Le

Corbusier
Le Corbusier

Nu l-am ales intamplator. Nu l-am ales nici pentru ca e un foarte cunoscut architect. L-
am ales pentru ca este primul architect cu care am facut “cunostinta”. Cum? Se
intampla anul trecut, cand am inceput pregatirea pentru admiterea la facultate. Proful,
pentru care am un deosebit respect, incerca din rasputeri sa ne faca sa ne razgandim in
alegerea carierei. Nu stiu exact care era strategia lui, probabil isi dorea sa ramana cu
elevii motivati cu adevarat, cert e ca aceasta a dat roade si o buna parte dintre colegii
mei au inceput sa renunte treptat. Si cand imi aduc aminte de asta nu pot sa nu-mi aduc
aminte de o mica gluma spusa intr-una din zile: “Pentru ce va trebuie facultate de
arhitectura? Corbusier a fost architect si fara facultate. Voi de ce n-ati putea?”
Corbusier?! Auzisem de el. Citisem despre proiectele lui. Corbusier cel care a
proiectat vila Savoye, capela de la Ronchamp, sediul ONU, vila Weissenhof, marele
architect le Corbusier nu facuse studii superioare de arhitectura? Curiozitatea m-a
impins sa caut cat mai multe informatii despre el. Si dincolo de informatiile despre
viata personala, am trecut la a studia operele sale. Asa a devenit “Corbu” arhitectul
meu preferat.

Numele sau real este de fapt Charles-Édouard Jeanneret-Gris, s-a nascut in

cantonul Neuchatel, Elveţia, în orăşelul La Chaux de Fonds din Munţii Jura, la 5 km
de graniţa cu Franţa, la 6 octombrie 1887. A fost atras încă de mic de artele vizuale pe
care le-a studiat în oraşul natal. Pleacă la Paris în 1907, unde îşi face ucenicia în biroul
lui Auguste Perret, unul dintre pionierii utilizării betonului armat din lume, iar între
anii 1910-1911 îl găsim la Berlin, la biroul arhitectului Peter Behrens. Aici se
întîlneşte cu doi tineri arhitecţi (pe vremea aceea), Ludwig Mies van der Rohe şi
Walter Gropius, care peste ani vor deveni faimoşi şi alături de Le Corbusier vor pune
bazele arhitecturii moderne.

Catedrala de la Ronchamp
Se gaseste intr-un tinut linistit din Franta, intr-o localitate care nu se
bucura de atentia turistilor dupa cum s-ar cuveni. Pe langa asta,
catedrala se afla exilata pe un deal, departe de localitatea cu acelasi
nume, iar accesul la ea se face relativ dificil, din acest motiv aici
nesavarsindu-se slujbe decat la cerere, in majoritar fiind nunti sau
botezuri, insa nici ele in numar mai mare de 10 anual. Numerosi
arhitecti au propus guvernului francez sa introduca aceasta
catedrala din 1950 in patrimoniul national si intr-un traseu turistic
cultural insa lucru acesta este inca in dezbatere. Recent ( prin 2008)
Renzo Piano s-a interesat de acest aspect al turismului din zona
Ronchamps si a gandit un plan pentru cateva chilii de calugari care
sa se situeze la baza dealului unde este asezata catedrala pentru ca
mentinerea ei sa fie asigurata de calugari si pentru a putea crea
pretextul unui loc de pelerinaj cu toate utilitatile pentru turisti.
Proiectul propus de Renzo Piano se incadreaza perfect in situl acela
si reuseste sa pastreze un echilibru natural si asemntimentul lui
Corbusier, intrucat nu se ridica deasupra catedralei, ba dimpotriva, ii
sporeste maretia si frumusetea.

Partea principala a structurii consta in doua membrane de beton,

separate de un spatiu de 2,26 metri, care formeaza o cochilie,
cochilie ce va constitui acoperisul. Acoperisul, izolat si rezistent la
apa, este asezat pe bare scurte, care fac parte dintr-o suprafata
verticala de beton, acoperit cu un tip special de mortar. Peretii nu
sunt prevazuti cu contraforti si urmeaza liniile curbe, calculate sa
ofere stabilitate zidariei masive. De asemenea, podeaua urmeaza
forma naturala a sitului. Pe interior, peretii sunt albi, iar tavanul
pastreaza culoarea gri si forma expresiva, dura a betonului nefinisat.
 Un spatiu de doar cativa centimetri
intre cochilia acoperisului si
anvelopanta verticala a peretilor
furnizeaza o intrare semnificativa
pentru lumina. Totodata, lumina
naturala provine prin intermediul
unui sistem de interspatii, acoperite
cu sticla transparenta sau, pe alocuri,
usor colorata. Arhitectul a dorit ca geamurile sa nu aminteasca de
cele ale bisericilor gotice sau romanice, tocmai de aceea sticla este,
in general, limpede, lasand sa se vada miscarea veritabila si animata
a norilor.

Interiorul uneia dintre cele trei capele este vopsit in rosu aprins, in
timp ce peretele alaturat, ce conduce catre sacristie, este violet. Usa
pivotanta pentru procesiuni, care are 9 metri patrati, este acoperita
pe ambele fete cu cate opt panele de foi de otel emailate in culori
intense, la 760 de grade, fiind pentru prima oara in istoria
arhitecturii cand s-a utilizat aceasta tehnica. Ingeniozitatea celui
care a proiectat-o se vede si in designul acoperisului: cand ploua,
apa se scurge intr-o fantana, creand imaginea spectaculoasa a unei
cascade.

Capela Notre Dame du Haut, sau catedrala de la Ronchamp, nu este

numai inovatoare, provaocand si astazi reactii extreme. Situata in
estul Frantei, pe o coasta de deal deasupra satului Ronchamp,
biserica este raspunsul specific la situl in care a fost amplasata, cu
care se afla intr-o perfecta osmoza, fiind un omagiu adus comuniunii
om-natura. Este poate cea mai frumoasa cladire realizata de le
Corbusier, caci stilul rigid, geometric este retinut si lasa loc unei
forme sculpturale asimetrice, plina de elan.