devin dinamice datorita deschiderilor practicate in elementele de inchidere si compartimentare, prin care se’conecteaza cu cele alaturate, interioare sau exterioare gi determina miscarea. Spatiul exterior este perceput cand suntem im -afara incintei “ considerate si vedem. exterionul G ; inchiderii. Distanta de observare siabileste o anumita ordonare a fo ierarhica a volumelor si implica o tratare diferentiata a elementelor. Spatiul arhitectural trebuie sé Fig. 2.4. Tipurile spatiului corespunda tuturor cezintelor, cu efect asupra rezolvarii functiunilor, structurii si formei lui. Desi aparent functiunile, structura’ si forma spaguilui arhitectural rispund unor necesititi diferite si actioneazi dupa reguli proprii, ele se intercon- ditioneaza reciproc si trebuie s& fie intr-o perfeeta armonie. 10Functiunig ordoneaza spatiul in conformitate cu totalitatea variatelor necesitti umane. Functiunile corespund in primul rand necesitatilor de natura utilitar’ dar si celor sociale, economice sau spirituale. Numai o parte din fimetiuni sunt de baz, conditioneaz’ nemijlocit mediul construit si acestea’sunt cele care genereaza spatiile principale ale unei cladiri. Pentru buna desfasurare a functiunilor de baza este necesara si rezolvarea “mor functitmi “duxiliare. Felul in care sunt’ organizate functiunile de baza gi cele auxiliare afecteazi dimensiunile cladirilor, relatia dintre spatiile interioare gi dintre acestea si exterior. Functiunile utilitare sunt prioritar materiale. Dar ele prezinta ‘intot- deauna si aspecte spirituale. Functiunile utilitare sunt legate nemijlocit de cerintelé existentei umane : adapostire, sigurant’, odihna, destindere, hrana; mentinerea igienei, muoi, instruire, cultivare, comunicare. Functiunile spirituale, expresive, sunt cele care declanseaza starile sufletesti, emotiile, sentimentele, atitudinile sau motivatiile. Ele favorizeazi desfagurarea functiunilor utilitare gi, tot o data, participarea fiecdrui om la viata civica gi spirituald a societatii. Desi sunt subiective, functiunile expresive au o influenta hotrdtoare asupra rezolvarii spatiului athitectural. DacA se asigura un mediul sigur, 0 cooperare convenabila sau, ‘daca este necesar, intimitatea, acuratefea si usurinta in comunicare, identificarea sau orientarea rapida, spatiul arhitectural devine mai eficient - $i fiecarg*se simt® Big” Daca nu, oamenii sunt intr-un permanent conflict Intre ei si cu mediul construit in care igi desfagoara viata si activitatile. De remarcat este faptul ca dezvoltarea si folosirea, pe parcursul mai multor generatii, a uhei anumite rezolvari arhitecturale, o transforma dintr-o modalitatea de satisfacere a functiunilor intr-o fumctiune in sine. fn organizarea ‘spatiilor cu functiuni diferite ( Fig. 2.2. ) sunt folosite doa procedee : divizarea unui spatiu unic sau cumularea mai multor spatii cu forme 8 diverse. Divizarea spatiilor. genereazai volume simple, simetrice, compacte. Cu- mularea spatiilor genereazi volume com- 1 7 2 plexe, asimetrice, dinamice. Felut in care volumele sunt aranjare gi corelate clarifi- Fig, 2.2. Organizarea spatiilor: _ c&, in ambele situatii, importanta functio- 1- Divizare; 2- Cumulare. nala gi simbolica a fiecirei funetiuni in ° in cadrul ansamblului construit. Varietatea arhitecturii este dati de multiplele posibilititi de grupare a functiunilor si organizare a lor, de alegerea structurii potrivite -necesi- tatilor dar si de formele plicute si expresive ale spatiilor. iSistemul de organizare functionala a spatiilor ( Fig. 2.3. ) derivat din divizarea sau cumularea lor, poate fi linear, central, radial sau adunat. Structurarea lineara a functiunilor reprezinta o repetare secventiala a unor spatii.cu functiuni identice, fn cazul sistemului central, “unr spatiu mai important domina si geupeazi in jur lui spatiile minore, dominate. Sistemul radial implica extinderi lineare - radiale in raport cu un spatiu central. Sistemul grupat aduni spatiile ideatice sau diferite ca functiune si aspect, intr-un model neregulat, sau ordoneaza functiunile pe baza unui sistem de referinta de tip retea. Varietatea spatiului arhitectural este data de multiplele posibilititi de organizare functionala si de alegerea structurii si formei potrivite. 5 OG 2 5a @& A B I = a 1 2 3 4 Fig. 2.3. Sistemul de organizare functionala a spati 2- Central; 3-Radial; 4-Grupat liber; 5-Grupat ordonat. Structura constitue acea parte a unei cladiri si a oricarei forme construite’-care: conditioneaz&. existenta fizicd a spatiului, influentand indirect viata si activitatile umene. Structura asigura stabilitatea, rezis- tenfa si durabilitatea cladirilor si determin’ caracterul, forma si dimen- siunea spatiului ashitectural. Materialele utilizate si posibilitatile tehno- logice de executie sunt si ele foarte importante deoarece influenteazi perfarmantele structurale. La alegerea structurii trebuie luate in consi- derare atat necesitatatile functionale si structurale cat si aspectul, forma dorita si, desigur, bugetul alocat. Dowa probleme tehnice esentiale genereazi rezolvarea elementelor structurale de bazai : cea a elementelor de sustinere, portante si cea a elementelor sustinute, de acoperire. Indiferent de solutiile de rezolvare a acestora, 0 structuri devine stabild prin echilibrarea tuturor fortelor care actioneaza intr-o cladire. Aceste forte provin din sarcinile gravitationale, propria greutate sau cea a altor elemente, a obiectelor componente si oamenilor, din forta vantului sau greutatea zapezii. Ele genereaza, in special, eforturi de compresiune si intindere,/pe care eleméntele stnicturale le preiau diferentiat. De aceea, fiecare element structural se realizeazii in aga fel incat sa asigure preluarea eforturilor specifice. izElementele portante, reazemele, preiau eforturile de la elementele de acoperire si le transmit la fundatie, i general verticale, reazemele pot fi continui sau izolate. De regula, peretii continui sunt realizati din zidarie, alcdtuita in randuri orizontale din materiale de dimensiune mica, legate cu mortar. Datoriti aleatuirii neomogene, eforturile de compresiune preluate trebuie sa fie repartizate cat mai uniform in masa zidariei. Daca eforturile sunt mari, este necesara sporirea grosimii.peretelui si micgorarea distantei dintre reazeme. Aceste servituti limiteazi dimensiunea spatiilor interioare si micsoreaza inaltimea cladirii. In aceste conditii, structura cladirii este masiva, rigid’ iar spatiile interioare sunt mici. Coloanele si stalpii sunt reazeme izolate care preiau eforturile local, eliberdnd intervalul dintre punctele de sprijin, obtinandu-se continuitatea spatiilor adiacente. Reazemele izolate sunt dispuse ordonat in plan orizontal si sunt suprapuse pe verticala, constituind o structura flexibila si elastica care poate fi usor de compartimentat dupa necesitati. Elementele de acoperire, in ambele variante de rezolvare ale reazemelot, pot s&-fie‘plane sau curbe. Modalitatea de traismitere a efor~ turilor la’ reazeme detérmina principalele sisteme de acoperire ( Fig.2.4.). Sistemul trilitic, definit de dow’ reazeme verticale - continui sau izo- late si de grinda care st& pe acestea, genereazi spatii rectangulare care exprima echilibrul static absolut. Distanta dintre reazéme depinde de per- formantele materialului si de fehnologia de executie a grinzilor. Sectiunea unei gtinzi este de regula dominant vertical’, iar indltimea se raporteazi la deschidere. Transpus spatial, sistemul trilitic genereaza structura din cadre. Det] De Tis EEESES Ta 4 J Fig. 2.4. Principalele sisteme de acoperire : il 2-Arce; 3-Contravintuiri.Sistemul arcelor este constituit dintr-un elemgnt curb care evolueaza intre doua reazeme. Transmiterea eforturilor se bazeaza pe sprijinirea re- ciproca a unor componente de mica dimensiune - boltari, fasonate dupa forma curbei. Transpus spatial, sistemul arcelo: genereaza diferite forme de bolti si cupole, a ciror puternice inpingeri laterale sunt’ preluate prin ingrosarea locala a rezemului sau prin contravantuiri oblice Contravantuirile oblice sunt folosite si in cazul unor grinzi cu Jungime mai mare decat capacitatea portanta a materialului din care sunt alcAtuite: Transmiterea eforturilor se face pe directia laturilor unui triunghi, forma static nedeformabila. In acest fel elementul lucteaza ca 0 colectie de mici gtinzi - bare orizontale, verticale si inclinate, avand o sectiune minima. Este cazul sarpantelor sau fermelor care sustin invelitoarea si al grinzilor in zabrele cu care se acopera spatiile de mare anvergura. Structurile libere ( Fig. 2.5. ), utilizate ast’zi la acoperirea spatiilor largi, constitue transpunerea spatiala a principalelot’sisteme constructive, extinse matematic pe baza tehnicii computerizate si realizate din _mate- riale cu performante superioare. Panzele subtiri din beton armat, avand grosimea comparabila cu coaja de ou, structurile din cabluri suspendate intre suporturi ca si cele din zabrele spatiale au extins la maximum di- nensiunea spatiilor acoperite. Dat fiind marea verietate de rezolvari suucturale este necesar corelarea precisi a acestora cu cerintele functionale si forme de rezolvare- WANE AN [ss i 3 mn Fig, 2.5. Structuri libere : 1, 2- Panze subtiri din beton’armat cutaie, curbate spatial; 3- hiperboloizi parabolici; 4, Zabrele spatiale; $. Cabluri Forma este Gomponenta care defineste spatiul arhitectural, ii asigura calitatile expresive, emotionale si comunici informatii care faciliteaza perceperea acestuia. Caracterul tridimensional al spatiului arhitectural 14implica 0 corespondenta intre forma interioara si cea exterioara, pentru obincrea unei imagini coerente si unitare. Forma reziilta din divizarea sau cumularea functiunilor, din ordonarea in raport cu importanta si din felul rezolvatii elementelor structurale perimetrale sai de acoperire. Imaginea vizuala este dati de figiira goometrict a formei, respectiv de configuratia suprafetelor gi de conturul tridimensional al volumelor. Pro- prietatile vizuale depind de dimensiunilé fiziéé"ale spatiilor - lungime, latime / grosime si indltime, dar si de culoarea si textura delimitarilor. Impactul vizual al formei este influentat de orientare, de lumina si umbra, de relatia cu alte cladiri-si cu mediul natural. Condifiilé perceperii, sunt la fel de importante deoarece influenteaza dimensiunile aparente. Fiecare modificare a pozitiei sau distantei de percepere implica schimbari, uneori majore. a aspectului formei. Frumusetea unei cladiri este creata prin compunerea armonioasa a formei, obtinuta din coordonarea tuturor’ componentelor si relatiilor spatiale. Organizarea corespunzitoare a functiunilor si.selectarea adecva- 14 a sistemului structural, contribuie substantial la aspectul placut si ex- presiv al formei. De aceea frumusetea formei este accentuata de eficienta functionala si structurala. Ea provoaca satisfactie esteticA nu numai’ la privirea unei clidiri ci si cand spa- tiu acesteia este folosit. - De-a lungul istorieis-au contu- rat si folosit in special formele de tip masiv, de tip schelet sau cele mixte - rezultate din combinarea primelor doua ( Fig. 2.6. ). Princi- pala diferen{a dintre aceste forme se bazeazi pe geometria volumilui spatial si ponderea deschiderilor in raport cu plinurile. Calitatile for- mei sunt in mare m&sura depen- dente de aspectul inchiderilor, de- 1 2 3 finit_ de conturul si configuratia - plana’sau curb’ a suprafetelor, de Fig. 2.6. Tipurile formei : proportia, scara, textura sau cu- 2. Schelet; 3. Mixtii loarea elementelor de arhitectura, Formele masive sunt caracterizate de configuratia solidi si stabild, datoraté geometriei simple a spatiilor si de inchiderea lor aproape coniplecta, generata de rigiditatea peretilor din Adarie portanti. Plinul peretilor domina golul deschiderilor pentru ferestre sau usi. Deschiderile, de regula, sunt mici si plasate izolat pe suprafata peretilor pentru a nu 15periclita stabilfatea acestora. Formele schelet sunt adaptabile si flexibile, exprimand clar si rational sistemul structural, bazat pe dispunerea ordonata a reazemelor izolate. Spatiul liber din interior, este mai mare si extinde orizontal sau vertical volumul cladirii. Golurile inchiderilor sunt genetoase si alterneaza cu pli- nurile mici, reduse la dimensiunea elementelor de rezistenta. Daca un intreg perete devine fereastra gi ‘este scos in afara structurii ‘ca © cortina, transparenta suprafetelor vitrate extinde spatiul arhitectural mult in afara perimetrului fizic al cladirii. Formele mixte, rezultate din combinarea sistemului masiv cu cel schelet, imbin’ avantajele ambelor tipuri de forme in volume interesant articulate spatial. i Colonadele interioare sau exterioare sporese dimensiunea unei cladiri, o leaga de spatiile din jur gi, tot odat’, constitue o principal” sursa a ex- presiei monumentale. fn prezent, folosirea formelor totale, libere,-a-structurilor spatiale ac- centueaza efectul vizual al formei ( Fig. 2.7. ) si confera spatiilor arhi- tecturale o noua célitate. Spatiile, incomparabil mai mari, sunt de- limitate prin unirea intr-un singur element al acoperirilor cu reaze- mele.’ Configuratia fnchiderilor se inspira din formele scoicilor sau frunzelor, ale hartiei cutate, din curbura cablurilor suspendate sau din cea a baloanelor. Desi arhitectura se bazeaza pe legile esteticii, asemanatoare cu a artelor plastice, compunerea arhi- tecturalé a formei are particularitati specifice. Relatia dintre diferitele echivalente spatiale ale functiunilor si posibilititile diferite de alegere a structurii conditioneaz& frumusetea cadrului arhitectural. Fig. 2.7. Ciroul din Bucuresti.a CAPITOLUL 3 7 COMPOZITIA ARHITECTURALA _... - Arhitectura devine o experienta personala placuta atunci cand aspectul cladirilor atrage si trezeste anumite emotii si simtaminte. Aspectul placut si frumos al cladirilor rezulta, in principal, din compunerea armonioasa a formei arhitecturale. O forma frumoasa contribuie la satisfactia vizuala, da sens si intareste valorile spirituale, le face inteligibile. Forma unui spatiu_ nu este arbitrara, ea se coreleazi cu nevoile functionale si constrangerile structurale. Frumusetea unei clidiri este accentuata de efi- cienta rezolvarilor functionale si structurale: Compunerea formelor arhitecturala presupuné nu’ numai logica, me- toda, analize rationale si aprecieri masurabile ci gi'intuitie, emotie, senti- mente si judecati subjective. Forma unei cladiri impresioneaza prin felul in care sunt folosite proprietatile ei expresive si prin organizarea or- donata, subtila si armonioas’ a componentelor spatiale. Spre_deosebire de artele plastice, existenta fizicd a spatiului arhitec- tufal este definit® de suportul elementelor structurale care include volu- miétria incaperilor, planurile orizontale ale pardoselii si plafonului, cele verticale ale peretilor, pantele acoperisului, pozitia ferestrelor si usilor. Acestea se interconditioneaza si creeaz’ diferite configuratii, deosebite pentru fiecare spatit. Chiar si cea mai mica diferent& de interpretare con- tribuie la obtinerea unor trasaturi estetice proprii si a unui aspect arhitec- tural inconfundabil. Arhitectura comunica subtil anumite mesaje si intelesuri printr-un lim- baj propriu, aleatuit din-elemente cu valoare simbolicd si intelesurile aso- ciate acestora. Elementele limbajului arhitectural sunt compuse dupa un sistem bazat pe principii compozitionale specifice. Ele comunica cat mai coerent relatia dintre context, program si solutie, Efectul deriva din sim- plitatea si eleganta cu care este imbinata forma_cu rezolvarea functionala si structura clidirii. : Infelegerea si interpretarea mesajului formei arhitecturale poate fi ex- trem de variata,.determinant fiind felul in care este creeati expresivitatea imaginii vizuale, Parerea subiectiva a fiecdrei persoane asupra nagjunii de frumos are si ea un rol deosebit de impoftant. Cineva prefera clidirile inalte, altcineva apreciaza a cladite joas’. Uneori este agreata legatura vi- zuala a suprafetelor vitrate cu exteriorul sau, dimpotriva, se considera mai 17important economia de energie realizata cu ferestre mai mici. De aceea, alegerea modalitatilor de rezolvare cat si criteriile de apreciere a unor forme arhitecturale este conditionata, in mare masuri, de prejudecatile, convingerile, sensibilitatea gi preferintele celor implicati. Perceperea personala a, formei arhitecturale se bazeazd pe experienta spatial anterioara a subiectilor. Ea face posibild identificarea dimensi- unilor, greutatii, tii, presiunii, fortei si rezistentei aparente a formelor per- cepute. Perceperea mesajului este uncori alterati din cauza unor conditii fiziologice sau psihologice. Desi se adreseaz% tutu- ror simturilor umane, arhi- tectura este perceputa pre- ponderent vizual. Obis- nuinta vederii curente, asa cum se observa in figuia 3.1, este dependenta de ca- pacitatea fiziologica’ a pri-! virii umane, cu consecinte® asupra acuratetii imaginii vizuale. Cémpul vizual po- licrom se limiteazi la 40° in plan orizontal sila apro- ape 30° in plan vertical, din care 2/3 spre partea infe- curente tioar’. Tendinta simetri- Zarit frontal a imaginii ca sia tuturor stimulilor ordoneaza, de regult, imaginile tn raport cu un ax Vertical. Sensul frontal al orientarii a dezvoltat in timp un sistem fizico- psihologic care creazd anumite sentimente si acorda chiar semnificat morale fata de sus ~ jos, faa - spate si dreapta — stinga, cu refetire dis- linet la calitate ta raport cu directia, Spatiul se deschide th fata si se inchide in spaté. Th consecinfa, oamenii acordi o mai mare atentie aspéc- tului fetei si elementelor frontale. Tot odata fata ate conotatii publice si teprezentative fn timp o: mnified intimitate si vulnerabilitate. Pe de alfa parte, centrul fi + Imagini il constitue insisi persoana privi- iorului, in consecinta imaginea vizuali se modifica odaté cu schimibarea pozitiei privitorului, efectul fiind diferit in functie de viteza deplasarii. Desi oamenii sunt obignuiti sa apartina gi si traiasc¥ In cadnul families, 2 unui grup, sau Punei comunitali, fiecare persoan’ are nevoie de un spatiu liber propriu, individual, tn jurul corpului, mai mic sau mai mare. Acesta constitue © protectie virtual’, definita de limite invizibile. in care Fig. 3.1. Obisnuinta vede isnimeni nu este acceptat. Dimensiunea acestui spatiu individual este dife- rit pentru fiecare persoana, tip de cultura si mod de viata. El defineste si exprima atitudini, simtAminte sau judectti individuale. Spatiul individua- lizat asigura intimitatea, atat de importanta pentru dezvoltarea personali- 1atii umane gsi mentinerea unor relatii sociale armonioase. Atunci cind spatiul propriueste invadat, dispare senzatia de intimitate si relatiile inter- umane sunt alterate. Cand distantele sunt prea mari, Comunicarea ‘si Con- tactele sociale cu alte persoane sunt ingreunate Mecanismul perceptiv include toate simfurile umane, nu numai cel vi- zual. Astfel la reactiile favorabile fata de arhitectura unei cladiri participa nu numai satisfactia vizuala sau fizicd. Sunt necesare si anumite particu- laritati expresive ale spatiilor, favorabile declansarii satisfactiei estetice. Frumusetea cladirilor deriva din perceperea total a spatiului arhitectural. Desi oamenii au aceleasi posibilitati de percepere a dimensiunilor, con- fortului sau calitatii si folosese acelasi aparat.nervos central de analiza si raspuns, evaluarea éxperientei estetice este variabila. Valoarea judecit} estetice-este diferiti pentru-fiecare individ, cultura, stil de-viati, epoca sau teritoriu si ea nu poate fi izolata de matricea experientei personale si pro- pria evolutie. Arhitectura reprezinti, reflect si exprima valorile, nonmele si cre- dinjele oamenilor. Ea serveste ca simbol al culturii si civilizatiei unei societati, Teprezintind f Epoca, migcare artistica, un teritoriu, un program sau un anumit creator. Trasiturile estetice valoroase diferentiaza si evidentiaza personalitatea unor rezolvari arhitecturale, bazate pe extin- derea posibilitatilor structurilor traditionale, pe abilitatea imtroducerii unor inovatii, pe modalitatea de integrare a noilor tehnologii sau materiale si, desigur, pe crearea unor forme adecvate acestora. Stilul cladirilor caracterizeaza o anumit& viziune esteticd asupra spatiului arhitectural, utilizarea preferenjiala a unei anumite structuri si un_repertoriu specific de forme si ornamente. Conceptia rezolvaritor stilistice se bazeazi pe traditia ‘acumulata de-a lungul timpului si valorificatea inovativa a experientei trecutului. Sunt stiluri care, prin valoare lor simbolica, au depasit sfera arhitecturii - definind o intreaga civilizatie. Stilul i expresia estetic’ ajuta la interpretarea mesajului unei cladiri. Desi interpretarea acestuia depinde de propria sensibilitate, caracterul este determinat de raportarea la o scaré de valori estelice, unanim acceptate. e Elementele limbajului arhitectural . Comunicarea mesajului se face prin elemente simbolice care se con- stitue intr-urradevarat limbaj arhitectural. 19Arhifectura comunica in primul rand prin intermediul proprietatilor estetice ale geometrici spatiului arhitectural. Proportiile perfect echili- brate ale unui templu grec’ reprezinta eleganta si rationalismul acestei culturi antice. Boltile elansate si luminoasele vitralii ale unei catedrale gotice vorbesc despre importanta spiritului in viata medieval. Prispele primitoare ale caselor taranesti exprima optimism, deschidere spre natura si lumea inconjuratoare. Cladirile industriale arata importanta eficientei, glorificdnd tehnologia modem®, Aceste expresii, ca gi informatiile despre destinatia claditilor, sunt comunicate printr-un sistem expresiv proptiu, bazat pe capacitatea simbolicd a arhitecturii, Continutul simbolic al formelor arhitecturale este recunoscut si inter pretat datorita semnificatiei elementelor limbajului arhitectural. El se foloseste, pe lang volumul general sau elementele componente ale cladirii, de aspectul diferitelor materiale de executie, de culori, textura sau model: Arhitectura prefers elementele simple care, putand fi per- cepute cu usuringa, sunt capabile si comunice mai ugor si direct mesajul expresiv. Cu eat perceperea limbajului arhitectural este mai usoara cu atit cladirea pare mai frumoas’. Elemente cele mai importante si expresive ale limbajului arhitectural sunt figurile geometrice de baza indi cate in figura.3.2., respectiv punc- tul, linia, planul si volumul. Lu- mina si umbra, culoarea, modelul si textura pun in valoare mesajul, eae completeaz& si imbogatesc lim- bajul arhitectural. Punctul genereazi__liniile, marcheaza intersectia si intalnirea acestora la coltul unui plan sau volum. Pe de alta parte, punctul centreaza imaginile si le domina. Linia rezulta din extinderea punctului intt-o énumita directie. Carac- terizata de dominarea lungimii asupra grosimii, de configuratia traseulu: si continuitate, linia uneste, leagi si suporti planurile ‘sau formeaza ‘muchiile care le contureazi. Linia reprezinta intalnirea cu sau dintre dif- erite materiale dé constructie, ancadramentelé golurilor sau tefeaua or- donata a elementelor structurale, Expresia elementelor lineare depinde de pozitia si orientarea lor dar si de greutatea vizuala, repetabilitatea si inter- valul dintre ele, © ‘linie vertical’ exprima 'echilibrul cu fortele gravitationale, inaltare si spiritualitate. RefRtarea ordonat&, a unor linii Verticale defineste un plan sau un volum transparent. Linia orizontali, ca cea a pamantului sau a orizontului, semnificd stabilitatea, calmul si echili- 20 ai, Fig. 3.2. Blementele geometrice ale imbajului athitectural,brul static. Linia obligg sugereazd dinamism, tensiune gi migcare iar sen- sul ei de inclinare exprima crestere sau descrestere. Planul este generat de extinderea unei lini in sens perpendicular pe directia ei sau de rotirea in jurul unui punct. Suprafata rezultata, plana sau curba, este delimitati de liniile de contur. Acestea formeazi muchiile planului si ii definesc lungimea si latimea. Configuratia siimpla $i regulata unui plan il face mai ugor de-perceput si inteles. Sunt preferate figurile geometrice primare: cercuil, triunghiul si patratul. La fel cele derivate prin modificarea unei dimensiuni sau inscrise intr-o figura de baz’, cum sunt dreptunghiul, rombul, hexagonul sav octogonul. Expresia figurilor de- pinde de geometria lor dar gi de contextul amplas&rii sau de pozitia in raport cu planul de baz’. Modificarea proportionala a dimensiunilor si adaugarea sau extragerea unei mici portiuni nu afecteaza, de regula, imaginea vizuala generala a planului initial. Volumul _provine din extinderea sau, ro- A tirea. plamtrilor. Aces- e fea genereaza o forma tridimensionala — dis- IN tinct’, regulata si usor de recunoscut. Volu- mul este__definit~de~ Tungimé, [atime si inaltime. Ca element al limbajului arhitec- tural, volumul se re+ fera atat la masa cla- dirii, vazuta din exte- rior, cat si la spatiul interior continut de acesta, delimitat de planurile inchiderii. Forma cla- dirii depinde de configuratia plana sau curba a planurilor care delimiteaza volumul dar si de relatia care se stabileste intre el si spatiul Inconjurator. Delimitarea vizual& a volumului spatial (Fig. 3.3.) este definita de planu- tile care il inchid si, totodata, ii determina atributele. Planul de baza, cel al terenului sau pardoselii, defineste conturul unei incdperi, al unei clidiri sau al unei zone ( intr-un context urban mai‘larg ). Planul superior, al pla- fonului sau al acoperisului, defineste inaltimea si configuratia spatiului dintre el si planul de baza. Planurile verticale ale peretilor sunt cele care defin&c conturul spatiului interior, muchiilg si colturile. Planurile inchiderii deliniiteaza si modeleazi forma spatiului interior Fig. 3.3. Delimitarea vizuala a volumuluiconcomitent cu forma exterioara a cladirilor. Gradul de deschideg, intre spatiile interioare sau spre spatiul exterior, imprima un caracter specific si diferentiaza imaginile arhitecturale. Lumina si tanbra participa la accentuarea formelor arhitecturale. Natu- rala sau artificiala, directa sau indirect, la nivel sau deasupra, lumina di viata si expresivitate formelor. Lumina si opusul ei umbra, obscuritatea, permit sesizarea-dimensiunilor,culorii, modelului si texturii formelor. Pe - langa aceasta, lumina gi umbra genereaza expresii proprii: solemnitate, seninatate, mister, neliniste sau teama. Direofia luminii, intensitatea si du- rata iluminarii sunt importante pentru punerea in valoare a formelor. Dis- tribufia ferestrelor, dimensiunea, proprietafile gi relatiile lor vizuale defi- nesc calitatile spatiului arhitectural. Culorile au un rol deosebit in caracterizarea spatiului si formelor arhitecturale. Ele au importante efecte psihologice asupra celor ce folo- sesc. spatiul respectiv. De pildg, culorile rosu gi galben dau senzatia de caldura iar albastrul si violetul de rece. Culorile calde, de regull, au efect tonic; stimulator, uneori chiar iritant. Cele teci, in special albastrul, au actiune calmanta si linistitoare. Culorile intunecate par masive, grele, apropie imaginea si micsoreaz aparent spatiul. Cele deschise par ugoare si delicate. Ele dau senzatia de indepartare aparenta a imaginii vizuale. Textura si modelul suprafetelor sfecteaz3 greutatea vizuala si scara iala. C suprafaté migeas&-sau cu un model accentuat pare masiva si grea, O suprafatd lucioas’ pare mai mare si chiar mai usoara sau mai departata decat este in realitate. Contextul perceperii vizuale este deosebit de important © pentru claritatea imaginii, cu efect asupra formelor cladirii. El accentueazi sau modificd greutatea vizualé, scara i proporfiile unei cladiri. Conditiile iluminarii si jocul umbrelor, contrastul dintre culoarea, textura si modelul unui element fata de cele din jur, pozitia relativa fata de alte elemente si relajia’ stabilit# cu acestea impreuna cu pozitia, distanta, directia si orientarea privitorului, afecteaza abilitatea identificarii formelor si acuratetea perceperii- Limbajul arhitectural se foloseste de elementele arhitecturale ale cladirii. Felul in care acestea delimiteaza si compartimenteaza spatiul determina forma, constituind punetul de pomnire al expresiei arhitecturale prin care voluniul spatial ne impresioneaza. Combinarea diferita a plinu- tilor cu variate tipuri de deschideri, cu colonade, stalpi sau arce, confera caracterul si expresia individuala fiecarei cladiri. O clidire monumental, cu 0 colonada pe toata inaltimea, cu intrarea marcata de un impuntitof” portal, exprima miretie, intimideaza, insufland sentimental de ordine si stabilitate. Cladirile cu siruri de ferestre identice degajai simplitate, calm, =uncori chiar uniformitate, rezultata din ritmul repetigiv al elementelor. Forma acoperisurilor are si ea un impact major asupra aspectului, intre- gind imaginea vizuala. fn acest fel fornia intregii clidiri si a fiectrui ele- ment comunica mesajul dorit citre contemporani gi urmasi. Organizarea formei arhitecturale Elementele arhitecturale.se:ordoneaza intr-o compozitie uiiitara $i ar- monioasa. Compozitia organizeaza coerent forma arhitecturali folosind procedee proprii pentru definirea volumului construit, stabilind relatia ou spafiile din jur, fluenta miscarii si continuitatea spatial’. Fiecare spatiu) interior, corespunzitor unei incaperi, are o forma pro- pric. Forma acestitia deriva din cerintele functionele gi rezolvarile struc- turale cArora le corespunde configuratia planurilor inchiderii, dimensiu-* nile gi silueta volumetricd. Configuratia planurilor de inchidere sau com- partimentare determina expresia spatialé. Astfel un spatiu delimitat de planuri patrate este static si neutru. Spafiul devine dinamic. si incurajeaza migcarea daca planurile Jaterale cresc in lungime. Planurile piramidale fac spatiul mai stabil iar cele circulare centreazi compozitia. Modelarea tridimensionala a spatiilor interioare ( Fig.3.4. ) depinde'de atributele functionale si simbolice ale volumului fiecarei incZiperi, de im- portanfa lor in ierarhia cerintelog, de necesitatile dimensionale, de ilumi- narea lor si vjzibilitetespre exterior. in cazul tipului masiv inc&perile au un caracter intim si, interiorizat, chiar static, datorité dominarii suprafetelor pline. Ordonarea elementelor respect importanta functional si diferentele dimensionale iar corelarea si conexarea cu spatiile din jur este dirijata prin intermediul unor goluri izolate. Fig. 3.4, Modelarea tridimensionala a spatiilor interioare : 1 - Tip masiv; 2 - Tip schelet; 3 - Tip mixt 23Tipul schelet este caracterzm ge dimensivnea liber’ mai mare a spatiilor si flexibilitatea delimitarilor interionre. Volumul spatial este li- ber, expandabil, dar creaza o imagine neutrd, cu putine posibilitati de ar- ticulare compozitionala. ; Tipul mixt ofera cel’ niai bogat si expresiv repertoriu. compozitional, datorita multiplelor posibilitati’ de diferentiere “a caracterului formei spatiale, combinand avantajele primelor doua tipuri, Formele tridimensionale ale spajiilor interioare sunt exprimate af 4 direct in exterior gi se reflecta in silueta cladirii ( Fig. 3.5). Daca spatiile interioare rezulté din di- vizarea unui spatiu unic, silueta clidirii’ este, de regula, sobra, calma, -statica. In organizarea cu- 4 7 mulativa, silueta este pitoreasca, Fig, 3.5. Silueta cladirilor dinamica, uneori chiar agresiva. Rezolvarile sobre sau pitoresti sunt la fel de interesante si frumoase. Impactul volumului exterior al unei cladiri depinde nu numai de sistemul de organizare ci si de felul in care sunt imbinate formele, de dimensiunile, conturul gi relatia partilor com- ponente sau.de topografia lacului dé amplasare si vecinatati. Calitatile vizuale ale exteriorului unei cladiri sunt dependente de pro- prietatile inchiderilor volumului constuit. Configuratia suprafetelor si miuclifilor-planurilor inchiderii, dimensiunea, culoarea si textura, chiar si amplasarea sau orientarea clidirii faa de privitor conlucreaza la definirea volumului spatial. Tratarea diferiti a planurilor adiacente, marcarea ‘muchiilor si plinurilor cu elemente distincte-sau jluminarea diferita a su- prafetelor, articuleaza imaginea spatiala. Continuitatea spatiala si vizuala cu spatiile din jur este definita de natura planurilor care |e separt si le alatura, Golurile practicate in inchidere - prin dimensiunea, numarul si Pozitia lor, contribuie la comunicarea gi'fluenta spatiala. Ele influenteaza calitatea iluminarji, permit focalizarea privirii spre exterior si afecteazi caracterul miiscarii. * Compozitia arhitecturala- ordoneaza imaginea vizuala pe baza unor principii, uneori conventionale,. dar usor de sesizat, Cu toate acestea asigura efectele inedite, cu o incareatura emotionala inepuizabila.i CAPITOLUL 4 i PRINCIPLE COMPOZITIEI ARHITECTURALE Aspectul placut si frumos al cladirilor rezulta din simplitatea si acu- ratetea compozifiei arhitecturale. Arhitectura compune formele spatiale pe baza‘unor principii indelung verificate de practici. Aceste principii constitue un set de reguli morfologice care sustin armonia compozitionala printr-un sistem de combinare a elementelor arhitecturale intr-un anumit context. Ele pot fi regasite in arhitectura templelor antice, a catedralelor gotice, a palatelor renascentiste sau a cladirilor modeme. Michelangelo, Frank Loyd Wright, Le Corbusier sau Ion Mincu au folosit cu abilitate aceste principii. Subtilitatea si intuitia cu care sunt folosite este cea care creeaza expresia frumoasa a.unei claditi: Principiile compozitiei arhitecturale constitue un sistem, usor de inte- les si utilizat, de aranjare a tuturor elementelor componente in asa fel incat si se obtina o cladire unitara, omogeni si echilibrata. Acest sistem se referd de la cele mai mici ejemente de detaliu, la o cladire in intregime si chiara marile-ensambluri urbane. Alcituirea unei cladiri nu este omogena, elementele componente sunt distincte si diferentiate. Desi figurile geometric ale acestora ( Fig. 4.1.) sunt simple, formele lor capita caracteristici, pozitie si rol propriv ii ca- drul cladirii. Compozitia presupune unitatea variatelor elemente compo- nente si relatii armonioase intre ele, bazate pe proportie si scara. AoC f OL Mt AA = ae ra, a if ie m Ao ry ol U Fig. 4.1. Figurile geometrice uzuale ale elementelor arhitecturale v OrDispunerea lor limpede, clara, lesnicioas’, fireascé, asigura ordinea si coezilinea compozitionala ( Fig. 4.2. ). Unitatea presupune mai mult decat repetarea uniforma, monotona, a unor elemente geometrice identice. Ea consta in miiestria de a lega diversitatea partilor componente ale cladirii in aga fel incat si alcatuiasca un intreg sts ttl Fig. 4.2. Dispunerea ordonata a elementelor componente Varietatea elementelor constitue 6 premiza importanta pentru obti- nerea unitatii dintre elementele componente si, prin aceasta, evitarea monotoniei. Diversitatea partilor contribuie la orientare, faciliteaza iden- tificarea si gradarea, permit selectarea sau stérnese interesul. Proportia este cea care stabilegte raporturile vizuale armonioase intre partile componente si-tntre -acestea si intreg ansamblul compozitional. Aceste raporturi nu sunt numai cantitative sau dimensionale. Ele se refera si la calitate, adic& la raporturile vizuale placute, avand valoare.estetica. Proportia stabileste relafii unitare intre multitudinea elementelor clidirii, creazé ordinea si continuitatea componentelor spatiale, intr-o maniera care poate fi simfita, recunoscut’ gi acceptata de privitor. Functiunea si natura activitatilor dicteaz& gi controleazd proporfia forme’ si spatiilor arhitecturale. Anumiti factori tehnici limiteaz’ posibili fitile de alegere a proportiilor. Materialele de executie si felul in care structura rispunde Ja eforturi impun anumite raporturi, specifice fiecarui element. Subiectivi- tatea aprecierilor si deformirile datorate pozitiei sau distantei de obser- vare, fac ca proportiilor sa nu fie la fel percepute de toate persoanele. Intélnind in mediul natural multe exemple cu Taporturi proportionale precise, usor de intuit, oamenii le-au gasit fruimoase si Je-au folosit . Un exemplu sunt frunzele de stejar sau florile de maces, éristalele de zapada, steaua de mare sau corpul uman. De-a lungul timpului au fost preferate anumite sisteme proportionale cu valoare éstetica Tecunoscuta, rezultate din relatii placute ochilor de natura aritmetic’, geometrich sau armonica. Fiecare sistem proportional ( Fig. 4.3.) a stabilit 0 ordine vizuala proprie 8i relatii precise pentru asigurarea aspectului dorit. 26 oaSectiunea de aur folosita in antichitate se baza pe seria de numere 1, 2, 3, 5, 8, 13 - in care fiecare numar este suma dintre celor doua anterioare. Triunghiul de aur al Jui Pytagora, cu laturile de 3, 4, 5, are intotdeauna unghiul de 90°, relatia @ a unui sir Fibonacci si raporturi apropiate de sectiunea de aur. Sistemele proportionale pot fi regisite la multe monumente de arhi- tecturd realizate in diferite perioade. Asifel, proportii-armonioase s-au obtinut la ordinele clasice*de arhitectura prin metoda modulului. Ca modul, ordinele clasice ( Fig. 4.4, ) a folosit raza bazei coloanelor si misurarea tuturor elementelor in raport cu aceasta. LSA Pal de aur —— ‘Triunghiul Ini Pythagora A B. ¢ AtB=Gs_B4C=eiem Mw a Seriile de dreptunghiuri proportionale Cercul inseris in triunghial isoscel Fig. 4.3. Sisteme proportionale lazeBazat pe raporturile proportionale armonioase ale corpului uman, Athitectul Le Corbusier a propus Modulorul ( Fig. 4.5. )ca sistem pentru dimensionarea tuturor componentelor unei cladiri, Scara arhitecturala ( Fig. 4.6.) se refera la masurarea vizuald relativa a dimensiunilor unei forme sau spatiu in raport cu un element cu dimensiu- ni cunoscute. In functie de elementul.de comparare, scara unei cladiri este fizica, vizuala, efectiva sau umana. Fig. 4.6. Scara unei cladiri Scara fizied se determina prin masurare direct, cu un instrument de masura standardizat, cu gradatii in unitati imperiale ( inch ) sau-in sistemul metric. Scara vizuald, de regula asociativa, determina dimensiunile cladirii prin repottarea lor la o dimensivne familiard din experienta anterioard a unor elemente: materiale de executie, parapete, trepte, mobilier, oameni sau copaci. ~ Scara efectivd este de natura psihologica - spatiul este simtit mare sau mic in functie de circtimstaiite. De exemplu, aceiasi incdpere pare mare - daci in interior este o singura persoand, sau mica - daca sunt prea multe persoane. « Scara umand se bazeaz& pe compararea cu dimensiunile uzuale ale corpului uman - determinate de tinuta corpului, ritmul miscarii, raza de actiune sau numiarul persoanelor, Scara spatiului arhitectural este afectati mai mult de inaltime decat de lungime sau latime. Configuratia, culoarea si modelul suprafetelor inchiderii spatiale, forma si dispunerea usilor sau ferestrelor ca si dimen- siunile mobilierului sau a vegetatiei amplasate in sau langi cladire, con- tribuie la definirea scarii La organizarea compozifiei arhiteciurale sunt utilizate si cfteva prin- cipii aditionale, cu referire-la conditiile de dispunere a fiecarei forme si spatiu in asa fel incdt si rezulte un ansamblu armonios. Axele de com- pozitie, simetria, igrarhia, ritmul gi refelele de referint? au rolul de a or- dona, clarifica sau accentua diferen{a sau-aserianarea dintre elemente, in + functie de diversitatea gi camplexitatea lor. 28© Axele de compozitie ( Fig. 4.7 ) constitue 0 linie spatial imaginara. ibilé doar cu ochii mintii, care organizeazi in jurul ei formele si spatiile arhitecturale. Axele orienteaza perceptia, accentueaza caracterul Static sau dinamic al compozitiei si dirijeaza atentia asupra unui element éomponent. Axa ‘simetrica, centrala, retine interesul vizual si. domina subconstientul, indicand 0, tinta unica, static’. Axa asimetricd disperseaza atentia, gradeaza imaginile, sugerdnd dinamismul gi migcarea. Fig. 4.7. Axa compozitiei : Sintetria (Fig. 48 ) const& din distributia echilibraté a unor forme si spatii similare in raport cu un plan, un centru sau un ax. Compozitia arhitecturala utilizeaza doua tipuri fundamentale de simetrie: simetria geometrica si simetria echilibrata, denumitd si asimetrie. Simetriea; 2 — Asimetrica comm, 1 a Fig. 4.8. Simetria : |-Geomeiricd; 2-Echilibrata * Simetria geometrica consté din repetarea identica, bilaterala sau radial, a-doua sau mai multe elemente fatd de un punct, o ax sau un plan de simetrie. Datorita Empului vizual dominant orizental si simtului normal al echilibrului uman, in compozifiile arhitecturale este preferat axul sau planul de simetrie vertical. Simetria echilibratd se obtine prin dispunerea asimetricd, arbitrara, Jibera, a unor forme si spatii echiva- 29lente, in balanfa fata de un ax sau un Plan asimetric virtual, amplasat in centrul de greutate al compozitiei. . Compozitia simetrica este sobra, calm’, sugerand repaos gi stabilitate, Dezvoltaté de regula pe orizontala, Perpendicular pe directia_priviri cladirea simetricd prezinti o serie ordonata de ferestre identice, intrarea principald in centru si un acoperis simplu. Compozitia asimetrica gene- reaza cladiri cu forme si spatii neregulate, dinamice si pitoresti, Silueta cladirii este activa, aspectul variat, modelat de contrastele dintre plinuri si goluri, dintre lumini si umbre. Terarhia ( Fig. 4.9 ) ordoneaz& formele i'spatiile dupa importanta lor relativa in cadrul compozitiei arhitecturale. Rezulti ‘0 organizare seoventiala, bazata pe diferentele inerente dintre componente. Rolul ma- jor este asumat de spatiile impor- tante functional sau simbolic, ca 0 comiponent& principala in. cadrul. ansamblului. Orice forma sau spatiu care prezinta o exceptie de la rezolvarile uzuale este 0 po- tentiala dominanta. Dominanta devine vizibila datorit® forme! geomet diferite sau_contras- tulur dimensional fat “de ele mentele din jur. Amplasarea stra- tegicd amplifict’ importanta cén- Fig. 4.9. Terarhia : Ateneul Roman trului ‘compozitional, al elemen- telor dominante fata de cele dominate. Ritmul (Fig, 4.10.) rezulta din repetarea regulata, secventiala, a unor elemente inrudite ale compozitiei arhitecturale care, prin natura Jor, sunt repetitive. Elementele se succed la intervale coustante, pe orizontala sau verticala, exprimand miseare gi dinamism.Ritmul simplu rezulta din repetarea unui singur element, dispus la in- tervale egale. Ritmul compus folosesie alternativ cel mult trei elemente diferite, dispuse la intervale egale sau inegale. Pentru,ca ritmul s& fie se- sizal; (rasaturile unui element repetitiv pot fi identice sau inrudite. Per- ceperea ritmului devine dificila la mai mult de trei elemente diferite. fn funetie de Proportia elementului si intervalul de repetare, ritmul su- geréaZa iiscaré, asociata unor importante valori expresive. Ritmul poate sa fie lent sau rapid, greoi sau vioi, solemn sau pitoresc. Repetarea prelungita a elementelor identice sugereaz stagnare, monotonic. in contrast cu. ritmul elementelor repetitive identice, accentele sau pauzele variaza expresia compozitionala si o fac interesanta. Elementele de referinta (Fig. 4.11.) ordoneaza gi leagi elementele unei compozitii. Ele organizeazi geometric si controleaza compozitia arhitecturala prin prezenta constant a unui model regulat si continu, for- mat din inii sau retele de linii, din plamuri si din volume. _Liniile sunt elemente primare de referin{a.. Ele pot fi orizontale, verti- cale sau inelinate. O singura linie formeaza un ax, mai multe linii - para- lele sau perpenndiculare, formeaza o retea de ghidare. Ele trebuie s4 aiba suficient4 continuitate vizuala pentru a lega toate componentele. Planurile si volumele incorporeaza componentele, asigurand unitatea compozitiei. Fig. 4.11. Elemente de referinta : 1 ~ Linii; 2 Suprafete; 3 - Volume Principiile compozitionale coexista si se interconditioneaz’. Ele defi- nese cu precizie organizarea optima a:spatiilor, forma ideala a inca- perilor, aspectul adecvat al inchiderilor, pozitia ferestrelor sau usilor, structura corespunzatoare si ornamentele potrivite. Configuratia formei sau spatiului nu este niciodata identica deoarece contextul este diferit. Fiecare mica diferenta “de context contribuie la schimbarea modului de rezolvare a clidirilor. Amplasarea geograficl, to- pografia locului, cultura, modul de viata sau pozitia de percepere, au im- plicatii majore asupra arhitecturii, Cladirile dialogheaz4.cu contextul am- pkisarii, depind de contextul social si arata diferit in functic de contextul perceptual. Contextul amplasér i nu este numai o problema de contur sau de silue- ta. El implica gi o anumita atitudine fala de organizarea functionala si 31alegerea structurii. Pe de alta parte, o cladire amplasat intr-o localitate trebuie sa {ind seama de cladirile care o inconjura pentru a se incadra in ansamblul construit ca aspect, stil, dimensiune sau pozitie. Rezolvarea este diferita pentru amplasarea pe o suprafata mica de teren fata de cea pe 0 suprafata mare, pe un teren cu pante accentuate sau un teren plan, pe un sol bun de fundare sau unul impropiu. Contextul social, definitoriu pentru arhitectura unei cladiri, reflecta dorintele gsi necesitatile, atitudinile, credintele, simtAmintele, cultura, obiceiurile sau valorile care motiveaz’ oamenii intr-un anumit timp si loc. Cladicile constitue un mediu potential care -faciliteazi organizarea comunitatii, gruparea sau izolarea indivizilor si, tot-odat, asigura sensu! intimitatii si al propriei identitai. Contextul perceptual ( Fig, 4.12. ) influenteazi felul in care este se sizat@ arhitectura unei cladiri. Perceperea dimensiunilor, scarii, propor- fiillor si greuta{ii vizuale a formelor depinde de pozitia privitorului, de dis- tanta si directia privirii ca si de contrastul dintre cldire si spatiul din jur, natural sau construit. Privirea tinde sa alunece rapid pe suprafeyeie plane spre_elementele_intere- sante din purict de vedere vi- mal. De departe se observa mai bine forma generala iar de aproape sunt sesizate de- taliile. Imaginea frontal este : Giferit& de cele laterale, de- — <___Sh-ssenblu si tmprejurimi formate de unghiul vizual al i perceperii. La fel difera Fiz.4.12, Contextul perceperii imaginea privita de. sus sau ; de jos. fati de imaginea vazuta la nivelul ochilor. Natura si directia luminii, diferite in functie de timpul obiectiv, schimbarile fizice in timp sau pozitia relativa a altor cladiri si elemente, sunt la fel de importante pentru perceperea vizuala a formelor. Garantia unei compozi{ii annonioase rezulta din folosirea cu miiesirie a principiilor compozitionale tinand seama de. context. Dezavantajele contextuale de amplasare sau percepere pot fi. corectate optic prin modificiri de scari, proportie sau ritm. Riscul acestor modificari 4l constitue schimbarea caracterului compozifional. Evitarea exagerarilor, cchilibrul; simplitatea, claritatea si eleganta, constitue premizele fru- musetii si a intelegerii ideilor definitorii ale limbajului arhitectural 32 i | ch=detalii__¢ 2h - irapresii de ansasublu o: CAPITOLULS =! ORGANIZAREA SPATIULUI CONSTRUIT Spatiul construit este“un spatiu continu care nu poate fi imparfit in componente de sine statatoare. intre incdperile unei cadiri, intre cladirile unui cartier si intre cartierele unei localitafi nu exista limite precise. Ele coexista intr-un spatiu unic, ca parti componente ale ansamblului, diferite ca functiune si avand individualitate proprie. De aceea organizarea spatiului construit este un proces complex care presupune nu numai cunostinte tehnice ci si stapanirea limbajului estetic. Spatiul arhitectural constitue forma superioara de existent’ ‘a spatiului construit, avénd ca scop satisfacerea necesitatilor si dorinfelor individuale sau ale intregii societai. Arhitectura orgaiiizeaza spatiului, interior al ‘unei, cladiri, cel exterior dintre cladiri si din jurul lor, cel al localit&tilor si al sistememelor de localitati ( fig. 5.1. ). Termenul de arhitectura se refera insa de regula la cladiri. Pentru organizarea spatiului construit al localitatii se foloseste termenul de urbanism iar pentru sistemul si legatura dintre localitayi cel de amenajare a texiforiului. ~ Conceptia, pregitirea si executarea spatiilor construite comporta desféisurarea coordonata, pe o anumit’ perioada de timp, a’unor activitati de proiectare care constitue un proces amplu. Proiectarea are o participare directa gi hotaratoare la asigurarea conceptiei de ansamblu, la rezolvarile tehnice si economice si la fundamentarea eficientei solutiilor propuse. Sfera de actiune a arhitecturii in domeriiul proiectirii este vast si determinanta, cu precddere la gisirea unor solutii logice de organizare spatiala si a. celor mai potrivite sisteme constructive, la stabilirea ma- terialelor gi telmologiilor de execufie, la alegerea terenului si la am- plasarea judicioasa a cladirilor. Toate acestea au implicatii directe asupra executiei cu eforturi si preturi cat mai reduse, a realizarii cat mai rapide si scurtarea termenelor de punere in functiune ca si asupra cuantumului viitoatelor cheltueli de intretinere si exploatare. Rezultatul organizarii spatiului, materializat intr-un proiect, trebifie si corespunda cat mai bine tuturor cerintelor ‘de baza ale programuluf’ si a evolutiei cantitative si calitative a cladirilor in timp. Amplasarea unei clidiri se stabileste in functie de importenta si par- ticularitafile localitatii, pornind de la destinatia si tipul programului. Con- ceptiile sunt materializate in studiile si proiectele de urbanim. Acestea 33Fig. 5.1. Nivelele de organizare ale spatiului construit 34 cuprind totalitatea masurilor si pre- vederilor necesare realizirii obicec- tivelor. Ele sunt obligatorii prin lege pentru tofi cei care execut o cladire. Obiectivele, actiunile si misurile de dezvoltare pentru o localitate sunt stabilite in cadrul proiectului de ur- banism prin Planul urbanistic general (PUG). Prevederile acestui plan sunt Tespectate la intocmirea Planului ur- banistic zonal. (PUZ) pentru ampla- Sarea unor eladiri sau a unui ansamblu de cladiri, in special daca ele au in- fluent asupra unei zone din localitate. Condifiile locale de amplasare si exe- cutie.a.cladirii pe teren sunt. stabilite de Planului urbanistic de =detaliu (PUD), care constitue baza penta autorizarea executiei. Realizarea une? cldiri esie un Proces costisitor, care antreneazit cheltuieli importante, cu efecte nu numai imediate ci si in timp. Benefi- ciarul - persoana fizicd, firma par- ticular. sau institutie de stat, preci- zeaza necesitatile, alocd fondurile ne- cesare, stabileste si procura terenul pentru amplasare. Aceste date sunt {ranspuse intr-o tema de proiectare. Beneficiaryl este interesat ca 0 cladire Sa fie cét mai economic’, astfel incat 88 obfind rapid rezultate ample cu bani putini. Adevarata economie nu consti numai in ,valoarea.de executie a clidirii. Ea presupune efecte maxime cu un consum minim, adica eficienti, flexibilitate de adaptare la noi cerin{e, structuré. adecvata, si eleganta ima- ginii vizuale, dar siconsum redus de energie pentru utilizare confortabili a spatiilor, cheltuieli minime de preve-nire a uzurii si pentru intretinerea curateniei sau a aspectului. De multe ori economia exagerataé, prin adoptarea unor solutii provizorii, prin utilizarea materialelor de proasta calitate’ sau prin elimi- narea anumitor finigaje, are ca efect 0 crestere a cheltuielilor de ex- ploatare si intretinere sau accelerarea uzurii fizice a cladirii. Ea are si ireversibile consecinte Asupra sanatatii, -nivelului de cultura,.randamen- tului sau chiar asupra starii de spirit a utilizatorilor, care nu pot fi evaluate prin raportari economice. Avand in vedere aceste implicatii, este necesara consultarea specialistilor, chiar de la stabilirea principalelor repere ale temei de proiectare. Rezolvarea necesitatilor beneficiarului poate sA incalce, nu neapirat deliberat, interesele altor persoane publice sau parole ¢ si, in multe ca- zuri, chiar cele personale. De aceea s-au elaborat regulamente, normative si standarde care stabilesc anumite conditii obligatorii pentru proiectare si executie, cu referire la amplasarea cladirilor, la ce sé cuprinda si cum s& fie ele alc&tuite. Aceste conditii nu.surit arbitrare, fiind fezultatul expe- tientelor anterioare; indélung Verificite de practica. Conditiile au in vede- re nu numai asigurarea rezistentei cladirii, a conditiilor de confort si sigu- ranta folosirii, ci si o schema functionala viabild, aspectul si ambianta placuta, raportate la tipul programului de arhitectura. Tot odata ele sta- bilesc cum si sedesfasoare operatiile de proiectare si de executie a cladirilor. Avizarea proiectelor se face de catre organismele abilitate, capabile sa aprecieze corectitudinea solutiilor din toate punctele de vedere, s& veri- fice gi sa urmareasca respectarea acestora pe parcursul executiei. Autori- zarea este data de serviciile specializate din prefecturi sau primarii, dupa caz, in functie de categoria lucrarilor si tipul cladirii, cu respectdrea obli- gatorie a conditiilor din proiectele de amenajarea a teritoriului si a celor de urbanism intocmite anterior. Procedura de autorizare prevede eliberared initiala a unui certificat de urbanism. Acesta necesita datele referitoare la regimul juridic al cladirii, respectiv situarea terenului si dreptul de proprietate, precum si cele referitoare la destinatia cladirii, dimensiunile preconizate in raport cu suprafata’parcelei si echiparea cu utilitati. Sunt, necesare date. privind amplasarea cladirii in raport cu vecinatifile, respectiv distantele fat de clidirile existente, alinierea’ si inaltimea lor, indicele de ulilizare a terenului, modut de rezolvare a circulatiilor si acceselor i, in anumite situatii, chiar date referitoare Ja appectul cladirii. In acest fel-sunt im- plicate toate servitutile contextului si terenul avut in vedere, sunt limitate electele amplasirii haotice a diferitelor clidiri si devine posibila imtegrarea in intreaga compozitie a ansamblului construit al localita{ii 35La lucrarile complexe si importante din ansamblul locali sunt ne- cesare pentru eliberarea certificatului de urbanism gi unele avize sau stu- dii speciale. fn aceste cazuri se organizeaz& concursuri de proiectare si se solicit& consultarea publica asupra proiectelor prezentate. Dupa intocmiréa proiectului gi verificarea respectarii condifiilor spect ficate in certificatul de urbanism, este eliberaté antorizatia de constructic pentru un interval de timp’bine precizat: Daca termenul este depigit sau nu sunt respectate conditiile impuse, autorizatia isi pierde valabilitatea. La eliberarea autorizatiei sunt analizate organizarea funtionala, sistemul constructiv, principalele materiale de constructie, aspectul, expresivitatea arhitecturala si incadrarea in ansamiblul compozitional al locali Projectele sunt intocmite, de regula, de c&tre o echipa de specialisti care cuprinde, pe langa aihitecti si ingineri constructori, ingineri insta- latori, economisti si, uneori, chiar sociologi ‘si psihologi. ‘Volumul cladirii este reprezentat in proiect prin desene care transpun pe su- prafata h&rtiei spatiul tridimensional in dou’ dimensivuni. Pentru redarea ideilor si intelegerea proiectelor este absolut necesara cunoasterea repre- zentatilor conventionale uzual folo- site in desenele de: specialitate. Ex- plicitarea integrarii in context a cladirilor mai importante necesita prezentari in perspectiva( Fig. 5.2.) si machete. Arhitectura nu se limiteaz4 Ja proiectare, ci cuprinde intreg proce- sul dé organizare a spatiului con- struit, inclusiv executia cladirii, indiferent de dimensiunea sau importanta programului de arhitecturi. Arhitectul urmareste executarea proiectului pentru a preveni situatiile neprevazute sau modificirile arbitrare care pot altera conceptia, Numai‘in acest fel poate ff asigurata realizarea calitatii $i valoarea arhitecturala a unei cladiri. Fig. 5.2. PerspectivaCAPITOLUL 6 i REPREZENTARI CONVENTIONALE Realizarea unei cladiri necesita intocmirea unui project care si pre- zinte cat mai convingator solutia, in asa fel ca ea A fie bine inteleasa si apreciata. Prezentarea conceptiei se face in principal prin desene, com- pletate ou explicafii scrise si evaluari valorice. Desenele redau cat mai sugestiv rezolvarile propuse, folosind anumite reprezentari conventionale similare hartilor, inteligibile si clare pentru toaté lumea nu numai pentru specialisti. Spatiul construit este transpus, priti desenare pe suprafata plana a hértiei, folosind sisteme, prescriptii, metode si simboluri stan- dardizate care faciliteazd intelegerea, Aceste reprezentari constitue un limbaj. universal de intelegere si conmnicare.’specific, accesibj] tuturor celor intéresati. Desenele reprezint in doua dimensiuni expresia volumetriei spatiale, tridimensional, datorata conceptiei arhitecturale. Suprafota pardoselii si a plafonului, cele ale peretilor, suita de volume ale spatiului arhitectural si a cadruhai naturalinoare acestea se integreaz, sunt redate in desene prin intermediul unor reprezent&ri ‘plane, bidimensionale. Sistemele de reprezentare folosesc ca mijloc de redare proiectia volumului pe trei pla- nuri imaginare. In functie de felul in care sunt transpuse conventional formele tridimensionale pe planurile de proiectie, sistemul de reprezen- tare poate fi ortogonal sau perspectiv. Reprezentarea ortogonala se bazeaz& pe proiectia cilindricd a ima- ginii pe un plan perpendicular, cu centrul de proiectie considerat Ja in- finit. Este 0 pozitie virtuala din care, in realitate, cladirile nu por fi vazute nici odat&. Prin aceasta conventie. sunt. traispuse prin linii paralele, or- togonale, cele dou dimensiuni ale planului’ care defineste spatiul. Ele redau la scari adevarata marime si forma a planului respectiv. Imaginea cladirii poate fi recreaté mental pe -baza deprinderilor formate din expe- rienta anterioara. Pozitia planului imaginar‘de sectionare determina prin- cipalele desene ale proiectului (Fig.6.1): plaiul, sectiunea si fatada. Planul rezulté din sectionarea cladirii-cu un plan orizontal care taie toate elementele caracteristice ale: nivelului considerat. Planul nivelului este 0 proiectie a acestuia, privita de sus Jn jos@in care sunt precizate functiunile, circulatia, sistemul constructiv, dotarile si plastica clidirii. In plan sunt redate lungimea gi latimea fiecarei incaperi, peretii si golurile. 37Plan Sectiune Fafada Fig. 6.1. 38Sectiunéa se obtine prin taierea cu un plan secant vertical, longitudinal sau transversal. De regula, planul de sectionare este privit de la dreapta spre stinga. In sectiune sunt precizate in mod explicit diferitele rezolvari din planul vertical si apare inaltimea spatiilor interioare. Intrucat cuprinde clementele constrictive specifice, sectitmea caracteristica este considerata cea transversala. Z iu Fatada reprezirita proiectia Vederii exterioare din fata, lateral sau spate a cladirii pe un plan vertical paralel, perpendicular pe directia de privire Desenul cuprinde rezolvarile functionale si plastice ale fatadei, incepéind de la linia de pamént si pani Ia partea superioar’ a cladiri Planurile, secti ile si fatadele determina perceperea corect, la scara, a volumului cladirii. Ele trebuie strict corelate deoarece constitue imagini ale aceluiasi volum, vazut din pozitii diferite. In afara de planuri, sectiuni si fatade, proiectul de arhitectura contine si alte desene complementare cum sunt : planul acoperisului, planul subsolului, diferite detalii, per- spective intérioare si exterioare. Planul de amenajare a teritoriului, planul urbanistic general, zonal sau dé detalfu, completeazi imaginea generala si expliciteaz’ toate aspectele, inlesnind amplasarea cladirii. Reprezentarea in perspectiva se bazeazi pe proiectia conicd a imaginii, spatiul find redat asa cum este perceput in realitate. Desenele in perspectiva se folosesc entra prezentarea adevaratei infatisari a claditii, aga cum a fo8t-concepiita, privita din exterior sau din interior. Perspectiva poate sa fie axonometrica, paralela, sau la dou’ puncte de fuga. Tabela 6.1 Formatul planselor Simbol Dimensiuni-ax6(mm) | Suprafata-ax (m2) AO 841 x 1189 3,000 Al 594 x 841 : 0,500, A2 420 x 594 0,250 A3. 297 x 420 0,125 A4 210 x 297 0,063 AS 148 x 210 F 0,031 Redarea desenelor pe plans se face pe baza unor prescriptii precise dé Teprezentare, cu referire la formatul si aspectul. plangei,'scara desenelor, sistemul de cotare, grosfmea lisiilor si scrierea utilizati. Desenele se exe- cuta pe hartie de desen sau.calc, in creion sau tus. Formatul plangélor ( Tabela 6.1. ) se alege in asa fel incat sa cuprinda 39in intregime desenul la scara. Formatele standardizate ( Fig. 6.2. ) au di- mensiunile corelate cu cele uzuale ale hartie de desen sau ale calcului, ugurand consultarea, manevrarea si indosarierea plangelor. Formatul de baz al hartiei, notat.cu Ao, are dimensiunile a x 4 alese in aga fel incat suprafata si fie de Im’ Formatele derivate din.acesta au suprafaja egala cu jumatate din suprafata formatului imediat superior. Fata de dimen- siunile formatelor normale’se pot folosi si alte formate, ‘cu dimensiunile mirite. Marirea se poate face cu 1,5; 2,0; 2,5; 3,0. Pe conturul fiecdrei planse se deseneazi un chenar. Chenarul se traseaza cu 0 linie groasd la distanta de 5 mm de margine, cu exceptia la- turii din stanga unde se las 20 mm pentru indosariere. Fiecare plans& are desenat in coltul din dreapta jos, la baza chenarului, un indicator pentru identificarea desenului si a elementelor reprezentate. Plangele se pliaza, pentru indosariere, la dimensiunea normala a unui dosar, respectiv a for- matului A4. Plierea desenelor se executa in asa fel inc&t indicatorul sa wind intotdeauna deasupra, vizibil din pozitia normala de deschidere a do- sarului. Fig. 6.2. Formatul standardizat: 1-Blernentele formatului; 2-Marirea pe directia laturii mici; 3-Miarirea pe directia laturei miari; a-Formatul; b-Chenarul; c-Indicatorul Desenele se executa la o scara graficd cat mai potrivita cu continutul si faza de proiectare, cu dimensiunea desenului si.scara reprezentdrii. Se reprezentarilor din desene trebuie s@’fie cat mai clara gi explicit’. Seara grafica d unui desen reprezinta raportul dintre dimensiunile lineare, fe pe desen gi dimensiunile reale ale, elementului. Scirile uzuzle pensic pa Lele de ach fi :2 5 sua i der fare pentru ca desenul sa aib& o dimensiune potrivita, usor de perceput. Scara desenului este notata in indicator. Daca planga contine desene cu scari diferite, scara se noteaza langa denumirea desenului. ¢5 Stiind scara grafict a desenului se pot reconstitui, dimensiunile ade- varate prin mésurarea direct’ a-elementului pe desen si transpunerea misurilor in dimensiuni reale, conform Tabelei 6.3. 40rs Tabela 6.2. Scari uzuale pentru desenul de arhitectura Reprezentare grafica Sciiri grafice Planuri de amenajare.a teritoriului 1 : 20.000; 1 : 100.000; | : 200.000 Planuti urbanistice 1; 5,000 ; 1: 2.000; | : 1.000 Planse de pfezentare a cladirilor 1200 ~ Planuti, sectiuni, fatade 1: 200; 1: 100; 1: 50 Detalii 1: 1: 5;1:10;1:20 Tabela 6.3. Scari de micsorare Scara nS [L210 It:100 [1:200 [1500 |1:1000[1:5000 [I em in desen c este in realitate: "|S cm _[10 cm _|20 em [50 cm jl m It m real este Sm “Om |S0m fin desen: 20cm [10cm jSem |2em fiom [3mm j2mm |] mm 0.2mm In desenele de_arhitectura. se scriut toate cotele necesare stabiliril di- mensiunilof generale si de detaliu a elementelor cladirii- Dimensiunile se refer la constructia la rosu, respectiv fara tencuiala. Cotele sunt notate in metrii cu doua zecimale, de exemplu 2,55. Cotele sub un metru se scriuin centimettii, de exemplu 50 nu 0,5. La detaliile desenate la 0 scara mai mare de 1:5 sau la piesele metalice, cotele sunt date in milimetrii. Cotele care nu corespund la masurare pe desenul executat la scara sunt sublinia- te. La un desen executat la 0 scari mai mica de 1:50 cotarea se face su- mar, numai pentru principalele dimensiuni ale cladirii. La desenele exe- cutate la.scara 1:50 sau mai mare, cotarea trebuie si fie completa pentru ca fiecare element sa poata fi exact determinat, dimensional si ca pozitie in spatiu in raport cu elementele invecinate, in vederea executiei. Pentru projectele de executie ( Fig. 6.3. ) planurile se coteaza atat fa interior cat si la exterior. Din cotarea interioara a planurilor trebuie sa re- zulte grosimea peretilor, dimensiunile libere ale inc&perilor, latimea golu- tilor pentru usi si ferestre, cosurile si.treptele. Liniile de cota se trageaza continui, pozitionate in asa.fel ineat si intersecteze toate zidurile prin lo- curile caracteristice, respectiv prin usi sau ferestre. La ferestre se noteaza si inaltimea parapetului. Din cotarea exterioara trebuie sa rezulte dimensiunea golurilor si a pli- f 4i360 Fig. 6.3. Cotarea planului de exeoutie al unei cladiri nurilor dintre ele, dimensiunea interaxelor si dimensiunea partiala gi to- tala a cladirii. Pentru cotarea exterioara a planurilor se folosesc linii exte- rioare ajutatoare,. de raport. Delimitarea cotelor se face cu puncte si, eventual, cu linii la 45° pentru schite. La golurile de usi si ferestre latimea se serie deasupra iar ina]timea sub linia de cota. La scari se marcheaz’ cu sageti sensul de urcare $i se noteaza dimensiunea treptei si contratreptei. Pianurile in panta se indica printr-o sageata in sensul de coborare si se noteaz& valoarea procentuala a pantei. La cotarea sectiunilor si a fatadelor se noteazd numai dimensiunile verticale, cu exceptia Tagimi bazei fundatiilor si latimea streasinei. in sectiune se dau dimensiunile partiale si totale ale elementelor si cotele de nivel, atat la exterior ct si la interior. La fatade sunt necesare mumai co- enive Cotele de nivel, indicate in mettii umnati de doua zecimale, s¢ raporteaza la nivelul finit-al pardoselii parterulu - notat cu cota + 0,00. De exemplu, +3,00 indica cota etajului iar -2,50. pe. cea a subsolului Simbolul conventional al cotelor de nivel este un triunghi echilateral cu + virful plasat pe element sau pe o linie de referint& in prelungirea acestuia. Liniile utilizate indesenele de arhitectura pot ficontinui, intrerupte 42sau alternate cu puncte, in functie de utilizarea lor. Liniile continui sypt utilizate Ja contururi, cele intrerupte la muchiile ascunse dupa alte ele- mente iar liniile alternate cu puncte sunt folosite la indicarea axelor si a traseelor de sectionare, Grosimea liniilor ( Fig. 6.4.:) depinde de utili zarea lor si se raporteaza 1a scara, mirimea gi tipul desenului. De regula, linia cea mai groasa ( 0,6 - 0,8, max.1,0 mm ) se utilizeaz& pentru ele- meniele.sectionate; cu linia mijlocie de H2- 1/3 ditt'cea groasa (0:30 - 0,35 mm ), sunt trasate muchiile elementelor vazute; liniile subtiri, de1/4 din linia groasa ( 0,2 - 0,16 mm ), sunt folosite la liniile ajutatoare, la liniile de cotd, la hasuri, la desenarea mobilierului si echipamentului sau la curbele de nivel. Continua —ntrerupra—_Linie-punct Groasa eee eet mt eee Mijlocie oe Subtire ee ig. 6.4. ‘Grosimea instar - “ Scrierea folosita pentru notarea si cotarea desenelor de arhitectura este si ea standardizata. Sorierea standardizata este Inclinata sau verticala, cu fnaltimea nominala A, respectiv iniltimea majusculelor, intre 2,5 - 20 mm gi grosimea liniei de 1/7 sau 1/10 din aceasta. inaltimea nominala h se alege in asa fel incat textul gi cotele si fie lizibile, in armonie cu scara desenului. De regula, pentru cote sau notatii se alege dimensiunea litere- lor de 2,5 - 4 mm iar pentru titluri si subtitluri de S - 20 mm. fn cazul unor prezentiri deosebite, se poate folosi-orice fel de scriere cu caracter decoiativ. Metodele arhitecturale de reprezentare urmareso redactarea expresiva si cotarea completa a desenelor pentru ca ele sd fie cat mai clar intelese. Executatea corect si rapid’ a desenelor este facilitata de instrumentele si materialele folosite. Ca suport al desenelor se‘utilizeazi hartia de desen sau ‘calcul si creioanele. potrivite suportului. Principalele instrumente folosite la desenare stint planseta (‘orizoritala’sau putin tnelinata ), teul $i echerele cu unghiuri de 45° sau de 60°. Toate liniile orizonfale se traseaza cu teul gi toate liniile verticale sau inclinate cu echerul. Florarul, riglele gradate, taportorul si diverse alte instrurhente completeaza trusa de 43« © Paseeereece aH 7 desen. Schitarea se {ace in creion si finalizarea in creion sau in tus. Desenul :pomeste de Ia trasarea in creion, la scarf, a axelor retelei modulare sau cele ale structurii de rezistenta. in raport cu aceste axe sunt desenate toate celelalte’ elementele : fnchiderile, compartimentarile, golu- rile de usi si ferestre, cogurile de fum si ventilatie, seatrile, balcoanele, Jogiile. La sori mai mari sau,egale cu 1:50, in plan se indict’ mobilierul, echipamentele si finisajele. Nivelul de detaliere a unui desen depinde de faza de proiectare, continutul si scara lui. fn plangele de prezentare se traseazai umbrele si se valoreaza alb - negru sau color pentru ca imagines sd fie cat mai expresiva. In functie de tipul desenului, prezentarea se face cu tus, creioane colorate, acuarel& sau tempera. Serierea se face de mana sau cu sabloane. ; Semnele conventionale folosite in desenele de arhitecturé sunt simbo- Juri staridardizate ale materialelor de constructii ( Tabele 6.4. ), 2 ferestre- lot si usilor ( Tabele 6.5. ), mobilierului gi echipamentulut ( Tabela.6.6 ). Utilizaree lor la redactarea desenelor de arhitectura asigura infelegerea $i interpretarea unitara. Semnele conventionale redau stilizat aspectul sau alotindzen elementului respectiv, corespunztor scirii grafice a desenulul ; Reprezentiile conventionale pentru principalele materiale de cons- teuctii, indicate in Tabela 6.4, se referd in special la planuri § sectiuni de- senate la’scera 1:200;1:100, 1/50 sau mai mari. Astfel, de exemplu, un element posat reprezinta betonul armat fntr-o sectiune !a scara maj micd del:50. Acelasi element’din beton armat este hasurat intr-un desen la scar egalé sau mai mare de 1:50. Semnul pentru lemn in ‘sectiune longi- tudinala reda desenul fibrelor in lung, fladerul. in sectiune transversala, semnul red cercurile anuale de crestere. Zidaria, indiferent de material, este [Asatt’ alba cu exceptia zidariei din piatra ‘naturala unde se imit& agezaree componentelor. Tabela 6.4 Reprezentarea conventionala a materialelor de constructii [Bact [Repremare [Meet | [sata _T Reprcenars | [Pant Daonciepte| GARY | Lawn secime | | i : Esai lingua 9 = | 1 Lichiee 1 i Lichiée n sectiune | transversala ' j Umplutura ' 3 i 1 Metal i Zidarie \ din piatra > | Teslaye termi | Zidirie {| zolatie hidrofuga | | GeamTabela 6.5. Ferestrele si usile se reprezinti conventional, la scari mai mari de 1:100, conform Tabelei 6.5. O linic subfire, paraleli cu vederea pere- tilor parapetului, indicé o fereastri simpla, dou’ linii indic& o fereastra dubla, Existenta acestor lini indica Ia usi o diferenti de nivel sau un rag. La sctiri egale sau mai mari de 1:50, semnul conventional pen- tru usi indica schematic tipul usii, numéanul canaturilor si sensul lor de deschidere. Semnele conventionale pentru mobilier si echipament din Tabela 6.6 se utilizeaza la planurile, dese- nate la scara 1:50, eventual ..la 1:100. Ele redau aspectul obiec- telor reale si dimensiunea lor din momentu] intocmirii standardului. Este ugor de recunoscut un raft, un fotoliu sau un lavoar. La piesele de forma dreptunghiulara dimensiu- nea lor si folosirea unor diagonale asigura diferentierea. Astfel, patul de o persoana este mai lung decat o masi gi are o diagonal. Diagonalele care se intalnesc in ax indic un pat pentru doud persoane. Un dreptunghi cu diagonale intersectate indic& dulapul. Reprezentirile conventionale pentru mobilier sau echipament pot fi inlocuite, in desenele ja scara 1: 50 sau mai mare, cu reprezentari apro- piate dimensiunilor si formelor reale ale elementului. Alegerea modului de tratare grafica se face, in acest caz, in raport cu cerintele desemului, detalierea depinzand de caracterul proiectului si scara desenelor. Pentru facilitarea intelegerii projectului si verificarea rezultatului ob- tinut de c&tre cei interesati sunt prezentate, in desenele planurilor i fatadelor Ja scara 1:50 sau mai mare, materialele gi telinicile de execuiie a peretilor, invelitorilor, tencuielilor, placajelor, pardoselilor, a tamplatie de Ja ferestre si usi etc. In desenul planuriloy, indiferent de scara desenului, este necesara reprezentarea directiei nordului. La fatade, pentru sugerarea_ cadrului natural si a scarii® “sfective a cliditiiyse deseneazi vegetatia si oa- menii. La perspective, prezentaréa include ansamblul arhitectural existent sau natura Inconjuratoare, evidentiind materialele si culorile preconizate 45 (Ug batamts Usa glaseand, Usa armani:> ¢i proportiile cladirii in raport cu oamenii. Tabela 6.6. Reprezentarea conventionala a mobilierului si echipamentul rove |_| tints oO ou CO Bikinse Der tern ‘a Sees a Nopiien oO ss 3 Gansu nperinty soho Tesee S38 Testeta O1 O+.. .ssssigas eal 480) 908 g3i anes? Bae G3 se Lada geet ons w oe 80°60 oO . Fowotta 65155 5 oa cries ta Servant TET sane fino" [ Sem suet die Comoit sands coal Teo ue fi pigeon eo bo =, — ios Dolep ia 13078: 7 nano Blaborarea desenelor de urbanism precum gicitirea gi interpretarea lor presupune cunoasterea reprezentarilor conventionale specifice. Pentru Giferentierea zonelor functionale si prezentarea elementelor principale, in desencle la sc&ri grafice de Ja 1: 5000 pana la 1: 25.000, se folosesc di- Verse semne si culori conventionale sau hasuri, stabilite: prin standard. Astfel sunt marcate limitele teritoriului administrativ a! terenurilor si pro- prietatii ( Tabela 6.7.), folosinta si destinatia terenurilor (Tabela 6.8. ), tipul de proprietate, civ "sie terenusilor, zonele protejate sau cele ou in- terdictii si restrictii. Institufiile si serviciile publice sunt notate cu semne caracteristice care sgereazii des’ Pont Endigate axele diummriler s cfilor. fera’> rete- lele edilitare, cotele de nivel ale reperelor - raporiate 1a nivelmentul gene-. ral, ditectia punctelor cardinale, roza vanturilor din regiune etc. Toate Senanele ulilizate sunt explicitate Ia fiecare plans printr-o legenda. Repr&entarile grafice ale semnelor conventionale se: face ynonocrom, pentru ca desenele sa poat fi multiplicate cu ugurinta. Desenele se colo- reazi in culorile conventionale dupa multiplicare. La dimensiunile sem- nelor conventionale, grosimea linitlor, distanta dintre’ haguri sau puncte 46si la intensitatea culorilor se tine seama de scara desenului, urmarindu-se asigurarea vizibilitatii detaliilor topografice ale terenului. Tabela 6.7 Limitele teritoriale Denumirea Culoarea Semnul FH | Limita teritoriulut admi-nistrativ | negru eee i Alte limite vk xo |S ‘Limita propriet2tii Tosu la interior =———— | Tabela 6.8. Folosinta si destinatia terenurilor [Denumirea Culoarea Semnul j Terenuri agricole, diferite ti | Galben citron, di- puri de culturi ferite nuante Terenuri forestiere Verde inchis Beal Terenuri permanem sub ape | Albastru Terenuri neproductive Git Terenuri pentru cladiri—si | Galben crom. Nuante diferite, in functie de amenajari : tipul dotari: = Functiuni complexe, zona | Rosu / centrala - Locuinfe Galben deschis 1a portocaliu - Unitati industriale Maro —_ ~ Parcuri, turism, balneare Verde deschis - Constructii pentru comu- | Violet inchis nicatie rutiera / feroviara - Constructii pentru ‘comu- | Albastu nicatie navala /acriana Pentru amplasarea unei cladiri, sunt riecesaré” date referitoare la di? mensiunile acesteia, functiunile, principalele caracteristici constructive si, ig anumite situatii, aspectul arhitectural al strazif? Explicitarea necesita o Prezentare detaliata a situatiei existente a zonei de amplasare, pe baza tidicirii cadastrale si indicarea directiei nordului. a7» CAPITOLUL7 AMPLASAREA CLADIRILOR La amplasarea fiecdrei cladiri se tine seama, in afari de tipul si im- portanta programului de athitectura al acesteia, de caracierul specific al localitatii, de conceptia urbanistica,-de conditiile naturale ale ampla- samentului, de servitutile retelei stradale gi de situatia existent’ a fondului construit. Caracterul specific al fiec&rei localitati este rezultatul conditiilor so- cio-culturale, istorice, administrative si ale cadrului natural, corespunza- toare momentului in care aceasta a Juat nastere sau celor care au exercitat o anumit® iftfluent asupra ei de-a lungul timpului Sistemul de utilizare a reliefului, volumul constructiilor si spafiile libere dintre ele, organizarea retelei stradale, valoarea arhitecturala a cladirilor gi dispunerea lor in raport cu strazile sunt alte elemente care caracterizeaza o localitate. Structura de organizere este important in definirea particularitatilor unei localitati. Localitatile compacte au o structura densa, in care cladirile cu inltime asem&natoare sunt aliniate la strada, deseori lipite una de alta calcan lénga calcan. Structura este rara Ja localitatile adunate, cladirile au diferite inzlfimi si sunt despartite intre ele prin spafii libere plantate. De remarcat c& organizarea nu este intotdeauna uniforma pe toata suprafata Jocalititii. De cele mai multe ori'zone dens construite si cu cladiri mai fnalte sunt regasite in portiunile centrale iar la periferie cele rare si mai joase, reflectnd ierarhia functiunilor si modul de formare a localitatii. Siluete localitatilor pune in evident aceste caracteristici Conceptiile urbanistice sunt cele care asigura corelarea dintre toate elementele componente ale localitatii in asa fel Incat aceasta s4 nu apara ca o aglomerare eterogena de cladiri ci ca un organism viu gi omogen, cu structura, particularitati proprii si compozifie unitar’. Conceptia de or- izere pameste de la determinarea celui mai rational si eficient mod de 28 Supiacie: teritoriului, de la structura Jocalitatii gi relaua stradala-formata in timp, de la numéarul, tipul ¢i starea cladirilor existente, de Ja echiparea tehnico-edilitart existent si cea necesari, de la su- prafetele plantate si distributia log Propunerile din proiectele de urbanism urmaresc si rezolvarea deficientelor de circulatie, provenite din necon- cordanta retelei stradale cu mijloacele, cantitatea si viteza actuala de de- plasare. De asemenea se urmireste. realizarea. unei_uniti{i arhitecturale a 48 - uuansamblului cdfistruit prin pastrarea inaitimii comune la cornisa cu cel al cladirilor existente sau prin utilizarea materialelor si a culorilor asema- natoare. Accentuarea elementelor arhitecturale vatoroase, care reliefeaza personalitatea si individualitatea existent, proprie-localitatii, contribuie la unitatea compozitionala. La fel contribuic si pistrarea unei anumite inaltimi sivolumetri sau rezolvarea cladirilor noi in asa fel neat sé pund inf Valoare atiumife caraetéristici locale specifice. Conditiile naturale ale-amplasamentului, incluzand terenul cu relieful si structura lui gi clima, sunt deosebit de importante pentru amplasarea cladirilor. Terenurile cu pante mari, cu rezistenta mica, cu nivelul apelor et : er ae freatice foarte ridicat, conditio- £G. neaza forma, lungimea si regimul ta de indltime ale cladirilor. = 10-15° 2h Pantele cele-mai- potrivite sunt aE céle cupriitse intre 1 si 8%. La o pant& mai mare se recomanda am- plasarea unor cladiri scurte sai cu we ey rezolvari adaptate la diferentele de Pee - nivel (Fig.7.1 ). Cladirile sunt dis- GE 15-30 SEB puse liber pe terenurile cu relief variat. Pe terenurile. plate sau cu pante neacentuate, cldirile pot fi dispuse ordonat. Structura terenului determin’ posibilitatile de folosire ale aces- tuia, influenteazi costul con- structiei si tipul cladirii. Cea mai potrivita rezistenta admisibila a te- : renului pentru cladiri uzuale este Fig. 7.1. Amplasarea pe pante de 1,5-2,5 kg/em, Nivelul apelor freatice este bi- 2,0 m.sau fa cel putin 50 ery sub ne si fie la adancimea de peste 1,50 ialpa fundatiilor. : Clima este la fel de importanti, indeosebi insorirea si regimul.yan- turilor, determinand alegerea amiplasamentului unei cladiri si pozitia de asezarea a ei peteren. Insorirea este diferita pe fiecare parte a (mei cladiri datorita orientarii jn raport cu punctele cardinale si pozitia soarelui. Ea poate fi redusa prin umbrirea reciproca dintre cladirile invecinate prea_apropiate sau de citre 49palcuri de copaci gi a umbrei amuncate de reliefurile prea inalte. De aceea Ja amplasarea unei cladiri. este necesar un studiu de insorire a terenului. Acesta se bazeazi pe cunoasterea duratei zilnice a iluminarii, a inten- sitatii, directiei gi altitudinii razelor solare. Datorita rotirii cu 15° pe ora a pamintului peo orbita’eliptica im jurul soarelui, acesta pare c& parcurge un drum zilnic ( fig. 7.2 ) de-a.lungul cerului caracterizat_ de azimut, altitudine si declinatie. Azimutul este unghiul orizontal dintre directia tazelor de soare ‘si axa N-S. Alti- tudinea, determinata de latitudinea locului, este unghiul vertical dintre pozitia soarelui pe cer si pozitia planului -orizontal al paméntului. Soarele este la altitudine mai joasd Ja solstitiul’ de iam’, ‘mai sus la solstitiul de vari si la aceiasi Ss altitudine Ja echinoxuri. Cunoaste- tea variatiei de .altitudine este importanta pentru stabilirea in- Fig. 7.2. Drumul aperent parcurs “tenet lamin sia edincimii de de soare penetrate a razelor solare. in viile muntilor, in zonele deluroase, in apropierea unor cladiri mai fnalte sau in vecinatatea pdurii performantele soarelui sunt limitate. 21 iuni 21 martie-12° 21 sept.-12° Fig. 7.3. Declinatia soarelui Declinatia soarelui ( fig. 7.3.) depinde de data calendaristic’. fn fie- care zi,-in functie de latitudinea nordic& sau sudici, soarele risare fntr-o pozitie diferita fata de axa N-S si atinge o altitudine diferits. Arcul solar SO ~ >si durata zilei sunt egale la echinoxuri. Cea mai I#ngii zi este la data de 21 iunie, la solstitiul de vara si cea mai scurta zi la 21 decembrie, la solstitiul de iarnd. Se poate determina lungimea si orientatea umbrei unei claditi de indltime data cunoscand acesti parametrii. Cea mai lingi.umbra este la solstitiul de iama gi céa mai scurti la cel de vari. Umbrele se stabilesc utilizand valorile date in tabeleje specifice. “Regishul vantutilor éste cafactétizat de directie si intensitate, Vantul bate cu directie si intensitate diferité pe parcursul unui an. Mai mult, in fiecare perioada vantul isi schimba intensitatea si /sau directia. Roza vanturilor ( Fig. 7.4.) reprezinta schematic directia si intensitatea vantului dominant pentru fiecare localitate. Cunoasterea caracteristicilor locale ale vanturilor serveste 1a orientarea strazilor, la alegerea amplasamentului unei clidiri gi a pozitiei plantatiilor inalte. Vara este bine si se asigure 0 buna ventilare in timp ce iama cladirile trebuie sa fie protejate de curentii reci gi de presiunea excesiva a vantului pe fatadele lungi sau pe su- prafefele mari de geamuri. Fig. 7.4. Roza vanturilor : 1-Bucuresti; 2-Suceava; 3-Constanta; 4- Timisoara Retelele de circulagie, prin forma si textura lor, organizeazi planul unei localitati. Reteaua interioara a localitatilor este formata din strizi cu traseu liber sau ordonat cu importanta, diferita pentru trafic. Strazile, agezate paralel, perpendicular sau diagonal, pot fi deschise-la ambele capete sau pot fi infindate, fn care caz sunt terminate cu o piatet’ de into- arcere. incrucisaile dintte strizi trebuie sa asigure o buna vizibilitate, po- sibilitatea inscrierii comode a vehiculelor care schimba directia si tra- versari pietonale cat mai scurte si sigure. Pentru o buna insorire a cladirilor, se recomandi ca direotia majoritatii strizilor s&-fie aproximativ N-S. Necesitatea ca parcelele si se ‘incadreze’ in ochiurile retelei, evitindu-se unghiurile prea ascutite sau obfuze, dice uneori Ja alegerea unor orientari diferite ou trasee libere, eventual chiar curbe. Aceste trasee ‘sunt potrivite si in cazul terenurilor cu relief accidentat. Cladirile se am- plaseaza pe perimetrul strazilor. SiAlegerea sistemului de amplasare a cladistlor este determinat de carac- terul si importanta strazii, de inaltime, de aliniere gi vecinatati. Strada tre- buie sa prezinte in ansamblu o compozitie armonioasa rezultata din scara cladirilor si tratarea lor arhitecturala, Aceasta nu exclude accente puter- nice’ pe traseu sau capete de perspectiva care si atraga privirea si si mentina interesul. Crearea unor accente nu este numai o problema de.am- plasament ci rezulta si din caracterul, importanta sau functiunea cladirilor. Situatia existentd, in special acolo unde exista un fond construit spe- cific, impune o anumita amplasare a cladirilor noi. Sunt uncle localitati sali Zone centrale caracterizate printr-un front construit inchis si dispozitii rectangulare care necesita completari pe parcele mici, iguste, fn alte 1o- calit&ti, dispunerea cldirilor este libera si exist multe spafii deschise care permit multiple variante de amplasare. Luand in considerare toti factorii, rezulta cateva principii generale de dispunere a cladirilor. care asigura expresivitatea -spatiului urbanistic. Claditile importante sau mai jnalte se amplaseazd in aga fel incdf“s& se creeze centre de interes cu expresivitate puternica. Efectele de surpriza, contrast, simetrie si asimetrie sau de vedere simultana, sunt speculate pentru a pune in valoare elementele interesante ale fiecdrei cladiri. La fel de importanta este pastrarea si chiar accentuarea peisajului natural ca si evidentierga-particutatf@tilor locale ale arhitecturii cladirilor existente, unitatea de caracter a ansamblului arhitectural al strazii si diversitatea elementelor de detaliu. : Dispunerea cladirilor Av&nd in vedere marea varietate de tipuri si destinatii ale cladirilor, amplasarea lor este un proces complex gi dificil. Cu atat mai mult cu cat localitatile au o structura proprie in concordanta cu conditiile naturale, tradigii locale specifice, refeaua stradala si parcelarea terenurilor bine pre- cizata. Amplasarea cladirilor depinde prioritar de programul de arhitectury: cu diferente mari de’ dispunere a locuintelor fata de dotarile social- culturale. Jo sEL og ase votive Higjecitatea spatiilor construite din cadrui unei Jocalitati. Dispunerea lor pe teren se face in fronturi unitare, diferentiat in functie de tipul, inaltimea lor si trisaturile tradifionale ale localitatii. Dupa modul de.folosing%, tipul locuintei este individual - destinat unci singure familii, sau colectiv — cu mai multe apartamente, fiecare pentru o alti familie. Prescriptiile referitoare la insorite fac ca inaltimea sa fie hot&ratoare pentru stabilirea departarii dintre locuinte ( Fig. 7.5), cu atat 52mai mare cu eat cladirile sunt mai inalte. La fel de importanta este pozitia relativa a cladirilor si pozifia ferestrelor acestora fata de vecini afara de prescriptiile referitoare la insorire, departarea fata de cladirile invecinate depinde si de de procentul recomandat de utilizare a terenului si'de asigurarea accesului in caz de inceadiu. 7 a Fig. 7.5. Departarea dintre cladiri: 1-Elevatie; 2-Plan Un factor important in dispunerea locuintelor pe teren il constitue ca- sacterul ‘strazii. Locuintele'se amplaseaza. de regula, pe perimetrul strazii continu, Compact’ sau’ liber. Dispunerea pe teren respect regimul de aliniere si regimul de vecinatate caracteristic zonei. in general se reco- manda adoptarea unui singur regim de aliniere si de vecinatate pe ambele laturi ale unei strazi. _ Regimul de alinigra. (Fig. 7:6.) stabileste distanta de asezarea a lo- cuinfelor fata de strada. Cladirile pot fi amplasate izolat, in regim inchis, lipite una de alta sau grupate. in anumite situatii, in special in centrul comercial, alinierea fatadei principale a cladirilor coincide cu alinierea strazii. De regula, locuintele sunt retrase de Ja aliniamentul strazii in functie de importanfa acesteia $i inaltimea cladirilor. Retragerile, intre 4,0 si 6,0 m, sunt in general uniforme si obligatorii pe toata lungimea strazii. Uneori, pentru evitarea monotoniei, retragerile pot fi diferite fara sa depa- seasc distanta impusé spre strada, Retragerile fai de strad% sunt plantate si contribuie la reducerea propagatii zgomotului stradal gi a nocivitailor ptoduse de vehioule. Cladirile aliniate la strada convin acolo unde par- terul este utilizat pentru comert, Regimul de vecindtate ( Fig. 7.7. ) stabileste distantele fata de cladirile alaturate. Aceste distante sunt diferentiate in-functie de tipul locuin individuale sau colective, de iniltimea lor si iiddul de amplasare. | = Locuintele individuale, pentru o singura familie beneficiaza de o par- cela cu dimensiuni diferite, in functie de ‘tipul cladirii. {naltimea lo- cuinelor individuale este’ de obicei mica, in geperal parter ou un etaj (P+1). Ele sunt dispuse izolat, cuplat sau insituit. Locuintele izolate nece- sit un lot ‘cu: suprafata de minimum 260 m? in Jocalitatile urbane si de 32 500 m’ in localitati rurale, solutie mai gridina pufin economic’ din punct de vedere al dotarilor edilitare. Locuintele cuplate petmit micsorarea frontului parcelei si reducerea suprafetei acesteia la 150 m’. nierea stra7ii Locuintele ingimuite formeaza corpuri de ee eladiti cu lungime variabil’, care reduc suprafata parcelei la 80 — 100 mm’ si Fig, 7.6. Regimul de aliniere __frontul acesteia la 6,0 - 7,0 m. in zonele rurale loturile sunt mai'mari, fn raport cu gradul de echipare cu lucr&ri edilitare al localitatii } *Yiniere de fund afiniereafatadet A ale: lan | a Fig, 7.7 Regimul de vecinatate: A- Locuinte individuale; B- Locuinte colective; 1-Izolate; 2- Cuplate; 3- ingiruite; 4- Blocuri tip bara; 5- Blocuri punct. Lotul locuinfelor trebuie si fie bine delimitat spre strada si vecini si s4 beneficieze de acces direct din strada sau de la o alee de circulatic. Dis- punerea Hyscainged 3 in interiorul lotului este conditionata de reglementarile jului civil si depiice ce mSrimea parcelei gi tegimul de aliniere. Lo- cuinta si orice cladire anexa se amplaseaza Ia o distanta de cel putin 50 cm de proprietatea vecina astfel incat apele de ploaie de pe acoperis si se scurgi pe terenul propriu. Dac& pe fatada indreptata spre vecin sunt fer- estre sau balcoane, servitutea de vedere ithpune o distanta de cel putin 1,9 m dintre aceasta si proprietatea vecina. Distanta se micsoreazi la 60 cm daca deschiderile sunt foarte mici si folosesc numai pentru ventilare. in Sd .fala se amenajeaza grdina de flori si in spate anexele gospodaresti. Locuinfele colective sunt alcatuite din (onsoane cu mai multe aparta- mente pe nivel. Tronsoanele pot fi izolate - de tip punct sau ingirate - formand blocuri de tip bara. La locuintele colective, unde circulatia verti- cald se face numai pe’scari, inaltimea ajunge pana la 4 etaje ( P+4 ). La cele mai inalte, cu peste 4 etaje, este nevoie si de ascensor. Dispunerea locuintelor colective fata de strada se face pefimetral, iri ansambluri liberé~ sau in incinte. Locuintele inalte ocupd mai eficient terenul datorita den- sitatilor mari care se obfin, favorizand o folosire mai comoda a dotarilor si echipamentului tehnico-edilitar. Spatiul liber dintre blocuri este comun si se amenajeaza pentru joaca copiilor, pentru odihna si pentru diverse activitati gospodaresti ( platforme de depozitare gunoi si batut covoarele), spatii pentru circulatia pietonala si a vehiculelor, parcajele sau garajele aferente. Dofrile social-culturale sunt destinaté invatimantului si educatiei, comertului, alimentatiei publice, sanatatii, asistentei sociale, culturii_si distractiei, sportului, odihnei si administratiei. ea Dotarile social-culturale sunt amplasate tinand cont de frecventa de solicitare, Ble asigura servirea unui numar precis de persoane de varsta si preocupari specifice. Gridinitele, scolile generale si punctele comerciale cu produse alimentare curente suni dotari locale cu o frecventa de solici- tare mare, ZilnicH sitrebufe si fie cat mai aproape de locuinte. Cinemato- grafele, bibliotecile, liceele, magazinele de aprovizionare cu produse ali- mentare si industriale generale, asisten{a medicalé primara“sau dotirile social-administrative au o frecventa medie de solicitare si, de aceea aco- peri o raz mai mare de servire. Teatrul, muzeul, spitalul, principalele institufii administrative si magazinele specializate sunt dotari centrale, repfezentative, avand o folosint@ ocazionala si care se adreseaz& tuturor locuitorilor. Dotarile locale si cele secundare se grupeaza pentru a realiza spatii active un interval de timp cit mai lung din zi $i pentru a coopera in utilizarea si intretinerea spatiilor construite si a instalatiilor tehnico- edilitare. Dotarile social-culturale reprezentative se amplaseaza la capatul unei esplanade, intr-o pial& publics sau lateral unei straizi importante pen- tru a capta interesil. Dotari: e necesits suprafete mari de teren, cum sunt spitalele'sau complexele universitare, sunt amplasate la marginea fo- calitatii. Alte dotari sunt avantajate de existenta unui spatiu plantat, cum este cazul expozitiilor, bibliotecilor sau dotarilor sportive. Dotarile comerciale, restaurantzle si cele culturale se amplaseaza ingiruit in Mfhgul -_ unei strazi principale, in jurul unei piate sau esplanade, deseori la parterul “Jocuintelor.. Sunt preferate, pe cat posibil, zonele centrale unde afluxul 7 SSpopulatiei este mai intens Indiferent de destinatie,: tip si inaltime,.Ja amplasarea dotarilor se unmareste gruparea cladirilor in aga fe] incat sti se evite pierderile inutile de teren prin indepartarea exagerata a acestora fata’ de stritzi sau de cladirile invecinate. Prin ocuparea continua a frontului stradal, in special la strazile principale, se obting aspectul inchegat gi coerent al com- pozitiei. 7 Dotirile social-culturale genereazi aglomerari mari de oameni si, de aceea, sunt prevazute cu spatii pietonale mai largi, cu accese carosabile importante si suprafete mari de parcare. Spariile amenajate din jurul locuintelor sau dotarilor - pareajele, plan- tatiile si terenurile sportive, sunt spatii de folosinté comuna, deosebit de importante pentru confortul locuitorilor. Organizarea lor autonoma sau auxiliara locuintelor tine seama de tipul localitatii, de obicefurile si preo- ouparile locuitorilor. Aceste amenajari sunt mai reduse in localitatile sau zonele cu locuinfe preponderent individuale si mai extinse la cele pre- ponderent colective. Plantatiile contribuie in mod deosebit Ja imbunatatirea climatului lo- calitatii gi crearea unui cadru agreabil pentru plimbare, odihn’, joaca copiilor sau practicarea unor sporturi. De la scuaruri, gradini publice, par- curi, amenajati sportive.sau plantafii de aliniement, ele imbog#esc fru- musetea unei localitati, pun in valoare cladirile, corecteaza anumite defi- cienfe ale acestora, le accentueaza importanta si au un efect tonic asupra Iscuitorilor. FtCAPITOLUL 8 ELEMENTELE DE ARHITECTURA Spatiul athitectural, prin conditiile pe care le asigur’, are rolul de a creea un microclimat confortabi] si o ambiant& interioara plicuta, permi- {and oamenilor sé-si consume energia in activitati productive. Prin ele- mentele de arhitectura, spatiul construit este delimitat, inchis si protejat. In acelasi timp, aceste elemente au de indeplinit si alte functiuni, Ele tre- buie s& corespunda cerintelor constructive, cum sunt cele referitoare la stabilitate, rezistenta, durabilitatea, rezistenta la uzura, Ia soc, la cutre- mure, la actiunea diferifilor agenti chimici, la foc si la intemperii. Tot odata elementele trebuie si poata fi intretinute si reparate cu usurinfa, fntrucit solicitarile nu sunt-omogene, elementele de arhitectura au un rol diferentiat in raport cu functiunea si pozitia lor. Pardoseala trebuie sa suporte circulatia sau stationarea oamenilor si asezarea diferitelor obiécte. Plafonului i se cere rezistenta la propria greutate, la cea a mobilierului i a oamenilor, precum si rigiditate la aceste incarc&ri. Acoperisul, in plus fata de plafon, supofta greutatea zapezii si impingerea vantului, La pereti intervine, in afari de greutatea proprie, cea a elementelor ce sunt rezemate pe acestia si impingerea vantului. In principiu, elementele de arhitecturé controleaza selectiv schimburile intre interior gi exterior, le favorizeaz& sau, dimpotrivé, le oprese. Dupi pozitia si rolul lor, elementele de inchidere si compartimentare formeaza planuri de delimitare perimetrald, la partea inferioara si Ia cea superioara a spatiului interior. Diversitatea configurarii acestor planuri de delimitare si marea varietate a deschiderilor de conectare dintre spatiile interioare si cu exteriorul, caracterizeaz& spatiu cuprins in limitele acestor elemente. Planurile de delimitare controleaza forma geometric’, dimen- siunea si proportiile spatiilor i interioare, definind expresia lor arhitecturala Caracterul spatiu interior depinde de fel] in care sunt articulate sslanurile peretilor, de ponderea plinurilor §: t cu deschiderile si de aranjarea acestora, de configuratia plafonului, de modul de rezolvare @ pardoselii. Culorile si materialele de executie conlucreazi si ele in definirea si individualizarea expresigy spatiale. Gradul de inchidere diferentiaza tipurile spatiului interior ( Fig. 8.1. )- Spatiul complect delimitat de pereti, chiar daca are usa si ferestre, este un spatiu inchis. Spatiul acoperit, caruia ji lipseste o parte din inchidere, este = 57 pesemideschis sau semiinchis, in functie de ponderea plinului. Spatiul este deschis daca ii lipseste fie inchiderea fie acoperirea. Fatadele constitue fata exterioara vizibila a planurilor de inchidere a volumului construit. Ele au un aspect care depaseste simpla transpunere in exterior a rezolvarilor structurale ale spatiilor interioare. Acestea sta- bilesc relatia dintre cladire si contextul natural sau urban ce o inconjura. Combinarea diferita a peretilor plini cu variate tipuri de deschideri, _utilizarea unor colonade, portice sau arce, tratarea intrarii, rezolvarea de- taliilor, materialele, ornamentele gi culorile folosite exprima mai mult decat functiunile unei cladiri, Dominarea golurilor invita, plinul compact al peretilor ‘indeparteaz4. Deschiderile partiale sugereaz’ cA mu toata cladirea este accesibila. fnlocuirea peretilor plini cu o colonada, fac cladirea mai prietenoasa gsi o conecteazi Ja spatiul exterior. Coloanele inalte, pe toat® tnaltimea cladirii, dau solemnitate volumului si il fac mai inalt. Fatadele sunt esentiale in comunicarea criteriilor valorice prioritare, a nivelu! de cultura, identitatea specifica, posibilitatile si preferintele in- dividuale si ale intregii societati. Peretii (Fig. 8.1. ) sunt principalele elemente de delimitare peri- metrala ale spatiilor interioare. Ei asigura realizarea gi mentinerea unor conditii confortabile de viata si munca pentru oameni. Peretii sunt portanti, de rezistent®, atunci clnd'preiau $i inctredrile de la celelalte elemente pe care le sustin. Daca isi sustin numai propria greutate, peretii sunt autoportanti. Peretii sunt de umpluturé dacd ei numai completeaza si inchid anumite portiuni. ie I Fig. 8.1. Pereti: 1 Portanti; 2- Autoportanyi; 3- De umplutura Alcatuirea traditionala a peretilor portan{i este din zidirie, executata cu diverse materiale de mici dimensiuni- Coeziunea si omogenitatea zidariei este data de sistemul de fesere a componentelor in rand, de orizontalitatea randurilor $i altemarea lor cpaturile de mortar. lementele de sprijin izolate (Fig. 8.2), din’care fac parte coloanele si stalpii, inlocuiese suprafetele continui ale peretilor de. rezistenti. Prin dispunerea lor perimetrala sau in retea, ele schimba caracterul unui spatiu 58wy Fig. 8.2. Elemente izolate de sprijin : 1- Coloana; 2- Coloana adosata, 3- Stalp; 4- Pilestru _. Amplasate liber in mijloc, intr-unul sau dow’ randuri, elementele se sprijin izolate divizeaza spatiul iriterior, ii modifica scara si proportia, sau ij dau-o anumit& directie. Perimetral, un sir de elemente verticale creazi un plan transparent, inscris in volumul de baza. Desi muchia volumului este foarte bine definitd, continuitatea spre spatiile adiacente este asigurata. Pilastrii sau coloanele “adosate sunt elementele atasate unui perete, articul’nd supiafetele prin forma, ritmul dispunetii si proportie. Pardoselile sunt elementele cele mai importante in definirea conturu- lui unei incdperi, constituind planul inferior al spatiului interior si supor- tul pentm activitatile curente. Ele sunt elementele de baz& pentru trans- miterea’sentimentului de stabilitate si siguranta. Pardoselile trebuie si corespunda unor cerinte functionale variate, uneori chiar divergente. Alc&tuirea in straturi asigura eficienta pardoselilor. Fata vazut& a pardo- selii, care ii asigura aspectul este, tot odata, stratul supus la uzura. In fumctie de materialul utilizat, el asigura’ pardoselii planeitatea si nete- zimea suprafatei $i o aderent& suficientd pentru impiedecarea alunecitii, rezistenfa la umiditate, o intrefinere soar’ in condifii igienice, elestici- tatea sau, dimpotriva rigiditate. 7 Pardoselile din lemn sau thocheta sunt.cele mai plicute fn spatiile un- de-se sti mult timp Pardoselile din mozaic sunt reci dar rezisté mat bine la umiditate si sunt ugor de intretinut. Cele ceramice sati din piatra natural au, in plus fata de mozaio si un aspect’ decorativ déosebit. La alegerea tyyului de pardoseali sé iau in considerare principalele caracteristici funetionale -ale spatiului. Diferentele de © nivel sau -schimbarea materialului ca textura, model si culoare, genereaza limite, accentueaza gi articuleaza spatiile si dirijeaza deplasarea. Continui- 59tatea vizuala depinde de marimea diferentei de nivel dintre p€tdoselile din spatiile alaturate. De remarcat ci o diferenji cdt de mica constitue doar o accentuare a spatiilor importante, in timp ce o diferenta medie re- duce proportional legitura vizuali. Daci diferenta este mare, deasupra nivelului ochilor, separarea vizuala este categorica Plafonul ( Fig.8.3. ) este planul superior care delimiteaz& spatiul pe inaltime, il protejeaza si acoperd vizuala partea superioara. Forma plafo- nului, plana sau curb’, are un rol activ in definirea spatiului unei incaperi si importante consecinte psihologice. Det 1 \ » 6 Fig. 8.3. Formele plafonului: 1- Plan; 2- Curb; 3- Frant; 4- Denivelat Plafoanele plang,orizontale, sunt aloatuite din grinzi si difetite mate- tiale de umplutur’. Plafoanele din beton armat formeazé un plangeu plan, cu sau fir grinzi, legat de peretii de rezistent& prin centuri. Fiind solici- tate in special la incovoiere, elementele orizontale ale plafonului trebuie dimensionate fn asa fel incat si nu vibreze in timpul miscarii sau sé for- meze sageti peste limita admisibila. Plafoanele curbe sunt boltite cu dife- rite curburi si configuratii. Boltirile dau un caracter propriu spatiului, cu importante semmificatii. Cupolele sunt reprezentative, boltile in leagan (semicirculare ) dirijeaz miscatea, boltile intersectate sunt interesante si pitoresti. Uneori, din motive estetice sau tehnice, plafoane false pot si mascheze aceasta structura, sa ii schimbe aspectul si semnificatia. Ridi- catea sau coborarea partiald a plafonului contribuie la accentuarea importantei functionale’a unor spatii si la articularea diferitele zone, jjand. circulatia. Aceste. denivelari contribuie, tot odata, la Datorita tendintei ascensionale a aerului cald, izolatea termica a pla- foanelor este foarte importanti. La fel este si izolarea fonica fata de zgo- motele si vibratiile produse de circulatie sau de utilizarea divegselor aparate in spatiile de deasupra. a sigul formeaza inchiderea superioara a volumului unei cladirisului depinde de tipul lui ( Fig. 8.4. ), de numarul antelor si inclinatia acestora. Acoperisurile sunt alcatuite din invelitoare, cu rol de protectic impotriva intemperiilor si elementul de rezisten{a care o sustine. Fig.8.4. Tipul acoperigului: 1- Terast; 2- O panta; 3- Doua pante; 4- Patru pante; S- Pante frante; 6- Pante schimbate Elementul de rezistenta al acoperigurilor ( Fig. 8.5. ) depinde de panta invelitorii si de dimensiunea liberi dintre reazeme. La acoperisurile de tip teras& acesta este chiar planseul_ultimului nivel, completat cu o izolare termica. La-acoperigurile inalte se folosesc’ sarpante si ferme podul con- tribuind la izolarea termica a cladirii. Fig. 8.5. Blementul de rezistent& al acoperigurilor: 1- Plangeu din beton ar mat; 2- Sarpanta pe cApriori; 3- Sarpant& pe scaune; 4- Ferma Fig. 8.6. ) influenteaza viteza de evacuare a apei de ploaie sia i de pe suprafata acoperisului si, in consecinta, comportarea inveli- 125% - Sita, sindrila, stuf, 51° Tigle solzi, 45° - Ardezie gi tigle trase, 36° Olane, 26° * Tabla, azbociment, 14° 7 Carton gi panz& bitumata, 5° Fig. 8.6, Panta acoperisurilor > Terase gi acoperig bitumat, 2°-3° 61torii. Ea variaza in limite foarte largi, i? fanctie de necesitatile de izolare hidrofug’, de regimul precipitatiilor, ‘de materialul folosit Ia executia invelitorii sau de sistemul de montare al materialelor. Forma exterioara a acoperisului depinde de configuratia planului cla- dirii de destinatia si caracterul ei. Acoperisurile se-pot termina cu un atic, limitat de perimetrul zidurilor, sau depasese in afara conturului zidit, peste o comnise sau o streasind. La capetele transversal ale acoperisurilor cu doua pante se formeaza frontoane triunghiulare pline. Pentru aerisitea si iluminarea podu- lui si acces pe invelitoarea acoperi- = surilor inalte se folosesc- lucrari auxili- SS are ( Fig. 8.7 ) de tipul tabacherelor plane si lucamelor, racordate cu panta 1 acoperigului. Colectarea apelor de pe Fig. 8.7. Lucrari auxiliare: invelitoare se face prin jgheaburi care 0 |-Tabachera: 2-Lucama dirijeazi spre burlane de unde este evacuat’ la rigole sau la canalizare. ‘Tamplaria ( Fig. 8.8.) pentru usi, ferestre si luminatoare completeaza golurile lasate pentru circulatie, ventilatia si iluminarea natural& sau co- municare vizuala. Alodtuirea-de principiu a tamplaciei include o parte fixa - tocul, bine fixat de perete si o parte mobil. Partea mobild la usi este formata din foaia de usa, canatul, iar Ja ferestre din cercevele. canat ( foaie de usa) montant ram’ i E t8blie / prayers’ Z lercey‘ea le sunt goluri practicate in pereti pentru acces sau legatura intre spatiile adiacente si, totodata, elementul care inchide acest gol. Usile functioneaz in doua directii: de intrare Tntr-un spatiu si de iesire spatiul respectiv. Prin pozitie, numar,-format si dimensitni usile articu- leaza spatiile. definese directia deplasarii si caracterul volumului spatial 62Dimensiunea si tratarea ugilor indicd caracterul privat sau, dimpotriva, reprezentativ-al cladirilor. Formatul uzual al usilor este rectangular, cu un raport intre atime si inaltime de 1/2 sau 1/3. Uneori, deasupra sau lateral, sunt adaugate des- chideri suplimentare care accentueaza importanta deschiderii. Gabaritul uzual al usilor (Fig. 8.9.) cosgspunde fluxului de persoane gi dimensiunii, acestord ‘sati al vehictilelor care circula prin ele. Pentru a putea fi manevrat cu usurinta, canatul trebuie sa fie de cel mult 1,00 m. Peste aceasta dimensiune usa se deschide in doua canaturi, folosite separat sau impreuna. La cladirile teprezentative, unde dimensiunile usii rezulta din proportia monumentala, este-necesara si o us pentru folosinta curenta, inscrisa in canatul usii mai mari. 220 |i 1150, 700, 236, = Fig. 8.9. Gabaritul wzual al usilor Tipul usilor si sensul lor de deschidere sunt determinate de functiunile spatiului, de materialul folosit la executie si de nivelul de protectie contra persoanelor nedorite sau al curentilor de aer rece. Combinarea usilor cu ferestre este recomandata in cazul ‘balcoanelor, teraselor sau logiilor. Conditiile constructive impun ca deasupra golului s3_existe intot- _ deauna un buiandrug, care si sustina zidaria de deasupra. .Pentru deschiderea lor comoda, dimensiunea plinului dintre golul usii si peretele alaturat trebuie sa fie de minimum 12.5 cm. Tocul usii trebuie sa fie bine fixat de perete iar foaia de usa trebuie sa reziste la socuri, la umiditate si, la cele exterioare, la intemperii. Usile exterioare se fac cu prag, pentru ca apa de ploaie sau zapada sa nu patrunda i in interior in timp ce Ia usile inte- tioare nu se face prag pentru a evita impiedicarea. Stilul, forma, materi- alul, culoarea sau modelul usilor trebuie s& corespunda ca aspect intregii compozitii arhitecturale. 63FeFestrele sunt elementele care inchid gi protejeaza deschiderile pen- tru iluminare si ventilare naturala gi care asigura vizibilitatea $i comuni- carea cu exieriorul. Fereastrele sunt mai mult decit goluri in perete sau elementele care le inchid gi sunt caracterizate de directia unica dinspre interior spre exterior. ‘Ele apartin interiorului si definese spatiul real al fncaperii, zona peretelui. si legatura cu spatiul exterior. Ferestrele, micsoreaza, prelungesc sau separa vizual spatiul unei incdperi, ii schimba caracterul, uneori chiar altereazi echilibrul spatial si pot provoca schim- barea relatiei dintre interior si exterior. Forma geometricd de baza a ferestrelor este rectangular, orientati orizontal sau vertical. Este forma cea mai economica constructiv, simpla de utilizat, eficienta ca deschidere, ventilare si ugor de curatat. Ter- minafiile semicirculare sau triunghiulare, desi interesante ca forma, sunt mai dificit de executat gi de utilizat. De regula, ferestrele se monteaza la mijlocul grosimii peretelui dar, in anumite situatii, ele pot fi aliniate la fata interioara sau la cea exterioara. Uneori, in functie de cerinte estetice sau functionale, ferestrele sunt scoase partial din planului peretelui in bowindou, sau sunt plasate ca o cortina in fata structurii de rezistenta. Dimeniunea maxima recomandat& pentru o fereastra este diferita in functie de materialul din care este alcatuité. Dimensiunile mai mari im- plick prevederea unor_cercevele cu pro’ i solide si elemente suplimentaté “-pentni figidizare .de tipul montantilor verticali si a traverselor orizontale care, de fapt, reduc suprafata vitrata. Limitarea dimensiunii ferestrelor este impusa si de pierderile ‘de cilduri datorate capacitatii reduse de izolare’ a geamului. Standardul limiteazi dimensiunile in functie de posibilitatile de executie si necesitatile uzuale, in special la ferestrele din lemn pentru locuinte. {naltimea acestora este de 1,3 m gi 1,5 m. iar litimea cregte cu 30 cm., pornind de la 60 om si pana la maximum 2,4 m. Timpliria metalica se acomodeaza la suprafete mai mari de ferestre, eventual Ja suprafeté mari integral vitrate. Din motive estetice, suprafata ferestrei poate fi compartimentata cu sprosuri. Sistemul de deschidere al fereastrelor ( Fig. 8.10 ) este ales in functie de cerintele ventilatiei eficiente. A [B IN ea temul de deschidere al ferestrelor ft |Folosirea variatelor geamuri speciale, termoabsorbante, izolatoare (duble sau triple) sau reflectorizante, reduce pierderile de caldura sau insorirea excesiva. Aceste geamuri atenueaza si filtreaza lumina naturala, ~rezolvand cu elegant si eficacitate cele mai pretentioase cerinte ale con- Jortului interior. Ferestrele realizate din profile metalice permit obtinerea unor efecte estetice deosebite, ramele vizibile de fixare a geamurilor fiind reduse !a minimum, ifi conditiile uni etanseizari aproape perfecte. Luminatoarele sunt amplasate in planul plafonului si faciliteaz3 ilumi- narea gi ventilarea naturala a spatiilor cu adincime mare sau cu cerinte speciale. De exemplu, luminatoarele se utilizeaz’ pentru iluminarea con- stanté i uniform’ a muzeelor, expozitiilor sau holurilor si la diverse s&li de spectacol sau hale industriale unde este nevoie de ventilare suplimen- tara. Ferestrele-luminator de mansarda se folosesc la podurile inalte, in special dac& sunt amenajate ca locuinte sau birouri. FOR STR RR NNN er 4 oO 6 inatoarelor : 1- Triunghiulara; 2- Dreptunghiulara; Shed; 5 -Lucami; 6-Fereastra-luminator de mansardi Forma luminatoarelor (Fig. 8.11-) variaz in functie de necesitatile specifice. Principalele deficiente ale luminatoarelor sunt etanseitatea scazuta, producerea condensului pe suprafafa interioara a geamurilor si numeroasele dolii de racordare 1a acoperig. La luminatoarele de mansarda aceste dezavantaje au fost reduse datorité profilaturii speciale a elemen- telor componente si executiei deosebit de ingrijite a tamplariei. Elementele terminale de la baza cladirii gi cele de la partea supe- rioara conlucreaza in definirea volumului spatial si aspectului fatadelor, asigurand protectia cladirii contra intem- petiilor. Soclu! este elementul de tranzitie de la planul terenylui sau de Ja trotuar la cladire, E] trebuie sa reziste 1a socuri si la umiditate. Dimensiunea soclului. variazi t a de la minimum-15 om. pan’jla Maltimea £ subsolului. Profilul soclului, iesit sau in- Fig. 8.12. Soclul: 1- esit; trat (Fig. 8. 12. ), si racordare lui cu Fr 2- Profilat; 3- Intrat peretele asiguré rapida indepartare a 65apei de ploaie de la baza cladirii. Terminatiile de la partea superioari (Fig. 8.13.) sunt elemente de protectic fata de intemperii. fn functie de tipul acoperisului se folosesc cornige, streasini si aticuri: Cornisa este un iesind de 30 un profil special - lécrimar. Lacrimarul forteazi formarea picaturilor si 50 cm. din planu! peretelui, prevazut cu indeparteaz’ apa de ploaie de peretii cladirii. Streasina rezult{ din prelungirea elementelor acoperisului in afara perimetrului inchiderii. Avind latimea uzual de 50 - 80 cm. gi de maximumum 1,20 m, c&priorii acoperigului ramén aparenti sau” sunt mascati de un sageac. Aticul este parapetul care mascheazi pant& acoperisului teras& gi, tot odafa, protejeazi persoanele care stationeazé pe terasele circulabile. Scurgerea apei de ploaie in cazul aticurilor- se face prin tubulaturi interioare la canalizare. 2 = 3 Fig. 8.13. Texininatii superioare; 1- Comisi; 2- Streasina; 3- Atic Balustrada este parapetul care asigura sigu- ranta circulatiei sau station%rii in apropierea marginilor libere. {naltimea de siguranté a para- petelor ( Fig. 8.14. ): variaza in functie de latimea lor, mai mic& cu cat latimea este mai mare. Ele sunt prevazute la partea superioara, pentru spri- Jinire,cu-o mana curenta. - ” Rezolvareain détaliu a unei balustrade este diferita, forma fiind determinaté de utilizarea pentru sustinere sau numai pentru delimitarea conturulii si. desigum, ¢e materialul de exceutic Elementele complementare ( Fig. $.15. ) sunt unititi spatiale care extind perimetrul constmuit spre exterior, il extind si il conecteazi cu exte- @riorul formand un spatiu intermediar fata de conditiile climaterice nefavorabile, Terasele sunt elemente complect deschise delimitare perimetral cu parapete de protectic. Fig. 8.14, Balustrada - 66Sowindorriie sunt formate din iesinduri in consolé din planul peretilor de dimensiunea incaperii. lesindul poate fi dreptunghiular, poligonal sau curb, cu inaltimea egala cu a ineaperii sau numai pana la buiandrug. Balcoanele sunt platforme locale deschise de mici dimensiuni, iesite in consolé din planul’ peretilor, mirginite deo balustrada. Ele sunt deschise pe trei laturi si, uneori, acoperite cu platforma balconului - superior. = 2 o Logiile sunt incadrate pe trei laturi de peretii cladiri pe o latura, protejala cu balustrada. - - oF i 3 Fig. 8.15. Elemente complementare: 1- Bowindou; 2- Baleon; 3- Logie. i deschise numai Structura de sustinere, distributia in raport cu axa compozitiei sau fafa de colturi, gruparea pe verticala, configuratia plana sau curba si tratarea balustradelor definesc rezolvarile acestor elemente. Adancimea unui balcon sau logie variazi de la 80-em la 1,5 m, in functie de ineaperile tnvecinate givde utilizaréa pentru lucru, relaxare sau servirea mesei. Orientarea acestor elemente in raport cu soarele, cu peisajul sau cladirile invecinate trebuie gandit& in functie de gradul de intimitate dorit fata de privirile indiscrete, de protectia contra zgomotului sau conditiilor climaterice nefavorabile. Elementele.de incalzire locala participa la definirea caracterului si expresiei estetice a interioarelor. Functionarea lor depinde de evacuarea la exterior a gazelor arse si fumului rezultat din ardere. Asigurarea tirajului se face prin racordarea la un cos de fum ( Fig. 8.16. ) care permite ridicarea aerului cald deasupra acopérigului si evacuaréa lui. Pentru a impiedica racirea traseului de evacuare, se recomanda gruparea cosurilor de fum si plasarea Jor pe un perete interior. Tirajul este cu atat mai bun cu cat cosul de fum este mai 7 inalt, vertical, mai neted, si etans. Marimea si forma sectiunii cogului, Si pozitia sau indltimea lui fata de coa- ma acoperisului influenteaza tirajul. Se Un cos de fum de 12,5 /12,5 om in Fig. 8.16, Cosuri de fum sectiune este suficient pentru 3 sobe medii, agezate la niveluri diferite 67Sobele, de regula rectangulare, sunt alcatuite din cahle, corpuri ce ramice speciale, asezate in randuri orizontale. Marimea unei sobe, expri- mata in numar de calile, depinde de dimensiunea i incdperii si suprafata activa a sobei, revenind o cahla pentru fiecare Im? al tncperii. Semineele cu ardere liberi au un randament caloric mai scizut decat sobele. Ele sunt indicate ca factor de ambianta, important ca aspect si semnificatie. Forma, dimensiunile si tratarea sunit diferite in functie de pozitia fata de perete si efectul urmarit. Elementele’ ornamentale depind de destinatia si stilul cladirii si de materialele utilizate. Aspectul unor materiale naturale tratate aparent, prin culoarea, textura sau modelul dispunetii, constitue baza nomenclatorului omamental, Alternarea materialelor naturale cu suprafete tencuite si mo- dalitajile de separare a lor valorificd identitatea proprie fiecrui element decorativ: Ornamentele sunt parte integranté a sistemului consinictivs scum sunt stalpii si grinzile, sau suntelemente de finisaj. adiugate. sare intaresc expresia general. Lineare sau independente, cu model repetitiv sau raportat la forma suprafetei, ornamentele pot fi plane sau in relief Numéarul mare al variantelor de rezolvare depinde de pozitia interioara sau exterioara, de tipul elementului omamentat, de materialele folosite, de dispunerea componentelor sau de tratarea suprafetelor. Bfectul este amplificat de co subtilé ale formei omamentelor, stilului, culorilor, texturii si’modelelor. Accentuarea rosturilor orizontale sau, dimpotriva a celor verticale cu nuturi, profile sau brauri schimba pro- Pportia aparenta a unei suprafete. Ancadramentele si’ frontdanele frante sau curbe ale golurilor marcheaza registrul luminilor sau accesul. Tratarea muchiilor de fntdlnire dintre pereti, dintre acestia gi plafon sau cu planulde baza schimba aparenfa unui spatiu interior. Culorile sunt folosite pentru impactul decorativ si efectele lor psihologice, cu referire la senzatia de caldura sau ftig, de apropiere sau depirtare, & luminozitate sau intu- necare pe care o degaja. Desi subiectiv, efectul decoratiilor din interior. este mult mai puternic decAt al celor exterioare datorit faptului c& sunt percepute in momentul utilizarii spatiului.CAPITOLUL 9 CONDITIUILE CONFORTULUL AMBIENTAL Confortul interior necesita o rezolvare simultana a unor variate conditii ambientale, incluzdnd satisfacerea cerin{elor calitative de natura fizicd, biologic, perceptiva si psihologica. Interiorul. trebuie sa corespunda cu sensibilitate si cat mai bine la toate aceste cerinte. Ele- mentele de inchidere au rolul de a crea, realiza mentine conditiile inte- rioare confortabile pentru desfasurarea vietii si activitatii umane. Parametrii generali ai unei ambiante confortabile stabilesc o serie de circumstante arhitecturale bine precizate. Fiecaré tip de activitate desfaigurata in interior are valori.caracteristice ale parametrilor, deter- ininate de necesitati fiziologice. Totusi sunt anumite Variabile sociale sau culturale care le influenteazi nivelului. De exemplu felul in care este tole- rata supra aglomevrarea, atitudinea faté de zgomote sau fata de mirosuri. Aceste Variabile sunt dependente de obiceiuri, mod de viata sau nivelal de cultura.si se reflect in alegétea valorilor optime penta fiecare grup sau persoana. Pe de alta parte, nivelul aeceptabil al acestor parametrii de- pinde de relatarea continua Ja mediul natural inconjurator.-Acomodarea cu un anumit context natural diferentiaz’ interpretarea notiunii de confort pentru fiecare climat sau sezon. Caldura placuta in interior de 21° iama poate s& para rece vara, cand afara sunt 30°. Diferentele mari dintre cli- matul artificial din interior, si cel natural din exterior sunt nesiinatoase deoarece organismul uman ‘nu se poate adapta suficient de rapid la conditii excesiv diferite. Contextul natural, determinat de amplasarea geografica, este definit de anumite condifii normale ale climatului in°zona respectiva. VAntul, precipitatiile, lumina solara, temperatura gi umiditatea sunt factori varia- bili ai climei, dependenti de cele patru cicluri antiale, care determina caracterului microclimatului local. Caracterul,acestor factori este afectat de anotimp, de caracteristicile t¢rénului de‘amplasare sau de cladirile invecinate. Directia si intensitatea vanturilor, cantitatea sau durata preci pitatiilor sunt diferite in zonele montane fata de cele de la campie si fafa deggele apropiate de suprafete si cursuri dé api’ sau-de o padure. Microclimatul difera de a munte la campie, de’la nord Ja sud si chiar pe o * anumita distdnta, orizontala sau ‘verticala. Deasemeni este diferit.in zonele preponderent naturale cu multa vegetatie, fata de localititi. in 69special fata de orasele cu cladiri inakte si dens amplasate. kyminozitatea si claritatea atmosferei, uneori alterate de poluare, contribuie la schim- barea caracterul microclimatului. Patrinderea razelor de soare in spatiile interioare ale cladirilor, constituind o conditie semnificativa a confortului, este esentiala pentru lumina, caldura $i pentru sinatatea oamenilor, in special in perioadele cand durata si intensitatea lor este limitata, De obicej notiunea de confort interior este asociata cu relativa pierdere de temperatura a corpului. Sengul confortului include ins& si alte conditii, Ja fel de importante ca si cel termic, cu referire la cantitatea, compozitia gi umiditatea aerului, la ventilare, iluminare si nivel sonof. Temperatura optima a spatiului interior se coreleaza cu activitatile desfasurate. Pentru activitati cu cheltuiala mai mica de energie este con- fortabila o temperatura de circa 21°C, iar pentru cele cu consum mai mare de energie o temperatura de 15-18°C. Asigurarea temperaturii ae- tului nu.este sufieienti pentru confortul termic deoarece aceasta este afectati de temperatura radiantd a elementelor de delimitare. Caldura tinde ‘si se deplaseazi petmanent pentru a asigura échilibrul termic si, conform legilor termodinamicii, irece intotdeauna spre spatiul sau ele- mentul mai rece. Transferul se face prin conductivitate, convectie sau ra- diatie. Fiecare element al cladirii are capacitate diferita de a mentine con- stania temperatura interiorului datorita conductivitatii diferite a materialului deexecutie_..— Dimensionarea si alc&tuirea corespunzatoare a elementelor'unei cladiri impiedic& tendinta normala de egalizare a temperaturii interioare cu cea exterioara. Fiecare material are un anumit coeficient de conductivitate care, cu cat ‘este mai mic cu atat opreste mai mult trecerea caldutii. Spafiile de aer dintre particulele unor materiale reduc conductivitatea gi cresc valoarea izolarii. Un material cu conductivitate mare, cum este be- tonul, bun pentru absorbtie si stocaj termal, este prost izolator. Elemen- tele din ciramid& sau din lemn sunt mai bune din punct de vedere termic decat cele cele din metal sau beton. in schimb, peietii din materiale omo- gene prezinta avantajul inertiei termnice mari care mentine constanta tem- peratura interioara. Executia stratificata a perefilor expusi direct la soarele le lama este avantajoas% deoarece absoarbe caldura sélara ziua $i or diaz noaptea. O diferent-de cel mult 7.- 8° intre temperatura aerului si suprafata interioaré a elementului este suficienti pentru evitarea ra- diatiilor reci si, implicit, a inconfortului. Temperatura radiatiti a elemen- telor are cu 40% mai mult efect asupra confortului interior decat tem- peratura aerului. Daca peretii si pardoseala inregistreaza 24° itu se simte Tacoare, chiar dacd temperatura aerului are numaj 15°. Restragerea su- prafe(ei ferestrelor gi usilor, prin care se produc pierderi mari de caldura. 70reduce costul mentine temperaturii optime interioare - Asigurarea confortului termic depinde in primul rand de orientarea potrivita a cladirii fata de soare. Orientarea sud este cea mai buna pentru incaperile unde activitatea dureaza un timp mai fidelungat, in asa fel inet interiorul sa primeasca mai multa caldura de la soare. Orientarea spre nord este preferata pentru spatiile care necesita 0 temperatura cons- tanta, dar- mai scazutti; cum Suit cdiniarile’sau depozitele. Orientarile re. comandate pentru diferite incaperi si functiuni sunt date in Tabela 9.1. Caldura solara este diferita in fiecare anotimp sau in anumite momente ale zilei. De aceea clidirile trebuie si fie incalzite in timpul ierni gi pro- tejate de caldura solara prea puternica din timpul verii. fn acest sens, cea mai comoda si ieftina solufie consta in umbrirea suprafetelor. Aceasta impiedecd razele de soare si patrunda in interior chiar inainte de a atinge peretii sau ferestrele. Umbra lisata de pomii sau tufigurile din apropiere, de copertine, jaluzele sau draperii reduce temperatura ambientala si ra- diatia solara in limite acceptabile Tabela 9.1 Orientarile recomandate Cladiri Inciperi [- Orientari recomandate 1 L ite a IN_|NE|E_|SE |S [SV [V_ [NV Locuinte [Dormitoare elo lolele | Camera de zi O!le¢/ole | Sufragerie If ©€j19 |¢lole |Bucatarie e}/e |olo Baie 2 le /e}e le /o lo lo Terast ©1909 |e |e lo Scoli Clase { elo fe fe } | | Laboratoare | @ | 0 ° Sala desen 9. |e 6 |Administratie [Birouri e jo ljolelejelele Comert Sala yanzare ole elo 7 Alimentatie .[Salademese {1 Te Te Compozitia si cantitatea de.aer sunt-importante pentru metabolismul uman, influentind. capacitatea normali de desfasurare a activitatilor, Pentru ca respiratia sa nu fie greoaie, aerul dintr-o incapere trebuie si + contina mai putin de 1% bioxid-de carbon. Volumul de aer necesar este diferit in functie de activitatea desfasurata sau varsta. In cazul ventilarii 7 71naturale simple, pentru un a@ult este suficient un volum de 16 - 24 m’ pe ora iar pentru un copil de 8 - 12 m*. Trei pind la cinci schimburi pe ora sau de circa 20 m’ de persoand pe ora asigura primenirea aerului uzat, eliminarea mirosurilor si a fumului sau evacuarea caldurii suplimentare. Raportat la o inaltime.a incaperilor de circa 2,7 m, revine o suprafata op- tima de 6,00 - 9,00m? pentru un adult si de 3,00 - 4,50m? pentru un copil. Umiditatea de 40% - 50%, masurata prin procentul de saturare a aeru- © lui cu particule fine de ap’, asigura confortul interior. Aerul rece si umed pare mult mai rece decat cel rece gi uscat. Umezeala dezvolta microbii, mucegaiul si provoaca putrezirea, datorita condensarii vaporilor pe su- prafetele mai reci ale elementelor. Aerul cald si umed da senzatia de zapusala si este mai dificil de suportat in comparatie cu 2erul cald gi us- cat. Aerul prea uscat excit mucoasele, gura si gétul, provocand dificultati respiratorii. Ventilayia xezulta din aK Vitezit mica miscarea, naturala sau artifi- ciald, a aerului din exterior spre interior sau invers. Ae- eseeeee eee eee rul este migcat de diferenta a6, Viteza mare de presiune sau temperatura dintre exterior si interior. Directia gi viteza de migcare a aerului sunt importante pentru -ventilarea eficienta. O vitez de migcare a aeru- lui mai mare de 0,4 - 0,5 m/ sec. di senzatia neplacuta de curent. La o vitezi de 6 m pe minut se obtine racirea aerului cu 3°. Ventilatia naturali se face, de regula, prin ferestre. Efectele ventilarii-( Fig. 9.1 ) sunt diferite in functie de pozizin in pian vertical a’ fe- restrei si se datotoreazii ten- Fig. 9.1. Efectele ventilarii dintei normale de ridicare a aerului cald. Ferestrele amplasates transversal, pe laturi opuse, sunt mai eficiente pentro ventilatia naturala decat cele adiacente. Selectarea tipului potrivit de fereastra (vezi figura 8.10) asigura direcTjonarea intrarii aerului. Aerul %Lp A I continua sa se miste in directia initiala pana Mntdlneste un obstacol care il forteazi si schimibe directia. Daca fereastrele sunt obignuite, directia miscarii este determinata de pozitia si dimensiunea golului. O iesire larga jn raport cu intrarea 'mareste viteza de miscare a aerului si provoact o racire mai putemica. : Ventilatia artificiala se bazeaza pe folosirea unor utilaje specializate care accelereaza-intrarea aerului din exterior sau iesirea aerulii uzat “dint interior, completate cu prize adecvate de iesire sau intrare. Conditionarea aerului este un proces mai complex care presupune filtrarea, umidificarea, racirea sau incalzirea lui. Aerul uzat este absorbit prin prize amplasate la partea superioara si este transportat Ja 0 instaletie centrala pentru tratare. ‘Actul tratat este reintrodus in incapere prin prize inferioare. Migcarea ae- rului se face prin tubulaturi, separate pentru aerul uzat de cel proaspat. Lumina constitue un factor important al confortului ambiental. Ilumi- narea cofespunzitoare asigura vizibilitated necesari desfasurarii acti- vititilor in-bune conditii si, tot odafé, ajuta la definirea vizuala a spatiilor interioare. Vizibilitatea este caracterizata de. acuitatea de-distingere a de- liilor si de sensibilitatea la contrast. Ambele variaz4 cu stralucirea, re- zaltata din reflectarea luminii incidentale. O bun vizibilitate depinde de cantitatea de lumina, de calitatile ilumin&rii si de calitatea si capacitatea individuala de adaptare a privirii, - 55% se reflecta 3Criteriile calitative ale iluminarii, dependente de intensitatea gsi dis- Siributia ei potrivit activitatilor, rezulti din raportul optim dintre ilumi- narea locala si cea generala, din evitarea stralucirii orbitoare si a con- trastelor excesive. Iluminarea corespunzatoare a spatiilor contribuie la micsorarea oboselii fizice sau a tensiunii psihice si se bazeazi pe schimbarile moderate ale luminozitatii si pe flexibilitate vizuala, depen- dente de rezolvarea coordonata a iluminarii naturale cu cea artificiala. Lumina solara este:principala sursi de iluminare naturala a spatiilor in arhitectura, Din radiafiile solare ( Fig. 9.2. ) ajung pe pamant mai putin de jumatate. Orientarea cladirii este cea care determina durata, intensitatea si direotia previzibili a luminii. Lumina se modifica zilnic, influentati de schimbarea pozitiei soarelui si variaz pe parcursul unei zile in functie de culoarea cerului, de claritatea atmosferei sau de existenta norilor. Lumina de zi produce o gradare naturala a iluminarii interioare si o umbrire spe- cified fiecdrui obiect. Rezultatul este 0 aprecierea mentala a tuturor lucru- tilor vazute in asociere cu lumina de zi. Directia si altitudinea razelor direote de soare ‘sunt importante pentru intensitatea luminii care p&trunde in interior. Din Figura 9.3 se observa cum pitrunde lumina la solstitiul de iam in patra inedperi cu orientari diferite. Incdperile orientate spre sud au cea mai echilibrata ihuminare, in concordanta cu ciclul necesitatilor. Ele primesc iama o mai mare cantitate de lumin’, atunci cAnd este cel mai mult nevoie de ea, aproape Ja fel ca in celelalte perioade. © 21 DECEMBRIE 21 MARTIE/21 SEPTEMBRIE 24 TUNIC Fig.9.3. Patrunderea luminii intr-o inc’pere cu orientarea sud Impactul vizual al ferestrelor depinde de raportul dintre suprafala lor si suprafata inc&perii, corelat activilatii desfigurate gi pozitiei lor in cadrul peretelui. Ferestrele trebuie si fie de 1/3 — 1/5 din, suprafa(a pardoselii @, daca activitatea este de precizie, de 1/7 ~ 1/10 daca acfivitatea este obis- nuit’ si de 1/10 — 1/15 daca este auxiliara ( circulatie, depozitarc ete.). Pentru ca lumina naturala si patrunda cAt mai adane in interiorul 74incaperii si distributia ei sa fie cat mai buna, se recomanda ca ferestrele sa fic putine si inalte, uniform plasate si cat mai apropiate de plafon. Su- prafetele pline dintre ferestre nu intrerup uniformitatea iluminarii. Pozitia ferestrelor fata de planul de lucra ( Fig 9.4 ), distanta de Ia fereastra, lu- mina reflectata din exterior sau de suprafetele interioare, sunt si cle conditii importante ale confortului vizual. | extncee| ptaiccfic pe patdoseala, ‘Adéati yea_yaxim’ a camnerel (teoretic) i Fig. 9.4. Pozitia ferestrelor Adancimea maxima recomandata pentru o inc&pere iluminata lateral este de 6,0 m, la iluminarea bilaterala este de 12,0 m sise mareste in cazul folosirii luminatoarelor. Lumina naturala. care patrunde in interior direct, prin intermediul ferestrelor, da senzatia de bine, de orientare in timp si spatiu, de contact cu mediul natural. Deoarece Jumina naturali nu este constanta, apar diferente intre lumina si umbra sau de stralucire care, in anumite perioade ale anului pot sa fie suparatoete. Patrunderea Juminii naturale este controlata prin diverse sisteme de umbrire ( Fig 9.5. ) care blocheaza, filtceaz sau redireofioneaza razele de lumin’, asigurand combaterea insoririi excesive. Lumina indirect#, provenita din. reflectarea lunginii directe pe su- prafet# peretilor sau plafonului, sporeste vizibilitatea’ si confortul vizual. Plafonul este’ cel mai. important in controlul luminii, urmeaza peretele opus ferestrei, peretii Jaterali si la urmia pardoseala. 75Lo a= 80-90% j ] 1 3 a “4 3 6 Combaterea insoririj excesive: |- Fara protectie: interioare; 3- Jahuzele exterioare; 4-Copertina: 5 6- Lamele verticale 40% 35-10% ~ Jaluzele '- Lamele orizontale; Fig. 9.: Duminatul artificial asigurd iluminare generala ambientala a spatiilor interioare, completati cu iluminatul local al suprafetelor de licra. Siste- mele de iluminare artificiala (Fig. 9. 6) asigura nivelul de iluminare in raport cu destinatia incaperii, repartitia uniforma a luminii si evitarea fe- nomenului de orbire. Dinvet ‘Semi direct Indirect Fig..9.6. Sistemele de iluminare artificiala Pozitia si directia sursei de lumin’ sunt importante pentru controlul intensitatii, contrastelor si strilueirii. Se recomanda o inaltime fata de pla- fon de 1/2 pind la 1/3 din inalfimea incaperii si distanta dintre strse de la 1,5 1a 2 ori distanta dintre inaltimea de montare gj planul de lucru, Bfec- tului de orbire poate fi evitat prin dispersarea stralucirii luminoase si prin- scéaterea surselor luminoase din campul vizual, 76 =