Capitolul 3 CONSUMATORUL SI COMPORTAMENTUL SAU RATIONAL 1 Newoile si resursele BE Utlitatea bunurilor si consumatorul ill, Comportamentul consumatorului IV. Cererea si legea cererii I, NEVOILE SI RESURSELE 1. Consumul ~ baza satisfacerii nevoilor Pentru a trai, oamenii trebuie si consume bunuri. De aceea ei se manifesta in viata eco- nomica inainte de toate in calitate de consumatori. In aceasta calitate ei fsi manifesta anu- mite nevoi (trebuinte), anumite preferinte si gusturi. Stiin{a economic’ defineste consumatorul ca fiind prima categorie de agenti economici. Consumatorul este individul si unitatea economica sau administrativa care efectueaza o ratiune de consum, aceasta acceptiune, toti agentii economici desfagoara activititi de consum. intreprin- derile industriale, de exemplu, achizitioneaza materli prime, materiale auxiliare, combusti- biletc,, pe care le utilizeazi in procesul de producti a altor bunuri economice. Acest consum. are destinatie productivd si de aceea i se spune consum productiv (intermediar).. {n afar de consumul intermediar, mai exista gi un ait gen de consum, numit consum final, care nu participa la crearea altor bunur, ci la satisfacerea nevoilor directe ale gospo- dirillor populatiei, ca de exemplu: consumul de alimente, de imbricdminte, articole de uz casnic, de confort personal etc. Ambele forme de constum participa la satisfacerea nevoilor, care este influentati de exis- tenfa si consumarea de resurse 2. Nevoile umane Impulsul initial si fundamental al activititii economice se alld in trebuin{ele umane. Ele constituie forta motrice a activitatii umane si punctul de plecare al economiei ca sistem real sica stint. Nevoile (trebuintele) sunt cerinte obiective ale vietii umane, ale existenfei si dezvoltirii la nivelul indivizilor, grupurilor sociale si societitii in ansamblul ei. ‘Multiplicarea $i continua diversificare a nevoilor, impune clasificarea acestora dupa anu- mite criterii si anume: 1) Dupa geneza lor, nevoile se clasifica in nevoi primare (biologico-naturale), nevoi se- cundare (sociale) si nevoi terfiare (spirituale). 2) Dupa gradul de dezvoltare economicd (de cultura si civilizatie), nevoile se grupeaz in nevoi inferioare (de baz, elementare, fundamentale) si nevoi superioare (elevate). 3) Dupa nivelul la care se manifesta, nevoile sunt: individuale, de grup si sociale./=00NOMIE 23 4) Dupa frecventa aparitiei Jor, nevoile sunt: curente (zilnice), periodice (saptamanale) si rare (lunare, anuale). 5) Din punct de vedere al naturii bunurilor folosite, nevoile sunt: nevoi care se satisfac cu bunuri materiale (hrana, imbracaminte etc.) si nevoi care se satisfac cu ajutorul ser- viciilor. Indiferent de modul de clasificare, nevoile alcdtuiesc un sistem bine conturat, care carac- ‘erizeaza nivelul de dezvoltare al fiecarui individ si al societatii la un moment dat. ‘Sistemul nevoilor este dinamic, nelimitat si diversificat. ‘Muttiplicarea si diversificarea nevoilor sunt conditionate de nivelul de dezvoltare a socie- tatii (conditionare obiectiva), precum si de nivelul de dezvoltare a individului (conditionare subiectiva). Lupta pentru satisfacerea nevoilor a fost si continua si rimAnd mobilul oricarei activitati economice. Atunci cand sunt constientizate de oameni, nevoile iau forma intereselor, care ii moti- ‘veaza si fi anima in activitatea desfasurata. {n functie de nivelul la care se manifesta, inte- resele economice se grupeaz’ in: interese personale (la nivelul fiecirui individ), interese de ‘grup (la nivelul unui socio-grup) si interese generale (I nivelul unei zone, tari sau al planetei). 3. Resursele — baza satisfacerii nevoilor Producerea bunurilor materiale destinate satisfacerii nevoilor implica utilizarea unui nu- mar mare de resurse, in cantititi determinate si de calitate corespunzatoare. Resursele reprezinta totalitatea elementelor care pot fi atrase si utilizate pentru produ- cerea bunurilor economice si serviciilor. Resursele constituie suportul consumului.Ele se lasifica astfel: 1) Dupé natura lor, resursele se grupeaza in: resurse naturale, resurse umane si resurse financiare. a) Resursele naturale includ resursele naturale primare (minereuri, combustibili fosili) si resursele derivate (echipamente de productie, stocuri de materi prime etc.). +b) Resursele umane cuprind la randul lor resursele primare de acest gen (populatia apta de munca), ct si pe cele derivate (nivelul de instruire, stocul de invatamant etc.). ©) Resursele financiare, adica mijloacele banesti ale agentilor economici care sunt utili- zate in activitatea economica. 2) Dupé durata folosirif lor, resursele se grupeaza in: a) resurse neregenerabile (epuizabile) ca de exemplu: minereurile, combustibiliifosili tc. el b) resursele regenerabile: pimAnt, ap’, aer, forja de munci ete. 3) Din punct de vedere al volumului, resursele exploatabile sunt de doua feluri: abun- dente si deficitare. 4) Din punct de vedere al posibilitatilor de recuperare din procesul de productie si de consum, resursele sunt: a) recuperabile ~ cum sunt materile prime; b) partial recuperabile (unele resurse biologice); ©) nerecuperabile (resursele energetic).a sl 24 rot univ, dr, Gh, Crefoiu, Prof 1. Cavachi, Prof, univ. dr, §.ordache, Lector univ. dr, L. Morar Dea lungul evolutiei omenirii, multiplicarea si diversificarea nevoilor a atras dupa sine si sporirea volumului de resurse atrase si folosite in economie. Daca analizam insa in paralel dinamica nevoilor cu dinamica resurselor, constatam un decalaj permanent, in sensul cd volumul si structura resurselor se modificd mai incet in raport cu volumul si structura nevoilor. Concluzia ce se desprinde este ca resursele sunt limi- tate att in mod absolut, cat si relativ. Absolut, in sensul ca sunt insuficiente in raport cu nevoile si relativ, deoarece dinamica resurselor este inferioara dinamicii nevoilor. Pe aceasta | baza stinta economic a formulat legea ravitifit resurselor. in stiinfa economic’, prin raritate | se intelege insuficienta unei resurse in raport cu o nevoie bine delimitata. Datorita raritatii resurselor, activitatea desfagurata de oameni in scopul satisfacerii ne- | voilor trebuie sa aiba ca obiectiv major rationalitatea utilizarii resurselor, adica maximizarea rezultatelor ce se obtin intr-o activitate cu minimizarea consumului de resurse. Utilizarea resurselor in procesul de productie se finalizeaz4 in bunurile obtinute. II. UTILITATEA BUNURILOR $1 CONSUMATORUL 1. Continutul si clasificarea bunurilor Bunul este orice element al realitatii care satisface o nevoie umana. Bunurile se clasifica dupa provenienta lor gi sunt de doua feluri: bunuri libere si bunuri economice. a) Bunurile libere sunt un dar al naturii, se gisesc in cantititi nelimitate si oricine le poate consuma dupa nevoi. Astfel de bunuri sunt: aerul, cldyra solara, apa izvoarelor etc. +b) Bunurile economice sunt produse in cantititi limitate si cut cheltuiell. Acoestl la aceste bunuri necesita eforturi, organizarea productiei, iar pentru dobéndirea lor, este nece- sar o contraprestatie economica. Bunurile economice la randul lor se clasificd astfel: © dupé provenienfé sunt: bunuri naturale si bunuri produse; © dupa gradul de prelucrare sunt: primare (oblinute direct din natur’), intermediare (ailate in diferite faze de prelucrare) si finale (care nu necesita alte operatii); . cepa modul de consumare sunt: satisfacatori, adica, bunuri de consum personal si social (brand, imbricaminte, sanatate etc.) si prodiactori, adic bunuri consumate pen- tru productie (capital, resurse naturale, de munca etc). Bunurile rezultate din activitatea economica sunt destinate satisfacerii nevoilor consu- matorilor, devenind marfuri. Marfa, adic bunul economic destinat schimbului, are o dubli insusire si anume: utilitatea si valoarea de schimb sau valoarea. 2. Utilitatea bunurilor Utilitatea in sens general este capacitatea unui bun de a satisface o nevoie. Ea este dati de proprietitile naturale, fizice si chimice ale bunului respectiv, precum si de aprecierea pe care i acorda consumatorul, in afara de sensul general, utilitatea are si un sens economic. Utilitatea economica este satistactia pe care o simte un consumator prin folosirea unei cantitifi determinate dintr-un bun, obfiaut de pe piat, prin procesul de vanzare-cumpérare. Aprecierea uilitifi economice are un caracter eminamente individual si subiecti, in sensul cé ea diferd de la un individ la altul, in functie de volumul si intensitatea nevoilor sale, de situafia sa economica, de nivelul de cultura si de aspiratille sale.OME 25 ‘Prin folosirea bunurilor de acelasi fel, satisfactia se diminueaza progresiv pana la satu- Pornind de la acest fapt, economistul german Gossen a formulat Legea utilitefii mar- unei pliceri descreste progresiv Ja saturare, daca respectiva placere este satisficuta in mod continu si neintrerupt*. ntru un individ satisfactia.cea mai mare o ofer’i consumarea primel unititi dintr-un anu- odus, iar fiecare noua unitate fi aduce o satisfactie mai micé, deoarece se adreseazit nevoi in scadere. Pornind de la aceasta determinare cazuala se disting doud tipuri de ulilitate si anume: te totala si utilitate _a) Utilitatea total este satisfactia resimfita in urma consumiérii tuturor dozelor dintrun "bun de catre un individ dint-o perioada data; ‘De exempla, un bun x este format din n doze: x, x, X9y..%py avand ca utlititi individuate Up, Us..nUy. in acest caz uilitatea totalé (UT) va fi suma utilititilor marginale: UT=U, + Uy +U3 Un= DUng __ b) Utilitatea marginalé reprezinta pretuirea pe care un consumator dat o acorda ultimei ~ doze consumate dintrmn bun economic. Cx fiecare tnitate de bun economic atras spre consum, utilitatea marginala se redice, in timp ce utilitatea totala creste, prin adaugarea de fiecare dati a marimii utilitatii marginale a bunului. Aur FAUT = variatia absoluta a unitatii totale Ung =o incare: | Ax = variatia absoluti a unititilor (dozelor) consumate din bunul x elatia dintre utilitatea marginala gi total este sugestiv redata in Tabelul 3.1. Usilitatea total Uiiltatea marginal 30, 20, 15 10. g jacest tabel este prezentat ulilitatea total a consumurilor, pentru cantititi cresodtoare iul luatin considerare (exemplu: apa), care a fost notat cu x. Exemplul are in vedere ‘succesive din acest produs, astfel incat cantitatea creste, dar cu utilititi descrescitoare azeazi pe presuptinerea ca individul consumator poate si masoare si si aprecieze it fiecare doz suplimentara,26 Prot univ. dr. Gh. Crefoiu Prof L Cavachi, Prof univ. dr. S. Iordache, Lector univ. dr. L. Moran fn exemplul nostru primul litru de apd dintr-o cantitate mai mare disponibili este folosit de individ pentru asi potoli setea; al doilea pentru asi prepara hana; al treilea pentru a se spala sam. Utilitatea totala va fi functie crescatoare a cantititii de apa consumata, dar ea va creste din ce in ce mai incet pind la nivelul 10. Aici utiitatea total este cea mai ridicati si defineste punctul de safietate, iar utiitatea marginalé este zero (se anuleazd). Daca vom continua sé consumém unititi suplimentare din acel bun si dup’ punctul de safietate, utilitatea marginald va deveni negativa, aprand fenomenul de dezutilitate. Observim ci dincolo de punctul de safietate utilitatea totala va incepe s& scada. Reprezentarea graficd a relatici dintre ulitatea totalA si utilitatea marginala este urmi- toarea: Big.3, ur U Starea de saturatie a x= cantitatea din bunul x 3. Alegere, rationalitate si cost de oportunitate Datoriti raritiii si caracterului limitat al resurselor, agenfii economici (producatori si consumatori) sunt constransi sa aleaga dintre alternativele ce li se oferd, pe cea mai ratio nala, De exemplu, atunci cand se opteaz4 pentru construirea de locuinte, aceasta activitate consumi resurse ce ar putea fi folosite pentru spitale si scoli sau invers. Deci, folosirea resur- selor pentru producerea unui bun reduce disponibilitatea acestora pentru alte bunuri. De aici, rezultd o alta lege obiectivi a activitatii economice: folosirea resurselor presupune fntotdeauna un cost; nimic nu se obfine gratis. Acest cost are doua forme principale de exprimare: a) un cost monefar (banesc), prin care se intelege suma de bani necesara pentru obti- nerea unui bun sau serviciu; b) un cost de oportunitate, care se formeaza in procesul alegerii unei variante din mai multe posibile, de utilizare a resurselor si de satisfacere a trebuintelor. De exemplu, 0 su- prafaté de teren poate fi folosit’ pentru producerea de gran, porumb, orz ete. Cand pro- ducatorul opteaza pentru 0 dated renunta la celelalte variante, facdnd un sacrificiu. de oportunitate (costul: ‘ne aratd cea mai bund variant la care se requnflatunc! cad ne decidem sl reaizim o aime (ai producem ceva seu si consumsimn un anumit bun). Ces27 II. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI la baz& teoria utiltiti, formulati de géndirea neoclasicd (marginalisti) si pomeste a premisa ci un consumator este capabil si-si ordoneze in mod rational preferintele si de satisfacere a trebuintelor. El urmareste sé-si maximizeze satisfactia sau util a obtinuta din consumul unor bunuri, cu resursele banesti disponibile. in general, comportamentul consumatorului reprezinta totalitatea actelor decizionale izate de un individ sau grup, privind achiaiionarea si ulizarea de bunuri si serviii in ve ta{ii bunurilor cumparate. Libertatea lui de alegere este influentata bugetului (venitul disponibil si de nivelul preturilor la bunuri si servicii. Structura bunurilor cumpérate este optima cénd utilitatea marginalé pe unitatea mone- cheltuita este aceeasi pentru toate bunurile cumpérate (aceasta se calculeaza prin U, tarea utilititii marginale (U;,,) la pretul (P) bunului, adicd: , Fespectandu-se tia bugetara («4 nu depiseasc& bugetul de care dispune). ia bugetului se poate scrie: B P, = pretul lui; x = cantitatea din x; >y = pretul luiy; y= cantitatea din y. x X+Py-y, unde lu: un consumator dispune de un buget de 60 u.m. pentru cumpararea a dowd 3 Fy, prefurle nd de 10 usm. pentra buna x 320 vn. pentru buna. Stu se Banal Bundy oF Ung Ting’? uF Ung Ung/P 5 15 15 0 0 2 5 10 f Co) 20 1 26 1 oa 68 8 04 asi maximiza satisfactia (utilitatea) consumatorul cumpara bunurile x si y, in or- escanda a utilitfi marginale pe fiecare unitate monetara cheltuit. Prima unitate u, Une prt este bunuly, unde > 2, wmeaztun bun x, unde > «15 itn continuare Y x U, U, un i a soe xsiunlyunde eae, imitele bugetului de care dispune, cumparitorul va achizitiona 2 bunuri x si2 bunuti y. cA structura bunurilor cumparate este optimd, iar consumatorul se afla in echilibru a - Consumatorul va fi in pozitie de echilibru atunci cand pentruiia ——~= ES=~=~<7_73—_—__— 28 Prof univ. de. Gh. Crefoia, Prot L Cavachi, Prot univ dr. Slordache, Lector uni. dr. L. Moraru resursele banesti date si preturile bunurilor de consum determinate beneficiaza de cel mai inalt nivel de utilitate/satistactie. Studiul comportamentului consumatorului prezinta o importanta deosebit’ pentru cer- cetirile de piat3, Economistul american Philip Kotler a tratat problematica respectiva in ma- nierd cibernetic’, lwind in calcul mai multi factori de care se tine seama in adoptarea deciziei de consum. In acest spirit, comportamentul consumatorului apare ca rezultat al unor intra, receptionate, evaluate si prelucrate de consumator, prin ceea ce el numeste ,Cutia neagra a consumatorului cumparitor" situati intre intrari si iesiri/decizi, (Philip Kotler si colab., Principiile marketingului, Editie european’, Editura Teora, Bucuresti, 1999) Hg32. Intrari (stimuli) Tegiri (raspunsuri) iT Produsul Cane comportamental 2. Preful cumparatorului consumatorulu 3. Distributia ae TT. Alegerea produsului 4. Promovarea | >| Trisiturile | Procesul [—*12' slegerea mircii 5. Situatia economic cumpiri- | uarii Is. Alegerea distribuitorilor 6. Conditile tehnologice torului | deciziilor 4. Timp pentru cumpérdturi Ee aaa politica 5. Cheltuieli de cumpérare Problema fundamentala este anticiparea cAt mai exact a iesirilor, adica a deciziilor de cumparare. Se considera definitorii pentru comportamentul consumatorului urmatoarele trisaturi esenfiale: * comportamer motivatii, de * dezvoltarea trasiturilor individuale ale omului, atét pe cale natural, cat si prin edu- catie $i mediu se reflect prin preferinte, valori, credinte, atitudini etc,; * comportamentul consumatorului determina interactiuni si, de aceea, este important de stiut ce cred consumatorii (perceptie), ce simt (impresie) si ce fac (conduit); « sfera comportamentului se largeste datorita dezvoltarii si diversificarii serviciilor att __ in sfera comercial, cat si necomerciala. In acest fel, comportamentul consumatorului este reactia individului la diferite varia- bile (stimuli) endogene si exogene. Forma concreta a reactiei se concretizeaz’ in formu- area cererii de cumparare pe pia’, consumatorul fiind purtatorul acestei cereri. Educatia pentru un comportament rational al consumatorului prezinta o important deosebit atat pentru satisfacerea optima a nevoilor individului, la un buget dat, cat si pentru procesul de utilizare rationala a resurselor. consumatorului este un sistem complex de manifestari, atitudini, TV. CEREREA SI LEGEA CERERII Cererea reprezinti forma de exprimare a nevoilor economiei de piat3. Deosebirea dintre cele dou’ consti in faptul c& nevoia se transforma in cerere, pe piald, prin intermediul pu- terii de cumpérare, in functie de nivelul/mirimea pretului de vanzare al fiecdrui bun (vari abil independenta). In acest fel, nevoia devine cerere solvabili, efectivi, Cererea reprezint’ cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparatd, Ja un anumit pret, intro perioadi determinata de timp si pe o anumiti piata.Cererea poate fi individuala, de piata si totala. a) Cererea individualé rezulta din optiunile cumparatorului consumator, si din reactiile lui fata de variatiile venitului pe care il poate aloca pentru cumpirarea unui bun, precum si fata de modificirile pretului bunului respectiv. 4b) Cererea de piata este suma cantitatilor solicitate dintr-un anumit bun, la fiecare nivel de pret, cu conditia ca cei care solicit bunul sa ia deciziile lor independent unul de altul. Marimea cerenii depinde de doi factori principali si anume: nivelul prepulti bunulti care se ‘si cuantumul parfii din venitul consumatorului ce poate fi alocat pentru cumpararea bunului respectiv. Evolutia cererii pe piafd in functie de pret poate fi ilustrata cu ajutorul unui tabel, sau prin grafic, dupa cum urmeaza (Tabelul 3.3.): 33. Pret unitar Cantitatea solicitaté lunar (u. monetare) (bucati) 250 500 500 400 750 250 1.000 00 1250 50 Evolutia cererii pe piat& poate fi ilustrati sugestiv printr-o diagrama care ne infitigeaz a cererii (descrescatoare in functie de pret). Pref unitar (P) 1250: 1.000- 750- 500- 250: | 0 50100 250400500 Cantitate (@) timp, pe termen scurt sau lung, cererea se modifica datorita influentei exercitate de factori, Pentru a exprima aceasti evolutie se foloseste notiunea de elasticitate a cere- care se intelege modificarea (sensibilitatea) cererii in functie de factonii care o influ- ncipali factori care influenteaza modificarea cererii sunt: 1) preturile bunurilor economice (serviciilor); _ 2) veniturile binesti ale consumatorilor; 8) prefurile altor bunuri cu care se face substituirea;30 Prof univ. dr. Gh. Cretoiu, Prof L Cavachi, Prot. univ, dr, S, lordache, Lector univ. dr. L. Moraru 4) urgenta ceretii de consum; 5) modificarea structurii populatiei; 6) modificarea gusturilor si preferintelor consumatorilor; 7) modificarea informatiilor disponibile; 8) modificarea asteptitilor sa. Elasticitatea cererii se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care se deter- mind in raport de pret si de venit 2) In raport de prot, coeficientul de elastcitate se determina pe baza raportului dintre moditficarea relativa a cererii (variabila dependenta) si modificarea relativa a pretului (vari- abila independenta), pe baza formulei: Ac AP AC P Kee/p (4 a - (4) unde: Kee/p ~ coeficientul de elastcitate a ceresii in raport. AC “hroienron cubig crute pons an aah rods Cc cantitatea ceruta initial pentru acel produs; AP pretulii produsului respectiv; P— preflinifial af aoelai prods, Mai simplu, coeficientul de elasticitate Cy modificare in%aC _ %C_ modificarein®aP —%P_ ) fa raport cu venitul, coeficientul de elasticitate se calculeazd astfel: ac AV AC OV Kec/v= (oye unde: GW AG AV - modificarea venitului intro perioada dat; ‘Vg venitul din perioada initialé. Dupé elasticitatea cererii in functie de pref, bunurile economice se clasifica astiel: a) bunuri cu cerere elasticd, cand Kee/p > 1; b) bunuri cu cerere inelastic’, cind Kee/p <1; ©) bunuri cu elasticitate unitar’, cand Kee/p = 1; ) bunuri cu cerere perfect elastica, cand Kec/p > 00, ©) bunuri cu cerere perfect inelastica, céind Kee/p = 0, caz in care cererea se consider’ rigid’. Alti factori care determina elasticitatea cererii sunt: ponderea din bugetul unei familii cheltuit pentru un anumit bun, gradul de substituire a bunurilor gi pretul substituentilor, ur- genta necesitatii de consum etc. Elasticitatea cererii in functie de venit mésoaré/caracterizeaza cat de mult creste consu- mu] unui individ sau al unei gospodiirii- pentru un anumit bun ~ in raport cu cresterea veni- tului, in acest caz, relatia fiind de directa proportionalitate (celelalte conditii fiind date). Blejg.yx —Modificare procentualé a consumului /venit ‘modificare procentuala a venitului Atunci cand acest coeficient este >1, avem o cerere elasticé, iar in situatia inversa (<1), cresterea cu un procent a venitului provoacd o crestere mai micd de un procent a cheltuie- lilor, deci, partea venitului cheltuiti pentru acel bun va descreste la o marire a venitului. in acest caz, o parte din venitul suplimentar va fi destinatd pentru alte bunuri.ECONOMIE 31 Pe masuré ce venitul oamenilor creste, consumul diferitelor tipuri de bunuri pe care le vor cumpara va reflecia diferite aleger, in functie de marimea venitului si averti, Cei cu veni- {uri mar isi permit sa cheltuiascé mai mult pentru bunuri care nu sunt de prima necesitate, in timp ce la cei cu venituri mici cheltuielile pentru bunurile de prima necesitate ocupa o pondere mare sau foarte mare in bugetul familie. tn stransa legaturd cu cele spuse mai sus prezinta interes definirea urmitoarelor concepte, utilzate frecvent nu numai in teoria economic, ci sin studille de piata. 1. Efectul de venit se refer la o modificare a consumului ca urmare a modificarii venitului real al consumatorului, Cénd pretul unui bun creste, venitul real al individului se reduce, intrucat el nu-gi mai poate permite acelasi nivel al con- sumului. in mod logic, la o seidere a pretului, venitul real creste. 2, Efectul de substitutie reprezinté modificarea consumului ca urmare a modifi carii preturilor relative ale bunurilor. Cand pretul unui bun pe care il consumi creste, bunul respectiv devine mai scump refativ la alte bunuri, ceea ce te face si consumi mai putin din bunul scump si mai mult din cele ieftine, RECAPITULARE 1, Nevoile, resursele, bunurile, consumul si uliitatea bunurilor reprezinté notiuni de por- nire in analiza oricérei activititi economice, unele expriménd izvorul si mobilul (neveile, consumu), iar altele premisele si baza material a acestei activ 2. Utilitatea este prima calitate a oricdrui bun achizitionat pe piata. “Base defineste in mod iferit: in gandirea clasica — capacitatea unui bun de a satisface o nevoie real sau imaginaré; in gandirea neoclasica — nivelul de satisfacere resimtit de un individ ca urmare a consumului unei cantititi determinate dintr-un bun sau de bunuri. Stiinta economica distinge utilitatea totald si utilitatea marginal. 8. Pe piat’, nevoile umane se manifestii ca cerere (solvabild). Prin acest concept se exprima cantitatea dintr-un bun sau serviclu pe care un individ sau o firma alege s& 0 cumpere la un pret dat. Aceasta relatie dintre pret si cantitatea ceruta se reprezinta prin curba cererii (si Jegea cererii) cantitatea crescind atunci cdnd pretul se reduce si invers (caeteris paribus). 4, Modificarile venitului, preturile altor bunuri, gusturile etc. se reflecta in deplasarea curbei cer 5, Elasticitatea cererii exprima reactia cantitatii cerute la modificarea cu 1%a pretului sau a altui factor determinant. APLICATI SI TEME PENTRU DEZBATERE 1. fn ce conditii sau situatii, apa, aerul, fructele, lemnul, un‘lac sau o cascada pot fi bu- nuri libere sau bunuri economice? 2, Numifi cétiva factori care pot conduce la deplasarea curbei cererii cétre dreapta, 3, Rispundefi cu adevarat sau fals la urmitoarele intrebari: a, Nevoia de hrana este o nevoie inferioara? b. Resursele recuperabile pot fi considerate nelimitate? c. Orice actiune umana are un cost de oportunitate? . Utilitatea totala este intotdeauna crescatoare? 4, Cum a influentat gripa aviara (2006) cererea de carne de pasare? Dar asupra cererii de alte produse?32 ‘Prof univ. dr. Gh. Crefoiu, Prof I Cavachi, Prot univ. dr. & Jordache, Lector univ. dr. L. Moraru ‘TESTE GRILA SI PROBLEME 1. Care din urmitnarele trisituri sunt proprii nevoilor? a) sunt nelimitate ca numar; ») se afla in continua diversificare; ¢) sunt limitate in capacitate; se sting momentan prin satisfacere; ©) cresterea unor nevoi atrage diminuarea corespunzitoare a altor nevoi 2, De ce este necesari rafionalitatea utilizirii resurselor? a) pentru cé sunt limitate; ») pentru c& sunt nerecuperabile; 3 Pentru ca fiind rare, resursele se scumpesc; pentru ci resursele sunt abundente; «¢) pentru a fi satisfacute cu aceleasi resurse mai multe nevois #) pentru ca oamenii trebuie sa depageascd epoca — 3. Usiltatea unui bun este dats de: 3 Se pretul bunului respectiv, aa 3% aprecierea pe care io acorda ) gradul de utilitate a bunului. 4, Utiitatea economick marginal repreginti: a) utilitatea primei unititi (doze), consumata dintr-o serie de bunuri de acelasi fe ») uiltatea pe care o aduce fiecare unitate (doz) consumati dint-o serie de he de acelasi fel 6) utltatea lime unit (loze) dintun bun care satisacenevoia cea mal putin stingent pe care consumatorul apreciaza ci merita ony ¢ mumal primele doze consumate reprezinta li 5, Bvolufia ullitifi totale pentru un consumator este red in urmitorul tabel: UT- ullitatea total Q = cantitatea consumata - doze. Si se calculeze utilitatea total. 7. Utilitatea total resimtita consumarea a 10 banane este de 156, ‘Teprezinta o cregtere cu 20% PA ne erlang poy na rarer tated © as 8 Abunci: ct sanmunck 3 ce de mc o peroend rss oe uae tol Gad eal $n Ge oS ml sch cca etaten ‘marginald acelel dea ren eae