INTRODUCERE IN PSIHOLOGEE (I) Reprezentarea sau schita intermediard sufera de o mutime de dezavantaje, imitari. Astel, ea niu contine informafii despre suprafetele ascunse in mod direct vederii si depinde de unghiul din care este privit obiectul. Pentru a elimina aceste neajunsuri este nevoie de interventia unor mecanisme superioare de prelucrare a informatie, care s8 contribuie la recunoasterea obiectuli Reprezentarea 3 D (rolul prelucrarilor descendente) Este rezultatulinterventiei unor procese superioare care modificd reprezentarea intermediara astfel incdt reprezentarea final sa fie independent de punctul de vedere al observatoruli. In special {n aceasta etapa, care este una atentionalé, constient, un rol important 1! joaca informafile anterioare ale subiectului, deci procesarile descendente de tip top-down, Detalle privind aceste proceséri va vor fi prezentate tn partea cursului ce se ocupa de recunoasterea obiectelor 1.2.8 ORGANIZAREAPERCEPTIVA ‘Asa cum am observat pan& acum, cea ce sté la baza perceptiei vizuale primare sunt contururile, textura, culoarea si alte caracteristici fizice ale stimulilor. Cu toate acestea, perceptia noastra final8 nu contine aceste elemente separat, ci le organizeaza in aga fel incdt ceea ce percepem este 0 lume compusd din obiecte si finte. Prima incercare de a studia sistematic modul in care oamenii organizeazé spatiul perceptiv apartine scoli gestaliste, formaté dintr-o serie de psihologi germani care au emigrat in Statele Unite, intre cele dou razboaie mondiale (Koffka, Kohler ete.). Ei au emis unele princpii, care stau la baza perceptiei umane. Principille acestea se bazeaza pe unele proprietati ale obiectelor, cum ar fi simetria gi rectlinearitatea, Cele mai importante principii gestatiste au fost prezentate anterior. Logile gestaltiste au avut o validitate ecologicd ridicata (adicd erau usor de sesizat in mod practic), dar nu au reusit sé explice care sunt procesele psinice care stau la baza producerii avestor efecte, Ele descriau cum igi creeazé oamenii contururile in mod subiectv, in timpul perceptie, fara ins& a explica fenomenul De asemenea, nu s-a putut elucida daca aceste legi actioneaza in baza unor mecanisme innascute sau nu. Prezenfa lor este constataté inca din timpul primelor sdptémani de viaté, dar nu s-a clarficat daca ele sunt determinate genetic sau sunt invatate, Oricum, s-a stabil c& rolul acestor mecanisme este acela de a realiza 0 categorizare neintentionata a elementelor din cémpul perceptiv vizual Unele cercetair recente au ardtat c& diferenfele de luminozitate, culoare gi texturd stau la baza organizéii spafului perceptiv aga cum este descrisa de legile gestaltiste. 1.2.9 RECINOASTEREA OBIECTELOR Recunoasterea obiectelor din mediu se realizeazé alat de repede si folosind atat de putin fort, incat la prima vedere ar parea c& avem de-a face cu un mecanism extrem de simplu si nu cu unul foarte complicat, asa cum de altel este in realtate. Existé. mai multe procese care sunt implicate in recunoasterea obiectelor. Mai inti, oamenii trebuie sa @iserimineze intre multitudinea de obiecte din mediul inconjurétor, in special pentru c& cele mai multe obiecte din cAmpul perceptiv se suprapun unele peste altele. Deci, 0 serie de procese implicate in recunoastere vor avea drept scop tocmai discriminarea obiectelor, adicd stabilrea granitelor dintre ele, indiferent daca ele se suprapun. Spre exemplu, intr-o camerd obignuita, se aflé peste 100 de 19‘CORNEL HAVARNEANU obiecte, iar dintre acestea, aproximativ 90% dintre ele se suprapun unele cu altele atunci cand sunt percepute, Procesele care ajuté la discriminarea obiectelor sunt cele din procesarea vizuala primard, care se supun leglor gestaliste in organizarea cdmpului percepti. A doua problema important este aceea de alfeeunoagi@ obiectele dintr-o multime de unghiuri posibile de vedere si de la distante diferite. Spre exemplu, 0 proiecta retiniana a unei mese rotunde este foarte diferta, in functie de unghiul si distanta de la care e privt obiectul. Daca privim masa de sus, ea apare ca un disc perfect rotund, dacé e privité din lateral, discul rotund devine unulelipsoidal etc, Cu toate aceste diferente, oamenii percep obiectele ca find constante tn forma si marime, chiar dacd proiectia lor retiniana nu este la fel. Deci, 0 serie de procese ce intervin in recunoastere vor realiza tocmai acest lucru {in fine, la un nivel de superior procesare a informatilor, camenii pot (identifica obiectele ca facdnd parte din aceeasi categorie, chiar daca ele sunt de tipur si marimi diferite. De exemplu, scaunele difera intre ele prin marime, forma, culoare etc., dar oamenii pot recunoaste cu destulé usurintS cd e vorba de scaune Este important sé observam c& atunci cdnd vorbim de recunoasterea obiectelor, mai ales cele tridimensionale, noi vorbim practic de mai multe actvtali care se desfégoara in paralel, fumizand diferite tipuri de informati. S& luam ca exemplu recunoagterea unui obiect ca fd o pisica. $tim cum ar trebui s8 arate obiectul pentru a-| identfica ca find pisicd, indferent de unghiul din care privim obiectul Apoi, stim la ce foloseste obiectul (In cazul de fata, animal de casd, la prins goareci) si mai slim cd face parte dintr-o categorie anume, adicd categoria “psi Humphreys si Bruce (1989) au propus o teorie simpla pentru a explica cum functioneaza recunoasterea obiectelor, Conform cu aceasta, recunoasterea are loc in etape, ca in figura de mai jos: Procesare vizuala primara Descriere a obiectului dependent de punctul de vedere a observatorului T Clasificare perceptual Clasificare semantica Denumirea obiectului Etapele in recunoasterea obiectului nu sunt strict in serie, adicd unele procese ulterioare (ex. clasificarea perceptuala) pot incepe inainte ca alte procese inferioare s& se fi finalizat (ex. formarea descrieri obiectului care este dependenta de punctul de vedere al observatorului). Clasiticarea perceptuala implic& compararea $i “potrvirea” informatilor vizuale obtinute cu informatile stocate anterior in memorie privind descrierea structuralé a obiectulu Clasificarea semanticd implica activarea din memorie a informatitorprivind functile obiectului perceput, iar denumirea, impli activarea numelui obiectulu, impreund cu asociatile sale (spre exemplu, odaté cu activarea numelui“psica’ se activeaza, drept mai slab, si numele “soarece" sau “cdine, intrucat si aceste cuvinte fac parte din contextul in care obiectu *psica” este intanit). 20INTRODUCERE IN PSIHOLOGEE (I) Sgetile cu dublu sens din figura semnificé faptul c& avem de-a face tn recunoastere, atét cu prelucrari ascendente de informatii (de la informatile senzoriale spre memorie), c&t gi cu prelucrar descendente (de la informati anterioare stocate in memorie spre informatile senzoriale). Validtatea acestui model teoretic a fost sustinuté de studii pe pacienti care aveau diferite tumori pe creier gi prezentau simptome diferte in recunoasterea obiectelor, in functie de partea din sistemul de recunoastere a obiectelor care era afectaté. Spre exemplu, pacientii cdrora le era afectata partea din sisterul de recunoastere implicata in clasificarea semantica, manifestau afazie opticd, caracterizata prin dificultati de denumire a obiectelor cand acestea erau prezentate singure in cémpul Vizual, chiar dacé acestea erau si atinse si difcultati de ulilizare a obiectelor, fra a putea descrie functile la care ele puteau servi (ex. puteau manui adeovat o furculifa fard a putea spune cd ea este utiizaté pentru a manca).. Existé diferte tipuri de informatie care sunt prelucrate de sistemul cognitiv uman tn timpul recunoasteri obiectelor. Este util s8 distingem intre informatile vizuale, cele semantice gi denumirea obiectulu, precum si tn care dintre etape sunt ele prelucrate, intrucat ele corespund diverselor procese de prelucrare a informatilor. Faptul c& diferite tipuri de informatie corespund difertelor procese este susfinut de studile efectuate pe pacienti care aveau creierl lezat gi care nu puteau opera cu diversele tipuri de informati Uni teoreticieni (Watt, 1988) au pornit de la principille gestaltiste si au propus o teorie privind recunoasterea obiectelor, care afirma c& aceasta se realizeazé pomind de la structurile generale si mergand spre cele specifice, Astfel, conform acestei teori, camenii recunosc mai inti intregul gi abia apoi, parfle acestuia. Daca finem seama de faptul cd sistemul cognitiv uman are resurse cognitive limitate, existé intradevar 0 logica privind aceasta abordare. Astfel, oamenii vor alege acele metode de prelucrare a informatiei care s& le permit’ sé-si foloseascd resursele cognitive intr-un mod cat mai adecvat, mai economic posibl. Spre exemplu, doi cdini se vor asemna mult mai mult la nivel general (adicé amandoi au capul orientat in fat’, au patru picioare, coada etc), insé acestia vor diferi foarte mult daca fi analizam la nivel specific (adica ei pot deri din punct de vedere a formei capului, a blanil, a inaltimii ete). Porind de la acest exemplu, se poate observa ca in recunoasterea obiectelor este mai utils realizarea unei analize la nivel general decat o analizé la nivel specifi, intrucat prima ne oferd mai multe informati despre respectiva categorie de obiecte, in detrimentul aspectelor particulare. Exemplu pentru a ilustra superiortatea prelucréiintregului fata de cea a parlor. Navon (1977) a realizat primul un experiment care ilustreaz& aceasta tendin(d, El a prezentat subieotior stimuli aga cum sunt cei de mai jos: s s 4 H s s 4 H s s 4 H SSSSSSSSSSSSSS HHHHHHHHHHHH s s 4 H s s 4 H s s H H Subiecti trebuiau s& recunoasca c&t mai repede una din cele doud litere mici "S* sau “H’ din care erau formate cele doud litere mari, S-a observat c& performantele subiectilor in recunoasterea literei mici (viteza de reactie in recunoastere) erau mult mai slabe atunci cénd litera mare era diferité de ‘cea mica (ca in figura din stanga), dar erau considerabil mai bune (timpi de reacfie mult mai mici) atunci c€nd literele mici coincideau cu litera mare (figura din dreapta). in experimentul urmator, Navon le-a cerut subiectilor sa identifice doar litera mare. In acest caz, timpii de reactie erau aceeagi, indiferent Fa‘CORNEL HAVARNEANU dacé litera mare era sau nu aceeasi ca si cea mica. Navon a concluzionat ca in procesul perceptie vizuale se pomeste de la structuri globale cétre cele din ce in ce mai specifice, adica “imaginea este mai degrabai descompusd decat construita” (Navon, 1977). Cu toate aceste evidenfe, Kinchla gi Wolfe (1979) au precizat c prelucrarea globala, a intregului, precede prelucrarea specificd, a detaliului, doar daca structura globala poate fi cuprinsa, fixaté cu un singur ochi. Ei au demonstrat acest fapt utlizand stimuli similari cu cei ai lui Navon, dar care variau in dimensiuni (foarte mici, mici, medii, mari si foarte mari) Astfel, sa observat cd cu cat structura globala creste in dimensiuni, cu atat mai mult partie ei componente au tendinfa de a fi recunoscute inaintea intregului (adic daca literele mari aveau dimensiuni foarte mari, atunci, oamenii recunosteau mai repede literele mici din care erau compuse cele mari). Acest lucru demonstreaz’ c& oamenil folosesc un nivel mediu de generalitate in perceptie care s8 la asigure viteza cea mai mare de prelucrare a informatiei. Astfel, daca obiectul poate fi cuprins in raza vizuala a ochiului, intregul este perceput inaintea detalilor, iar daca obiectul depageste aceasté dimensiune medie, atunci detalile sunt percepute, recunoscute, inaintea intregulu. Modelul computational al lui Marr Aci este vorba de fapt de formarea schifeitridimensionale 3D. Va reamintim c& schila sau reprezentarea intermediard 2+1/2 D, care sti la baza celei 3D, este o reprezentare centrat’ pe observator, adic depinde de punctul de vedere al observatorului (perspectiva sa vizualé). Spre deosebire de aceasta, reprezentarea 3D este independenta de acest punct particular de vedere. Marr si Nishihara (1978) au identificat tri criteri pe care le indeplineste reprezentarea 3D: + accesibilitatea: reprezentarea poate fi usor de constrit si actvat din memorie; # scopul si unicitatea: scopu! se referd la masura in care reprezentarea este aplicabila pentru toate formele dintr-o anume categorie, iar unicitatea inseamnd ca toate perspectivele diferite ale unui obiect ajung sa producd aceeasi reprezentare; + stabilitatea si senzitivitatea: stabiltatea indica faptul ca reprezentarea incorporeaza similarittile dintre obiectele care fac parte din aceeasi categorie, iar senzitvitatea inseamna c& reprezentarea mai incorporeaza si diferenfele evidente dintre acestea Pomind de la aceste trei citer, Marr si Nishihara (1978) au emis o teorie privind recunoasterea obiectelor. Presupunerea de baza a acestei teori este aceea cd exist& anumite unit de ‘bazé care intré in alcdtuirea obiectelor si servesc la recunoastere. Ei au spus c€ principata unitate de baz care intré in componenfa tuturor obiectelor este cilindrul care posed’ o axa majora. Conform acestei teori, toate obiectele sunt alcdtuite din aceste unitati de baz, organizate intr-o structural ierarhicd. Ei au fécut unele experimente si au ardtat c8 oamenii sunt capabili sé distinga intre diverse categori de obiecte asemanatoare (spre ex. intre corpul uman gi cel al unui urangutan), atunci cdnd acestea le erau prezentate sub forma cilindrlor. In procesul recunoasteri, oamenii identifica orientarea si lungimea axelor dupa care sunt construiti acest cilindr, elemente care rman stabile indiferent de perspectiva observatorului. Astil, subiecti faceau distincfia intre corpul uman i cel de urangutan pe baza raportuui dintrecilinri care reprezinta bratele si cel care reprezinta corpul (urangutanii au bratele mai lungi decdt corpul, in timp ce la oameni este invers). In fine, Marr gi Nishihara considera c identiicarea categoriei din care face parte obiectul se face prin compararea reprezentari 3D cu modelele obiectelor stocate in memori. 2INTRODUCERE IN PSIHOLOGEE (I) Modelul lui Biederman (1987) tn realizarea modelului sau, Biederman pomeste de la modelul lui Marr si Nishihara, pe care ins 11 dezvolta. El spune c& recunoasterea obiectelor se face pe baza componentelor acestora, ‘componente care au la baz aga-numitii ioni geometrici (cilincr, sfere, paralelipipezi etc.) sau prescurtat geoni, Biederman a identifcat aproximativ 36 de geoni die, din a céror combinatie se poate realiza orice obiect, Poate péirea paradoxal cd cu doar atat de putine elemente de baza se poate realiza orice obiect, dar aver exemplul mbit engleze (care are un vocabular dublu decat celal lmbii rornane datorité origin ei duble, latine gi germanice), in care cu doar 44 de foneme se formeaza orice cuvant vorbit Biederman a identiicat mai multe etape in recunoasterea obiectelor, etape prezentate in schema de mai jos: Dupa ce se identifica contururie, inainte de identificarea componentelor (de fapt a georilor) au loc alte dou’ procese care ajuta foarte mult in parcurgerea etapelor ulterioare: detectarea proprietafilor non-accidentale gi a concavitafilor. Detectarea proprietafilor non-accidentale sau a regularitflor, permite identficarea obiectelor atunci cand ele sunt privte din diferite unghiuri sau in conditi de vizibiltate scézuta, Ea se bazeaz& pe existenta unor proprietii invariante refertoare la simetrie, colinearitate, curburd, paralelism si unirea contururlor. Aceste proprietati invariante stau la baza formarii unora dintre iuzile optice. Detectarea concavifitilor este foarte important, concavitatea find elementul principal care duce la recunoasterea unui geon, a unei forme geometrice. Importanta concavitii in identiicarea obiectelor, a georilor din care acestea sunt formate, a fost demonstrata prin realizarea unor experimente care au dovedit c& obiectele sunt foarte greu de recunoscut fara identiicarea concavitatilor Cu toate ca si-au dovedit validitatea ecologicd, modelele lui Marr si Biederman nu explicd complet mecanismele recunoasteri obiectelor. Spre exemplu, nu {in seama de modul in care contextul influenteaza recunoasterea obiectelor sau cum discrimineaza oamenii obiectele din cadrul aceleiasi categori, care au la baza aceeasi geoni Extragerea contururilor Detectarea propritailor ‘Segmentarea obiectelorin non-accidentale sectoare cu concavitat Determinarea componentelor {a geonilor Potrivirea componentelor cu reprezentarea obiectului in momorie i Identificare Palmer (1975) a demonstrat importanta contextului in recunoasterea obiectelor. Ela prezentat subiecflor sai, pentru a fi recunoscute, obiecte intr-una din urmatoarele trei condi: fara context, int-un 2‘CORNEL HAVARNEANU context familiar (ex. 0 cutie postala in fata casei) sau intr-un context nefamiliar (ex. cutie postala int-o bucatérie). El a constatat c& oamenii recunosc mai rapid obiectele in context familiar (ar putea fi 0 dovada a prelucrari informatiei pomind de la intreg spre parjie componente) decat in conditia fara context, iar atunci, obiectele erau mai repede recunoscute decat daca erau prezentate int-un context nefamiiar. 1.2.10 RECUNOASTEREA TRASATURILOR {n general, studile privind recunoasterea trésaturilor s-au ocupat de modul in care oamenii recunosc figurile bidimensionale, acestea considerandu-se ca stau la baza recunoasterii obiectelor tridimensionale. Aceste figuri bidimensionale au fost numite trasatur. In principal exista rei tipuri de teori privind recunoasterea trasdturlor. Teoria modelelor. Acesta afirma c8 oamenii au stocate in memorie modele in miniatura ale trasaturilor pe care trebuie sa le recunoascd. Aceste modele sunt exemplare idealizate ale trisaturlor din lumea inconjuratoare, Astfel, noi avem in memorie un model al literei A, si suntem capabil sa identifica pe baza lui orice alté litera A, chiar daca stilul de scriere este foarte diferit (adicd este scris avand orienta diferite, fonturidiferite, marimi diferite). Se presupune cd modelul din memorie este idealizat, adic intruneste doar caractersticile de bazé, iar recunoasterea se face prin potrivirea stimulului perceput cu modelul din memorie. Cu cat potrivirea este mai mare, cu até recunoasterea este mai rapid Find tns& printre primele teori propuse in acest domeniu, teoria modelelor este destul de limitat, iar psihologi au renuntat la ea odaté cu apariia altora noi, mai valide ecologic gi care explica mai multe fenomene. Teoria atributelor. In conformitate cu aceasta teorie, fiecare traséturd este alcatuité dinttun set de atribute Astfel, recunoasterea unei trésaturiincepe cu extragerea atributelor ce o compun si se finalzeaza cu identiicarea trasaturii pe baza atributelor care sunt stocate in memorie, Spre exemplu, in componenta lterei A exista ca atribule doua lini drepte care formeaza un unghi ascufit si o line dreapta care le intretaie, Daca aceasta teorie este valida, atunci, cu cat o trasaturé are mai multe atrbute, cu atét mai ‘grou va fi ea recunoscuta. Neisser (1964) a efectuat un experiment pentru a testa aceasta ipoteza. El a ‘comparat timpul necesar recunoasteri lterei Z cu timpii necesari recunoasteri altorlitere care difereau in privinta numarului de atribute (ex. V sau W) sau in privinta tipului de atbute (ex. O sau 6). Performanele erau mai bune atunci cénd alributele erau mai putin. Chiar daca este mai complex decat teoria modelelor, teoria atrbutelor este si ea limitata deoarece nu explicd in ce mod contribuie la recunoastere relatia dintre aribute si distributia lor spatial. Teoria descrierilor structurale ‘Aceasta este 0 teorie de data recenté si nu este inca suficient dezvoltata Descrierea structurala consta in propozili care formeazé unitatea cea mai micd de informatie care are un injeles. In conformitate cu Bruce si Green (1990), aceste propoziti descriu atat natura elementelor care alcdtuiesc 0 configurafe, cat si aranjamentul structural pe care-| ocupa aceste part Astfel, descrierea structurala a lterei T, poate include urmatoarele cinci propoziti: existé doud pari; 0 parte este o linie orizontalé; 0 parte este o linie verticala; linia verticala susfine linia orizontalé; 24