SEMINARUL GEOGRAFIC “D. CANTEMIR” NR. 21-22/2002 Aspecte fizico-geografice ale teritoriului Parcului Forestier Vandtori Neamt Constantin Rusu, Mihai Branzila, Mihai Ciprian Margarint, Viorel Capatana Abstract The territory of Vanitori Neamt Forestry Park is situated mostly in the Oriental Carpathians (Stinisoara Mountains), in Moldavian Subcarpathians and in a small part in Moldavian Platform. In the study there are presented the main characteristics of geology, landforms, climate, hydrography and soils ~ all belonging to the Vanatori Neamt Forestry Park. As a result of the collaboration with the Administration of the Park, the authors permanently underlined the main physico-geographical features, proceeding from the modem politics of durable development. Thus, there are presented also some interdisciplinary aspects that mainly take into consideration the conservation of natural potential of the analyzed zone. Cuvinte cheie: caractere fizico-geografice, Parcul Forestier Viindtori Neam} Parcul Forestier Vanatori Neamt ocupa teritorii aflate in raza Ocoalelor Silvice Varatec si Targu Neamt, insumand o suprafata de 26.380 hectare. Este situat in partea central-nordic& a judetului Neamt, fiind strabiitut de cursul mijlociu al Ozanei gi integral de doi afluenti ai acesteia (Nemtisorul si paraul Secu), de paréul Agapia si de cele dou segmente superioare ale Cracdului, Alb (Chitele) si Negru. Din punct de vedere fizico-geografic, parcul se desfisoaré in cea mai mare parte pe teritoriul Muntilor Stanisoarei si pe contactul acestora cu Subcarpatii Neamtului, inclusiv pe 0 portiune a Depresiunii Ozana-Topolita, respectiv in compartimentul Nemtisor gi intr-o mic misura in cadrul Culmii Plegului. Geologia Din punct de vedere geologic suprafata parcului este amplasata in extremitatea estici a Orogenului carpatic la contactul cu Platforma Moldoveneasca. Acest aspect confera zonei un fond structural si petrografic divers, pe care s-a grefat o morfologie specifica. Sectorul nord-estic al parcului, cuprins intre localitatile Tarzia, Brusturi, pnd la Culmea Plegului, este amplasat pe depozite basarabiene ale Platformei Moldovenesti (pietriguri deltaice, nisipuri si intercalatii argiloase). Cea mai mare parte a suprafetei parcului se giseste pe formatiunile flisului extern carpatic si ale molasei (Moldavide). De la vest spre est se dispun in structuri cutate, deversate gi faliate, mai ales longitudinal, formatiuni ale panzelor de sariaj: Tarcau, Vrancea $i Pericarpatica (molasa). Panza de Tarcau ocupa sectorul vestic al parcului si este constituita din depozite care apartin ca varst& Cretacicului (formatiunea de Hangu), Paleocenului (formatiunile de Izvor si Straja), Eocenului, in conditiile litofaciesului de Doamna (formatiunile de80 Constantin Rusu, Mihai Brinzilé, Mibai Ciprian Margirint, Viorel Capatand Sucevita, Doamna, Bisericani si Lucicesti), Oligocenului, in conditiile litofaciesului de Kliwa (formatiuni flisoide bituminoase cu gresii de Kliwa). Constitutia petrografici este dati de gresii, calcare, marne gi numeroase intercalatii de argile, unele bituminoase. Dispozifia structurilor plicative si afectarea tectonic’ au constituit premisele necesare constructiei geomorfologice, iar in urma proceselor de alterare a rezultat materialul de solificare specific, Panza de Vrancea ocupa sectorul central si estic al parcului, sub forma unei mari semiferestre tectonice, numit& semifereastra Ragca-Bistrita. Cele mai vechi depozite care apar in zona sunt de varsti paleocend si eocend (formatiunile de Straja, Sucevifa, Doamna, Bisericani si Luc&cesti), dupa care se gisesc cele de varsth oligoceni, aseminitoare pana la identitate cu cele din panza de Tarcttu. Succesiunea stratigraficd in semifereastra RAsca-Istrita este dati de depozite ale Miocenului inferior (formatiunile menilitelor si disodilelor terminale, ultima fiind formatiunea de Gura Soimului). Constitutia petrografic& este marcata de prezenta rocilor pelitice care alcituiesc formatiunile miocene, dar si de prezenta intercalatiilor de gresii (gresia de Kliwa) oligocene. Gresiile prin continutul ridicat in SiO; au favorizat geneza solurilor acide, pe cand pelitele, prin constituenfii mineralogici argilosi, au dat amprenta specifica, contribuind la formarea gi evolutia cambisolurilor. Panza Pericarpaticd sau Molasa Carpatilor Orientali intr partial in alcatuirea dealurilor subcarpatice. Depozitele acestei unititi structurale sunt Teprezentate prin formatiuni argilo-siltitice si nisipuri de culoare cenusie-negricioasi, cu breccii si conglomerate carpatice, asociate ou roci de precipitatie chimica (sare gem, siruri de potasiu si gips). Zona de aparifie a panzei pericarpatice este marcati si de prezenta a numeroase izvoare mineralizate (Slatinele) cel mai adesea clorosodice si sulfatate. Gradul redus de coeziune al rocilor, datorat unor procese diagenetice incomplete, au permis geneza unor soluri profunde in sectorul aferent. Din punct de vedere tectonic, zona este caracterizati de sariajul panzelor de flis peste mdlasi si apoi intregul egafodaj carpatic a avansat peste Platforma Moldoyeneasca, fenomen care s-a produs in tectogeneza moldava din Miocen. Geomorfologia Teritoriul Parcului Forestier Vanatori Neamt se gaseste in cea mai mare parte in cuprinsul Carpafilor Orientali (Muntii Sanisoarei) precum si in aria Subcarpatilor Moldovei (portiuni reduse din Depresiunea Ozana-Topolifa si Culmea Plesului) si a Platformei Moldovenesti. Ca urmare, relieful acestui teritoriu precum si procesele geomorfologice actuale, vor avea caracteristici foarte aseminitoare ou cele ale itatilor naturale amintite. Din punct de vedere altitudinal, teritoriul parcului se incadreaza intre 366 m (in raza localitatii Brusturi), 410 m (in lungul Ozanei, la intrarea in localitatea ‘Vanatori) si 520 m ih lungul Cracdiului la Cracdoani) si 1231 m (Vf. Buhalnita). Altitudinea medie este la 699 m. in cadrul unititilor morfostructurale de pe teritoriul parcului, altitudinileAspecte fizico-geografice ale teritoriului Parcului Forestier Véndtori Neamt 81 medii variaza astfel: 803 m in cadrul Panzei de Tarciu, 700 m in cadrul Panzei de Vrancea, 525 m in Panza Pericarpatic& si 440 m in cea de platforma. Principalele linii orografice ale regiunii montane au directia general nord-nord- vest — sud-sud-est, aceasti directie regisindu-se cel mai evident in cadrul limitei vestice a parcului, respectiv interfluviul dintre bazinul Cracdului si bazinul Hangu (afluent al Bistrifei) si care se poate urméri in lungul varfurilor Chita Micd (1061 m), Crainicul (1192m), Palincii (1178 m), Batea Sasului (1091m) si Buhalnita (1231 m). Aceeasi orientare caracterizeazi si culmea montana esticl, ce face trecerea tre regiunea depresionara subcarpatic, precum si Culmea Plesului, din nordul teritoriului parcului (altitudine maxima 911 m in Dealul Cerdacului). Pe angi aceasta orientare generali a reliefului, se individualizeazi o a doua, relativ perpendiculara (vest-est), evidentiati de culmile secundare ce se constituie in interfluviile care despart principalele artere hidrografice cu caracter transversal (Nemtigorul, Ozana, Agapia si Craciul). Energia de relief are valori mai mari in partea de vest, datoritA situarii pe linia altitudinilor maxime ale Muntilor Sténigoarei si nivelului de baz coborat al retelei hidrografice, valorile find mai moderate in partea de est, indeosebi in bazinul Nemtisorului. Densitatea fragmentérii reliefului prezinti valori moderate, specifice ariei fligului est-carpatic, cu unele diferentieri dictate de suportul litologic si pozitia in cadrul ariei montane. La nivelul formelor medii ale reliefului, domina versantii, care in general se caracterizeazi prin valori ridicate ale pantelor la nivelul ariei montane (cu predominarea valorilor de 30-40°, in general pe suprafetele in care afloreazi rocile mai dure — gresii, calcare, conglomerate) si prin valori mai coborate, de 5-15° in aria subcarpaticd (cu exceptia Culmii Plesului, unde panta medie a versantilor depiseste 25°), Aceste valori ale declivitatii duc la instalarea unor procese de modelare destul de intense, mai ales unde apar si alti factori favorizanti cu caracter local (despaduriri, pigunat excesiv, alternanfe litologice, perturbiri ale regimului hidrogeologic s.2.). O amploare destul de insemnaté o au, in aceste conditii, aparitia proceselor de migcare in mas’, cu formarea unui relief specific de alunectri de teren (in special in bazinul Cracdului), solifluxiuni, a proceselor de eroziune areolara si liniard (inchisiv cu aparitia ogaselor, a ravenelor si chiar a organismelor torentiale ~ ultimile cu o extindere mare in aria subcarpatica), intre formele de relief cu declivititi reduse, care nu pun probleme deosebite in ceea ce priveste stabilitatea, se impun interfluviile, att in aria montana (care adesea se continua sub forma umerilor de vale) cat si in cea subcarpatica. Tot la nivelul formelor de relief cu pante reduse sau plane se inscrie intreaga suit{ a formelor de acumulare fluviala: luncile si terasele fluviale ale principalelor rauri (Ozana, Nemtigor, Agapia, Cracau). in ce priveste stabilitatea acestora, remarcim atentia deosebité care trebuie acordat& monitoringului ariilor aflate in preajma amintifelor rauri, mai ales in ceea ce priveste gradul destul de favorizant al82 Constantin Rusu, Mihai Branzila, Mihai Ciprian Margarint, Viorel Capatand microreliefului de lunci in producerea inundafiilor, avand in vedere influentele continentale ale regimului precipitafiilor, scurgerii lichide gi solide, al topirii z4pezilor ete, in ansamblul morfostructural marcat de prezenta fruntilor panzelor de sariaj (Tarciu, Vrancea, Pericarpatica) si a unor pachete de roci mai dure (gresii, calcare, conglomerate), este remarcabili extensiunea formelor morfosculpturale, avand in vedere ponderea deosebita a suprafejelor inclinate (indeosebi a versantilor), in cadrul clrora se remaroi procesele de deplasare in masa. jn vederea cunoasterii detaliate a caracteristicilor formelor de relief, a procesclor geomorfologice actuale, a proprietitilor depozitelor superficiale de pe teritoriul parcului, se impun urmitoarele: realizarea bazei cartografice geomorfologice (modelul numeric al reliefului, a hartilor tematice derivate, in scopul inventarierii spafiale a principalelor caracteristici morfometrice si morfografice), alegerea unor perimetre pilot in care prin cercetari detaliate si fie posibil& realizarea extrapolirilor (la nivelul proceselor de miscare in mas’, a ravendrii, torentialitatii si a proceselor de albic) si, nu in ultimul rand, elaborarea hartii geomorfologice a teritoriului parcului, inclusiv cu un set de hirti complementare, din care si nu lipscascd hirtile susceptibilitatii terenurilor la degradari prin procese geomorfologice si hirtile de risc, proprii fiec&rei categorii de procese in parte. Clima fn limitele Parcului Forestier Vandtori Neamt, se manifest 0 influenti pregnanti a factorilor genetici ai climei asupra distributiei spatiale a valorilor principalelor clemente climatice, cu. mentiunea speciali a impactului factorului orografic in aparitia unor diferentieri cu caracter local (aparitia topoclimatelor specifice) si chiar regional (aria parcului se suprapune in bund masura pe contactul a doua unititi fizico-geografice distincte: Muntii Stanisoarei si Subcarpatii Moldovei). intre factorii genetici ai climei, se detaseazi radiatia solara global (in special cea direct). Pe baza datelor extrapolate prin interpretarea valorilor inregistrate la statiile meteorologice Iasi si Galati, Z. Apostol (2000) indic valori ale flexului radiafiei directe de 0,9-1,0 cal/cm’.min in regiunea pericarpatic’, in mare misuri Proprii si ariei parcului (la Iagi se inregistrazd 1,11 cal/em®.min). Suma radiatiei solare directe este estimatk la 50-52 keal/em’smin (la nivelul intregii arii subcarpatice moldovenesti), iar valorile radiafiei globale (tot pentru aria subcarpaticd) sunt incadrate intre 105 si 125 kcal/om’smin (pentru Depresiunea Ozana-Topolita cca. 107 keal/om’.min, valorile lunare find cuprinse intre 2,0 gi 3,5 kcal/em’smin, in intervalul noiembrie-ianuarie, iar cele mai ridicate intre 14,0 si 16,0 kcal/em’-min, in perioada mai-august, G. Davidescu, 2000). in aria montani se inregistreazi diminuari normale de la aceste valori, evident in functie de etajarea altitudinala a reliefului. Caracteristicile principale ale circulatiei maselor de aer de pe teritoriul analizat sunt asemfn&toare cu cele ale circulatiei generale de la nivelul estului Carpatilor Orientali gi tranzitiei acestora citre Subcarpati. Fat’ de alti factori genetici ai climei (radiatia solara, suprafata subiacenta 5.a.), circulatia general a atmosfereiAspecte fizico-geografice ale teritoriului Parcului Forestier Vandtori Neamt 83 este un factor climatogenetic fluctuant, stand la baza variafiilor neperiodice ale climei, Intensitatea si freeventa proceselor de advectie se reflect in regimul multianual al vremii, lirgind considerabil gama de variatie a elementelor, proceselor si fenomenelor climatice, Formatiunile barice de mare intindere (la nivel european) cu efecte marcante la nivelul circulatiei atmosferice sunt: anticiclonul azoric (cu influenta in instalarea maximului pluviometric in mai-iulie), ciclonul islandez (resimtit in special spre sfirsitul toamnei si inceputul iemnii, cand vremea devine umeda si inchis&), anticiclonul siberian (prezent in majoritatea iernilor, generand un timp rece si secetos) si ciclonii mediteraneeni (care apar pulsatoriu in perioada septembrie-aprilie, determinand fluctuatii termice si cresteri ale cantitatilor de precipitatii). La acestia, se adauga si alfi centri barici locali de actiune atmosferica, intre care se’ detaseazi ciclogeneza orograficd carpaticd. Aceasta se manifesti. prin inaintarea spre vest a anticiclonului de iam si ascensiunea maselor de aer pentru traversarea grupei centrale a Carpatilor Orientali, producdnd cresteri ale precipitatiilor, inclusiy ninsori si lapovite timpurii gi tarzii. Relieful, prin caracteristicile sale orografice si morfometrice, determin’ numeroase modificari ale elementelor climatice, intre care cele mai importante sunt: etajarea valorilor medi multianuale ale temperaturii aerului si ale cantitiilor de precipitagii (remarcfndu-se insa si inversiunile de temperatura in cazul unei dinamici reduse a maselor de aer, in special in sezonul rece al anului), foehnizarea maselor de aer in cazul circulafiei vestice (cu sciderea semnificativa a nebulozitatii la contactul dintre Carpafi si Depresiunea Neamfului, si deci scaderi ale precipitatiilor gi cresteri de 12°" C ale valorilor medii multianuale ale temperaturii aerului), aparitia topoclimatelor de luned, vale, versant $i culme montand (in functie de adancimea gi densitatea fragmentirii reliefului, a expozitiei versantilor si a declivititii acestora) s.a.m.d, Temperatura aerului. Temperatura medie anual la Statia Meteorologica Tg. Neamt are valoarea de 8,2°C. in aria montan&, se inregistreazA sc&deri ale temperaturii aerului de pana la 5-7°C, la altitudini de peste 800 m gi chiar 4-5°C, pe linia inaltimilor maxime (1100-1250 m altitudine). La Tg. Neamt, luna cu temperatura medie cea mai ridicat& este iulie (19,5°C), iar cea cu temperatura medie cea mai coborAt& este ianuarie (-3,7°C), de unde rezulti o amplitudine termici anuali de 23,2°C. Pe indltimile-cele mai mari din aria parcului, in ianuarie se inregistreazi valori ale temperaturii de -6°C, iar in luna julie, temperatura aerului este de 12-14°C. Amplitudinea termicd absolut’ la Tg. Neamt este de 64,5°C, maxima absoluti de temperatura inregistrandu-se pe data de 17 august 1952 (37°C), iar minima in ziua de 27 ianuarie 1954 (-27,5°C). Precipitatiile atmosferice, Cantitatea medie multianuali de precipitatii variazi de Ia cca. 650 mm in aria depresionar’ (652,7 mm la Tg. Neamt si 650,9 mm la Bulitesti), la peste 750 mm in regiunea montana, la nivelul culoarelor hidrografice importante (775, 1 mm la Leghin, pe valea Ozanei), apropiindu-se de 1000 mm la84 Constantin Rusu, Mihai Branzila, Mihai Ciprian Margarint, Viorel Capatand nivelul inaljimilor maxime. De la aceste valori medii ,normale”, calculate pentru o perioad’ foarte lung’ de timp (1896-1996, L. Apostol, 2000), se inregistreaz& abateri att egative (609,5 mm la Filioara, datoriti apropierii acestui post pluviometric de versantul estic al Muntilor Stanigoarei, cu frecvente fenomene de fochnizare a maselor de aer), cat si pozitive (916 mm la Cracdul Negru, datorita ingustirii viii Cracdului inainte de iegirea din aria montana). Se inregistreazi insd si mari variatii ale cantitatilor extreme de precipitatii: la Tg. Neamt in 1910 au cdzut 1059,0 mm (320 mm in luna iulie a aceluiasi an) iar in 1986, doar 339,1 mm. Se remaroa, de asemenea, variatiile sezonale ale cantititilor de precipitatii: la Tg. Neamt 479,3 mm in sezonul cald si doar 173,4 mm in sezonul rece, la Cracdul Negru, 648,7mm si respectiv 267,8 mm 5.a.m.d. Ploile sub forma de averse, intalnite mai ales vara, pot depasi frecvent 60 mm in 24 ore. Uneori acestea capita caracter torential: la 26 iulie 1906, in 30 minute a cazut o cantitate de 65,9 mm, de unde rezulta o intensitate medie de 2,2 mm/min. Vanturile. Directia vanturilor dominante este influentati atat de circulatia generali a maselor de aer, cat si de orientarea principalelor lini orografice. La Tg. Neamt, vanturile dominante sunt cele din NV (20%), directie principala la nivelul intregii (Ari, urmate de cele din SV (11%), datoritd deschiderii ariei depresionare catre aceast directie si N (8%), calmul atmosferic fiind destul de pronuntat (33%). Pe valea Ozanei, cele mai puternice vanturi sunt cele din NV (cu o vitezd medie de 4,3 m/s) si N (3,4 m/s), iar pe versantul sud-estic al Culmii Plesului aceste viteze medii crese la 5,8 m/s (N) si 5,2 m/s (NV). in cazul unei dinamici accentuate a atmosferei (prioritar in cazul circulatiei vestice), viteza vanturilor creste deosebit de mult, in special in cazul vailor transversale, acestea fiind gi arealele cu cel mai ridicat grad de producere a doboraturilor de vant. in zona de contact dintre depresiune si Culmea Stanigoarei, brizele de munte reprezinta fenomene eoliene caracteristice, care se pun in evidenta in perioada calda a anului, prin aparitia norilor cumuliformi (convectic dinamica). Fenomene meteorologice. in aria depresionar’, brumele se produc incepand din decada a Ill-a a lunii septembrie, iar primavara cele tardive caracterizeaz luna aprilie, exceptional mai (21-22 mai 1952). Numarul mediu de zile cu grindina la Tg. Neamt este de 0,9 (pentru perioada 1970-1996), acest fenomen fiind caracteristic lunii iunie, specific ariilor montane gi subcarpatice. Din punct de vedere al efajarii climatice, la nivelul teritoriului Parcului Forestier Vanatori Neamt, se intalnesc: - subetajul climatic al munfilor scunzi (Ia peste 800 m altitudine), reprezentat printr-o asociere de topoclimate caracteristice: de vale, de versant (umbrit, insorit) si de interfluviu (culme montana); - subetajul dealurilor subcarpatice inalte (Culmea Plesului), la 600-900 m, in care domina topoclimatele de versant (cu orientare nord-esticd si sud-vestic’); - subetajul dealurilor joase (la sub 500 m), cu o extindere larga a topoclimatului complex de depresiune subcarpatic’ (Ozana-Topolita) si al glacisului nord-estic al Culmii Plesului.Aspecte fizico-geografice ale teritoriului Parcului Forestier Vanatori Neamt 85 in cadrul zonei studiate, respectiv zona de contact dintre rama montana estic’ a Muntilor Stnigoarei si rama vestic’ a Depresiunii Ozana — Topolita, se impun atentiei: apele subterane gi cele de suprafata. LAPELE SUBTERANE Apele subterane sunt cantonate in depozite nisipo-grezoase care au o mare permeabilitate. Ca si o caracteristicd aparte, aceste ape contin o cantitate redus de saruri si sunt potabile. Atunci insi cénd intra in contact direct cu argilele salifere devin clorurato-sodice, iar atunci cand sunt cantonate in nisipuri gi gresii friabile pot fi bicarbonatate calcice si magneziene. Alte tipuri de ape subterane sunt izvoarele subterane s&rate ce apar la zi in apropierea statiunilor Baile BalfStesti si Baile Oglinzi, precum si in apropierea localititii Vandtori. Aceste izvoare au, in general, debite mici si un grad de mineralizare ridicat. Apa acestor izvoare sarate a fost utilizaté empiric de citre localnici, inc cu mult timp in urmé, in tratarea diferitelor boli, precum gi la extragerea sirii prin fierbere (evaporare) si la conservarea alimentelor. in ceea ce priveste stratele acvifere freatice, acestea sunt cantonate la adancimi variabile, in functie de grosimea si tipul depozitelor petrografice. in zona de lunci a raurilor principale Ozana, Nemtisorul, Topolita si Agapia, apele subterane sunt situate la adancimi cuprinse intre 0 — 2,5 m (in functie si de variatiile climatice). in cazul depozitelor coluviale si aluvio-coluviale, alc&tuite din nisipuri argiloase cu intercalatii de pietriguri, apele sunt situate la adancimi foarte variabile, intre 0 - 10 m. Stratul acvifer este pus in evidenta de numeroasele izvoare ce apar la baza versantilor si prin numeroase fantani ce servesc la alimentarea cu api a localitatilor. in cadrul teraselor fluviatile ale rdurilor principale (Ozana, Nemtigor, Agapia si Craciu) stratul acvifer este bogat si constituie principala sursa de alimentare cu apa potabild a localitatilor Tg. Neamt, Humulesti, Vanatori, M-rea Neamt etc. Pe interfluvii si versanti apa freaticd se giseste la adancimi variabile, in functie de panta, litologie si de microrelief. Alimentarea acestor strate acvifere se face direct din apa de precipitafii cat si din apa cantonati in depozite mai vechi. Gradul de mineralizare al acestor ape este destul de ridicat (0,56 — 1,39 g/l), incadrandu-se in categoria apelor bicarbonatate calcice si magneziene. I. RETEAUA HIDROGRAFICA Refeaua hidrografict de suprafati apartine bazinelor Ozanei si Cracaului, afluenti pe dreapta ai Moldovei si Bistritei. Ovzana izvoraste din zona montani a flisului carpatic, de sub varful Halauca (1530) si strbate depresiunea intramontand Pipirig, dup& care pitrunde in depresiunea subcarpatica Ozana — Topolita, traverseazi orasul Tg.Neamf si se varsi in raul Moldova, in aval de localitatea Timisesti. Ca afluenti in zona carpaticd primeste paraurile Secu, Domesnic gi Dolhesti (pe dreapta) iar in Depresiunea Ozana - Topolita primeste ca afluent paraul Nemtigor (pe stfinga). Suprafata bazinului hidrografic este de 427 km’.86 Constantin Rusu, Mihai Branzilé, Mihai Ciprian Margarint, Viorel Capapan’ {in privinfa regimului de alimentare al apelor predomin’ cel pluvial — nival moderat, debitul inregistrand fluctuatii in functie de anotimp si de cantitatea de precipicatii. Cea mai mare parte a anului are un debit mic, alimentat in special din izvoare subterane, motiv pentru care prezinti un nivel redus, de cca. 20 — 50 cm. Primavara debitul creste foarte mult datorita topirii zApezilor asociate cu ploile de primavar’, nivelul ridicndu-se mult peste 1 m, determinand acoperirea completa a albiei majore si provoc&nd inundafii. Din aceasti cauzi au fost necesare lucriri de amenajare a albiei in sectorul orasului Tg. Neamt. sectorul montan, albia Ozanei este tapifati cu conuri de impristiere gi alimentata de diversi afluenti (amintiti mai sus). In acest sector, Ozana are dezvoltate cateva trepte aluvionare de lunci si unele trepte de terase. in zona subcarpaticd, albia se largeste, firul apei se despleteste tn mai multe brate, ou aluviuni groase formate din pietrisuri si nisipuri. Treptele de lunc& ocupi suprafetele cele mai extinse: astfel terasa de 2—4 m ocupa o suprafafi mai mare in dretul localit&tii Stanca, unde este format in special din aluviuni. Celelalte trepte de terasi (6m, 9 — 10m, 15 — 20m,) capita extinderi mai mari spre exteriorul zonei montane, pe acestea fiind situate agezirile s&testi Stanca, Lunca g.a. in aria subcarpatici, debitul Ozanei scade considerabil datorité infiltrarii in aluviunile groase din albia acesteia. Din aceste ape de infiltratie sunt alimentate captirile din zona Timisesti ~ Zvoronesti, pentru alimentarea cu apa a orasului Iasi. Dintre afluentii Ozanei, o importanfa trebuie acordat pardului Secu, Acesta si-a creat o albie destul de lat (in special, in zona de confluent cu Ozana), prezentind 0 succesiune de trepte de luncd (2 —3) si doua trepte de terasi mai importante., pe care sunt situate agezarile man&stiresti Secu si Sihastria. Albia majora este parazitat’ de o serie de conuri aluviale, sectionate de principalul curs de apa. Patul albiei a fost modificat, astfel incdt, la ploile torentiale de vara, drumul se afli deasupra apelor de inundafii, in timp ce zonele mirginase drumului sunt acoperite de apele ce se scurg de pe versanti, dind nastere unor adevirate puhoaie de api. Bazinul Cracéului ocup’ o suprafaté mult mai mic in comparatie cu cel al Ozanei. Principalii afluenti ai Craciului sunt Craciul Negru, Craciul Alb, Chitele, Boulet. fn privinta alimentirii, predomina acelasi tip, pluvio — nival, cu ape mari primivara, odati cu topirea zipezilor si la inceputul verii datorité marii cantititi de precipitatii atmosferice. Pe timpul iernii debitul scade deosebit de mult si frecvent se formeaza de gheafa la mal sau chiar poduri de gheata. fn privinfa dispunerii treptelor de teras’, bazinul Cracdului este aseminitor Ozanei. Astfel, pe valea Craotului Negru terasele de albie major’ (sub 2m) sunt sculptate in roc sau sunt de tip mixt, in timp ce pe valea Craciului Alb acestea sunt de tip aluvionar, la fel pe afluentii acestuia: Chitele si Boulet. Cea mai mare extindere a acestei terase se afli in dreptul localititii Mitocu Balan, iar treptele de 2 - 4m , dup’ confluenfa Cractului Alb cu Cracdul Negru (in dreptul localitatii Magazia — unde exist 0 depresiune de facies litologic similara celeia de la Pipirig de pe Ozana)Aspecte fizico-geografice ale teritoriului Parcului Forestier Vanitori Neamt 87 ‘Terasa de 5-7 m apare bine dezvoltati atat pe Cracdul Alb cft gi pe cel Negru; terasa de 9 - 12m se pastreaz& bine pe valea Cracdului Negru, iar pe Cractul Alb o intalnim in zona de la Mitocu Balan. Teralele aluviale mai inalte joact un rol deosebit in peisajul local, constituind de fapt ,,suportul” pentru vetrele localitatilor. in concluzie putem afirma c& raurile si apele subterane au jucat un rol covarsitor in viata locuitorilor acestei zone prin tipul de economie predominant silviv-pastoral. Bogitia apelor din conul de dejectie al Ozanei, cat si debitul relativ constant, au permis folosirea acestei surse la alimentarea cu apa a localititilor Iasi, Tg. Frumos gi Roman. Energia hidraulici a raurilor a fost folositi in diverse industrii de tip manufacturier (pive de bitut sumane, mori de api, gatere etc.). Desi exist discontinuitéti si mari variatii sezonale ale nivelurilor hidrostatice, potenjialul hidrogeologic al regiunii a asigurat conditiile necesare pentru instalarea si dezvoltarea p&durii incepand din postglaciar, aceasta formatiune vegetala asigurdnd cel mai optim mod de utilizare a terenurilor. Solurile Diversitatea conditiilor fizico-geografice specifice ariei fligului est-carpatic si unitatii pericarpatice moldave impune o -anumiti complexitate a proceselor pedogenetice, cu reflex in cea ce priveste invelisul pedologic. Din acest punct de vedere se impune atentiei acumularea biologica, cu formarea orizonturilor organice nehidromorfe (Ol, Of, Oh), caracteristice unitatilor de productie constituente din p&durea de foioase si de amestec, pe baza cirora se asiguré materialul organic necesar humific&rii, tipul de humus dominant fiind de tip mull-moder si moder. Intensitatea humific&rii este moderatd, intrucat o bund parte din materia organica este mineralizata sub actiunea microorganismelor din sol. Humusul rezultat este partial saturat in baze, exceptie ficind solurile evoluate pe roci foarte acide (gresia de Kliwa), unde acidifierea complexului adsorbtiv este extrem de evident’. in Culmea Plesului gi aria montan& inferioara un alt proces pedogenetic caracteristic este reprezentat de procesele de argilizare ,,in situ” prin care se realizeazi formarea mineralelor argiloase (silicafi secundari hidratafi) si a orizontului Bv, proces caracteristic cambisolurilor, care formeazi fondul pedologic dominant al teritoriului analizat. in cazul unor materiale parentale extrem debazificate (gresia de Kliwa), procesele de argilizare ,,in situ” sunt inlocuite cu cele de podzolire humico-feriiluviala specifice spodosolurilor. Cu totul izolat se dezvolti si procese de hidromorfism pluvial, cu intensititi mai mari in cazul unor forme de racord de tipul glacisurilor (Depresiunea Nemtisor si la periferia vestici a Culmii Plegului) si mai reduse in cazul versantilor slab inclinafi constituiti din litofaciesuri mamno-argiloase. Solurile caracteristice teritoriului Parcului Forestier Vandtori Neamf apartin urmatoarelor clase: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri hidromorfe $ soluri neevoluate si trunchiate (conform Sistemului Romén de Clasificare a Solurilor, 1.C.P.A. Bucuresti, 1980).88 Constantin Rusu, Mihai Brénzila, Mihai Ciprian Margarint, Viorel Capatina 1, Molisolurite ocupi o suprafata foarte restrdns& (aproximativ 1% din teritoriu) pe rama vesticd a Depresiunii Ozana-Topolita, indeosebi in raza Ocolului Silvic Varatic (U.P. I, U, I). Din aceasti clasi sunt caracteristice doar solurile cernoziomoide gi cele cenusii, care nu sunt ins& relevante pentru fondul forestier al teritoriului. 2. Argiluvisolurile cresc ca pondere (ccca. 7% din suprafata), fri ins a se impune in alcdtuirea fondului pedologic, cu aparifii in regiunile joase de la periferia parcului, indeosebi la nivelul versanfilor slab inclinafi de la poalele culmii Plegului si in bordura deluroas& a Depresiunii Ozana-Topolita (bazinul Ozanei), in UP I, If, Ill, IV, din cadrul OS Tg. Neamt si pe suprafete nesemnificative in OS Varatec, Din aceasti clasi de sol sunt intalnite tipurile brun argiloiluvial (nesemnificativ), brun luvic (sol dominant in aria depresionara subcarpatica) i /uvisol albic, feecvent intalnit pe suprafefe plane gi slab inclinate din bazinele Ozanei, Agapiei si Varatecului, dar cu aparitii sporadice in domeniul forestier. 3. Cambisolurile constituie fondul dominant al regiunii, fiind soluri reprezentative pentru fligul est-carpatic. Ponderea acestor soluri depageste 90% in OS Tg. Neamt si este de cca. 75% in OS Varatic, fiind intalnite aproape pe toate formele de relief, de la marginea ariei montane pana pe culmile cele mai inalte (cu mici exceptii). in functie de nivelul altitudinal si de alc&tuirea chimico-mineralogicd a materialului parental, tipurile de sol apartinand acestei clase se succed altitudinal, dupa cum urmeazi: a) Solurile brune eu-mezobazice ocupa treapta montana inferioara, dar pot urca in altitudine pana la partea superioara a reliefului, in conditiile unor roci cu un chimism intermediar si bazic. Avand in vedere nivelul altitudinal coborat si predominanta fondului litologic bazic si intermediar, solurile brune eu-mezobazice sunt dominante, constituind cca. 65-70% din total. Solurile in cauzi se caracterizeazi printr-un chimism neutral - slab acid in orizonturile superioare (pH = 6,4 - 7,2), care trece in reactii slab alealine pe profil (pH = 7,2 - 7,8), continuturi relativ mari de humus (3,0 - 12,0%), prezenta carbonatilor in partea inferioara a profilului de sol si valori moderate ale bazelor de schimb. La nivel de subtip domina accentuat cel tipic, urmat de subtipurile molic (rar), renzinic (pe mare calcaroase), pseudogleizat (versanti slab inclinati si substrat marno-argilos si litic (versanti puternic inclinati). Aceste soluri asigura o dezvoltare optima ecosistemelor forestiere, chiar in conditiile unei heterogenitati texturale si a unei grosimi a profiluluj de sol care rareori depaseste 100-120 cm. b) Solurile brune acide se situeazA altitudinal pete cele brune cu-mezobazice, avand 0 extindere mai mare in ecartul altitudinal de 1000-1200 m, dar pot avea aparitii sporadice si sub 1000 mpe un substrat litologic constituit din gresii si conglomerate debazificate (inclusiv in Culmea Plesului). Aceste soluri au o frecvent& mai mare in jumitatea de vest a parcului dar pot s& apar diseminat gi in estul teritoriului, legate strict de chimismul rocii de solificare. Se caracterizeaz printr-o reactie slab-moderatAspecte fizico-geografice ale teritoriului Parcului Forestier Vaniitori Neamt 89 acida pe tot profilul (pH = 5,2 - 6,6), confinuturi mari de humus, predominant de tip moder (4 - 14%), saturatie redusa in baze (V > 55%) si aprovizionare deficitard in azot total si fosfor mobil. Chiar in aceste conditii, productivitatea pentru vegetatia forestier este optima, atit pentru paduri de amestec, dar mai ales pentru cele de conifere, La nivel de subtip se detaseaza cel tipic, urmat la mare distant de subtipurile litic (versanti cu declivititi ridicate) si pseudogleizat, 4. Spodosolurile se intalnesc doar sporadic, fiind conditionate strict de roca, find in acest caz pozitionate la nivele altitudinale mult mai joase fafi de etajul pedospodic carpatic, caracteristic altitudinilor de peste 1400 m si padurilor de conifere. in cazul teritoriului parcului, spodosolurile sunt conditionate strict de aflorimentele gresiei de Kliwa (extrem debazificata) din oligocenul fligului extern, avand aparifii insulare in migurile care domina bordura extrema a Stanisoarei. Pe aceste roci se formeazi atAt soluri brune feriiluviale c&t si podzoluri de extrazon’) cu un profil relativ scurt si cu mari cantitati de schelet, majoritatea proprietatilor chimice fiind nefavorabile, motiv pentru care formele predominante de relief sunt utilizate in totalitate ca fond forestier. Pe ansamblul parcului, aceste soluri ocupa sub 5% din teritoriu. 5. Solurile hidromorfe sunt legate de particularitéti ale reliefului, intrunind coriditii de formare in cazul glacisurilor de racord dintre versanti si terase sau lunci, cu o mai mare reprezentativitate in compartimentul depresionar al Nemtisorului si cu iviri izolate pe dreapta Ozanei, aval de localitatea Leghin. Pe fondul unui material coluvio- proluvial cu o texturd find (argiloasa) gi in conditiile unor pante reduse (sub 5%) se dezvolt& soluri pseudogleice tipice, luvice $i albice, ocupate prioritar de o vegetatie de pajiste, cu caracter higrofil, 6. Solurile neevoluate ocup’ suprafete restranse, find reprezentate in teritoriu prin regosoluri si erodisoluri. Regosolurile sunt caracteristice doar perimetrelor de pajigti secundare pe suprafete cu inclintri mari, dar si fruntilor de terasi, unde procesele de pedogenezi sunt depisite ca intensitate de cele de morfogeneza, Erodisolurile se instaleazi in perimetrele cu intense procese geomorfologice actuale (croziune in suprafaté si torentiala, alunecari de teren) indeosebi in cazul pasunilor degradate (versantul sting al Craciului Alb, Cracul Negru, Cricoani, Agapia, versantul sud-vestic al Culmii Plegului etc.). Solurile aluviale $i protosolurile aluviale caracterizeazi luncile si treptele de luncd ale principalelor cursuri de api: Nemtisor, Ozana (Neamt), Agapia, Varatec, Craciu (cu afluentii Cracdul Alb si Craciul Negru). Luncile (unde predomini accentuat protosolurile aluviale) sunt ocupate cu o vegetatie specificd (cu numeroase specii pioniere), in timp ce treptele de lunca si terasele de versant sunt utilizate ca perimetre construibile (intravilan) $i ca teren agricol (inclusiv arabil), fondul forestier find slab reprezentat pe acest tip de sol (aluvial). in concluzie, invelisul pedologic al teritoriului Parcului Forestier Vanatori Neamt este destul de variat tipologic, efect al complexitatii factorilor fizico-geografici care dirijeazi procesele pedogenetice pe directii diferite: humificare, argilizare in90 Constantin Rusu, Mihai Branzili, Mihai Ciprian Margérint, Viorel Capatind situ”, argiloiluviere, podzolire humico-feriiluviala, hidromorfism etc. in teritoriu se constati o evidenta tendinti de etajare altitudinala, de la molisoluri si argiluvisoluri, specifice Depresiunii subcarpatice Ozana-Topolifa, care se extind pan& spre bordura externa a ariei montane, continuand prin cambisoluri, specifice teritoriuhui montan al parcului. Cambisolurile constituie fondul pedologic al regiunii, fiind reprezentate prin soluri brune eu-mezobazice in etajul montan inferior si soluri brune. acide in cel superior. Local apar spodosoluri (dictate exclusiv de roci debazificate) si soluri hidromorfe (pseudogleice), inveligul de sol find intregit de prezenta solurilor neevoluate: regosoluri si erodisoluri (pe versantii degradafi), protosoluri aluviale si soluri aluviale (in lunci, trepte de luca gi terase), Cu mici excepfii (protosoluri aluviale, erodisoluri si regosoluri), unititile tipologice de sol sunt favorabile dezvoltirii vegetatiei forestiere, productivitatea si favorabilitatea ecologica find conditionate de intregul complex al factorilor fizico- geografici (litologie, relief, conditii climatice si hidrogeologice, sol) , la care se adangi factorul timp si interventia antropica. Bibliogratic C-tin Chirifa, C, Paunescn (1967), Solurile Roméniei, Edit. Agro-Silvica, Bucuresti G. Davidesou (2000), Siudiul fizico-geografic al Depresiunii Ozana ~ Topolnija, Edit. Ceres, lagi I. Iehim (1978), Studiu/ gecmorfologic al Muntilor Stanisoarei, Edit. Academiei R.S.R., Bucuresti; V. Mutihac (1990), Structura geologicdi a teritoriului Roméniei, Edit. Tehnici, Bucuresti; V. Tufescu,(1966), Subcarpafii, Bait. Stiintifica, Bucuresti; Valeria Velcea, Al. Savu (1980), Geografta Carpatilor si Subcarpatilor Romdnesti, Rd, Did. si Ped., Bucuresti; *** “Geografia Romaniei”, vol. lil, Editura Academiei Romine, Bucuresti, 1992; *** “Solurile Romaniet”, Instit, Agronomic “Ion Ionescu de la Brad”, lasi, 1983. ¥** “Sistemul Roman de Clasificare al Solurilor”, L.C.P.A., Bucuzesti (1980).