ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU: 658.114.4..658.14/.17.012.4(478)(043)

Poloz Andrei

ASPECTE FINANCIARE ÎN ADMINISTRAREA

CORPORATIVĂ

Specialitatea 08.00.05.- Economie şi management (în industrie)

Autoreferat
al tezei de doctor în ştiinţe economice

Chişinău, 2005
 Teză elaborată la catedra de Management,
Academia de Studii Economice din Moldova

Conducător ştiinţific: Buga Oleg doctor habilitat în ştiinţe economice,

conferenţiar

Referenţi oficiali: Caraganciu Anatol doctor habilitat în ştiinţe economice,

professor universitar, ASEM
Lapuşina Raisa doctor în ştiinţe economice, conferenţiar
universitar, UCCM

Susţinera tezei va avea loc la ________________________2005, ora ____

în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat DH 32.08.00.05-08 din cadrul Academiei de Studii
Economice din Moldova, pe adresa: Chişinău, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni, 61, et.3, sala
Senatului

Teza de doctor, autoreferatul şi lucrările ştiinţifice în baza cărora se susţine teza pot fi
consultate în biblioteca Academiei de Studii Economice din Moldova şi pagina web a CNNA
(www.csa.acad.md)

Autoreferatul a fost expediat la________________________2005

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat,
doctor în ştiinţe economice,
conferenţiar universitar Nicolaescu Marina

Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în ştiinţe economice,
conferenţiar Buga Oleg

Autor Poloz Andrei

2
 I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI
Actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a temei.
În procesul actual de evoluţie a economiei Republicii Moldova aspectul gestiunii financiare
în administrarea corporativă încă nu e clarificat pe deplin în ştiinţa economică managerială. Aceasta
se explică prin cauze obiective: faptul că deja al 15-lea an ţara se mai află în proces de restructurare,
dar şi prin cauze subiective. Actualmente economia naţională se află într-o fază critică: şi-a pierdut
poziţia prioritară într-o serie de ramuri industriale importante, uzura morală şi fizică a utilajelor la
multe societăţi pe ac atinge cote alarmante, ideile şi elaborările ştiinţifice autohtone nu ţin pasul cu
ritmul actual accelerat al progresului tehnico-ştiinţific, producătorii străini cuceresc tot mai mult
piaţa internă a Moldovei, adesea frânând competitivitatea şi iniţiativa locală, primitivizând cerinţele
şi posibilităţile întreprinderilor mixte, ceea ce duce la degradarea potenţialului economic al ţării.
Dezvoltarea sistemului economic, potenţialul şi competitivitatea economiei depind esenţial de
caracteristicile cantitative şi calitative ale managamentului corporativ.
Specialiştii autohtoni au acumulat experienţă în ce priveşte soluţionarea problemelor
ştiinţifice, tehnice şi tehnologice în diverse ramuri ale economiei, însă momentele ce ţin de
gestiunea financiară a corporaţiilor, mai ales având în vedere specificul dezvoltării contemporane,
în special în perioada de tranziţie, practic nu sunt abordate de ştiinţa naţională, ceea ce a şi
determinat alegerea temei pentru prezenta teză şi actualitatea investigaţiilor.
Gradul de studiere a problemei.
Administrarea corporativă a finanţelor societăţilor pe acţiuni determină o temă relativ nouă
pentru ştiinţa şi practica moldovenească. În prezent în domeniul managementului financiar
corporativ au căpătat rezonanţă lucrările unor asemenea autori occidentali ca R. Breili, S. Maiers,
Iu. Brighem, L. Gapenski, J. K. Van Horn, care au investigat posibilităţile de soluţionare a
problemelor financiare în domeniul gestiunii capitalului, comasării şi absorbţiei, evaluaării
capitalului acţionar. Autorii naţionali contemporani, studiind finanţele organizaţiilor structurale
mari, îşi concentrează atenţia asupra problematicii grupurilor financiar-bancare ( L.Cobzari,
G.Ulian), iar corporaţiile concomitent sunt divizate în financiare şi nefinanciare. De cercetarea
specificului gestiunii financiare în administrarea corporativă din sectorul non-financiar se ocupă
foarte puţini specialişti de la noi şi investigaţiile lor poartă un caracter aplicativ, examinând în temei
doar aspectele generale ale activităţii corporaţiilor (N.Burlacu, G.Ţurcanu) ori analizând activitatea
financiară a întreprinderilor (V.Balanuţa, A.Caraganciu). Ştiinţa abordează insuficient problemele
ce ţin de teoria finanţelor corporative, riscurile financiare la crearea şi în procesul de dezvoltare a
societăţilor pe acţiuni, mecanismele financiare şi funcţionarea acestora. Anume necesitatea de a
perfecţiona gestiunea financiară în administrarea corporativă în cadrul structurilor ramurale mari au
determinat scopul tezei şi cercul de probleme pe care şi le-a propus să le soluţioneze autorul.
Scopul lucrării şi problemele investigate.
Scopul prezentei teze îl constituie elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a indicaţiilor
metodice şi recomandărilor practice privind gestiunea financiară în administrarea corporativă, în
special al societăţiilor pe acţiuni.
Pentru atingerea scopului tezei au fost investigate şi soluţionate următoarele probleme:
evidenţierea aspectelor financiare ale dezvoltării administrării corporative naţionale în
condiţiile perioadei de tranziţie;
analiza tendinţelor de dezvoltare a managementului financiar în cadrul administrării
corporative din străinătate, precum şi a criteriilor metodice actuale de studiere a problemelor în
domeniul administrării financiare a corporaţiilor;
precizarea esenţei noţiunii de finanţe ale corporaţiei şi evidenţierea particularităţilor
acestora;
clasificarea şi sistematizarea riscurilor financiare ale corporaţiilor, ţinând cont de specificul
corporaţiilor naţionale şi elaborarea metodicii de apreciere a riscurilor;
formularea propunerilor şi recomandărilor privind perfecţionarea gestiunii financiare în
administrarea corporativă.

3
 Obiectul investigaţiilor îl constituie corporaţiile contemporane, societăţile pe acţiuni din
Republica Moldova.
Fundamentarea teoretică şi metodologică a cercetărilor.
Drept fundament teoretic al prezentei teze au servit lucrările economiştilor autohtoni şi
străini în materie de finanţe, referitoare la finanţele întreprinderilor şi corporaţiilor, managementul
financiar şi riscurile financiare. Pentru atingerea obiectivelor propuse în lucrare s-au aplicat metoda
dialectică şi metode de analiză sistemică. Baza informaţională a investigaţiilor au constituit-o legile
Republicii Moldova, decretele Preşedintelui republicii, hotărârile Guvernului Republicii Moldova,
instrucţiunile, regulamentele şi scrisorile diverselor ministere şi departamente, precum şi datele
statistice privind starea financiară şi economică a societăţilor pe acţiuni din Moldova.
Noutatea ştiinţifică a tezei rezidă în următoareale:
au fost relevate tendinţele contemporane a dezvoltării managementului corporativ;
au fost generalizate aspecte financiare ale administrării corporative din republică în perioada
de tranziţie;
s-a precizat esenţa noţiunii de finanţe în corelaţie cu noţiunea de finanţe ale corporaţiei, au
fost evidenţiate particularităţile administrării corporative a finanţelor în cadrul categoriei generale
“Finanţe” ;
a fost propusă categoria “Finanţele corporative” ca o categorie independentă;
au fost sistematizate riscurile financiare ale corporaţiilor, ţinând cont de specificul RM, se
propune metodica de evaluare a riscurilor, ceea ce permite elaborarea procedurilor pentru
diminuarea riscurilor financiare şi pe această bază îmbunătăţirea sistemului de management
financiar al corporaţiilor;
s-a propus un sistem de indicatori ai eficienţei în gestiunea financiară a corporaţiilor şi au
fost elaborate principiile metodice privind calcularea acestor indici;
au fost elaborate recomandări privind perfecţionarea reglementării economice şi juridice a
finanţelor în administrarea corporativă la macronivel, precum şi pentru perfecţionarea metodelor
organizatorice în cadrul administrării corporative (aspect financiar) al societăţilor pe acţiuni, ceea ce
va contribui la creşterea eficienţei atât a activităţii companiilor, cât şi a sectorului real al economiei
în ansamblu.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în faptul că indicaţiile
metodice şi concluziile formulate în ea vor putea fi utilizate de către organele puterii şi
administraţiei de stat la elaborarea programelor de dezvoltare a economiei naţionale, precum şi de
către administraţia corporaţiilor şi întreprinderilor la elaborarea programelor şi procedurilor de
perfecţionare a managementului. Conceptul lucrării, concluziile şi propunerile formulate au fost
utilizate la elaborarea programului de perfecţionare gestiunii financiare a societăţilor pe acţiuni
Hidromaş, Alimentarmaş, Floare-Carpet.
Postulatele teoretice au fost folosite în procesul de instruire, la predarea disciplinei
“Management”, Management comparat”, “Management financiar”; “Management corporativ”.
Aprobarea rezultatelor investigaţiei.
Rezultatele principale ale tezei au fost expuse în 11 lucrări publicate, discutate şi aprobate în cadrul
diverselor conferinţe şi seminare internaţionale şi republicane (Simpozion internaţional „Probleme
regionale în contextul procesului de globalizare” (9-10 octombrie 2002), ASEM, Chişinău,
Conferinţa ştiinţifică internaţională, „Interferenţe cultural-lingvistice şi ştiinţifice în Europa sud-
estică la începutul mileniului al III-ea”. U.R.U. Cahul, 2001, Seminar internaţional (27-28
octombrie 2000), Managementul tranziţiei, Târgovişte, România)
Structura lucrării. Teza se compune din: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie
şi anexe.
În Introducere se argumentează actualitatea temei de cercetare, sunt formulate obiectivele,
sarcinile şi obiectul investigaţiilor, se dă o caracterizare succintă a lucrării, subliniindu-se noutatea
ştiinţifică şi valoarea ei practică.
În primul capitol – “Administrarea corporativă a societăţilor pe acţiuni în condiţiile
economiei de piaţă” sunt generalizate problemele acestora în condiţiile perioadei de tranziţie; este

4
făcută analiza experienţei străine de gestiune financiară a corporaţiilor; sunt generalizate conceptele
teoretice privind studierea finanţelor corporaţiilor. Este formulată concluzia referitoare la nivelul
insuficient al studierii aspectului financiar în cadrul administrării corporative.
În capitolul al doilea – “Cadrul metodic de apreciere a eficienţei gestiunii financiare în
administrarea corporativă” sunt analizate criteriile de determinare a esenţei corporaţiilor financiare,
non-financiare sunt evidenţiate particularităţle resurselor financiare în administrarea corporativă,
sunt sistematizate riscurile financiare ale corporaţiilor şi este propusă metodica de apreciere a
acestora, sunt elaborate indicaţiile metodice pentru aprecierea eficienţei în gestiunea financiară a
corporaţiilor.
În capitolul al treilea – “Perfecţionarea gestiunii finanţelor în administrarea corporativă
din Republica Moldova” a fost analizată experienţa societăţii pe acţiuni “Hidromaş”, investigat
sistemul de gestiune financiară al societăţii pe acţiuni “Alimentarmaş”, au fost elaborate
recomandări privind perfecţionarea administrării corporative (aspect financiar) a societăţilor pe
acţiuni la nivel macroeconomic şi corporativ.
În “Concluzii şi recomandări” sunt expuse rezultatele investigaţiilor.
Bibliografia include 134 de titluri.
Cuvintele cheie: administrarea corporativâ, corporaţiile creative, macromanagement,
resursele financiare, finanţele corporative, riscurile financiare, investiţii financiare, coeficientul
lichidităţii, bugetul, capitalul acţionar, salariu, veniturile, cheltuielile.
Publicaţii. Principalele rezultate ale tezei au fost expuse de către autor în 11 lucrări
ştiinţifice cu un volum total de 4,33 coli de autor.

II. TEZELE FUNDAMENTALE ALE LUCRĂRII PREZENTATE

PENTRU SUSŢINERE
Noţiunea de corporaţie în mod obişnuit înseamnă forma optimă de organizare în proporţii
mari a producţiei de mărfuri industriale şi servicii. Mulţi cercetători , printre care şi asemenea
autorităţi ca J. K. Galbrait, au definit sistemul industrial ca parte a economiei ce se caracterizează
prin activitatea unor structuri corporative mari. Într-adevăr, formarea şi dezvoltarea sectorului
industrial au fost şi rămân strâns legate de funcţionarea administrării corporative.
O trăsătură importantă a sfârşitului secolului XX constituie expansiunea inevitabilă a „noii
economii”, la baza căreia se află tehnologiile informaţionale avansate. În acest context de idei e
vorba nu atât de capitalizarea la finele anului 1999 şi reducerea dramatică în anul 2000 a
companiilor cu tehnologii moderne avansate, cât de locul lor real în economia ţărilor occidentale pe
parcursul anilor 90. Să urmărim două momente. Pe de o parte, progresul tehnologic a subminat
brusc poziţiile corporaţiilor industriale tradiţionale gigante. Astfel, în anii 70 circa 500 corporaţii
mari asigurau 20% din PIB al SUA, iar astăzi – nu mai mult de 10%; în anul 1996 jumătate din
exportul american revenea firmelor în care lucrau mai puţin de 19 persoane, iar structurilor cu peste
500 colaboratori – numai 7% Pe de altă parte, în anii de la urmă a avut loc o ieftinire bruscă a
realizărilor tehnologice. Spre exemplu, în anul 1999 în SUA preţul mediu cu amănuntul al unui
computer personal nou a scăzut sub cifra de 1000 dolari, cheltuielile pentru copierea informaţiei pe
parcursul anilor 90 s-au redus de circa 900 ori, iar numărul americanilor conectaţi la Internet a
crescut în anii 1996-2000 de 5 ori. Aceasta a condus la faptul că un număr tot mai mare de
specialişti calificaţi îşi găsesc teren pentru aplicarea cunoştinţelor lor în companii mici, dar care
diferă prin gradul înalt de libertate pe care îl oferă colaboratorilor şi care nu sunt orientate spre
obţinerea eficienţei economice înţelese în mod tradiţional. Astfel, în anul
2000 în SUA circa 65% din lucrătorii sferei intelectuale îşi desfăşurau activitatea predominant în
structuri mici, iar numărul persoanelor ocupate individual sau în firmele proprii depăşeşte acum
cifra de 30 milioane.
Aşadar, dezvoltarea „noii economii” a dus la răspândirea pe scară largă a companiilor mici
ce pot fi organizate cu investiţii minimale şi principalul avantaj al cărora este intelectul şi talentul
fondatorilor lor. Dezvoltarea unor asemenea structuri necesită parteneriatul unor personalităţi de

5
creaţie şi nu relaţii de conducători şi subalterni, obiectivele lor capătă amprentă non-economică
evidentă.
Asemenea asociaţii, în opinia noastră, reprezintă un tip nou de corporaţii – corporaţiile
creative. Acestea devin deja nu atât elemente ale societăţii, cât ale comunităţii. Formaţiunile date
îşi desfăşoară activitatea nu în baza ordinelor emise de administraţie, a deciziei majorităţii şi chiar a
consensului, ci în baza orientărilor interne coordonate şi a tendinţei colaboratorilor. Pentru prima
dată motivele activităţii devin mai importante ca stimulentele. Organizarea, fondată pe unitatea
dintre concepte şi convingerile valorice ale membrilor ei, pe dirijarea cunoştinţelor, devine forma
cea mai armonioasă şi mai dinamică de comunitate productivă.
De aici putem face concluzia că în secolul curent rolul corporaţiilor creative va fi în creştere.
Anume acest fapt reflectă amploarea reală şi importanţa revoluţiei tehnologice actuale, care face
societatea contemporană tot mai diferită de cea din secolul XX.
Corporaţiile creative întruchipează în sine tipul de organizaţie cel mai adecvat necesităţii de
dezvoltare a capitalului intelectual. Apărând în mod natural din cele mai dezvoltate forme ale
companiei industriale clasice, ele îmbină principiul libertăţii economice a omului, caracteristic
acesteia, cu motive şi tendinţe noi preponderent non-economice, ce ocupă tot mai mult loc în
sistemul de valori al cetăţenilor din societăţile industrializate. Anume de aceea în primele decenii
ale sec. XXI aceste formaţiuni vor deveni, în opinia noastră, cele mai competitive pe piaţa
mondială. Aceasta va duce inevitabil la accelerarea polarizării economice, ce s-a făcut observată la
finele secolului trecut, va da naştere unor noi probleme pe arenă internaţională, însă tendinţa
obiectivă de intelectualizare a producţiei, libertatea în creştere şi trecerea la valori non-economice
va rămâne constantă.
În prezent principalele eforturi ale Republicii Moldova sunt orientate spre efectuarea
diverselor reforme şi crearea condiţiilor legislative, dar, cu toată importanţa acestor măsuri, se vede
că în cazul managementului corporativ factorii interni ai succesului economic rămâne în afara
atenţiei managerilor locali.
Fenomenul noului management corporativ ca unul din principalii factori ai proceselor
integraţioniste, atât în cadrul proceselor geo-politice şi megaeconomice globale, cât şi al proceselor
social-economice interne, în Moldova pe parcursul mai multor ani nu a fost apreciat şi, în genere,
nu s-a ţinut cont de el. În noile condiţii de instabilitate financiar-economică globală a pieţelor
mondiale managerii corporaţiilor formează cea mai viabilă linie de protecţie şi opunere activă
proceselor distructive. Pentru orice corporaţie, în virtutea specificului ei de dezvoltare, stabilitatea
condiţiilor exterioare constituie unul din principalii factori ai dezvoltării ei cu succes.
Managementul ca model fundamentat ştiinţific şi specific al activităţii umane, care a unit
ştiinţa cu producţia, a apărut ca rezultat al căutării insistente a modalităţilor de obţinere a eficienţei
şi atingere a obiectivelor propuse, pe baza organizării muncii în comun a colectivelor de oameni.
Dacă acest proces era organizat rău, atingerea rezultatelor preconizate devenea imposibilă în orice
sferă de producţie, construcţii, comerţ, operaţiuni militare. Abia la finele sec. XIX – începutul sec.
XX s-a conştientizat faptul că indiferent de specificul domeniului de aplicare a eforturilor umane
acţionează aceleaşi principii şi legităţi obiective universale necunoaşterea sau cunoaşterea
insuficientă a cărora conduce la falimentul celor mai raţionale idei şi devalorizează orice efort, chiar
şi în cazul unei suficiente asigurări cu resurse financiare, materiale şi creditare.
Anume dezvoltarea intensă a metodelor de management şi aplicarea lor eficientă în
gestiunea companiilor şi în sfera administraţiei de stat a condus la atingerea unor asemenea realizări
de către statele lidere ale economiei mondiale – SUA, Germania, Canada, Marea
Britanie, Franţa, precum şi de către o serie de ţări din Asia de Sud. Şi, invers, încălcarea principiilor
de bază ale gestiunii eficiente duce inevitabil la crize şi faliment companii la prima vedere prospere
şi chiar ţări întregi.
Aceasta se mai explică şi prin studierea insuficientă şi conştientizarea neadecvată a uneia din
principalele legităţi ale dezvoltării sistemelor economice de diverse niveluri şi mărimi - de la
formaţiunile economice în ansamblu până la organizaţii separate. Esenţa acestei legităţi constă în
gestiunea primară în raport cu producţia materială, crearea serviciilor, procesele social-

6
economice de dezvoltare a societăţii în ansamblu. Criza ce ia naştere în nucleul gestiunii
(administrării) precede criza din sfera producţiei, economiei şi finanţelor. Aceasta se manifestă atât
la macronivel – în dezvoltarea unor ţări întregi, cât şi la micronivel – în dezvoltarea fiecărei
companii.
Există trei sfere distincte de aplicare a managementului, cărora le corespund diverse tipuri
de management: macromanagementul, managementul organizaţiei şi micromanagementul.
Macromanagementul se manifestă prin influenţa statului, a celor mai mari corporaţii,
precum şi organizaţii politice şi obşteşti asupra modificării mediului de afaceri în ansamblu, asupra
politicii fiscale, a condiţiilor legislative. Acest tip de management în esenţa sa determină condiţiile
mediului exterior în baza acţiunilor direcţionate de colective mari formale şi neformale, de grupuri
şi lideri aparte. Managementul organizaţiei include managementul corporativ – gestiunea
corporaţiilor, băncilor, managementul organizaţiilor de stat, managementul micului business.
Micromanagementul cuprinde gestiunea subdiviziunilor organizaţiei, inclusiv gestiunea grupurilor,
echipelor, executanţilor separaţi, şi managementul individual – dirijarea şi autodirijarea
personalităţii.
În Moldova în următorii ani se preconizează un fel de „revoluţie a managerilor”, ce va
consta în apariţia unei pături sociale a managerilor, capabili să influenţeze asupra mediului
economic, politic şi social. O mare parte din ei vor fi coproprietari ai corporaţiilor proprii sau
acţionari giganţi ai altor companii. Această pătură socială va deveni una din cele mai influente.
Anume ea va determina caracterul tuturor proceselor integraţioniste în republică şi în relaţiile cu
corporaţiile din Occident şi Asia.
Starea actuală a managementului din Moldova se caracterizează prin procese extrem de
contradictorii. Pe de o parte, procesele businessului au condus la apariţia unui nou tip de
administratori şi antreprenori; pe de altă parte, se menţin stereotipurile negative şi mecanismele
administrative din perioadele precedente, ceea ce reduce brusc eficienţa atât a corporaţiilor, cât şi a
proceselor integraţioniste.
În ultimii ani în lume se manifestă clar noile megatendinţe (megatrends) - transformări globale de
tip deosebit, ce cuprind întreaga societate umană, unele ţări şi regiuni, ce exercită influenţă
puternică atât asupra organizaţiei în ansamblu, cât şi asupra fiecărui manager şi lucrător al
întreprinderii.
În viitorul apropiat, după cum arată analiza megatendinţelor de dezvoltare a mediului
exterior, este inevitabilă creşterea şi mai mare a concentrării producţiei industriale în corporaţiile
mari, formarea supercorporaţiilor transnaţionale, apariţia diverselor uniuni şi a unor noi structuri
organizatorice de dirijare pe baza alianţei dintre companii.
În managementul corporativ o importanţă deosebită va avea eficienţa multiaspectuală
în baza deciziilor nestandard, responsabilitatea socială a managerilor, importanţa prioritară
a factorului de timp în raport cu alte tipuri de resurse. În lupta concurenţială acută, ce se
desfăşoară în condiţiile de globalizare a economiei, vor putea exista doar corporaţiile mobile şi
dinamice, axate pe noile principii de management.
În fig. 1 sunt reflectate condiţiile principial noi din mediul exterior, megatendinţele în curs
de formare. Apare consumatorul de tip nou şi se fac observate premisele unui tip cu totul nou de
concurenţă. În rezultatul acestor şi altor megatendinţe transformări structurale apar inevitabil şi în
mediul managementului corporativ. Corporaţiile care se vor adapta la noile condiţii şi îşi vor trece
sistemele de dirijare şi personalul pe o treaptă nouă, evident, vor deveni lidere, cele care vor rămâne
în urmă - vor da faliment. Dar obţinerea lideratului va fi tot mai dificilă. În Moldova conducătorii
până în prezent nu pot conştientiza legităţile fundamentale ale dezvoltării contemporane,
conform cărora concurenţa începe nu pe piaţă, ci în interiorul companiei la formarea
nivelului general al managementului ei. Mai mult ca atât, majoritatea companiilor moldoveneşti
nu înţeleg gradul rămânerii lor în urmă de nivelul managementului mondial. Aceasta se explică în
mare măsură prin stereotipurile vechi în atitudinea faţă de dezvoltarea sistemelor administrative,
care în condiţiile locale întotdeauna s-au deosebit prin superficialitate în îmbinare cu neglijenţa
profundă în ce priveşte realizările corporaţiilor – lidere în sfera managementului, prin birocratizare,

7
care în prezent a căpătat forme noi şi o serie de multe alte semne, ce caracterizează în ansamblu
starea actuală a dirijării în majoritatea companiilor din RM.

Mediul informaţional global şi Noul tip de consumator Noul mediu de

noile tipuri de telecomunicaţii, cu un sistem inclar de concurenţă, practic
ce conduc la apariţia noului valori, care îşi alege nelimitat, cu
fenomen în societate marfa sau serviciul în predominarea
„NetHOMO” („omului din baza unor sisteme culturii
reţea”, care primeşte sofisticate extrem de supercorporaţiilor
principala informaţie din puternice, de transnaţionale
reţeaua globală mondială). metaprospectare.
Figura 1. Influenţa principalelor megatendinţe în dezvoltării societăţii asupra modificării
managementului. Sursa: Elaborat de autor.

Obstacolul principal din calea dezvoltării economiei moldoveneşti trebuie considerat starea
managementului. Incompetenţa administrativă, stereotipurile eronate de gândire, lipsa unor
stimulente reale şi a sistemului de avansare a celor mai talentaţi manageri sunt cauza numeroaselor
insuccese în încercarea de a ieşi din cercul de crize ce vin una după alta.
Trebuie de asemenea să se acorde atenţie necesităţii de a asigura ştiinţific tranziţia
companiilor moldoveneşti la noul nivel al managementului Cercetările efectuate pentru evidenţierea
principalelor tendinţe ale managementului din Moldova în comparaţie cu cel mondial arată că
vectorul dezvoltării managementului corporativ moldovenesc până în prezent e orientat în direcţii
opuse megatendinţelor mondiale, ceea ce reduce brusc posibilităţile de integrare efectivă a RM în
economia mondială (vezi tab.1). Dar fără această integrare economia moldovenească nu va putea
deveni competitivă.
Tabelul 1
Compararea particularităţilor managementului moldovenesc cu tendinţele mondiale în
gestiunea organizaţiilor

Vechea paradigmă Noua paradigmă a Particularităţile managementului

a managementului managementului mondial moldovenesc
Mărirea consumului Consumul în corespundere cu Consumul neechilibrat pe raioane,
cu orice preţ necesităţile raţionale determinat de deformaţiile în veniturile
diverselor pături ale societăţii
Oamenii trebuie să Locurile de muncă trebuie să Evidenţa slabă, intuitivă şi subiectivă a
corespundă corespundă oamenilor. corespunderii oamenilor locurilor de
cerinţelor locurilor muncă. Primul principiu – oamenii să
de muncă corespundă intereselor subiective ale
conducătorilor organizaţiei, care adesea
vin în contradicţie cu interesele şi
obiectivele de dezvoltare ale
organizaţiei.
Obiective impuse, Încurajarea autonomiei, Autonomia în administrare se interzice
decizii pe verticală. participarea lucrătorului la şi se consideră un semn al
gestiune dezorganizării şi de pierdere a
controlului.

8
Fragmentarea Creşterea eficienţei de la Menţinerea vechii paradigme a
lucrărilor şi rolurilor folosirea specialiştilor, distribuirii funcţionale a lucrărilor şi
capabili să vadă pe larg şi folosirea preponderentă a lucrătorilor-
integral interdependenţa executanţi cu orizont îngust.
Identificarea cu Înţelegerea esenţei proceselor Dirijarea lucrătorului ca resursă ieftină
sarcina trece dincolo de hotarele unei de producţie chiar şi în sfera muncii
simple descrieri a sarcinilor. înalt intelectuale. Lucrătorul trebuie
numai pentru executarea unor sarcini de
producţie operative şi a indicaţiilor din
partea conducătorilor organizaţiei.
Modelul de Conştientizarea incertitudinii Anarhia în creştere a întreprinderilor în
companie ce legătură cu faptul că majoritatea
„funcţionează ca conducătorilor îşi pierd poziţia de lider,
ceasul” sprijinul pe experienţa învechită şi
intuiţie în locul planificării în condiţii de
incertitudine.
Agresiunea şi Cooperarea şi interacţiunea Indiferenţa lucrătorilor de rând faţă de
confruntarea reciproc avantajoasă situaţia din sfera competitivităţii
organizaţiei lor. Lupta agresivă a
managementului superior pentru
controlul individual şi real asupra
pieţelor şi fluxurilor financiare. Practic
lipsa totală a parteneriatului real în
afaceri.
Activitatea formală Scopurile neformale şi Munca este maximal formalizată şi
şi scopurile sarcinile de muncă, şi depersonalizată. Scopurile neformale ale
neformale, inclusiv scopurile neformale ale personalului nu se află în câmpul de
satisfacţia de pe personalului se cuplează în vedere al administraţiei.
urma proceselor de permanenţă
muncă, sunt
divizate.
Manipularea şi Colaborarea cu natura Creşterea permanentă a dominării şi
dominarea în toate. manipulării pentru obţinerea unei mai
mari productivităţi de la lucrător cu o
remuneraţie mai mică a muncii.
Lupta pentru Simţirea modificărilor şi a Adaptarea cu întârziere la ceea ce s-a
stabilitate evoluţiei efectuat deja.
Conceptul cantitativ Conceptul cantitativ de rând Deprinderile intuitive şi pragmatice de
cu cel calitativ dirijare, bazate pe analiza elementară a
câtorva indicatori financiari, ce
predomină asupra celorlalţi.
Motive strict Valorile materiale le Motivele financiare ale creşterii
economice depăşesc pe cele spirituale veniturilor conducătorilor determină
celelalte obiective ale organizaţiei.
Valorile spirituale sunt considerate un
atribut inutil al gestiunii.
Polarizarea Se trece peste polarizare Polarizarea în creştere şi divizarea
personalului din personalului în toate sferele
administraţie, administrative, contradicţii social-
conflicte mari între economice acute
grupuri şi persoane.
Decizii mioape Simţirea ecologicului Reacţia doar la crizele şi catastrofele

9

Oportunitatea Oportunitatea şi intuiţia
Accentul pe decizii Recunoaşterea faptului că
pe termen scurt eficienţa pe termen lung
trebuie să ţină cont de
armonia forţei de muncă
Sursa: Elaborat de autor.
ecologice. Pragul redus de sensibilitate
faţă de contradicţiile dintre tehnologie şi
natură
Oportunitatea se înlocuieşte cu
experienţa şi foarte rar cu intuiţia.
Simţul realităţii este înghiţit de
birocraţie.
Renunţarea totală la planificarea în
perspectivă. Lipsa pronosticurilor şi a
scenariilor de dezvoltare.

După cum a arătat analiza, neaplicarea managementului ştiinţific în gestiunea autohtonă a

adus la aceea că corporaţiile din Republica Moldova deja astăzi au dezavantaje în faţa concurenţilor
internaţionali.
Teoriile managementului corporativ, atât în Republica Moldova, cât şi peste hotare sunt în
curs de formare, cu toate că uniunile corporative au o dezvoltare destul de semnificativă.
Formaţiunile corporative în Republica Moldova au apărut odată cu destrămarea sistemului sovietic.
Şi dacă în anul 1990 societăţile pe acţiuni n-au înregistrat o creştere majoră, atunci pe parcursul
anilor de tranziţie numărul şi importanţa lor a crescut de la 35 ( anul 1991) – la 6209 (1 aprilie
2004).
Scopul suprem al tuturor corporaţiilor este mărirea valorii corporaţiilor: ceea ce presupune
atât creşterea preţului (valorii) acţiunii, obţinerea de dividende de către acţionari, cât şi remunerarea
munci angajaţilor, de aceea aspectele financiare în managementul corporativ apar ca probleme
centrale.
Finanţele corporative sunt orientate spre gestiunea resurselor băneşti şi a relaţiilor financiare,
ce se formează între agenţii economici în procesul circulaţiei mijloacelor băneşti. Gestiunea
financiară cuprinde un sistem de principii, metode, forme şi procedee de reglementare a
mecanismului de piaţă în domeniul finanţelor în scopul ridicării competitivităţii agenţilor
economici. Gestiunea financiară reprezintă procesul de elaborare a scopurilor de dirijare a finanţelor
şi influenţare asupra lor cu ajutorul metodelor şi pârghiilor mecanismului financiar.
Îndeplinirea funcţiilor financiare se bazează pe sistemul de evidenţă şi analiză financiară a
mijloacelor financiare, resurselor, bunurilor, capitalului corporaţiei.
Etapa actuală a dezvoltării gândirii economice în Moldova se caracterizează prin acordarea
unei mai mari atenţii problemelor legate de gestiunea financiară a întreprinderilor şi corporaţiilor.
Concomitent una din cele mai stringente probleme este gestiunea mijloacelor băneşti în cadrul
corporaţiei, ceea ce se explică atât prin condiţiile economice generale în continuă schimbare, cât şi
prin criza economică de durată , ce conduce la degradarea potenţialului economic naţional.
Potenţialul economic, existenţa unui număr mare de întreprinderi, producerea
mărfurilor pentru export, importanţa strategică a societăţilor pe acţiuni – toate acestea s-ar părea că
predetermină importanţa specificului gestiunii financiare în această sferă de activitate. Totuşi,
analiza publicaţiilor în acest domeniu demonstrează că cercetările s-au axat mai mult pe problemele
din sfera businessului financiar.
Publicaţiile în problemele gestiunii financiare a întreprinderilor şi corporaţiilor pot fi
divizate în două grupe: lucrări ale autorilor străini şi lucrări ale autorilor autohtoni.
Lucrările autorilor străini sunt prezentate în număr şi volum impunător, în care sunt
examinate în grad diferit următoarele chestiuni: determinarea costului hârtiilor de valoare, analiza şi
planificarea financiară, evaluarea fluxurilor monetare; dirijarea capitalului circulant, structura
capitalului şi politica dividendelor, deciziile investiţionale (directe şi de portofoliu) pe termen lung,
finanţarea pe termen lung, decizii financiare pe termen scurt, reorganizarea (comasarea, absorbţia,

10
falimentul, lichidarea) corporaţiilor; coraportul „risc-venit”, specificul managementului financiar în
cadrul organizaţiilor non-comerciale, micului business, corporaţiilor transnaţionale.
Totodată o serie de probleme financiare a corporaţiilor sunt examinate la general şi nu sunt
detaliate, ori nu sunt examinate în genere. Din acestea fac parte, în opinia noastră, asemenea
probleme ca:
analiza esenţei finanţelor S.A., particularităţile gestiunii financiare a structurilor
organizatorice de diferite niveluri şi complexitate;
metodele de determinare a oportunităţii financiare de reorganizare a societăţii pe acţiuni etc.
Dacă analizăm lucrările specialiştilor autohtoni, vedem că există destule publicaţii în sfera
gestiunii financiare a companiilor. Toate lucrările se divizează în două grupe: finanţele
întreprinderilor şi problematica grupurilor financiar-industriale. Finanţele corporative după părerea
noastră constituie o categorie aparte. În literatura autohtonă abordarea temei a finanţelor corporative
lipseşte.
Dacă e să analizăm aspectele specifice ale gestiunii financiare în corporaţiile mari, apoi
acestea se reduc în majoritate la problemele ce ţin de aprecierea perspectivelor şi consecinţelor ca
aspecte specifice ale gestiunii financiare a corporaţiilor.
Astfel, analiza efectuată a bazei teoretice a gestiunii financiare a corporaţiilor permite să
facem următoarele concluzii:
• în lucrările finansiştilor occidentali de şcoală americană sunt elaborate destul de amplu
aspectele gestiunii financiare a întreprinderilor în mediu relativ stabil: sunt fundamentate
tipurile de fuziuni, metodele de fuziune, formele de protecţie, sunt generalizate observările
practice privind avantajele, sunt indicate componentele efectului sinergetic posibil, sunt
expuse metodele de estimare a valorii acţiunilor în cazul extinderii corporaţiei;
• specialiştii americani, ca rezultat al predominării conceptelor monetariste, se concentrează
mai mult asupra analizei comportamentului investitorului individual, al acţionarului, dar nu
asupra estimării financiare a dezvoltării ramurii în ansamblu şi a corporaţiilor aparte;
• concepţia americană privind rolul statului în ansamblu nu este unică. O importanţă mare
pentru ştiinţa şi practica naţională o au lucrările referitoare la generalizarea experienţei
ţărilor industrial dezvoltate (Germania, Japonia, Franţa), care au reuşit să creeze condiţii
pentru dezvoltarea corporaţiilor, orientate spre ridicarea nivelului de ansamblu al economiei
lor naţionale;
• modul de selectare a structurii de gestiune a formaţiunilor economice complexe, optime din
punct de vedere financiar, încă nu e suficient studiat de către autorii autohtoni, după cum nu
sunt suficient investigate nici aspectele teoriei finanţelor întreprinderilor şi corporaţiilor, a
riscurilor financiare în crearea şi dezvoltarea corporaţiilor, mecanismelor lor financiare de
funcţionare.
Totodată analiza publicaţiilor de la noi şi din străinătate a arătat că o teorie solidă şi
necontradictorie a finanţelor în ansamblu nu există. În cadrul teoriei finanţelor avem posibilitatea să
subliniem două puncte de vedere. Astfel, conform unuia dintre ele, finanţele sunt o categorie
economică ce reflectă exclusiv relaţiile de redistribuţie la nivelul statului. Corespunzător altui punct
de vedere, ce predomină, finanţele societăţii pe acţiuni au dreptul la existenţă ca noţiune ştiinţifică.
Noi susţinem punctul de vedere referitor la rolul independent al finanţelor corporative.
Generalizând conceptele analizate în teză, avem posibilitatea să facem următoarele concluzii:
• finanţele întreprinderilor reprezintă un caz aparte din categoria generală a finanţelor;
• finanţele întreprinderilor reprezintă o sferă destul de independentă a relaţiilor financiare;
• specificul finanţelor corporative este determinat de relaţiile de proprietate în cadrul
sistemului economic, de forma organizatorico-juridică a întreprinderii, precum şi de
particularităţile ramurale şi regionale.
Încercarea de a uni toate persoanele juridice sub denumirea de corporaţie duce la aceea că
recomandaţiile, bunăoară, privind managementul fiscal sau planificarea financiară trebuie să fie
aceleaşi pentru o cooperativă şi un grup financiar-industrial, iar pentru a stabili specificul dirijării

11
lor este necesară o informaţie suplimentară, în timp ce noţiunea trebuie să stabilească univoc
principalele particularităţi ale obiectului.
Particularităţile gestiunii financiare a corporaţiei sunt determinate de următoarele momente
principale:
1. Orice proces de producţie necesită tehnica şi tehnologia respectivă şi respectarea acestora
constituie o condiţie obligatorie pentru activitatea eficientă a întreprinderii, în cazul că sunt bine
stabilite cerinţele pentru fabricarea produselor.
2. Pentru a asigura procesul de producţie sunt necesare resursele monetare respective.
Erorile tehnologice la stabilirea schemelor de finanţare nu sunt atât de univoce ca la organizarea
procesului de producţie. Dacă pentru întreprinderea cu formă organizatorică relativ simplă analiza
pieţei, a concurenţilor, stabilirea priorităţilor constituie o sarcină mai puţin complexă decât în cazul
întreprinderii cu multe verigi, apoi în cazul corporaţiei problemele organizării fluxurilor financiare
sunt mult mai complicate, deoarece cu cât e mai mare corporaţia, cu atât sunt mai variate sursele
posibile de finanţare şi domeniile de utilizare a resurselor financiare; se multiplică preţul oricărei
erori (de producţie, marketing, planificare etc.), care în final se exprimă prin echivalent monetar.
3. Corporaţia e nevoită să finanţeze şi aspectul social al activităţii sale, care, după estimările
specialiştilor, are tendinţă de creştere, ceea ce se explică prin anumite restricţii în ce priveşte cariera
şi drepturile personale în structurile corporative mari, pe care corporaţiile sunt nevoite să le
compenseze.
Gestiunea dificilă a resurselor financiare face ca finanţele corporaţiei să fie o verigă
intermediară între finanţele statului şi finanţele întreprinderii. Adică specificul finanţelor
corporaţiei constă în faptul că, în comparaţie cu finanţele întreprinderilor, în finanţele corporaţiei
sunt mai accentuate relaţiile redistributive, precum şi aspectele sociale ale finanţării.
Gestiunea financiară a corporaţiilor în Republica Moldova în condiţiile actuale, când
corporaţiile se înfiinţează după tipul holdingurilor ce controlează întreprinderi fiice şi care depind
de el, este extrem de dificilă din cauza multor circumstanţe, de care trebuie să se ţină cont pentru a
minimaliza posibilele pierderi.
În ştiinţa financiară moldovenească dezvoltarea teoria riscurilor se desfăşoară în ritm rapid.
Dat fiind faptul că riscul este legat de probabilitatea intervenţiei unor fenomene nefavorabile şi
metodele de calculare a caracteristicilor probabilităţii sunt destul de dezvoltate în teoria
probabilităţii pe baza utilizării aparatului matematic avansat, apoi principala problemă la studierea
riscurilor financiare rezidă în delimitarea riscurilor generale de cele speciale, caracteristice
fenomenului dat.
Analiza a demonstrat că riscurile financiare ale societăţilor pe acţiuni sau corporaţiilor pot fi
sistematizate după baza lor de clasificare – locul de apariţie a riscului – în următoarele grupe:
• riscurile de globalizare a pieţei;
• riscurile de asigurare;
• riscurile naţionale;
• riscurile ramurii;
• riscurile structurii corporative;
• riscurile interne.
Toate riscurile interacţionează şi se condiţionează reciproc, obiectul final al acţiunii lor
comune îl constituie nivelul intracorporaţional, reflectat mai jos (figura 2)
Astfel, riscul financiar total poate fi exprimat prin următoarea formulă:
RF = αRFgp + βRfa + χRFn + δRFr + εRfoc + ηRFi + ϕRFfm (1)
unde α, β,χ,δ, ε,η, ϕ sunt coeficienţii gradului în care riscul dintr-o anumită grupă
influenţează nivelul general al riscurilor financiare ;
RFgp, Rfa, RFn, RFr, Rfoc, Rfi – respectiv riscurile globalizării pieţei, riscurile de asigurare,
riscurile naţionale, riscurile ramurale, riccurile organizaţiei corporative, riscurile interne;
RFfm - , riscurile circumstanţelor de forţă majoră (războaie, catastrofe naturale, greve etc).

12
 Riscurile
corporative
interne

Riscurile Riscurile
ramurale organizaţiei
corporative

Riscurile Riscurile de Riscurile

globalizării asigurare naţionale
pieţei
Figura 2. Schema interacţiunii dintre riscurile financiare ale corporaţiei

Totodată, având în vedere că fiecare grupă de riscuri:

• conduce la suportarea anumitor pierderi în caz de survenire a riscului (Pcr);
• necesită anumite cheltuieli pentru prevenirea riscurilor (CHpr);
• generează cheltuieli suplimentare pentru monitorizarea consecinţelor riscurilor (CHcr);
• se manifestă cu un anumit grad de probabilitate (PR);
• la considerarea complexă a riscurilor îşi are coeficientul său de greutate
formula generală de estimare a cheltuielilor, condiţionate de riscurile financiare, poate fi
prezentată în modul următor:
CH = P (Sr) (Pcr + CHpr + CHcr) (2)
unde CH – cheltuielile legate de dirijarea riscurilor;
P(Sr) – probabilitatea survenirii situaţiei de risc Sr.
Concomitent trebuie să se respecte condiţia, conform căreia cheltuielile pe care corporaţia le
poate suporta în rezultatul survenirii situaţiei de risc, la luarea deciziei privind întreprinderea unor
acţiuni administrative pentru prevenirea ei sau minimizarea consecinţelor, trebuie să fie mai mici în
raport cu cheltuielile admisibile (CHp):
CH > (CH pr + CHcr + CHp) (3)
Astfel, dirijarea eficientă a finanţelor corporaţiei presupune a se ţine cont, în primul rând, de funcţia
specială, şi anume cea de asigurare a procesului reproductiv cu resursele financiare necesare, iar, în
al doilea rând, de asigurare contra riscurilor financiare ce însoţesc proiectele investiţionale, orientate
spre funcţionarea eficientă a corporaţiilor.
O trăsătură importantă a corporaţiei trebuie să fie integritatea ei. De aici rezultă necesitatea
de a determina eficienţa gestiunii financiare a corporaţiei nu ca sumă a indicilor separaţi ai
elementelor ei, ci în mod sistemic.
Conceptele existente la momentul actual privind eficienţa gestiunii financiare a sistemelor
economice complexe se pot reduce la următoarele:
• estimarea pe baza coeficienţilor financiari;
• estimarea în baza indicilor capitalului acţionar;
• estimarea pe baza obţinerii veniturilor
Analiza financiară a componenţei mijloacelor economice şi respectiv a surselor de finanţare
ne permite să stabilim structura capitalului companiei (corporaţiei), inclusiv a celui propriu şi de
împrumut.
Aprecierea situaţiei companiei pe piaţă presupune utilizarea unei caracteristici, care nu depinde de
activitatea concretă şi de tipurile mijloacelor fixe şi circulante. Studierea structurii capitalului
permite compararea companiilor în condiţiile relaţiilor de piaţă.

13
 Analiza complexă a unui asemenea sistem de indicatori (tab. 2) permite de aprecia nivelul
activităţii financiare în cadrul corporaţiei: a determina valorile de prognoză posibile, ţinând cont de
resursele financiare selectate şi sistematizate.
Pentru ca aceşti indicatori să reflecte procesele financiare în corporaţie, aceştia trebuie calculaţi nu
în baza unei simple însumări sau a determinării medianei la întreprinderile din cadrul corporaţiei, ci
ţinând cont de următoarele principii metodice:
• activele şi pasivele corporaţiei nu sunt echivalente cu suma activelor şi pasivelor
întreprinderilor din componenţa corporaţiei;
• deoarece proprietatea companiilor fiice, de regulă, este diversificată, trebuie stabilit
capitalul, ce asigură realizarea obiectivelor corporaţiei;
• dat fiind faptul că structurile corporative sunt, de regulă, fie larg integrate (pe orizontală şi
verticală), fie nişte conglomerate, de aceea este necesară calcularea fluxurilor monetare
acumulate, redistribuite şi consumate nemijlocit pentru asigurarea proceselor reproductive
din cadrul corporaţiei;
• trebuie să se aibă în vedere că din contul redistribuţiei în cadrul corporaţiei a volumelor de
lucrări, iar, prin urmare, a mijloacelor băneşti, precum şi a mijloacelor de investire,
indicatorii financiari ai întreprinderilor aparte din cadrul corporaţiei se pot înrăutăţi
concomitent cu creşterea efectului sumar;
• valorile coeficienţilor financiari în perioadele analizate pot avea dinamică diferită.
Sistemul de indicatori propus se caracterizează prin unitate internă, reflectă direcţiile
principale de asigurare financiară cu resurse a procesului reproductiv din corporaţie şi rezultatele
acestuia, permite elaborarea propunerilor pentru perfecţionarea gestiunii finanţelor corporaţiei în
ansamblu şi în cadrul verigilor ei separate.
Tabelul 2
Sistemul de indicatori utilizaţi la evaluarea eficienţei gestiunii financiare în administrarea
corporativă
Indicatorii Formula de calcul
Venituri Vc = ∑kaVi Vc - veniturile corporaţiei;
k – coeficientul incluzând scontul la achitările
nemonetare;
a – coeficientul de estimare a riscului calculelor
incomplete şi imperfecte;
Vi – veniturile întreprinderii i din componenţa
corporaţiei, i = 1-N;
N – numărul întreprinderilor ce fac parte din
corporaţie.
Venituri la 1 Nac = ∑ Nas Sas / Sac Nac – numărul acţiunilor corporaţiei, un.;
acţiune Nas – numărul acţiunilor simple ale întreprinderii
i, i = 1-N;
Sas – numărul nominal al acţiunilor întreprinderii
i;
Sac – numărul nominal al acţiunilor acceptate
pentru calcul (achitări)
Investiţii Investiţii pe termen lung Itl. i - investiţiile pe termen lung ale întreprinderii
financiare în cadrul corporaţiei (Itl); i, lei/an; i = 1.N.
Itl = ∑ Itl. î Iş. i - investiţiile în activitatea de cercetări
Investiţii în activitatea de ştiinţifice a întreprinderii i, lei/an; i = 1.N.
cercetări ştiinţifice (Iş); Ipfj – investiţiile în procurări şi fuziuni conform
Iş = ∑ Iş. i proiectului j, lei/an; j = 1.M.
Investiţii în procurări şi
fuziuni (Ipf);
Ipf = ∑∑ Ipfj
14
Coeficientul Kl = ∑ Ac i ∑ Ao i Ac i - activele curente ale întreprinderii , i = 1.N.
lichidităţii Kl Ao i - obligaţiile pe termen scurt ale
întreprinderii i către organizaţiile din afara
corporaţiei, i = 1.N
Indicatorul AMc = ∑ AMi - Si AMc – amenzile plătite de corporaţie pentru
penalităţilor şi încălcările financiare, lei/an;
amenzilor plătite, AMi – amenzile plătite de întreprinderea i pentru
după structura încălcările financiare, lei/an;
relaţiilor Si – suma amenzilor, penalităţilor impuse,
financiare revendicate de întreprinderea i în instanţele de
judecată, lei/an.

Ca rezultat al privatizării întreprinderile de stat au devenit societăţi pe acţiuni, în cadrul cărora

au fost aplicate elemente ale administrării corporative sau managementului corporativ pentru
crearea unui nou sistem de motivaţie, care să permită unirea lor în corporaţii mari pentru a spori
potenţialul economic al ţării.
Una din direcţiile importante de activitate a administrării corporative în această perioadă
trebuie să fie consolidarea componentei financiare. Dat fiind faptul că capitalul social al corporaţiei
a fost constituit din acţiuni simple, acesta trebuie majorat din contul unor emisii suplimentare de
acţiuni. Aceasta îi permite S.A. să-şi îmbunătăţească starea financiară.
Sistemul de obiective în cadrul planificării îşi găseşte expresie în complexul indicatorilor
financiari. Astfel, obiectivele planului de dezvoltare în perspectivă şi reutilare tehnică a societăţilor
pe acţiuni din Moldova pe anii 2000-2005 sunt:
• ridicarea nivelului de rentabilitate a producţiei şi majorarea profitului;
• ridicarea eficienţei la utilizarea fondurilor fixe şi a capitalului circulant;
• eficientizarea investiţiilor capitale;
• asigurarea funcţionării stabile a întreprinderilor pentru realizarea programelor de parteneriat
strategic cu întreprinderile producătoare de utilaj.
Planificarea financiară în cadrul S.A. constituie una dintre cele mai dezvoltate sisteme.
Sistemul planurilor financiare include planul financiar anual şi planificarea curentă, care, de
regulă, se face pe o lună. Planificarea financiară se efectuează sub formă de buget, în cazul căruia
pentru perioada viitoare se formează partea veniturilor, apoi ca derivată a acesteia se formează
partea cheltuielilor.
Planul financiar se consolidează în cadrul Complexului financiar pe baza încasărilor de
prognoză, divizate în mijloace băneşti şi barter, propuse de Complexul vânzărilor, şi conform
cererilor pentru mijloace băneşti din partea complexelor.
La S.A. Alimentarmaş sub conducerea disertantului a fost elaborat şi implementat sistemul
„Buget”. Elaborarea şi aplicarea sistemului bugetar de gestiune a mijloacelor monetare au fost
fundamentate pe următoarele principii de bază.
1. Sarcina principală a metodei bugetare de management este de a reduce nivelul contradicţiilor
la coordonarea necesităţilor de producţie pentru obţinerea unui profit maximal de pe urma
funcţionării corporaţiei.
2. Aplicarea metodei bugetare necesită crearea unui complex de condiţii în plan structural,
organizatoric, tehnic etc., care în interacţiune vor forma un sistem aparte printre celelalte sisteme
în vigoare la întreprindere.
3. Aspectele ce ţin de crearea bugetului ating problema gestiunii întreprinderii în ansamblu,
care poate fi numită problema coordonării şi soluţionării contradicţiilor din sistemul „Cerinţe-
Plăţi”.
4. Una din căile cunoscute de soluţionare a acestei probleme este metoda de întocmire a
bugetului, ce a devenit standard mondial. Conform acestei metode la întreprindere se creează un
sistem de bugete sau sistemul de planificare a formelor de utilizare a resurselor şi evidenţă a
consumului lor real.

15
 5. În practică realizarea bugetelor poate fi diferită. Sistemul de bugete poate fi ierarhic,
bugetele pot fi interdependente şi independente, generale şi particulare.
6. La elaborarea sistemului „Buget” , efectuată sub conducerea disertantului, au fost
conştientizate următoarele dificultăţi specifice:
•Sarcina de elaborare a sistemului „Buget” a fost caracterizată ca sarcină slab parametrică cu
restricţii inclare;
•În condiţiile deficitului de mijloace băneşti de răspunsul la întrebarea „Plătim sau nu
plătim?” depinde nu numai capacitatea de funcţionare, ci şi existenţa întreprinderii;
•În condiţiile de apariţie a surogatelor monetare (barter, de exemplu) problema deficitului de
mijloace băneşti s-a transformat din problemă „singulară” în problemă „multiplă”, când în
afară de întrebare „Trebuie oare să plătim?” apar întrebările: „Cu ce să plătim?”. „Care sunt
condiţiile de plată?”, „Când trebuie să plătim?”;
•Adoptarea deciziilor financiare se efectuează în condiţiile deficitului de timp şi lipsă a
informaţiei complete, ceea ce duce la apariţia erorilor, care, acumulându-se, la rândul lor,
creează probleme noi în calea coordonării necesarului şi plăţilor.
Elaborarea sistemului de bugetare în cadrul S.A. a fost bazată pe următoarele principii:
management, evidenţa administrativă; îmbinarea cerinţelor de evidenţă administrativă cu cele de
evidenţă financiară. Aceasta a permis îmbinarea într-un tot întreg a unor asemenea aspecte ale
sistemului „Buget”, ca cel: informaţional, computerial, economic, administrativ, structural, ceea
face posibilă crearea sistemului până la nivelul modelului de imitare a sistemului de producţie.
În rezultatul investigaţiilor efectuate au fost formulate principiile de bază (conceptele) puse la
temelia creării sistemului „Buget”.
Ca rezultat a fost creat sistemul de bugetare, ce include trei bugete planificate şi trei bugete
reale (tab. 3), renovabile în intervalul de timp dat.

Funcţiile bugetelor planificate şi reale în cadrul sistemului „Buget”
Denumirea bugetului
Bugetul veniturilor şi
cheltuielilor
Bugetul mişcării mijloacelor
de plată
Bugetul de bilanţ
Bugetul planificat
Rezultatul preconizat al
producţiei, estimat din punctul perioada de evidenţă
de vedere al veniturilor în
perioada de evidenţă
planificată
Încasările şi cheltuielile
preconizate de mijloace de
plată ale întreprinderii în
perioada planificată de
evidenţă.
Starea generală preconizată a
întreprinderii sub formă de
bilanţ la momentul încheierii
perioadei planificate de
evidenţă.
Tabelul 3
Bugetul real (de facto)
Starea reală a producţiei în
planificată.
Încasările şi cheltuielile reale
de mijloace de plată ale
întreprinderii în perioada
planificată de evidenţă.
Starea generală de facto a
întreprinderii sub formă de
bilanţ la momentul încheierii
perioadei planificate de
evidenţă.

Calculul indicatorilor financiari în S.A. ne permite să conchidem că în cazul dinamicii lor

instabile, valorile lor în majoritate corespund normativelor, ceea ce în ansamblu vorbeşte despre
gradul satisfăcător de solvabilitate al corporaţiilor.
Astfel, putem face următoarele concluzii:
1. Dezvoltarea societăţilor pe acţiuni în cadrul ramurii respective poate fi considerată ca
reuşită;

16
 2. Aceasta se explică prin faptul că prin intermediul S.A. au fost promovate programe
investiţionale de proporţii, ce au permis renovarea potenţialului de producţie şi menţinerea
gradului înalt de competitivitate a produselor;
3. Centralizarea în cadrul S.A. a activităţii de colectare şi amplasare a comenzilor a contribuit
substanţial la utilizarea capacităţilor de producţie existente, reducerea cheltuielilor pentru
încheierea contractelor, dispersarea plăţilor; în S.A. nu există problema desfacerii mărfurilor.
4. Programul de precizare a specializării, promovat în cadrul corporaţiilor, le-au asigurat
societăţilor pe acţiuni poziţia monopolistă pe piaţa de desfacere a producţiei.
5. Activitatea amplă a S.A. pentru perfecţionarea managementului a eficientizat rolul şi locul
serviciului financiar în structura S.A., a permis implementarea sistemelor de gestiune financiară
caracteristice economiei de piaţă.
6. În rândul principalelor probleme ce ţin de planificarea finanţelor poate fi menţionate nivelul
general înalt de probabilitate al indicilor din planul anual al activităţii financiare, ceea ce se
explică prin posibilităţile slabe de previziune a parametrilor S.A. ca urmare a incertitudinii în
situaţia economică a ţării.
7. După cum demonstrează analiza efectuată, particularitatea esenţială a stării actuale şi
dezvoltării corporaţiilor este existenţa în economia Republicii Moldova. a structurilor
corporative mari: societăţilor pe acţiuni „Franzeluţa”, „Hidropompa”, „Hidromaş”,
„Alimentarmaş”, „Carmez” şi a., care păstrează independenţa juridică a fabricilor, uzinelor,
filialelor din componenţa lor. Aceasta înseamnă că procesul de formare a sistemului de gestiune
a corporaţiilor pe principii unice se poate efectua treptat, pe măsura acumulării mijloacelor
necesare în acest scop.
Sarcina formării unei politici financiare adecvate a corporaţiei este prioritară. Principalele
elemente ale acestei politici trebuie să fie:
• gestiunea capitalului, în special a celui acţionar;
• elaborarea şi promovarea unei politici clare în domeniul evidenţei;
• formarea criteriilor unice de formare a preţurilor, inclusiv pentru transferuri;
• administrarea datoriilor de creditor şi de debitor;
• coordonarea structurii serviciilor financiare.
Gestiunea capitalului acţionar trebuie să asigure concentrarea pachetelor de acţiuni,
Elaborarea şi promovarea unei politici clare în domeniul evidenţei trebuie să asigure
comparabilitatea rezultatelor.
Formarea criteriilor unice de formare a preţurilor, inclusiv pentru transferuri este
necesară pentru promovarea unei politici coordonate a preţurilor de către corporaţie.
Administrarea datoriilor de creditor şi de debitor în cadrul corporaţiei este un element
important de gestiune a mijloacelor circulante.
Elaborarea unui sistem eficient de gestiune financiară a corporaţiei include două direcţii
principale: elaborarea unei structuri eficiente a serviciilor financiare ale întreprinderilor - filiale şi
implementarea metodelor moderne de gestiune a fluxurilor monetare – a sistemului de bugetare.
În cazul corporaţiilor din Republica Moldova recomandăm structura de gestiune a finanţelor
întreprinderii elaborată şi aplicată de autorul prezentei lucrări, ce permite soluţionarea sistemică şi
eficientă a problemelor legate de gestiunea financiară a întreprinderilor în cadrul sistemului
corporativ de gestiune. Esenţa ei rezidă în faptul că subdiviziunile responsabile de gestiunea
mijloacelor băneşti sunt unite în Complexul financiar. Conducătorul Complexului financiar -
Directorul financiar se supune Directorului general al societăţilor pe acţiuni. Structura
Complexului financiar, propusă de autor, include: Secţia economică, Secţia financiară,
Contabilitatea, Grupul operaţiunilor de export-import, funcţiile cărora sunt distribuite în modul
următor (tab. 4).

17

Structura şi funcţiile Complexului financiar al întreprinderii
Elementele structurale
Secţia economică
Secţia financiară
Contabilitatea
Grupul operaţiunilor de
export-import
Tabelul 4
Funcţiile
Calculul preţului de cost planificat.
Verificarea preţului de cost planificat şi de facto.
Starea şi controlul executării bugetului financiar.
Întocmirea rapoartelor operative
Organizarea circulaţiei mijloacelor monetare şi a cambiilor;
Asigurarea conlucrării cu băncile.
Optimizarea impunerii fiscale.
Prezentarea rapoartelor operative privind starea achitărilor
reciproce.
Sectorul general al contabilităţii
Calculul impozitelor, întocmirea rapoartelor fiscale.
Evidenţa mişcării producţiei finite la depozit.
Evidenţa mişcării mijloacelor băneşti în cadrul conturilor.
Evidenţa realizării producţiei finite şi a materialelor.
Evidenţa achitării cu furnizorii de servicii şi cumpărătorii.
Sectorul de producţie al contabilităţii
Evidenţa cheltuielilor de producţie.
Evidenţa preţului de cost real.
Sectorul material al contabilităţii
Evidenţa achitării cu furnizorii.
Evidenţa materialelor la depozit şi în complexe.
Evidenţa fondurilor fixe şi a activelor nemateriale.
Sectorul de achitări al contabilităţii
Calculul salariului.
Elaborarea schemelor şi documentarea operaţiunilor ce ţin de
activitatea economică externă.
Asigurarea vamală şi logistică a tranzacţiilor internaţionale.
Controlul valutar al operaţiunilor de export-import

Direcţiile de perfecţionare a gestiunii financiare la nivel de corporaţie, precum şi principiile

conceptuale privind elaborarea măsurilor cu caracter financiar şi organizatoric la nivel macro-
economic pentru crearea condiţiilor de consolidare a poziţiilor societăţilor pe acţiuni din Republica
Moldova atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă, sunt sistematizate în tabelul 5

Tabelul 5
Măsurile principale pentru asigurarea dezvoltării societăţilor pe acţiuni din Moldova
Nivelul corporaţiei Nivelul macro-economic
Perfecţionarea Formarea mediului economic favorabil pentru producători pe baza
gestiunii financiare formării cererii la producţia autohtonă pe piaţa internă şi externă
pentru asigurarea Măsuri economico- Măsuri juridico- Măsuri financiar-
dezvoltării stabile organizatorice organizatorice organizatorice
Gestiunea capitalului, Reglementarea la Licenţierea Optimizarea
în special a celui nivel guvernamental a importurilor impunerii fiscale prin
acţionar. nivelului de utilizare a produselor fabricate reducerea taxei pe
mijloacelor bugetare de S.A. naţionale, valoarea adăugată
şi creditare în competitive pe piaţa
ramurile autohtonă
consumatoare de
produse pentru
18
 achiziţionarea din
import a produselor
fabricate de S.A.
naţionale
Elaborarea şi Stimularea de către Finanţarea de către
promovarea unei guvern a investirii de stat a programelor de
politici de evidenţă către întreprinderile cercetări ştiinţifice
unice consumatoare a unei fundamentale şi
părţi considerabile din aplicative
veniturile obţinute în
modernizarea
întreprinderii proprii
şi atragerea
investiţiilor din
exterior pentru
dezvoltarea proprie
Formarea principiilor Elaborarea şi Coordonarea Acordarea unor
unice de formare a realizarea actelor măsurilor de garanţii de stat
preţurilor, inclusiv la normative privind reglementare vamală întreprinderilor
transferuri crearea unui regim şi fiscală la efectuarea orientate spre export
preferenţial pentru operaţiunilor de la obţinerea creditelor,
procurarea de către export; inclusiv de la băncile
consumatori a comerciale.
produselor autohtone
similare cu cele de
import.
Administrarea datoriei Elaborarea structurilor Elaborarea şi
de creditor şi de corporative cu adoptarea Legii „Cu
debitor participarea privire la ramurile
guvernului pentru (complexele)
coordonarea activităţii economice prioritare”
economice pe pieţile
externe
Elaborarea unui
sistem eficient de
gestiune a finanţelor
corporaţiei
În afară de aceasta statul, în opinia noastră, trebuie să determine ramurile economice de bază,
cărora le va acorda asistenţă, şi să adopte Legea „Cu privire la ramurile (complexele) prioritare ale
economiei.
III. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Societăţile pe acţiuni joacă un rol determinant în cele mai importante sectoare industriale, ce
constituie fundamentul economic al ţării. Perioada complicată de adaptare la noile relaţii
economice, prin care trece republica a necesitat găsirea unor forme organizatorice adecvate pentru a
asigura menţinerea potenţialului de producţie , de cadre şi ştiinţific al economiei.
Studierea formelor şi metodelor de gestiune financiară în administrarea corporativă, în special
a societăţilor pe acţiuni, în scopul de a elabora recomandări teoretice şi practice privind
perfecţionarea lor a determinat conţinutul prezentei lucrări, în procesul elaborării căreia au fost
făcute următoarele concluzii.

19
 I. Concluzii
Una din cele mai strigente probleme a administrării corporative în Republica Moldova este
gestiunea finanţelor în cadrul corporaţiilor, ceea ce se explică atât prin condiţiile economice
generale în continue schimbare, cât şi prin criza economică de durată, ce duce la degradarea
potenţialului economic naţional. Principalele probleme financiare în procesul de dezvoltare a
societăţilor pe acţiuni sunt: finanţarea incompletă a economiei în ansamblu şi a unor ramuri ale ei în
particular, lipsa unor stimulente viabile pentru investiţii, precum şi a susţinerii de către stat a
diverselor ramuri industriale.
În lucrările savanţilor-finansişti străini sunt elaborate destul de detaliat aspectele gestiunii
financiare a corporaţiilor în mediu relativ stabil: sunt fundamentate tipurile de fuziuni, metodele de
fuziune, sunt generalizate observările practice asupra efectului fuziunii, sunt indicate componentele
efectului sinergetic posibil, sunt descrise metodele de evaluare a costului acţiunilor şi businessului,
ce por fi adaptate la realităţile economice din Republica Moldova, ţinându-se cont de
particularităţile perioadei tranzitorii.
În lucrările autorilor autohtoni cercetările s-au axat mai mult pe probleme din sfera
bussinesului financiar, din punct de vedere a managementului financiar, dar gestiunea formaţiunilor
economice mari nu este suficient investigată, precum şi nu sunt studiate aspectele teoretice ale
activităţii financiare administrării corporative în cadrul corporaţiilor, a riscurilor financiare la
crearea şi dezvoltarea corporaţiilor, mecanismelor financiare de funcţionare a acestora, ţinându-se
cont de specificul lor. Totodată o serie de aspecte sunt examinate la general şi nu sunt detalizate, ori
nu sunt examinate în genere. Din acestea fac parte, în opinia noastră, asemenea probleme ca:
• analiza esenţei finanţelor S.A., a particularităţilor gestiunii financiare în structurilor
organizatorice de diferite niveluri şi complexitate;
• metodele de determinare a oportunităţii financiare de reorganizare a societăţii pe acţiuni;
• gestiunea finanţelor corporaţiilor în condiţiile de criză economică, rată înaltă a inflaţiei, lipsă
a susţinerii de către guvern a antreprenoriatului naţional;
• estimarea financiară a fuziunilor în cazul când sunt subapreciate acţiunile şi nu este
dezvoltată piaţa hârtiilor de valoare;
• politica financiară a S.A. în condiţiile conjuncturii nefavorabile pe piaţă.
În prezenta lucrare se propune noţiunea de finanţe ale corporaţiei, precum şi sunt evidenţiate
particularităţile finanţelor corporaţiei în structura generală a categoriei finanţelor.
Eficienţa gestiunii financiare a corporaţiilor depinde nu numai de esenţa specifică corporaţiilor
financiare, ci include şi drept element component important precizarea şi sistematizarea riscurilor
financiare ale corporaţiei, ţinând cont de specificul societăţilor pe acţiuni, precum şi elaborarea
criteriilor metodice de estimare a riscurilor financiare dirijare a acestora.
În teză sunt sistematizate riscurile financiare ale corporaţiilor, determinate consecinţele
financiar-organizatorice posibile ale acestor riscuri şi metodele lor de diminuare, este expusă
metodica estimării riscurilor. Astfel, dirijarea eficientă a finanţelor corporaţiei presupune a se ţine
cont, în primul rând, de funcţia specială, şi anume cea de asigurare a procesului reproductiv cu
resursele financiare necesare, iar, în al doilea rând, de asigurare contra riscurilor financiare ce
însoţesc proiectele investiţionale, orientate spre funcţionarea eficientă a corporaţiilor.
În teză este fundamentat sistemul de indicatori privind evaluarea eficienţei gestiunii financiare
a corporaţiilor, pe de o parte, ca parte componentă importantă a mecanismului financiar, şi, pe de
altă parte, ca instrument de ridicare a nivelului managementului financiar al corporaţiei. Conceptele
existente la momentul actual privind eficienţa gestiunii financiare a sistemelor economice complexe
se pot reduce la următoarele: estimarea pe baza coeficienţilor financiari; estimarea în baza indicilor
capitalului acţionar; estimarea pe baza obţinerii veniturilor.
Examinarea structurii companiei arată că fiecare element structural al acesteia îşi are preţul
său, precum şi cota sa în suma totală a surselor de resurse financiare. Preţul capitalului pentru
totalitatea elementelor lui structurale (PK) se calculează ca sumă ponderată din toate sursele:
PK = ∑ SM i × Yi
i

20
unde SMi este preţul sursei i (de resurse financiare);
Yi - ponderea sursei i în suma lor totală.
Preţul capitalului se calculează, de regulă, în procente conform datelor contabile şi analizei
financiare.
II. Recomandări
Se propune ca estimarea stării financiare a corporaţiei să se efectueze cu ajutorul următorului
sistem de indicatori:
• rentabilitatea capitalului (Rk);
• rentabilitatea cheltuielilor (Rch);
• datoria de debitor în raport cu cea de creditor la începutul şi la finele anului (Cd);
• coeficientul solvabilităţii generale la începutul şi finele anului (Ks);
• coeficientul lichidităţii curente la începutul şi finele anului (Kl);
• coeficientul asigurării cu mijloace proprii (Kpr);
• indicatorul lichidităţii absolute (Kabs);
• indicatorul rotaţiei datoriei de debitor pe trimestre şi anual (Krdd);
• termenul mediu al datoriei de creditor (Tdc);
• coeficentul autonomiei financiare (Kaf);
• coeficientul tensiunii financiare (Ktf);
• coeficientul nivelului de dirijare a mijloacelor monetare ale întreprinderii (Kdir).
Un sistem similar de indicatori se propune a fi aplicat în toate întreprinderile fiice ale
corporaţiei.
1. Principiile metodice pentru reflectarea proceselor financiare în corporaţie:
• activele şi pasivele corporaţiei nu sunt echivalente cu suma activelor şi pasivelor
întreprinderilor din componenţa corporaţiei;
• deoarece proprietatea companiilor fiice, de regulă, este diversificată, trebuie stabilit
capitalul, ce asigură realizarea obiectivelor corporaţiei;
• dat fiind faptul că structurile corporative sunt, de regulă, fie larg integrate (pe orizontală şi
verticală), fie nişte conglomerate, de aceea este necesară calcularea fluxurilor monetare
acumulate, redistribuite şi consumate nemijlocit pentru asigurarea proceselor reproductive
din cadrul corporaţiei;
• trebuie să se aibă în vedere că din contul redistribuţiei în cadrul corporaţiei a volumelor de
lucrări, iar, prin urmare, a mijloacelor băneşti, precum şi a mijloacelor de investire,
indicatorii financiari ai întreprinderilor aparte din cadrul corporaţiei se pot înrăutăţi
concomitent cu creşterea efectului sumar;
• valorile coeficienţilor financiari în perioadele analizate pot avea dinamică diferită.
2. Perfecţionarea gestiunii finanţelor corporaţiei
• Decizia cu privire la înfiinţarea corporaţiei
• Răscumpărarea acţiunilor şi formarea potenţialului de producţie al corporaţiei
• Formarea sistemului de gestiune a corporaţiei, sporirea potenţialului de producţie
• Dezvoltarea managementului corporativ
Pentru dezvoltare şi formare a corporaţiilor în RM este necesară restructurarea a patru sfere-
cheie: administrativă, de producţie, de desfacere şi financiară. Toate aceste patru domenii
funcţionale trebuie considerate ca existând în interacţiune şi interdependenţă, concomitent blocul
financiar trebuie considerat, în opinia noastră, principal deoarece toate programele de restructurare
sunt în felul lor producătoare de cheltuieli şi, prin urmare, necesită asigurarea respectivă
Procesul de formare a sistemului de gestiune a corporaţiilor pe principii unice se poate efectua
treptat, pe măsura acumulării mijloacelor necesare în acest scop. Totodată trebuie să se ţină cont de
faptul că procesul de extindere a oricărei corporaţii necesită investiţii mari de capital. În lipsa unor
asemenea mijloace procesul de creare a corporaţiilor în RM decurge lent şi contradictoriu,

21
soldându-se cu un grad înalt de risc, atât pentru corporaţia în ansamblu, cât şi pentru companiile ce
intră în componenţa ei.
Concomitent prioritară se impune sarcina formării unei politici financiare adecvate a
corporaţiei. Noi recomandăm principalele elemente ale acestei politici:
• gestiunea capitalului, în special a celui acţionar;
• elaborarea şi promovarea unei politici clare în domeniul evidenţei;
• formarea criteriilor unice de formare a preţurilor, inclusiv pentru transferuri;
• administrarea datoriilor de creditor şi de debitor;
• coordonarea structurii serviciilor financiare.
Noi recomandăm elaborarea şi promovarea politici clare în domeniul evidenţei, care v-a
asigura comparabilitatea rezultatelor, v-a crea baza pentru planificarea, controlul şi analiza în cadrul
corporaţiei, v-a forma criteriile unice de formare a preţurilor, inclusiv pentru transferuri, pentru a
minimiza cheltuielile de tranzacţie în cadrul corporaţiei, optimizarea bazei impozabile, asigurarea
formării parametrilor de estimare a profitului real al corporaţiei.
Propunem elaborarea unui sistem de gestiune financiară a corporaţiei, care include două
direcţii: elaborarea unei structuri eficiente a serviciilor financiare ale întreprinderilor şi
implementarea metodelor moderne de gestiune a fluxurilor monetare în sistemul bugetar.
În cazul administrării corporative recomandăm structura de gestiune a finanţelor, elaborată şi
aplicată în cadrul Hidromaş, Alimentarmaş, Floare-Carpet, ce permite soluţionarea sistemică şi
eficientă a problemelor legate de gestiunea financiară a în cadrul sistemului corporativ. Esenţa ei
rezidă în faptul că subdiviziunile responsabile de gestiunea mijloacelor băneşti sunt unite în
Complexul financiar. Conducătorul Complexului financiar - Directorul financiar se supune
Directorului general al societăţii pe acţiuni.
1. Propunem aplicărea activă a măsurilor cu caracter financiar:
• optimizarea impunerii fiscale prin reducerea taxei pe valoarea adăugată;
• finanţarea de către stat a programelor de cercetări ştiinţifice fundamentale şi aplicative;
• acordarea unor garanţii de stat întreprinderilor orientate spre export la obţinerea creditelor,
inclusiv de la băncile comerciale.
• Menţionăm necesitatea susţinerii organizatorice în baza următoarelor acţiuni:
• crearea sistemului informaţional incluzând toate tipurile de produse fabricate, cererea
internă şi externă pentru ele şi pronosticul modificărilor posibile;
• îmbunătăţirea sistemului de analiză a cererii, marketingului, reclamei produselor pentru
participarea la tenderele internaţionale.
În afară de aceasta statul, în opinia noastră, trebuie să determine ramurile economice de bază,
cărora le va acorda asistenţă pe plan mondial, şi să adopte Legea „Cu privire la ramurile prioritare
ale economiei, în care este oportun să se prevadă:
• finanţarea prioritară a dezvoltării acestor ramuri în conformitate cu cerinţele economiei
naţionale;
• măsuri care să asigure fuzionarea şi absorbţia în aceste ramuri, dacă sunt suficient
privatizate, dar să facă dificilă fracţionarea structurilor corporative mari;
• reglementarea diversificării complexelor;
• creditarea de către stat a proiectelor mari în condiţii de avantaj reciproc:
• asigurarea cu garanţii din partea statului a participării la tendere internaţionale;
• responsabilitatea guvernului pentru dezvoltarea acestor ramuri (complexe);
• protecţia pieţelor autohtone şi susţinerea activităţii economice externe;
condiţii pentru atragerea în ramurile economice a investiţiilor străine

22
 IV. LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI DE
DOCTORAT
1. Poloz A. Problemele managementului corporativ.Conferinţa a VI-a Ştiinţifică Studenţească
(9-10 aprilie 1998) Problemele economiei naţionale în viziunea tineretului studios. ASEM,1998, p.
55-59, c.a.0,3
2. Poloz A. Unele observaţii preliminare privind administrarea corporativă în ţările cu
economia de tranziţie. Problemele economice actuale în viziunea tineretului studios. Conferinţa a
VII-a Ştiinţifică Studenţească (1-2 aprilie 1999), ASEM, 1999 p. 60-63, c.a.0,27
3. Burlacu N., Poloz A. Managementul corporativ: problema dreptului corporativ – experienţa
internaţională. Seminar internaţional (27-28 octombrie 2000), Managementul tranziţiei,; Tîrgovişte,
Romania p. 89-82, c.a.0,3
4. Burlacu N., Buga O.,Poloz A. Problemele dezvoltării antreprenoriatului în Republica
Moldova. Revista „Economica” nr. 1, 2001 ASEM, p. 44-50, c.a.0,47
5. Poloz A. Problemele impozitării bunurilor imobiliare în managementul financiar.Conferinţa
ştiinţifică internaţională, „Interferenţe cultural-lingvistice şi ştiinţifice în Europa sud-estică la
începutul mileniului al III-ea.. U.R.U. Cahul, 2001, p. 129-134, c.a.0,33
6. Burlacu N., Poloz A. Problemele competitivităţii în activitatea managerială a agenţilor
economici. Conferinţa ştiinţifică internaţională, „Interferenţe cultural-lingvistice şi ştiinţifice în
Europa sud-estică la începutul mileniului al III-ea. U.R.U. Cahul, 2001 p. 191-197, c.a.0,39
7. Poloz A. Tendinţele dezvoltării managementului corporativ contemporan sub prizma
globalizării – aspect financiar. Simpozion internaţional „Probleme regionale în contextul procesului
de globalizare” (9-10 octombrie 2002), ASEM, Chişinău, p. 96-98, c.a.0,35
8. Burlacu N., Bujor O., Poloz A. Conceptul managementului contemporan şi adaptarea lui în
corporaţiile din Republica Moldova2002. Revista „Economica”, nr. 6, ASEM, Chişinău, 2002, p. 6-
10, c.a.0,5
9. Burlacu N., Zaharov A.,Poloz A. Căile de dezvoltare a comerţului produselor alimentare cu
ţările europene. Revista „Economica”, nr.2, ASEM, Chişinău, 2002, p. 23-26, c.a.0,27
10. Burlacu N., Poloz A. Evoluţia managementului corporativ. Tendinţele şi perspectivele
pentru Republica Moldova. Analele ASEM, vol. II, ASEM, Chişinău, 2004, p. 131-136, c.a.0,65
11. Poloz A. Finanţele corporative în societăţile pe acţiuni din Republica Moldova. Revista
„Economica”, nr.1, ASEM, Chişinău, 2005 p. 25-29,c.a.0,5

23
 Annotation
To the dissertation on competition of a doctor’s degree in economy on the theme
« Financial aspects in corporate administration »
The dissertation is devoted to corporate administration of joint-stock companies of Republic
Moldova, namely financial aspect. The purpose of work is development and a scientific
substantiation of methodical positions and practical recommendations on management of the
finance of corporations, in particular joint-stock companies in Republic Moldova.
In dissertational work the urgency of a theme of research is proved, the purposes, problems,
a subject and object of research are determined, the brief characteristic of structure of work, its{her}
scientific novelty and value is given.
The basic directions of development of joint-stock companies are revealed, their financial
problems in transitional conditions are generalized, the analysis of foreign experience of
management is lead by the finance of corporations, theoretical approaches to research of the finance
of corporations are generalized. The conclusion about an insufficient level of research of specificity
of management by the finance in joint-stock companies is made.
Approaches to definition of essence of the finance of the enterprises and corporations are
analysed, features of the finance of corporations are revealed, financial risks of corporations are
systematized and methodical positions of an estimation of a management efficiency by the finance
of corporations are developed.
Experience of development of joint-stock companies in Republic Moldova is analysed, the
control system of the finance on concrete joint-stock companies is investigated, recommendations
on perfection of management by the finance of joint-stock company at macroeconomic and
corporate levels are developed.
In dissertational work the concept of the finance of corporation is offered, and also features
of the finance of corporation in the general structure of a category the finance are revealed, the
system of parameters of an estimation of a management efficiency by the finance of corporation, on
the one hand as major component of the financial mechanism, and on the other hand as tool of
increase of a level of financial management of corporation is proved.
Methodical positions and conclusions of dissertational work can be used by bodies of the
government and management by development of the program of development of domestic
economy, controls of corporations and joint-stock companies by development of programs and
procedures of perfection of management.

24
 Аннотация
диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему
« Финансовые аспекты в корпоративном администрировании »

Диссертация посвящена корпоративному администрированию акционерных обществ

Республики Молдова, а именно финансовому аспекту. Целью работы является разработка и
научное обоснование методических положений и практических рекомендаций по
управлению финансами корпораций, в частности акционерных обществ в Республике
Молдова.
В диссертационной работе обоснована актуальность темы исследования, определены
цели, задач, предмет и объект исследования, дана краткая характеристика структуры работы,
ее научная новизна и ценность.
Выявлены основные направления развития акционерных обществ, обобщены их
финансовые проблемы в условиях переходного периода, проведен анализ зарубежного опыта
управления финансами корпораций, обобщены теоретические подходы к исследованию
финансов корпораций. Сделан вывод о недостаточном уровне исследования специфики
управления финансами в акционерных обществах.
Проанализированы подходы к определению сущности финансов предприятий и
корпораций, выявлены особенности финансов корпораций, систематизированы финансовые
риски корпораций и разработаны методические положения оценки эффективности
управления финансами корпораций.
Проанализирован опыт развития акционерных обществ в Республике Молдова,
исследована система управления финансами на конкретных АО, разработаны рекомендации
по совершенствованию управления финансами АО на макроэкономическом и корпоративном
уровнях.
В диссертационной работе предложено понятие финансов корпорации, а также
выявлены особенности финансов корпорации в общей структуре категории финансы,
обоснована система показателей оценки эффективности управления финансами корпорации,
с одной стороны как важнейшей составной части финансового механизма, и с другой
стороны как инструмента повышения уровня финансового менеджмента корпорации.
Методические положения и выводы диссертационной работы могут быть
использованы органами государственной власти и управления при разработке программы
развития отечественной экономики, органами управления корпораций и акционерных
обществ при разработке программ и процедур совершенствования управления.

25
 Lista abrivierilor utilizate în teză

PR - grad de probabilitate
P(Sr) – probabilitatea survenirii situaţiei de risc Sr
CH – cheltuielile legate de dirijarea riscurilor
IRR sau NIR – Internal Rate of Return - norma internă de rentabilitate
NF - necesarul de finanţare suplimentară
IR - indicele rentabilităţii investiţiilor
PK - preţul capitalului
K1 - preţul acţiunilor privilegiate
P2 - preţ al companiei
Nlp - nivelul leverage de producţie
Nlf - nivelul leverage financiar
Nfp - nivelul leverage financiar de producţie
Vc - veniturile corporaţiei
Nac – numărul acţiunilor corporaţiei
Chea – cheltuielile globale în rezultatul extinderii activităţii corporaţiei
AMc – amenzile plătite de corporaţie
EFIM – Direcţia Participărilor Acţionare şi Finanţării
ENI – Societatea Naţională a Metalelor Neferoase

26
 Poloz Andrei

ASPECTE FINANCIARE ÎN ADMINISTRAREA CORPORATIVĂ

Specialitatea 08.00.05.- Economie şi management (în industrie)

Autoreferat
al tezei de doctor în ştiinţe economice

Formatul A5. Coli de autor 1,0

Tirajul 50 exemplare
Tipografia ASEM

27