Professional Documents
Culture Documents
AGRICOLE
Bonitarea terenurilor (bonitarea cadastrala) reprezinta un studiu complex prin care se poate aprecia
capacitatea de productie a terenurilor agricole, completata dupa caz cu efectele produse de lucrarile
ameliorative aplicate acestora. Fiind vorba despre capacitatea de productie a terenurilor, se extinde
termenul de bonitare si in domeniul economic (bonitare economica) astfel incit sa se poata stabili o
valoare efectiva a terenurilor (valoare de referinta) utila mecanismului pietii bazat pe cerere si oferta.
Bonitarea este o activitate complexa care studiaza legaturile dintre
si care presupune cunoasterea insusirilor terenurilor studiate, a tipurilor de folosinte agricole, a modului
lor de organizare si exploatare de catre proprietari. Astfel sunt necesare cunostiinte din domenii ca:
pedologie, geomorfologie, hidrologie, agronomie, economie, sociologie e.t.c. studiul fiind unul de echipa.
Organizarea teritoriului agricol (amenajarea terenurilor agricole) reprezinta o activitate complexa
(tehnica si economica) care urmareste imbunatatirea modului de folosire a terenurilor agricole pe o
suprafata oarecare de teren. Studiul respectiv se diferentiaza functie de marimea exploatatiei agncole, de
tipul proprietatii asupra terenului si de stadiul de amenajare cu lucrari de imbunatatiri funciare.
Unele notiuni intalnite in prezentul material se definesc in continuare:
Teren = suprafata de pamant caracterizata printr-un ansamblu dat de conditii de mediu: clima, sol, relief,
hidrologie, hidrogeologie, litologie e.t.c.
Sol = corp natural situat la suprafata litosferei, format prin actiunea conjugata a factorilor de mediu,
modificat sau nu prin activitatea omului. .
Pamant = suprafata de teren reprezentand principalul mijloc de productie in agricultura
Teritoriu ecologic omogen (T.E.O.) = portiune distincta a uscatului pe care toti factorii naturali si cei
antropici (in cazul suprafetelor ameliorate) se manifesta uniform, suprafata respectiv a neputand fi divizata
, mai departe dupa nici unul din criteriile utilizate.
Folosinta agricola = modul de utilizare a terenului dupa destinatia economica si natura plantelorcultivate.
Cultivare = ansamblu al operatiilor de folosire a solului in agricultura ( lucrarea solului, semanatul,
ingrijirea culturilor, recoltare etc.)
Fond funciar = totalitate a suprafetelor de teren (inclusiv a celor acoperite cu ape) aflate in limitele unei
unitati agricole sau administrativ-teritoriale sau ale unei tari.
In atingerea scopului fundamental al studiilor de bonitare se folosesc o serie de insusiri ale solului, cu
ajutorul carora se calculeaza o nota de bonitare si se face incadrarea terenurilor in clase de calitate. .
Gleizarea si pseudogleizarea - sunt procese pedogenetice generate de excesul temporar sau permanent
de apa in sol. In aceste conditii sunt favorizate procesele de reducere, in special a Fe si Mn, compusii
redusi rezultati imprimand orizontului culori albastrui-vinetiu-verzui (orizont cu aspect marmorat).
Excesul de apa provenit din panza freatica situata la adancime critica afecteaza baza profilului de sol,
favorizeaza procesul de gleizare. Orizontul format se numeste orizont de glei, este notat cu simbolul G si
poate fi: orizont gleic de reducere, notat cu simbolul Gr, cand excesul de apa se manifesta o mare parte din
an si orizont gleic de de oxidare si reducere, notat cu simbolul Go, se formeaza deasupra orizontului Gr,
ca urmare a oscilatiilor de nivel a panzei freatice care favorizeaza patrunderea aerului si procesele de
oxidare.
Excesul de apa provenit din precipitatii, afecteaza solurile care prezinta pe profil un orizont greu
permeabil ( de exemplu orizontul Bt), favorizeaza procesul de pseudogeizare. Orizontul format in conditii
de exces prelungit de apa pluviala, se numeste orizont pseudogleic, cu aspect marmorat in nuante cenusi
cu pete ruginii si concretiuni negre ferimanganice, care se noteaza cu simbolul W
(germ.Wasser=apa)..Cand excesul de apa este periodic, mai putin accentuat, se formeaza orizontul
pseudogleic, notat cu simbolul w, care prezinta pete de oxidare pe langa cele de reducere .
Procesele de gleizare si pseudogleizare sunt specifice solurilor hidromorfe.
Salinizarea si alcalizarea - sunt procese generate de prezenta sarurilor solubile in conditiile unui climat
arid si semiarid, cu apa freatica situata la mica adancime si nivel variabil.
Salinizarea reprezinta procesul pedogenetic prin care creste continutul in saruri solubile, peste 0,10-0,15
% intalnit in solurile obisnuite.Acest proces se produce atunci cand solul este umezit freatic pana la
suprafata, climatul arid intensifica evaporatia si depunerea sarurilor solubile in partea superioara a
profilului de sol unde se formeaza crusta. Orizontul in care se acumuleaza saruri solubile ( sarurile
cationului de Na+, cloruri, sulfati etc.) ce depasesc 1,0-1,5%, se numeste orizont salic si se noteaza cu
simbolul sa. Atunci cand continutul in saruri solubile din orizontul pedogenetic este cuprins intre 0,10-
0,15 si 1,0-1,5% se numeste orizontul salinizat si se noteaza cu simbolul se.
Alcalizarea este procesul pedogenetic ce se desfasoara in conditii asemanatoare procesului de salinizare,
atunci cand nivelul apei freatice scade si acumularea sarurilor solubile inceteaza. Ca urmare are loc
intensiflcarea patrunderii ionului Na+ in complexul coloidal al solului, care provoaca dispersia si migrarea
argilei si humusului in adancime. Se formeaza, in acest fel, un orizont argiloiluvial, cu un continut de Na +
al complexului coloidal de peste 15 %, numit orizont Bt natric care se noteaza cu simbolul Btna. Cand
complexul coloidal este saturat in Na+ intre 15 si 5%,orizontul format se numeste orizont alcalizat si se
noteaza cu simbolul ac.
Orizontul natric este specific soloneturilor, iar orizontul salic solonceacurilor, ambele sunt tipuri de sol
halomorfe.
Textura solului sau compozitia granulometrica, reprezinta partea minerala a solului care se exprima prin
procentele in care fractiunile granulometrice participa la alcatuirea solului.
. Partea minerala, componenta a fazei solide a solului, este alcatuita din fragmente si particule minerale de
marimi foarte variate, denumite fractiuni granulometrice, care imprima solului insusiri si caracteristici
variate. Particulele minerale cu diametrul mai mic de 2 mm alcatuiesc pamintul fin, iar cele cu diametrul
mai mare.de 2 mm reprezinta scheletul solului.
Continutul in schelet precum si natura mineralogica a lui, constituie elemente de calcul al volumului
edafic util, adica volumul de sol ce poate fi utilizat de radacinile plantelor.
Relatia de calcul este urmatoarea:
in care:
di =grosimea in cm a fiecarui orizont luat in calcul;
Gruparea particulelor dupa diametrul lor s-a facut tinand cont de modificarile pe care le imprima
proprietatilor fizice, mecaniee si biologice ale solurilor in a caror alcatuire intra.
Astfel pentru exemplificare, se prezinta comparativ, proprietatile solurilor care contin preponderent
fractiunile nisip si respectiv argila.
Solurile nisipoase. Contin peste 63 % nisip ~i sub 5 % argila. Au o permeabilitate excesiva si o capacitate
redusa de retinere a apei. Datorita coefieientului de ofilire scazut plantele pot folosi, in cazul acestor soluri
si apa provenita din ploi reduse. Pe de alta parte insa , datorita capacitatii mici de inmagazinare pentru
apa, plantele sufera daca incarcarea la nivelul acesteia nu se face la intervale scurte de timp.
Permeabilitatea mare favorizeaza levigarea aeestor soluri. Coeziunea, plasticitatea si aderenta sunt practic
nule. Datorita lipsei de coeziune sunt usor supuse eroziunii, mai ales celei eoliene si se lucreaza usor. Se
incalzesc usor si se racesc repede. Sunt, in general, sarace in substante nutritive. si au capacitatea de
retinere a substantelor minerale foarte scazuta. Solurile nisipoase au fertilitatea naturala scazuta.
Solurile argiloase. Contin peste 33% argila si au insusiri, in general, opuse celor nisipoase,
permeabilitatea scazuta si capacitate mare de retinere a apei. Din cauza permeabilitatii scazute, infiltratia
apei decurge incet, levigarea este slaba si chiar la cantitati nu prea mari de precipitatii, solul ajunge repede
la saturatie, in stratul superior, iar restul apei balteste. La umezire, solurile argiloase devin foarte plastiee
si aderente, motiv pentru care se lucreaza greu. La uscare crapa, din cauza coeziunii ridicate se lucreaza
greu si se scot bolovani mari, incat lucrarea este de proasta calitate. Deoarece se incalzesc mai greu, in
practica s-au denumit, "soluri reci". Sunt soluri bogate si cu o capacitate mare de retinere pentru
substantele nutritive, totusi plantele nu gasesc intotdeauna conditii optime de crestere si dezvoltare,
datorita in primul rand regimului antagonist al apei si aerului.
Clasele texturale. Incadrarea in grupe.de clase, clase si subclase texturale, clasificare redata in
Metodologia elaboriirii studiilor pedologice,-I.C.P.A. Bucuresti, 1987, respectiv .indicatorul 23 vol.III,
are la baza cantitatea de praf, nisip si argila care intra in alcatuirea solului. Procentele de participare ale
celor trei fractiuni. se determina. prin analiza granulometrica efeetuata in laborator .
Densitatea aparenta (Da) reprezinta masa umtatii de volum a solului uscat in asezare naturala. Se
calculeaza cu relatia:
M M
Da = ---------- = ------ (g/cm3)
Vs +Vp Vt
unde:
M = masa solului uscat (g)
Vs = volumul partii solide minerale si organice a solului (cm3)
Vp = volumul porilor (cm3)
Vt = volumul solului uscat in asezare naturala (cm3)
Valorile densitatii aparente depind de starea de afanare sau de tasare a solului, ele oscileaza intre 1-2
g/cm3. De regula, o densitate aparenta mica pana la mijlocie, indica o stare generala buna a solului si un
potential productiv ridicat. Densitatea aparenta se utilizeaza la calculul porozitatii totale a solului, a
gradului de tasare si la calculul necesar exprimarii in procente de volum si in rezerve pe diferite grosimi
cerute pe unitatea de suprafata (m3/ha sau t/ha) a oricaror alte rezultate.
Porozitatea solului. Porozitatea este insusirea unui corp, cum ar fi solul, de a prezenta un sistem de pori,
care pot fi umputi cu aer sau cu apa.
Totalitatea porilor, exprimata in procente din volumul solului in asezare naturaIa, reprezinta porozitatea
totala: Ea se poate calcula cu relatia:
Da
Pentru obtinerea notei de bonitare, din multitudinea conditiilor de mediu care caracterizeaza fiecare
unitate de teren ecologic omogena (TEO) delimitata prin studiul pedologic, s-au ales numai cele
considerate mai importante , mai usor si mai precis masurabile si anume:
In cadrul fiecarui indicator tehnologic s-au separat si subclase de terenuri. Clasele impart sau
grupeaza terenurile in functie de intensitatea restrictiilor sau a necesitatilor lucrarilor respective de
ameliorare:
fara restrictii sau fara necesitatea de lucrari ameliorative;
cu restrictii mici sau cu necesitatea de lucrari de prevenire etc.
Subclasele impart sau grupeaza terenurile dupa natura restrictiilor sau specificul tehnologiilor
culturale, ca de exemplu: exces de umiditate freatica, panta si eroziunea in suprafata, salinizare, roca dura
superficiala, schelet, volum edafic redus si capacitatea de apa utila redusa etc.
Separarea claselor si subclaselor se face cu ajutorul indicatorilor de caracterizare a solurilor si
terenurilor amintiti mai sus.
Asupra cuantumului de recolta ce se obtine la unitatea de suprafata, actioneaza un ansamblu de
factori naturali si antropici care determina modul de crestere si rodire a plantelor. Pe langa factorii de mai
sus actioneaza si nivelul investitiilor la unitatea de suprafata cat si raportul terenului fata de piata de
desfacere, care genereza diferentierea cheltuielilor de transport si in final venitul net la ha.
Expresia cea mai elocventa a diferentei de potential de productie a terenului si a pozitiei lui fata de
piata de desfacere este data de diferentierea productivitatii muncii in agricultura. O ora sau o zi de munca
prestata de un lucrator cu acelasi grad de calitate poate produce o cantitate de recolta cu totul diferita si
respectiv un venit global si net puternic diferentiate intre ele in raport cu capacitatea de productie a
terenului si respectiv cu costuri de productie a unei unitati (cantitati). Astfel, pentru producerea unei
recolte de 8-10 t/ha de porumb pe cernoziom freatic umed sunt necesare tot atatea ore de munca ca si
pentru o recolta de 2-3 tone ce se obtin pe soluri podzolice sau pe cele erodate, cu exceptia diferentei de
ore necesare transportului diferentei de recolta. Rezulta ca porumbul, va fi de 2-3 ori mai ieftin pe
cernoziomul freatic umed decat cel de pe solurile slab fertile, dar venitul net la ha va fi diferentiat de la
zero in cazul unor recolte de sub 2500 kg/ha.
Se cunoaste ca recolta nu este o functie simpla determinata numai de gradul de fertilitate a
terenului, ci o functie complexa data de cele 3 grupe de factori:
N- natura, calitatea pamantului si a climei ;
B- biologia, calitatea solurilor si a hibrizilor de plante;
M- cantitatea de munca vie si materializata care se depune pentru obtinerea recoltei.
Acest din urma factor – munca- pentru obtinerea de recolte, trebuie analizat extrem de atent,
intrucat la realizarea recoltei in ultima instanta nu contribuie numai cei din agricultura, ci toti care lucreaza
pentru faurirea uneltelor necesare cultivarii plantelor, tractoare, masini pentru producerea ingrasamintelor,
a insecto-fungicidelor etc.
Calculele recente arata ca ponderea celor care lucreaza in ansamblul economiei nationale pentru
producerea hranei este de 32-34%. Desigur, cantitatea de munca si cheltuiala de energie la unitatea de
produs agricol difera de la o epoca la alta si de la o tara la alta.
Prin realizarea lucrarilor de bonitare a terenurilor agricole se cer rezolvate urmatoarele probleme:
o Precizarea capacitatii de productie a terenului pentru diferite plante de cultura, plantatii pomicole
si viticole si pajisti naturale;
o Precizarea celor mai rationale repartitii a culturilor pe teritoriul - fundamentarea lucrarilor de
zonare si profilare a productiei agricole;
o Stabilirea cauzelor care limiteaza capacitatea de productie si evidentierea lor in vederea
diminuarii sau inlaturarii efectelor negative care limiteaza recoltele;
o Fundamentarea masurilor economice pentru evidentierea si comensurarea rentei funciare
diferentiale in vederea preluarii si redistribuirii acesteia, pentru asigurarea echitatii social-
economice pentru toti lucratorii din agricultura.
Metodica actuala de bonitare respecta in ansamblu metodica larg cunoscuta si utilizata in Romania,
dar se deosebeste prin aceea ca este mult mai analitica si obliga pe cel care o aplica sa fie extrem de atent
atunci cand studiaza terenul pentru bonitare.
Grupele de factori dupa care se face determinarea notei de bonitare sunt:
o SOLUL cu urmatoarele insusiri:
volumul edafic util;
textura;
continutul de humus;
reactia;
starea de gleizare sau pseudogleizare;
starea de salinizare sau solonetizare.
o CLIMA:
temperatura medie anuala cu precipitatiile medii anuale, corectate in raport cu numarul de luni de
seceta, de panta si de expozitie.
o RELIEFUL – panta terenului.
o ADANCIMEA, NATURA SI OSCILATIA APEI FREATICE.
Pentru a evita erorile de interpretare a hartilor de sol, realizate pe teritoriul tarii noastre in diferite
etape, s-a renuntat la stabilirea directa a notelor de bonitare pe tipuri si subtipuri de sol ca in vechile
scheme si se presupune utilizarea datelor concrete de caracterizare a solurilor pentru care se face
bonitarea. De asemenea s-a renuntat la impartirea numarului de puncte pe cele patru grupe de factori (sol,
clima, relief, hidrologie), procedandu-se la determinariea favorabilitatii terenului pentru o anumita cultura,
prin inmultirea intre ei a indicilor fiecarui factor in parte.
Indicii sunt egali cu 1 atunci cand insusirea considerata este in optim fata de exigentele plantei sau
au valori subunitare, mergand in unele cazuri pana la zero, atunci cand factorul devine limitativ pentru
planta luata in considerare, iar orice valoare inmultita cu zero devine zero. Aplicand acest procedeu se
respecta principiul egalei importante ecologice a factorilor de vegetatie, precum si legea minimului lui
Leiebig exprimata atat de plastic prin schema ciubarului lui Dobinek.
Luarea in considerare a unui numar relativ restrans de insusiri ale factorilor de mediu a fost facuta
in urma unei analize indelungate si amanuntite a interactiunii factorilor intre ei si a acestora cu recolta a
numeroase plante.
Alegera factorilor s-a facut si pentru faptul ca in lucrarile de cartare existente nu se gasesc
intotdeauna date cu privire la unele analize mai moderne sau mai complicate. Cel mai bun exemplu sub
acest aspect este cel de utilizare in scheme de bonitare a texturii in locul capacitatii de apa utila a solului, a
porozitatii de aeratie sau a suctiunii acestuia.
Cele trei determinari nu sunt facute decat pentru o mica parte din soluri, ele dau o imagine mult
mai corecta asupra relatiilor solului cu apa decat textura, determinata in toate studiile efectuate. Bazandu-
se pe faptul ca intre textura solului si insusirile enumerate mai sus exista o corelatie destul de buna, s-a
folosit aceasta din urma, ca o insusire sintetica pe baza careia sa se faca bonitarea insusirilor fizice ale
solului.
Formula generala de calcul a notei de bonitare a terenului pentru o anumita cultura este
urmatoarea:
Y = x1· x2 ·...· 100
rezultatul putand fi egal sau mai mic decat 100.
Pentru precizarea valorii indicilor caracteristici pentru fiecare insusire a factorilor de mediu pentru
fiecare din plantele luate in considerare, s-au alcatuit grafice (monograme) bazate pe calcule matematice,
prezentate partial anterior si extrapolare atat pentru intregul interval de manifestare a insusirilor cat si
pentru toate plantele luate in considerare, aceasta reprezentand de fapt miezul intregii metodici de
bonitare. Folosirea lor corecta pe baza cunoasterii aprofundate a conditiilor concrete de pe teren, asigura o
buna reusita a operatiilor de bonitare pentru a putea stabili corect capacitatea reala de productie a fiecarei
portiuni de teritoriu.
Pentru fiecare cultura s-a tinut seama de particularitatile si cerintele acesteia, rapoartele la
indicatorii folositi pentru caracterizarea insusirilor factorilor de mediu.
O atentie deosebita s-a acordat indicatorilor sintetici la tipul texturii solului, volumului edafic util
si mai ales climei. In cele ce urmeaza se prezinta particularitatile privind aprecierea influentei factorilor
naturali si stabilirea notelor de bonitare prin analiza fiecarei insusiri pentru culturile sau folosintele luate
in consideratie.
nepotentata, iar cele cu peste 100 puncte cu XI - XV (XI- .pentru 101-110 puncte si 15 puncte pentru
>141 puncte) si respectiv A+, > 101 puncte.
Cele 15, respectiv 6 clase de favorabilitate sunt evidentiate pe harta si in legenda prin culorile redate in
anexa 3-33 din MESP, volumul 2, 1987.
lncadrarea in clase si grupe de clase de bonitare se face in functie de nota de bonitare.
Informatia necesara rezolvarii acestor probleme trebuie sa fie exprimata parametric si nu numai calitativ,
pentru ca ea sa poata fi utilizata direct in productie.
In acest caz, constituirea si delimitarea unitatilor de teritoriu ecologic omogen se face tinandu-se
seama de:
a) relief, respectiv altitudini, forme majore si minore, panta, expozitie;
b) hidrologie - adancimea si natura apei freatice, inundabilitatea, oscilatia nivelului freatic, bazine
hidrografice;
f) interventii antropice - indiguiri, desecari, combaterea eroziunii, irigatii, distrugeri sau reconstruiri ale
solului etc
In aceasta etapa se obtine planul topografic al teritoriului administrativ la scara 1:5000-1:10000, completat
cu toate datele tehnice rezultate in urma aplicarii prevederilor legilor fondului funciar.
- domiciliul/sediul proprietarilor;
- tipul de proprietate;
- modul de detinere;
In aceasta etapa se realizeaza documentatia privitoare la restul tematicii, inclusiv multiplicarea pieselor
scrise si desenate, cu respectarea prezentelor norme tehnice.
Aceasta etapa se incheie o data cu predarea documentatiei, corespunzator termenului stabilit prin
contractul de proiectare.
1. Asezarea geografica
La acest punct se vor face referiri la localizarea terenului studiat in cadrul judetului, asezarea fata de
resedinta acestuia sau fata de alte localitati mai importante si la caile de comunicatie (sosele, drumuri
judetene, cai ferate) care inlesnesc accesul in zona. De asemenea, se vor evidentia vecinii teritoriului
comunal, in ordinea punctelor cardinale.
Acest punct va cuprinde consideratii de ordin general asupra conditiilor de relief, clima si vegetatie din
zona.
2.1. Geomorfologia teritoriului se va prezenta pe scurt, tinându-se seama de roca subiacenta, materialul
parental al solului, de formele de macrorelief (deal, câmpie, terasa, lunca) si de formele de microrelief
(suprafata plana, versant, crov, fund de vale etc.). Acolo unde este cazul se vor specifica altitudinile
maxime, medii, minime, panta generala si gradul de fragmentare a reliefului, precum si elemente de
hidrografie si hidrogeologie.
2.2. Clima, unul dintre principalii factori care conditioneaza geneza si repartitia solurilor, va fi tratata din
punct de vedere al valorii temperaturilor medii anuale multianuale, temperaturii medii a lunii cele mai
calde si a lunii cele mai reci, precum si din punct de vedere al amplitudinilor termice pentru incadrarea
climatica a zonei. De asemenea, vor fi prezentate cantitatea medie multianuala a precipitatiilor si repartitia
lor sezoniera. Regimul eolian va fi tratat in functie de frecventa si intensitatea vânturilor pe directii.
2.3. Vegetatia, sursa de baza a resturilor organice care participa la formarea humusului, va fi prezentata
dupa urmatoarea structura:
- vegetatia lemnoasa;
- vegetatia ierboasa;
- vegetatia cultivata.
Legenda unitatilor de sol trebuie completata, unde este cazul, cu date privind alunecarile sau alte forme de
relief, inundabilitatea terenului prin revarsare, excesul de umiditate de suprafata, poluarea solului, preluate
din studiul pedologic sau observatiile directe la teren. Elaborarea bonitarii terenurilor agricole se face pe
baza instructiunilor de lucru editate de I.C.P.A. in anul 1987.
Inainte de a incepe faza de lucru in teren este necesara organizarea unei discutii cu cadrele de specialitate
din comuna sau cu administratorii exploatatiilor agricole, in care sa se faca un schimb de idei asupra
obiectivelor urmarite;
Se va face pe baza notelor de bonitare in conditii naturale, calculate cu ajutorul indicatorilor de bonitare
pentru fiecare unitate de T.E.O.Unitatile de T.E.O. derivate din unitatile de sol (preluate din studiile
pedologice) sunt reprezentate grafic pe harta de T.E.O. prin suprapunerea hartii de soluri, cu caracter de
lucru, cu unitatile cartografice delimitate pe baza tuturor indicatorilor mentionati.Numerotarea unitatilor
de T.E.O. se va face separat pentru fiecare unitate studiata, iar ordinea numerotarii va fi data de numarul
curent din lista de soluri. Desi in tabel este prezentat un numar mai mare de indicatori, in mod obligatoriu
vor fi completate coloanele cu indicatorii care vor servi la delimitarea si constituirea unitatilor de T.E.O.
(indicatori divizori de T.E.O.), precum si coloanele rezervate indicatorilor care vor servi la bonitarea si
caracterizarea tehnologica a terenurilor agricole.