COMPONENTELE

ANTRENAMENTULUI
SPORTIV

PIRAMIDA FACTORILOR PREGATIRII

SPORTIVE
Relatiile dintre factorii pregatirii se ordoneaza de la
fizic la tehnic, apoi la tactic si la psihologic.
PREGATIREA MENTALA
PREGATIREA TACTICA
PREGATIREA TEHNICA
PREGATIREA FIZICA

I. PREGATIREA FIZICA
Reprezinta un sistem de masuri, mijloace si
metode prin care se asigura dezvoltarea
indicilor morfologici, a capacitatii functionale ,
a calitatilor motrice de baza si specifice
diferitelor ramuri de sport.

CAPACITATEA DE EFORT
Se constituie ca o rezultanta a interactiunii
functionale dintre organ si sistem, avand la
baza potentialul energetic specific din care
rezulta un lucru mecanic.
In functie de tipul de activitate motrica, putem
vorbi despre:
capacitatea de efort anaeroba (alactacida si
lactacida);
capacitatea de efort mixta;
capacitatea de efort aeroba.

a. Capacitatea anaerob

Reprezint posibilitatea organismului de a susine un efort fizic intens, respectiv de a obine

un debit energetic maxim prin cele dou sisteme energetice anaerobe:

Dezvoltarea puterii maxime anaerobe alactacide urmareste interventia asupra factorului

biologic, respectiv rezervele energetice, cele functionale, factorii dimensionali, capacitatile
functionale.
Privind metodologia de pregatire, se recomanda eforturi maximale, cu o durata de 15-20sec.
pentru ameliorarea sistemului fosfagen si mentinerea unui timp cat mai indelungat a vitezei
maxime si a intensitatii crescute.
O mare importanta se va acorda pauzei (intre repetari si serii), a carei durata trebuie sa
permita:

sistemul fosfagenelor;
glicoliza anaerob.

Resinteza rezervelor de oxigen ale muschilor (10-60sec);

Resinteza fosfocreatinei (care se face pe cale aeroba);
Plata datoriei de oxigen alactacide (3-5min);
Metabolizarea lactatului format.

Puterea maxima glicolitic este caracteristica eforturilor a cror durat se situeaz sub 90sec,
fiind limitat de cantitatea de enzime care asigur transformarea glicogenului n acid lactic.
Pentru dezvoltarea proceselor anaerobe lactacide se recomand exerciii repetate (10-20
rep), intense cu durata de 30sec-2min., pauza de 60sec-4min (raportul efort pauza este de
1:2).

b. Capacitatea aerob
Reprezint posibilitile organismului de a presta un
efort submaximal moderat i de a-l menine un timp
ct mai ndelungat (metabolism glucidic si lipidic).
n eforturile aerobe, factorul limitator este
condiionat de factorii dimensionali i funcionali ai
plmnilor, ai sngelui, ai inimii, ai arborelui vascular
i de capacitatea de utilizare a oxigenului de ctre
esuturi.

c. Pragul aerob anaerob

Reprezint momentul cresterii bruste a acidului lactic din
sange in timpul unui efort aerob, a carui intensitate creste
progresiv. Aceasta crestere a pragului lactic, determinat de
antrenamente sistematice, este rezultatul a mai multor
factori:
o eliminare mai bun a lactatului produs in muschi;
o concentratie mai bun a enzimelor musculare oxidative;
o solicitare preferenial a mecanismelor oxidative.

Privind metodologia de antrenament, pentru dezvoltarea

puterii aerobe eforturile au o durat cuprins ntre 2-10min,
iar pentru dezvoltarea capacitii aerobe se recomand
eforturi de cel puin 10min, cu o intensitate moderat, ce
poate ajunge la 160 pulsaii/min n finalul efortului, iar pauza
activ va asigura refacerea incomplet la o frecven de 120140 pulsaii/min.

PREGATIREA FIZIC GENERAL

Se concepe difereniat, n funcie de
particularitile ramurii de sport. Funcia
principal pe care o are acest tip de pregtire
este de a asigura transferul pozitiv al
antrenamentului spre zona specific,
constituind de asemenea suportul pentru
coninutul ulterior al pregtirii.

PREGATIREA FIZIC SPECIFIC

Are un continut orientat spre dezvoltarea capacitatii de efort
specifice ramurii de sport si a calitatilor motrice combinate,
care determina un randament specific superior. In unele
ramuri de sport, performanta este strict determinata de
nivelul de dezvoltare a unei calitati motrice (haltere, probele
de alergare din atletism, ciclism) sau al un ui complex de
calitati motrice (jocuri sportive, sporturi de lupta).
Intre cele doua tipuri de pregatire fizica exista o stransa
relatie, ambele conditionand obtinerea performantei.
Mijloacele de realizare sunt variate, fiind aplicate in diferite
conditii de mediu (antrenament la altitudine, pe nisip etc) si
executate la diferite aparate, instalatii (Sali de fitness,
simulatoare), pe fondul unei refaceri adecvate (alimentatie,
vitaminizare etc).

II. PREGATIREA TEHNICA

Tehnica reprezinta un sistem de structuri
motrice specifice fiecarei ramuri de sport,
efectuate rational si eficient, in vederea
obtinerii unui randament maxim in competitii.
Pregatirea tehnica reuneste ansamblul de
masuri, mijloace si metode folosite in
invatarea elementelor si a procedeelor tehnice
specifice unei ramuri de sport.

COMPONENTELE TEHNICII
1. ELEMENTUL TEHNIC are o structura motrica
fundamentala, care sta la baza practicarii
unei ramuri de sport. De exemplu, pasa din
bacshet, aruncarea la poarta din handbal,
lovitura de atac din volei, saritura in lungime
din atletism etc. sunt structuri motrice
fundamentale, care stau la baza practicarii
ramurilor de sport respective.

COMPONENTELE TEHNICII
2. PROCEDEUL TEHNIC desemneaza o structura
motrica concreta sau modul particular de
efectuare a elementului tehnic.De exemplu,
aruncarea la poarta cu pas incrucisat in
handbal, saritura in lungime cu un pas si
jumatate in atletism etc. Sunt procedee
concrete, concepute in vederea efectuarii cu
eficienta maxima a actiunilor caracteristice
sporturilor respective.

COMPONENTELE TEHNICII
3. STILUL constituie modul particular (amprenta
personala) de efectuare a unui procedeu
tehnic. Stilul se manifesta la sportivii de inalta
clasa si are drept rezultat efectuarea eficienta
a unui procedeu. Unele stiluri au fost
transformate de specialisti in procedee
tehnice, purtand denumirea creatorilor lor (ex.
saritura Marian Dragulescu).

COMPONENTELE TEHNICII
4. MECANISMUL DE BAZA al procedeului tehnic
reprezinta succesiunea logica de acte motrice,
obiectiv necesare pentru efectuarea eficienta
a acestuia. Acesta trebuie inteles ca un sistem
de factori (spatiali, temporali, dinamici si
energetici) aflai in stransa corelatie, care
determina o eficienta sporita.

INVATAREA PROCEDEELOR TEHNICE

INVATAREA PERCEPTIV-MOTRICA sau senzorio-motrica consta
in modificarea comportamentului in functie de conditiile
concrete din antrenamente si concursuri.
INVATAREA MOTRICA are ca rezultat formarea deprinderilor
pe baza componentelor senzoriale, kinestezice sau
proprioceptive. In cadrul acesteia, sfarsitul unei miscari devine
semnal pentru declansarea miscarii urmatoare.
INVATAREA INTELIGENT-MOTRICA este caracteristica
procesului de insusire a tehnicii ramurilor de sport euristice
(box, lupte, jocuri sportive etc), in care adversarul este
inventiv si opozitiv, actiunile desfasurandu-se in conditii
imprevizibile.

ETAPELE INVATARII TEHNICII SPORTIVE

Etapa informarii si a formarii reprezentarii miscarii, in care sportivul isi
creaza o imagine despre procedeul ce urmeaza sa fie invatat.
Informatiile pot fi:

1.
-

2.

3.

4.

verbale;
vizuale;
tactil-kinestezice.

Etapa miscarilor grosiere sau insuficient diferentiate caracterizeaza

primele executii practice ale procedeului tehnic, respectiv in care
informatia principala primita de sportiv este constituita din indicatiile
verbale ale antrenorului.
Etapa coordonarii fine si a consolidarii procedeelor tehnice are ca
trasaturi esentiale: efectuarea corecta a miscarii, executarea cu indici
crescuti de forta, viteza, in conditii de rezistenta, precum si executia
fluenta, cu ritm, precizie si amplitudine corespunzatoare.
Etapa perfectionarii si a suprainvatarii procedeului tehnic este
caracterizata de efectuarea acestuia in conditii variate, cu indici
superiori de eficienta (coordonare, precizie, ritm, cursivitate etc).

PRIORITATI METODICE PRIVIND

INVATAREA TEHNICII
Stabilirea fondului pregatirii tehnice pentru fiecare esalon de instruire
(incepatori, avansati, performanta);
La toate nivele de instruire se va tine seama si de inclinatiile si optiunile
personale ale sportivilor fata de unele executii tehnice;
Indiferent de nivelul de pregatire a sportivilor, insusirea tehnicii se
coreleaza cu cerintele competitiilor;
Cea mai buna cale pentru insusirea si perfectionarea tehnicii este
individualizarea pregatirii;
Exersarea independenta a procedeelor tehnice trebuie continuu dublata
cu repetari efectuate in conditii analoage concursului;
In invatarea tehnicii sportive, apare nevoia stabilirii de catre antrenori a
sistemului de actionare necesar fiecarui procedeu tehnic;
Este necesara evaluarea periodica a pregatirii tehnice cu ajutorul unor
probe si norme de control.

III. PREGATIREA TACTICA

Tactica reuneste un sistem de principii, idei si reguli
de abordare a competitiilor, prin care sportivul isi
valorifica toate capacitatile tehnice, fizice, psihice, in
vederea rezolvarii situatiilor problematice (de
concurs) create de adversari, coechipieri si ambianta,
pentru obtinerea succesului.
Pregatirea tactica se refera la ansamblul de masuri,
mijloace si metode folosite pentru insusirea tacticii
specifice fiecarei ramuri de sport.

COMPONENTELE TACTICII SPORTIVE

1. Conceptia tactica reprezinta un sistem de principii,
idei, reguli si reguli si norme relativ stabile,
elaborate in vederea participarii cu succes la
competitii. Cuprinde:
-

idei fundamentale si sistemele de actionare, care stau la

baza organizarii, pregatirii si participarii sportivilor la
concursuri;
totalitatea mijloacelor mentale de pregatire a sportivilor,
folosite in vederea intelegerii aprofundate a logicii
conceptiei tactice si a variantelor lor de aplicare;
sistemele practice de actionare care asigura instruirea
potrivit conceptiei tactice

COMPONENTELE TACTICII SPORTIVE

2.

Planul tactic reprezinta ansamblul masurilor stabilite in

vederea rezolvarii problemelor tactice, ridicate de
pregatirea si desfasurarea actiunilor de atac si aparare.
Planul tactic este o particularizare temporara, in
concordanta cu o serie de conditii specifice, ele fiind
stabilite in functie de mai multe cerinte:
- cunoasterea de catre antrenor a experientei sportivilor sai;
- obisnuirea sportivilor cu rezolvarea problemelor tactice;
- dezvoltarea creativitatii in solutionarea situatiilor tactice;
- cunoasterea particularitatilor adversarilor;
- aplicarea planului tactic.

Planul tactic se realizeaza in functie de maiestria sportivilor,

de simturile lor specializate, de intuitia jocului, de simtul
tempoului.

COMPONENTELE TACTICII SPORTIVE

3.

Actiunile tactice sunt instrumente practice de realizare a

planului tactic si, respectiv, a conceptiei tactice. Ele se
desfasoara pe mai multe faze, dintre care cele mai multe
fiind de natura psihologica si doar una de natura motrica:
- perceperea si analiza situatiei competitionale care
favorizeaza o anumita actiune tactica sau informarea
senzoriala, urmata de prelucrarea datelor;
- rezolvarera mentala, prin elaborarea unei strategii si decizii
adecvate;
- aplicarea practica a deciziei;
- analiza efectelor actiunii tactice.

COMPONENTELE TACTICII SPORTIVE

4. Sistemul de joc este specific numai jocurilor
sportive si se refera la modul de asezare a
sportivilor pe teren, pe compartimente, linii
si posturi si la interactiunea dintre acestea.
Se stabileste in functie de conceptia tactica
si de planul tactic, acestea favorizand
realizarea practica a componentelor
amintite.

METODICA PREGATIRII TACTICE

Pregatirea tactica reprezinta un ansamblu de masuri
organizatorice, de mijloace si metode folosite in scopul
formarii la sportiv a unor cunostinte, deprinderi si
priceperi tactice.
Pregatirea tactica poate fi impartita in patru etape:
invatarea si perfectionarea diferitelor actiuni tehnicotacticeelementare, individuale si colective;
stapanirea mai multor combinatii tactice relativ simple, caracteristice
situatiilor tipice ale intrecerii sportive;
dezvoltarea capacitatii de utilizare a deprinderilor tehnico-tactice in
functie de posibilitatile individuale;
dezvoltarea capacitatii de elaborare a planului de atac si de aparare, in
functie de punctele forte sau cele slabe ale adversarului.

METODELE DE PREGATIRE TACTICA

Se impart in patru grupe:
1. Metode de perfectionare a capacitatii de
repartizare a fortelor sau de variatie a dificultatii,
prin dozarea intensitatii, a volumului si a
complexitatii sarcinii;
2. Metode de utilizare oportuna a procedeelor tehnice
in timpul intrecerii;
3. Metode de perfectionare a capacitatii de
colaborare cu coechipierii;
4. Metode de perfectionare a capacitatii de trecere de
la un sistem de actiuni la altul, in timpul intrecerii
sportive

IV. PREGATIREA PSIHOLOGICA

Amploarea pe care a cunoscut-o sportul de performanta a determinat
cresterea insemnatatii factorului psihologic de pregatire, deoarece in
competitie, la valori performantiale apropiate, va castiga sportivul care
prezinta o mobilizare psihica optima.
Componentele antrenamentului total (M. Epuran, 1982):
Antrenament propriu-zis
-fizic
-tehnic
-tactic
-teoretic
-psihic
-biologic (refacere)
-artistic

Antrenament psihoton
si alte variante

Antrenament mental

Antrenament invizibil

Psihologia il ajuta pe antrenor in optimizarea

relatiei lui cu sportivul, asigurand:
Cunoasterea mai profunda a sportivului si din punct de vedere
psihologic, a trasaturilor lui de personalitate, privite evolutiv si
diferential;
Desprinderea directiilor si a cailor de dirijare si realizare a
dezvoltarii si pregatirii psihice, in conformitate cu scopurile
sociale si cu cele specifice sportului;
Realizarea unei capacitati psihice superioare, conform
cerintelor sportului de performanta (echilibru afectiv,
creativitate, vointa, motivatie etc);
Cunoasterea cailor si mecanismelor de realizare a pregatirii
integrale, ca proces de instruire si educare;
Formarea capacitatii de autoreglare si autoeducare.

CONTINUTUL PSIHOLOGIC AL
COMPONENTELOR ANTRENAMENTULUI

Continutul psihologic al pregatirii fizice;

Continutul psihologic al pregatirii tehnice;
Continutul psihologic al pregatirii tactice;
Continutul psihologic al pregatirii teoretice;

Continutul psihologic al pregatirii psihologice

V. PREGATIREA ARTISTICA
Reprezinta procesul de educare a expresivitatii si
cursivitatii miscarilor efectuate cu diferite grade de
dificultate, cu sau fara fond muzical.
Pentru pregatirea artistica se folosesc mijloace
coregrafice, de expresivitate corporala si stimulare a
creativitatii, a caror finalitate se concretizeaza in
deprinderile motrice executate cu un grad ridicat de
expresivitate, prin care se transmit sentimente,
atitudini, mesaje.
Din continutul pregatirii artistice fac parte
urmatoarele componente:
pregatirea de dans, creatia artistica, educatia muzicala,
educatia plastica, pregatirea expresiva.

VI. PREGATIREA TEORETICO-METODICA

Reuneste ansamblul cunostintelor de specialitate, transmise
de antrenori in vederea aplicarii in practica a unor notiuni,
principii, reguli, menite sa optimizeze randamnetul in
antrenamente si competitii.
Componentele pregatirii teoretico-metodice sunt:
Cunostinte referitoare la semnificatiile sociale ale activitatii sportive;
Cunostinte privind momentele marcante ale sportului respectiv, pe
plan national si international;
Cunostinte aferente intelegerii biomecanicii tehnicii sportive, a
legitatilor fiziologice si igienice ale efortului;
Notiuni privind intelegerea tacticii sportive;
Cunostinte menite sa sporeasca ponderea autoeducatiei in procesul
complex al pregatirii psihologice;
Cunoasterea temeinica a regulamentelor competitiilor si a
consecintelor nerespectarii prevederilor acestora;