PARTEA a-I-a 4.2, SELECTIA PENTRU PRODUCTIA DE CARNE Ameliorarea ovinelor pentru came trebuie si includd urmatoarele obiective principale: imbunatatirea fertii atii, cresterea precocitatii exprimata prin ameliorarea vitezei de crestere si a capacitijii de valorificare a hranei si imbundtitirea calitaqii carcasei Numérul_de_miei_objimgi — reprezinta, in principal, apanajul activitayii de reproductie de Ja nivelul fermei materializata printr-o serie de indicatori: fecunditatea, prolificitatea, freeventa fatdrilor, introducerea timpurie la mont a mioarelor. starea de sanatate a animalelor, ete. Numarul de produsi realizati pe fiecare oaie-matea conditioneaza in mare masura rentabilitatea cresterii ovinelor si este conditionat de fertilitatea animalelor. Din sinteza efectuata de Turner (1969) pe diferite rase, reiese ca valorile hi Ati pentru numarul dde miei fatati de lao oaie montatd sunt cuprinse intre 0 si 0,35, iar valorile repetabilitaqii intre 0,01-0.30. Frecventa cea mai ridicata a valorilor se constata in jur de 0.10 pentru heritabilitate si 0.15 pentru repetabilitate Pentru ameliorarea acestui caracter prin selectie se recomanda: selectia pe familii: sel ia pentru fitari multiple si eliminarea de la selectie a sterpelor. Principalii indici de reproductie (tabelul nr. 70) pot avea un determinism genetic si o heritabilitate diferita (Desvignes. 1968, citat de Mochnacs si colab..1978). si pot infuenta, in totalitate sau partial productivitatea totald a animalelor. Valorite heritabilitigi si repetabilitagii principalilor indici de reproductie (adaptare dupa Turner, 1969) Tabelul nr. 70 Thole de eprodie Repwaliatea ] dey | Inte de producto (Gy) 001-073 Inde de erat Pa) 01-030 0.00.00 Inte aparet de steritatetS) d.o0.0.03 Inte de pralitcate >) 0.04-0.26 | 192Viteza de_crestere a mieilor - in ameliorarea acestei insusiri trebuie sa se tind seama de o serie de factori, cei mai importan{i fiind: individul, rasa, sexul, greutatea la nastere, productia de lapte a mamei, tipul de Ritare gi varsta oii-mame. Diferenjele dintre indivizi pot fi mai mari decat diferentele dintre rase si lini Heritabilitatea greutatii corporale evolueaza astfe la nastere b= 0,25-0,30; = la infarcare. voces 10-0,35; - dupa injarcare..... ++ «+ h?=0,37-0,42; Valorile mai mari ale heritabilitayii dupa injareare se datorese reducerii efectului matern si exteriorizarii mai pronunjate a factorilor genetici proprii ai mieilor. Mieii ce apartin raselor de format mare Suffolk, Ile de France, Berrichonne du Cher) au 0 vitez de crestere mai mare in raport cu rasele de format mic (Southdown. Charmoise). Masculii se nase cu 5-10 % mai grei decat femelele gi realizeazi un spor de crestere mai bun Greutatea la nastere a mielului este in strdnsd legatu u viteza lui de crestere, cele doua insusiti fiind corelate pozitiv (r= +0.14 si + 0.44), ceca difen e demonstreaz’ c& ele de greutate la nastere se repercuteaza in mod sigur asupra cresterii ulterioare. Greutatea la nastere find considerata ca un indice de erestere prenatal, trebuie si fie inclusa intr-un program de selectie Gemenii se nase cu 16-30 % mai usori decat miei din fatari simple. Ca o consecinga a faptului ca cele care fata gemeni dispun de un plus de lapte de numai 30-50 % mai mare, diferenta de greutate intre cele doud categorii se accentueaza si mai mult dupa nastere, devenind maxima in jurul varstei ingércarii. Dupa intareare, la miei dubli, desi realizeaza 0 crestere compensatoare, totugi se semnaleaz, fay de mieii din fatari simple, existenfa unor diferente si la varsta de un an. Efectul varstei olor este sesizabil la ingarcare, prin formatul mai mare al m proveniti de Ia oile adulte fata de mioare, deviatia atingand valoarea de 5%. Sintetizarea rezultatelor experimentale obtinute pani in prezent sugereazA ci un eventual program de selectie va trebui intocmit pe baza a doua criterii principale. si anume: viteza de crestere a mieilor in prima lund, reprezentind capacitatea de alaptare a mamei si viteza de crestere ulterioaré, mai reprezentativa pentru aptitudinile de crestereproprii mieilor. O astfel de schema este in mod cert mai corespunzitoare si produce 0 ameliorare genetic& rapidi a greutitii la infarcare decat selectia directa asupra acestui aracter. Ameliorarea calitaqii cdrnii de ovine, din punct de vedere al selectiei, se accept urmitoarele elemente prin analiza cirora se interpreteazd calitatea c&rni greutatea si conformatia carcasei si raportul intre macrocomponente. inte cutatea si calitatea careasei exist © corelatie fenotipica pozitiva, cu tendinta de erestere odatd cu inaintarea in varstd. Totusi, greutatea carcasei reprezinta unul din elementele de calitate cele mai variabile, fiind rezultatul cererii diferite a consumatorilor, care se schimbai in functie de fara, regiune, rasa animalului, sistemul de producere al carcaselor. Procedi e de selectie dup’ conformatia carcasei sunt impuse mai mult de tehnicile de masurare si apreciere, decat de marimea valorii h?, desi insusirile de calitate se transmit bine prin ereditate: h? = +0,4 la +0,8 intre compozitia fizica a carcasei, pe de o parte si viteza de crestere, greutate si format, pe de alta parte, s-au stsbilit uncle legaturi. Astfel, mieii din fia ple au o vitez mai bund de crestere si tind si aiba o east mai grasa; carcasele mai grele sunt mai bine conformate, dar si mai grase si cu osatura mai usoar’; viteza cea mai mare de crestere o realizeazi mieii din rasele cu format mare, Mieli apartindnd raselor mai mici ( Southdown) au de obicei un exces de grasime, daca sunt sacrificati la greutagi mai mari si de aceea se preconizeaza folosirea raselor mai mari care genereaz3 carease mai grele, acestea fiind cdutate pe piata. Compozitia tisulara, exprimata prin raportul intre macrocomponente ( oase- muschi-grasime), este un indicator al calitatii carcaselor. in general, oile care nu-si dezvolta musculatura, depun grasime. Rasele rustice au tendinja de a acumula grasime inten inichilor, intermuscular jurul i mai putin subcutant, ca rasele specializate de tipul ~Down”, Pentru maximizarea producerii cAmnii de oaie au fost dezvoltate 2 programe Colburn si Bradford (Horia Grosu, 2003), care au in vedere producerea tatilor de miei pentru ingrasare si ameliorarea calitatii carcasei descendentilor. Bradford (1974, citat de H. Grosu, 2003), elaboreaza un plan de selectie pe descendenti pentru calitatea carcasei 194intr-o linie dimensionata astfel ineat sa asigure tatii de berbeci necesari pentru incrucigarea cu o parte din oile existente intr-un modul de | milion de oi. Linia (figura nr. 25) este formata din 1000 de femele si 40 de masculi anual reformandu-se 250 de oi si toti berbeci Figura nr. 2S— Programul Bradford (dupa H. Grosu, 2003) Luaindu-se calcul natalitatea de 1,25 si supravietuirea de 0,8, rezulta 500 de masculi (femelele sunt afluite etre ingragetorii ) care vor fi testati, pe baza greutitii vi la 6 luni si vor fi repartizati astf rimii 100 vor fi testati pe descendenti, urmatorii 200 vor fi afluiti ire fermele de multiplicare, iar ultimii 200 vor fi sacrificati Cei 100 de masculi testafi dupa descendenti sunt imperechiati fiecare cu cite 25 de oi. Din cei de produsi rezultati 12.5 (masculi si femele ) sunt sacrificati, restul 6.25 masculi si 6,25 femele rman nesacrificati, femelele fiind ut ate la inlocuirea reformei efectivului matca. Pe baza rezultatelor obtinute in urma sacrificdrii descendentilor din cei 100 de candidati se promoveaza in mated cei mai buni 40, restul de 60 fiind trimisi catre fermele de multiplicare. 4.3. SELECTIA P Productia de lapte este determinata poligenic si influentati de o set ‘TRU PRODUCTIA DE LAPTE de factor de mediu si tehnologici. Pentru acest motiv, nu au putut fi ined determinate cu precizie genele responsabile si interactiunea dintre ele, sau dintre acestea si conditiile de mediu. Heritabilitatea productiei de lapte (h = 0,30) nu este pe deplin acceptata, iar diferenja mare intre rezultatele objinute, chiar pentru aceeasi rasi, se explici prin 19sheterogenitatea oilor sub aspectul puritifii de rasa, diferentele de hranire, lipsa unui control meticulos gi metodic al productiei de lapte, lipsa preciziei metodelor de control, ete O pa ovinelor pentru productia de lapte const in aceea ca heritabilitatea primei lactatii este mai ridicatd decét a lactatiilor urmdtoare si de aceea este mai efeienta selectia pe baz inregistrarilor de la prima lactatie, decat pe bazi mediei mai multor lactai Selectia oilor pentru productia de lapte se face in special in farile din bazinul mediteranean, ct care sunt ioare de rase specializate, in baza performangelor proprii exprimate in abateri de la media populafiei. Aceastd actiune trebuie sa aiba la baza rezultatele controlului of ial al producti de lapte, iar pentru mai mult certitudine se pot lua in consideratie si performantele ascendentilor, rudelor colaterale si descendentilor. in cazul tarilor unde aceasti productie nu reprezinté elementul dominant al exploatarii si unde nu se cresc rase specializate pentru lapte se poate realiza si o selectie indirecta I indu-se in calcul: viteza de crestere a mieilor, greutatea mieilor la ingircare, dezvoltarea glandei mamare, etc. Este cunoscut faptul e8, in aceleasi conditii de mediu, in cadrul aceleeasi turme exist 0 pronunfatd variabilitate a productiei de lapte, coeficientul de variatie poate avea valori de 30 % si chiar mai ridicate. Dupa anul 1990 evaluarea genetica a ovinelor pentru tapte a fost realizata prin metodologia BLUP, adoptata de o serie de (ari: Franta, Italia, Spania, ete. Selectia in directia productiei de lapte nu are consecinte neg fe asupra nici unei alte insusiri, dacd se asigurd cerinjele de hrand, dimpotriva are un efect pozitiv asupra producfiei de lind, a greutatii corporate a oilor-mame cit sia mieilor. in ceea ce priveste compozitia laptelui, a stabilit 0 strnsa dependenta intre continutul de grasime si cel de proteine din lapte. Selectia pentru ridicarea procentului de proteine are ca urmare cresterea si a procentului de grasime. intre cantitatea de lapte si cantitatea de grdsime, corelatia este negativa. De exemplu, rasa Friza, cu 0 cantitate mare de lapte (500-600), are un procent mediu de grisime relativ mai scazut (6.2 %), fata de alte rase. Datoritd extinderii: mulsul au fost introduse, in ultimul mecanic, in unele ai timp, noi criterii de selectie: forma si marimea ugerului, dispunerea sfarcurilor, usuringacliberarii laptelui. Viteza de muls condifioneaza atit productia pe mulsoare, cat si productia totala de lapte. Toate aceste caracteristici se pot usor ameliora prin selectie, 5-06). fiind puternic determinate ereditar (h? Unul dintre cele mai eficiente programe de ameliorare este cel al rasei Lacaune (figura nr. 26) in Franta, care la nivelul anului 1993 se derula pe un efectiv de cca. 750 000 femele. isin “Sinasein| eros Figura nr. 26~ Schema programului de ameliorare la rasa Lacaune (dup H. Grosu, 2003) in cadrul acestui program efectivul de ovine este structurat in: nucleul de elita cu un efectiv de 156 624 oi (376 crescatori) si fermele comerciale cu un efectiv de $93 376 oi (2 261 crescatorii). Din femelele nucleului de elita 126 000 au fost insdmantate artificial, 45 % cu material seminal de la 450 berbecuti in testare si 55 % cu material seminal de la 467 berbeci test electionati i pe descendenfi. Din aceste imperecheri vor fi 2.345 masculi din care 1512 vor intra centrele de crestere la varsta de | lund. La varsta in_urma selectici pe performante proprii pentru greutatea vie si conformatia corporal, 450 vor intra in centrele de insiméntati artificiale, unde la varsta de 8 luni vor incepe testul pe descendenti. Pentru rasele noastre a fost elaborat un program de ameliorare (H. Grosu, 2002) pentru imbunatijirea cantitajii de lapte la rasa Carabasi. Pornind de la o marime a populati de 2 000 de oi, prin modelare matematica, s-a incercat gisirea unei structuri 197optime a mateii (tabelul nr. 71), in conditiile in care populatia activa a fost impart doua grupe: elita si testa Structura optima a matcii (2000 oj )in vederea selectiei pe descendenti pentru cantitatea de lapte, la rasa Carabasa (dupa H. Grosu, 2003) : Tabelul nr. 71 Progresul ex [tes [capa |e [Nt | tomineneesist Aca ees | TESTS wa |tare | cit. de | fii | poe - —_ esa (aG) 0) | (2) | testare | ce | P° PMN [it [MMT] 1Tr Toa [eo M “70 [30 [307 TS [or [ost | ioe [ose7 [os [oees [O50 [Oia [ta L_ | 7 {so 1 jo |o |o [oo }a0 [aio fo fos fost [15075 | 1.166 [OS [owes [oss [ola [1a 1 8 ris {ss 30 | 50 7 [7s [oats [Tas [1335 [os | omas [osea [ors | 13 |i s |e w lo [or |e [7 OS [0683 [0589 [015 [15 ris | 30 [70 [77 fr fos OS [0483 [0.650 [0,16 | 16 ! fof ria fe |e | Progresul genetic anual a fost estimat pentru cele patru cdi de transmitere a genelor: mame de mame, mame de tafi, tafi de tafi si tati de mame, conform formulei: Rant Rut RritRiw 6) Tye? Part Trt Ti exe de 1:25, durata medie de exploatare, 3 ani la berbeci de 3,5 ani (MM), 5 ani (MT), luandu-se in calcul: raportul de si 4 ani la oi, supravietuirea 80 %, intervalul intre generé 4,75 ani (TT). in urma modelarii s-a gasit ca variant& optima structura matcii de 30 % clit si 70 % testare, variant in care acuratetea selectici mamelor de tafi ramane 1 de tafi creste de 1,3 ori, comparativ cu varianta cu 30 % 4.4, SELECTIA OVINELOR PENTRU PRODUCTIA DE LANA. Lana brutd, se compune din lana curata (W), usuc (U,), impuritai telurice (1,), impuritai vegetale (1,) si apa, dar pentru valorificare este solicitaté numai “Idna curaid”, 198astfel ci atenjia producatorilor trebuie s8 fie indreptata pentru obinerea unei cantitayi cat mai mari de astfel de lina. Din punet de vedere al ameliorarii, selectia dupd cantitatea de lind bruid, asa cum se practicd la noi, permite implicit si selectionarea exemplarelor cu mult lind curata, pentru faptul e& intre cantitatea de lana bruta si cantitatea de land curatd exista 0 ridicata corelajie pozitiva atét fenotipica (yp = +0,81 la +0,85), cat si genotipicd ((yG +0,65 la +0,82). a rid Aceasti corelatie poz! fi oferd mai putind garantie pentru selectia berbecilor, deoarece indicele de utilizare este de | berbec la 50 de oi, in cazul montei si de 1 : 1000 oi (chiar mai mult) in cazul insdmanjarilor artificiale. Pentru aceste motive, si pentru faptul ca berbecii contribuie la edstigurile genetice proportional cu marimea diferentelor de selectie, se recomand ca cei repartizati in refeaua de reproductie sd fie selectionati sub raportul productiei de Idna euratd. Productia de kina curat, la randul are 0 serie de componenti care contribuie la realizarea ei. Astfel. selectia pentru cantitatea de ldnd curatd se realizeazi {inand seama de efectul urmatorilor factor Suprafata pielii acoperitd cu ldnd (S) - cantitatea de lind curata este in stransa legatura cu suprafaja pielii acoperitd cu lini. Aceast® suprafag’, din punct de vedere practic, pe animalul viu, este greu de determinat. Pentru acest motiv, in. practi suprafaja piclii se determina pe baz greutitii corporale, folosind o serie de relatii, din care, cea mai folosita este urmatoarea: $= 10126 in care : $ este exprimat in m?, iar G in kg Din determinarile efectuate a rezultat ca dublarea greutati corporale nu atrage dupa sine dublarea productiei de Lina, in cazul pastrarii constante a desimii, lungimii si diametrului fibrelor, ci sporirea acesteia de 1,5 ori, sporire, care nu poate acoperi, din punet de vedere economic cheltuielile reclamate de intre oi cu o greutate jerea un sporité. Aceasta ipotezi a fost verificata si confirmati la noi in ara de cercetirile efectuate pe un efectiv de peste 30 mii oi Merinos de Transilvania (1973). S-a constatat,de exemplu cd, in timp ce 0 oaie de 30 kg produce, raportat la 100 kg corp, 14.6 kg 18nd, © oaie de 60 kg produce doar 9.8 kg. Din punct de vedere al suprafetei acoperita cu lina, intereseaza si extinderea ei pe cap si membre si in mod deosebit pe abdomen, dat fiind suprafaja mai mare a acestei regiuni. Cu privire la extinderea lanii pe cap si membre, s-a admis c& ar fi corelata si cu 0 cantitate mai mare pe corp. Rezultatele de pana acum nu sunt suficient de concludente. Extinderea lini pe abdomen are de obicei un coeficient h suficient de ridicat s& permita selectia fenotipica dupa acest caracter Rezervele de piele (R) - se admite c& productia de lind este proportionala cu suprafata pielii gi e& aceasta productie poate fi marita prin sporirea numarului de pliuri ale pielii. Selectia pentru rezervele de piele se realizeaza usor, deoarece aceasta insusire are repetabilitate limitatd CR=0.50-0,70, se transmite bine ereditar ( h? = 0,20-0,70) si este pozitiv corelata cu productia de land bruta, atit fenotipic yp = +0,27 + 0.35, cat si genetic a+ 04 1G Selectia pentru majoritatea cutelor de piele nu este ins sat, deoarece atrage dupa sine o serie de dezavantaje privind calitatea lanii, scdderea rezistentei organice si sporirea di cultaii la tuns. Ca urmare, selectia este dirijata spre tipul cu pliuri moderate pe corp si cu 2-3 “cravate” pe gat. Estimarea gradului de cutare a pielii se efectueazé pe baz unor ute normale; C (+): standarde fotografice, in 3-4 clase ce se noteaza : C (-): fara cute; cute numeroase si CC: foarte puternic cutat. Desimea fibrelor (N) - selec{ia directi pentru desimea fibrelor pe unitatea de suprafata a pielii reprezinta cel mai eficient procedeu de a mari greutatea cojocului fara a diminua calitatea. Prin urmare, selectia direct’ pentru desimea fibrelor sporeste greutatea Janii produsa pe unitatea de suprafata a pielii si reduce diametrul acestora, Estimarea desimii lanii se efectueazd prin urmatoarele metode: gravimetric’, fotografica, histologicd sau prin palpare. La noi, in practic’, se foloseste curent metoda subiectiv: (palparea). Diametrul fibrelor (D) - este principalul indicator al calitafi, indeosebi in cazul lanurilor fine si semifine, Selectia oilor numai dupa cantitatea de Kind tuns in cazul unei anumite categorii sau rase, fara a lua in seama si diametrul fibrelor, poate duce la 200pierderea finetei. Corelatia intre cantitatea de lana curata si diametrul fibrelor este de yp70.14 la 0,44, iar ¥G=0,16 la 0,35 cea ce inseamna cd odata cu majorarea productiei de lana, creste si diametrul fibrelor, deci finefea seade. Co jentul de heritabilitate al diametrului fibrelor find 0,20-0,60, rezulta ca selectia fenotipica poate fi practicata cu succes, iar coeficientul de repetabilitate (0,50- 0,70) este suficient ca finetea sa fie inregistrata o singuré data pentru intreaga viaya a animalului. Diametrul fibrelor prezinta o apreciabila variatie in functie si de factorii de mediu, in special legat de nivelul de nutrijie. Din punct de vedere al selectiei in cadrul unei anumite rase, intereseaza, in primul rnd, varia le corporale si intre fibre in cadrul aceleeasi regiuni corporale. De exemplu, la berbecii din rasa Merinos de Stavropol, folositi Ja ameliorarea ovinelor noastre, coeficientul de variatie ~ intre indivizi. -intre regiuni . = intre fibre in cadrul guvitei... Lungimea fibrelor (L) ~ importana lun cresterea ei, creste si productia de Lina. Corelay consta in faptul 4, simultan cu tre lungime si cantitatea de land eurata (W) este mai mare decat intre lungime si lina nespalata (G): L-W+0,35 la +039 L— G+0,25 la +030 Corelatia dintre cantitatea de land si lungimea ei permite prognosticarea cantitati de lana nespalata pe bazi Iungimii ei. Astfel, pentru Merinosul de Stavropol s-a stabilit urmatoarea ecuatie de regresie intre lungime (L) si cantitatea de lina nespalaté (G). din care rezulta cd majorarea lungimii suvitei: G = 2,24 + 0.505 L la spati, peste media turmei, cu I em, determina sporirea productiei de land nespalata cu 0,5 ke. Valorile ridicate ale heritabilitayii (0,30-0,70), dar mai ales ale repetabilita (0,60-0,80) indi eficienta selectiei si faptul c& este suficient a inregistra valoarea lungimii suvigei o singura data Selectia pentru productia de Lina la noi in tara se bazeazd pe controlul oficial al productiei de lana. 2014.5. SELECTIA PENTRU PRODUCTIA DE PIELICELE © patticularitate a selectiei pentru pielicele o constituie faptul ca aprecierea pielicelelor trebuie efectuata in ‘a fatarii mieilor, luandu-se in considerare caracterele stabilite prin obiectivele ameliorarii si compardndu-se cu valoarea pa milor, pentru a se hotara mentinerea la reproductie sau reformarea acestora. in ceea ce priveste criteriile de selectie pentru pielicele, un sortiment standard unitar pentru mai multe tari nu este realizabil deoarece, fiecare mare centru de producere tic. a pielicelelor Karakul are un tip caracteri Cu toate ca tipurile mentionate: clasic (cu bucla rotunda), respectiv aplatisar cuprind actualmente numeroase sortimente comerciale, la care se adauga mereu altele, criteriile esentiale care intereseazA selectia rimén: forma si marimea buclelor, calitatea fibrelor si a buclajului si insusirile pielii. Aceste insusiri, care fac obiectul selectiei, au o heritabilitate ridicata (h? = 0,30- 0,70) ceea ce indica o buna eficienta a selectiei fenotipice a mieilor dupa performantele proprii. Pentru a marii precizia se poate recurge la selecjia dupa valoarea ascendentilor, dar mai ales la testarea dupa descendenti. in cazul oilor crescute pentru pielicele, testarea dupa descendent, nu mareste intervalul dintre generatii, flindc& aprecierea se face in primele zile dupa nastere. Sunt testati dupa descendenta berbecti Karakul, in varsta de 1,5 ani, de la care se obtin minimum 15 fii $i fice, care se compara cu contemporanii rezultati de la minimum rei berbeci crescuji in aceleasi conditiide mediu special. Valoarea de ameliorare: (PMB/PMC)*100 * (PMB — punciajul mediu al berbeculuiaflat in testare; PMC — punctajul medi ‘contemporanitor) conduce la gruparea berbecilor in: amelioratori indiferenti, cu deci amanata si inrdutaitori si conditioneaza utilizarea lor la reproductie. 2024.6. METODE UTILIZATE IN AMELIORAREA OVINELOR Totalitatea actiunilor tehnice care concura la folosirea superioara a fondului genetic existent, precum si la ridicarea potentialului biologic si productiv al populatiilor de ovine, constituie metodele de ameliorare ale speciei. Acestea metode sunt denumite dup modul cum se realizeazi imperecherea animalelor in procesul de reproductie: in cadrul rasei - ameliorarea in rasa curatd, sau intre rase diferite -ameliorarea prin incrucisare. 4.6.1, AMELIORAREA IN RASA CURATA, Reprezinta o metoda de ameliorare utilizata atunci cénd insusirile productive ale diferitelor rase si populatii de ovine corespund pe deplin scopului si obiectivelor propuse. in acest caz inmultirea efectivului se asigura prin imperecherea indivizilor in cadrul aceleeasi rase, iar procesul de ameliorare se desfigoara prin selectie, potrivirea perechilor si prin asigurarea unor conditii adecvate de crestere. in acest fel se izoleaza reproductiv un efectiv de ovine prin inlaturarea de la reproductie, in fiecare generatie, a unor indivizi cu insusiri fenotipice si potential genotipic necorespunzatoare si folo: a intens& a indivizilor cu insusiti dorite. Se formeaza, astfel, 0 baz’ genetic’ omogena, inmultindu-se numarul indivizilor homozigoti pentru insusirile dorite, cu un nivel superior al valorii productive. Reproducitorii_crescuti in rasi_curat se caracterizeaz& printr-o bazd geneticd foarte bine consolidatd, 0 constanta ridicaté a caracterelor si 0 capacitate sporité: de transmitere ereditaré ceea ce conduce, in final, la 0 asemdnare promuntata a descendentilor cu ascendentii. Cresterea in ras curati a unei rase de oi se practic atunci cand aceasta este bine adaptata la conditiile de mediu si a ajuns la un asa grad de ameliorare ineat nu poate fi imbunatayitd printr-o alta ras, precum si atunci cénd conditiile de medi nu permit cresterea altor rase. Aga sunt, spre exemplu, rasa Karakul si populatiile valoroase din varietatea alba a rasei Turcand. Rasele ameliorate de oj se cresc in stare curatéi pentru mentinerea unui nivel cantitativ si calitativ ris cat al productiei, pentru pastrarea unor insusiri valoroase de rezisten{3 si rusticitate si pentru folosirea lor in incrucisari industriale si de ameliorare aaltor rase (Merinosul australian, Merinosul de Palas, Karakul, Suffolk, Ile de France. etc.). Ameliorarea in rasa curatd se poate realiza prin practicarea urmatoarelor variante: rea imperecherilor heterogene si cresterea pe wrea imperecherilor omogene $i ili 204Cursul nr, 2.1. - Utilizarea imperecherilor omogene - este folosita la loturile de selectie utilizandu-se reproducdtori care au baza ereditara gi insusiri asemanatoare (uniformitatea bun lanii, un anumit tip de bucla, o anumiti nuanta de culoare, 0 calitate buna a cami, etc.) cu scopul mentinerii acestor insusiri la un nivel cat mai ridicat, in aceasta varianta femelele sunt impartite in grupe si fiecdrei grupe i se repartizeaza berbeci valorosi, care prezinta insusiri asemiinatoare cu ale oilor din grupa respectiva. in acest fel se practicd o reproductie inchis& in cadrul grupului si se face 0 selectie riguroas’, ceea ce duce la formarea in timp foarte scurt a unui grup omogen de ‘ovine cu insusiri bine conturate. in aceste grupuri descendentii sunt foarte asemanator iar_insusirile urmarite se consolideaz puternic, manifestindu-se evident si posibilitatea imperecherilor inrudite, ceea ce impune, periodic, in vederea evitirii aparitici .depresiunii de consangvinizare”, .,improspaitarea” singelui cu berbeci din alte grupe, ale cfror insusiri sunt asemanatoare. Di neconsangvine asigura formarea grupelor de ovine cu insusiri valoroase si omogene, fri ijarea corespunzatoare a cresterii in ras curata prin imperecheri omogene mnifstarea efectelor negative ale consangvinizari imperecherea unor reproducatori mai apropiat inrudifi intre ei decit_ media gradului de inrudire a turmei din care fac parte constituie 0 crestere prin consangvinizare. Mostenind de la ambii parinti aceleasi gene, exista sansa ca locusurile alele de pe aceiasi cromozomi omologi si fie ocupate de gene identice, crescdnd numarul locusurilor homozigote in detrimentul locusurilor heterozigote. Una din consecinfele importante ale consangvinitiqii o constituie faptul «: urma dirijarii imperecherilor inrudite intr-o turm’, vor rezulta grupe deosebite genetic i re ele, dar cu 0 mare asemanare in interiorul grupei, asa-numitele linii si famili. Efectele favorabile ale consangvinizarii se refer la fixarea si amplificarea in fenotip a unor caractere si insusiri dorite de catre crescator sir icarea capacitatii de trasnsmitere a acestor insusiri de eatre animalele utilizate la reproductie. Utilizarea necontrolati a acestui tip de incrucisfri, conduce la aparitia homozigotiei majoritatii alelelor s deasemenea, la aparitia unor genotipuri cu perechi de alele nedorite, care se vor manifesta fenotipic. Consangvinitatea produce 0 erestere afreevenei_genotipurilor homozigote, o descrestere a genotipurilor heterozigote si la aparitia depresiunii de consangvinizare” manifestati prin reducerea valorii_ medi fenotipice a unor caractere si a populatiei in sansamblu. Depresiunea de consangvinizare se manifest’ indeosebi asupra unor caractere legate de capacitatea reproductiva, a unor insusiri fiziologice: scdderea fecunditatii si a prolificitaqii, scaderea vitalitaqii, scdderea capacitatii de productie, etc. si poate determina aparitia unor monstruozitatii sia unor efecte morfo - fiziologice nedorite, ca urmare a inducerii homozigotiei unor gene recesive daundtoare, inclusiv a unor gene mutante. Pentru valorificarea majori a efectelor favorabile ale consangvinizatii, se va utiliza un grad moderat de consangvinizare si populatia respectiva va fi structuraté. pe linii si familii. - Utilizarea imperecherilor heterogene - se foloseste, in mod deosebit, in fermele de productie in scopul ridicarii capacitatii productive a populatiei de ovine intr-un timp relativ scurt. Aceste imperecheri se realizeaz& intre indivizi prezentind unele insusiti diferite si poate mentine, in populaia de ovine, o structurd, asemanatoare cu aceea rezultata ca urmare a imperecherilor libere, favorizand insusirile cantitative intermediare si reducdind frecventa variatiilor extreme. Efectuarea imperecherilor heterogene intre berbeci si oi din aceeasi rasa, dar din populatii si zone diferite se apliea pe larg pentru imbunatajirea unor insusiri si corectarea iar Ja unor defecte (daca intro populatie, la unele exemplare, lana este deasi si scu altele este mai lung& dar rara, se practic’ imperecheri intre reprodueatori cu insusiri diferentiate, rezultatele putand fi cele scontate, numai dac& reproducatorii sunt homozigofi pentru insusirile respective). imperecherile_heterogene se folosesc pentru ridicarea vitalititi si rezistentei unei populatii de ovine, ce se afld in platou. din punct de vedere productiv si pentru inlaturarea efectelor nedorite ale consangvinizarii si ale unor imperecheri omogene. ~ Structurarea ovinelor pe baza de linii si familii ~ are drept scop principal transformarea unor populatii_pornind de la indivizi la grupe miei, apoi la masa populatiei de ovine, aplicand selectia genotipiea. Se formeaza astfel familii gi linii, prin extinderea 206in grup a insusirilor valoroase ale unor indivizi, realizéndu-se 0 inlocuire partiala a genofondului grupului, dar pastrandu-se structura heterozigota a acestuia unitate un anumit in acest scop, este necesar s& se formeze sisi se menind j numar de linii gi de berbeci in cadrul fiecarei linii, evitandu-se consangvinizarea stransa ce poate apare atunci cand un efectiv se creste intr-un numar mic de lini. Cénd se urmareste consolidarea unor insusiri valoroase, pe Kinga liniile zootehnice obisnuite se pot forma si linii consangvinizare, reprezentate de grupe de indivizi objinuti prin imperecheri stranse, timp de 3-5 generatii, iniilor_in cazul oilor cu Lind find si semifind se poate anumitor insusiri: linii cu Ina deasa, linii cu lana lunga, i in procesul de formare a urmari consolidat i cu lana, lucioasa si matdsoasa, linii cu usue de calitate superioara si randament ridicat la spalare, cu fine{e, uniformitate si omogenitate superioare a Kanii, linii cu ondulatii dese si uniforme ale lanii, ete, In cresterea oilor pentru carne si lapte se pot forma linii caracterizate prin: viteza si intensitate ridicata de crestere; consum specific redus de hrana; prolificitate ridicaté si productie superioara de lapte; came de calitate superioara, etc. in cadrul tipului pentru pielicele. liniile se pot caracteriza prin: buclaj de calitate superioara: desen si aspect de ansamblu frumos: luciu si matasozitate pronuntate. Liniile sunt parti integrante ale unei rase si pot rezista cdteva generati Pentru a se mengine efectul dorit, in incrucisarea dintre linii, este necesar si se stabileasca valoarea de combinabilitate a acestora. Liniile se caracterizeaza prin insusiri Ari foarte vaioroase de productie, robustefe si capacitate combinativa ridicata. La inceput consangyinizarea se menjine moderata, prin alternarea imperecherilor inrudite si neinrudite, iar in continuare, daca linia insasi si combinafiile ei se mentin ca foarte valoroase. se poate ridica gradul de consangvinizare. in timpul combinarilor selectia trebuie ficutd riguros, pentru fiecare individ in parte. La cresterea in ras curata se folosese in mod obisnuit lini neconsangvinizate sau consangvinizate moderat (coeficient de consangvinizare, 0,06-0,1). Combinarea liniilor consangvinizate in cadrul rasei poate spori nivelul unor insusiri, cum sunt: insusitile Hani ale pielicelelor, prolificitatea, precocitate capacitatea de akiptare, consum specific si altele. 207Un nivel mai ridicat de crestere poate fi asigurat si prin folosirea la reproductie. pe seara larga. a berbecilor din linii consangvinizate. cu capacitate combinativa general. la fecundarea oilor neconsangvinizate din populatia din care a provenit linia, Cresterea si selectia pe baz de familii este mai necesara pentru insusirile cu coeficient de heritabilitate mic si cdnd genotipul nu este suficient de bine exprimat in fenotip. Linia constituie o parte integranta a rasei, poate dura mai multe generagii si are drept scop intensificarea insusirilor fondatorului Este cunoscut cA rasele ameliorate nu pot fi imbunatajite deeat prin eresterea pe baz de linii si familii. La specia ovina, formarea unei linii dureaza 3-5 ani si mai mult, ceea ce impune ca, dupa formarea unei Ii nastere altor linii valoroase, Durata_unei_linii_este conditionata, nu_atét_de_numarul generatiilor, ci de timpul cat aceasta corespunde exigentelor creatorului i poate disparea atunci superioare celor ale fondatorul Ca metodologie crearea_unei fini valoroase aceasta s& se mentina sau sa dea ind_nu_mai_existi continuatori_valorosi, sau cand apar descendenti cu insusiri (figura nr. 27) implica parcurgerea mai multor etape: - etapa I~ corespunde stabilit wului dorit” de catre crescator si nominalizarea intemeictorului de linie. proces deosebit de laborios ce se desfasoara in baza unei selecti riguroase Judndu-se in calcul performantele proprii si rezultatele testarii dupa - etapa a If - a urmareste consolidarea liniei prin utilizarea intens& la reproductie a fondatorului de linie cu femele cu insusiri cat mai asemantoare, putindu-se practica 0 consangvinizare moderata: ~ etapa a III - w implica: producerea de material de elita din tipul dorit pentru reproductie; obtinerea de hibrizi pentru. productie cu rezistenfa si vitalitate sporite. precum si identificarea continuatorilor de linie si a eventualilor fondatori ai altor linii. 208Figura nr 27— Schema crearii de lini si hibrizi la ovine (dupi Tafta V., Draganescu C., 1982) Cresterea oilor in ras curaté a avut in {ara noastra 0 pondere insemnata si in trecut. Cu exceptia zonelor de interferenta, rasele Turcand si Tigaie au fost crescute secole de-a randul in ras curata, iar dupa conturarea ca rasa, atét Merinosul transilvanean ct si Merinosul de Palas. au fost crescute in stare curata pana la aplicarea incrucisarilor de infuuzie cu Merinos de Stavropol. inigiate dupa anul 1953. 4.6.2. AMELIORAREA PRIN INCRUCISARE, Utilizarea incrucisarilor urmareste producerea_unor hibri cu productivitate ridicaté pentru exploatare, ameliorarea unor insusiri necorespunzatoare ale altor rase. precum si formarea de rase noi. Prin combinarea gametilor cu structura genetica diferita, in zigotul format se comopese genomuri diferite. ceea ce determina o variabilitate genotipicd mai mare. 0 ereditate mai bogata si o mai mare plasticitate a indivizilor i relajia lor cu mediul. Acestea au ca efect sporitea vitalitatii, a capaci de reproductie si de adaptare, precum si a productiei si a productivitati Rezultatele susperioare care se obtin prin incrucisari, se bazeaza, in principal. pe faptul ca efectele favorabile ale genelor domind efectele nefavorabile, deoarece fenomenul de dominanta intre doua alele heterozigote susprima sau inhibi manifestarca alelei recesive. in acest spirit, prin incrucisari se pot obtine grupe de indivizi si populatii superioare fa, de media pavintilor sau a populatiilor din care provin, datorita manifestar 209fenomenului de .heteroziy” sau a valorii hibride. Deci, incrucigarea actioneazi invers {i de consangvinizare, prin slabirea conservatorismului ereditar cresterea Efectul de heterozis are o intensitate mai mare in prima generafie, dupa care poate fi mentinut generatiile urmatoare prin practicarea unor incrucisari sistematice. Dastorita avantajelor care se objin din incrucisfri, acestea se aplic& pe larg in cresterea oilor atat la noi, cat si in alte {ari Dupa scopul urmarit, se deosebese incruci wari industriale si incrucisdri de ameliorare. 4.6.2.1. INCRUCISARILE INDUSTRIALE Se folosese masiv in scopul sporirii intr-un timp relativ scurt a productiei cantitative de carne si a calitatii pielicelelor, obtindndu-se produsi cu un pronuntat efect de heterozis. Dupa specificul lor, incrucisZrile industriale pot fi: simple, complexe, alternante si de rotatie. Fenomenul de heterozis, care se urmareste frecvent, este exprimat mai pregnant si mai cand inerucis guratuni le se practic’ intre rase sau intre fi (neconsangvinizate sau consangvinizate) diferite, pe baza valorii de combinabilitate a acestora @) Incruciyarea industriala simpla — urmareste objinerea unei generajii de hibrizi exploatati pentru carne sau pentru pielicele si se aplica intre doud rase care se incadreaz in acelasi tip morfo-productiv sau in tipuri morfo-productive difer in primul caz, se pot incrucisa (figura nr. 28) rase de carne mai rustice cu rase de carne ameliorate, sau rasele Karakul si Tureana, in scopul obfinerii de pielicele de calitate mai buna, Utilizarea acestei variante de incrucisare industrial presupune structurarea turmei in dowd nuclee; nucleul de reproductie (in care se practicd reproductia in rasi curati) si nucleul utilizat la inerucisariEfectiy ovine Nucleu Nucleu Reproductie Productie QT x dS + Metisi reproductie carne Figura nr, 28 - Schema incrucisirii industriale simple pentru came si pielicele (| = rasa Turcana: S = rasa Suffolk); +) incrucisarea industriala complexa — se poate practica in mai multe variante. ie de scopul urmarit: ~ imperecherea metisilor F1 dintre dowd rase cu una din rasele parentale incruciyare de imoarcere (backcross, Rasa, Rasa» 0 oo Nea QMetisi FI x SRasa , - imperecherea metisilor F1 cu masculi dintr-o alt& ras’ — inerucisare tripld; Rasa, Rasa: Nae QMetisi FI x FRasa s - imperecherea metisilor FI cu masculi: met i proveniti dintr-o incrucisare simpla — incruciyare evadrupla, Mo QMetisi FI x OMetisi FIincrucisarea trirasiald se aplicd pe scard lar Anglia si este cunoscuta sub denumirea de ,stratificare ecologica”, urmarindu-se valorificarea la maximum a genofondului si a valorii de combinabilitate a numeroaselor rase care se cresc in aceasta {ard, in diferite condigii climatice si de relief. Astfel, sunt parcurse doua etape: obiectivul primei etape (figura nr. 29) il constituie imperecherea oilor locale reformate crescute pe pasunile sdrace de munte ( Black Face, Wels Cheviot) cu berbeci din rasele prolifice (Finnish Landrace, Romanov, Border Leicester) si obfinerea de oi mame F1 cu insusiri materne dezvoltate (prolificitate, capacitate ridicata de alaptare ), care sunt crescute pe pasuni mediocre din zonele colinare: in etapa a doua acestea sunt incrucisate cu berbeci din rasele specializate pentru carne (Suffolk, Southdown, Hampshire) in vederea objinerii de metisi F2, cu o mare intensitate de crestere, capacitate superioara de valorificare a hrranei si calitate bund a carcasei, care sunt coboriti si ingrisati pe pasunile de calitate foarte bund de la ses si sacrificati in totalitate. - Pguni de calitate aba Rave locale Rase_prolifice din zone alpine Black Face, Wels, | x | (Finnish Landrace, heviot) | A Uo Border Leicester) 7 FI pentru FL X| @ Rasede carne | pasuni mediocre din sacrificare Prolifice (Suffolk, Southdown, Hampshire) 2+ F2 Metis pentru came te sacrificati in totalitate | foarte buna din zona [ teeteetenieee bosses | He bangle igura nr. 29 ~ Schema inerucigarii tirasiale pentru sporirea ‘produciei_de came la ovine (stratificarea ecologic: ©) incruciarea alternamié ~ consta in imperecherea femelelor F\ cu berbeci din rasa matern: iar produsii objinuti (figura nr. 30) se imperecheazi cu berbeci din rasa pate. Aceastdi metoda se aplicd in Australia, intre rasele Merinos si Lincoln; metisii cu 2/3 singe Merinos sunt foarte apreciati pentru finetea lanii, iar metisii cu 2/3 singe Lincoln se caracterizeazai prin preocitate accentuata si insusiri superioare ale ciMerinos X Lincoln FI? sacrificare: °Metise X ¢ Merinos (lina) + F2 ©? sacrificare: °Metise X 7 Lincoln (carne) 3. sacrifieare: OMetise X ¢ Merinos (lana) 40° sactificare: 9Metise X 7 incoln (carne) 82 secrfeare: Qiletse x 3 Meriees (ind) Figura nr. 30 hema incrucisirii alternante ¢) Incrucisarea de rotatie - se poate aplica in mod asemanator ca sistem de imperechere succesiv sau alternant, intre 3-4 rase (figura nr. 31). Datorita berbecilor i. se obtine la folositi pentru fiecare generajie de produsi, care sunt de rasd cura descendejii din toate generaiile efectul heterozis. Se poate practica in scopul cresterii productiei de lina prin imperecherea alternantd a oilor cu berbeci din trei rase de Merinos (Palas, australian si de Stavropol), M Australian X 2 M Stavropol FI sacrificare: Metise X ¢ M Palas Y F2 ¢ sacrificare: { Metise X 7 M Australian F3 © sacrificare 9 Metise X 7 M Stavropol : ja 4.5 ssa eM X ¢M Pala 8. scifcaeY (Mabe Mt Austin Figura nr. 31 - Schema inerucisari de rotatie [RI DE AMELIORARE Sunt folosite atunci cénd aptitudinile productive ale diferitelor rase nu mai pot evolua prin selectie. Aceste incrucisdri pot fi utilizate fie pentru corectarea unui anumit defect aparut in populatia respectiva, fie pentru ameliorarea aptitudinilor productive ale unei rase locale, fie pentru crearea unor rase noi. Pot fi aplicate in trei incrucisiri de transformare si absortie i inerucisairi pentru formarea unor rase noi. 213a) Incrucisarea de infu je (incruciyarea de o generatie) - urméreste corectarea unui anumit defect aparut in cadrul unei rase, sau introducerea unei noi calititi, cu ajutorul unei rase perfectionate. in acest scop. incrucisarea intre rase se face o singura generatie, deoarece nu se urmareste transformarea rasei ci imbunatatirea rapid’ a unor insusiri. Un exemplu in acest sens il constituie corectarea greutatii corporale, a lungimii si cantitajii reduse a anil la rasa Merinos transilvanean prin incrucisarea de infuzie cu cel de Stravropol. Produsii de sex femel din prima generatie (F;) se imperecheaza cu berbeci din rasa inijiala, iar in continuare inmultir rasei se face “in sine”, aplicdndu-se in mod corespunzator selectia. in unele cazuri, efectul ameliorator se dilueazi dupa citeva generajii reaparand efectele sau insusirile vechi nevaloroase, ceea ce impune repetarea incrucisarii de infuzie. b) incrucisarea de transformare (absorbtie) - se foloseste atunci cind se urméreste ameliorarea unei rase primitive sau a unei rase mai putin productive, intr-o zona in care condifiile de mediu natural si artific | sunt favorabile pentru cresterea unor rase mai productive. Femelele metise FI sunt imperechiate din nou cu masculi din rasa amelioratoare, procesul continudnd timp de mai multe generat pana cand sunt obtinute animale asemanatoare rasei perfectionate ce corespund din punct de vedere productiv obiectivelor propuse. Durata incrucisirilor de transformare este puternic influentati de diferentele dintre rase si de conditiile de mediu in care se aplicd aceasta incrucisare. Cu cat conditiile care se asigura metisilor in procesul de transformare sunt mai apropiate de cele specifice rasei ameliorate, cu atét momentul opritii incrucisarilor trebuie si fie stabilit la un numar mai redus de generatii de retroincrucisare. in continuare, se face cresterea “in sine” a produsilor objinuti, aplicdndu-se selecti potrivirea perechilor si cresterea rafionala a tineretului. ©) Incrucisarea pentru formarea de rase noi - se impune a fi utilizata atunci cand © rasa de ovine erescuti intr-o anumit& zona, nu mai corespunde cerintelor privind cantitatea si calitatea product lor obtinute si cdnd aceasta nu mai poate fi imbunatatita prin alte metode, inlocuirea rasei vechi cu o rasa crescuta in alta zona, sau importata, nu se recomanda in toate cazurile, dato unor neajunsuri de ordin biologic si economic. intoate cazurile in care se utilizeaza aceasta varianta este ne ara cunoasterea temeinicd a caracterelor fenotipice si genotipice ale raselor parentale, aplicarea sistemelor combinate de imperecheri si orientarea selectiei, cat si cresterea dirijata a tineretului pentru scopul stabilit Etapele formariii unor rase noi de oi sunt urmatoarele : stabili caracteristicilor $i insusirilor tipului dorit; alegerea raselor parentale; incrucisarea: - realizarea tipului dorit, prin selectie intre metisi, imperecherea acestora intee ei si continuarea selectiei; a esterea in rasi curati in seopul consolidarii insusirilor, —practicdnd cresterea pe baz de linii si familii, eventual si consangvinizarea: = inmuttirea si perfectionarea continua a noului tip, prin continuarea selectiei, potrivirea perechilor si, eventual, noi infuzii. Prezentarea schematica a fazelor care se sueced in procesul de formare prin inerucisari a unor noi rase de oi evidentiaz’ complexitatea acestui proces si efortul pe care acesta il reclama in timp, in scopul realizdrii obiectivului final. Pe tot parcursul fazelor de formare a raselor noi este necesar si se asigure conditii de intretinere si rase, evitandu-se ingrijire corespunzitoare cerinjelor noi artificializarea accentua a conditiilor de intrejinere, in fazele succesive de formare a noilor rase. incrucisarile pentru formarea de rase noi permit imbinarea aptitudinilor productive superioare ale rasei amelioratoare cu rezisten{a rusticitatea si adaptabilitatea la mediu a rasei de ameliorat. Un numar i isemnat din rasele actuale de oi au fost create prin incrucisari, inceput intamplitoare, apoi bazate pe diferite scheme de incrucisare. Finalizarea cu. succes a lucrarilor de formare a rasclor noi obtinute din incrucisarea raselor de oj autohtone cu rase importate, impune ameliorarea progresiva a conditiilor de intretinere, pe masura avansarii incrucisarilor sia fazei de stabilizare geneticd a noilor populatii.Cursul nr. 3.1 CAP I ‘OLUL 5 REPRODUCTIA OVINELOR Sporirea efectivelor de ovine reprezinté unul din dezideratele economice care se impun a fi rezolvate de la an la an, in succesiunea generatiilor, printr-o judicioasd organizare a activitaji exploatare si ameliorare. Principalele obie complexe de reproductie, creste ive in organizarea reproduetiei in fermele de ovine sunt : WV a unui numdr mai - realizarea unor indici de natalitate si prolificitate superiori, respect mare de miei objinuti anual pe oaia-mated; - exploatarea intensiva a femelelor la reproductie, in scopul objinerii unor fitiri dese si mai multe sezoane ale anului: - sporirea eficientei bio-economice a reproductiei, prin realizarea progresului genetic, tervalului dintre fatari, varstei primei monte si a reducerit evitatii economice a ovinelor, cresterea prolificitatii oilor si ridicarea i de vitalitate a mieilor. -1, CONSIDERA TH GENERALE PRIVIND REPRODUCTIA OVINELOR de fact - Maturitatea sexualé — este influentati de 0 se (precocitatea rasei, individualitatea, conditiile de crestere, de dezvoltarea $i integritatea anatomica si functionala a organelor sexuale,etc.) si apare diferentiat in functie de sex: la mielute pubertatea se instaleaza la varsta de 6-10 luni, iar la masculi la 5-7 luni, cand realizeaa cca. 50-60 % din greutatea de adult. Utilizarea la reproductie a animalelor la o varsta foarte timpurie reprezinta o practic gresita, deoarece afecteaza negativ ritmul ulterior de crestere al animalelor, aptitudinile de reproductie joare, usurin{a fatarilor, rezistenta si vitalitatea produ: Varsta primei_ monte variazi in functie de maturitatea corporal si fiziologica, precocitatea rasei, nivelul de hranire al animalelor din perioada de crestere, fiind conditionat’ de realizarea a 75 % din greutatea varstei de adult. in practica reproductiei la ovine, varstaintroducerii la reproductie a miclutelor si berbecutilor este de cca 10-12 luni la rasele precoce si cca, 18 luni la rasele tardive. in acest sens se recomanda ca tineretul femel objinut din ftari extratimpurii sa fie crescut in conditii optime de hrinire si intretinere si sa fie introdus la reproductie in sezonul normal de reproductic. in ceea ce priveste durata vietii sexuale, ovinele, la fel ca femelele din celelalte specii pot fi utilizate eficient la reproductie o anumiti perioada, dupa care utilizarea lor devine neeconomicd. Astfel, s-a constatat ca la femelele din rasa Tigaie. in raport de varsta, pot fi schematizate 4 perioade cu efecte productive diferite: pana la 3 ani — cu performante productive in ascensiune, intre 3-6 ani perioada cu potential productiv maxim, intre 6-8 ani perioada de inceput de declin productiv si peste 8 ani, cand potentialul productiv se reduce, amplitudinea seaderii devenind cu atat mai mare cu edt animalele inainteaza in varsta, ~ Ciclul sexual ~ are 0 durata de 17-18 zile (cu variatiiintre 16 ~ 21 de zile) si cuprinde urmatoarele faze: - proestrul — dureaz%, in medic cca. 24 - 48 ore si in aceasta perioada are loc maturarea foliculilor ovarieni si tumefierea si congestionarea mucoasci uterine; - estrul ~ se desfagoara pe o perioada de 24 - 36 ore si se caracterizeaza prin producerea ovulelor si aparitia unei secretii intense de mucus vaginal. in aceasta perioada femela accept masculul in vederea obtinerii unui procent maxim de fecundare se recomanda realizarea montei intre 16 ~ 20 ore de la inceputul caldurilor (figura nr. 35), dar cum nu se poate determina cu exactitate acest moment, in practicd se realizeazi monta sau insiiméntarea artificial imediat dupa determinarea caldurilor si se repetd la cca. 8-10 ore (repetarea montei conduce la sporirea 30%).Figura nr. 35 — Durata caldurilor, momentul ovulatiei si timpul optim al insimangarii la oi Spermatozoizii supravietuiese in oviductele oii si au capacitate fecundanta cca. 6-7 ore, iar ovulele sunt apte pentru fecundare, dupa dehiscenta, cca. 6 ore. ~ metestrul ~ dureaz 11-14 zile i corespunde etapei de formare a corpului galben — seeretia de mucus inceteaza, iar femelele refuzé mascul - anestrul - are o durata variabila i constituie faza de restabilire a echilibrului hormonal al animalelor. Dupa fitare, aparitia unui nou ciclu sexual are loc Ia intervale variate, in functie de gradul de ameliorare al rasei, de condijiile de hrinire si factorii climatici, ealdurile putind reapiirea la 18-28 zile (la oile Karakul, clrora i s-au sacrificat foarte timpuriu miei), la 6-8 sAptimani sau chiar la 5-7 luni, ada activititii de reproduc {a economicd a ovinelor, care dureaza 6-7 ani, fiind determinata de rasa, starea de sandtate, velul productiv, gradul de precocitate, starea de intrefinere etc, econul de montdé ~ depinde de © serie de factori: conditii de mediu (temperatura, (ii, vanturi, ete.). regiune, nivel de alimentatie, tipul unitafii, scopul economic urmarit, precipi etc. in general, la ovine cAldurile apar cel mai freevent in sezonul de toamna, datorité reducerii duratei zilei-lumina, ca factor determinant in activitatea de reproductie, care, aléturi de alimentatia corespunzatoare, determina o secretie hormonal mai abundenta a hipofizei.Din cercetarile efectuate la rasa Turcand, s-a constatat ci la 10 % din efectiv cAldurile ep 2 apard in luna august, ponderea fiind in continua crestere $i ajungand la cca. 50 % la sfargitul lunii. in luna septembrie ponderea oilor in cailduri ajunge la cca. 90 %, iar in luna octombrie, practic, toate femelele sunt in calduri Realizarea montei in alte perioade ale anului (figura nr. 36) se poate realiza, in mod deosebit, la rasele precoce $i la rasele perfectionate, in scopul produce! salonate si ritmice a tineretului mascul pentru ingragare. La rasele de ovine crescute in fara noastra pot sa apara trei situatii (tabelul nr. 72) privind perioadele de monta si (tari, f scare perioada avand caracteristici si implicatii economice aparte uri de fitiri la rasele de ovine din tara noastra ‘Tabelul nr. 72 Ne. | Vipul fatarii | Data montei cr1 ii de iarna | julie - august decembrie - ianuarie 2 | Patari timpurii de septembrie - februarie- martic primavaria ‘octombrie 3 | Fatari tarzii de primavara | noiembrie - decembrie | aprilie ~ mai in conditiile tarii noastre obtinerea fatarilor timpurii de primavara reprezinta cea mai buna varianta, datorita avantajelor multiple: - produsii sunt foarte bine dezvoltati la aparitia masei verzi si pot valorifica foarte eficient pasunile; - reste durata lactatiei Ia oi si creste productia de lapte datorita efectului lactogen pronuntat al vegetati i suculente de primavara, - mieii sunt mai vigurosi si suport mult mai bine, atat edldurile din perioada de vara, eat si gerurile din perioada de iarna; - creste productia de lapte marfa a oilor cu cea. 30 ~ 35 % si implicit eficienta economi a exploatarii acestora. - realizarea unei greutati mai mari a mieilor la ingarcare, ceea ce creazi premiza utilizari cu rezultate deosebite, a tineretului femel 1a monta timpurie datorita bunei dezvoltari corporale, sau a masculilor in cadrul sistemului industrial de ingragare. Cele prezentate sunt caracteristici valabile in general speci i. dar pot aparea insd particularitati legate de rasé, de conditiile climatice, care pot modifica, in practicd, intreaga activitate de reproductie. Cunoasterea acestora este deosebit de importanta in exploatare, pentru a realiza 0 concordanga intre factorii ecologici, insusirile rasei si tehnologia aplicata, cu atat mai mult cu eat, functia de reproductie este cea mai afectata de condiiile climatice si tehnologice, fiind un indicator concludent al nivelului de adaptare si de aclimatizare al unei rase. 5.2. INTENSIVIZAREA REPRODUCTIEL in conditiile unei reproductii normale gi a unei singure fitari pe an ovinele valorificd pentru reproductie cea. 184 zile (150 zile gestatie + 2 cicluri de calduri a 17 zile), sub nivelul altor specii. in vederea remedieri sia obfinerii unui numar mai mare de produsi simai ales obtinerea esalonaté a acestora se impune valorificarea mai intensa a tuturor particularitatilor reproductive a ovinelor. Aceasta se poate realiza prin modificarea unor componente ale tehnologici de reproductie, si anume: desezo rea $i provocarea céldurilor ovulatorii. sporirea freeventei fatavilor, stimularea poliovulatiei, ete ~ Desezonizarea si provocarea céldurilor ovulatorii este determinata de mai multi factori - factorul genetic, reprezentat prin particularitatea rasei si chiar a femelelor de a prezenta cilduri mai multe sezoane, este cel mai bine fixat si corelat cu nivelul de ameliorare i gradul de precocitate, Rasele Merinos si cele formate prin participarea acestora, unele rase precoce de care, precum si altele, se caracterizeazi prin durata prelungitt a sezonului de reproductie si prin manifestarea estrului in afara sezonului obignuit ; ~ durata zilei-lumind de 10-12 ore determina activarea caldurilor; trecerea treptatd spre Zi lumina-scurtata in mod artificial determina cldurii ovulatorii. Pentru aceasta, printr-un complex de factori (metoda “fotoperiodismului") se simuleaza toamna artificiali. prin reducerea temperaturii si a programului de lumina cu 1-2 ore. Aceasta consti in reducerea activitatilor in zilele foarte clduroase, intretinerea oilor in locuri umbrite, impadurite si practicarea pasunatului de noapte. Acest tratament aplicat in extrasezon, primévara si vara, determina aparitia cAldurilor la un numar mare de oi, cand este asociat si cu 0 furajare diferentia ~ lactatia timiteaza aparitia caldurilor; oile cu productii superioare de lapte au perioade de repaus sexual mai mare: ~ prezenta mielului inbiba aparitia caldurilor prin suprimarea hormonilor gonadotropi, datorita suptului: - nivelul de furajare si starea de intretinere mentin sau pot inhiba aparitia cAldurilor. Astfel, un rol deosebit il au furajele verzi bogate in fitoestrogeni, ca: trifoiurile, mazirichea, festuca; - factorii biostimulatori tespectiv prezenta berbecilor vasectomizati cu 15 zile i inte de inceperea campaniei de monta provoaca aparitia cdldurilor; 6- Stimularea poliovulatiei prin aplicarea unor substante hormonale reprezint& calea cea mai utilizata si cu cele mai bune rezultate. Cea mai sigura cale de inducere artificiala a esirului fa ovine a fost administrarea temporara a progesteromului, care in perioada administrarii blocheaza ovulatia, iar dupa incetarea administrarii o induce treptat la toate femelele tratate, Administrarea progesteronului se poate realiza dupa diferite scheme de tratament (tabelul nr, 73) si este necesar sa fie complectat si cu ser de iapa gestanta (cca, 400 U.1). Model de tratament hormonal pentru inducerea caldurilor la oile adulte (dupa Haresign, 1983 citat de Gh. Sandu, 1993) Tabelul ne. 73 [Starea | Sezon natural Anestru sezonal iiologic }-o- a > = a Cronolone (FGA) [SIG | Cronolone (FGA) SiG U Dosa | Durata |) — Doza | Durata (mg) (ile) (mg) _ 40 12-14 | 400 |30 500-600 injarcate el 40 14 |500 | 30 2 600-700 lactante Miclute 8) 4g 1214 400 40 12-14 500 “12 luni * model de tratament ce foloseste ca progesteron FGA (fluorogeston acetat — Cronolone) Progesteronul este inglobat in pesarii, (fiecare continand cca. 40 mg Cronolone — produs comercial denumit Syncromate), care sunt introduse in vaginul ofi cu ajutorul unui aplicator si sunt mentinute un anumit numar de zile. Dup& indepartarea pesariilor are loc o hiperfunctie a hipofizei, se declansaza activitatea ovarelor si caldurile apar intre 24 si 36 ore. in ultimul timp s-a mai incercat administrarea orala si subcutanati a progesteronului (tabelul nr. 74), rezultatele asupra parametrilor de reproductie fiind net superioare in cazul implanturilor.Influenta cdii de administrare a progesteronului asupra performantelor de reproduetie (dupa Haresign, 1983 citat de Gh. Sandu, 1993) Tabelul nr. 74 Fertilitatea | Protificitat | Nat | (%) a * | | (%) %) Vaginal (mioare) | 62.1 153 ~ | 95 Subcutanati 53.5 13 7 (mioare) | Vaginala (adulte) | 61.4 165 101 | Subeutanata (adultey 66.8 153 ‘| 102 - Sporirea frecventei fatarilor ~ freeventa normal a fatarilor este de o fatare/an si se considera fatari dese atunci cand se produc doud fatari/an sau trei fatari la doi ani. Fatarile dese se pot realiza cu respectarea urmatoarelor conditii: desincronizarea caldurilor, reducerea anestrului postpartum si ingarcarea ultratimpurie a mieilor (V. Tafta ~1983) Realizarea a doud fatari/an ~ este 0 metodologie. care solicita foarte intens organismul animalelor si. in general, se aplicd la rasele cu un sezon de reproductie de peste 6 luni si pe animale adulte reformate sau sterpe, Tehnologic, acest procedeu presupune ca animalele sa fie insdmanfate la un interval de o luna dupa fatare, iar pe cale naturala poate fi utilizat la rasele noastre, la cca. 30-35 % din efectiv. Realizarea a trei fatari in doi ani — presupune intervalul minim de 8 luni intre fStari: 5 luni de gestatie, 2 luni de lactatie si I luna pregatire pentru mont. Gordon (1975) ~ recomanda ca cele trei monte sa se realizeze in lunile decembrie, aprilie si august, astfel incat doua dintre ele sa fie in sezonul natural de monta. Ca metodologie efectivul se imparte in doua grupe (tabelul nr. 75 ), care se alterneazi la montd si fatare.ariia 3 atari Model de antrenare a doua turme in vederea re: 2a (dupa Haresign, 1983 citat de Gh. Sandu 1993 ) Tabelul nr. 75 Turma Luna de realizare a Luna de fatare montei | [A ANUL Decembrie Mi B I | Septembrie | [ [August Tanuarie | B ANUL Decembrie Mi | A lI Aprilie ~— | Septembrie B ‘August Tanuarie in vederea sincronizarii estrului se recomanda urmatoarea metodologie: introducerea pesariilor vaginale cu progesteron cu 14 zile inainte de monta preconizata, mentinerea lor o |, 2 400 ULL ser de iapa gestanta (800 UI SIG in perioada de anestru ) si introducerea berbecilor la un interval de 2 zile de la administrarea perioada de 12 zile, administrarea, injectabi serului, © conditie deosebit de importanté, in reusita acestei metode, este asigurarea unei hrainiri adecvate, care s poatd s sustina acest efort al organismului. Astfel, in perioada pregatirii pentru mont se recomanda administrarea de peste 1, 5 ori a necesarului de intrefinere . De asemenea, se recomanda scaderea raportului de sexe pind la un nivel de 1/10 in vederea a unui procent de cca. 70-75 % fecunditate. in urma cercetarilor efectuate s-a constatat cd longevitatea oilor exploatate dupa aceasta tehnologie a fost de cca. 5 fitari, cu o inlocuire anuala de cea. 20-25 %. Rezultatele economice (tabelul nr. 76) obtinute la oile metise Finish X Dorset Horn demonstreazi objinerea unor venituri suplimentare.Ei ‘ienta obfinerii a 3 fatiri in 2 ani (dupa Haresign, 1983 citat de Gh. Sandu 1993 ) Tabelul nr. 76 [Luna Fertilitate | Prolificit. | Mortalita | Livrari | Sporuri la montei te | | Decembrie [97 16 2,27 Veni 9: 2,7 ori ‘August ol 20 [1,79 Cheltuieli/9: 2.4 ori | Aprilie 8 "1 152 Beneficiu: 2.9 ori Media 89 16 1,86 5.3. TEHNICA EFECTUARII MONTEL $1 INSAMANTARILOR ARTIFICIALE, in cresterea ovinelor se folosese dow’ sisteme de reproductie : monta si insdmanarea artificiald Monta ~presupune utilizarea att a montei libere, edt si a montei dirij Monta liber este caracteristica gospodariilor populatiilor. unitijilor cu efecti mici, ce practicd un sistem de exploatare extensiv si semiextensiv si se aplicd in turme de productie. Aceast metoda const in introducerea berbecilor in turmele de oi (raportul de sexe fiind de 1/2: 1/30 si mentinerea lor pat \d toate femelele au fost fecundate (cca. 4-5 saptamani), Avantajul principal al acestei metode este reprezentat de objinerea unei fecunditati ridicate, Metoda prezinta o serie de dezavantaje: necesita intretinerea unui numar mare de berbeci care, la sfirsitul sezonului, sunt de obicei epuizati si slabiti, necunoasterea originii descendentilor dupa tat, posibilitatea transmiterii in efective a unor boli, utiizarea unor masculi cu 0 capacitate ameliorativa mai slaba, etc. Monta dirijata individual sau la boxa, pe clase de calitate, este metoda cea mai recomanda . intrucdt permite respectarea nominalizarii imperecherilor, cunoasterea ori putandu-se realiza si programele de ameliorare specifice fiecarei rase sau biotip. Aplicareaacestui sistem presupune intocmirea listei de montd, dupa care berbecii nominalizati (raport 1/40) se introduc in boxe unde sunt aduse oile depistate si repartizate berbecului respectiv. Depistarea oilor in calduri se face dimineata cu ajutorul “berbecilor incercatori (raportul de 1/80, i la rasele perfectionate, la care cAldurile sunt mai pujin evidente, raportul este de 1/60). Berbecii incerestori, alesi dintre cei mai vigurosi, dar necorespunzitori din punet de vedere zootehnic, se folosesc prin rotatie: 4 zile de activitate si 3-4 zile repaus. Alegerea oilor in cailduri se face de obicei o singura data pe zi, dimineata, la vile de peste ani; in cazul oilor tinere se recomanda depistarea dimineaja si dupa amiaza, la interval de aproximativ 8-10 ore, pentru anu pierde un ciclu de calduri. Insimanyarea artificiald - Constituie atat un sistem de reproductie, eat si unul din factorii cei mai importanti de realizare a procesului de ameliorare, prin folosirea intensi a celor mai valorosi berbeci si fecundarea unui numar mare de oi intr-o perioada de monta insdmangarea artificiald se poate face cu sperma brut, refrigerata sau congelat’. Cel mai mare numar de oi se insiménjeazi cu spermd congelatdé sau refrigeratd. Numarul de recoltari_ zilnice este variabil, in functie de varsta: de la un berbec adult se recolteaza 4 ejaculate, iar de la berbec tineri 1-2 ejaculate. S-a raspandit in majoritatea fermelor din tara noastra, datorité multiplelor avantaje pe care le presupune: - numarul mare de oi care se pot insimanja de la un berbec, intr-un_ sezon itre 500- 1000 cap). in funetie de vigurozitate, varsta si calitatea spermeis = reducerea cheltuielilor datorate menfinerii in exploatare a unui numar redus de masculi; - accelerarea procesului de ameliorare a efectivelor prin utilizarea la reproductie a celor mai valorosi masculi aflati in varful piramidei ameliorarii; - prevenirea rispandirii unor maladii cu transmitere sexuala. Ca dezavantaje principale al acestei metode mentionam: scdderea fecunditajii, limitarea bazei de selectie si posibilitatea accelerarii consangvinizarii la nivelul efectivelor de ovine. Utilizarea materialului seminal reftigerat (proaspat, diluat si conservat la temperatura de °C) permite insamanjarea unui numar de oi de 15-20 ori mai mare decat la mont si are avantajul c& poate fi difuzat si la distante mari. Folosirea spermei congelate (la -196°C) permite