ALVIN TOFFLER AL TREILEA VAL Prefata : IONITA OLTEANU ‘Traducere din limba englezi GEORGETA BOLOMEY 3h DRAGAN STOIANOVICI EDITURA POLITICA pucunEstr_Redactor: HORTENSIA PIETREANU-POPESCU Coperia: VALENTINA BOROS iturin care a,mai apa av BREILEA GME “e aivin Totter |A. = eartonat ; William Morrow & Company ou Seeei Bantam Books ‘Angtta —Sahouat William Collins Sons rogat: Pan Books Fran Baidons Benoa P, Germania 7G. Bertelsmann Verla Be Sonia Plaza’ Jan Marie? Baharia Bang saponia OMI, lode Shuppan Keyowal (NEI INSEE! Am oved Publishers Brasilia: Diatripuidore Record panemares Chg. Beicheens Forlag Iugostabia * lugostavisa Publishers iorte ecuie srvo-erosta) ssyeaid* Eseeie info AB Polonta : Panstwowy Insty\ut Wydawniery ALVIN TOFFLER THE THIRD WAVE Prefatai Spuncam in cartea de Dialoguri despre vi- itor *, intre ai c&rei interlocutori se afla si Alvin Toffler, c& autorul Socului viitorului personal nu are’nimic socant in el si cred c& este ade- virat. Cu totul altfel stau lucrurile cu ceea ce serie. Carfile sale sint interesante, incitante, chiar si socante, Afirmatia este valabila si pen- tru ultima sa lucrare Al treilea val. Editat in peste un milion si jumitate de exemplare in Statele Unite ale Americii, tradusa in 16 f&ri, 2 seriale pentru televiziunea canadian si cea japonez& pe marginea c&rfii, aceasta spune totul. Imensa audienté, talentul si ingeniozitatea sa nu trebuie s& ne facd ins s& privim cartea fard nici o rezerva. Insusi autorul declar& spre sfir- situl cartii sale : ,Nu am incredere in oamenii care isi inchipuie’cé dispun deja de raspunsuri intr-un moment cind noi abia incere&m s& for- mulim niste intrebiri* (p. 562). Cred cA aceasta afirmatie s-ar_potrivi foarte bine ca motto al car}ii. Cum am putea avea incredere in oamenii care au doar certitudini ? Poate exista oare o cale mai fecund& de a tinde spre adevar decit indoiala ? $i mai ales intr-un context ca cel ac- tual caracterizat prin schimbari foarte dinamice. Cite si ce adevaruri absolute pot supraviefui fntr-o lume in care schimbarea s-a accelerat teribil si in care relativizarea si incertitudinea au_erescut prea mult ? In mod evident si sesizabil pentru fiecare din- tre noi, schimbarea a devenit 0 dominanta a ci- * Tonita Olteanu, Dialoguri despre vitor, Editura politied, Bucuresti, 1982 5vind tot mai agresiva si mai neprimitoare, Dez~ echilibre ale mediului natural, lacuri si riuri ;moarte, paduri devastate, un aer tot mai po- Juat, plo! acide fac ambianta de viata tot mai ostil’, La incheierea celui de-al doilea razboi mon- dial, cei ce doreau sé fie arhitec{ii unei lumi mai bune inscriau printre dezideratele acesteia nevoia de a clibera omenirea de rizboaie, de mizerie si foamete. Din pacate s-a realizat foarte putin pe aceasta cale. Continudm sa traim sub spectrul rizboiului si chiar al distrugerii spe- cici umane. Sute de milioane de oameni se 2bat si astdzi intr-o crunta mizerie, sute de milioane din semenii nostri sufera de’ foame. Din now aver datoria si ne punem intrebarea : ce lume construim ? a Prapastia dintre cei bogati si cei straci a con tinuat sA se adinceasci, In ani ’60, cind s-a pus pentru prima oara problema sustinerii unei de2~ voltari mai accelerate a tarilor mai pufin dez- yoltate, pentru a micsora decalajele existente, domnea un oarecare optimism. ,,Deceniile dez~ voltéwii", prin inssi constientizarea omenirii asupra necesitafii reducerii treptate a decalaje- lor, ca $i prin obiectivele lor, au creat o speranta. Dupa doua decenii, la inceputul anilor ’60, s-a instaurat un pesimism tot mai persistent. Spe- cialistii au inceput s& se intrebe unde s-a gresit sidin ce cauzi ? De ce au fost incetinite atit de mult cresterea economicd si dezvoltarea, care cu doua decenti in urm dideau motive de optimism ? ,Omul de pe strada se intreaba si el de ce este astazi con fruntat cu tot mai multe dificultati si care sint perspectivele ? S-au scris in ultimul deceniu zeci de mii de pagini, prin care se incerca 0 ana- Jizé mai in profunzime a cauzelor situaliei ae- tuale si o evaluare a perspectivelor. Aparifia problemelor globale a creat un now tip de tensiuni, resimtite tot mai intens la nivel planetar, Ne aflim evident intr-o epoca de ciu- tari, de clarificari. A crescut constiinja omenirii asupra pericolelor care ne pindese. Au fost lan- sate numeroase proiecte internationale de cer- cetare, au fost organizate mari programe si sau mobilizat energit si resurse insemnate pentru a identifica problemele, cauzele lor si a putca avansa unele solutii, Numeroase din rapoartele intocmite, care s-au bucurat de o larga réspin- dire — intre care as menjiona_ pe cele ale lui ‘Mesarovié-Pestel, Tinbergen, Malita-Botkin-El- mandjra, raportul Bariloche (publicate si in limba roména de Editura politica) si mai recent cel al Comisiei Brandt si Global 2000, pentru a nu aminti decit pe cele mai cunoseute — atrag atentia asupra numeroaselor pericole care con- frunt& omenirea, ‘Nu este locul aici s& discutém calitatea si aportul lor. Un lucru se impune ins& cu toata evidenja: omenirea nu va putea continua s& evolueze pe vechile coordonate. S-au acumulat in lume la ora actual atit de multe probleme de © gravitate extrema, care au facut ca tot mai multe ari, tot mai multe guverne s& devina con- stiente de necesitatea unor schimbiri radicale, Insegi pacea si existenta civilizatiei umane sint continuu amenintate. Presedintele Romanici arita cu o foarte clari intuifie politicd si un dez~ voltat sim de responsabilitate pentru soarta omenirii cd ,,Situatia internationala este fns& deosebit de complex si contradictorie. Criza economicd — indeosebi cea energetica, a petro- lului —, accentuarea crizei politico-sociale a lu- mii capitaliste determina, in zilele noastre, 0 ascufire fara precedent a contradictiilor sociale, intensificarea activitatii de consolidare si re- imparfire a sferelor de influenta, continuarea vechii politici imperialiste de forta si dictat, de inedleare a liberta{ii gi independentei ‘po- poarelor. In aceste conditii apar mai_necesare ca ori- ¢ind unirea si conlucrarea tot mai strins& a po- poarelor, a fortelor inaintate pentru oprirea agravarii situatiei internationale, pentru re- Juarea si continurea politicii de destindere, co-laborare, independent si pace, pentru solutio- area tuturor problemelor pe ‘cale pagnicd, a tratativelor“. * Cuvintul criza a revenit in ultimul deceniu tot mai insistent in discufie. Cel mai des cel de criza economics, de crizé financiar-monetara, ener- geticd, de resurse sau de criz& alimentaté. Dar gi cel de criza a valorilor, de criz& culturala, teh- nologicd si in ultimul timp si cel de crizd a eivi- lizafiei. Complexitatea fenomenelor devine tot mai pregnant, Apare totodata din ce in ce mai limpede ca diferitele crize sint legate intre ele prin multiple interdependenje si cd ele au la baz crize structurale mai profunde, mai grew vizibile cu ,,ochiul liber“. Multiplele erize, eco- nomic, financiara, energetic, alimentara etc., par a fi numai ,virful icebergului, Este de pre~ supus cA acestea sint cauzate de puternici ,.cu- renfi de adincime". Cu citva timp in urma se vorbea de crize economice, de structura, de va- lori, dar eel mai adesea abordate sectorial. Vi- Ziunile ultimilor ani au inceput sé fie ins mai complexe, mai cuprinzitoare si chiar mai coerente. Daca intr-adevar exista ,,curenti de adinci care actioneazi pentru schimbari profunde, de amploare, ar fi 0 mare greseala si ne oprim numai la fata vizibild a icebergului, Adesea si in trecut s-a considerat c& 0 crizé "reprezinta doar un esec temporar al evolutiei, c& trece, c& ne va afecta pufin si apoi vom reveni la starea wnormaig“, Nu rareori s-a considerat c& schim- barea nici nu ne priveste. Dar astdzi, intr-o lume mic, a unor interdependente crescinde, aseme- nea judecati s-au dovedit adesea efemere sau chiar periculoase. Chiar in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cind un timp Statele Unite au considerat cA acesta nu le priveste, pa- rerea s-a dovedit iluzorie. $i astizi la fel. Cind considerém ci un rézboi in Asia, in Orientul ~F Nicolae Ceausescu, Romania pe drumut construirit societdtii socialiste multilateral dezvoltate, Editura politica, Bucuresti, 1982, vol, 22, p. 202, 0 ‘Mijlociu sau in ortee alt& parte a globului nu ne priveste este doar 0 evadare temporari de la Tesponsabilitatea comuni pentru soarta acestei planete fragile. Schimbarile sint uneori violente ereind peri- cole reale. Este suficient s4 privim prabusirea colonialismului, escaladarea continua a cursei inarmérilor, Jupta pentru reimpérfirea lumii, criza energeticé sau amplificarea férd precedent ® somajului in firile capitaliste dezvoltate, Pentru a avea o imagine a presiunilor la care este supusi omenirea. Privim adesea schim- barea si n-o infelegem. De cele mai multe ori, asa cum constata si Toffler, avem de a face cu zeci sau chiar sute de curenti de schimbare aflati in interactiuni cauzale si nu rareoti acestia se aduné in confluenti' mai mari, in fluvii tumultuoase. Viteza de schimbare, inclusiv a schimbirilor sociale, s-a accelerat si'ea, ceea ce a determinat © comprimare a timpilor de reactie, Lipsiti de posibilitatea intelegerii naturii si esentei schim- ii, ca si de instrumente adecvate de cunoas- tere si stipinire a complexita{ii, uneori se mas nifesta si o frica fata de transformari sau chiar rezistenja fafa de ele, ceea ce le face mai difi- cile si mai costisitoare. Se resimte acut nevoia unor noi instrumente de ,,bord, Cum s-a spus adesea, a nu dispune de aceste instrumente in condifiile actuale este ca si cum am incerca si pilotm un avion cu reactie cu aparatura de bord a unui avion clasic. Nici o centralizare excesivi a deciziilor nu mai este posibila cind timpii de reactie au deve- nit atit de contrasi, si elementele implicate alit de numeroase. Referindu-se la luarea deciziilor Ja Casa Alba, Toffler aratd ed nu a fost timp ca fiecare decizie si fie chibzuita pina la capat Casa Alba — spune el — este intr-adevir atit de presat cu adoptarea deciziilor in toate chestiunile, de Ia poluarea atmasferei, costurile de spitalizare si energia nuclear, pind la inter- Zicerea jucsriilor periculoase, ineit un consilier uiden|ial imi mirturisea odatd : «Aici sufe- tim cu tofii de socul viitoruluie" (p. 555). De fapt tot el arata cd toate departamentele gem sub o povara decizionala din ce in ce mai mare, fn care fiecare trebuie sa adopte zilnic 0 mul- time de decizii, sub presiunea enormA a schim- barilor rapide. ; Cum sa infelegem esenfa, natura si directiile schimbarii ? Aceasta presupune evident si in- felegerea interdependentelor, a conexiunilor si 8 complexitajii, a intregului.’Nu vom putea in- telege intregul far a-i cunoaste in profunzime partile sale componente, dar nici nu vorn putea cunoaste parfile sale componente fara a injelege intregul. Aceste procese vor presupune probabil un permanent du-te-vino, de la analizd la sin- tex, de la particular la general, de la sisteme la subsisteme gi invers, de la structuri Ja valori si concepte, de la anatomia sistemelor la fiziologia lor, de da parti la intreg si invers, ca si ample dialoguri intre discipline si numeroase iteratii succesive. Ne aflém in fata unui salt revolutionar in pro- ssele de cunoastere. Adincirea specializirii, vi junea ,tunel" a specialistului, care a ajuns ,si stie tot mai multe lucruri, despre tot mai putin’ a ridicat adesea pereji impermeabili intre dife- ritele domenii ale cunoasterii, Concentrarea pe domenii tot mai inguste, pe linga marile bene- ficii evidente pe care le-a adus omenirii, a creat si mumeroase bariere in sesizarea unor co- nexiuni, a interdependenfelor si in intelegerea intregului, In mod paradoxal, dar adesea odatd cu progresul cunostinfelor noastre specializate, sporeste ignoranja noastra privind globalitatea lumii. Gindirea rationalist, rectilinie, cartezian’, a legéturilor biunivoce de tip cauzi-efect a con- dus gi ea la aparitia unor handicapuri fn injele- gerea interdependentelor si a complexitatii. Se- sizarea de cdtre Jean Piaget — unul din cei mai mari spocialigti din domeniul epistemologiei —a »valorii etalon" si a ,erorii etalonului" in pro- n cescle de cunoastere pune limpede in evidena handicapul esential al abordarilor sectoriale gi nevoia de a reface traseul invers, de la detaliu spre ansamblu. In realitate rareori gisim fenomene de tip 4 terminist clasic, bazate pe relatia simpla, cauzi- efect. De regulé existé un sir de cauze si de efecte care se intercondifioneaza reciproc. Afir~ mafia c& Intotdeauna o cauzé da nastere la ace- Jeasi efecte nu fine seama de context. Aceasta reprezinta mai degrab& un caz particular decit cazul general. Existenfa unui sir de cauze 51 efecte interdependente fac ca i contextul s& se afle permanent in migcare. Starea de echilibru unui sistem este si ea mai curind un caz parti~ cular. Starea de dezechilibru dinamic, in cduta- rea echilibrului, este mai degraba starea de fapt. Uneori este suficient si ne schimbém punctul din care observaim realitatea sau optica pentru a sesiza lucruri noi, nesesizabile inainte. Acelast fapt sau proces observat va fi sesizat in mod diferit de un fizician, de un matematician, de un economist sau de un filozof. De exemplu, chiar omul poate fi privit ca fiin}é fizicd, biolo- gicd sau social. El poate fi privit ca homo faber sau sapiens, ca homo oeconomicus sau poeta, Dar privindu- in fiecare din aceste ipostaze nu putem s&-i percepem unitatea fiinfei_ sale. Or, in realitate, el nu exist si nu actioneazi decit ca un tot si Intr-un context social-economic specific, care si el la rindul sdu se afl in con- tinua schimbare. Fara a sesiza interdependentele si a infelege complexitatea nu vom putea realiza progresele asteptate de la cunoasterea stiinfificd. Am platit si continuam sa plitim un tribut foarte ridicat abordarilor parfiale, simplificirilor _excesive, Solufiile adoptate in cazul abordarilor secto- riale s-au dovedit, adesea, paleative, contradic- torii sau chiar incompatibile. Infelegerea com- plexitafii presupune admiterea paradoxurilor, existenja contradictoriului, posibilitatea existen- fei unor paradigme diferite, 8Schimbarea unor paradigme sau _principii axiale ne poate face si vedem realitatile cu ocht complet diferiti. Exemplul citat de astrofizicia- nul Car] Sagan mi se pare deosebit de elocvent in acest sens, El afirma cd am optat pentru cal- culul zecimal pentru ci ne tragem dintr-un peste devonian, care avea cite cine! oscioare la fiecare aripioara. Avind cite cinci falange la fie~ care mind, la care recurgeam atunci cind soco- team cite ceva, am optat pentru aritmetica ba- zata pe numérul zece. Daca pestele devonian ar fi avut 4 sau 6 oscioare la fiecare aripioara, ni s-ar fi parut firese si avem cite 4 sau 6 degete Ja fiecare mina si s& construim 0 matematicd ba- zata pe numérul 8 sau 12. Tot asa am putea ad- mite si posibilitatea schimbarii altor paradigme cu care ne-am obisnuit si operam. Contributiile materialismului dialectic privind contradic{iile, lupta contrariilor, acumularile cantitative si saltul calitativ, dialectica necesi- tate si intimplare puse in nou! context al cu- nostintelor aduse de teoria sistemelor, a infor- matiei, de teoriile lui Nya Prigogine, laureat al Premiului Nobel, constituie ,,premisele revolu- fionare“ ale noilor procese de cunoastere. Ele ne furnizeazd acum elementele esentiale pentru posibilitatea de a revizui modelele noastre de gindire, pentru a elabora noi principii axiale si noi paradigme, care si ne ajute si infelegem si si stépinim complexitatea, In cercetarile sale epistemologice, sociologul francez Edgar Morin avanseazA si el ideea posibilitafii unei noi ra~ tionalita{i care ar putea revolujiona gindirea. Poate cea mai revolutionara schimbare este toc- mai modificarea sistemului de gindire, de la cea liniard, carteziana — a legaturilor ‘biunivoce cauzi-efect — la cea holistick — a sesizirii in- terdependentelor multiple si contradictorii — bazatd pe concepte de sistem, de proces, feed back si pe dihotomii de tipul ' continuitate-dis- continuitate, echilibru-dezechilibru, necesitate si intimplare, “ In acest nou context nu vom fi prea surprinsi c& fapte aparent complet izolate sint foarte strins legate intre ele. Pentru a injelege ce se intimpla in jurul nostru, pentru a intelege esenfa, natura si directiile schimbarii trebuie s4 inceredm s& integram si s& sintetizim in mod coerent fapte, evenimente, realitafi si cunostinte fra nici o legdturd aparenta intre ele. Aceasté incercare constituie cu siguranta meritul prin- cipal al lucrarii Al treilea val a lui Alvin Toffler. De ce ,al treilea val ? Ce vrea acest autor ,socant* de la cititori? In introducerea cartii Gale el spune despre AI treilea val cA ,,este o lu- crare de sintezé ampla. Ea descrie vechea civilizafie in care mulfi dintre noi au crescut si prezinta o imagine cuprinzatoare, intocmita cu grija, a noii civilizatii eare irumpe in mijlo- cul nostra, Deci omenirea se afla in zorii unei noi civili- zatii, afirma el. In viziunea sa, dupa primul val din istoria civilizatiei umane, al civilizatiei agri cole, care a durat aproximativ 10 000 de ani (din jurul anului 8000 Le.n. pind in jurul anului 1700 en.) a urmat al doilea, cel al civilizafiei in- dustriale, care a durat circa 300 de ani, de la re- volutia industrial din Anglia pind fn zilele noastre, cind au apdrut semnele unui nou val, al treilea. ,,Aceasti noua civilizatie — spune au- torul — este atit de revolutionara incit sfideaz& toate presupunerile noastre anterioare. Vechile moduri de gindire, vechile formule, dogme si jdeologii, oricit de indragite sau de folositoare au fost in trecut, nu mai corespund realitatilor, Lumea care se naste rapid din ciocnirea noilor valori si tehnici, noilor raporturi geopolitice, noilor stiluri de viata si moduri de comunicare, reclama idei si analogii, clasificdri cu totul noi, Nu putem inghesui lumea embrionara de mine in spatiile tihnite de ieri, Nici atitudinile sau starile de spirit conventionale nu mai sint po- 5trivite. Aceasta este marea incercare a lui Al- vin Toffler. ‘Nu-mi propun sd sustin sau si combat punet cu punct ,,constructia* sau ipotezele autorului Cititorul va putea singur si discearna asupra a ceea ce i se pare plauzibil sau nu in ideile si judecttile cArfii, O precizare sint totusi tentat sé fac. Se pare c& semnele care ne indreptitese s4 afirmam c& clvilizatia umana se giseste intr-un moment specific al istoriei sale s-au inmulfit in ultimul timp, Ne aflam intr-un moment de tranzitie, de mari transformiri, ce au loc pe multiple planuri, de la cel economic — al energiei prin care poate fi sustinuti dez~ voltarea in continuare, al materiilor prime si al tehnologiilor cu care lucram — pind la cel so- cial, al modului de organizare a societdfilor, al valorilor pe care le promoveazii, al tipurilor de productii, de consum, al stilului de viata. Mo- delul cultural si valorie al industrialismului de tip capitalist prezinta semne evidente de epui- zare, fapt recunoscut de tot mai mulfi oameni de buna credint4. Ar fi profund gresit, chiar pe- riculos, dac& avalansa unor semnale vizibile, uncle chiar socante, ar fi interpretate doar ca clemente conjuncturale, pasagere. Willis Harman, presedintele Institutului de cunoastere stiintificd din San Francisco, observ cd invadarea globului de eatre expansiunea cul- turii industrialismului capitalist a incetat. Ast&zi sint tot mai putine tari dispuse s& adopte mo- delul capitalist occidental. Lumea anilor °70 cu- noagte un nou cuvint si anume al ,dezvoltirilor alternative". Herman Kahn, cunoscut apologet al societatii capitaliste de consum, constata si el c& dezvoltarea capitalist’ nu va putea continua pe aceleasi coordonate. El considera cé in pre- zent asistim la ,marea tranzitie“ de la civiliza- fia industrialé la cea post-industrial. Exista dealtfel in Occident 0 intreaga pleiada de au- tori, in frunte cu Daniel Bell, care vorbese de societatea post-industrial, Toffler vorbeste despre ,,al treilea val“. Despre disparitia civi 16 zatiei industriale si aparitia unei alte civilizatii. insisi specialistii in studiile viitorului au con- siderat intotdeauna asemenea elaborate ca dis- cutabile. Ele constituie mai mult ipoteze de lu- cru, teme de reflectie, decit ,constructii* finite Oricarei asemenea ,,constructii* fi pot fi gasite punete forte si slabe si aceste judecati sint i ele adesea relative. Ele depind in mod funda- mental si de punctul din care sint privite. ,Con- structiei" lui Toffler i se pot gasi numeroase vir- tufi si tot Ja fel de multe elemente discutabile Nu credem cd o asemenea lucrare, de proporfii, ar putea fi analizati corespunzator in cadrul unei prefefe. Chiar daci nu ne putem pro- pune 0 analizi detaliaté a ,,constructiei* lui ‘Toffler, cititorul roman trebuie si fie avertizat asupra’ unui punct esential, si anume, alegerea opticii prin care priveste considerafiile autoru- lui. Analizele, ideile si concluziile sale pornese de fapt de la investigarea realitatilor industrialis- mului occidental, de tip capitalist. Incercarile de a ,inghesui“ toate realitatile sub ,,palaria mare’a ,,valurilor“ trebuie privite cu cireum- specfie, nuantat. Utilizarea insuficient de rigu- roasi a unor termeni cu care opereazi — cum sint, de exemplu, cei de ,,schimbare revolutio- nari“, ,raporturi sociale", ,,relatii i structuri sociale", ,,sistem de productie“, ,,ordine socia~ 1" sau chiar de ,,civilizatie" etc. — nu trebuie sic] {acd pe cititor ,,prizonierul* unor confuzii ideologice. In ciuda unor incereari_nemarturisite ale autorului de ,indepirtare“ de ideologii si de prezentare a civilizafiei celui ,,de-al treilea val ca si cum s-ar situa ,deasupra® sau ,dincolo* de ideologii, autorul constata in mod clar, ex- plicit, esecul industrialismului occidental de tip capitalist. Desi el analizeazé si pune in evi- Genji elementele crizei de sistem care a cu- prins societatea occidental, el nu vrea sd re- Cunoasca explicit cauzele crizei in natura so- cial-economicd a sistemului. Mai mult, criticind realitatile lumii industriale occidentale el re- Wcurge uneori la a pune semnul egal intre reali- tatile existente in tarile capitaliste si in cele socialiste, __ Studiile asupra viitorului, inclusiv cele care iau forma unor modele aproape exclusiv for- malizate matematic, nu sint lipsite de ideolo- gie, de valori. Aceste studii nu sint si nici nu Pot fi inifiate ,,in vitro“, intr-un vid politic, social-economic si cultural-valoric, Dimpotriva, tot ceea ce ele contin ca elemente constitutive sint desprinse dintr-un context real sau ima- ginar, find dependente de anumite realitati sau interese, de anumite pozitii, idei precon- cepute sau modalitati si posibilitati de perce- pere a realititilor. Chiar si atunci cind aceste elaborate se ferese sai trateze in mod explicit aspectele politice sau sociale implicate ele nu sint ,,libere“ de valori, de ideologie. Dimpotriva, insisi intentia de a incerca s& le eludeze pune in lumina o anumita pozitie sau anumite intentii ale autorilor. In realitate, problemele cresterii economice sau ale dezvoltirii nu pot fi despartite de contex- tul lor social, politic, cultural, valoric si mai ales ideologic. Obiectivitatea si valoarea stiin- tificd a analizei, a diagnozei si prognozei_ nu poate fi realizaté in absenta aspectelor sociale, politice sau ideologice. Chiar si modelele pornese in mod_ explicit sau implicit de la 0 ideologie incorporind anu- mite premise, experiente, viziuni, valori ,eta~ Jon* ete, Observarea stiintificd a oric&rui fe- nomen este marcaté de amprenta teoreticd, culturala, ideologica a autorului. Cea ce vedem depinde de cea ce privim si de ceea ce ne-am asteptat si vedem, spunea un om de stiint& american. Tar un analist mexican arata ci teo- ria pe care se sprijind cercetatorul corespunde pozitiei sale politice. Insusi obiectul studiului, aria _problemetor investigate, pozitia fafa de sistem si structurile sale, obiectivele politice, ierarhizarea priorita- tilor, valorile gi conceptele implicate etc. indica 18 rite de dife- natura, ideologia si scopurile ur ritele studii asupra viitorului. In mod evident exista in cartea lui Toffler judeciti, reflectii, afirmatii ce pot fi acceptate integral, altele doar parfial, cu anumite amen- damenté, iar altele respinse. Dealtfel, jinind seama de imperfectiunile instrumentarulul epistemologic pe care il avem la dispozifie, in- cercarea unor sinteze vaste, ca si cea intre- prinsi de specialistul american, constituie un demers plin de riscuri, Nu cred insa cd acest fapt ar trebui si ne dezarmeze. In nici un caz nu cred c& ar trebui s& asteptam perfectionarea instrumentarului si a metodologiilor de inves- tigafie pentru a avea curajul lansérii unor noi ipoteze gi judecdti. De fapt, am simfamintul c& aceste incercari pot sa ne ajute si avansim in procesul cunoasterii. Ele pot si ne aducd anu- mite beneficii chiar si atunci cind sint negate in intregime. In fond, si nu uitam c& insusi Toffler afirma c& nu are ineredere in oamenii care isi inchipuie cd dispun de rspunsuri intr-un moment cind abia incercim si formuldm intrebiiri, O aseme- nea aserfiune, care spuneam car trebui sa constituie ,motto-ul" cArfii de fata, poate pune sub semnul intrebarii intreaga ,constructie“ a ctitorului ideii despre noua civilizatie, Dar nu si cartea. Chiar daca constructia sa prezinta nu- meroase elemente discutabile, cartea rimine ca un valoros compendiu de idei, de probleme puse in discutie si teme majore de reflectie. SA nu seipim din vedere cd uneori este mai important s& sesizezi o problema, si pui corect 0 intrebare, si incerei si definesti corect 0 pro- blema, decit si-i atagezi solutii pripite sau sen- tentioase. Uneori matematica, in speta econo- metria sau cercetdrile operationale, au fost dezavuate pentru ci nu au reusit sa rezolve in mod corespunzitor probleme economice prac- tice. Dar rareori sa recunoscut c& esecul s-a datorat si faptului cA economistii n-au reusit intotdeauna si formuleze corect sau complet 19problemele. Nu pufini cercetitori se angajeaz& adesea in eforturi sterile incereind sa ,,rezolve' false probleme, formulind inadecvat’ intreba~ rile sau definind incorect problemele. $i atunci ce se poate astepta de la solutii ? Alvin Toffler ajunge si el la concluzia cé de obicei este mai importanté 0 intrebare potrivita decit raspun- sul la o intrebare nepotriviti. ‘Valoarea lucririi sale nu const{ numai, sau mai exact spus nu in primul rind, in modul con- ret in care Si imagineaz& autorul ,,valul trei*. Ci poate tocmai in diversitatea problemelor se- sizate, discutate si avansate ca teme de rejlec- fie. Ck ne afldm ‘ntr-o perioadé de schimbari profunde ne dim seama intuitiv cu tofii. Care este exact natura si esenta lor, fluxul si confi- guratia lor ramine inci de discutat. Putem si fim de acord, total sau partial, putem respinge, in parte sau integral, aceste elaborate, dar nu cred c& trebuie s& le ignoram. Cred mai degrabi c& intr-o perioad’ de schimbari profunde $i ra- pide se cere si avem constiinta treazé, s& stim cu ,,degetul pe puls“, s& stim tot ce se intimpli in jurul nostru si cum pot fi interpretate modi- ficdrile. Aceasta inseamné totodata o ascutire a spiritului critic, a rigorii judecd{ilor gi 0 con- stiint& mai acut& a prezentului si viitorulul. De altfel si Toffler declara : ,,Chiar daca civili- zafia celui de «al doilea val- se clatina si nu mai este viabild, aceasta nu inseamna c& civil zatia celui de «al treilea val», aga cum am zugré- vit-o aici, va prinde chip cu necesitate“ (p. 488). Sintem ine in perioada marilor intrebari in care rispunsurile nu pot fi decit provizorii si partiale, Aceasta nu inseamna sa incetam sa le cautém. René Maheu, fost vreme indelungata directorul general al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), spunea si el ci nimeni nu intelege toate si nimeni nu intelege bine, dar cine re- nunfa 88 infeleagi va fi dus de valuri ca o 20 epavat, Acest sim{amint devine cu atit mai acut in cazul incereérii_unor sinteze cum este Al treilea val. Autorul Soculué viitorului recu- noaste si el c& nu putem avea cunostinte com- plete si cA nici o metafora nu este totald, Dar cum aratd tot el, citindu-l pe criticul George Steiner, ,,a pune intrebari cuprinztoare in seamna a risca s& infelegi lucrurile gresit. A nu le pune deloc inseamna a incorseta intele- gerea". In aceastd lumina cred ed trebuie privita si cartea de fata. Alvin Toffler este in mod neindoios un seri- itor interesant, imaginativ. Bl are in acelasi timp un ascufit spirit speculativ. Altfel poate nici nu ar reusi si fie atit de incitant, Dar din aceasta zona provin si principalele eapeane, principalele pericole. Parcurgindu-i_cartea, cititorul va ob- serva numeroase elemente care pot si i se pard attificiale sau cel pujin discutabile. Al treilea val, spune autorul insugi, ,,nu este o previziune obiectiva si nu se pretinde’o demonstratie stiin- fifica“, Dar ea nu se vrea nici o utopie. El pre- ferd s-o numeascé 0 ,,practopie“. Prin aceasta Toffler crede in aparitia unei lumi pe care nu o considera nici cea mai rea din toate lumile po- sibile, dar pe care o vede realizabila si totodata preferabila celei de care ne desparfim. De care jume ne despartim ? Exista oare o lume unica ? Oare nu este absolut evident ci tréim intr-o Jume extrem de diversificatd ? Este de apreciat la un autor ca Alvin Toffler forja sa de anali2d, puterea gi curajul abordarii unor probleme noi, imaginafia sa fecunda, spi- ritul sdu creativ, bazat cel mai adesea pe fapte, pe realitati, pe ample investigafii. Este conclu dent in acest sens c& el cauté multe din sem- nele viitorului in fapte, in_schimbari, care se manifesta deja de pe acum, in mod mai preg- nant sau incipient. Poate si acest lucru face parte din ,,punctele forte" ale lucrarii sale. * Citat dup Costin Murgescu, Japonia tn economia mondiald, Editura stiinjificd si’ encielopedied, Bucu- regti, 1982, aSpuneam cA nu mi se pare locul potrivit pen- tru a incerea o discutie asupra calititii ,,con- tructiei" sale, Totusi citeva elemente ma obligd sa-] avertizez pe cititor asupra lor. Alvin Toffler, ca un observator atent al realititilor, este un foarte bun cunoscdtor al societiifii capitaliste contemporane si indeosebi al celei americane. El descrie cu precizie si obiectivitate cresterea in dustrialismului sia exploatarii capitaliste al celui de-al doilea val" si ,,transformarea fur- tului pe scara relativ mica, intr-o afacere de mare anvergura, care a schimbat «micul» impe- rialjsm in «mare» imperialism (v. p. 131 si urm,). ,,Valul al doilea" nu putea, asa cum con- siderd autorul, si se afirme fara cotropire, o: ploatare, resurse ieftine si {ard crearea ‘unei piele mondiale integrate. Sint descrise magistral natura, esenta si sem- nificatiile procesului de edificare a pietei capi- taliste internationale, ,marketizarea* lumii, de catre civilizatia celui de-al doilea val" (p. 386— 387), felul cum timp de 300 de ani a avut loc aceastA expansiune a capitalismului (p. 139— 140), asuprirea prin violenta si decimare ce a insofit edificarea imperiului colonial (p. 139), ca si lupta dintre marile puteri pentru reimparti- rea lumii (p. 140). MA simt tentat aici sa evoc un pasaj al autorului de maxima concentrare »Dupa cum darvinismul social a dat 0 explica- tie rationalé capitalismului — spune cl — aceasti arogan{a culturali a indreptafit im- perialismul. Ordinea industriala in dezvol- tare avea nevoie de resurse ieftine si si-a creat © justificare morala pentru a le obtine Ja pretu reduse, chiar dacd stergea de pe fata pi mintului societati agricole sau asa-zis primitive. Ideca evolutiei sociale a furnizat temeiuri in- telectuale si morale pentru a trata popoarcle ne- industrial drept inferioare — deci inapte si supravietuiasca (p. 146). Cu aceeasi obiectivitate si ascutit spirit de observatie deserie autoru! cum au inceput stra- 2 tegii financiari americani, ined din 1941, s& 1u- ereze la planul de reintegrare postbelict a eco- nomiei mondiale, care sé favorizeze 5.U.A. El prezinti cu competenta cunoseatorului esenfa si rolul destinat la timpul sau Confe- Tinfei de la Bretton Woods, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale (p. 142). Alvin Toffler cunoaste si pune in evidenta ra- cilele exploatarii capitaliste sau cauzele reale ale somajului, care, in opinia sa, nu constau in Ienea sau esecurile individuale, ci in repartitia inechitabila a averii. si opfiunile de investitii (p. 280). Observatiei sale patrunzitoare nu-i scapa substratul tendentios al darvinistilor stiinfele sociale, care ,,au susfinut e& principiul Selectiei naturale actioneazi si in societate gi cd, in virtutea acestui fapt, indivizii cei mai bo- gafi si mai puternici sint cei mai apti si mai me- rituosi" (p. 145). El deserie cu o multitudine de date si fapte concludente forta dezagregatoare a violentei in lumea occidentald, a atentatelor teroriste, a recrudescentei luptei antidemocra- tice si ,,fascismului* (p. 535—541), ceea ce fi justificd afirmatia ca ,,in aer pluteste parc’ 0 duhoare gretoasa, Este duhoarea civilizatiel mu- ribunde a celui de «al doilea val- (p. 494). Tot- odaté, el resimte gravitatea instrdinarii indivi- dului, nevoia sa de comunitate de structura si de sens (p. 494 si urm,). Autorul pune in evi- den{4, cu 0 observatie extrem de subtila, cum singuratatea, lipsa de structurd si sentimentul ipsei de sens al vietii, ce insotese declinul civi- lizafiei industriale, explicd o serie de fenomene derutante ale epocii noastre si in primul rind ui- mitoarea proliferare a sectelor (p. 505 si urm.). Alaturi de satisfactiile pe care ti le pot pro- voea parcurgerea acestei carfi pentru temele de reflectie pe care le furnizeazi, apar gi nedume- riri sau insatisfactii prilejuite de unele afi matii, idei sau puncte de vedere. Ca cititor poti ‘si-ti manifesti o oarecare insatisfac- tie privind modul in care este conceputa civili- zatia, redusi la tehnosfer8, sociosferd, infosfera 23si forjele de putere. Ceea ce poate fi considerat deopotriva prea simplificat si incomplet. Se poate discuta despre conventionalismul ce exist in acest mod de abordare. Se poate discuta de ase- menea despre gradul de adecvare sau inadec- vare a conceptului central al carfii, a instru- mentului principal de investigatie, acela de pval ; dacé el reprezinta intr-adevar un instru- ment potrivit de cereetare. Poate fi dezbatuta nevoia de a clarifica legaturile ce exista intre val, civilizatie si odinduire social, intre baz si suprastructura sau intre civilizatie, culturi si valori. Desi esentiale, nu aceste lucruri mi se par to- tusi cele mai flagrante. Ele pot fi discutabile in cazul oricérui elaborat de asemenea proportii. Fiecare autor poate aborda analiza acestor pro bleme din puncte de vedere foarte diferite, cu mai mult sau mai pufin succes, Si este dreptul fiecdrui cercetator si-si aleaga instrumentele, metodologia si conceptele cu care opereazi, asu~ mindu-si riscurile succesului sau insuccesului demersului stu, Faptul cé uneori Toffler in- cearea si puna semnul egal intre unele procese si fenomene ce se manifest in capitalism gi in socialism este nu numai o simplificare inadmi- sibilA pentru orice analizé cit de cit stiintificd — rupind faptele din context sau recurgind cel mai adesea la simple afirmafii — ci poate fi ca- lificat ca o atitudine din care dispare obiecti- vitatea stiintificd. Civilizatia secolului al XX-lea si translatia spre cea a secolului al XXI-lea prezinti unele semne comune ce pot fi regisite, in forme mai apropiate sau mai deosebite, in diferite societii Dar cititorul va fi surprins, nu fara temei, de modul in care Alvin Toffler abordeazi in unele cazuri aceste probleme. Nu rareori, criticind elementele de civilizatie ale ,,celui de-al doilea val specifice capitalismului, autorul Je trans- fer automat si socialismului, nu pe baza unei analize specifice, ci a unei simple afirmatii de genul ,acesta este valabil si pentru socialism‘. 4 Sigur c& in fiecare orinduire sau tip de civiliza- fie pot fi gisite si elemente sau aspecte critica bile, dar aceasta necesita intotdeauna 0 analizé Ja obiect si nu recurgerea la afirmafii prin si- militudine Socialismul, cu toate experientele sale pozi tive si negative, cu toate implinirile si neimpli nirile sale este in esenfa sa altceva decit capi talismul. Prin esenja sa umanisté, prin valorile social-umane pe care le promoveaza, prin prin- cipiile de egalitate si echitate care stau la baza nconstructiel” societatii socialiste, ca gi prin jelul sau suprem — ridicarea bundstarii tuturor membrilor colectivitifii — socialismul este su- perior capitalismului. El reprezinti o etapa nou&, superioard pe scara progresului social. Nimeni nu afirma c& socialismul nu este per- fectibil, c& n-ar mai avea probleme de rezolvat. Ceea ce facem zi de zi in eforturile noastre de a ne dezvolta multilateral, de a ajunge la 0 so- cietate mai bund, de a imbunatafi continuu me- canismul economic, institutiile sociale ete., cu succesele si insuccesele inererte unei opere de asemenea proportii, este tocmai recunoasterea necesitafii perfectionarii permanente, pe care o impune chiar viaja. Vorbind de sistemul de valori al ,,celui de-al doilea val“, Alvin Toffler observa ca acesta se afl in crizi. Este deseris cum fnsusi_sistemul rolurilor, care asigura coeziunea civilizatiei in- dustriale (n, ns. capitaliste) este in crizd. El re- mared cum insisi muncitorii reclama tot mai in- sistent participarea la conducere. ,,Aceasta fisu- rare — afirmi autorul — la scara_intregii societiifi, a sistemului de roluri pe care s-a cli- dit industrialismul are implica{ii mult mai revo~ lufionare decit protestele politice fatige si mar- surile pe baza c&rora publicistii apreciazi schimbarea* (p. 174). Descriind diferitele carac- teristici ale crizei actuale Toffler spune c& spre deosebire de crizele din trecut ea aduce cu sine inflatie si somaj in acelasi timp, nu suc- cesiv“. Unde ? In ce societate ? $i autorul afir- 8ma : ,,In plus, ea nu este numai o crizé a ca- pitalismului, ci se rasfringe si asupra_{arilor Socialiste industrializate, Este vorba, intr-un cuvint, de criza generala a civilizafiei indus- triale fn ansamblu* (p. 304). Dupa parerea noastra, este vorba de fapt de ,,criza generald a capitalismului contempo- ran“. Au fost serise zeci si chiar sute de carti, cuprinzind analize profunde si serioase, inclu siv de c&tre numerosi oameni de stiinfa occi- dentali, nemarxisti si chiar antimarxisti, care au demonstrat elementele crizei generale a ca- pitalismului contemporan. In acelasi timp nu este vorba de a nega anumite influente ale cri- zei mondiale care se manifesta si in {rile so- cialiste, Este adevarat ci gi {rile socialiste sint confruntate cu o serie de probleme dificile ce decurg din criza energetica, din nevoia de a restructura anumite ramuri industriale, tehnici sau tehnologii de productie, de a elimina in- fluentele negative ale impactului ecologic al proceselor de industrializare si dezvoltare, in general, de a elimina unele contradictii prove- nite din unele disproportii, de a perfectiona con- tinuu mecanismele economice, sociale, institu- ionale ete. A pune semnul egal intre formele de manifestare a crizei in capitalism si in socialism mi se pare 0 abordare nu numai prea simplifi- catoare, dar si evident nestiintifica. Este greu de infeles la un autor ca Toffler, care posedd un spirit de observatie extrem de ascufit si a carui experienté nu poate fi ingelata in nici un caz de aparente, faptul cd recurge la o tratare Ja suprafata a acestor aspecte. Indife- rent dacd vorbeste despre natura si esenta sta~ tului burghez sau socialist (p. 117), a intreprin- derilor capitaliste sau socialiste (p. 68) sau despre alte aspecte, el pune semnul egal intre aceste probleme in capitalism si socialism, spunind c& toate aparfin ,,celui de-al doilea val“ si deci sint sortite esecului. El pune semnul egal si intre yinstrumentele nationale de gestiune econo- 26 mic, cele socialiste — intre ,,planificarea cen- trala in jarile socialiste“ — si cele capitaliste — wbancile centrale gi politicile monetare si fiscale Rationale” — apreciind cA nici unul din aceste instrumente nu mai d4 astizi randament , 352). Si asa mai departe... © larent met ineagé lui Toffler dreptul de a critica societatea capitalista si nici nu i se poate nega dreptul de a face observatii critice cu pri- vire la socictatea socialist. O facem adesea chiar noi. Dar nu mi se pare suficient ca atunci cind critica procese, fenomene sau o stare de fapt existentd in societatea industriala capita~ list, adesea doar s4 afirme c& lucrurile sint va- labile gi pentru societatea industrialA socialist. ‘Aceste aspecte se cer analizate separat de fie~ ‘care data si demonstrat valabilitatea concluziei. Simpla afirmatie nu poate fine locul de ar- gumente. ae Nu trdim intr-o lume uniforma, Dimpotriva, omenirea este caracterizaté astazi, poate mai pregnant decit in trecut, prin diversitate. Nu traim nici intr-o lume bipolar, ci intr-un uni- vers economic, tehnologic, social, ideologic, cul- tural, etnic ete, extrem de divers. Nu traim nici numai intr-o civilizafie industriala capitalista i socialisté. Exista inca numeroase tipuri de civi- lizatie, culturi diferite, societafi aflate in dife- rite stadii de dezvoltare economici, asistam la 0 proliferare a ,,alternativelor de dezvoltare". Cu- vintul dominant mu este uniformitatea, ci mai degraba diversitatea, ‘Impértirea lumii in socialism si capitalism este in fond ea insasi o simplificare. Realitatea zile- Jor noastre este infinit mai nuantata. Exista {ari ‘capitaliste care se deosebesc intre ele din mul- tiple puncte de vedere — ca nivel de dezvoltare economic’, ca sistem de organizare si politic! economice, ca sisteme institutionale, ca traditii culturale, ca ideologii si interese, ca religii, ca stil de viata ete., etc. $i existd tari socialiste care si ele, in pofida caracteristicilor comune de ase deosebese prin numeroase particu- laritati. Aceasta fara si mai vorbim de existenta unei multitudini de tari aflate in curs de dez- voltare situate in Europa, Africa, Asia sau America Latina si care se deosebesc si ele foarte mult intre ele, Cititorul avizat, exigent va sti si se fereasci de unele capcane, de judecafi prea simplifica- toare, eronate, cum va sti s4 recunoased si jus- tetea si acuitatea unor observatii pertinente ale autorului privind existenfa unor elemente de civilizatie comun’, a unor probleme globale sau elemente de criz& care afecteazé intreaga planeta. Nu rareori marile sinteze au fost pin- dite de pericolul unor simplificari excesive, al tiparelor, al judecitilor prea putin nuantate, al valorilor’polarizante, al aprecierilor biunivoce, da-nu, bun-réu, alb-negru. $i viata nu s-a lisat niciodata incorsetaté atit de mult, fard sa se razbune. Nici Toffler nu s-a putut sustrage complet unor asemenea pericote, Impotriva avertismen- telor repetate pe care le adreseaza el insusi citi- torului, spunindu-i ci nu trebuie sf preia fie~ care afirmatie ad literam, faré un dram de in- doiala, exista in cartea sa numeroase afirmatii si aprecieri fara echivoc. Sa ne referim, de pilda, Ja conceptul central al carfii sale, acela de ,,val". Autorul afirma c& ,,Odata ce ne dim seama ci s-a pornit o lupta apriga intre cei care vor si mentina industrialismul si cei care vor si-l in- locuiasca (n. ns. cine sint aceia ?) sintem in po- sesia cheii (subl. ns.) care ne va permite sa inte- Jegem lumea. Dar, ceea ce este si mai important, fie c& elabordm politica unei fari, fie cf stabilim strategia unei firme economice, fie c& hotarim obiectivele vietii noastre personale, sintem in posesia unui nou instrument cu care sd schim- bam Iumea" (subl. ns.) (p. 55). Este in mod evi- dent esential si intelegem censul, natura si esenfa schimbirilor, pentru a putea si ne fa- cem opfiunile si alegerile, dar de aici si pind la 8 a considera c& putem intra in posesia unor in strumente cu caracter de panaceu universal exist 0 mare distant&. Desi bun cunoscator al realitéjilor lumii contemporane, el se las& une- ori furat de afirmatii mult prea echivoce, cum ar fi si aceea c& ,,siracii si bogafii deopotriva stau acum aliniafi Ja start, gata s& porneascd intr-o noud cursd spre viitor, izbitor diferita de ceea ce am vazut pind acum’ (p. 472). Ce curs poate fi angajata intre doi parteneri de intre- cere atit de inegali ,.din start" ? Desi aceasté prefaté nu se doreste a fi un »studiu“ introductiv care s& analizeze sistema- tie toate ideile, afirmatiile si fundamentele elaboratului lui Toffler, existé numeroase teze ale autorului care nu pot fi acceptate, pentru ci ele nu corespund realitifilor. De exemplu, nu poate fi acceptat modul in care sint abordate Perspectivele statului-nafiune, ale suveranitétii nationale. Este cunoscuta sensibilitatea natiu- nilor si indeosebi a celor mici si mijlocii, a tine- relor state recent eliberate de sub colonialism fajé de acest subject. In Romania existi un profund atasament fafd de conceptul de suve- ranitate nationalé si o constiinté vie privind rolul important ce revine statului national in asigurarea progresului economico-social al co- lectivitafilor nationale si al umanitafii in gene- ral in etapa actuald, Cum remarca tovarsul Nicolae Ceausescu, »Pornind de la conceptia_materialist-dialectica $i istoricd privitoare 1a rolul nafiunii in socie- tate — deci si in societatea socialist’ — de la faptul c& pentru o perioada Junga de timp, in- clusiv in comunism, natiunea va continua si aib& un rol important {n progresul societa{ii, in conlucrarea cu alte nafiuni, avem obligatia | si facem totul pentru dezvoltarea insusirilor noi ale natiunii noastre, pentru omogenizarea si in- tirirea unitatii el, ca factor fundamental al vie~ toriei socialismului si comunismului in Romé- nia, 2Fiind el insusi prizonierul propriilor instru mente de cercetare — in termenii prea globali si prea pufin nuanfati ai ,,valurilor* de civili: tie — adesea Toffler face abstractie, in anali zele sale, de realitatile evidente. Astfel si cind vorbeste de rolul si locul statului-natiune i perspectivele sale el nu pleacd de la o analiza specific bazata pe realitatile existente fn farile capitaliste, in cele socialiste sau ale lumii a treia“, Uneori afirmatiile sale privind per- spectivele rolului si locului statului-natiune sint fundamentate mai degrabé pe ,,dorinta* autorului de a crea 0 ,,construcfie“ coerenta celui ,de-al treilea val“ decit pe o cercetare a realitéfilor. Alteori constatarile sale se bazeazi pe fapte, pe realitafi din férile capitaliste. De- altfel, el spune la un moment dat cA ,,guver- nele nationale din Washington, Londra sau Pa- ris continud, fn general vorbind, s& impund unor colectivititi tot mai divergente si mai seg- mentate orientari uniforme, standardizate, concepute pentru o societate de mass (p. 430). Intr-un asemenea context, cititorul va sti sin- gur si analizeze afirmatiile cuprinse in carte cu privire la perspectivele statului-natiune si a suveranitdfii nationale, Totodaté el va sti sé accepte, si respingé sau si nuanfeze unele con- sideratii ale autorului pe marginea unor transformari viitoare in unele domenii ale vie~ {ii sociale cum sint gi cele privind perspectivele familiei ca nucleu de baza al societatii. Lui nu-i va fi greu s&-si dea seama de faptul ¢c& evolutiile vor fi deosebite in diferite socie- Ati in funefie de specificul acestora, de valori, de tradifii culturale ete,, ete. De cele mai multe ori _afirmatiile autorului sint ele insele nuanfate. De altfel, inci din in- troducere el atrage atentia cititorului c& atunci cind afirma cA ceva se ,,va" intimpla aceasta trebuie luaté cu rezerva incertitudinii (p. 38). $i cum spuneam, el Snsusi afirma la un moment dat c& civilizatia celui de ,,al treilea val nu va 30 prinde chip cu necesitate aga cum a zugravit-o autorul In cartea sa (p. 488). Oricum ar putea fi priviti sau judecatd aceasta carte, acceptind-o sau respingind-o, ea se recomanda ca o lectur&é menit& si incite la reflectii, Putem fi de acord sau nu cu modul in care sint puse sau tratate unele probleme, dar nu se poate si nu recunoastem acuitatea multora dintre ele, mai ales a celor ce se re fer& la civilizatia capitalismului industrial. Publicarea acestei car{i in limba romana se inscrie in pozitia principialé a partidului nostru fata de prezentarea larga a migcérii contempo- rane de idei, a schimbului de informatii, pentru stimularea proceselor de analiz&, reflectie si creatie. Asa cum arta presedintele Romaniei »Mai mult ca oricind, omenirea are nevoie de Bindire creatoare, de oameni care si judece, s& reflecteze, si-si exprime parerea despre noile procese sociale... Numai din confruntarea idei- Jor se poate cristaliza adevarul Aceasta carte oferd ari indoiald un teren fertil de confruntari. Cititorul avizat va putea s& hotdrasca singur ce idei din ea pot fi refinute si care se cer respinse, Al treilea val oferd 0 adevarata panoplie — chiar daca incompleté — de probleme ma- jore ale perioadei agitate pe care o parcurge omenirea in prezent si numeroase aspecte cu care vor fi confruntafi in anii ce vin. Insigi metafora de ,,val", critica civilizafiei industrial actuale — a standardiziirii, spocializarii, sincro- nizirii, concentrérii, maximizrii si centralizé- ri excesive — sesizarea impactului social al unor schimbéri ce vor interveni in planul teh- nologiilor, al proceselor de productie, in viata de familie sau in societate, sesizarea ti nevoi ale omului modern, a nevoi participare, a calitatii relatiilor sociale, ca si dez~ baterea unor schimbari esentiale’pe care autorul le intrevede in conceptele de timp, spafiu, cau- zalitate, necesitate gi intimplare sau in alte ele- oymente de civilizatie, fac si ne aflém in fata unei cari incitante. Alvin Toffler, asa cum am mai spus, este un observator atent al realitatilor — nu obiectivist, lipsit de orice ideologie, asa cum vrea s& para uneori — cu un sim ascufit al realitatilor si 0 capacitate remarcabila de a identifica $i descifra probleme ale lumii contemporane. In- zestrat cu mare putere de sintezA, descrierile sale sint ca niste mari fresce, pline de lumini si umbre, uneori de tente suprarealiste, dar intot- deauna bogate in imaginafie. Observatia sa ra~ finat&, uneori pling de umor, pleaci cel mai adesea de la viata, de la fapte cotidiene, unele aparent nelegate intre ele dar concludente, co- municind perfect cu ,omul de pe stradi“. Aceasta nu-l impiedicd S4 foloseased ins si me- tafora si prin puterea sa de creatie sd apeleze la noi concepte, noi notiuni, si sintetizeze gi sd deschida noi piste de investigatie. Cititorul ro- man, sensibil intotdeauna la ceea ce se intim- pli fn jurul su, se va simfi cu siguran{é pro- vocat la reflectie. Tonité Olteanu Lui Heidi Ate clrel argumente convingttoare mea afu- tat in. ma decide a8 serlu Al Trellen Val. Crl- flea ef viguroasd, tenace In adresa idellor mele 1 profestonalismul et ea editor sint reflectaie 1m flecare paging. Contributia ei la accastt carte o depigesie cu mult pe cea pe care © agtentt de la o colegs, © tovarlga de ldel, 0 prietend, 0 iublta sau o soue, Introducere Intr-o epocd in care teroristii se joacd de-a moartea cui ostaticii, in care cursurile valutare fluctueaz& in mijlocul zvonurilor despre un al treilea rézboi mondial, in care ambasadele iz- bucnese in flacdri, iar trupele de comando se echipeaza in multe fari, privim Ingroziti la ul- timele stiri, Preful aurului — acest barometru sensibil al fricii — doboard toate recordurile. Bancile tremurg. Inflafia scap& oricdrui con trol. Iar guvernele lumii sint fie paralizate, fie incapabile. In fata acestor realititi, un cor compact de Casandre umple aerul cu un cintec fatidic. Pro- verbialul om obisnuit spune cA lumea a in- nebunit®, in timp ce specialistul indica’ toate tendinjele care duc spre catastrofa. Cartea de fafa ofera un punct de vedere cu totul diferit, Ea susfine c& lumea nu s-a smintit si ca, de fapt, sub larma unor evenimente aparent lip- site de sens se afl o structurd neasteptati 51 datatoare de speran{a. Prezenta carte se ocupa de aceasté structura si de aceast speranta. Al Treilea Val este destinat celor care cred c&, departe de a se sfirsi, povestea omului abia a inceput. 3© maree puternici s-a abitut asupra unei mari parti din lumea de azi, creind 0 ambianta noua, adesea bizard, in care oamenii muncese, se distreaza, se cisitoresc, cresc copii sau ies Ja pensie. In acest context uluitor, oamenii de afaceri inoatd impotriva unor curenti econo- mici dezordonati, politicienii isi vad popu- laritatea crescind vertiginos si prabusindu-se, universitajile, spitalele si alte institujii lupta cu desperare impotriva inflatiei. Sistemele de valori se fisureaz gi se prdbusesc, iar barcile de salvare pe care le reprezinta familia, bise- rica si statul sint azvirlite nebuneste incoace si incolo. Vazind aceste schimbari violente, le putem considera dovezi izolate de instabilitate, dezin- tegrare si dezastru, Daca ne dam insd inapoi pentru a le privi de la distant, ne apar o seama de aspecte care altfel treceau neobservate. In primul rind, multe din schimbarile ac- tuale nu sint independente unele de altele. Si nici nu sint intimplatoare. De exemplu, des- tramarea familiei nucleare, criza energetica mondialé, réspindirea sectelor si a televiziunii prin cablu, introducerea programului de munc& glisant si a unor noi forme de venituri supli- mentare, aparitia migcdrilor separatiste din Quebec pina in Corsica pot parea evenimente izolate. Exact inversul este ins adevarat. Aces- tea si multe alte evenimente gi tendinte, apa~ rent nelegate intre ele, sint conexate. Ele sint, de fapt, elemente ale unui fenomen mult mai vast: moartea industrialismului si nagterea unei noi civilizatii. Atita timp cit le consideram schimbari izo- late si nu injelegem semnificatia lor mai amplé, nu putem concepe solutii coerente gi eficace. Ca indivizi, deciziile noastre personale nu au nici o finta sau se autoanuleazd. Ca guverne, ne poticnim de crize si elaboram programe de necesitate, inaintind cu pas nesigur spre viitor, fara planuri, fard sperante, faré vreo viziune, 4 Tn lipsa unui cadru sistematic in care sa pu- tem infelege ciocnirea de forte din lumea con- temporana, sintem asemenea echipajului unei nave prinse intr-o furtuna care incearea s& na- vigheze printre recife periculoase fara busola sau hart&, Intr-o cultura de specializari exce- sive care se opun una alteia, inecate in date fragmentare si analize minutioase, sinteza nu este numai necesard, ea este cruciala, Din acest motiv Al Treilea Val este o lucrare de sintezi ampli. Ea descrie vechea civiliza- fie in care multi dintre noi am crescut si pre- 9 imagine euprinzatoare, intocmita " cu i, a noii civilizafii care irumpe in erie, a lizafii care irumpe in mijlocul Aceasté noua civilizatie este atit de revol fionara incit sfideaza toate presupunerile noas- tre anterioare. Vechile moduri de gindire, ve~ chile formule, dogme si ideologii, oricit’ de indragite sau’ de folositoare vor fi fost ele in trecut, nu mai corespund realitailor. Lumea care se naste rapid din cicenirea noilor valori si tehnici, noilor raporturi geopolitice, noilor stiluri de viaja si moduri de comunicare, re- clama idei si analogii, clasificari $i notiuni ‘cu totul noi. Nu putem inghesui lumea embrionara de miine in spafiile tihnite de ieri. Nici atitu- dinile sau starile de spirit conventionale nu mai sint potrivite, Astfel, pe masurd ce descrierea acestei bi- zare civilizajii noi se va desfagura in paginile ce urmeazi, vom gisi motive si infruntam pe- simismul la moda ‘si atit de raspindit astazi. Disperarea — molipsitoare si ingaduitoare cu sine insdsi — domind cultura de un deceniu sau mai mult, Al Treilea Val ajunge la conclu- zia c& disperarea este nu numai un pacat (cum 4 spus cindva C.P. Snow, mi se pare), ci cd ea este si lipsita de temei. Nu imi fac iluzii ca Pollyanna *, Aproape c& j.fteina romancierel americane Eleanor H. Porter 1868-1020) care manifesta un optimism constant gi de SERED aa a a 8nu mai este necesar si intram in detalii privind pericolele reale cu care stntem confruntefi — de la distrugerea nuclear si dezastrul ecologic Ja fanatismul rasial sau violenja regionala, Eu insumi am scris despre aceste pericole in trecut si voi reveni, fara indoiala, la ele. Raz boiul, crahul economic, catastrofa tehnicd de mari proporfii — oricare din ele ar putea mo- difica istoria viitoare in mod funest. Totusi, cind cercetm numeroasele raporturi noi in curs de formare — intre sistemele ener- getice in schimbare gi noile forme ale viefii de familie, sau intre metodele de fabricatie avansate si miscarea de autoajutorare, pentru a mentiona numai citeva — descoperim bruse c4 multe din condifiile care produc astdzi cele mai mari pericole sint cele care deschid posibi- litati noi si fascinante. Al Treilea Val ne araté aceste posibilitati noi. Cartea sustine 8, in plin& distrugere gi descompunere, putem gasi_astdzi dovezi grai- toare de nastere si viajé. Ea arata limpede si, dupa pirerea mea, indiscutabil c& — cu inteli- genta si. un dram de noroc — civilizatia in curs de aparifie poate fi facut mai sindtoas’, mai rational si demnd de a fi mentinuta, mai bund si mai democratica decit oricare alta’ cunoscuta pind acum. Daca principalul argument al acestei c&rti —este corect, avem motive puternice sa fim opti- migti pe termen lung, chiar daca ani de tran- zifie imediat urmétori vor fi probabil furtu- nogi si plini de crize. In ultimii ani, pe cind lucram Ja Al Treilea Val, am fost deseori intrebat, cu ocazia unor prelegeri, prin ce se deosebeste aceasta carte de lucrarea mea anterioard Socul viitorului. Autorul si cititorul nu vad niciodata exact aceleasi lucruri intr-o carte. Eu consider c& Al Treilea Val se deosebeste radical de Socul vi- itorulut atit ca forma, cit si ca idee principal. Mai intii, ea cuprinde un interval de timp mult mai lung — attt trecut, cit gi viitor. Este mai descriptiva. Arhitectonica ei este diferita, (Cititorul receptiv va observa ca structura ei re~ flecté metafora central — ciocnirea valurilor.) In esen{é, diferentele sint si mai marcate. Desi reclama anumite schimbiri, Socul viito- rului releva pre{ul pe care trebuie sé-l pli: teased pentru schimbare fiecare individ si so- cictatea. Al Treilea Val noteaza dificultatile pe care le ride adaptarea, dar subliniazd preful tot atit de mare pe care-! yom plati dacd anumite Jueruri nu vor fi modificate destul de repede. ‘In plus, in prima lucrare am scris despre ,,s0- sirea prematurd a viitorului*, dar nu am in- cereat s& schitez societatea niscinda a viitoru- lui in mod cuprinzator si sistematic. Cartea te axatA pe procesele schimbarii, nu pe direc- ile ei. In volumul de fat, obiectivul este inversat. MA concentrez mai putin asupra aceelerarii ca atare si mai mult asupra destinafiilor catre care ne poarta schimbarea. Astfel, una din lu- crari trateazi despre proces, iar cealalté despre structura. Din aceste motive cele dowd lucriri Sint menite sa se Imbine, nu ca un inceput si © continuare, ci ca parfile complementare ale unui tot mult mai vast. Fiecare este cu totul diferita. Ins& fiecare aruncd lumind asupra celeilalte. In incercarea de a face o sinteza atit de am- pli, au fost necesare simplificdri, generalizéri $i comprimari. (Altfel ar fi fost imposibil de Cuprins o arie atit de mare intr-un singur vo- Jum.) Ca urmare unii istorici nu vor fi de acord cu faptul c& aceasta carte imparte civilizatia in numai tret faze — faza agricola a Primului Val, faza industriala a celui de Al Doilea Val si faza celui de Al Treilea Val care incepe acum. Este ugor de ardtat cA civilizatia agricola constat din culturi foarte diferite si e indus- atrialismul insusi a trecut de obicei prin multe stadii succesive de dezvoltare. Trecutul (si vi- itorul) poate fi desigur taiat in 12, 37 sau 157 de bucdfi. Procedind insa astfel,” nu am mai distinge diviziunile principale in’ multitudinea de subdiviziuni, Ori am avea nevoie de o bi- blioteca intreagé, in loc de o singurd carte, spre a cuprinde aceeasi arie, Pentru scopurile noas- tre, Imparfirile mai simple, desi mai grosolane, sint mai utile, Amploarea acestui volum m-a obligat si fo- losese gi alte procedee simplificatoare. Astfel, ocazional personific civilizajia insisi, afirmind c civilizatia Primului Val sau a celui de Al Doilea Val ,a facut“ un lucru sau altul. Stiu desigur, dupa cum stiu si cititorii, cA civiliza~ fille nu creeaz4 nimic ; oamenii sint cei care actioneazi, Atribuind insi un fapt sau altul uunei civilizatii, economisesti din cind in cind timp gi efort. La fel, cititorii avizati isi dau seama ca ni- meni — fie el istoric, viitorolog, planificator, astrolog ori evanghelist — nu ,,cunoaste si nici nu poate ,,cunoaste" viitorul. Cind spun cA ceva se ,,va" intimpla, presupun cA cititorul va fine cont de incertitudine. Dac& as fi proce dat altfel, ag fi incircat lucrarea cu 0 multime de rezerve inutile si de necitit. In plus, oricit de multe date computerizate ar folosi, previ- ziunile din domeniul social nu sint _niciodata stlintifice si desprinse de o judecata de valoare. Al Treilea Val nu este o previziune obiectiva si nu se pretinde o demonstratie tiintificd, Spunind aceasta, nu sugerez ins& cA ideile din carte sint fanteziste sau nesistematice. De fapt, dup& cum se va constata repede, lucrarea se bazeaz& pe foarte multe dovezi, pe ceea ce s-ar putea numi un model semisistematic al ci- vilizatiei si al raporturilor noastre cu ea. Ea descrie civilizatia industrial pe cale de disparitie drept o ,,tehnosfera", 0 ,,sociosfera", © ,infosfera si o ,,sferé a puterii", dupa care 38 araté cum fiecare din acestea sufera schimbari revolufionare in lumea contemporana. Incearcé sa prezinte relafiile reciproce dintre aceste componente, ca si cu ,biosfera" si ,,psihosfera" —acea aledtuire de raporturi psiholegice si per- sonale prin care schimbarile din lumea exte- rioara afecteazd vietile noastre intime. Al Treilea Val considera c& o civilizatie fo- loseste de asemenea anumite procese si principii si igi creeaz propria ei ,supraideologie", pen- tru'a explica realitatea si a-si justifica " exis- tenja. Daca infelegem interrelatiile dintre aceste componente, procese si principii, precum si modul in care se transforma reciproc, inifiind puternice curente de schimbare, avem 0 vizi- une mult mai clara a uriasului val de schimbare care ne izbeste astazi vietile. ‘Marea metaford a acestei lucrari, care ar tre- bui si fie deja evidenta, sint valurile de schim- bare care se ciocnesc. Imaginea nu este origi- nali. In The Civilizing Process, Norbert Elias se refera la un val de integrare —progresiva de-a lungul citorva secole". In 1837, un scriitor a descris colonizarea Vestului american drept un proces care s-a produs in ,,valuri“ succe- sive — mai inti pionierii, apoi fermierii, apoi oamenii de afaceri, ,,al treilea val“ de migra- tie. In 1893, Frederick Jackson Turner a citat si folosit aceeasi analogie in lucrarea sa clasica The Significance of the Frontier in American History. Asadar, nu metafora valului este noua, ci aplicarea ei la transformarea civilizatiei de astazi Aceast aplicare se dovedeste extrem de fruc- tuoasd. Ideea valului nu este numai un instru- ment de organizare a unor mase mari de infor- mafii foarte diferite. Ea ne permite si sa pri- vim sub tumultuoasa suprafaja a schimbarii Cind aplicim metafora valului, ni se clarifica multe lucruri care p&reau confuze. Fapte fa- 39millare ne apar adesea intr-o lumin& cu totul noua. De cum am inceput sd gindesc in functie de valuri de schimbare care se ciocnesc si se supra~ pun, provocind conflicte si tensiuni in jurul nostru, mi s-a modificat insisi concepfia des- pre schimbare. In orice domeniu, de la invaf’- mint si sdndtate la tehnicd, de la viata perso- nal la politicé, am putut distinge acele inova- tii care sint doar superficiale, ori numai niste prelungiri ale trecutului industrial, de cele care sint cu adevarat revolutionare. Dar pina si cea mai grditoare metafora nu ne poate reda decit un adevar partial. Nici o me- taford nu ne spune intreaga poveste, privité pe toate fefele, astfel cé nici o viziune a prezen- tului, si cu atit mai pufin una a viitorului, nu poate fi completé sau definitiva, La sfirsitul adolescentei si in prima tinerefe — cu mai bine de un sfert de secol in urma — credeam, ca mulfi alfi tineri, ci am toate raspunsurile. Cu- rind am aflat ci ,,raspunsurile“ mele erau par- fiale, unilaterale si invechite. Cea ce este mai important, am ajuns sd-mi dau seama c& intre- barea potrivita este de obicei mai importanta decit raspunsul potrivit la 0 intrebare nepo- trivita. Sper c& Al Treilea Val da rispunsuri si in acelasi timp pune multe fntrebairi noi. Recunoasterea faptului ci nu putem avea cu- nostinje complete, c& nici o metaforé nu este total’, are un caracter umanist. Ea contraca- reaza fanatismul. Da chiar si adversarilor posi bilitatea de a cunoaste adevarul partial, iar tie insufi ifi permite si gresesti. Aceasta posibili- tate survine indeosebi in cazul unei sinteze de proporjii mari. Asa cum serie insd criticul George Steiner, ,,A pune intreb&ri cuprinzi- toare inseamna a risca s& injelegi lucrurile gre- sit. A nu le pune deloc inseamna a incorseta infelegerea". Intr-o epocd de schimbiri explozive — cind viefile personale sint sfisiate, ordinea sociala existent se prabuseste, iar un nou si fantastic mod de viata se arata la orizont — a pune cea mai cuprinzAtoare intrebare despre viitorul nos- tru nu este doar o chestiune de curiozitate inte- lectual. Este o chestiune de supraviefuire. Fie cd ne dim seama, fie cé nu ne dam, cei mai mulfi dintre noi am gi inceput s& ne opunem noii civilizafii — sau si o ereim. Sper cd Al Treilea Val ne va ajuta pe fiecare din noi si alegem.O ciocnire de valuri 1, Supralupta O noua civilizatie este pe cale de aparitie in vielile noastre si peste tot oameni orbi incearcd 8-0 opreascdi. Aceasté civilizatie noua aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de munca, de iubire si de viata, 0 noua economie, noi con- flicte politice si, dincolo de toate acestea, 0 constiinta modificat&. Elemente ale acestei ci- vilizatii noi exist de pe acum. Milioane de oameni isi acorda viefile cu ritmurile de miine. Altii, ingrozifi de viitor, prefera fuga desperata si zadarnicd in trecut si incearca sa restabileascd lumea muribunda care le-a dat nastere. Zorile acestei noi civilizatii sint cel mai ex- ploziv fenomen din cursul vietilor noastre, Sint fenomenul principal — cheia pentru infelegerea anilor imediat urmatori, Un feno- men tot atit de profund ca Primul Val de schimbare declangat, acum zece mii de ani de inventarea agriculturii ori ca Al Doilea Val de schimbare initiat de revolutia industriald si care a 2guduit pimintul. Noi sintem copiii ur matoarei transformari — Al Treilea Val. Bijbiim dupa cuvinte pentru a descrie in- treaga forté si amplitudine a acestei schim- bari extraordinare. Se vorbeste despre o i nent epocd spatiald, 0 epocd a informatic epocd a electronicii sau despre satul global. Zbigniew Brzezinski ne-a spus cd ne asteaptd epoca tehnetronic&“. Sociologul Daniel Bell adescrie formarea_unei _,societiti postindus- triale", Viitorologii marxisti vorbese despre RS.T, — ,revolujia stiintilied-tehnics* Eu in- sumi am scris mult despre aparijia unei ,,socie~ 14fi supraindustriale". Dar tofi acesti termeni, inclusiv al meu, sint nepotriviti. Referindu-se la un singur factor, unele din aceste denumiri ne restring injelegerea in loc si o largeascd. Altele sint statice, subinfelegind ¢& 0 noua societate se poate instala lin, faré conflicte sau tensiuni, in viefile noastre. Nici unul din acesti termeni nu transmite ceva din forja, amploarea si dinamismul schimbarilor care se ndpustese asupra noastra, ori ale presiunilor si conflictelor pe care le declangeazi aceste schimbarri. In fafa omenirii sti un salt cuantic nainte. In fafa ei st cea mai mare rasturnare sociala si cea mai profunda restructurare creatoare din toate timpurile. Farad si ne dim perfect seama, sintem angajafi in construirea din temelii a unei remarcabile civilizafii noi. Aceasta este semni- ficafia celui de Al Treilea Val Specia umana a trecut pina acum prin doug mari valuri de schimbare. Fiecare din ele a ani- hilat in mare masura culturile si civilizatiile anterioare si le-a inlocuit cu moduri de viata inimaginabile pentru premergatori. Primul Val de schimbare — revolutia agricola — a avut nevoie de mii de ani pentru a se potoli. Al Doi- Jea Val — ascensiunea civilizatiei industriale — a durat doar trei sute de ani, Astizi istoria este si mai grbita, astfel cd, foarte probabil, Al Trei- Jea Val va trece prin istorie si se va implini in citeva decenii, Noi, cei aflafi pe planeta in mo- mentul acesta exploziv, vom sim{i din plin socul celui de Al Treilea Val in cursul vietii noastre. ‘Dezmembrindu-ne familiile, _cutremurin- du-ne economia, paralizindu-ne orinduirile po- litice, naruindu-ne valorile, Al Treilea Val afecteazi pe fiecare din noi. El sfideazé toate vechile raporturi de fort, privilegiile si pre- rogativele actualelor elite, care sint periclitate, si constituie fundalul pe care se vor duce mline luptele decisive pentru putere. Aceasté civilizatie néscind& contrazice in mare parte vechea civilizatie industriala tradi- fionalé. Ea este deopotriva foarte tehnic& si antiindustriala Al Treilea Val aduce cu sine un mod de viata cu adevarat nou, bazat pe surse de energie re~ generabile si diversificate, pe metode de pro- ductie care fac ca majoritatea liniilor de asam- blare din industrie si fie invechite, pe familii de tip nou, nenucleare, pe o institugie noud care ar putea fi numita ,,casa electronica" si pe scoli si corporafii radical modificate, caracteristice viitorului, Civilizatia pe cale de aparifie serie un nou cod de comportament pentru noi si ne duce dincolo de standardizare, sincronizare si centralizare, dincolo de concentrarea energie, banilor si puterii. Dat fiind cd sfideaz vechiul, noua civiliza- tie va risturna birocratiile, va da nastere unor economii semiautonome intr-o lume postimpe- rialista. Ea reclama forme de guvernamint mai simple, mai eficace si totusi mai democratice decit oricare regim cunoscut astazi. Este 0 civi- lizatie cu propria ei conceptie despre lume, propriul ei mod de a trata timpul, spatiul, logica i cauzalitatea. Dupa cum vom vedea, mai presus de orice, civilizafia celui de Al Treilea Val incepe 5& vindece ruptura istoricd dintre producitor si consumator, dind nastere viitoarei economii de »prosum“. Din acest motiv, printre multe al- tele, ar putea — daci 0 vom ajuta in mod in- teligent — sa devina prima civilizatie cu ade- varat umana din istoria cunoscuta. Premisa revolutionard Doua imagini aparent opuse despre viitor predomina astdzi in imaginafia marelui public. In masura in care se ostenese si gindeascd la 6viitor, majoritatea oamenilor presupun c& lu- mea pe cafe 0 cunose va dura la infinit. Le vine greu si-gi inchipuie un mod de viata cu adeva- tat diferit pentru ei ingisi si, cu atit mai mult, © civilizatie complet noua. Evident, recunose c& lucrurile se schimba. Dar presupun c& schim- barile de astézi vor trece oarecum pe linga ei si nimie nu va zdruncina eadrul economic si structura politicé cu care sint obisnuiti. Inere- zAtori, se asteaptd ca viitorul si continue pre- zentul, ~Aceasta gindire rectilinie se prezinti in di- verse ambalaje. Pe un plan apare ca o presu- punere neverificata si care se afl in spatele deciziilor luate de oamenii de afaceri, profesor, parinti si politicieni. Pe un plan mai subtil, este imbrdcaté in statistici, date computerizate si jargonul prognosticienilor. Oricum, lumea de mfine pe care ne-o infatiseaz& nu este altceva decit ,,incé un rind“ din industrialismul celui de Al Doilea Val scris cu litere si mai mari si réspindit pe o suprafata si mai intinsé a pla- netei Evenimente recente au zdruncinat _serios, aceastd imagine increzitoare despre vitor. Dupé ce o criz4 dupa alta a facut zgomot in bu- letinele de stiri, dupa ce prefurile petrolului au crescut vertiginos gi inflatia nu a mai putut fi tinuta in friu, dupa ce terorismul s-a intins si guvernele s-au ardtat incapabile s4-l opreasci, s-a raspindit o viziune mai sumbrd. Astfel, se pare c& foarte mulfi oameni — hranit cu stiri proaste, filme despre calamitati, rela~ tari apocaliptice si scenarii infioratoare intoc- mite de prestigioase echipe de cercetare — au ajuns la concluzia ca societatea contemporana nu poate fi proiectata in viitor deoarece nu exist nici un vitor. Dupa ei, pind la Arma- ghedon* mai sint doar citeva minute. Pémin- tul aleargi spre cataclismul final. * Locul unde, dupa ,,Apocalipsul lui Ioan“, va avea loe batalla decisiva dintre bine gi rau. — Nota trad. 6 La prima vedere, aceste doua viziuni despre viitor ‘par foarte diferite. Totusi—amibele au efecte psihologice si politice asemanatoare. Caci ssnindoud duc Ja paralizia imaginatiei si voin- el. Daca societatea viitorului este doar o ver- siune mériti, de cinerama, a celei actuale, nu trebuie si ne pregatim decit foarte pufin pentru ea, Pe de alta parte, daca societatea actuali este sortité autodistrugerii in cursul viefii _noastre, nu putem face nimic pentru a preveni acest dez- nodamint, Pe scurt, amindoua aceste puncie de vedere asupra viltorului genereazd individua: lism si pasivitate, Ambele ne reduc la inactivi tate. Totusi, cdutind sé intelegem ce se intimpla cu noi, nu sintem limitafi la aceastd optiune sim- plist intre Armaghedon gi ,,incd un rind“, Exist multe alte moduri constructive si edifi- catoare de a gindi viitorul — moduri care ne pregitese pentru viitor si, ceea ce este si mai important, ne ajuti si ‘schimbam _ prezentul. Cartea de fajd se bazeazi pe ceea ce eu nu- mese ,,premisa revolutionara“, Aceasta presu- pune cé, desi deceniile urmatoare vor fi pro- babil pline de prefaceri, agitatie, poate chiar de violent larg raspindité, nu ne vom autodistruge complet. Presupune ci schimbirile care ne zdruncina acum nu sint haotice sau aleatorii, ci a, de fapt, formeaza o structur bine definita si clar vizibild. Mai presupune c& aceste schim- bari sint cumulative — cé ele inseamné 0 urias transformare a modylui nostru de viafa, de muned, de distractie si de gindire si ca un vii- tor armonios gi de dorit este posibil. Pe scurt, cele ce urmeazi pornese de la premisa ci ceea ce se intimpla astaci este cu adevarat 0 revo- lufie globald, un salt cuantic in istorie, Cu alte cuvinte, aceasta carte porneste de la presupunerea ci sintem ultima generafie a unei civilizatii vechi si prima generatie a uneia noi si cA mare parte din confuzia, angoasa si dezo- Tientarea noastra personalé poate fi atribuita adirect conflictului din interiorul nostru si din institutiile neastre politice, dintre eivilizatia muribunda a celui de Al Doilea Val si civilizatia niscinda a celui de Al Treilea Val, care se né- Pusteste si-gi ocupe locul Cind infelegem, in sfirgit, acest lucru, multe evenimente aparent lipsite de sens devin bruse inteligibile. Schemele dupa care se produc schimbirile incep si ne apara clar. Actiunea pentru supraviejuire devine din nou posibila i plauzibilé. Pe scurt, premisa revolufionard ne libereaza intelectul si vointa Creasta valului Nu este insd suficient si spunem cA schim- birile care ne stau in fafa vor fi revolutionare. Pentru a le putea stapini sau dirija, ne trebuie un nou mod de a le identifica si analiza, fara de care sintem iremediabil pierduti. abordare noua si viguroas& ar putea fi nu- mitd analiza ,frontului de val“ social. Ea pri- veste istoria ca 0 succesiune de valuri de schim- bare si se intreabi unde ne poartd creasta fiecdruia. Ne indreapta atentia nu atit asupra continuitatilor din istorie (desi acestea sint im- portante), cit asupra discontinuitafilor — ino- vatiile si intreruperile. Identified schemele de baz ale schimbarii pe masurd ce apar, pentru ca si le putem influenja. Pornind de la ideea foarte simpla c& aparitia agriculturii a fost prima cotitura in dezvolta- rea social a omului si c& revolutia industriala a constituit al doilea' moment crucial, aborda- rea de mai sus nu le considerd fenomene dis- tinete, produse cindva, ci valuri de schimbare care s-au deplasat cu o anumita vitezd. Inaintea Primului Val de schimbare, majo- ritatea oamenilor traiau in grupuri mici, lade sea migratoare, si isi agoniseau hrana culegind, pescuind, vinind si urmind turmele de rume- gAtoare. La un moment dat, aproximativ cu zece milenii in urm&, a inceput revolufia agri- 48 col’, care a inaintat incet pe glob, prestrind sate, asezri, terenuri cultivate si un nou mod de viata, Primul Val de schimbare nu se epuizase inc& Ja sfirsitul secolului al XVII-lea, cind a izbucnit revolufia industrial in Europa, declansind Al Doilea mare Val de schimbare pe planeta noas- tra. Noul proces — industrializarea — a ince- put sd se deplaseze mult mai repede peste na- fiuni si continente. Doua procese de schimbare separate si distincte se desfasurau astfel pe pamint simultan, cu viteze diferite. ‘Astézi Primul Val s-a potolit, Doar citeva populatii tribale putin numeroase din America de Sud sau Papua-Noua Guinee, de exemplu, nu practica agricultura, Dar forja acestui uriag Prim Val este de fapt consumata. Intre timp, Al Doilea Val, care a revolufionat viaja in Europa, America de Nord gi alte parti ale globului in citeva secole, continua si avan- seze. Multe fri, pind acum esentialmente agri cole, se lupta si construiascd ofelirii, uzine de automobile, filaturi si fesiitorii, cai Terate si fabrici de produse alimentare. Impulsul indus trializarit se simte ined. Al Doilea Val nu si-a epuizat toaté forta. In timp ce acest proces continua, s-a pornit fnsi un altul, si mai important. Cind mareea industrialismului si-a atins punctul culminant in deceniile de dupa al doilea razboi mondial, un Al Treilea Val, putin cunoscut, a fnceput si se inalfe pe pamint, transforming tot ce atingea. Multe {ari resimt deci simultan impactul a doua sau chiar tret valuri de schimbare complet diferite, deplasindu-se toate cu viteze diferite si impinse fiind de o forja de grad diferit. Pentru scopurile acestei cAr{i vom considera c& Primul Val a inceput prin anul 8000 en. si ca a dominat pimintul fara nici un rival pind prin anii 1650—1750 e.n. Dupa aceea Primul Val si-a pierdut din avint pe masurd ce se intetea Al Doilea Val. Civilizatia industrialé, produsul celui de Al Doilea Val, a dominat la rindul ei 0planeta pind cind si ea a ajuns la _apogeu. Aceasta cotitura istoric s-a produs in Statele Unite in deceniul care a inceput aproximativ in anul 1955 — deceniul in care, pentru prima oara, funefionarii si lucratorii din servicii au depasit numeric pe muncitori. Acelasi deceniu a vazut introducerea masiva a calculatorului electronic, avioanele cu reactie pentru pasageri, pilula anticonceptionala si multe alte inovatii cu efecte imense, Exact in acel deceniu a inceput si-si adune forfele, in Statele Unite, Al Treilea Val. De atunci el a ajuns — la date putin diferite — in majoritatea celorlalte {ari industriale, ca May rea Britanie, Franta, Suedia, Germania, Uniu- nea Sovietica si Japonia, Astazi, toate tarile cu © tehnics avansata se clatind In urma ciocnirii celui de Al Treilea Val de economiile si institu- fille invechite si ruginite ale celui de Al Doilea Val. Infelegerea acestui fenomen ne _limureste multe din conflictele politice si sociale din ju- rul nostra, Valurile viitoare Ori de cite ori un singur val de schimbare predomina intr-o societate data, directiile dez~ voltarii viitoare se deslusese relativ usor. Scri- itori, artisti, ziaristi si alte persoane descopera »valul viitorului®. Astfel, in Europa secolului al XIX-lea, multi ginditori, oameni de afaceri, politicieni si cetdjeni de rind aveau o imagine clara, in esenfa corecta, despre vitor. Ei au simfit cA istoria se indrepta spre triumful final al industrialismului asupra agriculturii preme- canizate si au prevazut destul de exact multe din schimbarile pe care avea si le aducé Al Doilea Val: tehnologii mai puternice, orase mai mari, transporturi mai rapide, invajamintul de masa ete. Aceasti claritate a viziunii a avut efecte po- litice directe. Partidele si miscarile politice s-au putut orienta in raport cu viitorul. Cercurile agricole preindustriale au organizat o actiune 50 de ariergarda impotriva industrialismului care Je leza interesele, impotriva ,.marilor companii“, impotriva , liderilor sindicali*, impotriva ,,ora~ selor pacitoase". Muncitorii si patronii “sau zbatut s@ puna mina pe prineipalele pirghii ale societaii industriale in curs de aparitie. Mino- ritatile etnice si rasiale, care-si defineau drep- turile in functie de rolul lor mai important in lumea industriald, au cerut acces la locuri de muneé, dreptul de organizare, locuinfe in orase, salarii mai bune, invafimint de mas& gra- tuit sa. Aceasté viziune industrial asupra viitorului a avut de asemenea efecte psihologice impor- tante. S-a intimplat ca oamenii si nu fie de acord ; ei s-au angajat in conflicte acerbe, une- ori chiar singeroase. Depresiunile si perioadele de prosperitate le-au dezorganizat viejile. To- tusi, in general, imaginea comuna despre un viitor industrial le-a definit opfiunile, i-a per- mis fiecdruia si stie nu numai cine si ce era, ci gi ce urma probabil si devind. Ea a asigurat un anumit grad de stabilitate, precum si senti- mentul propriei personalitati, chiar in viltoares unei profunde schimbari sociale. In schimb, cind se abat peste o societate doua sau mai multe valuri de schimbare uriase si nici unul din cle nu se dovedeste inci dominant, imaginea viitorului este fisuraté. Devine ex- trem de gre de deslusit sensul schimbirilor si conflictelor care survin. Ciocnirea _valurilor creeazé un ocean furios, plin de curente opuse, bulboane si virtejuri, care ascund mareea isto- ricd mai importanta din adineuri, ‘Astazi, in Statele Unite — ca si in multe alte tari — ciocnirea dintre Al Doilea Val si Al Trei- lea Val da nastere la tensiuni sociale, conflicte periculoase si tendinte politice noi si ciudate care nu mai {in cont de impartirile obisnuite in clase, rase, sexe sau partide. Aceasta cioc- nire provoacé haos in terminologia politica tra- ditional si face foarte dificil separarea pro- gresistilor de reactionari, a prietenilor de dus. amani, Vechile polariz&ri si coalifii se destrama, In ciuda neintelegerilor dintre ei, patronii si sindicatele se unese impotriva specialistilor in studiul mediului inconjurator, Negrii si evreii, cindva unifi in lupta impotriva discriminarii, devin adversari. In multe fri, clasa muncitoare, care favoriza prin tradifie politicile ,,progresiste", ca redis- tribuirea venitului, se situeazi acum freevent pe pozifii ,reactionare“ fata de drepturile fe- meilor, codul familiei, imigrare, impozite sau regionalism, Deseori, ,,stinga“ traditional este in favoarea centralizarii, foarte nationalista si antiambientala In acelasi timp vedem politicieni, de la Va~ léry Giscard @'Estaing la Jimmy Carter sau Jerry Brown, imbratisind atitudini ,,conserva~ toare“ in economie si ,,liberale« in artd, morala sexual&, drepturile femeilor sau controlul eco- logic. Nu este de mirare c& oamenii sint naucifi si cé nu mai fac nici un efort pentru a injelege propriul lor univers. Intre timp, mijloacele de informare relateaz& despre nenumérate inovatii, revirimente, in- timplari bizare, asasinate, rapiri, lansfri in spatiul cosmic, céderi de guverne, raiduri ale unitatilor de comando gi scandaluri, toate apa- rent fad nici o legdtura intre ele. Aparenta incoerent& a vielii politice se re- flecta in dezintegrarea personalitatii. Psihote- rapeutii si indrumatorii spirituali 0 duc minu- nat ; oamenii ratécese fara tintd printre terapii rivale, de la primal scream" la est". Ei se Jas antrenati in secte religioase “si societ oculte sau, la cealalté extrema, cad intr-un in- dividualism patologie, convinsi fiind 4 realita- tea este absurdi, dement& sau lipsitd de sens. Poate cA in acceptiunea larg’, cosmici, viata este intr-adevar absurda. Dar aceasta nu dove- deste ci nu existd o configuratie a evenimentelor actuale. Exist in fapt o anume ordine ascunsé, distinct, care poate fi detectata de indata ce invataém sé deosebim schimbarile aduse de Al 22 Treilea Val de cele asociate cu Al Doilea Va! in descrester Cunoasterea conflictelor cérora le dau nastere aceste valuri cind se ciocnese ne furnizeazi nu numai o imagine mai clara a viitorului posibil, ci si o radiografie a forjelor politice si sociale care actioneazi asupra noastra. De asemenea, ea ne permite s& distingem propriul nostru rol §n istorie. fiecare din noi, oricit de neim- portant ar parea, este o farima vie de istorie Contracurentii creaji de valurile de _schim- bare se reflect in munca noastra, in viata de familie, in atitudinile sexelor si morala per- sonal. Ei se manifesta in stilurile de viata si in comportamentul votantilor. Deoarece, fie cd sintem constienti, fie c& nu sintem, in’ vietile noastre personale si in actele noastre politice, noi, cei din farile bogate, sintem in esenté oa- meni ai celui de Al Doilea Val, devotati menti- nerii ordinii pe cale de disparitie ; oameni ai celui de Al Treilea Val, care construiese un vii- tor radical diferit ; sau 0 combinatie confuzi si autoneutralizanta a primelor dova tipuri. Aur si asasini Conflictul dintre gruparile celor dowd valuri este, de fapt, principala tensiune politica din societatea noastra de azi. Orice ar declara parti: dele politice si candidafii lor in alegeri, ele isi disputa doar maximul de avantaje pe ‘care le mai pot stoarce din rémasifele sistemului in- dustrial in declin, Cu alte cuvinte, ele se cearta pentru_proverbialele sezlonguri de pe puntea unui ,,Titanic care’se scufunda, ‘Dupa cum vom vedea, problema politica fun- damental nu este cine conduce in ultimele zile ale societajii industriale, ci cine modeleazé noua civilizafie, in ascensiune rapida, care 0 va in- locui pe cea actuala. In timp ce confliete poli- tice marunte ne epuizeazd energiile si atentia, in adincuri se di o batalie mult mai impor- tanté. De o parte se afl partizanii trecutului industrial; de cealalta, milioanele de oameni,ale c&ror rinduri se ingroas&, care recunose c& cele mai acute probleme ale lumii — alimenta- fia, energia, controlul armamentelor, populatia, siracia, resursele, ecologia, clima, problemele virstnicilor, prabusirea comunitafii urbane, ne- cesitatea unei munci productive gi generatoare de satisfacie — nu mai pot fi solufionate in cadrul sistemului industrial, Acest conflict este ,,supralupta‘ de mine. Confruntarea dintre cercurile conducttoare aparfinind celui de Al Doilea Val si oamenii celui de Al Treilea Val trece ca un curent elec~ trie prin viaja politica a fiecdret nafiuni. Chiar si in rile neindustrializate ale lumii, sosirea celui de Al Treilea Val a impus modificarea ve- chilor lini de lupta. Razbotul pe care-) poarta mai de mult proprietarii agricoli, adesea feu- dali, impotriva elitelor care promoveazi in- dustrializarea, capaté o noua dimensiune in lu- mina iminentei_ invechiri a industrialismului, Acum, cind isi face aparitia civilizatia celui de Al Treilea Val, industrializarea rapida duce la eliberarea de neocolonialism si siracie sau nu face decit sa asigure 0 dependenta definitiva ? Numai pe acest fundal larg putem incepe si infelegem ce se petrece, si stabilim prioritatile, sa elaboram strategii rationale pentru a putea dirija schimbarea din vietile noastre. Pe cind scriu aceste rinduri, ziarele infor- meazi pe prima pagina despre isteria si osta~ ticii din Iran, asasinate in Coreea de Sud, spe- culafii febrile la bursa aurului, frictiuni intre negri si evrei in Statele Unite, cresteri masive in cheltuielile militare ale Germaniei de Vest, arderi de cruci * in Long Island, o urias& erup- tie de tifei in Golful Mexic, cea mai mare ma- nifestatie antinucleara din istorie si lupta dintre nafiunile bogate si cele sérace pentru controlul asupra frecventelor radio. Valuri de redestep- tare religioasi matura Libia, Siria si Statele Unite ; fanatici neofascisti se luda cu un asasinat politic la Paris, iar General Motors Ritual al Ku-Klux-Klan-ului, — Nota trad, a anunfii o reusité in tehnologia necesara pentru automobilele electrice. Asemenea stiri disparate se cer integrate si sintetizate, Odata ce ne dam scama ci s-a pornit o lupti aprigd intre cei care vor si menting industria~ ismul si cei care vor si-] inlocuiased, sintem in posesia cheli care ne va permite sé’ infelegem lumea. Dar, ceea ce este $i mai important, fie ca elaborém politica unei fari, fie c& stabilim strategia unei firme economice, fie ed hotérim obiectivele viefii noastre personale, sintem in posesia unui nou instrument cu care s& schim- bam lumea, Pentru a folosi acest instrument, treb s& putem deosebi clar schimbarile care prelun- gesc vechea civilizatie industriald de cele care faciliteazd instalarea noii civilizafii. Pe scurt, trebuie si infelegem atit vechiul cit si noul, sis- temul industrial al celui de Al Doilea Val, in care s-au niscut atit de mulfi dintre noi, si ci- vilizafia celui de Al Treilea Val, in care vom trai noi si copii nostri. In capitolele care urmeazi, revenim la pri- mele doua valuri de schimbare, privindu-le mai amanuntit, inainte de a examina pe al treilea. Vom vedea ci civilizatia celui de Al Doilea Val nu a fost un talmes-balmes intimplator, ci un sistem, ale cérui componente au interactionat in moduri mai mult sau mai putin previzibile, si c& structurile de bazA ale viefii, industriale au fost aceleasi in toate farile, indiferent de mostenirea culturalé sau de sistemul politic. ‘Aceasta este civilizatia pe care ,,reactionarii“ de astizi — atit cei de ,,stinga", cit si cei de ,dreapta* — se lupta s4 0 mentind. §i aceasta este lumea ameninfaté de Al Treilea Val din is- torie, care aduce cu sine o transformare a civi- lizatiei.Al Doilea Val 2. Arhitectura ci ‘lizafiei ‘Acum trei sute de ani, cu 0 aproxwmnatie de jumatate de secol, s-a auzit o explozie ale cérei unde de soc au strabatut pamintul, distrugind socielajile vechi si creind o civilizatie pe de-a-ntregul noua. Evident, aceasta explozie a fost revolufia industriala. Tar uriasa forta dez- Vin{uité asupra lumii — Al Doilea Val — sa ciocnit cu toate institufiile trecutului si a schim- bat modul de viaf a milioane de oameni, In decursul lungilor milenii in care a domnit {8rd rival civilizajia Primului Val, populatia planetei ar fi putut fi impartita in doua catego Ti — , primitiva" si ,civilizata“, Popoarele aya~ numite primitive, care traiau in cete miici gi tri- buri si isi agoniseau hrana culegind, vinind si pescuind, erau cele pe care revolufia agricola Je ocolise. Lumea .,civilizata* era acea parte a planetei pe care majoritatea oamenilor lucrau pamintul. Oriunde aparea agricultura, se instala civiliza~ fia. Din China si India pin& in Benin si Mexic, in Grecia si Imperiul roman, civilizafitle s-au ridicat gi s-au prabusit, s-au luptat gi s-au con- topit intr-un amestec permanent si variat. ‘in spatele deosebirilor dintre ele se aflau ins& asemanari fundamentale. In toate, pimintul ‘constituia baza economiei, vietii, culturii, struc~ turii familiei si politicii. fn toate, viata era orga~ i. In toate, predomina 0 diviziune simpli a muncii si au apirut citeva caste si clase bine delimitate : aristocratia, preojii, razboinicii, ilotii, sclavii sau serbii, In toate, puterea era riguros autoritara. In toate, nasterea hotira pozifia fiecdruia in viaja. Si in toate, economia era descentralizata, astiel c& fiecate comunitate producea aproape tot cei facea trebuinta. Au existat exceptii — nimic nu este simplu fn istorie. Au existat civilizatii comerciale ai caror navigatori au traversat marile si regate putemic centralizate organizate in jurul unor uriase sisteme de irigatie. Dar, dincolo de ase- menea diferente, sintem indrepta{ifi s& conside- ram toate aceste civilizatii aparent distincte drept cazuri particulare ale unui singur feno- men : civilizatia agricolé — civilizatia raspin- dit& de Primul Val. In timpul dominatiei ei, au aparut_ocazional semne indicind ce avea si urmeze. In Grecia si Roma antica au existat fabrici embrionare cu productie de masa. In anul 400 i.e.n. s-a extras fitel pe una din insulele grecesti, iar in anul 100 e.n, in Birmania, Birocrajii vaste au inflo- rit in Babilon si Egipt. Mari metropole urbane aU crescut in Asia si America de Sud. Existau bani si schimburi. Drumuri comerciale straba- teau in toate direcjiile deserturile, oceanele si muntii, din China pind la Calais, Existau corpo- aii si natiuni in stare incipienta. In vechea Alexandrie a existat chiar un uimitor premer- gitor al masinii cu abur. Totugi, nicaieri nu exista nimic care si poata fi numit, chiar cu aproximatie, civilizatie in- dustriala, Aceste licariri ale viitorului, ca si spunem asa, nu erau decit bizarerii ale’istoriei, rispindite in diverse locuri si perioade, Ele nu au fost si nici nu ar fi putut fi adunate intr-un sistem coerent, Agadar, pind in 1630—1750 pu- tem vorbi de lumea Primului Val. Cu toate en- clavele de primitivism gi aluziile la viitorul in- dustrial, civilizatia agricolé domina planeta si parea menitd s-o stipineascd pe veci. 37Aceasta era lumea in care a izbucnit revolu- tia industriala, declansind Al Doilea Val si creind o contracivilizatie stranie, puternica, de- bordind de energie, Industrialismul a fost’ mai mult decit cosuri de fabricd si linii de asam- blare. A fost un sistem social multilateral gi bo- gat, care a influentat fiecare aspect al viefii omenesti si a atacat fiecare trésitura a trecu- tului pe care-] reprezenta Primul Val. A dat nastere mari uzine Willow Run de ling& De- troit, dar a introdus de asemenea tractorul pe cimp, masina de seris in birouri si frigiderul in bucitirie, A creat ziarul si cinematograful, me- troul si avionul DC-3, Ne-a dat cubismul si mu- zica dodecafonicd, Ne-a dat clidirile in stil Bau- haus si scaunele in stil Barcelona, greva bratelor incrucigate, drajeurile de vitamine si o viaté mai lunga. A universalizat ceasul de mina si urna de vot, Cea ce este si mai important, a legat toate aceste lucruri intre ele — le-a asamblat ca pe o magina — pentru a forma sistemul so- cial cel mai puternic, coerent si réspindit pe care I-a cunoscut vreodata lumea : civilizatia celui de Al Doilea Val. Solutia violenta Pe masur& ce traversa diversele societati, Al Doilea Val declanga o bitalie singeroasa si pre- lungitd intre aparatorii trecutului agricol si partizanii viitorului industrial, Fortele celor doua valuri s-au ciocnit frontal, impingind la 0 parte, adesea decimind, populafiile primitive" intilnite in calea lor. In Statele Unite, aceasti ciocnire a inceput odati cu sosirea europenilor, hotarifi si impi- minteneascé civilizatia agricoli a Primului Val. Mareea agricola albé a inaintat navalnie spre vest, deposedindu-i pe indieni si ayezind ferme si sate agricole tot mai departe spre Pacific. Dar imediat dupa fermieri au sosit primii in- dustriagi, agenti ai viitorului pe care-1 aducea 58 Al Doilea Val. In Nota Anglie si in statele New York, New Jersey si Pennsylvania, au inceput s& risar fabrici si orase. La mijlocul secolului al XIX-lea, nord-estul avea un sector industrial care se dezvolta rapid si producea arme de foc, ceasuri, unelte agricole, textile, masini de cusut si alte bunuri, in timp ce restul continentului continua si fie condus de proprietari funciari Tensiunile economice si sociale dintre forjele Primului si ale celui de Al Dotlea Val au cres- cut in intensitate pind in 1861, cind au izbucnit in conflict armat. Racboiul civil nu a avut drept cauzi unicd, cum au crezut mulfi, problema moral a selaviei sau chestiuni economice marunte ca taxele va- male, La originea lui a stat o problema de pro- porfii mult mai mari: cine va conduce noul $i bogatul continent — fermierii sau indusiriasii, fortele Primului Val sau ale celui de Al Doilea Val ? Viitoarea societate americana va fi emi- namente agricola sau industrial ? Zarurile au fost aruncate cind au cistigat armatele nordiste. Industrializarea Statelor Unite era asigurata. De atunei agriculture a bitut in retragere si in- dustria a progresat in economie, in politied, in viata social si cultural, Primul Val se retra- gea pe misura cel Al Doilea Val se n&pustea inainte, Aceeasi ciocnire de civilizafii s-a produs si in alte locuri, In Japonia, restauratia Meiji, in- ceputd in 1668, a repetat intr-o forma specific Japoneza lupta dintre trecutul agricol si viitorul industrial, Abolivea feudalismului in 1876, re- volta clanului Satsuma in 1877, adoptarea unei constitufii dup& modelul apusean in 1889, au fost toate urmiri ale coliziunii dintre cele dowd valuri in Japonia — pasi pe calea spre mani- festarea Japoniei ca o putere industrial de prima marime,Intz-o tard dupa alta a izbucnit acceasi lupta intre adeptii celor dowd valuri, ducind la crizd si framintéri politice, greve, revolte, lovituri de stat si rizboaie. Pe la mijlocul secolului al XX-lea ins, fortele Primului Val au fost in- vinse gi civilizatia celui de Al Doilea Val s-a in- stapinit pe pamint. © zoni industriala inconjoara azi globul intre paralelele 25 si 65 din emisfera nordica, In Ame- rica de Nord, circa 250 milioane de oameni au un mod de viayé industrial, In Euroa de vest, din Scandinavia pina in Talia, un alt sfert de miliard traieste in plin industrialism Spre ré- sdrit gisim ined un sfert de miliard de oameni care traiese in societati industriale. In fine, ajungem la regiunea industriala asiaticd, care cuprinde Japonia, Hong-Kong, Singapore, Tai- van, Australia, Nowa Zeeland si portiuni din Coreea de Sud si China continental si iarasi un sfert de miliard de oameni in condifii indus- triale, In total, civilizajia industrials inelude aproximativ un miliard de oameni — un sfert din populatia globului *. In ciuda unor imense deosebiri de limba, cul- tur, istorie si politica — atit de profunde incit sint cauza unor razboaie — toate aceste socie- tufi ale celui de Al Doilea Val au trasdturi comune, Intr-adevar, sub binecunoscutele dil renfe, se aflé un fundament ascuns de simi tudine. Si pentru a infelege valurile de schimbare * Pentru scopurile aceste cArfi, vol Ingloba in sis- temul industrial mondial din jurul anulul 1979 Ame- rea de Nord, Scandinavia, Marea Britanie gi Irlanda, Europa de vest gi de est (exceptind Portugalia, Spania, Albania, Grecia si Bulgaria), Uniunea Sovieti¢é, Japo- hia, Taivan, Hong Kong, Singapore, Australia gi Nowa Zeclanda, Evident, exist’ si alte zone a cdror inelu- Gere ar putea fi discutata’— ca si centre industriale din tari eminamente neindustrializate : Monterrey si Mexico City in Mexic, Bombay in India si multe allele. 60 APL | OOPKUG care se ciocnesc in prezent, trebuie s4 putem deslusi limpede structurile paralele ale tuturor natiunilor industriale — cadrul ascuns al civi- lizatiei celui de Al Doilea Val. Caci tocmai acest cadru industrial este zguduit acum. Bateriile vii Premisa oricdrei civilizafii, veche sau noua, este energia, Societatile din Primul Val se apro- vizionau'cu energie de la ,baterii vii* — forta muscularé umané si animal — si de la soare, vint si apa. Padurile erau tdiate pentru gatit si incdlzit. Rotile hidraulice, unele folosind forfa mareelor, intorceau pietrele de moara. Mori de vint scirjtiau pe cimp. Animalele trageau plu- gul. Se apreciaz c& pe vremea Revolutiei Fran- ceze, Europa fsi objinea energia de la circa 14 milioane de cai si 24 milioane de boi. Toate societifile din Primul Val exploatau deci surse de energie regenerabile. Natura reusea pina la urma sa refaca pidurile taiate, vintul care umfla velele, riurile care puneau in migcare rotile cu zbaturi. Chiar animalele si oamenii erau ,,sclavi energetici“. In schimb, toate societatile din Al Doilea Val au inceput $4 se aprovizioneze cu energie din c&rbuni, gaze naturale si titel — din combusti- bili fosili neregenerabili, Aceasta transformare revolutionara, care s-a produs dupa ce Newco- men a inventat, in 1712, 0 masind cu abur apli- cabild in practica, insemna c& pentru prima oara © civilizafie consuma din capitalul naturii in loe s& trlasc& doar din dobinzile pe care le dadea acest capital. Aceasti aprovizionare din rezervele de ener- gie ale pimintului i-a oferit civilizatiei indus- triale o subvenie secretd, accelerind enorm eresterea economica. $i de atunci pina in zilele noastre, oriunde a trecut Al Doilea Val, na~ fiunile ‘au cladit structuri tehnice si economice impresionante, deoarece au presupus 4 vor dis- pune la infinit de combustibili fosili ieftini. Atit in societaile industriale capitaliste, cit si in cele 61 SEESsocialiste, in Apus si in RAsirit, sa produs aceeasi trecere — de la energia dispersata la cea concentrati, de la resursele regenerabile la cele neregenerabile, de la numeroase si variate surse de energie si combustibil la numai citeva. Com- bustibilii fosili au constituit baza energeticé a societatilor din Al Doilea Val. Matca tehnicé Paralel cu saltul intr-un sistem energetic nou s-a produs un urias progres tehnic. Societatile Primului Val se bazasera pe ceea ce, acum doua mii de ani, Vitruviu numea ,,inventii necesare*. Dar primele vineiuri si pene, catapulte, teascuri de struguri, pirghii si palane erau folosite in- deosebi pentru a amplifica forfa muscularé umana si animala, Al Doilea Val a impins tehnica pind la un ni- vel complet nou, El a produs o multime de ma- sini electromecanice gigantice, piese in migcare, benzi, furtunuri, rulmenti si bolfuri, care clém- paneau si zing&neau tot timpul. Iar aceste ma- sini noi au ficut mai mult decit sa sporeasca forfa muscular& bruté. Civilizatia industrial iva dat tehnicii organe de simt, creind masini care pot auzi, vedea gi pipai cu mai multa fineje si precizie decit oamenii, Ea i-a dat tehnicii 0 mated, céci a inventat masini menite sa dea nas- tere la nesfirsit unor noi masini — respectiv maginile-unelte, Mai important, a adunat masi- nile sub acelasi acoperis, in sisteme interconec- tate, pentru a crea fabrici si, in final, linia de asamblare din fabrica. Pe aceasta baz tehnicd au aparut 0 mulfime de industri care i-au conterit civilizajiei celui de Al Doilea Val semnul distinetiv. La inceput au fost carbunele, textilele si cdile ferate, apoi ofelul, constructia de automobile, aluminiul, produsele chimice si aparatele, S-au indljat mari orase industriale :' Lille si Manchester pentru textile, Detroit pentru "automobile, Essen gi — ulterior — Magnitogorsk pentru ofel si multe altele. 82 Din aceste centre industriale s-au revarsat milioane peste milioane de produse identice — cAmasi, incdl{aminte, automobile, ceasuri, ju- cari, spun, sampon, aparate de fotografiat, mi- traliere si motoare electrice. Alimentatd de noul sistem energetic, tehnica nou’ a deschis usa produetiei de serie. Pagoda stacojie Productia de serie nu avea insi nici un rost in lipsa unor schimbari in sistemul de desfacere. In societatile din Primul Val, bunurile erau de ‘obicei confectionate prin metode artizanale Produsele erau create unul cite unul la cererea clientului. In mare, acelasi lueru se intimpla si cu desfacerea, Este adevarat c& negustorii inflintasera com- pani comerciale mari si complexe in fisurile tot mai largi ale vechiului sistem feudal din Apus. ‘Aceste companii au deschis drumuri comerciale in jurul lumii, organizind convoaie de vase 31 caravane de cdmile. Ele vindeau sticla, hirtie matase, nucsoar4, ceai, vin gi lind, indigo si pa- pura, Dar majoritatea acestor produse ajungeau la consumatori prin intermediul unor mici maga- zine sau pe spinarea $i in cdrutele negustorilor ambulanti, care circulau in mediul rural. Comt nicafiile mizerabile si transporlul primitiv limi- tau drastic piata. Micile pravalii. si vinzatorii ambulanti nu puteau oferi decit o gama minima de produse gi deseori un articol sau altul le lipsea timp de luni sau chiar ani in sir ‘Al Doilea Val a provocat in acest sistem de desfacere greoi si suprasolicitat schimbéri care, in felul lor, au fost tot atit de radicale ca pro- gresele mai bine cunoscute din productie. Caile ferate, soselele si canalele au deschis accesul spre interiorul farilor si, odata cu industrialis~ mal, au aparut si ,palatele comerjului* — pri- mele magazine universale, S-au creat refele complexe de misiti, negustori cu ridicata, agenti comerciali gi reprezentanti ai fabricantilor. In 681871, George Huntington Hartford, al cdrui ma- gazin universal, primul de acest fel, din New York era vopsit in rosu aprins si avea o cabina de forma unei pagode chinezesti pentru casier, a facut pentru desfacere cea ce avea s& fact ulterior Henry Ford pentru fabrica, Creind pri- mul sistem mamut de magazine din lume — Marea companie atlanticd si pacificd a ceaiu- lui — ela inifiat. un stadiu complet nou in desfacere. Desfacerea citre fiecare cumparator in parte a cedat locul desfacerii si comercializarii in mas, care a devenit 0 componenta tot atit de familiara si esentiald a tuturor societafilor in- dustriale ca masina instgi, Asadar, daci privim toate aceste schimbari laolalté, constatam transformarea a ceca ce am putea Tumi ,tehnosfera“. Toate societatile — primitive, agricole si industriale — folosese energie, produc obiecte, desfac produse. In toate societafile, sistemul energetic, sistemul de pro- ductie si sistemul de desfacere sint parjile com- Ponente, legate intre ele, ale unui sistem mai mare, Acest sistem este 'tehnosfera si el are o forma caracteristica in fiecare stadiu de dezvol- tare a societatii Cind cel de Al Doilea Val s-a rostogolit pe planeta noastra, tehnosfera agricola a fost in- locuité cu o tehnosfera industriala : energiile neregenerabile au fost introduse direct intr-un sistem de productie in masa, care, la rindul lui, a revarsat bunuri intr-un sistem de desfacere In mas foarte evoluat. Familia rationalizata ‘Tehnosfera celui de Al Doilea Val avea ne- voie de o sociosfera tot atit de revolutionara in care sa se instaleze. Ea reclama forme de orga- nizare sociala cu totul noi. Inaintea revolutiei industriale, de exemplu forma familiei varia de la un loc la altul. Dar 6 peste tot unde se fnsciunase agricultura, oa meni tréiau in familii mari, cuprinzind’ mai multe generatii, cu unchi, matugi, rude prin alianj4, bunici sau veri locuind sub acelasi aco- peri, muncind tofi laolalta ca 0 unitate de pro- ducfie economics — de la ,,familia comunitara* din India la ,zadruga* din Baleani si la ,,fami- lia largita* din Europa de vest. Iar familia era imobili — inr&dacinatd in sol. Cind Al Doilea Val a inceput s& avanseze peste societatile Primului Val, familiile au sim- fit tensiunea schimbirii, In fiecare familie, co- liziunea fronturilor de val s-a manifestat’ sub forms de conflicte, atacuri asupra autoritétii patriarhale, raporturi modificate intre p&rinti si copii, conceptii noi despre cea ce se cuvine. Cind’ producfia economica s-a deplasat de pe cimp in fabric, familia nu a mai lucrat laolalt& ea 0 unitate, Pentru a elibera_pe muncitori in vederea lucrului in fabricd, funetiile-cheie ale familiei au fost atribuite unor institutii nol, spe- cializate, Instruirea copiilor a fost ineredinjata seolilor. Ingrijirea batrinilor a revenit azilurilor pentru s&raci, cdminelor pentru batrini sau c4- minelor-spital, Mai presus de orice, noua socie- tate cerea mobilitate, Ea avea nevoie de munci- tori care si se deplaseae dupa locurile de muned. Impovérata cu rude in virsta, bolnavi, infirmi si un mare numar de copii, familia largita nu era citusi de putin mobil&. In consecinfa, struc- tura familiel a inceput s& se modifice, treptat si cu greu. Sfisiate de migrajia spre orag, lovite de furtuni economice, familiile s-au descotorosit de rudele nedorite, sau micsorat, au devenit mai mobile si mai adaptate cerinjelor nofi tehno- sfere. Asa-numita familie nucleara — tata, mami si cifiva copii, fara rude care si le complice viaja — a devenit tipul ,modern* obisnuit, ac- ceptat din punet de vedere social, in toate so- cietajile industriale, capitaliste ori socialiste. Chiar in Japonia, unde cultul stramosilor facea ca bitrinii s& dejina un rol extrem de important, 6familia mare, strins unitd, cuprinzind mai multe generatii, a inceput si se descompuna pe mi- sur ce inainta Al Doilea Val. Au apirut din ce in ce mai multe unitati nucleare. Pe scurt, fa- milia nucleara a devenit o trisituré specified a tuturor societafilor apartinind celui de Al Doi- lea Val, care le deosebeste de societitile Prim lui Val tot atit de categorie ca uzinele s derurgice, combustibilii fosili sau lanjurile de magazine. Programa analiticd ascunsé Odaté cu transferarea muncii de pe ogoare si din gospodarie, a devenit de asemenea nec: sara pregitirea copiilor pentru viata in fabricé. Primii proprietari de mine, manufacturi si fa- brici de la inceputul industrializarii Angliei au descoperit, dupa cum seria Andrew Ure in 1835, 4 era ,,aproape imposibil si transformi indivizi trecufi'de virsta pubertafii, deprinsi cu activi- tafi rurale sau cu diverse meserii, in muncitori industriali utili". O adaptare prealabilé a tine- rilor Ja sistemul industrial ar fi simplificat enorm problemele ridicate ulterior de disciplina industrialé. Rezultatul a fost o alta structur’ fundamentala a tuturor societitilor celui de Al Doilea Val : inva{amintul de masa. Realizat dup modelul fabricii, invatémintul de masa preda citirea, scrierea si aritmetica, no- tiuni de istorie si alte materii, Aceasta era ,,Pro- grama analiticd fatis’". Dincolo de ea se afla ins o ,,programa analitica ascuns&* sau invi- zibil&, care era, de fapt, cea esenfialé. Cuprin- dea — si cuprinde ined’ in majoritatea {arilor industriale — trei cursuri : unul de punctuali- tate, unul de supunere si unul de munca repe- titivé, mecanicd, Activitatea industriala cer muncitori care s& se prezinte la ord fixa, in- deosebi cei care lucrau la linii de asamblare Cerea muncitori care si primeasca ordine, fara Si le discute, de la o ierarhie conducdtoare. $ mai cerea barbati si femei gata si munceasca asemenea sclavilor la masini sau in birouri, efec- 66 tuind operafii care se repetau in mod abruti- zant. Asadar, incepind de la_mijlocul secolului al XIX-lea, pe masura ce Al Doilea Val atingea di- versele {ari, se constata o impiacabila inaintare a inva{amintului : copii incep scoala la virste din ce in ce mai mici, anul scolar se prelungeste mereu (in Statele Unite s-a lungit cu 35 la suta intre 1878 si 1956), iar numérul anilor de inva~ {mint obligatoriu creste in mod irezistibil, Invaéjimintul de masa a fost fara indoiala un pas inainte spre umanizare. Dupé cum declara in 1829 un grup de_mecanici si muncitori din New York : ,,Alaturi de viata si libertate, con- siderim fnvajamintul cea mai mare binecuvi tare acordata omenirii". Cu toate acestea, sco- lile din Al Doilea Val au format generafii intregi de tineri astfel ca ei si devind 0 fort de munca inregimentata si maleabilé, asa cum o cereau tehnologia electromecanicd’ si linia de asam- blare. Considerate impreuni, familia nucleara si scoala de tip fabricd sint parti ale unui unic sis- tem integrat, menit si pregateasci tineretul pentru rolurile sale in societatea industriala. $i in aceasta privin{a, societafile celui de Al Doi- lea Val, capitaliste’ori comuniste, din nord sau din sud, au fost toate identice. Fiinfe nemuritoare In toate societitile celui de Al Doilea Val a apirut oa treia institutie care a extins contro- lul social al primelor dou’. Este vorba de in- ventia denumita societate_anonima*, Pind atunci intreprinderea tipica fusese proprietatea unei singure persoane, a unei familii sau a unor asociaji. Existau si societaji anonime, dar ele erau extrem de rare. Dupa parerea lui Arthur Dewing, istorie al intreprinderilor economice, nici pe vremea re- volutiei americane ,,nu ar fi putut cineva ajunge % Soctetate pe actiuni sau corporafie (Indeosebi la americani), — Nota trad. ola concluzia" cd societatea anonima avea si de- vind principala forma organizatoricd, mai ou- rind decit asociatia sau proprietatea individuala, In anul 1800 nu existau decit 335 asemenea so- cietéti in Statele Unite, majoritatea destinate nor activita{i cvasipublice, cum ar fi construc fia de canale si administrarea barierelor pe dru- murile unde se pereepeau taxe. ‘Ascensitinea productiei de mas& a schimbat situatia, Tehnologiile celui de Al Doilea Val ne~ cesitau capitaluri uriage — mai mari decit cele de care putea dispune un singur om sau un mic grup, Atita timp cit proprietarii sau asociatii isi Fiseau intreaga avere personal la fiecare in- vestitie, ei au ezitat si-si dea tofi banii pentru afaceri de mari proporfii sau nesigure. Spre a-i fncuraja, s-a introdus notiunea de raspundere Timitata’ Dac didea faliment 0 societate ano- nim, acjionarul pierdea doar suma investita. Aceast& inovatie a deschis portile investitiilor. In plus, societatea anonima era tratata de tri- bunale ca 0 ,fiinfA nemuritoare“ — deoarece putea supraviejui fondatorilor ci, Aceasta in- semna cA putea face planuri pe termen foarte lung si intreprinde aetiuni mult mai vaste decit inainte. In 1901 a aparut pe scena prima societate cu un capital de un miliard de dolari — United States Steel, o concentrare de mijloace inima- ginabila in perioadele anterioare. tn 1919 exis- fau o jumitate de duzina de asemenea giganti Marile corporajii au devenit o trasatura intrin- sec a vielii economice din toate farile indus- triale, inclusiv cele socialiste si comuniste, unde forma difera, ins substanta (in ce priveste or- ganizarea) a’ rimas aproape aceeasi, Familia niucleard, scoala de tip fabrick si corporatia uriagé au devenit institufiile sociale definitorii ale societatilor din Al Doilea Val. In toaté lumea celui de Al Doilea Val — in Japonia ca si in Elvetia, Marea Britanie, Polo- hia, Statele Unite si Uniunea Sovietica — cei maj multi cameni urmeazi aceeagi traiectorie fn via{: sint crescuti intr-o familie nuclear’, trec in masa prin scoli de tip fabric si apoi intra intr-o mare corporatie particulara sau pu~ blicd. O institutie-cheie a celui de Al Doilea Val domina fiecare etapa din viata. Fabrica de muzica In jurul acestor trei institutii centrale au apa- rut nenumérate altele, Ministere, cluburi spor tive, biserici, camere de comert, sindicate, orga~ nizatii profesionale, partide politice, biblioteci, asociatii etnice, grupuri de distractii si mii ca cle au fisnit in urma celui de Al Doilea Val. ereind 0 ‘complicata ecologie organizatorica, in care fiecare grup serveste, coordoneaza sau contrabalansea7a un altul. La prima vedere, varietatea acestor grupuri sugereaza 0 situatie aleatorie sau haosul. Dar 0 privire mai atenta discerne un model ascuns. Pe rind, in fiecare fara, inovalorii sociali, care considera fabrica cel mai avansat si eficient fac tor de productie, au edutat s&-i introduca prin- cipiile si in alte’institutii. Scolile, spitalele, in- chisorile, birocratiile guvernamentale si alte institutii au cdpatat astfel multe din caracterele specifice ale fabricii — diviziunea muncii, structura ierarhicd si impersonalitatea rece. Pina si in arta gasim unele din principiile fa- bricii, In loc de a lucra pentru un protector, cum se obignuia in cursul lungii domnii a civi- lizatiei agricole, muzicienii, artistii, compozitorii si scriitorii au ajuns s& fie tot mai mult la che- remul piefei. Din ce in ce mai frecvent au creat yproduse® pentru consumatori anonimi. Si pe misurdi ce se producea aceasta trecere in fiecare fara a celui de Al Doilea Val, se modifica insasi structura creafiei artistice Muzica constituie un exemplu graitor, Dupa sosirea celui de Al Doilea Val, au inceput si apara sali de concert la Londra, Viena, Paris si fn alte orase. Odata cu ele au apirut casa de bi- lete si impresarul — omul de afuceri care fi- 6nanfeaz manifestarea si apoi vinde bilete con- sumatorilor de cultura. Natural, cu cit vindea mai multe bilete, cu atit incasa mai mulfi bani, In consecinta, a fost marit numarul locurilor. Dar, la rindul lor, s Tile de concert mai mari reclamau sunete mai puternice — muzic& ce putea fi auzita bine pina in ultimul rind, Rezultatul a fost trecerea de 18 muzica de camera la piesele simfonice. In prestigioasa sa lucrare History of Musi- cal Instruments, Curt Sachs spune : ,,Trecerea de la o cultura aristocratics la una democratica in secolul al XIX-lea a inlocuit saloanele mici cu sali de concert din ce in ce mai uriase, care cereau_un volum mai mare“, Dat find c& nu exista inc’ nici o tehnologie cu care s& se reali- zeze aceasta, s-au adaugat tot mai multe instru- mente $i mai mulfi interprefi pentru a produce volumul necesar. Rezullatul a fost orchestra simfonica moderna. Pentru aceasta institutie in- dustrialé au compus Beethoven, Mendelssohn, Schubert si Brahms minunatele lor simfonii. Chiar structura interna a orchestrei reflecta anumite trisdturi ale fabricii, La inceput or chestra simfonicd nu avea dirijor ori conducerea era preluata pe tind de interpreji, Mai tirziu, interpretii, asemenea lucratorilor din fabrici sat din birouri, au fost impartiti in sectii (grupuri de instrumente), fiecare contribuind la produc- tia global (muzica), fiecare coordonata de sus de un director (irijorul) sau chiar, in cele din urmé, de un sef de paie aflat mai jos in ierar- hia conducerii (prim-violonistul sau prim-inter- pretul unui alt grup de instrumente). Institugia isi vindea produsul pe o piaté de masi — adau- gind eventual si discuri de patefon la productia sa, Se nascuse fabrica de muzica. Istoricul orchestrei_este doar o ilustrare a modului in care s-a format sociosfera celui de Al Doilea Val, cu cele trei institufii centrale si mii de organizatii diferite, toate adaptate ne- voilor si stilului tehnosferei industriale, Dar 0 civilizafie este mai mult decit o tehnosfera si 1m sociosfera respectiva. Toate civilizatiile au ne- voie si de o ,,infosferé" pentru producerea si di- fuzarea informatiei. Si in acest domeniu Al Doi- Jea Val a introdus schimbari remarcabile. Purtuna de hirtie Din timpurile primitive pind astizi, toate co- munitatile umane s-au bazat pe comunicarea de la om la om, Brau ins& necesare si modalitati de trimitere a mesajelor in timp si spatiu. Se spune cA pergii antici inalfasera turnuri sau pposturi de chemare* In virful cérora puneau barbafi cu voci puternice pentru a transmite mesajele strigind de la un turn la urmatorul. Romanii aveau un vast serviciu de curieri numit cursus publicus, Intre 1305 si inceputul secolu- luj al XIX-lea, |,House of Taxis“ a administrat un serviciu de curieri célari in toata Europa, In 1628 avea 20000 de curieri, Imbracati in uni- forme albastre si argintii, _acestia strabateau continentul in lung gi in lat ducind mesaje intre prinfi si generali, negustori si camatari In timpul civilizafiei Primului Val toate aceste mijloace erau rezervate exclusiv celor bogati si puternici, Oamenii de rind nu aveau acces la ele, Dupa cum afirma istoricul Laurin Zilliacus, pind si ,,incerearile de a trimite scrisori prin alte mijloace erau privite cu suspiciune ori... in terzise" de cdtre autoritati. Pe scurt, in timp ce schimbul de informatii de la om la om era per mis tuturor, toate sistemele mai noi folosite pentru difuzarea informatiilor dincolo de gra- nifele familie: sau ale satului erau in fond in- chise si folosite pentru a asigura conducerea social sau politica. In fapt, ele erau arme ale elitei Deplasindu-se de la o fara la alta, Al Doilea Val a distrus acest monopol al comunicatiilor. Aceasta nu s-a intimplat pentru ci cei bogati si puternici au devenit dintr-o data altruisti, ci pentru c& tehnica celui de Al Doilea Val s! pro- ducfia industrialé de masa aveau nevoie de mig- ncari masive de informatii, ceea ce nu mai pu- teau realiza vechile mijloace. Informatille necesare productiei economice in societatile primitive si din Primul Val sint re- lativ simple si de obicei pot fi obfinute de la cineva aflat la indemini, Ele sint comunicate in general prin viu grai sau prin gesturi. In schimb, economiile celui de Al Doilea Val aveau nevoie de 0 coordonare stricté a_muncii efectuate in multe locuri, Era necesar s8 se produc si sd se difwzeze cu griji nu numai materii prime, ci gi mari cantitafi de informafii. De aceea, pe masur ce crestea Al Doilea Val, fiecare fara s-a grabit si-si creeze un servicit, postal. Pasta a fost o inventie tot atit de inge- nioasa gi de folositoare din punct de vedere so- cial ca $i masina de egrenat bumbac si roata de tors si, fapt uitat astazi, ea a trezit un entu- ziasm ‘inflécdrat. Oratorul american Edward Everett declara : ,,Sint nevoit sA consider posta, alituri de crestinism, ca mina dreapta a civili- zatiei noastre moderne". Posta a fost prima cale de comunicatii larg deschisé din era industriala. Pe la 1837 Posta britanic& transporta mesaje nu numai pentru elit, ci aproximativ 88 milioane de efecte pos- tale pe an — o avalansa de comunicafii pentru vremea aceea, In 1960, cind era industrial a ajuns la apogeu si cind’a inceput sa se inalfe Al Doilea Val, cifra se ridicase la 10 miliarde, In acelagi an, Posta Statelor Unite a predat 355, efecte postale particulare pe cap de locuitor *. Cresterea impetuoasi a mesajelor postale odaté cu revolufia industriala sugereazi doar volumul real al informatiilor care au inceput sé curga in urma celui de Al Doilea Val. Un nu- mar si mai mare de mesaje s-a revarsat prin * Cantitatea de posta constituie un indice instan- taneu si adecvat al nivelulul de industrializare tradi- tionald al fiecdrei tari. Pentru societatile celul de At Doilea Val, media din 1960 a fost 141 efecte postale pe persoand. fn schimb, in societajile din Primul Val, ni- Yelul a fast doar de’o zecime — 12 pe persoana si an in Malaysia s1 Ghana, patru pe an In Columbla. n ceea ce am putea numi ,sistemele micropos- tale“ din marile intreprinderi si institufi Referatele sint scrisori care nu ajung nici- ‘odatA in caile de comunicatie publice. In 1955, cind Al Doilea Val a atins apogeul in Statele Unite, Comisia Hoover a cercetat arhivele a trei mari firme. Ea a descoperit 34000, 56.000 si, respectiv, 64000 documente si referate pe sa- lariat de pe statul de plata ! Dar necesititile crescinde de informatii ale societafilor industriale nu puteau fi satisfacute numai in scris, fn secolul al XIX-lea au fost deci inventate telefonul si telegraful, pentru a transmite partea lor din numérul tot’ mai mare de informatii, Prin 1960 americanii purtau circa 256 milioane de convorbiri telefonice pe zi — peste 93 miliarde pe an — si chiar cele mai avansate sisteme si refele telefonice din lume erau deseori supraincarcate, Toate acestea erat in esenfa sisteme de trans- mitere a mesajelor de la un trimifator catre un primitor. Dar o societate care-si dezvolta pro- ducfia de mas& si consumul de masé avea ne- voie si de modalitati de a expedia mesaje in mas& — comunicatii de la un trimitator catre mulfi primitori simultan, Spre deosebire de pa~ tronul preindustrial, care se putea duce personal acasi la fiecare din cei citiva salariafi ai sai, daca aceasta era necesar, patronul industrial nu putea comunica de la om la om cu miile de muncitori pe care-i avea. $i cu atit mai putin putea comunica comerciantul sau vinzitorul in masa cu fiecare client in parte, Societatea celui de Al Doilea Val avea nevoie de mijloace pu- ternice pentru a transmite, ieftin, rapid si si- gur, acelasi mesaj la multe persoane deodata si nu este surprinzator faptul c& ea le-a inventat. Posta putea transmite acelasi mesaj la mi- lioane de oameni, insé nu putea face aceasta repede, Telefoanele puteau transporta mesajele repede, ins& nu c&tre milioane de oameni di tr-o data. Golul a fost umplut de catre mijloa~ cele de informare in masa, 1Fiicind parte din viata de fiecare 7i in toate farile industriale, ziarui si revista cu tiraje de masa sint socotite un lucru de la sine infeles. Dar extinderea acestor publicafii la nivel national reflect dezvoltarea convergent a multor teh~ nologii industriale si forme sociale noi, Jean- Louis Servan-Schreiber scrie c& ele au devenit posibile atunci cind s-au intrunit urmatoarele elemente : ,,trenuri care si transporte publica- fille in aceeasi zi in toate colfurile unei tari [de dimensiuni europene], rotative capabile sa scoata in citeva ore zeci de milioane de exem: plare, o refea de telegraf si telefoane... indeosebi un public care stia sf citeasca gratie invajamin- tului obligatoriu si industrii care trebuiau si-si desfacd produsele in masa In mijloacele de informare in mas, de la ziare si radio la filme si televiziune, gasim inc 0 materializare a principiilor fundamentale ale fabricii, Toate imprima mesaje identice pe mi- Tioane de creiere, dup’ cum fabrica stanjeazé ice pentru a fi folosite in milioane . Fapte” standardizate, produse in masa, echivalente ale produselor standardi- zate, fabricate in masa, pleaca din eiteva fabrici de imagini edtre milioane de consumatori, Fard acest amplu si puternic sistem de transmitere ivilizatia industrialé nu s-ar_ fi putut forma si nu ar fi putut functiona bine. Astfel s-a nscut, in toate societitile indus- triale, capitaliste ori socialiste, o complicata in- fosfera — mijloace de comunicafii prin care pot fi difuzate mesaje individuale si de mas& cu aceeasi eficacitate cu care sint desfacute bunu- rile sau materifle prime. Aceasta infosfera se im- pleteste cu tehnosfera gi sociosfera si le ser- veste, contribuind la’ integrarea producfiei ‘economice cu comportamentul individual. Fiecare din aceste sfere a indeplinit o func- fie-cheie in sistemul mai vast si nu ar fi putut exista in lipsa celorlalte, Tehnosfera a produs sia distribuit avere ; sociosfera, cu miile ei de organizajii interconexate, a atribuit roluri indi- a vizilor din sistem. lar infosfera a difuzat infor- matiile necesare pentru ca intregul sistem. s funefioneze, Impreuna, cle au constituit arbi tectonica de baza a societatii. ‘Vedem deci aici, schematic, structurile co- mune farilor din Al Doilea Val — indiferent de deosebirile de cultura si clima, indiferent de mostenirea lor etnica si religioasé, indiferent de faptul e& se numesc capitaliste ori_comuniste. ‘Aceste structuri paralele, tot atit de esen- jiale in Uniunea Sovieticd si Ungaria ca in RF Germania, Franta sau Canada, stabilese li- mitele in cadrul cdrora se exprima deosebirile politice, sociale si culturale, Peste tot ele au apa- rut numai dupa lupte politice, culturale si eco- nomice aprige intre cei care incercau si mentind structurile mai vechi ale Primului Val si cei eare-si dideau seama c& numai o noua civiliza- fie putea rezolva dureroasele probleme ale celei vechi. Al Doilea Val a adus cu sine o fantasticd res tere a sperantelor omenesti. Barbati si femei au cutezat pentru prima oara sa creada cd sarécia, foametea, boala si tirania vor putea fi abolite. Scriitori §i filozofi utopici, de la abatele Morelly ‘si Robert Owen la Saint-Simon, Fourier, Proud- hon, Louis Blanc, Edwand Bellamy si multi altii, au vazut in civilizatia industrialé nascind’ po- sibilitatea de a introduce pacea si armonia, Jocuri de muncd pentru toti, egalitatea de avere si sanse, sfirsitul privilegiilor bazate pe nastere, Sfirgitul’ acelor conditii care parusera imuabile sau vegnice in timpul sutelor de mii de ani de viata primitiva si mileniilor de civilizatie agri- cold. Dac civilizatia industriala nu ni se pare astizi nici pe departe utopica — daca in reali- tate ea se aratd a fi oprimantd, searbada, pre- cara din punct de vedere ecologic, inclinata spre razboi si represiva din punct de vedere psi- hologic — trebuie si infelegem de ce este asa ‘Yom putea réspunde la aceasta intrebare numai daca vom examina pana urias care a despicat 6spirital celui de Al Doilea Val in doua pirti care se rdzboiesc intre cle. 3. Pana invizibilé Ca o reactie nucleara in lant, Al Doilea Val a separat in mod brutal doua aspecte ale vieti- lor noastre care pind atunci constituisera me- reu un tot. Facind aceasta, el a batut o uriasi pan& invizibila in economia noastra, in psihicul nostru si chiar in constiinta de sex. La un nivel, revolufia industrialé a creat un sistem social minunat integrat, cu tehnologiile lui specifice, cu propriile Jui institutii sociale si ganale de informatie — toate strins conectate intre ele. La un alt nivel insd, a sfisiat unitatea subiacent& a societatii, creind un mod de viata plin de tensiune economiea, conflict social si ne- Jiniste psthic, Numai daca infelegem cum a modelat aceasté pand invizibili vietile noastre in decursul erei celui de Al Doilea Val putem aprecia efectul real al celui de Al Treilea Val, care incepe si ne remodeleze acum, Cele dows jumatati ale vietii umane pe care le-a separat Al Doilea Val sint productia si consumul, Sintem obisnuiti, de exemplu, sa ne considerém producditori si consumatori. Nita fost intotdeauna aga. Pind la revolutia industrial, cea mai mare parte din hrana, bunurile gi se Vielile produse de specia umana era consumata de producatorii insisi, de familiile lor sau de 0 mica elitd care reusea si smulgé surplusul pen- tru propria ei folosinta. Aproape in toate societatile agricole, marea majoritate a oamenilor erau {arani care traiau in ‘colectivitafi_mici si semiizolate. Aveau un regim alimentar de subzistenfa: cultivau doar atit cit sé se mentina in viata i sf-si mule fumeasca stapinii, Neavind mijloace de pastrare a alimentelor un timp mai indelungat, neavind drumurile necesare pentru a-si duce produsele Ja tirg si stiind ca orice surplus de produse avea toate sansele si fie confiscat de proprietarul de sclavi sau seniorul feudal, ei nu aveau nici sti- mulente pentru a imbunataji tehnica sau a creste productia, Comert exista, desigur. $tim e& negustori in- trepizi transportau bunuri mii de kilometri pe spinarea cimilelor, in cdrufe sau cordbii, Stim e& au aprut orase dependente de hrana venita de la fara. Cind au debarcat in Mexic, in 1519, spaniolii au fost uimiti cind au vézut la Tla- teloleo mii de oameni cumparind si vinzind bi- juterii, metale preficase, sclavi gi sandale, pinz4, ciocolata, funii, piei, curcani, zarzavaturi, iepuri, clini si vase de pamint de’ nenumérate feluri Buletinul Fugger, continind rapoarte particu- lare intocmite pentru bancherii germani in se- colele al XVI-lea si al XVUl-lea, da o imagine coloraté a amploarei comerjului pe vremea aceea. O scrisoare din Cochin, in India, deserie aménuntit incereirile prin care trece un ne- gustor european sosit cu cinci corabii pentru a cumpara piper pe care sé-l transporte in Eu- ropa. ,,Un magazin de piper este o afacere bun — spune el — dar care cere mult zel si perse- verenfi", Acelasi negustor transporta de ase~ menea cuigoare, nucsoard, find, scorjisoara gi diverse medicamente pentru piaja europeand. Totusi, acest comer} reprezenta doar un gréunte in istorie comparat cu amploarea pro- ductiei destinate folosirii imediate de catre sclavi agricoli sau serbi. Dupa Fernand Braudel, ale cari cercetéri istorice asupra perioadei respec tive sint neintrecute, chiar in secolul al XVI-lea toaté regiunea mediteraneana — din Franta si Spania la un capit pind in Turcia la celalalt — avea o populatie de 60—70 milioane de oameni, din care 90 la sutd tréiau din munea cimpului, producind doar 0 mica cantitate de bunuri pen- tru comert, Braudel scrie cd ,,60 la suté sau poate 70 la sut din productia total a bazinu- lui mediteranean nu ajungea in economia de piata“. Si daci aceasta era situatia in zona Me~ diteranei, ce trebuie si presupunem despre Eu- 1ropa de nord unde, din cauza solului pietros si iernilor lungi si reci, {Aranilor le era gi mai greu sd extraga un surplus din pémint ? Vom injelege mai usor Al Treilea Val dacd vom considera cd, inainte de revolufia indus- trialé, economia Primului Val consta din doud sectoare. In sectorul A, oamenii produceau pen- tru propria lor folosin{a. In sectorul B, produ ceau pentru schimb sau comer. Sectorul A era foarte mare, iar sectorul B foarte mic. Deci, pentru majoritatea oamenilor, productia si con- sumul erau imbinate intr-o singura functie di- tatoare de viaja. Aceasta unitate era atit de per fecta incit grecii, romani si europenii evului mediu nu féceau nici o deosebire intre cele dou! Ej nu aveau nici macar un cuvint care si de- semneze consumatorul, In toata epoca Primu- lui Val, numai o micd fracfiune a populatiei traia de pe urma piefei ; majoritatea oamenilor trdiau predominant in afara ei, In cuvintele is- toricului R.H.Tawney, ,,tranzactiile pe bani erau o periferie a lumii bazate pe economia natu- ral“ Al Doilea Val a modificat brutal lucrurile, In Jocul unor comunititi si indivizi practic inde- pendenfi din punct de vedere economic, a creat pentru prima oar in istorie o situafie in care majoritatea covirsitoare a alimentelor, bunuri- lor $i serviciilor era destinaté vinzarii, trocului sau schimbului, El a eliminat practic’ bunurile produse pentru consumul personal — pentru folosinta celui care le produsese si a familiei sale — sia creat o civilizatie in care nimeni, nici mécar agricultorul, nu mai era independent din acest punct de vedere. Fiecare om a ajuns aproape complet dependent de alimentele, bu- nurile sau serviciile furnizate de un altul. In rezumat, industrialismul a rupt unitatea Gintre productie si consum si a separat produ- catorul de consumator, Economia unitara a Pri- mului Val s-a transformat in economia scindata a celui de Al Doilea Val. 2 Semnificatia piefei Aceasta clivare a avut urmari extrem de im- portante, Chiar in zilele noastre abia Je intre- zrim sensul, In primul rind piata — cindva un fenomen minor $i periferic — s-a deplasat in chiar miezul viefii, Economia a devenit 0 ,,eco- nomie de piajé. $i aceasta s-a intimplat aeopotrivd in economiile industriale capitaliste si in cele socialiste. Economistii occidentali sint inclinafi s& con- sidere piata drept o realitate pur capitalista si folosese deseori termenul ca si cum ar fi sino- nim cu ,economia de profit, Totusi, dupa cum stim din istorie, schimbul — deci o’piatd — a rut inaintea’ profitului si independent de acesta, Céci piafa propriu-zisi nu este altceva decit o retea de schimb, un tablou de comanda, ca si zicem asa, prin intermediul cdruia bunu- rile ori serviciile, asemenea mesajelor, sint diri- jate catre destinafiile adecvate, Ea nu este inerenté capitalismului, Un astfel de panou de comanda este tot atit de esential pentru o so- cietate industrial socialista ca si pentru indus trialismul orientat spre profit *. * Pinta ca tablou de comanda trebuie si existe indi- ferent daca se face comer} prin troc sau pe bani, Ea trebuie sd existe fie cd se obtine un profit, fie ci nu se obtine, fle ca prejurile urmeazi oferta si cererea, fle ca sint fixate de stat, daci sistemul este plani= Ficat sau nu, indiferent de proprietatea particulara sau sociala asupra mijloacelor de productie. Ea trebuie si existe chiar intr-o economie ipotetiea cu firme indus~ triale eare se autocondue si in care muneitoril isi sta- bilese singuri salarii destul de mari pentru a elimina profitul ea o categorie aparte. ‘AUit de mult se trece cu Vederea acest fapt, atit de Indeaproape este identifieatA piaja cu numai una din numeroasele el variante (modelul proprietaii_ parti- culare, bazata pe profit, in care prefurile reflects ce- rerea sl oferta), inelt in vocabularul abignult al stiintel economice nici nu existi un cuvint care sa exprime multiplicitatea formelor ei Ta aceste pagini, termenul de ,piafi este folosit fn sensul sii generic complet, mai’ curind dectt in cel restrictiv obignuit, Lasind Insi deoparte semantica, riminem cu Tealitatea’ fundamentald : orlunde pro- ”In rezumat, peste tot unde a ajuns Al Doilea Val si unde s¢opul productiei s-a deplasat de la folosinta la schimb, a devenit necesar un me- canism prin care si se efectueze schimbul. A fost necesara o piafa. Dar piata nu era pasiva. Karl Polanyi, istoric al viefii economice, spune c& piata, care In societatile vechi era subordo- nata {elurilor sociale sau religioase-culturale, a ajuns s& determine obiectivele societi{ilor in- dustriale, Majoritatea oamenilor au fost absor- biti in sistemul monetar. Valorile comerciale au ocupat pozitia centrald, cresterea economica (apreciaté dupa dimensiunile piefei) a devenit obiectivul principal al statelor, capitaliste ori socialiste. Caci piata este o institufie care creste si se autointareste, Prima diviziune a muneii stimu- lase in primul rind comerful, Acum, instisi exis- tenfa unei piefe sau unui tablou de comanda a favorizat 0 noua diviziune a muncii si a fiicut s& creased enorm productivitatea, Se’ pornise un proces care se amplifica de la sine. Aceasti amplificare masiva a piefei a contri- buit la cea mai rapida ridicare a nivelului de via{d care a avut vreodata loc in lume. In politica insa, statele celui de Al Doilea Val s-au vazut afectate In masura creseinda de un conflict de tip nou, niscut in urma separarii consumului de productie. Accentul pus pe lupta de clas a mascat sistematic conflictul mai pro- fund apirut intre cererile producitorilor (mun- citori si directori), care vor salarii, beneficii si venituri suplimentare mai mari, si contracere- rea consumatorilor (cuprinzind tot categoriile de mai sus) de a se mentine prefuri scdzute, Acesta este pivotul pe care se balanseaz politica eco- nomic, Dezvoltarea mige&rii consumatorilor in Sta- tele Unite, nesfirsitele dezbateri din Marea Bri- ducitorul si consumatorul sint separati, este necesar lun mecanism care si medieze intre el, ‘Oricare ar fi forma sa, acest mecanism este cel pe care eu il MU mese viata, tanie cu privire la prefuri si politica veniturilor sint aspecte ale conflictului profund care se haste in fiecare societate, capitalist ori socia- lista, in urma sciziunii dintre productie si con sum. Nu numai politica, ci si cultura a fost faso- nata de aceasta disociere, care a produs civili- zatia cea mai mercantila, mai acaparatoare, mai caloulata si mai axata pe bani din toata istoria, Nu este nevoie si fii marxist pentru a recunoaste adevarul celebrei acuzatii din Manifestul Parti- dului Comunist dupa care noua societate ,.nu fa lésat alta legatura intre om si om decit inte- resul gol, decit neinduratoarea «plata in bani pesin», Raporturile personale, legaturile de familie, dragostea, prietenia, relatiile dintre ve~ cini si comunitafi, toate au fost influentate sau alterate de interesul personal de ordin economic. Marx a identificat corect aceasti dezumani- zare a legiturilor interpersonale, dar a gresit atribuind-o capitalismului, Desigur, el a seris pe vremea cind singura societate pe care o putea studia era de tip capitalist. Preocuparea obsedanta pentru bani, bunuri si obiecte nu este o reflectare a capitalismului, cia industrialismului. Este reflectarea rolului principal pe care-1 joaca piata in toate societé- file in care productia este desparfita de consum, in care fiecare obfine cele necesare traiului de pe piafa si nu prin propria-i capacitate pro- ductiva. Insisi necesitatea unei piefe, a unui tablou de comandi, care sa fac legatura intre consumator si producator, si dirijeze bunurile de la produ- cator la consumator, ii pune inevitabil pe cet care controleaza piata in situatia de a detine 0 putere excesiva — indiferent de frazeologia pe care 0 folosesc pentru a-si justifiea aceasta putere, Divorful dintre productie si consum, care a adevenit trisitura definitorie a tuturor societi- lor industriale din Al Doilea Val, ne-a afectat chiar spiritul si ideile despre personalitate, Com- Portamentul a ajuns si fie considerat o serie de tranzacfii. In locul societaii bazate pe prietenie, Inrudire sau loialitate tribala ori feudal a ap3- rut in urma celui de Al Doilea Val o civilizatic bazat pe raporturi contractuale, reale sau sub- infelese. Chiar sofii si sotiile’ vorbesc acum despre contracte matrimoniale. Separarea celor doua roluri — de producator side consumator — a creat in acelasi timp o personalitate dubla, Acelasi om care (in calitate de producator) a fost invatat de familie, de scoala si de superiorul ierarhic si amine r& plata, si fie disciplinat, stapinit, retinut, ascul- tAtor, si se simta membrul unei echipe, a fost concomitent invajat (in calitate de consumator) s& caute risplata imediata, si fie hedonist mai curind decit calculat, s& renunte la disciplin: urmareasca placerea individualisté — pe scurt, s& fie un cu totul alt tip de om. Indeosebi_ in Occident, toata puterea de foc a reclamei a fost fintita asupra consumatorului, indemnindu-l sa Imprumute, si cumpere fard si se gindeascd — »Fa-ti cheful acum, pliteste mai tirziu* — si, procedind astfel, si facé un act patriotic, cici mentine rotile economiei in miscare, Disocierea sexelor In fine, aceeasi pani uriasa care a separat produc&torul de consumator in societaitile celui de Al Doilea Val a scindat si munca in doua tipuri. Aceasta a avut un efect imens asupra viefii de familie, rolurilor sexelor si viefii noastre spirituale. Unul din stereotipurile obisnuite in societatea industriala in legatura cu sexele este ca barbatii sint ,obiectivi", iar femeile ,subiective*, Daca exist un simbure de adevar in aceasta definitie, el nu se afla probabil intr-o realitate biologica prestabilita, ci in efectele psihologice ale penei invizibile, 8 In societatile din Primul Val, cea mai mare parte a muncii era efectuata pe clmp sau in gos- podirie. Intreaga familie trudea laolalt& ca 0 unitate economic, iar majoritatea productiei era destinata consumului in cadrul satului sau al gospodiriei, Viata productiva si viata casnicd se intrepatrundeau. $i, fiindea fiecare sat era in mare masura independent din punct de vedere economic, succesele {aranilor dintr-o localitate nu depindeau de ce se intimpla in alta, Chiar in cadrul unitafii de productie, majoritatea muncitorilor indeplineau diverse sarcini, schim- bindu-si rolurile dupa cum o cereau anotimpu- rile, vreo boald sau propria dorinté. In epoca preindustriala, diviziunea muneii era foarte pri- mitiva, In consecin{4, munca in societatile agri- cole ale Primului Val se caracteriza printr-un grad redus de interdependenta, Abatindu-se peste Marea Britanie, Franta, Germania si alte tari, Al Doilea Val a'deplasat munca de pe cimp si din gospodarie in fabricé sia introdus un grad de interdependenta mult mai ridicat, Activitatea productiva cerea acum un efort colectiv, diviziunea muncii, coordonare, integrarea multor abilitati diferite. Reusita ei depindea de colaborarea, bine organizata, a mii de oameni réspindifi in diverse locuri, ‘dintre care unii nu se vedeau niciodaté. Nelivrarea produselor necesare unei fabrici de automobile de citre o mare uzina siderurgicé sau o fabrica de sticl putea, in anumite condifii, s& aib& urmari asupra intregit ramuri industriale ori asupra economiei regiunii respective. Ciocnirea dintre munca cu un grad scdzut de interdependenté si cea cu un grad ridicat a provocat conflicte serioase cu privire la rolul, responsabilitatile si remunerarea muncitorilor. Primi proprietari de fabrici, de _pilda, se plingeau cd muncitorii sint iresponsabili — ca nu se sinchisese de eficienta fabricii, cA se duc la pescuit cind e mai muita nevoie de ei, c& se in de distractii sau se prezinté beti la muncé. realitate, majoritatea muncitorilor indus a3triali de atunci erau oameni de la fard obisnuifi cu o interdependenja redusa si ei nu erau constienti de rolul care le revenea in procesul de productie general ori de esecurile, intre- ruperile si proasta functionare provocate de yiresponsabilitatea" lor, sau aveau o idee prea vaga despre ele. In plus, pentru cd cei mai multi dintre ei primeau salarii de mizerie, nu aveau nici un stimulent pentru ase simfi cointeresafi, In ciocnirea dintre aceste doua sisteme de lueru se prea cA noile forme de munci vor triumfa, Productia s-a transferat tot mai mult in fabrici si birouri. Mediul rural s-a golit de populatie. Milioane de muneitori au devenit o parte integranta a unor rejele cu un grad ridicat de interdependent, Forma de munca introdus& de Al Doilea Val a eclipsat forma veche, inapoiaté, caracteristica Primului Val. Dar victoria interdependen{ei asupra_in- dependentei_economice nu a fost niciodata completa, A rémas un loc in care vechea forma de munca s-a menfinut. Acest loc este familia. Fiecare familie a continuat s4 fie o unitate descentralizaté, angajaté_ in _reproducerea biologicé, cresterea copiilor si transmiterea mostenirii culturale, Daca o familie nu se reproduce, isi creste prost copiii si nu-i pre- gateste pentru viaja in sistemul de munca, esecurile ei nu pericliteazd neaparat indeplini- rea acestor sarcini de catre familia vecina. Cu alte cuvinte, munca in propriul cémin a ramas © activitate ‘cu un grad scizut de interdepen- denfa, Ca intotdeauna, femeia casnica_a continuat 58 Indeplineasc& 0 serie de funcfii_ economice de importanfé crucialé. Ea ,producea", ins& producea pentru sectorul A — pentru uzul pro- priei familii, nu pentru piafa, In timp ce sotul se ducea sa presteze 0 muncd direct productivi, sofia réminea in general acas’ pentru a indeplini o muned indirect productivi din punct de vedere economic. Barbatul a preluat responsabilitatea pentru forma de munci mai avansaté din punet de vedere istoric, pe cind femeia a rimas s-o efectueze pe cea mai veche, mai inapoiatd. Am putea spune cd el s-a indreptat spre viitor, pe cind ea a rémas in trecut. Aceasti diviziune a provocat o fisurd in personalitate si viata interioara. Caracterul public sau colectiv al fabricii si biroului, nevoia de coordonare si integrare au pus accentul pe analiza obiectiva si pe raporturi objective. Barbatii, pregatiti din copilarie pen- tru rolul lor din atelier, unde urmau sé trdiasca intr-o lume a interdependentelor, au fost stimu- lati s& devind ,obiectivi". Femeile, pregattite de Ja nastere pentru reproducere, cresterea copiilor si treburile casnice, si-au dus in mare masura munca izolate din punct de vedere social, au fost invatate si fie ,,subiective* — si deseori consi- derate incapabile de gindire rationala si anali- tied, presupus’ a se potrivi cu obiectivitatea. Nu este surprinzitor ci femeile care au iesit, din izolarea relativa a cdminului, pentru a se angaja in productia interdependenta, au fost frecvent acuzate ci s-au defeminizat, cd au devenit reci, dure gi... obiective. Pe deasupra, diferentele dintre sexe si stereotipurile cu privire la rolul sexelor s-au accentuat si datorité gresitei identificari a birbatilor eu produetia sia femeilor cu consu- mul, cu toate cd si barbatii consumé, iar femeile produce, In rezumat, desi femeile au fost oprimate mult timp inainte ca Al Doilea Val si se reverse pe pamint, ,,lupta dintre sexe", asa cum se intilneste in timpurile moderne, poate fi atribuitd in mare misura conflictului dintre doua stiluri de munca si, dincolo de_aceasta, disocierii productiei_ de’ consum. Economia seindata a adincit si disocierea sexelor. Asadar, pind am vazut ec, dupa ce infipt pana invizibila care a despartit producd- torul de consumator, au urmat o serie de a5schimbari profunde : s-a format si s-a extins piaja, devenita necesara pentru a face legatura Intre producitor si consumator, s-au nascut conflicte politice $i sociale noi, s-au definit roluri noi pentru cele doua sexe. Separarea a presupus ins& mult mai mult, A insemnat de asemenea cA societéfile din Al Doilea Val trebuie si functioneze in mod similar — ca ele trebuie si indeplineascé anumite cerinte fundamentale, Nu import daca scopul produc- fiei este sau nu este profitul, dacd ,mijloacele de productie“ sint proprietate public& sau particular’, dacd piata este ,libera* sau »planificata“, daci argumentatia este capita lista ori socialista. Atita timp cit productia este destinata schimbului, nu folosirii, atita timp cit ea trebuie s4 ‘se scurga prin intermediul panoului de comand’ economica, adic& al piefei, trebuie respectate anumite principii ale celui de Al Doilea Val. Dup& ce aflim aceste principii, ne apare dinamica tuturor societitilor industriale. In plus, putem anticipa modul de gindire al oamenilor din Al Doilea Val. Caci aceste principii constituie regulile fundamentale, codul de comportament al civilizatiei create de Al Doilea Val. 4, Descifrarea codului Fiecare civilizatie are un cod secret — o serie de reguli sau principii care se reintiInese in toate activitatile ei ca un model care se repeta. Cind industrialismul s-a raspindit pe planeta, a devenit vizibil modelul siu ascuns si nemai- intilnit. El se compune din sase principii, legate fintre ele, care programeaz& comportamentul a milioane de oameni, Izvorind in mod natural din separarea productiei si consumului, aceste principii au afectat fiecare aspect al vietii, de 86 la comportamentul sexual si sporturi la muncd si rdzboi. Conflictul acut existent astézi in scoli, in lumea afacerilor si in cercurile conducéitoare este axat in mare parte pe aceste sase principii, caci oamenii celui de Al Doilea Val le aplica si le apira instinctiv, pe cind oamenii celui de Al Treilea Val le sfideaza si le atact. Dar s& nu anticipam, Standardizarea Cel mai cunoscut din principiile celui de Al Doilea Val este standardizarea. Toata lumea stie c& societatile industriale produe milioane de produse identice. Ins& putini oameni au observat c&, atunci cind piata a devenit importanta, am facut mai mult decit sa standardizam sticlele de coca-cola, becurile electrice si transmisia auto- mobilelor. Am aplicat acelasi principiu multor altor lucruri. Unul din primi oameni_ care au inteles importanta acestei idei_a fost Theodore Vail care, la sfirgitul secolului trecut, a tra format intr-un gigant compania American Te- lephone and Telegram *. Lucrind ca functionar de posté la caile ferate pe Ja sfirsitul anilor ’60 ai secolului trecut, Vail a observat c& doua scrisori nu ajungeau la destinatie in mod necesar pe aceeasi ruta. Saci cu corespondenta calétoreau incoace si incolo, deseori sptémini sau luni, inainte de a sosi la destinatie. Vail a introdus idea dirijarii standardizate — toate scrisorile pentru aceeasi localitate luau aceeasi_ rut’ — si a_contribuit Ja revolutionarea serviciului postal. Ulterior, cind a infiinjat AT&T, a trecut Ja instalarea unui aparat telefonic identic in fiecare casa americana, Vail a standardizat nu numai aparatul tele- fonie si toate componentele lui, ci si metodele + A nu se confunda cu firma multinationala ITT, International Telephone & Telegraph Corporation, a7de lucru si administratia AT&T. Intr-un anunt din 1908 el a justificat incorporarea unor mici societati de telefoane, pledind pentru un centru al standardizarii care s& asigure economii in yconstructia de echipament, lini si conductori, ca si in metodele de exploatare si activitatea juridies, fr’ a mai pomeni ,,un sistem uniform de exploatare si contabilizare’. Vail si-a dat seama cd, pentru a reusi in mediul creat de Al Doilea Val, ,software* — adicd procedecle si munca administrativa — trebuia si fie standar- dizat impreuna eu echipamentul. Vail a fost doar unul din mari standardiza- tori care au modelat societatea _industrialA. Un altul a fost Frederick Winslow Taylor, un mecanic devenit cruciat, care considera cé munca poate fi facut stiintific standardizind fazele care reveneau' fiecrui muncitor. In primele decenii ale secolului nostru, Taylor a hotirit c& exist un mod optim (standard) de a face fiecare operatie, o sculé optima (standard) pentru a o efectua si un timp prescris (standard) in care sa fie executat Inarmat cu aceasta filozofie, el a devenit autoritatea mondial suprema in materie de management. Pe vremea lui si ulterior a fost comparat cu Freud, Marx gi Franklin, Patronii capitalisti, dornici s& stoared ultima pic&tura de productivitate din muncitori, nu au fost singurii admiratori ai taylorismului, cu specialistii in eficien{d, planurile de muncé in acord si norma- torii sai. In societaile din Al Doilea Val, metodele de angajare ca si munca au fost progresiv standar~ dizate, Teste standardizate au fost folosite pen- tru a descoperi si elimina salariatii presupusi nepotrivifi, mai cu seam din administratia de stat, Scara de salarizare a fost standardizata in cite © Intreaga ramura industriala, impreund cu 88 veniturile suplimentare, orele de masi, conce- diile si procedeele de rezolvare a revendicérilor. In vederea pregitirii tineretului pentru piafa locurilor de munea, pedagogii au ¢laborat pro- grame analitice standardizate. Binet si Terman au conceput teste de inteligena standardizate. Principiile de repartizare pe clase in scoli, me~ todele de admitere si regulile de atestare a cali- ficdrii au fost standardizate. Testul cu alegeri multiple a intrat in drepturile sale. Intre timp mijloacele de informare in mas& difwzau materiale care favorizau uniformizarea, astfel ci milioane de oameni citeau aceleasi reclame, accleasi stiri, aceleasi nuvele. Impre- una cu influenja comunicatiilor de masi, des- considerarea limbilor minoritagilor de ‘catre guvernele centrale a dus practic la disparitia dialectelor regionale si locale si chiar a unor limbi, ca, de pilda, galeza si alsaciana. Ameri- cana, engleza, franceza si rusa standard” au inlocuit limbile ,nestandard“. Diversele regiuni ale f€rilor au inceput s4 semene, caci stafii de benzina, panouri de afisare si case identice au rasirit ' peste tot. Principiul _standardizdrii pitrundea in toate sectoarele viejii cotidiene. La un nivel mai profund, civilizatia industri- al avea nevoie de greutai si masuri standar- dizate, Nu intimplator unul din primele acte ale Revolutiei Franceze, care a deschis epoca industrialismului in Franja, a fost o incereare de a inlocui ,,ghiveciul" de unitati de masura, obignuite in Europa preindustriala, cu sistemul metric si cu un nou calendar. Al Doilea Val a rispindit misurile unice intr-o mare parte a lumii. In afara de aceasta, dac& productia de mas& necesita standardizarea masinilor, produselor si proceselor, piaa in expansiune reclama o standardizare corespunzatoare a banilor si chiar a preturilor. In cursul istoriei, banii fusesera emisi atit de binci si persoane particulare, cit 89side regi. Monede bitute de particulari_ mai circulau si in secolul al XIX-lea in unele regiuni ale Statelor Unite, iar in Canada accasté practicd a dainuit pind in 1935, Natiunile in curs de industrializare au suprimat insé treptat toate monedele neoficiale si au reugit sa impund © singurd moneda standard. Pind fn secolul al XIX-lea cumpératorii si vinzatorii din {arile industriale obisnuiau sa se tocmeasea pentru fiecare obiect, dupa vechea traditie a bazarelor din Cairo, In 1825, a sosit la New York un tindr imigrant din Irlanda de "Nord, pe nume A. T. Stewart, care a deschis un magazin de galanterie si i-a socat atit pe clienfi cit si pe rivali introdueind un pref fix pentru fiecare articol. Politica pretului unie — standardizarea preturilor — l-a ajutat pe Stewart si devina unul din magnajii comerjului la acea vreme si a indepartat unul din principa- lele obstacole care mai stateau in calea dezvolti- rii desfacerii de masa Indiferent de dezacordurile dintre ei, gindito- rij progresisti din Al Doilea Val impartaseau convingerea ci standardizarea este eficienta In consecinta, aplicind neabatut _principiul standardizarii, Al Doilea Val a egalizat diferen- {ele la multe niveluri, Specializarea Un al doilea mare principiu a predominat in toate societaitile celui de Al Doilea Val: specializarea. Cu cit elimina diversitatea din limba, din timpul liber si din stilul de viafa, cu atit mai mult nevoie ‘avea Al Doilea Val de diversitate in sfera muncii, Accelerind diviziu- nea muncii, Al Doilea Val a inlocuit faranul bun la toate cu specialistul ingust dar pretentios gi cu muncitorul care repeté mereu aceeasi operatie, dup& modelut lui Taylor. Inc&é in 1720, un raport britanic despre »Avantajele comertului cu Indiile de Rasarit 80 sustinea ci specializarea poate duce la efectu- area unor munei cu ,,un consum mai mic de timp si de efort fizic*."In 1778, Adam Smith isi incepea lucrarea Avufia nafiunilor cu afirmatia rasundtoare c& ,,cea mai mare _ perfectionare a forfelor productive ale muncii... par(e] a fi efectele diviziunii muncii* Intr-un pasaj devenit clasic, Smith descrie fabricarea unui ac. Un singur muncitor de tip vechi, care efectueazi singur toate operatiile necesare, scrie el, poate face doar citeva ace intr-o zi’ — cel mult 20 si eventual nici macar unul singur. In contrast cu aceasta, Smith relateaz vizita pe care o ficuse intr-o ,manu- factura unde cele 18 operatii diferite necesare fabricdrii unui ac erau executate de 10 munci- tori specializati, fiecare din ei efectuind doar una sau citeva. Impreund, ei puteau produce mai bine de 48 000 de ace pe zi — peste 4800 pe muncitor. In secolul al XIX-lea, pe masuré ce munca s-a transferat in fabricd, povestea acului s-a repetat pe scaré din ce in ce mai mare. Iar preful platit de oameni pentru specializare a crescut In mod corespunzator. Criticii industri- alismului lau acuzat pe motiv ci munca re- petitiva cu un grad inalt de specializare dez- umanizeaza treptat muncitorul. Cind Henry Ford a inceput sa fabrice automo- bilul siu ,,Model T* fn 1908, nu erau necesare 18, ci 7 882 operatii diferite pentru a produce un exemplar, In autobiografia sa, Ford consemnea- 2A c& din aceste 7882 munci specializate, 949 necesitau ,,barbati voinici, apti si perfect integri din punct de vedere fizic’, 3 338 cereau barbaji cu o forté fizicd ,obignuiti“, iar majoritatea celorlalte puteau fi executate de ,,femei si copii mai mari“ $i continua indiferent’: ,,Am consta- tat ci 670 pot fi indeplinite de barbati fara picioare, 2 637 de barbafi cu un singur picior, 2 de barbati ciungi de ambele brafe, 715 de barbati ciungi de ‘un brat si 10 de obi“. Pe scurt, munca specializati nu necesita un om 1intreg, ci numai o parte dintr-un om, Niciodata nu s-a adus o dovada mai graitoare c supra~ specializarea poate abrutiza. Dar o practica pe care criticii_o atribuiau capitalismului a devenit si o trésatura intrin- seci a socialismului, Pentru ci specializarea riguroasi a muncii, comuna tuturor societifi- lor din Al Doilea Val, isi are originea in separa- rea productiei_de consum, U.RSS., Polonia, RDG. sau Ungaria nu-si pot exploata azi fabricile fara o specializare complexé, la fel cu Japonia sau Statele Unite — unde Departa- mentul Muncii a publicat in 1977 © lista cuprinzind 20000 de ocupatii diferite. In plus, atit in farile industriale capitalists, cit si in cele socialiste, specializarea a fost insofita de o crestere a profesionalizarii. Ori de cite ori s-a ivit posibilitatea pentru un grup de specialigti si monopolizeze cunostinje ezoterice gi s& find nou-venifii in afara domeniului lor, au apérut profesiuni, Pe masura ce inainta Al Doilea Val, piata s-a interpus intre posesorul de cunostinfe de specialitate si client, separin- du-i net’ in producator si consumator. Astfel, societatile celui de Al Doilea Val, sindtatea a ajuns sa fie considerata drept un produs furni- zat de un medic si de o birocratie care livreaza sénatate, mai curind decit drept rezultatul unei autoasistenfe (productie in vederea folosirii) inteligente a pacientului insugi. Instructia este jprodusa de profesor in scoala si ,consumata” de elev. Tot felul de categorii profesionale, de la bibliotecari la vinzatori, au inceput sa reclame dreptul de a se numi profesionisti si puterea de a stabili standarde, preturi si condifii de admitere in specialitajile lor. Dupa parerea lui Michael Pertschuk, presedintele Comisiei Fede- rale pentru Comer} a Statelor Unite, astézi cultura noastré este dominata de profesionisti care ne numesc «clienti» si ne spun care sint snevoile» noastre*. Sincronizarea Adincindu-se, sciziunea dintre productie si consum a facut de asemenea necesara o sehi bare a modului in care oamenii celui de Al Doilea Val tratau timpul. Intr-un sistem dependent de pia, indiferent dac& aceasta este liber sau planificata, timpul este echivalent cu bani. Masinile costisitoare nu pot fi lasate s& stea, iar ele au ritmurile lor de functionare. Aceasta a fost originea celui de-al treilea prin- cipiu al civilizatiei industriale : sincronizarea Chiar in cele mai vechi societafi, munca trebuia s& fie organizaté cu grij in timp. Razboinicii trebuiau si actioneze la unison pen tru a-si prinde prada. Pescarii trebuiau si-si coordoneze eforturile cind lopatau sau cind scoteau navoadele. Cu multi ani in urmé, George Thomson a demonstrat cum reflect diversele strigite de munca cerintele acesteia. Pentru vislasi timpul era marcat de un sunet bisilabic simplu de felul O-op! A doua silaba indica momentul de efort maxim, pe cind prima reprezenta timpul de pregatire. Trasul unei barci la mal, remare’ el, era o munca mai grea decit vislitul, ,,aga cd momentele de efort se intind pe intervale mai lungi si observam, ca de pilda in strigatul irlandezilor Ho-li-ho-hup !, © pregitire mai lunga pentru efortul final. Pind cind Al Doilea Val a adus masinile si a ficut si tacd strigatele muncitorilor, sincror zarea eforturilor era de cele mai multe ori organic& sau naturala. Ea decurgea din ritmul anotimpurilor, din procese biologice, din rotatia pamintului sau din bataile inimii, In schimb, societifile din Al Doilea Val s-au migcat in rit maul masini. Cind productia industriald s-a_raspindit, costul ridicat al maginilor gi strinsa inter- 93dependenta a muncii au facut necesara o sin- cronizare mult mai precisi. Dacd un grup de muncitori dintr-o uzini nu-si_indeplinea sarcinile la timp, alfi muncitori, care lucrau in urma celor dintii, intirziau si mai mult Punctualitatea, care nu fusese niciodata prea importanté in comunitafile agricole, a devenit astfel 0 necesitate sociala si ceasurile de tot felul au inceput si se inmulfeasci vertiginos, tn ultimul deceniu al secolului al XVIlI-lea erau in curs de a deveni un lucru obisnuit in Marea Britanie, In cuvintele istoricului britanic E. P. ‘Thompson, raspindirea lor s-a produs exact in momentul in care revolutia industrialé cerea o maj buna sineronizare a muncii“ Nu a fost o coincidenta faptul ea in culturile industriale copii invatau ceasul de mici, Elevii erau conditionati s& soseascé la scoalé cind suna clopofelul, astfel ca ulterior sa se prezinte negresit la fabricd sau la birou cind suna sirena Muncile au fost cronometrate si divizate in faze succesive, masurate in fractiuni de secunda, ,,De la noua la cinci“ a devenit cadrul temporal a milioane de muncitori. Dar nu numai viata profesionala a fost sin- cronizata. In toate societatile celui de Al Doilea Val, indiferent de considerente economice sau politice, viata sociala a fost si ea reglata de ceas si adaptata cerinfelor masini, Anumite ore au fost rezervate drept timp liber. Vacante, conce- dii sau pauze de cafea cu aceeasi durata au fost interealate in programul de lucru. Copii incepeau si incheiau anul scolar la aceleasi date. Spitalele trezeau bolnavii simultan pentru micul dejun. Sistemele de transport se poticneau la orele de virf. Posturile de radio au introdus programe distractive in anumite intervale de timp — orele de seara, de pildd. Fiecare sector economic avea propriile sale ore ” si perioade de virf, sincronizate eu cele ale furnizorilor si difuzorilor sai. Au aparut specialisti in sineronizare — de la normatorii, si pontatorii din fabrici la agentii de circulatie si la tehnicienii care se ocupa cu studiul timpu- lui de muneé, Pe de alta parte, uni oameni au rimas pe dinafara noului sistem de timp industrial. $i aici au aparut iardsi deosebiri intre sexe, Cai angrenafi in munca introdusa de Al Doilea Val — indeosebi barbati — au fost cei mai con- difionati de ceas. Sofii din Al Doilea Val se plingeau mereu ci sofiile lor ii lasau s& astepte, c& ele nu respectau timpul, ci le trebuia o eternitate ca si se imbrace, c& intirziau intotdeauna la intilniri Femeile, indeplinind mai cu seam activitati gospodaresti lipsite de interdependent, mun- ceau in ritmuri mai pugin mecanice. Din motive similare, populatia urbana era inclinatd sa priveasca de sus oamenii de la fara, socotindu-i enfi si neseriogi. ,,.Nu se prezinté la timp ! Nu sti niciodaté dacd vor aparea la intilnire’. Asemenea nemulfumiri pot fi atribuite direct diferenjei dintre munca din Al Doilea Val, bazata pe o interdependent crescutd, si munca din Primul Val, care se desfaisura pe cimp gi in gospodarie. Cind Al Doilea Val a ajuns dominant, chiar gi cele mai intime acte de viaté au fost cuprinse in sistemul industrial de reglementare a ritmu- rilor. Familiile din Statele Unite si Uniunea Sovietica, din Singapore si Suedia, din Franta si Danemarea, Germania si Japonia, au ajuns se scoale deodata, sa ia mesele la aceeasi ord, sa facd naveta, si munceased, sa se intoarca acasi, si se culce, sé doarma ‘si chiar s& aca dragoste la unison, deoarece, pe lingd standar- dizare si specializare, intreaga civilizatie aplic& principiul sincroniza 95Concentrarea Ascensiunea piefei a dat nastere unei alte regulia civilizafiei celui de Al’ Doilea Val — inci Societafile din Primul Val foloseau surse de energie larg raspindite. Societdtile celui de Al Doilea Val au devenit aproape complet depen- dente de ziciiminte foarte concentrate de com- bustibili fosili. ‘Dar Al Doilea Val nu a concentrat doar ener gia, El a concentrat de asemenea populatia, go- lind mediul rural de oameni si reagezindu-i pe acestia in uriage centre urbane. El a concen- trat pind si munca. Pe cind in societafile din Primul Val munca se desfasura peste tot — acasi, in sat, pe cimp —, in societatile din Al Doilea Val o mare parte din munca se exe- cuta in fabrici, unde se aduna mii de muncitori sub un singur acoperis, Nu numai energia si munca au fost supuse concentrarii. fn revista britanick de stiinfe so- Society, Stan Cohen releva cd, cu excepfii, inainte de industrialism »Siracii erau finufi acasi la parinfi sau la rude, delinevenjii erau amendati, biciuiji sau izgo- nifi dintr-o asezare in alta, nebunii traiau in familiile lor sau erau intretinufi de comunitate, daca erau sdraci". Asadar, toate aceste catego- rii erau raspindite in intreaga comunitate. Industrialismul a revolutionat aceastd situa~ fie. Inceputul secolului al XIX-lea a fost de altel numit epoca marilor incarcerari — in care delincventii au fost ridicati si concentrati in inchisori, bolnavii mintali au fost stringi si concentrafi in ,,aziluri de nebuni“, iar copii au fost adunati si concentrati in scoli, aidoma cu muncitorii care fusesera concentrafi in fabrici. S-a concentrat de asemenea capitalul, astfel cA civilizafia celui de Al Doilea Val a dat nas- tere mari societiti anonime si, dincolo de aceasta, trustului sau monopolului. Pe la mij- Jocul anilor 60 ai secolului nostru, cele trei mari companii de autovehicole din Statele Unite produceau 94 la suti din toate automobi- lele americane. In Germania, patra mari com- panii — Volkswagen, Daimler-Benz, Opel (GM) si Ford-Werke — furnizau laolalté 91 la suti din productie. In Franfa, Renault, Citroén, Simca si Peugeot fabricau practic 100 la suta din productie, iar in Italia, Fiat singura con- struia 90 la suta din toate automobilele. In mod aseménitor, in Statele Unite 80 la suté sau mai mult din productia de aluminiu, bere, tigiri si alimente pentru micul dejun erau fabricate de patru sau cinei firme din do- meniul respectiv. In Germania, 92 la suta din panourile prefabricate si din vopsele, 98 la sutd din filmele foto, 91 la sutd din maginile de cu- sut industriale erau produse de patru sau un numar mai mic de companii din categoria res- pectiva. Lista industriilor puternie concentrate poate continua, Directorii socialisti erau si ei convingi de ,eficienja* concentrarii produciiei. Mulfi ideo jogi marxisti din farile capitaliste au_salutat concentrarea crescinda a industriei in fArile ca pitaliste ca o etapi necesara pe calea spre con- centrarea total a industriei sub auspiciile sta~ tului, Lenin vorbea despre .,transformarea tu turor cetafenilor in muncitori si salariati ai unui «sindicat> unic urias — intregul stat". O jumatate de secol mai tirziu, economistul so- vietic N. Leliuhina putea raporta in Voprosi ekonomiki ci ,U.RSS. posedi cea mai con- centrata industrie din lume*. In energie, populatie, munca, invafimint si organizare economicd, priacipiul concentrarii este adinc inrdicinat in civilizatia celui de Al Doilea Val. - Maximizarea Scindarea productiei si consumului a provo- cat, in toate societatile celui de Al Doilea Val, 7© problema de ,,macrofilie" obsesiva — un fel de pasiune, aseminatoare cu a texanilor, pentru marime si crestere. Daca este adevirat ca serii mari de produse duc la sciderea costului uni- tar, atunci, prin analogie, o crestere a dimensi- unilor trebuie si ducd la economii in alte ac~ tivitafi. ,,Mare* a ajuns sinonim eu ficient“, iar maximizarea a devenit al cincilea princi- piu fundamental. Orase si tari au ajuns si se laude c& poseda cel mai inalt zgirie-nori, cel mai mare baraj, cel mai intins teren de minigolf din lume. In plus, dimensiunile mari find rezultatul cres- terii, majoritatea guvernelor farilor indus. triale, societatilor anonime si altor organizati au urmirit frenetic idealul cresterii. Muncitorii si directorii de la firma japonezi Matsushita Electric obignuiau si cinte zilnic in cor : ..Facind totul pentru a promova productia, Expediind produsele noastre pe glob, Incontinuu gi la infinit. Ca apa care tisneste dintr-o fintina. Creste, industrie, creste, creste ! Armonie si sinceritate ! Matsushita Electri In 1960, cind Statele Unite incheiau stadiul industrialismului traditional si incepeau si simt& primele efecte ale celui de Al Treilea Val de schimbare, in fiecare din primele 50 de companii industriale lucrau in medie 80000 de muncitori, General Motors avea 595 000 de sa- lariafi, iar intr-o singura firma de servicii pu- blice — AT&T infiintata de Vail — munceau 736 000 de femei si barbati. Media de persoane pe familie find 3,3 in acel an, inseamnd c& mult peste 2.000000 de oameni traiau din sa- lariile platite numai de aceasta firma — adic& un numér egal cu jumatate din toaté populatia {arii in momentul in care Hamilton si Washing- ton o adunau intr-o natiune. (De atunct AT&T a ajuns la dimensiuni si mai gargantuesti. In 98 1970 avea 956 000 de angajati — dupa ce adiu- gase la personalul siu 136 000 de salariati in- tr-o singura perioada de 12 luni.) AT&T este un caz aparte, iar americanii au. desigur, 0 predilectie specialé pentru gran- doare. Totusi, macrofilia nu este monopolul americanilor. In Franta anului 1963, 38 la suta din forfa de munca era concentrata in 1 400 de firme — doar 0,25 la suta din totalul acestora Guvernele Germaniei, Mari Britanii si altor {Ari impulsionau_comasarea in vederea crearii unor companii si mai mari, crezind cd dimen- siunile crescinde le vor folosi in competitia cu giganfii americani. ‘Aceast’ maximizare a dimensiunilor nu a fost doar 0 urmare a maximizarii_ profitului Marx asociase ,,dimensiunile crescinde ale in- treprinderilor industriale* cu ,,o mai mare dez- voltare a forfelor lor materiale’. La rin- dul sau, Lenin susfinea c& ,,marile intreprin- deri, trusturile gi sindicatele au dus tebnica productiei de mas& pind la cel mai inalt grad de dezvoltare“. Primul lucru pe care la facut Lenin dupa revolutia sovieticd a fost s4 con- centreze viata economicd a Rusiei intr-un nu- mar cit mai mic de unitafi cit mai mari cu puting’. Stalin a insistat si mai mult asupra dimensiunilor foarte mari si a construit im- portante obiective noi — complexul siderur- gic de la Magnitogorsk, un altul la Zaporojstal, uzina de cupru Balhag si uzinele de tractoare de Ja Harkov si Stalingrad. ‘Dr. Leon M. Herman scrie: ,,De altfel, in di- verse parti ale U.RSS,, politicienii locali s-au angajat intr-o cursi de atragere a «celor mai mari constructii din lume", In 1938 partidul comunist a prevenit impotriva ,gigantoma- niei*. Aceasta incredere in mirime ca atare tsi are obirsia in ideile inguste despre natura ,,eficien- fei", caracteristice celui de Al Doilea Val. Dar 99macrofilia industrialismului nu s-a limitat la zine. Ea s-a reflectat in imbinarea multor date diferite pentru a crea un instrument statistic numit ,,produsul national brut“, care masoara ymarimea" une economii adunind valoarca bunurilor si serviciilor produse fn acea econo- mie, Instrumentul economistilor din Al Doilea Val are multe neajunsuri. Din punct de vedere al PNB nu conteaza daca productia este sub forma de alimente, instructie publica si servi- cil medicale, sau sub forma de muniii. Anga- jarea unei echipe pentru a construi o casa ori pentru a darima una se adaugi la PNB, chiar dac& 0 activitate ma&reste fondul de locuinte, iar cealaltA fl reduce. De asemenea, pentru ca masoara numai activitatea piefei sau schimbu- rile, PNB lasi complet pe dinafara un intreg sector vital al cconomici bazat pe productia neplatité — cresterea copiilor si treburile gos podaresti, de exemplu. In ciuda acestor lipsuri, in toat& lumea gu- vernele celui de Al Doilea Val s-au angajat or- beste intr-o cursd pentru a mari PNB cu orice pret, maximizind .,cresterea chiar cu riscul unui dezastru ecologic si social. Principiul ma- crofiliei s-a inrddacinat atit de profund in men- talitatea industriala, incit nimic altceva nu pi- rea mai_rezonabil. Maximizarea s-a_alaturat standardizirii, specializirii si celorlalte reguli fundamentale ale industrialismului. Centralizarea In sfirsit, toate natiunile industriale au trans- format centralizarea intr-o arti. Biserica si mulfi condieStori din Primul Val au stiut foarte bine cum sa centralizeze puterea, dar ei au avut de-a face cu societiti mult mai putin complexe gi au fost niste simpli amatori in comparatie cu birbatii si femeile care au cen- tralizat societatile industriale de la nivelul in- ferior in sus. 100 ‘Toate societitile complexe au nevoie de un amalgam de operatii centralizate si descentra- lizate. Ins& trecerea de la economia esential- mente descentralizata a Primului Val, in care fiecare localitate era in mare misura respon- sabila de producerea celor necesare traiului, la economiile nationale integrate ale celui de Al Doilea Val a dus la metode complet noi de cen tralizare a puterii. Aceste metode au intrat in acfiune la nivelul fiecdrei companii, al ramu- rilor industriale si al intregii economii. Primele edi ferate ne oferd un exemplu cla- sic. Comparate cu alte intreprinderi, ele erau giganjii din acea epoca. fn 1850 numai 41 de fabrici din Statele Unite aveau un capital de 250 000 dolari sau mai mare. In schimb, Caile Ferate Centrale din New York posedau un ca~ pital de 30 milioane dolari inci in 1860. Pen- tru a administra o asemenea Intreprindere, erau necesare metode noi de conducere. Ca si directorii programului spafial din vre~ murile noastre, directorii cailor ferate s-au vi- zut nevoiti si inventeze metode noi. Ei au uni- ‘cat tehnologiile, costul biletelor si orarele. Au sincronizat operajiile pe sute de mile. Au creat ocupatii si sectoare noi, specializate. Au con- centrat capital, energie si oameni. S-au luptat s& maximizeze dimensiunile refelelor. Si pen- tru a realiza toate acestea, au creat forme or- ganizatorice noi, bazate pe centralizarea infor- matiel si conducerii. Personalul a fost impartit in ,,de exploatare* si,,de conducere“. Au fost initiate rapoarte zil- nice, care furnizau date despre migcirile va~ goanelor, frahturi, avarii, inc&rcaturi ratacite, reparatii, locomotiva-mile etc. Toate aceste in- formatii erau transmise in sus, de la o verigé la alta, pind ajungeau la directorul general, care lua hotariri si dadea ordine. Dupa cum a aritat Alfred D. Chandler jr., care se ocupi de istoria intreprinderilor econo- mice, cdile ferate au devenit curind un model pentru alte organizajii mari, iar conducerea 101