Cursul 1

Prof. univ. GC Curca

Discipl. Medicina legala si Bioetica,
UMFCD Bucuresti

1.Definitie si obiectul specialitatii/disciplinei

Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3 perspective care se
impletesc: procedural, expertal si utilitatea judiciara.
Definitia procedurala: Expertiza medico-legala este o procedura necesara
in orice speta juridica in care exista implicatii medicale (vatamare corporala
sau deces) precum si in orice caz medical cu implicatii juridice (valoare
probatorie)
Definitie expertala: Stiinta medicala care urmareste in interesul justitiei sa
obiectiveze si s evalueze cu caracter probatoriu aspectele medicale
continute in spetele juridice cu privire la omul in viata sau cel decedat
(contradictorialitate, obiectivitatea stiintifica)
Definitia etimologica Aplicarea cunostiintelor stiintei medicale la
necesitatile implinirii actului de justitie (utilitatea judiciara). Medicina
dux, auxiliumqvae justitiae Medicina conduce, un auxiliar al justitie
(M. Minovici)

2. Scurt istoric al med. leg. romanesti

Pravila lui Vasile Lupu (Carte romneasc de nvtur de la Pravilele mprteti,

tiprit la Iai, n 1646)
Pravila lui Matei Basarab (ndreptarea legii, tiprit la Trgovite, n 1652)

Expertizele se fceau pentru luminarea judectorilor, n urmtoarele cazuri:

1. n cazuri de rnire, expertizele puteau fi fcute de vraci, brbieri, descnttori i
fermectori. Vracii vor fi crezui i fr jurmnt.
2. n cazuri de otrvire i de nebunie, de vraci.
3. n cazuri de deflorare, de moae sau de femei nvate bine la acest meteug.
4. n cazuri de sodomie, de vraci i moae.
5. n cazuri de surzenie i muenie, de judector n persoan.
6. Se mai vorbete despre cstorie, divor, sarcin, avort, despre sinucidere, rniri, otrviri,
asfixii i nebunie.
Pedeapsa se da considerndu-se timpul cnd s-a fptuit greeala, nu din momentul cnd se
judeca.
Se inea seama de recidive, chiar dac fptaul nu era de vrst.
n materie de pruncucidere, se deosebesc dou modaliti: nbuirea <<ntmpltoare>> a
copilului i nbuirea <<ndeadins>>, cu nelciune.

In 1685 cronicarul Nicolae Costin descrie autopsia lui Duca Vod, Domn al
Moldovei.
Primul certificat, n form de act medico-legal a fost ntocmit n anul 1812

n 1856, la cererea lui Carol

Davila, Domnitorul Barbu tirbei a
aprobat nfiinarea colii de
Chirurgie de la Mihai Vod care in
1857, devine coala Naional de
Medicin i Farmacie cu o durata
de 8 ani.
In curicula anului VI este
prevazuta medicina legala care ii
este incredintata lui Gheorghe
Athanasovici 1861-1867 care
devine profesor de medicina legala
i toxicologie in 1861 si medic
legist al Capitalei in 1862-1865.
In 1867 succede lui Gh.
Atanasovici dr. Nicolae Negura.
In 1879 este numit profesor de
medicina legala si psihiatrie
Alexandru Sutzu.

In 1892 se inaugureaza Morga

orasului Bucuresti cu sustinuta
contributie a lui Mina Minovici,
medic legist al capitalei in acea
vreme care va fi numit director al
Morgii.
n 1897, catedra de medicin legal i
clinica boalelor mintale (psihiatrie),
deinut de profesorul Al. uu, se
scindeaz.
Doctorul Mina Minovici, va fi numit
profesor de medicin legal si va
prelua in 1897 catedra de medicina
legala pana in 1932 (moare in 1933).
Catedra si IML este preluat de N.
Minovici din 1932 pana in 1938 cand
se imbolnaveste (moare in 1941).

Intre 1938-1956 IML Mina Minovici a fost condus de

Theodor Vasiliu, cu un scurt interimat asigurat de
profesorul Mihail Kernbach de la Cluj in 1940, apoi de
prof. Emil Craciun 1957, academician Ion Moraru 19581973, prof. Moise Terbancea 1973-1989, prof. V. Belis
1989-2001, prof. D. Dermengiu din 2001.
Dupa 1945 sistemul medico-legal national se
centralizeaza in jurul IML Mina Minovici Bucuresti.

In 1860 la Iasi se infiinteaza catedra de medicina In 1919 se infiinteaza UMF Cluj, catedra de medicina
legala revenindu-i lui N. Minovici (1868-1941)
legala condusa de L.A. Ciurea.

3. Organizarea sistemului de medicina legala,

prezentarea principalelor institute si a INML
a) Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici" " - unitate cu
personalitate juridic, aflat n subordinea Ministerului Sntii
(www.legmed.ro)
b) 5 Institutele regionale de medicin legal din centrele medicale
universitare: Timioara, Trgu-Mure, Cluj-Napoca, Iai i Craiova care au in
subordine Serviciile medico-legale judetene. n cadrul institutelor de
medicin legal funcioneaz cte o comisie de control i avizare a
documentelor medico-legale.
c) 36 Servicii de medicin legal judeene cu sediul n oraul reedin de
jude; nu au personalitate juridic i se afl n subordirea direciilor
judeele de sntate public; sunt conduse de ctre un medic legist ef
numit de directorul direciei judeene de sntate public i sunt
coordonate de institutele de medicin legal n a crui competen
teritorial se afl
d) 11 Cabinetele de medicin legal, aflate n structura
organizatoric a serviciilor de medicin legal judeene i nfiinate n
judeele mari, i au sediul n alte localiti dect cele reedin de judet:
Lugoj, Cimpulung-Arges, Comanesti, Fagaras, Petrosani, Sighetul Marmatiei,
Medias, Cimpulung Moldovenesc, Radauti, Barlad, Onesti.

Activitatea de medicina legala este coordonata la nivel national stiintific si metodologic de catre
Ministerul Sanatatii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul de
Medicina legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucuresti. Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei
asigura controlul si evaluarea activitatii de medicina legala.
Consiliul superior de medicina legala are in componenta: directorii institutelor, profesorii de
medicina legala, seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din Romania, presedintele
comisiei de specilitate a MS, reprezentanti ai MS, M. Just., Min. Public, Min. Interne numiti prin
ordin de ministru.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul local al institutelor de medicina legala
de catre Comisiile de Avizare si Control de pe langa acea institutie. Comisiile sunt formate din
directorul institutiei si 2-4 medici primari legisti cu experienta. Aceste Comisii fata de
documentele medico-legale ale caror concluzii pot fi avizate le avizeaza (aproba) cu/fara
precizari ori completari iar fata de documentele medico-legale ce nu pot fi avizate recomand a
fie refacerea partiala sau totala a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
Verificarea documentelor medico-legale se face la nivelul national prin Comisia superioara
medico-legala. Comisia se intruneste in INML Mina Minovici si este compusa din directorii
institutelor de medicina legala, sefii disciplinelor de profil din facultatile acreditate din cadrul
centrelor medicale universitare; seful disciplinei de morfopatologie a Universitatii de Medicina
Carol Davila Bucuresti; 4 medici primari legisti, cu experienta n specialitate. Comisia superioara
medico-legala verifica si avizeaza, din punct de vedere stiintific, la cererea organelor n drept,
concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunta asupra eventualelor concluzii
contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medicolegale. . n cazul n care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara
medico- legala recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor la care se refera actele
primite pentru verificare si avizare, formulnd propuneri n acest sens sau concluzii proprii.

INML Mina Minovici

Bucuresti
IML Iasi
IML Craiova
IML Timisoara
IML Cluj Napoca

4.Nevoia de implementare si de armonizare a

managementul calitatii si standardelor ISO

Termenul de management al calitatii surprinzator nu se refera in sine la managementul si

certificarea unei bune calitati a unui produs sau a activitatii unei organizatii ci la
certificarea bunei functionalitati a sistemului care sta la baza activitatii organizatiei ori a
calitatii produselui in ideea in care o data ce sistemul este pornit si bine functional el va
produce mereu aceeasi calitate a activitatii ori produselor sale.

Un sistem este compus din procese de a caror buna functionare depinde activitatea
organizatiei ori calitatea produselor sale.

Managementul calitatii unui sistem presupune planificarea calitatii, asigurarea calitatii,

controlul calitatii si imbunatatirea calitatii proceselor ce il compun. Se porneste de la
identificarea unor standarde de calitate pe care acea organizatie le poate realiza si apoi se
organizeaza procesele pentru a atinge acele standarde. Ceea ce apare a fi cel mai
important este mentinerea acestor standarde astfel incat in activitatea sa sistemul
mentinand standardele sa produca mereu aceeasi calitate a produselor. In acest fel
managementul calitatii este indreptat cu prioritate spre buna functionare a sistemului.
Pastrarea parametrilor si standardelor sistemului ofera garantii asupra calitatii produselor.

In medicina legala managementul calitatii asigura repetabilitatea calitatii serviciilor,

documentelor, expertizelor. El devine o necesitate pentru fiecare institutie ori serviciu de
medicina legala cat si pentru sistemul in ansamblul sau. In egala masura permite o
functionalitate unitara, predictibila, armonizata in teritoriu avand un standard de calitate
profesionala si stiintifica ce este folositor actului de justitie.

 W. Edward Deming este cel care a adus o noua filozofie a calitatii diferita de
abordarea individuala de breasla (care depindea atat de mult de abilitatile si
insusirile lucratorului care executa actiunea) pe care a inlocuit-o cu abordarea
integrata in echipa: produsul astfel nu mai este reusita doar a unei persoane ci o
reusita a echipei. Pentru a schimba modul in care este privita reusita executiei si
calitatea produsului pe care un sistem il poate produce prin procesele sale W.
Edward Deming a imaginat 5 principii:
1. Desfiintarea barierelor dintre departamente/laboratoare (nevoia de
colaborare, comunicare si socializare de pe pozitiile solidaritatii si colegialitatii,
atenuand exprimarea personalitatii accentuate ori a orgoliilor care separa
echipe largite-)
2. Responsabilizare si leadership (responsabilizarea la locul de munca si in
raport cu echipamentul ori mijlocul de munca, auto-asumarea sarcinilor,
asumarea conducerii proceselor a posturilor de control si conducere a diferitelor
procese)
3. Supravegherea oamenilor si a mijloacelor cu care acestia lucreaza pentru
eficientizarea activitatii lor (supravegherea departamentului / laboratorului pe
nivelul de raspundere corespunzator)
4. Imbunatatirea constanta a sistemului, a service-ului si a comunicarii personalului
(dezvoltarea in spirala ascendenta a sistemului)
5. Educatie si auto-perfectionare sustinuta a membrilor sistemului (auto-dezvoltare,
auto-asumare a sarcinilor)
Problematica implementarii managementului calitatii este importanta in
activitatea medicinii legale intrucat asigura norme si reguli si stabileste standarde
ce trebuie a fi respectate.

5.Legislatie aferenta

Ordonanta nr. 1 (republicata) din 20/01/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Lege nr. 459 din 18.07.2001 aprobarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Ordonanta nr. 57 din 08/30/2001 modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de
medicina legala
Lege nr. 271 din 16.06.2004 aprobarea O.G. 57/2001 pentru modificarea si completarea O.G. 1/2000 privind organizarea activitatii si
functionarea institutiilor de medicina legala
Hotarare nr. 774 din 07/09/2000 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 privind
organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala
Ordin nr. 1134 din 25/05/2000 - pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari
medico-legale
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 - privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii
ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Ordin nr. 1976 din 07/11/2003 - stabilirea unor masuri privind efectuarea cu celeritate a expertizei pentru stabilirea discernamantului
minorului intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala
Ordin nr. 938 din 07/09/2005 - aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal si stabilirea conditiilor de suspendare sau
de retragere a calitatii de expert medico-legal
Ordin nr. 376 din 10/04/2006 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice in vederea stabilirii
intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra
comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie
Normele metodologice privind participarea expertului parte in cadrul lucrarilor medico-legale (PDF)
Ordin nr. 1163 din 28/05/2007 privind infiintarea, componenta si atributiile Comisiei comune a Ministerului Justitiei si a Ministerului
Sanatatii Publice de analiza a deceselor persoanelor private de libertate, survenite in sistemul penitenciar
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii
ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Ordin nr. 1539 din 11/12/2006 privind aprobarea Reglementarilor specifice referitoare la expunerea medicala a persoanelor la radiatii
ionizante in cazul expertizelor medico-legale
Hotarare nr. 1609 din 08/11/2006 privind aprobarea tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Lege nr. 104 din 27.03.2003 manipularea cadavrelor umane si prelevarea organelor si tesuturilor de la cadavre in vederea transplantului
Ordin nr. 1143 din 10.12.2003 modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 246/2003 privind aprobarea
tarifelor pentru efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale
Ordin nr. 154 din 26.02.2003 aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 296/2002 privind acordarea asistentei medicale in
Romania cetatenilor straini
Decizie nr. 248 din 01.07.2004 protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine
Noul cod penal si cod de procedura penala

6. Caracterul expertal al specialitatii, medicina legala

in contextul probatoriului laturii obiective si a laturii
subiective a infractiunii

Sistemul juridic face apel la medicii legisti ca experti medico-legali, care sunt
chemati spre a pune la dispozitie cunostiintele si abilitatile specialitatii lor
(medicina), pentru a aduce lamuri justitiei permitand cunoasterea acelor factori,
cauze, fapte ori elemente necesare aflarii adevarului. Pe de alta parte sistemul
juridic face apel la institutiile medico-legale (sistemul medico-legal: institute,
servicii, cabinete) in care functioneaza in activitatea lor expertii medici legisti.

Expertii medico-legali 1) Constatarile medico-legale se efectueaza de medici legisti, iar

expertizele se efectueaza de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnati
de conducerea institutelor de medicina legala si a serviciilor de medicina legala judetene. 2)
La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii oficiali pot participa experti
numiti de organele judiciare, la cererea partilor, dintre cei nscrisi pe listele ntocmite
de Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei, cu avizul Consiliului superior de medicina legala.
(art 41, legea 459/2001 norme procedurale).

Sistemul medico-legal este chemat (ordonantat) pentru a oferi deopotriva

cunoasterea expertilor sai cat si spre a furniza elementele de contradictorialitate
ale expertizei acestora; sistemul medico-legal se auto-verifica din interiorul sau
(comisii medico-legale) dar poate fi verificat si din exteriorul sau (analiza critica a
concluziilor de catre sistemul juridic prin etape procedurale de control, verificare,
completare si refacere a actelor medico-legale, experti medico-legali numiti de
organele judiciare).

 Medicina legala contribuie prin concluziile sale la

toate cele 3 componente ale laturii obiective:
obiectivarea elementului material prin punerea in
evidenta a agentului traumatic cu posibilele lui
caracteristici si mecanismul de actiune; astfel se vor putea
aprecia tipul de actiune (lovire, cadere, comprimare, etc.),
mijloacele de realizare (locul, timpul, natura si
particularitati ale realizarii) care individualizeaza actiunea
obiectivarea urmarii imediate: punerea in evidenta a
leziunii traumatice (vatamarea) in infractiunile de rezultat
ori a starii de pericol in infractiunile formale sau de pericol.
obiectivarea legaturii de cauzalitate ca element
constitutiv al fiecarei infractiuni: evidentierea cauzei
determinante si a conditiei/conditiilor.

 Latura subiectiva a infractiunii se refera la vinovatie, mobilul si

scopul infractiunii ca elemente juridice. Ele au insa la baza
discernamantul faptuitorului care se defineste in intelesul legii
astfel:
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii
psihice, care se refera la o fapta anume si din care decurge
posibilitatea persoanei respective de a aprecia continutul si
consecintele acestei fapte (art. 5, Legea 487/2002 republicata
2012, legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu
tulburari psihice).

7. Principiile activitatii medico-legale

1.
2.
3.
4.

Principiul metodologiei unitare

Principiul competentei teritoriale
Principiul ierarhizarii competentei profesionale si stiintifice
Principiul nerestrictionarii accesului expertului la informatia
medicala
5. Principiul contradictorialitatii
6. Mecanisme de verificare si contradictorialitate din interiorul
si din exteriorul sistemului medico-legal

8. Domenii de activitate si tipuri de solicitari adresate

institutiilor medico-legale
1.

Examinarea medico-legala a persoanelor decedate:

1)
2)

2.

Examinarea medico-legala a persoanei vii:

1)
2)
3)
4)

3.
4.
5.
6.
7.

autopsia medico-legala, antropologie medico-legala si odontostomatologie

medico-legala
exhumarea
Examinarea medico-legala a leziunilor traumatice (vatamarii corporale),
aprecierea capacitatii de munca sau a starii de sanatate avnd ca scop stabilirea
aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumit activitate sau profesie
Expertiza medico-legala in sfera genitala: viol, probarea virginitatii, stabilirea
sexului si a virstei biologice
Expertiza medico-legala psihiatrica
Expertiza medico-legala serologica si genetica: serologia medico-legala (filiatie) si
genetica medico-legala (profilul ADN: filiatie si identificare).

Examinari de laborator medico-legal : toxicologie, anatomie-patologica,

tanatochimie, imunologie, bacteriologie
Examinari ale produselor biologice umane : sperma, fir de par, sange,
impuscare
Verificarea autenticitatii si a corectitudinii intocmirii actelor medicale
Invatamant medical
Cercetare stiintifica

9. Tipuri de acte medico-legale

Actele medico-legale sunt raportul de expertiza, certificatul medico-legal,
buletinul de analiza si avizul.
a) prin raport de expertiza medico-legala se ntelege actul ntocmit de
un expert la solicitarea organului de urmarire penala sau a instantei de
judecata si care cuprinde datele privind expertiza efectuata.
b) prin certificat medico-legal se ntelege actul de constatare ntocmit
de medicul legist la cererea persoanelor interesate si care cuprinde date
privind examinarea medico-legala;
c) prin buletin de analiza se ntelege actul ntocmit de specialistii
institutiilor de medicina legala sau de persoanele competente din cadrul
institutiilor de medicina legala, la cererea persoanelor interesate, si care
cuprinde date privind examenul complementar;
d) prin aviz medico-legal se ntelege actul ntocmit de Comisia superioara
medico-legala, precum si de comisiile de avizare si control al actelor
medico-legale, la solicitarea organelor judiciare, prin care se aproba
continutul si concluziile actelor medico-legale si se recomanda efectuarea
unor noi expertize sau se formuleaza concluzii proprii.

10. Obiectivitatea expertizei

Medicina legala este chemata sa identifice i s separe pe
domeniul sau medical, elementele de probatiune
(biologice) directe, materiale, de elementele de
probatiune (biologice) indirecte; de asemenea aspectele
medical-biologice cu valoare certa de cele
incerte/posibile/probabile si sa le prezinte organelor
judiciare pentru a fi administrate corect in interesul
justitiei.
Informatia nu poate fi eronata, doar interpretarea ei
(Paul L. Kirk, criminalist de renume).

Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile

expertizei cu obiectivitate si in deplina impartialitate
fata de partile implicate. Pentru aceasta, ca orice expert,
el trebuie sa vegheze sa isi pastreze independenta,
probitatea stiintifica si etica profesionala.

 STANDARDUL FRYE, 1923 intr-un proces cu privire la

admisibilitatea testului poligraf: se concluzioneaza ca ceea ce
determina admisibilitatea marturiei/probei stiintifice trebuie sa
fie principiul acceptului general al comunitatii stiintifice (in
speta, testul poligraf nu primeste admisibilitate pentru ca in 1923
nu exista o parere unanima stiintifica cu privire la specificitatea lui
-capacitatea de discriminare- si deci cu privire la utilitatea ca
proba juridica).
Daca o cunoastere stiintifica, tehnica sau specializata este
necesara pentru a intelege o cauza atunci un martor calificat
drept expert prin cunoastere, abilitati, experienta, pregatire,
educatie va putea depune marturie
Calitatea expertilor (corecta alegerea a expertilor) este o
problema care se rasfrange asupra admisibilitatii probei.

 In other words, the theory seems to be that truth is spontaneous,

and comes without conscious effort, while the utterance of a falsehood
requires a conscious effort, which is reflected in the blood pressure.
'The rule is that the opinions of experts or skilled witnesses are
admissible in evidence in those cases in which the matter of inquiry is
such that inexperienced persons are unlikely to prove capable of
forming a correct judgment upon it, for the reason that the subject
matter so far partakes of a science, art, or trade as to require a previous
habit or experience or study in it, in order to acquire a knowledge of it.
When the question involved does not lie within the range of common
experience or common knowledge, but requires special experience or
special knowledge, then the opinions of witnesses skilled in that
particular science, art or trade to which the question relates are ad
missible in evidence.'
Just when a scientific principle or discovery crosses the line between
the experimental and demonstrable stages is difficult to define.
Somewhere in this twilight zone the evidential force of the principle
must be recognized, and while the courts will go a long way in admitting
experimental testimony deduced from a well-recognized scientific
principle or discovery, the thing from which the deduction is made must
be sufficiently established to have gained general acceptance in the
particular field in which it belongs.
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty/little/topic8.pdf

 DAUBERT V. MERRELL DOW, 1993: Jason Daubert si Eric Schuller au unele defecte
din nastere.
Impreuna cu parintii lor au dat in judecata Merrell Dow Pharmaceuticals Inc., o
subsidiara a Dow Chemical Company pt. ca medicamentul Bendectin pe care firma
il comercializa si ei l-au luat le-a provocat aceste efecte.
Expertii lor au aratat ca Bendectin poate produce anomalii si au considerat ca
probeaza aceasta cu studii in vitro (in laborator) si in vivo (pe animale) cat si pe
studii farmacologice (analiza chimica) si reanalizei unor studii publicate..
Alti experti insa au adus marturii dupa care nu s-a probat o legatura stiintifica intre
acele defecte precum cele din cauzrile in speta si Bendectin ca si faptul ca o astfel
de legatura nu a castigat aceptanta comunitatii stiintifice.
S-a stabilit obligatia judecatorului de a fi pastratorul (gatekeeper) admisibilitatii
stiintifice si in general a admisibilitatii cunoasterii specializate (de natura tehnica).
Pentru a usura cunoasterea si alegerea judecatorului cu privire la a admite/a nu
admite proba stiintifica au fost stabilite 5 criterii istorice (cu privire la
admisibilitatea probelor stiintifice):
1. Daca teoria a fost testata
2. Daca teoria a fost subiect al contradictorialitatii stiinfice prin publicatii, dezbateri
3. Daca tehnica are potential de eroare si cat este
4. Daca exista standarde si acestea au fost respectate astfel incat sistemul functional
iar rezultatele sa fie predictibile si de calitate
http://www.law.ufl.edu/_pdf/faculty
5. Acceptanta generala a comunitatii stiintifice relevante /little/topic8.pdf

Cazul Jascalevich, 1976

A fost unul dintre cele mai complicate cazuri din justitia americana.
A durat 34 saptamani judecata si a continuat multi ani dupa
sentinta.
Cazul a recunoscut un caz similar din 1967 al dr. Copollino acuzat si
condamanat de uciderea sotiei cu clorura de succinilcolina.
Cu ocazia acestui caz s-au ridicat intrebarile care au ramas valabile
si pentru cazul Jascalevich si chiar si dupa aceea:
1.
2.
3.
4.

Care este soarta ramasitelor umane dupa inhumare la peste 10 ani?

Admitiand ca substanta in doza letala a fost prezenta in cadavru, care
este soarta ei dupa 10 ani?
Admitand ca substanta a fost injectata, cum poate fi ea evidentiata
imediat dupa injectare; dar dupa 10 ani?
Lichidele de imbalsamare ori bacteriile pot interactiona chimic cu
substanta in disputa astfel incat sa produca un rezultat fals pozitivin
cadrul procedurilor chimice de detectie?
Criminalistics, an introduction to forensic science, 7th
ed. R. Saferstein, Prentice Hall, 2001, p.25-30

 Jascalevitch este un medic argentinian in practica in SUA ce a fost

suspectat de uciderea unui numar de pacienti cu curara (D-tubocurarina)
intrucat s-au gasit 18 fiole goale in dulapul sau iar in spital au decedat pe
rand, in serie, 5 pacienti in care s-a identificat toxicologic prezenta
curarei.

Curare: substante vegetale si animale f. toxice ce pot bloca placa neuromotorie care leaga
muschiul de nerv, astfel incat produc paralizie: paralizia este lent reversibila daca intre timp in
lipsa respiratiei persoana nu decedeaza.

In apararea sa Jascalevitch sustine ca fiolele provin de la experimente pe

animale pe care le-a desfasurat: pe fiole s-a probat sange si par de
animal.
S-a ordonat exhumarea corpurilor a 5 pacienti care au murit suspect
aparent altfel decat era precizat in certificatul medical constatator al
decesului, adica prin insuficienta respirtorie (curara fiind reputata pentru
insuficienta respiratorie datorata paraliziei muschilor respiratori).
In anii urmatori au fost dezvoltate tehnici noi precum RIA
(radioimunanaliza) si HPLC (cromatografie lichida sub presiune inalta)
care permit identificarea unor cantitati foarte mici din orice substanta.
Curara a fost identificata in toate cadavrele.
Procurorul sustine:noutatea unui test sau lipsa certitudinii unui test
nu face testul inadmisibil. Faptul ca un test este nou nu presupune ca
este si gresit. Societatea nu trebuie sa tolereze omuciderea in asteptarea
necesarei cunoasteri a corpului medical.

 Cat timp echipamentul si metodologia au un grad ridicat de valabilitate stiintifica si

testul sau examinarea efectuata de catre persoane calificate, rezultatele sunt
admisibile (procurorul).
In cauza este prezenta D-tubocurarinei in cadavre. Pana acum nu au fost efectuate
testari pe cadavre ci doar determinari sporadice la persoanele vii si astfel testele
nou folosite cu aceasta ocazie (RIA, HPLC, spectrofotometria in ultraviolet si
cromatografia in strat subtire, TLC) nu pot avea admisibilitate in acest caz
(apararea).
Sensibilitatea este cantitatea minima a unei substante necunoscute sub care un
test (aparat) da o valoare negativa.
Specificitatea este abilitatea unui test (aparat) de a identifica o substanta anume
diferentiind-o de alta. Testele folosite nu ofera specificitate suficienta pentru a
sustine in afara oricarei indoieli ca D-tubocurarina identificata in cadavrele
descompuse si imbalsamate aflate in pamant de 10 ani este D-tubocurarina si
provine din timpul vietii persoanei/persoanelor (unii experti).
Cu toate acestea unii experti au spus ca aceste tehnici sunt f. noi si nu au inca
recunoastere stiintifica si accept al comunitatii stiintifice iar metoda de lucru este
nestandardizata si fara a proba reproductibilitatea rezultatelor si calitatea lor
(problematica managementului calitatii).
In continuare s-au succedat experti care au sustinut posibilitatea detectiei de
certitudine, altii din contra lipsa acestei posibilitati, unii care au identificat
substanta in toate organele celor decedati, altii doar in unele, etc.
Faptul acesta este important s-a spus dat fiind ca daca substanta se afla intr-un
tesut trebuie sa se afle in toate tesuturile.

 Mai mult, dupa 10 ani, fluctuatiile temperaturii corpului si bacteriile altereaza

structura substantei astfel incat ea nu mai poate fi evidentiata cu certitudine.
Finalmente cazul este solutionat prin retragerea acuzatiilor si lipsa vinovatiei, dupa
7 luni si jumatate de proces si 2 ani si jumatate de retinere iar medicul a fost
eliberat ceea ce apare ca o victorie pentru aparare. Dar,
In ciuda acestei solutii, in 1980 (la 4 ani) Colegiul medicilor din SUA ii ridica dreptul
de libera practica pentru rele tratamente adresate unuia dintre pacientii decedati
(dg. gresit) iar el nu contesta.
Spitalul in care lucra si-a redus internarile la 1/3 dupa ce acest caz a tinut audienta
generala timp de peste 6 luni si a creat conditiile pentru ca numele spitalului sa se
cunoasca public. In incercarea disperata de reabilitare a imaginii si de rentabilizare i
se schimba numele spitalului in 1979, la 3 ani dupa proces. Cei mai multi medici
pleaca iar altii noi nu se angajeaza. Cum strategia de rentabilizare nu da rezultat
spitalul se inchide in 1981 (la 5 ani de la proces). Renumele cladirii continua sa fie
lugubru si astfel in 1984 (la 8 ani de la proces) comunitatea locala il demoleaza.
Nici astazi nu se stie exact daca Jascalevitch a ucis acei pacienti sau nu dar cei mai
multi medici considera mai ales prin prisma examinarii rezultatelor din perspectiva
cunoasterii actuale ca rezultatele erau valabile inca de atunci intrucat metodele
folosite atunci sunt si astazi in uz (ele au fost descoperite tocmai pentru a proba in
acest caz: HPLC) iar astfel medicul apare a fi in opinia unora ca un cert vinovat.
Jascalevitch decedeaza prin hemoragie cerebrala in 1984 la 4 ani de la ridicarea
licentei si la 8 ani de la proces, avand 57 de ani si fara sa se fi bucurat de
recunoasterea nevinovatiei.

[http://en.wikipedia.org/wiki/Dr._X_killings]

CURSUL 2
Medicul : Metode de rationament medical. Dualismul
umanism-competenta in practica medicinii. Luarea
deciziilor in practica medicala. Evaluarea riscurilor. Eroare
si greseala. Alea terapeutica.
Pacientul: adresabilitate si complianta la tratament,
dorinta pacientului (cel mai bune interes al pacientului),
autonomia, alocarea resurselor limitate , etica cercetarii.

Cazuri
Prof. univ. GC Curca
Discipl. Medicina legala si Bioetica,
UMFCD Bucuresti

MEDICUL : Metode de rationament medical. Dualismul

umanism-competenta in practica medicinii. Principii etice si
deontologice ale practicii medicale. Cercetarea pe subiect
uman. Luarea deciziilor in practica medicala
Ce apropie stiintele vietii (ex. medicina) de stiintele juridice?
Sunt stiinte: studiu sistematic al cunoasterii bazat pe explicare si predictie cu
caracter aplicativ, cu privire la lumea inconjuratoare. (cunoastere-rationalitateexplicativ)
Privesc omul: organizarea si structurarea, functionarea si disfunctia organismelor
vii vs. interrelatiile umane, organizarea societatii si buna sa functionare, stabilirea
normelor de convietuire care privesc echitatea si justitia
Studiaza sisteme care sunt in interactiune (biologic, societal), binele individual si
binele public, respectarea drepturilor fiecarei persoane, egalitatea intre oameni
Repunerea in normalitate a functionarii acestor sisteme
Ce separa stiintele vietii (ex. medicina) de stiintele juridice?
In parte rationamentul stiintific al omului de stiinta din cele doua domenii
Stiintele biologice sunt in cautarea explicatiilor viului, stiintele juridice sunt in
cautarea normarii, reglementarii juste si a aplicarii justitiei in societate
Ceea ce separa apropie

Metodele care stau la baza rationamentului (schema logica)

METODA ABDUCTIVA

METODA INDUCTIVA

METODA DEDUCTIVA

1866 legile lui Gregor Mendel >

1915legile Thomas Morgan (gena) >
1953 Watson si Crick ADN >
1987 Amprenta genetica Alec Jeffreys

Cauta Preconditia

Toate pasarile care

zboara sunt negre

Cauta Regula

Cauta Concluzia

Toate pasarile care

zboara sunt corbi

Toate pasarile negre

sunt corbi

Cunoastere

Fenomenele (faptele)

deductiv
inductiv

abductiv

MEDICUL

Dubla natura a medicului: dualism umanism-empatie si dualims competenta-profesionalism

Umanism: benevolenta, beneficenta, iubirea de oameni (filantropia), interesul celui in nevoie se
afla deasupra oricarui alt interes inclusiv a celui financiar (altruism) Sanatatea pacientului meu
este principala mea indatorire, Declaratia de la Geneva, 1948
Empatie: dorinta de a impartasi suferinta celui in nevoie si de a-i oferi suport si rezolvare
Competenta: capacitatea de a se achita corespunzator de sarcina care ii revine in baza
cunostiintelor, pregatirii si abilitatilor detinute. Competent: o persoana care are pregatire si
abilitati intr-un anumit domeniu in care dovedeste autoperfectionare
Profesionalism:
Etimologic: : o persoana care lucreaza intr-un anumit domeniu, pe baza unei pregatiri pentru
care este remunerat si care este membru al unei profesiuni (organizatii profesionale)
Conceptual: are la baza dreptul de libera practica > practica asupra altora > obligatii,
responsabilitate mrala si legala > cod de etica, norme legale (drepturi)
manifesta respect fata de cel asupra caruia exercita practica (respectul dreptului la
autodeterminare, respectul dorintei celui deservit, valorii sale)
manifesta competenta
manifesta integritate
valorizarea serviciului profesional prima facie-(calitatea serviciului prestat prevaleaza
asupra prestigiul propriu ori a castigului personal -datorie si diligenta datorie extinsa-)

Profesionalismul presupune:
-expertiza (competenta , cunoastere, abilitati si judecata de specialitate)
-calitatea comportamentului si caracterului care insoteste expertiza
Finalitatea actului profesionist:
Beneficiul celui caruia ii este util deasupra oricaror consideratii
Implinirea datoriei materializata in valoarea serviciului
Profesionistul dovedeste auto-dezvoltare si auto-perfectionare spre implinirea propriilor
standarde > propriul brand
Expertiza: cunoastere si abilitati intr-un domeniu particular, ingust, in care putini au nivel
de competenta, experienta si auto-perfectionare care le permite sa fie mereu la zi cu
cunoasterea domeniului. Experienta unui expert este esentiala: de experienta proprie se
leaga cunoasterea procedurilor si cazuistica. Pot exista multe persoane competente dar mai
putini experti (ex. un ablsovent imediat dupa ce dobandeste dreptul de practica are
competenta dar nu si suficienta experienta) .
EXPERT: o persoana COMPETENTA intr-o ZONA PARTICULARA DE STUDIU (CE DOMENIU
EXPERTAL?) care are dezvoltate cunoastere, abilitati si experienta (CE STIE? CE POATE?) ce ii
permit CONTRIBUTII PROPRII (CE CONTRIBUTII ARE?) care il recomanda si pentru care are
RECUNOASTERE (intre alti experti, notorietate publica) (CINE IL CUNOASTE?), pe care si le
poate exprima ca opinii expertale argumentat cu obiectivitate si pastrandu-si independenta
profesionala (CE OPINIE EXPERTALA ARE?) ce ii construiesc o AUTORITATE expertala (CU CE
AUTORITATE?) pe care si-o manifesta sustinuta de un comportament ETIC, profesional,
responsabil (ETICA PROFESIONALA?).

Relatia medic-pacient
Se regaseste in centrul eticii medicale (studiul
comportamentului moral in practica medicala)
Sfere relationale: medic-pacient; medic-medic;
medic-societate
Imperative:
morale
Constiinta proprie
Valori morale sociale (etica virtutii, drepturi,
datoria, principiile bioeticii, etc.)
Valori morale profesionale (Coduri)

legale

Pacient
Drepturi,
respect

Sistem medical

Suferinta
fiz./psih.

Umanism,
competenta

Medic
Drepturi,
respect

ELEMENTE ALE MORALITATII RELATIEI MEDIC-PACIENT

Empatia - umanismul
Datoria, diligenta
Loialitatea-Fidelitatea
Competenta -profesionalism

ELEMENTE ALE LEGALITATII

RELATIEI MEDIC-PACIENT
1.

Drepturile cetateanului (omului)

in relatie cu practica medicala:

2.
3.

1.
2.
3.
4.
5.

Dreptul la viata
Dreptul la libertate,
Dreptul la un proces
echitabil si acces liber la justitie
Dreptul la reproducere
Dreptul la ingrijire medicala

4.

5.

Drepturi ale pacientului ((Legea nr.

46/2003, legea drepturilor
pacientului; legea 95/2006)
Dreptul pacientului la informatia
medicala
Dreptul ala a consimti privind
interventia medicala
Dreptul la confidentialitatea
informatiilor si viata privata a
pacientului/intimitate/secret
profesional
Drepturile pacientului in domeniul
reproducerii/dreptul la libertate
Drepturile pacientului la tratament si
ingrijiri medicale/dreptul la sanatate

incredere
confidente
confidentialitate

LOIALITATE
informatii

fidelitate
Protejarea
unui tert

Dubla
loialitate

Conflictul
de interese

Loialitatea (DEX, care isi indeplineste cu cinste obligatiile, devotat, sincer, fidel)
Decurge din onorabilitate (DEX, demn de cinste, respectat, onorat, integritate) (a
profesiunii si individuala)
Fidelitatea (DEX, statornic, devotat, credincios) din respect si loialitate dar si ca o
nevoia de securizare a relatiei medic-pacient (confidentialitate)

Modele ale relatiei medic-pacient

Model informativ: bazat
Model interpretativ
Model paternalist:
Modelul deliberativ: bazat
pe autonomia pacientului
bazat pe autonomia
Bazat pe atitudinea
pe dezvoltarea unei relaii
in relatie cu medicul (de pacientului in relatie cu
paternalista a medicului
terapeutice (alianta
inspiraie american)
medicul
(de inspiraie european)
terapeutica)
Principiul etic
Beneficiena prevaleaz
care prevaleaz asupra autonomiei.

Autonomia prevaleaz
asupra beneficenei
Denumit i model tiinific,
tehnic/tehnicist

Autonomia prevaleaz
Beneficena se mpletete
asupra beneficenei.
cu autonomia
Amndou coexist,
autonomia este atenuata
fa de modelul informativ
dar mai exprimata ca in
modelul paternalist
Cine este in
Medicul
Pacientul (medicul ofera Pacientul (medicul se
Pacientul (medicul ridica
decizie
variante pacientului
coboara la nivelul de
pacientul la nivelul sau de
lasandu-l pe acesta sa
intelegere al pacientului de cunoastere prin autoaleaga in exprimarea
unde incearca cu valorile dezvoltare oferindu-i
drepturilor sale civile
acestuia sa ii recomande o training, cunoastere pentru
(medicul ca si consultant) decizie acestuia medicul a-si cunoaste boala)
ca interpret)
Riscuri, limitari Autonomie minimizata,
Beneficenta minimizata, Interpretativ, bazat pe
Consum de timp pacienti
medicul este
malpraxis (minus pe
psihologia si
mai putini-, neadaptat
reprezentantul pacientului, datoria de ingrijire: alege intuitionismul mmalpraxis sistemelor de urgenta,
malpraxis (minus pe
sa nu faca decat daca i se redus (pacientul are
pacientul devine al unui
datorie de ingrijire: alege cere)
constiinta ca alegerile desi medic, asteptari maxime
sa faca ce nu era potrivit
sugerate de medic i-au
(in caz de esec exista risc
pacientului sau)
apartinut)
de abandon al ingrijirii)

Dilemele medicale sunt

dileme complexe
profesionale si etice
Binele pacientului vs. binele
in general
Etica medicala, bioetica
medicala

MEDIC

Tip
dilema

PACIENT

 Principalele calitati pe care le asteapta societatea

(pacientul) de la un medic sunt:
Responsabilitate (fata de actele si deciziile sale)
Independenta profesionala (dar in slujba celui mai bun
interes al pacientului dorinta pacientului-)
Competenta (capacitatea de a se achita corespunzator
de sarcina care ii revine in baza cunostiintelor,
pregatirii si abilitatilor detinute)
Disponibilitate (de a raspunde la chemarea
pacientului, de a acorda asistenta de urgenta, etc.)
Justitie: exercitiul profesional echitabil, fara
discriminare (Decl. Geneva, 1948)

Definitii care stau la baza notiunii de autonomie

Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice (legea

487/2002 republicata in 2012)
Art. 5
h) prin capacitate psihica se intelege atributul starii psihice de a fi compatibila, la un
moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a unor activitati specifice (poate fi
stabilita de catre medic);
k) prin discernamant se intelege componenta capacitatii psihice, care se refera la o
fapta anume si din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia
continutul si consecintele acestei fapte;

Competenta legala (competenta psihica) reprezenta capacitatea civila de exercitiu a

persoanei fizice si este acea aptitudine a persoanei fizice de a dobandi si exercita
drepturi subiective civile, dar si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin incheierea
de acte juridice.
Capacitatea civila de exercitiu poate lipsi, poate fi restransa sau poate fi deplina. Poate fi
stabilita numai de catre o comisie psihiatrica.
Conform Codului Civil, persoanele lipsite de capacitate civila de exercitiu sunt:
-minorii sub 14 ani
-persoanele puse sub interdictie judecatoreasca (incapabilii). Lipsirea acestor persoane
de capacitate civila are ca scop ocrotirea lor in ce priveste incheierea actelor juridice.

 Capacitatea psihica este umbrela sub care se regaseste

autonomia.
Autonomia sta la baza capacitatii de exercitiu civila ceea ce in
terminologia psihiatrica judiciara este sinonima cu competenta
psihica (competenta legala) a persoanei.
O persoana care are capacitate psihica se prezuma a fi autonoma
O persoana care ARE autonomie ARE competenta legala
(capacitate de exercitiu civila)
O persoana care are capacitate psihica poate avea totusi
autonomie limitata:
lipsa de voluntariat (auto-limitarea autonomiei)
lipsa de libertate, lipsa de informare (hetero-limitarea autonomiei)

O persoana lipsita de capacitate de intelegere si/sau de voluntariat

si/sau de capacitate de decizie NU este autonoma.
Nefiind autonoma ea nu isi poate exercita drepturile civile si NU
are capacitate de exercitiu civila/competenta legala/competenta
psihica.
O persoana care NU este autonoma NU are competenta legala

Stare psihica
Libertate

Capacitate psihica

Functii psihice

atributul starii psihice de a fi compatibila,

la un moment dat, cu exercitarea drepturilor
civile sau a unor activitati specifice

Capacitatea de decizie

Capacitatea de a fi voluntar

Drepturi civile

Discernamant
posibilitatea persoanei
respective de a aprecia
continutul si consecintele
unei fapte

Competenta
legala (psihica)
de a exercita
drepturile civile

Capacitatea de intelegere

Autonomie

Fata de o fapta anume

Psihism

Informare

 Ce este cel mai bun interes al pacientului?

Este acea decizie profesionala in care medicul ia in
considerare cu prioritate valorile si preferintele
pacientului.
Pentru ca pacientul sa poata sa delibereze asupra
propriilor sale valori, trebuie sa le cunoasca si astfel
medicul cu veracitate sa ii prezinte optiunile
profesionale si sa asculte pacientul atunci cand acesta isi
manifesta valorile si preferintele.
Atunci cand aceste preferinte vin in conflict cu
recomandarile medicului, medicul trebuie cu staruinta si
beneficenta sa convinga pacientul cu privire la
recomandarile profesionale dar la nevoie sa isi apere
independenta profesionala.

Principii ale alocarii resurselor limitate

Egalitarian: Toti oamenii sunt egali (tratament egal): principiul
loteriei, principiul primul venit-primul servit
Prioritarian: Prioritarianism (a favoriza pe cel vulnerabil sau fr
anse): mai nti cei bolnavi, mai nti cei tineri, mai intai cei cu o
contributie sociala mai mare
Utilitarian: Maximizarea beneficiilor (utilitarianism): eficienta
salvrii vieii (numrul de viei salvate), prognostic si numrul de ani
inc de trait
Instrumental: Promovarea si recompensarea utilitii sociale:
valoarea instrumental, reciprocitatea
Criteriul medical
Principiul filozofic al distributivitatii in societate: societatea are o
datorie catre indivizi iar indivizii au o datorie unii catre ceilalti.

1. Intr-un spital exista 100 de bolnavi cu o anumita boala

care necesita o doza unica de 1 pastila si este eficienta
100%. Avem 50 pastile. Cunoastem ca acea pastila
este singurul tratament, letalitatea este foarte ridicata
spre 100%, iar doza terapeutica este standard de 1
pastila. Cum le dati?.
2. Intr-un spital exista 100 de pacienti dar in acest caz
este nevoie de 2 pastile pentru salvarea unei vieti.
Aveti 100 de pastile. Cum le dati?
3. Intr-un spital exista 100 de bolnavi din care 50 au
nevoie de 1 pastila si 50 de 2 pastile. Aveti 50 de
pastile la dispozitie. Cum le dati?

 Declaratia Drepturilor Pacientului, AMA, Lisabona,

1981, amendata in 1995 si revizuita in 2005
In circumstante in care trebuie efectuata o alegere
intre pacienti care se afla in competitie pentru o
resursa terapeutica limitata, toti pacientii sunt
indreptatiti la o justa procedura de selectie pentru
acel tratament. Alegerea se va baza pe criterii
medicale si va fi facuta fara discriminare.

Cele mai bune interese ale pacientului

Cel mai bun interes al pacientului reprezinta dorinta pacientului.
Dorintele pacientului care sustin binele pacientului si starea sa de
sanatate in sensul ameliorarii ori vindecarii vor fi intotdeauna
sustinute, promovate.
Importanta autonomiei pacientului
Poate insa exista un conflict pe de o parte intre dorinta pacientului si
valorile sale si pe de alta parte valorile medicului sau ale corpului
profesional
Medicul va alege intotdeauna promovarea si sustinerea sanatatii si
vietii pacientului chiar impotriva intereselor sale personale dar nu va
da curs dorintelor pacientului cat timp acestea incalca normele
profesionale, normele de drept ori legale ori valorile sale morale
(exceptie situatiile de urgenta in care medicul va proteja mai intai viata
si sanatatea si doar apoi propriile sale valori).
Nimeni nu trebuie sa fie un mijloc al implinirii intereselor altuia.
Medicul va starui sa isi protejeze independenta profesionala
(autonomia medicului)

RATIONAMENTUL MEDICAL

1. RATIONAMENTUL ANALOGIC

Exista 3 forme de rationament analogic:

a.
Prin automatism:
a.
Regula: dupa cum trebuie sa facem (normare)
b.
Unde: Unitati de Primiri Urgente, spitale de triaj
c.
Util:ajuta medicii tineri in formare, ajuta in urgente, ajuta la triaj sau unde e nevoie de decizii rapide (media cazurilor)
d.
Neutil:; se va evita pe termen lung ori in sectii in care ajung bolnavi cu dg. atipice, complicate, rare ori cu tratament
individualizat
e.
Riscuri: sablonizare, uniformizare , algoritmizare: creste eficienta in cazurile comune, pierde particularitatea
b. Prin comportament dictat:
a.
Regula: dupa cum mi se spune (sau ce mi se cere)
b.
Unde: sectiile medicale din spitale mai mici (cel mai frecvent din partea unui superior ierarhic ori profesional)
c.
Util: ajuta medicii tineri in formare, ofera experienta profesionala a altuia, modelul de formare profesionala bazata pe
model
d.
Neutil: se va evita pe termen lung pentru a permite medicului independenta profesionala
e.
Riscuri: tutela, modelul nu ofera independenta si solutie in orice caz ci doar in cazurile ce formeaza experienta altuia;
impiedica experienta proprie
c. Prin obisnuinta:
a.
Regula: dupa cum facem de obicei (regula locului sau regula scolii); sinteza celor anterioare
b.
Unde: sectiile medicale din spitale mai mici (mai frecvent), etc. sau spitale mai mari dar cu rulaj mare de pacienti
c.
Util: prin stereotipare ajuta medicul sa poata face fata unui numar mare de cazuri
d.
Neutil: obisnuintele rationamentului se schimba greu; stereotiparea determina pierderea interesului, induce plafonarea
profesionala,
e.
Riscuri: cazurile atipice, particulare, devin o problema; singura care salveaza rationamentul acestui medic este autoperfectionarea altminteri el nu se evolua (nu va depasi nivelul mediu plus)

2. RATIONAMENT FARMACOLOGIC (prin cunoasterea principiilor terapeutice si a

biologiei organismului uman sub actiunea medicatiei)

Dg. si/sau tratamentul se bazeaza pe principiile terapeutice

farmacologice, asa numita proba terapeutica.
Se adreseaza rezultatului/efectului: are ca scop ameliorarea iar nu
vindecarea. Nu cauta etiologia. Nu vindeca dar trateaza
efectul.Este adresat binelui apropiat (ex. durerea, febra in stari
inflamatorii, etc.)
Riscuri: nu se trateaza etiologia si astfel boala poate reapare ori este
tratata incomplet

3. RATIONAMENTUL FIZIOPATOLOGIC (prin recunoasterea bolii si a biologiei

organismului uman in starea de boala)
Dg. si/sau tratamentul se bazeaza pe mecanismele bolii (fiziopatologie)
Se adreseaza mecanismului bolii in ideea in care tratand mecanismele dispar si
efectele. Nu trateaza de la inceput rezultatele, efectele ceea ce pastreaza
inconfortul pacientuliu destul de mult timp de la inceperea tratamentului.
Nu trateaza etiologia (ex. antiinflamatoare in stari inflamatorii)
Riscuri: tratamentul nu este individualizat (se trateaza o boala iar nu un
pacient); se pot manifesta riscuri iatrogene ori ineficienta terapeutica ca
reactie individuala; antimodel bio-psiho-social in care se produce
depersonalizarea tratamentului si a pacientului in cele din urma

4. RATIONAMENTUL BAZAT PE DOVEZI MEDICALE (medicina bazata pe dovezi)

Decizia medicala nu se bazeaza pe experienta personala sau experienta colectiva
(ex. opinia profesionala a unui alt coleg ori profesor) ci pe o mai buna folosire a
datelor actuale medicale pe care le pune la dispozitie stiinta medicala, referintele
de specialitate, trialuri clinice, etc.
Considera ca nu sunt necesare anume virtuti ori anume calitati pentru a deveni
un bun profesionist, un medic bun: oricine poate fi un medic bun cat timp este
corect si complet informat; a fi un medic bun nu este o problema personala de
auto-dezvoltare ci o problema de suficienta informare.
Riscuri:

dovezi medicale inexacte > rationament gresit

dovezi medicale incomplete > cunoastere incompleta > rationament incomplete, dg.
incomplet
temeritate profesionala
riscuri deontologice privind dreptul de libera practica- prin evitarea sugestiilor/opiniilor de
cofraternitate apare riscul de a se gasi singur in fata bolnavului (fara ajutorul corpului
profesional)

RISCURI
Riscurile in medicina se clasifica dupa:
1.
2.
3.

Alegerea momentului terapeutic

Justificarea planului terapeutic (dg. si tratament)
Posibilitatea de control a actului medical

Decizia profesionala priveste diagnosticul si tratamentul cu manifestare

prin actiunea de a ingriji sau non-actiunea de a ingriji (ex. a opera sau a
nu opera).
Tratamentul este recomandat in conformitate cu ghidurile profesionale:
ghidurile tempereaza actiunea individuala vs. experienta colectiva si aduc
proba timpului asupra noutatilor profesionale)
In mod teoretic diagnosticul este singurul act medical lipsit de riscuri intrucat
el presupune doar recunoasterea si atestarea realitatii.
In mod practic dg. poate include etape care sa conduca spre riscuri mai mari
decat boala insasi si ca atare riscul diagnosticului poate sa depaseasca
riscul abtinerii de la diagnostic.
Cat priveste tratamentul, intotdeauna presupune un risc.


ALEGEREA MOMENTULUI (CAND?): Oportunitatea diagnosticului si tratamentului
Riscul oportun (ca moment si ca indicatie)
vs.
Risc inoportun

JUSTIFICARE (DE CE?): Justificarea diagnosticului si tratamentului

Riscul justificat (legitim) si acceptabil (acceptat prin consimtamant informat)
vs.
Riscul nejustificat (nelegitim) si neacceptabil (neacceptat: refuzul autorizarii actului medical si a semnarii
consimtamantului informat)
Criterii de justificare a riscului:
1.
Actiunea medicala (tratamentul, etc.) salveaza de la un pericol real, important
2.
Actiunea medicala (tratamentul, etc.) salveaza de la un pericol actual, iminent ce nu poate fi evitat altfel;
3.
Valoarea bunului supus riscului depaseste valoarea prejudiciului ce s-ar produce: ex. viata vs. disfonia.
1.
In ingrijirea medicala indicatia medicala prevaleaza asupra riscurilor (ex. operatia de apendicita
pastreaza indicatia, cu toate riscurile ei, chiar daca riscul de deces este de peste 10 ori mai mare
decat uzual cat timp pacientul s-a rpezentat tardiv: se va echilibra si apoi se va opera in incercarea de
a da curs sanse la viata)
2.
In cercetarea stiintifica insa este invers, balanta riscuri/beneficii are intaietatea asupra indicatiei
profesionale
4.
Balanta riscuri/beneficii in favoarea beneficiilor. Nu se accepta tratament medical fara beneficii pentru ca in
acest caz orice risc care se manifesta apare nejustificat din pricina lipsei beneficiilor si astfel tratamentul nu
are indicatie.

POSIBILITATEA DE CONTROL (CUM?)

Riscuri supuse normarii, previzibile: susceptibile de o evolutie anticipata
vs.
Riscuri nesupuse normarii, imprevizibile: se accepta doar atunci cand rezulta din situatii de urgenta, in caz fortuit sau
in caz de forta majora

CRITERII DE APRECIERE CORECTA A RISCULUI

In aprecierea riscului se va tine seama de faptul ca:
in risc se afla pacientul iar nu medicul (respectul persoanei, demnitatea
umana)
deciziile profesionale ale medicului se rasfrang asupra unei alte persoane
(pacientul) ceea ce implica responsabilitatea actului medical
Raportarea riscului este obligatorie si ea se include in consimtamantul informat
Niciodata un risc fara un beneficiu real, cuantificabil, semnificativ mai important
decat riscul
Riscul se manifesta inerent actului benefic si nu este un risc suplimentar.
Cu cat riscul este mai mare cu atat calitatea ingrijirii trebuie sa fie mai mare:
procedura se poate opri fie din risc prea mare (mai mare ca beneficiul) fie din
lipsa posibilitatii ingrijirii adecvate
Cu cat riscul este mai mare cu atat nevoia care poarta riscul trebuie sa fie mai
mare (justificare/indicatie).
O stare de stabilitate functionala pune in indoiala oportunitatea riscurilor mari sau
a celor letale (riscuri care apar nejustificate fata de acea stare)

 Riscul se accepta intotdeauna doar in interesul bolnavului rezolvand

o problema de necesitate medicala;
riscul trebuie acceptat liber si clar de catre bolnav,
riscul trebuie sa fie util si justificat;
riscul trebuie sa fie acceptat doar in lipsa unei alte alternative;
riscul trebuie sa fie fara efecte umane negative previzibile,
asteptate;
In orice procedura cu risc privind sanatatea ori viata este
obligatoriu consimtamntul informat

EROAREA
Eroarea (de fapt) tine de natura actului medical, de natura lucrului in sine.
Eroarea de fapt este neimputabila.
Eroarea nu este urmata de reprezentarea subiectiva a consecintelor ei negative,
deoarece nu poate fi a prevazuta.
Erorile au la baza cunoasterea incompleta, falsa, determinate fiind de nivelul
cunoasterii medicale in general sau a unei reactivitati speciale a pacientului.
Intentiile unui medic sau actiunile sale insuficiente ori nepotrivite nevoii de
ingrijire medicala constituie o eroare atata timp cat se face dovada ca in
acelasi imprejurari acel medic a actionat dupa cum ar fi actionat orice alt
medic inzestrat cu acelasi nivel de pregatire si de pricepere precum a sa.
Eroarea apare in ciuda bunei-credinte (calitatea vointei) si a constiinciozitatii
medicului (diligentei), fie ca materializare a unui risc nenormat fie a
cunoasterii insuficiente a stiintei medicale

GRESEALA
Greseala este o eroarea de norma (ce tine de lacune profesionale sau de atitudine profesionala).
Eroarea de norma este imputabila prin incalcarea ori nerespectarea normei.
Greseala tine de domeniul constiintei profesionale si individuale: medicul are reprezentarea riscului
(usurinta, temeritate) ori nu o are (neglijenta).
Implica preluarea unor riscuri (in numele pacientului cu incalcarea autonomiei, dreptului la libertate,
sanatate, viata, etc.) care se pot materializa asupra pacientului si care nu s-ar fi materializat daca pacientul
ar fi fost pacientul altor colegi pentru ca acestia nu ar fi preluat/asumat riscurile respective (practica
medicala inferioara unui standard de competenta si pricepere acceptat)
Greselile pot fi comisive/omisive.
Intentiile unui medic sau actiunile sale insuficiente ori nepotrivite nevoii de ingrijire medicala
constituie o greseala atata timp cat se face dovada ca prin modul de actiune acest medic ar fi actionat
diferit fata de un alt medic inzestrat cu acelasi nivel de pregatire si pricepere care in aceleasi
imprejurari date ar fi avut o alta actiune medicala, mai favorabila, respectiv decurgand din
respectarea normelor profesionale pe care medicul in cauza le-a incalcat.
Greseala apare prin lipsa de constiinciozitate, de prevedere, superficialitate, neglienta, in relatie
individuala intre medic si pacient.
Medicul care face o greseala dar care nu produce prejudicii sau cel care produce o greseala recunoscuta
dar a caror prejudicii le corecteaza, este exonerat juridic de responsabilitate. De asemenea este fara
responsabilitate cel ce comite o eroare de fapt (spre deosebire de eroarea de norma care este
imputabila).

Alea terapeutica

Alea (lat.= risc, incertitudine; vine din latina: Alea iacta est: Zarurile au fost aruncate
(Gaius Iulius Cezar, citat de Suetoniu, pornind in traversarea raului Rubincon in campania
din Italia impotriva lui Pompei, anul 49 i.H, campanie ce va deveni un lung razboi civil)

Alea terapeutica este un accident imprevizibil lipsit de vinovatie (in domeniul penal de ex.
cazul fortuit) si consta in (1) agravarea subita a starii de sanatate a unui pacient urmare a
unui tratament ori a unei actiuni medicale din motive care tin de pacientul insusi sau boli
ale acestuia ce au fost ascunse sau nu au putut fi cunoscute in timpul util, (2) de medicatia
ori tratamentul care manifesta interactiuni cu organismul ce nu sunt si nu au putut fi
cunoscute ori anticipate (iatrogenie) sau (3) de cauze externe ce nu se afla in controlul
medicului si se regasesc in afara controlului actului medical. In alea terapeutica nu se poate
identifica greseala (de norma) a medicului.
Exprima faptul ca o data de pacientul a autorizat actul medical prin consimtamantul
informat (informat fiind asupra riscurilor actului medical pe care il considera conform
recomandarii profesionale ca fiind necesar si acceptat) zarurile ingrijirii medicale sunt
aruncate.

In alea terapeutica intra:

1. Accidentele medicale (ex. anafilaxia care s-a testat si pentru care s-au aplicat masuri
de preventie)
2. Afectiunile iatrogene (reactii adverse necunoscute ale medicatiei in general sau in
particular fata de acel pacient)
3. Infectiile nozocomiale (infectii cu germeni de spital ubicvitari, ce nu pot fi sterilizati si
sub actiunea carora se afla toti pacientii dar se imbolnavesc doar unii dintre ei a
caror stare de imunitate este in mod particular scazuta)

CAZURI
Cazul Tarasoff v. Regents Univ. California (17 Cal. 3d 425, 551
P.2d 334, 131 Cal. Rptr. 14 (Cal. 1976)
In acest caz istoric, Curtea Suprema de Justitie a SUA a stabilit (ceea ce va
deveni o norma internationala de atunci) ca medicii care se ocupa de
ingrijirea psihiatrica si psihologica au o datorie sa protejeze persoanele
care sunt puse in stare de pericol de catre pacientii instabili psihic.
Prin extensie norma internationala a vizat toti medicii care trebuie sa
apere un interes al unui tert ori un interes public sunt datori sa o faca
intrucat interesul celui vulnerabil prevaleaza asupra interesului
pacientului iar medicul are datoria sa rezolve dubla lolialitate in interesul
celui vulnerabil.
Datoria ii da dreptul profesionistului sa actioneze pentru a instiinta
victima de pericolul in care se afla fie individual fie prin intermediul
autoritatilor fie ambele sau sa ia orice alte decizii care sa conduca spre
instiintarea potentialei victime si salvarea ei.

 Prosenjit Poddar a fost un student din India, Bengal la UC Berkeley. In 1968

participa la cursuri de dans unde o intalneste pe Tatiana Tarasoff. Au urmat mai
multe intalniri; la una dintre ele Tatiana l-a sarutat pe Poddar. El a interpretat
gestul ca fiind unul ce implica un angajament serios intre ei, in timp ce Tatiana a
considerat ca a fost doar un gest de curtoazie fata de Poddar intrucat mai iese si
cu alti baieti. Nu au mai urmat intalniri dar Poddar vazand ca Tatiana il respinge si
iese cu altii a suferit o stare depresiva care a impus asistenta de specialitate.
La inceputul anului 1969 Tatiana a parasit Berkeley plecand in America de Sud. In
timpul sedintelor de psihoterapie ce au urmat Poddar marturiseste medicului dr.
Moore ca doreste sa o omoare cand va putea. Medicul solicita ajutorul politiei din
campus opiniind ca Poddar sufera de schizofrenie. Politia intervine si il retine dar
in verificarea care s-a dispus Poddar a fost considerat neviolent de catre alti
medici responsabili, fiind eliberat. A intrerupt consultanta psihologica si
psihiatrica.
In octombrie 1969 Tarasoff se intoarce la Berkeley si nu este anuntata de cele ce sau intamplat. Pe 27 Octombrie 1969 Poddar o injunghie. In procesul ce a urmat
Poddar a fost acuzat de omucidere impreuna cu medicul curant si alti membri ai
administratiei Universitatii. Poddar a fost condamnat. A urmat apelul care a anulat
sentinta pe motiv ca instanta a fost dezinformata. S-a dispus un al doilea proces
care nu a mai avut loc, Poddar fiind eliberat cu conditia sa paraseasca definitiv
pamantul american si sa se reintoarca in tara ceea ce a facut.

 Politicile publice care promoveaza protectia caracterului

confidential al relatiei medic-pacient in domeniul psihoterapiei
trebuie sa tina cont de deschiderea acestei confidentialiti atunci
cand se creaza pericol pentru altii. Privilegiul protectiv asupra
relatiei se termina acolo unde incepe pericolul public (avocatul
acuzarii).
Regulile pentru alte cazuri in viitor trebuie sa tina seama de
predictia concreta spre violenta a fiecarui caz in parte si nu trebuie
stabilite prin standarde profesionale obiective intrucat predictiile
nu pot fi obiectiv relevante iar politia este in masura sa exercite
protectie intr-o masura superioara fiecaruia dintre noi (avocatul
apararii).
Cazul People of NY vs. Bierenbaum, un alt caz de crima, preia cazul
Tarasoff si atentioneaza insa : Nici anuntul psihiatrului care
atentioneaza ca are un caz cu potential Tarasoff si nici pacientul
care spune prietenilor ca se afla intr-un tratament de specialitate
nu constituie o baza legala suficienta pentru a deschide privilegiul
protectiei relatiei medic-pacient (NY Times).

 Canterbury v. Spence, 464 F.2d 772 (D.C. Cir. 1972).

Fapte: Canterbury 18 ani se simte bolnav avand dureri lombare. Se
examineaza si se dg. o hernie de disc. Se propune operatia si acesta
(inclusiv parintii) accepta. Dr. Spence nu ii spune riscurile operatiei.
Operatia decurge bine dar in ziua 3 cand avand nevoi urinare se da jos
din pat singur aluneca si cade, fracturand coloana si rupand montajul
operator. Edem si paralizie cu reinterventie in urgenta. S-a ameliorat.
Da in judecata pentru ca nu a fost informat asupra riscurilor si spitalul
pentru ca nu a pus bare de sustinere la paturi si nu a avut infirmiera
disponibila.
Medicul se apara spunand ca nu exista norme pentru barele la pat si
pentru a fi asistat cand merge la WC si pentru obligatia de a sustine
toata informatia. Castiga pentru lipsa probarii neglijentei.

Intrebare: Trebuie un medic sa transmita informatii cu privire la

riscurile unei interventii?
Regula : Da. Daca pacientul este autonom medicul este obligat sa ii
transmita informatia relevanta care sa ii permita acestuia sa isi exercite
drepturile cu specificitate dreptul la autodeterminare si sa il ajute pe
pacient sa ia cea mai buna decizie in cel mai bun interes al sau.

1972 in SUA
Tuskagee, 1972, Jean Heller

In cadrul unui experiment realizat intre anii 1932 si 1972 pe 399 de barbati de culoare,
Serviciul de Sanatate Publica al Statelor Unite a studiat efectele infectiei avansate cu sifilis,
fara sa incerce sa-i vindece pe pacientii despre care se stia ca sunt bolnavi.
Subiectii alesi pentru experimentul de la Tuskegee au fost in cea mai mare parte analfabeti
din cele mai sarace regiuni ale statului Alabama lipsiti de orice suport medical.
Pe langa examinarile medicale gratuite, voluntarilor li s-au oferit mese gratuite, iar famiile
acestora si-au dat in cele din urma acordul pentru realizarea autopsiilor in schimbul unor
ajutoare banesti pentru inmormantare, se precizeaza pe site-ul Universitatii Tuskegee.
Washington Evening Star: Pacienti cu sifilis au murit fara tratament . Cu aceste cuvinte
studiul Tuskagee, unul dintre cele mai infame studii de cercetare a devenit cunoscut
publicului si astfel un subiect de presa. Pentru 40 de ani Departamentul medical de Stat al
SUA a condus un studiu in care oamenii au fost pe post de guinea pig, fara tratament
adecvat, au murit de sifilis si de efectele acestuia. Studiul a fost condus ca prin autopsiere
sa se determine care sunt efectele pe care boala aceasta le produce asupra omului.
Desi participantii la studiu au fost examinati de medici, nici unuia dintre ei nu i s-a spus ca
fusese infectat cu sifilis. Ei nu au fost tratati dar li s-a spus in schimb ca sufereau de sange
rau (bad blood).
In cele din urma, sifilisul a determinat la cei mai multi aparitia unor tumori sau unor boli de
inima sau le-a provocat orbirea, paralizia si in final moartea.
In mai 1997, putinii supravietuitori ai experimentului au fost invitati la Casa Alba, unde
presedintele de atunci al SUA, Bill Clinton, le-a cerut iertare in numele poporului american,
pentru prima data cand o astfel de scuza publica este adusa la acest nivel propriului popor.
Catre sfarsitul anului 1972 doar 74 de subiecti mai erau in viata. Din cei 399 de subiecti, 28
au murit de sifilis, 100 de complicatii ale bolii, 40 si-au infectat sotiile iar 19 au dat nastere
unor copii cu sifilis congenital.
1.8 miliarde de dolari despagubire: 37.000 USD la supravietuitori, 15.000 USD la mostenitori

"What was done

cannot be undone.
But we can end the
silence.
We can stop turning
our heads away.
We can look at you in
the eye and finally
say, on behalf of the
American people:
what the United
States government
did was shameful.
And I am sorry.
Bill Clinton, 1997

1996, trovafloxacina (Trovan) in Kano, Nigeria

1.
2.

[http://en.wikipedia.org/wiki/Abdullahi_v._Pfizer,_Inc.]
Aceme Nyika, Ethics Coordinator, AFRICAN MALARIA NETWORK TRUST [http://www.amanet-trust.org/discuss/viewtopic.p]

In 1996 exista o epidemie de meningita in Nigeria, in care de altfel au murit 12.000 de

persoane.
La fata locului lucrau medicii de la Medecine San Frontieres tratand cu cloramfenicol.
Pfizer a avut ideea de a testa o substanta noua, Trovafloxacina (o fluoroquinolona), comercial
Trovan, in sp. din Tudun Wada, Kano, unul dintre cele mai populate spitale din lume.
Trovan face parte din aceeasi clasa cu Ciprofloxacina care nu produce efecte adverse.
Testarea s-a facut pe 100 copii cu meningita (lot 1) din care 5 au murit, altii suferind orbire,
surditate, tulburari cognitive.
Altii 100 (lot 2) au primit ceftriaxon dar cu doze mai mici decat cele terapeutice: sase copii au
murit.
Cercetatorul principal nigerian a fost acuzat ca a falsificat avizul Comisiei de Etica Nationale,
Pfizer aparandu-se ca nu a stiut aceasta.
Supravietuitorii au dat in judecata Pfizer ceea ce a condus la 4 apeluri fara decizii.
In 2009 dupa 10 ani de lupta juridica Curtea de Apel a SUA a admis pe rol procesul.
Au urmat 4 incercari de aducere in faza de judecata, din care in 3 procesul a fost oprit, a 4-a
este in curs.

Pfizer a fost acuzat

ca Trovan a adus mortalitate in plus
ca acesti copii nigerieni au fost cobai,
Ca au exploatat disperarea pacientilor si parintilor
Anomalii grave de recurtare a pacientilor care au intrat si a celor care nu
au intrat in studiu
ca au fost lipsiti de singurul tratament cu efecte cunoscute si rezultate
controlabile si pusi pe tratament cu o substanta necunoscuta, nesigura
fara aviz si fara a fi necesar
ca nu au existat Consimtamant informat din partea parintilor,
ca au parasit zona epidemica inainte de stingerea epidemiei
ca daca e adevarat ca epidemia era stinsa la intrarea in zona atunci cu
atat mai mult folosirea unei substante necunoscute apare ca un
experiment lipsit de beneficii pentru pacient si aceasta inseamna ca
Pfizer a venit in zona cu o agenda personala alta decat tratamentul
propriu-zis
Ca influenteaza justitia care nu stramuta procesul in Nigeria si care se
desfasoara in SUA

Pfizer s-a aparat invocand ca:

Trovan scade mortalitatea la 6% pe cand cloramfenicolul la 9.1%
fost solicitat sa intervina in epidemie si ca de fapt atunci cand Pfizer a intervenit
deja boala trecuse
ca a primit sprijin guvernamental si din partea celor de la MSF
Ca nu existau comisii ori comitete de etica si ca singurul aviz era considerat
autentic
Ca oamenii erau disperati, analfabeti, saraci si astfel un CI nu ar fi fost posibil
Ca epidemia era f. grava, existand f. multi participanti posibili si necesitand
actiune viguroasa
Totusi unii pacienti s-au simtit mai bine dupa Trovan decat dupa cloramfenicol

Curs 3
Definitia mortii. Moartea cerebrala. Semnele
mortii. Tanatocronologia si intervalul
postmortem. Reactia vitala. Examinarea
antropologica medico-legala, entomologia
medico-legala.

1. CONCEPTUALITATEA MORTII

Exista doua intrebari conceptuale importante care privesc moartea:

1.Ce este moartea?
2.Cum se determina moartea?

Ce este moartea?
Def. conceptuala: Moartea ca incetare a vietii. (o definire prin negatie a vietii o definitie
incompleta care exprima ca moartea nu are aspecte caracteristice decat numai prin incetarea
vietii-). Din situatia pierderii vietii rezulta semnele cadaverice (lividitati, rigiditate, racire,
deshidratare, autoliza, putrefactie), semne ca viata a incetat.
Ce este viata? O calitate ce separa viata de moarte, un principiu (vital) care anima, o stare a
organismului caracterizata prin proprietati biologice:
1.Structura celulara si organizare
2.Metabolism
3.Homeostazie
4.Adaptare, schimburi
5.Reactie la stimuli
6.Crestere
7.Reproducere

Def. organismica: Moartea ca incetare a functionarii organismului (prin functiile organismului biologicconcept organismic): incetarea ireversibila, iresuscitabila a functiilor cardio-respiratorii si/sau
cerebrale.
1)
Incetarea functionarii organismului ca intreg (moartea biologica) sau doar a unor parti
ale sale? De ex. in moartea cerenbrala creierul este mort si o data cu el viata rde relatie
este incetata dar la acel moment restul tesuturilor poate prezenta inca metabolism activ
si transplantate pot continua sa activeze in noul organism gazda (deci nu sunt moarte).
2)
Incetarea functionarii unei parti a organismului. Care parte? Care parte este mai
importanta? Notiunea de functii vitale: cardio-circulatorie, respiratorie, cerebrala
criticata medical (toate functiile sunt vitale, oricare dintre functiile organismuliu daca ar
fi definitiv incetate ar altera functionalitatea intregului.
3)
Incetare definitiva (permanenta) sau ireversibila? Oprire ori incetare? Este vorba de
incetare: oprirea este de moment, incetarea este definitiva. Reversibila ori ireversibila?
Este vorba de ireversibilitate: o data functiile cardio-circulatorie ori cerebrale oprite si
constatarea opririi lor, masura imediata este de resuscitare a functiilor orpite, (resucitare
cardio-circulatorie) iar numai dupa constatarea ireversibilitatii opririi ceea ce o face a
deveni definitiva, ireversibila, se constata decesul.
4)
Incetarea ca un moment sau ca un proces?

Moartea ca pierdere ireversibila a starii de persoana: Moartea ca incetare a starii de persoana. O

persoana care nu mai este o persoana este decedata. Definitie nelegalizata.

2. Cadrul legal
Legea 95/2006, titlu VI, Art. 147. Prelevarea de organe, esuturi i celule de
la donatorul decedat se face n urmtoarele condiii:
1. se definete ca donator decedat fr activitate cardiac persoana la care sa constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabil i ireversibil, confirmat
n spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fr activitate
cardiac se face conform protocolului de resuscitare, prevzut n anexa nr. 6,
excepie fcnd situaiile fr echivoc;
2. se definete ca donator decedat cu activitate cardiac persoana la care s-a
constatat ncetarea ireversibil a tuturor funciilor creierului, conform
protocolului de declarare a morii cerebrale prevzut n anexa nr. 3;
3. declararea morii cerebrale se face de ctre medici care nu fac parte din
echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, esuturi i celule de
origine uman;

3.STANDARDE DE DG. ALE MORTII, CRITERIOLOGIE

1) Standardul semnelor cadaverice
2)Standardul cardio-pulmonar (concept organismic): legalizat in toata lumea

3) Standardul creierului ca intreg (moartea cerebrala): legalizat in toata lumea

(sta la baza legalitatii transplantului de tesuturi si organe)

4) Standardul creierului inferior (moartea trunchiului cerebral): legalizat in

Anglia

5) Standardul creierului superior (starea de persoana): nelegalizat

4. Conceptualizare disjunctiva:
1)
Oricare standard primul dintre primele doua
2)
Fiecare cu aceeasi valoare
3)
Fiecare are valoare separat de celelalt

1. STANDARDUL SEMNELOR CADAVERICE sunt expresia absentei vietii

Avantaje: accesibile obervatiei, sunt semne de certitudine
Dezavantaje: apar tardiv (se instaleaza dupa o perioadade timp), pot sa lipseasca (unele imprejurari de boala, etc.),
necesita cunostiinte pentru a fi evaluate

2. STANDARDUL CARDIOCIRCULATOR SI PULMONAR (definitie organismica definirea opririi unui

organ- oprirea inimii, oprirea respiratiei). Consta in demonstrarea opririi ireversibile,
iresuscitabile a functiilor cardiocirculatorie, respiratorie
Avantaje: bazate pe observatie, usor de detectat, de investigat.
Dezavantaje: nesigure, valoare incerta, necesita cunostiinte, are la baza o evaluare biologista a corpului uman (in
care functiile cerebrale, rationale sunt neglijate), definirea standardului ca definitiv vs. ireversibil (definitiv
inseamna pentru totdeauna, iar ireversibil inseamna dupa verificarea potentiated reversibilitati-), moartea ca
proces sau ca moment, in corpul decedatului la scurt timp dupa oprirea definitiva a functiilor vitale organele si
tesuturile au inca activitate metabolica (daca se apreciaza ca sunt vii atunci conceptual ele nu pot fi extrase);

3. STANDARDUL MOARTII CEREBRALE (definitia mortii cerebrale: incetarea ireversibila a tuturor functiilor
cerebrale): absenta constientei, absenta miscarilor voluntare, absenta miscarilor reflexe, absenta
respiratiei, absenta activitatii nervoase superioare (atentie: toate sunt absente ceea ce demonstreaza
inca o data ca stanrdele se bazeaza pe cercetarea vietii si in lipsa acesteia ca moartea este absenta vietii)
Avantaje: permite un dg. de deces cat timp restul organelor sunt inca vii si astfel transplantologia
Dezavantaje; concept neunitar, functiile creierului nu sunt in mod real in totalitate pierdute (ex. termoreglarea,
functiile endocrine, excretia, metabolismul sunt pastrate); daca respiratia este suplinita extern, artificial iar restul
tesuturilor si organelor sunt vii atunci conceptual corpul in ansamblul lui este viu (moartea creierului nu mai este
necesara definitiei vietii).
Testul de apnee pentru a defini moartea cerebrala. EEG obligatoriu.
4. STANDARDUL TRUNCHIULUI CEREBRAL. Intrucat ceea ce este definitoriu pentru starea de deces este absenta
respiratiei (fara respiratie nu are oxigen, fara oxigen nu va mai avea activitate cardiaca, fara activitate cardiaca nu
va mai avea circulatie in tesuturi si organe iar fara circulatie nu va mai avea viata), cat timp respira spontan este
viu, cat timp nu respira spontan este mort. In trunchiul cerebral (bulbul rahidian) se afla centrul respirator. Daca
acesta este viu si omul respira fara aparate (chiar deficient) este viu si se va institui de urgenta respiratia asistata ca
mijloc de tratament.

Stari terminale
Sunt stari care preced instalarea mortii: preagonia, agonia (vita minima, lat. viata redusa):
cu constienta pastrata, absenta, alternanta, fara insa a constituie moarte.
Moarte somatica

oprirea unei functii vitale: cardiovasculara/respiratorie

Moarte clinica

perioada ce succede opririi functiei cardio-circulatoriie si/sau

respiratorie pana la moartea creierului

Moartea cerebrala

moartea creierului in totalitatea sa: lipsa constientei, lipsa

oricaror miscari voluntare, lipsa oricaror miscari reflexe, lipsa
respiratiei spontane, lipsa activitatii nervoase superioare (a
scoartei cerebrale, EEG plat)
Moartea celulara (moleculara) Moartea celulelor si tesuturilor (15-17 ore spermatozoizi si
ovule, 20-36 ore oase, tendoane)
Moartea biologica
Moartea intregului organism: moartea tuturor celulelor si
tesuturilor
Moartea este un moment (legal)
si este un proces (medical)

Moarte aparenta:
organismul este viu
dar cu aparenta mortii
(semne clinice nedetectabile)

Coma:
Organismul este viu, constienta absenta,
restul functiilor creierului sunt prezente
(inclusiv respiratia) dar alterate
Moarte vegetativa:
organismul este viu, scoarta cerebrala
este moarta dar restul creierului este viu
inclusiv centrii cardio-respiratori:
respira spontan

Semnele cadaverice
(numite ale mortii reale spre a se deosebi de moartea aparenta in care
lipsesc)

In primele 24 de ore
Lividitati
Rigiditate
Racire
Deshidratare
Autoliza

Dupa 24 ore
Distructive:
Putrefactia
Distrugerea cadavrului

Conservatoare:
**

***

Mumificarea *
Saponificarea (adipoceara)
Lignificarea**
Inghetare ***
*

Modificari cadaverice precoce

Lividitatile cadaverice (livor mortis)
Etape

Lividitati declive pe fata dorsala a

corpului de culoare violacee

Lividitate sectionata: curge sange

din capilarele pline cu sange

Lividitati declive pe fata dorsala a

Echimoza sectionata: nu curge
corpului de culoare ciresie: culoarea
sange pt. ca sangerarea nu este in
anormala e data de culoarea anormala a
capilare ci in tesuturi
sangelui (intox. cu CO)

Lividitate sectionata: nu curge sange din

capilare pentru ca inca nu s-a acumulat
pasiv sangele
Sangele se afla continuu sub
actiunea gravitatiei. O data cu
oprirea cordului, sangele care
stagneaza in vase este atras
gravitational spre zone declive
(situate inferior) fenomen ce se
instaleaza lent dupa circa 1-2 ore de la
oprirea cordului si apare complet instalat
dupa circa 10-12 ore: tegumentele apar
de culoare violacee (culoarea sangelui
lipsit de O2).

Rigiditatea cadaverica (rigor mortis)

Rigiditate la nivelul genunchiului

Mecanism: scaderea si in f. scurt

timp absenta (prin consum) a ATP
(adenozintrifosfat, element
biochimic esential al reactiei
producerii de energie)
In lipsa ATP muschii sufera
modificari biochimice prin care
fibra musculara se modifica
structural si biochimic devenind
dupa 2-5 ore nefunctionala
Debuteaza la toti muschii
deodata

Rigiditate la foliculilor pilosi (firele de par)

Racirea cadaverica (algor mortis)

Cadavrul va stabili un echilibru termic cu mediul injurator cu o rata de circa 1

grad C /ora in primele 12 ore si 0,8 grad C /ora in urmatoarele 12-18 ore (de 2
ori mai repede in clima tropicala).
Pentru aprecierea intervalului postmortem, IPM se poate folosi formula Moritz
(pentru usurint cu aplicabilitate in grade Fahrenheit):
98,6 gr. F - temperatura rectala [gr. F]
X ore de la moarte (IPM) = __________________________
1,5
Conversie Fahrenheit-Celsius, Fahrenheit= (Celsius x 9/5) + 32 (aprox. 33,8 F = 1
C).

Ex. la temperatura rectala de 25 grade Celsius (25x 9/5 +32 = 77 F ) IPM este
(98,6-77) / 1,5 =21,6 /1,5 = 14,4 ore.

Deshidratarea
Excoriatie (zgarietura) cu
dehidratare

Mecanism pasiv: evaporarea apei

Determina pergamentarea pielii

care apare uscata, maronie (dg.
diferential cu plagi cu caracter
vital: in acestea din urma se
constata prezenta hemoragiei in
grosimea tegumentului si nu doar
a deshidratarii)

Excoriatie la nivelul santului

de spanzurare

Autoliza
Proces intravital localizat
(sinucidere celulara)
precum si postvital
generalizat (cu incepere de
la 3-5 ore IPM)
Proces de autodigestie
enzimatica indus de
activarea hidrolazelor
lizozomale fara consum de
energie (spre deosebire de
apoptoza) si abacterian
(spre deosebire de
putrefactie).

Data mortii este o problema juridica importanta. Doar pe criterii medico-legale

nu se poate aprecia cu caracter de certitudine momentul mortii (ora si minutul).
De aceea in practica medico-legala se discuta despre data probabila a mortii,
DPM sau IPM (intervalul postmortem).
DPM se evalueaza pe criterii medico-legale complexe:
semnele cadaverice: lividitatile, rigiditatea, putrefactia, determinarea temperaturii
corpului.
1ora

livor

2 ore

rigor

8 ore

10 ore

algor livid. mobile

12 ore

..

livor palesc la pres.

18 ore

36 ore

livor fixe

flaccid

corp cald, flaccid, fara lividitati: nu e mort sau e mort in prima ora 1 ora.
corp cald, flaccid, cu lividitati: mort de ( ora 1 ora)-2 ore.
corp cald, cu lividitati si rigid: mort de 2-8 ore
corp rece cu lividitati si rigid : mort de 8-36 ore
corp rece cu lividitati ce dispar la digitopresiune si reapar si rigid: < 10 ore
corp rece, cu lividitati ce palesc la digitopresiune si rigid: 12-18 ore (dupa unii 10-12
ore)
corp rece, cu lividitati ce nu se modifica la digitopresiune (lividitati fixe) si rigid:
18ore-36 ore (dupa unii >12 ore)
corp rece si flaccid cu lividitati fixe: > 36 ore.

Def. : Totalitatea modificarilor ce au loc in corpul uman dupa

producerea unui traumatism cat timp corpul uman este inca viu.
Existenta reactiei vitale atesta viata la momentul traumatismului
(agresiunii) si a producerii leziunii traumatice (vatamarii)

Funingine in caile respiratorii superioare;

a respirat in timpul incendiului deci era viu

Hemoragie (infiltrat hemoragic) in interiorul

muschiului temporal: era viu la momentul loviturii

Reactia vitala

Hemoragie (infiltrat hemroagic) in interiorul

tesutului: scalp; era viu la momentul loviturii

Hemoragie (infiltrat hemroagic) in interiorul

tesutului: scalp; era viu la momentul loviturii

Examinarea antropologica medicolegala

Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al resturilor scheletale.

La omul viu aplica masuratorile antropometrice in scopul stabilirii caracterelor
fenotipice pentru identificare sau in expertiza filiatiei (dupa virsta de 3 ani).
Pe resturi scheletale expertiza medico-legala trebuie sa raspunda la urmatoarele
intrebari:

diagnosticul pozitiv de os
caracteristici de grup:
diagnosticul de specie (de natura umana sau nu?)
rasa
caracteristici individuale:
identificarea sub raportul datelor individuale generale: sex, talie, virsta.
identificare serologica si genetica (grup de singe, profil ADN)
felul mortii si forma juridica a mortii
cauza, mecanismele, imprejurarile mortii
data probabila a inhumarii
felul inhumarii: inhumare primara/secundara.

Entomologia medico-legala
Definitie: disciplina care se ocupa cu studiul medico-legal al
insectelor (grup din familia artropodelor) si altor artropode in
sensul lamuririi unor cauze judiciare in mortile violente sau
suspecte (data probabila a mortii, arealul in care s-a produs
moartea si eventualele deplasari ale corpului, cauza mortii
prin identificarea unor toxice cadaverice ce nu se mai pot gasi
in cadavru-ex.droguri-, etc.).
Se pot formula 5 principii generale:
1. estimarea varstei insectelor nou formate permite estimarea
IPM
2. un cadavru fara larve (doar cu oua) are un IPM de maximum
48 ore si minim 8 ore (in general).
3. larvele devoratoare (std. tertiar): minim 4-5 zile
4. larvele care se deplaseaza = minim 7-8 zile
5. puparium gol = 18-20 zile

Curs 4
Moartea violenta si moartea neviolenta
Cauzele medicale ale mortii, mecanismele mortii.
Trauma, socul traumatic si cauze ale mortii violente.
Moartea subita si moartea suspecta
Diagnostic necroptic si investigatiile de laborator in
medicina legala

Felul mortii, cauzele mortii, modalitatea de deces

Felul mortii poate fi juridic:
-violent (traumatica sau de cauze traumatice-mecanice, fizice, chimice,
biologice, psihice-):
-neviolent (netraumatic, patologic, cu evolutie preagonala si agonala
lunga ca in bolile comsumptive sau din contra scurta ca in moartea
subita).
Cauzele mortii se impart in imediate (mecanismul mortii in lit.
anglosaxona), intermediare si initiale (cauzele propriu-zise ale mortii in
lit. anglosaxona).
Moartea violenta face obiectul investigatiei judiciare, autopsia medicolegala fiind parte constitutiva procedural a investigatiei.

Modalitate de producere a decesului poate imbraca forma accidentului,

sinuciderii, omuciderii.

FELUL MORTII: VIOLENT/NEVIOLENT

Felul mortii poate fi juridic:
1. VIOLENT (moarte violenta, moarte traumatica sau moarte de cauze
traumatice). Aceste cauze sunt exterioare corpului uman:
a) mecanice (ex. lovire)
b) fizice (ex. electrocutare)
c) chimice (ex. intoxicatie)
d) biologice (ex. intoxicatie cu bacterii alimentare)
e) psihice (prin tortura -f. rar-)
Ca imprejurari de producere (modalitate de producere), cauzele violente se pot
clasifica juridic in :
a) accident
b) sinucidere
c) omucidere

Moartea violenta face obligatoriu obiectul investigatiei judiciare (ca parte constitutiva a
cercetarii judiciare) intrucat este obligatoriu a determina:
1.daca vatamarea este reala (leziunile traumatice):
2.daca este reala, care sunt mecanismele de producere ale vatamarii/leziunilor
traumatice (pot coexista mai multe actiuni traumatice/vatamatoare -ex.
lovire si impuscare-, prin actiunea unor agenti traumatici diferiti mecanici, fizici, chimici, biologici- sub actiunea aceleiasi persoane ori a
unor persoane diferite (comorienti)
3.care sunt caracteristicile agentului/agentilor traumatici ce au putut determina
leziuni traumatice/vatamarea
4.care a fost gravitatea vatamarii apreciata in:
-zile de ingrjjire medicala daca vatamarea nu a determinat decesul
-cauzele decesului violent daca vatamarea a determinat decesul
5.daca vatamarea a determinat decesul si ce tip de cauzalitate s-a manifestat in
producerea decesului (cauzalitate directa neconditionata, directa
conditionata, indirecta)
6.imprejurarile de producere a vatamarii (heteroagresiune, autoagresiune,
accident rutier, etc.)
7.cauzele decesului: Din ce cauze a decedat?
8.identificarea cadavrului (daca este neidentificat): Cine este decedatul?
9.data decesului: Cand a decedat?
10.alte obiective specifice (ex. in impuscare directia de tragere, orificiul de intrare
si de iesire, unghiul de tragere, etc.)

2. NEVIOLENT (netraumatica, patologica, de boala). Aceste

cauze sunt interioare corpului si in cazul mortii
neviolente pot determina decesul:
-fara simptome (moartea subita fara simptome, ex.
moartea subita cardiaca)
-cu simptome de boala rapid instalate (minute-1
ora): moartea subita prin accident vascular cerebral
-cu simptome lent instalate constituind boli cronice
evolutive (ex. ciroza, cancer)

CAUZELE MORTII

Cauzele mortii se impart in imediate (directe), antecedente (intermediare) si initiale (de unde a inceput lantul decesului
tanatogenzei-)
Exemplu: dislipidemia (congentiala, erori de alimentatie, lipsa efort fizic, etc.) a determinat dupa 20 de ani de
manifestare ateroscleroza care dupa circa 10 ani de evolutie a determinat o obstructie coronariana prin tromboza unei
artere coronare care in circa 2 ore de la momentul aparitiei (oprirea completa a circulatiei in teritoriul vasuli obstruat) a
indus infarctul miocardic acut care a determinat decesul prin fibrilatia ventriculara.

Cauze medicale ale decesului

(exemplu)
Cauza propriu-zisa a
decesului

Cauze medicale ale decesului De cand se

manifesta

Ia

Cauza imediata (directa)

Infarct miocardic acut

30 minute

Ib

Cauza antecedenta

Tromboza coronariana

2 ore

Ic

Cauza initiala

Ateroscleroza coronariana

10 ani

Id

Cauza initiala

Dislipidemie

20 ani

II

Alte cauze care nu

constituie cauze ale
decesului dar au contribuit
la deces(stari morbide
preexistente

Sechele de infarct miocardic

7 ani

Moartea suspecta
Imprejurari in care se poate lua in considerare o moarte suspecta:
1. Moartea suspecta de a fi violenta
2. Moartea suspecta in imprejurari judiciare sau existand suspiciuni
judiciare (exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat
direct sau indirect printr-o infraciune ori n legtur cu
comiterea unei infraciuni).
3. Moartea de cauza necunoscuta (cnd nu se cunoate cauza
morii)
4. Moartea care survine brusc, rapid si neasteptat fara o cauza
cunoscuta: ex moartea subita
5. Moartea unei persoane neidentificate

Trauma, socul traumatic si cauze ale mortii violente

Cauze ale mortii violente (sindroame violente):
1)
Raniri (zdrobiri, dilacerari) incompatibile cu viata ale unor organe importante (cauzalitate directa neconditionata)
a) Zdrobirea unui organ vital cu hemoragie externa/interna
b) Leziuni traumatice ale unui organ vital determinand complicatii acute letale: imediate, la scurt timp sau in
evolutie apropiata
c) Asocieri traumatice (trauma) determinand complicatii acute letale : ex. socul traumatic (reactia vitala este un
ansamblu de semne locale si generale al supravietuirii organismului dupa producerea unui traumatism
(hemoragie, coagulare, embolie, etc.) ceea ce in contextul leziunilor traumatice poate sustiine supravietuirea un
timp a persoanei
2)
Raniri (zdrobiri, dilacerari) compatibile cu viata ale unor organe importante ce nu sunt letale prin ele insele sau
raspund la tratamentul acordat prin stabilizare initiala dar care decompenseaza boli preexistente impreuna cu care
determina o stare agravata ce conduce ulterior la moarte (cauzalitate directa conditionata)
a) Traumatisme cranio-cerebrale si boli renale, cardiace, hepatice; O tumora hepatica care lovita cu ocazia unei
agresiuni se rupe si determina moartea: sdoar tumora nu ar fi determinat decesul, doar traumatismul de
asemenea nu ar fi determinat traumatismul. Asocierea insa devine letala.
3)
Raniri (zdrobiri, dilacerari) compatibile cu viata ale unor organe importante ce nu sunt letale prin ele insele sau
raspund la tratamentul acordat prin stabilizare initiala si care determina in evolutie complicatii ce ce conduc ulterior la
moarte (cauzalitate indirecta)
a) Un accident rutier in care victima sufera o fractura a gambei pentru care este internat in spital:este stabilizat si
are evolutie buna sub tratament local al fracturii precum si tratament cu medicamente ce au ca scop fluidificarea
sangelui (obez). In zilele urmatoare sufera la nivelul gambelor o coagulare venoasa profunda (flebotromboza
profunda) de la nivelul careia se desprinde un fragment care va constitui un embolus ce va determina o embolie
pulmonara fatala.

Punerea in primejdie a vietii: pericolul de a-si pierde viata in care se afla o persoana victima a unui traumatism, pericol
ce nu se materializeaza datorita interventiei medicale ori reactivitatii particulare

Leziunea cauzatoare de moarte (intentia depasita): este cu precadere o incadrare juridica iar nu una medicala Medical
sunt leziuni traumatice letale (legatura de cauzalitate este directa)-vezi 1, 2 sau 3)

Mecanismul mortii
Este determinat:
Cu ocazia autopsiei medico-legale de catre expertul medic
legist (pentru decesele care au loc sub incidenta art. 185
CPP privind AML)
Cu ocazia autopsiei anatomo-patologice de catre anatomopatolog (pentru decesele care au loc sub incidenta legii
104, privind manipularea cadavrelor art. 10. al. 1)

Se inscrie in raportul de necropsie la cauzele medicale

ale decesului la Ia (cauza directa a mortii) si este
reprezentata de cauza i-mediata (cea care determina
direct moartea si survine in lantul cauzal al producerii
decesului cel mai aproape de momentul decesului)

Modalitate de producere a decesului

Modalitatea de producere a decesului permite
clasificarea juridica a imprejurarilor de
producere a decesului in:
Accident
Sinucidere
Omucidere

Aspecte legale care impun autopsierea cadavrului

CPP (AUTOPSIE MEDICO-LEGALA CU ORDONANTARE DE CATRE ORAGANUL DE ANCHETA CA PARTE PROCEDURALA A
CERCETARII JUDICIARE)

Art. 185 - Autopsia medico-legal

(1) Autopsia medico-legal se dispune de ctre organul de urmrire penal sau de ctre instana de
judecat, n caz de moarte violent ori cnd aceasta este suspect de a fi violent sau cnd nu se cunoate
cauza morii ori exist o suspiciune rezonabil c decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infraciune
ori n legtur cu comiterea unei infraciuni. n cazul n care corpul victimei a fost nhumat, este dispus
exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie.
(2) Procurorul dispune de ndat efectuarea unei autopsii medico-legale dac decesul s-a produs n perioada
n care persoana se afl n custodia poliiei, a Administraiei Naionale a Penitenciarelor, n timpul internrii
medicale nevoluntare sau n cazul oricrui deces care ridic suspiciunea nerespectrii drepturilor omului, a
aplicrii torturii sau a oricrui tratament inuman.
(3) Pentru a constata dac exist motive pentru a efectua autopsia medico-legal, organul de urmrire
penal sau instana de judecat poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptai i specialiti din alte domenii medicale, n vederea
stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepia medicului care a tratat persoana
decedat.
(6) Cu ocazia efecturii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identitii,
inclusiv prelevarea de probe biologice n vederea stabilirii profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmrire penal trebuie s ncunotineze un membru de familie despre data autopsiei i
despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care s asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia ntocmete un raport de expertiz, care cuprinde constatrile i
concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dac identitatea nu este cunoscut;
b) felul morii;
c) cauza medical a morii;
d) existena leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura agentului vulnerant i
legtura de cauzalitate dintre leziunile traumatice i deces;
e) rezultatele investigaiilor de laborator efectuate pe probele biologice prelevate de la cadavru i
substanele suspecte descoperite;
f) urmele biologice gsite pe corpul persoanei decedate;
g) data probabil a morii;
h) orice alte elemente care pot contribui la lmurirea mprejurrilor producerii morii

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 186
Exhumarea
(1) Exhumarea poate fi dispus de ctre procuror sau de
ctre instana de judecat n vederea stabilirii felului i
cauzei morii, a identificrii cadavrului sau pentru
stabilirea oricror elemente necesare soluionrii cauzei.
(2) Exhumarea se face n prezena organului de urmrire
penal.
(3) Dispoziiile art. 185 alin. (4)-(8) se aplic n mod
corespunztor.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penalancpp/art-186

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 187
Autopsia medico-legal a fetusului sau a nou-nscutului
(1) Autopsia medico-legal a unui fetus se dispune pentru a se
stabili vrsta intrauterin, capacitatea de supravieuire
extrauterin, felul i cauza morii, precum i pentru stabilirea
filiaiei, cnd este cazul.
(2) Autopsia medico-legal a unui nou-nscut se dispune
pentru a se stabili dac copilul a fost nscut viu, viabilitatea,
durata supravieuirii extrauterine, felul i cauza medical a
morii, data morii, dac i s-au acordat ngrijiri medicale dup
natere, precum i pentru stabilirea filiaiei, cnd este cazul.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art187

 CAPITOLUL VIII
Cercetarea locului faptei i reconstituirea
Art. 192
Cercetarea la faa locului
(1) Cercetarea la faa locului se dispune de ctre organul de
urmrire penal, iar n cursul judecii de ctre instana de
judecat, atunci cnd este necesar constatarea direct n
scopul determinrii sau clarificrii unor mprejurri de fapt ce
prezint importan pentru stabilirea adevrului, precum i ori
de cte ori exist suspiciuni cu privire la decesul unei
persoane.
(2) Organul de urmrire penal sau instana de judecat poate
interzice persoanelor care se afl ori care vin la locul unde se
efectueaz cercetarea s comunice ntre ele sau cu alte
persoane.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art192

LEGEA 104/2002 (AUTOPSIE ANATOMO-PATOLOGICA FARA ORDONANTARE: IN AFARA

CERCETARII JUDICIARE)
Art. 10
(1) Autopsia anatomopatologic se efectueaz obligatoriu n toate decesele
survenite n spital care nu sunt cazuri medico-legale i unde este necesar
confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului clinic, inclusiv decesul
copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum i decesele materne
care nu sunt cazuri medico-legale.
(3) Pentru pacienii cu afeciuni cronice cunoscute, bine investigate, n
condiiile n care aparintorii nu au nici o rezerv asupra bolii i tratamentului
aplicat i i asum n scris responsabilitatea pentru aceasta, se poate dispune
neefectuarea autopsiei, sub semntur, de ctre directorul spitalului, cu avizul
efului de secie unde a fost internat decedatul, al medicului curant i efului
serviciului de anatomie patologic.

Art. 11. n toate cazurile n care exist suspiciunea unor implicaii medico-legale
prevzute de lege, eful serviciului de anatomie patologic din cadrul spitalului
anun n scris, n termen de 24 de ore, organele de urmrire penal
competente, pentru ndrumarea cazului ctre instituia de medicin legal,
potrivit competenei teritoriale prevzute n Ordonana Guvernului nr. 1/2000
privind organizarea activitii i funcionarea instituiilor de medicin legal,
aprobat cu modificri prin Legea nr. 459/2001, cu modificrile ulterioare.
Aceeai procedur se realizeaz i pentru decedaii neidentificai i pentru
cetenii strini decedai n spital.

Procedura penala prevede AML in:

1.

Moartea violenta: decesul care survine ca urmare a actiunii unor factori traumatici
(mecanici, fizici, chimici, biologici) si imprejurari traumatice
a)

2.

Exista si imprejurari si leziuni traumatice care deopotriva pot explica decesul

Moartea suspecta de a fi violenta:

1.Nu sunt prezente leziuni traumatice dar exista imprejurari traumatice cunoscute
a)

Imprejurari traumatice ce pot explica decesul (agresiune, accident rutier, etc.)

b)

Imprejurari traumatice ce nu pot explica decesul (ex. lovituri in zone

reflexogene, in timpul unor activitati sportive, cadere in casa, etc.)

2.Sunt prezente leziuni traumatice dar nu exista imprejurari traumatice cunoscute

a)

Leziuni traumatice ce pot explica decesul (traumatism craniocerebral,

contuzie toracica, etc.)

b)

Leziuni traumatice ce nu pot explica decesul: echimoze, hematoame,

excoriatii, etc.

3. Cauza mortii necunoscuta: medicul curant nu cunoaste cauzele medicale ale decesului.
a)

Pot fi atat cauze non-violenta cat si cauze violente precum intoxicatia, etc.

Moartea poate fi:

-violenta (traumatica)
-cu boli preexistente
-legatura de cauzalitate directa neconditionata (atunci cand vatamarea a fost grava
si a determinat prin ea insasi decesul)

-legatura de cauzalitate directa conditionata (atunci cand vatamarea desi grava nu a

putut determina prin ea insasi decesul care a survenit ca urmare a
interconditionarii cu bolile preexistente)
-fara boli preexistente

-legatura de cauzalitate directa neconditionata

-neviolenta (de boala)
-cu leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale) cu leziuni traumatice dar
fara legatura de cauzalitate cu decesul
-mecanisme lezional-traumatice active (heteroagresiune): se acorda
numar de zile de ingrijire medicala (boala si vatamare corporala)
-mecanisme lezional-traumatice pasive (cadere): se acorda numar de zile
de ingrijire medicala (boala si vatamare corporala)
-fara leziuni traumatice
-legatura de cauzalitate medical-biologica (cauze medicale)

MOARTEA SUBITA. Felul mortii in moarte subita:

moarte neviolenta
Decesul survine brusc, rapid si neasteptat in plina sanatate aparenta fara a cunoaste
cauze de boala sau cunoscand o cauza de boala dar care nu lasa sa se intrevada
decesul apropiat. Este vorba despre un deces care survine ca urmare a unei bolli
chiar daca ea este necunoscuta ori negllijata de bolnav si/sau de apartinatorii lui.
Totusi decesul brusc si aparent neexplicat ridica suspiciuni care conduc spre a
considera aceasta imprejurare de deces ca fiind suspecta de a fi violenta.

Imprejurarea brusca de deces ridica suspiciuni judiciare adeseori si de aceea uneori

se considera la fata locului ca o moarte suspecta.
Moartea subita este o moarte neviolenta.

In 90% moartea subita are o cauza de moarte ce poate fi determinata.

Circa 75% din cauze sunt cardiace.
In moartea subita se realizeaza o cercetare necroptica largita pentru a putea
determina cauza/cauzele mortii.
In 10% cauza mortii ramane necunoscuta (nedeterminata).

Cauze ale mortii neviolente (moartea subita)

1. Cauze cardiace 73-75%
2. Cauze respiratorii 8%
3. Cauze digestive
4. Cauze meningoencefalice 5%
5. Cauze renoureterale
6. Cauze metabolice
7. Cauze endocrinologice
8. Cauze infectioase
9. Cauze ginecologice si obstetricale
10. Cauze imunoalergice
11. Cauze multiple (ex. insuficienta pluriviscerala,
ocul, dezechilibre hidroelectrolitice, etc.)
1. Decesele subite la sportivi
2. Neidentificabile 10-12%

15%

[x] Y. Drory i al., Am J Cardiol. 1991, efectueaz un studiu ntre anii 1976 -1985 pe 162 subieci sub 40 ani (cu vrste
cuprinse ntre 9-39 ani)

ASPECTE NECROPTICE (MORFOPATOLOGICE) ALE MORTII SUBITE

A. leziuni organice incompatibile cu viata (in raport cu evolutia naturala a

afectiunii) ce constituie CAUZA DIRECTA A DECESULUI

- ex. infarct miocardic acut, ruptura cardiaca, ruptura de anevrism de

aorta
B. leziuni organice cronice

1.

Cu potential letal ce constituie CAUZA INITIALA A DECESULUI

- ex.ciroza hepatica, ateroscleroza generalizata sau localizata, etc.

2. Fara potential letal ce pot constitui CAUZE ANTECEDENTE ALE DECESULUI

SAU STARI MORBIDE CE AU CONTRIBUIT LA DECES DARA NU CONSTITUIE
CAUZE ALE DECESULUI
C. leziuni organice nespecifice

- staza sangvina viscerala, sufuziuni sanguine subseroase

D. absenta oricaror leziuni organice ("autopsie alba")
-colaps cardio-circulator, intoxicatie, lovitura in zona reflexogena, etc.

Imprejurari de producere ale mortii subite:

a)
b)
c)
d)

in 49% din cazuri n activitatea zilnic, curent

n 23% n somn
n 6% dup un stress emoional intens
3 % n timpul efortului fizic sau la scurt timp dup acesta.

Moartea subit (Sudden death) reprezint o umbrel larg care

adun toate cazurile de moarte neviolent (netraumatic) att pe
cele de cauze cardiace ct si pe cele noncardiace.

INVESTIGATIA MEDICO-LEGALA IN MOARTEA SUBITA

-Cercetarea la fata locului (droguri, etc.)

-AML
istoric
aspecte necroptice (examen extern/examen intern)
-examene complementare complexe: histopatologie,
toxicologie, microbiologie, genetica

Agenti traumatici mecanici

-Imprejurari traumatice de producere a decesului:
accidentul rutier, asfixia mecanica, impuscarea

Agenti traumatici fizici

-Imprejurari traumatice de producere a decesului:
electrocutare, presiunea atmosferica sau
presiunea hidrostatica

Agenti traumatici chimici

- Imprejurari traumatice de producere a decesului:
intoxicatiile

Agenti traumatici biologici

- Imprejurari traumatice de producere a decesului:
bacterii, virusuri, toxine, animale, etc.)

Laborator medico-legal: criminalistic, toxicologic,

anatomie-patologic

Agenti traumatici mecanici.

-Lovirea cu corp dur, lovirea cu corp taietor-intepator,
impuscarea
-Lovirea activa/pasiva
-Autoproducerea/heteroproducerea,
-Imprejurari traumatice de producere a decesului: accidentul rutier,
asfixia mecanica
LOVIREA CU CORP DUR
Corpul dur poate
avea:
o forma
regulata/neregulat,
suprafata redusa
(<4cm2)/mare (>14
cm2),
proprii omului
Caracteristici ale
formei:
suprafata plana,
sectiune rotunda,
leziuni traumatice

Leziuni traumatice cu patern lezional (care

imprima forma si aspectul corpului dur)

 Mecanism activ/pasiv? Activ la locul de impact. Pasiv (cadere): pe o

parte a corpului (cea cu care cade), pe parti proieminente ale acelei
parti, in general putin grav
Vechimea leziunilor? Dupa culoare, dupa semne de iinfectie, etc. Nu
permit o certitudine.
Cu caracter vital/postmortal? Aprecierea IPM
Letal/neletal. Aprecierea reactiei vitale
Numarul de zile de ingrijiri medicale
Daca e decedat si sunt prezente lez traumatice se atesta obligatoriu nr.
de zile de ingrijiri medicale (a puttu fi lovit si apoi sa decedeze: decesul
poate sa nu aiba legatura cu lovitura vatamarea- cel ce e responsabil
de vatamare nefiiind responsabil de deces, dupa cum vatamarea a
putut determina decesul (legatura de cauzalitate prezenta intre
vatamare si deces)

Plaga taiata cu caracter vital

cu codita (pe acolo a iesit
agentul taietor din corp:
utila pt. a determina sensul
de lovire si pozitia relativa a
agresoruli fata de victima

PLAGI TAIATE
Taiate intepate

Plagi intepate
(administrare droguri)

Plaga taiata (injughiata

deschide cavitati)
cu caracter vital in care
cutitul a fost rasucit in
plaga

Plagi taiat autoproduse: se

obaserva leziunile de
tatonare/ezitare specifice
autoproducerii (instinct de
conservare)

Impuscarea (plagi impuscate)

1.Diagnosticul leziunii/leziunilor prin arma de foc (impuscare sau nu)
2.Evaluarea caracterului vital (in timpul vietii sau postmortem)
3.Precizarea orificiului de intrare si a celui de iesire
4.Precizarea directiei de tragere
5.Precizarea distantei de la care s-a tras
5.Precizarea caracterului autoprodus/heteroprodus al leziunilor
6.Stabilirea numarului de impuscari, a ordinii lor, a numarului si tipului
de proiectile
7.Stabilirea leziunii tanatogeneratoare si a proiectilului letal
8.Legatura de cauzalitate intre plaga impuscata (vatamare) si deces
9.Daca victima supravietuieste - precizarea gravitatii leziunii, numarul
de zile de ingrijire medicala
10.Date utile in identificarea armei (calibru, etc.)

Factorul primar
Leziunile in impuscare sint urmarea actiunii factorului primar
(proiectilul) si a factorilor suplimentari (secundari)
Factorul primar (glont sau alice)
viteza la gura tevii si forta vie
pistol/revolver este de max. 400 m/s, forta vie de 25
Kgm/cm2.
pentru carabina este 1000-1200m/s, forta vie de 350400 Kgm/cm2

Factorii secundari
Factorii secundari (tragere in/in afara limitei de
actiune a lor)
Sunt indusi de pulbere, capsa detonatoare, elemente si
particule din camasa glontelui, bura (arme vanatoare)
Sunt:

fumul
gazele fierbinti
flacara
particule de pulbere nearsa
particule de pulbere arsa (funinginea)

Orificiul de intrare in limita de actiune a

factorilor secundari

Aprecierea distantei de tragere in raport de factorii

secundari in tragerea cu cartus cu glont

In limita de actiune a factorilor secundari ai

impuscarii (pulbere arsa, funingine, gaze)
plaga impuscata de contact (partial,
total)

<15 cm-18 cm impuscare de la mica

distanta (tragere din apropiere)

15-18 cm la 45-105 cm
impuscare de la distanta medie
(intermediara)

In afara limitei de actiune a factorilor

secundari ai impuscarii (pulbere arsa,
funingine, gaze)
> 45-105cm impuscare de la mare
distanta

Orificiul de iesire

Canalul

Metode de laborator
Determinarea prezentei reziduurilor metalice ale tragerii
(bariu, antimoniu si plumb)
- Din plaga
spectrometrie cu absorbtie atomica
metoda activarii cu neutroni
microscopie cu scanare electronica si EDAX
metoda activarii cu neutroni nu deceleaza decit antimoniul si bariul, trebuie folosit
concomitent spectrometria pentru plumb. In practica reziduurile se detecteaza in
90% din persoanele care au tras cu un revolver/pistol si numai la 50% din
persoanele care au tras cu carabine sau arme de vinatoare.
Prelevarea eventualelor reziduuri metalice de pe mina suspectului se face folosind
tampoane de vata umezite cu acid clorhidric 10% sau acid nitric 5%, ulterior
analizate cu spectometru cu absorbtie atomica si prin metoda activarii cu neutroni
material adeziv analizat ulterior prin microscopie cu scanare electronica si EDAX
Determinarea prezentei reziduurilor de pulbere :
test cu brucina (la contactul cu resturi de fum sau particule de pulbere nearsa, se
coloreaza in rosu)
test cu sulfat de difenilamina (se coloreaza in albastru)
Identificarea armei cu care s-a tras

Sinuciderea

Caz 1

Lovirea activa/pasiva (caderea)

Lovire activa: corpul este fix iar agentul traumatic are
viteza cinetica (lovire cu):
Leziuni de lovire la locul de impact cu agentul traumatic
Topografie:
-Oriunde pe corp dar mai adesea extremitatea capului sau zone de aparare

Lovire pasiva: corpul in miscare si se loveste de un

plan dur (lovire de):
Leziuni de contralovitura (la cap)
De obicei pe zonele proieminente, unilaterale,
putin grave

Asociere
Precipitarea
La orice nivel, mai ales cap si membre inferioare
Multipolare
Grave

Autoproducerea/heteroproducerea
Autoproducerea
Leziuni de tatonare
Zone accesibile mainii dominante
In general corespund scopului

Heteroproducerea
Prin lovire activa sau pasiva (cadere)

TRAUMATISMELE DE TRAFIC. ACCIDENTUL

RUTIER
Timpi de reacie: circa 0,6-0,7 sec
Vatamari (leziuni specifice acc. rutier)
-Leziuni la pietoni
-Leziuni iniiale
-Leziuni secundare
-Leziuni teriare
-Leziuni la ocupanti

Mecanisme
-simple:
-directe: lovire
-indirecte:
accelerare/decelerare, flexie extensie
-complexe: lovire-cadere, lovire-bascularecadere, lovire-proiectare-calcare-tarare

Leziuni vitale?
Sunt cauza mortii?
In ce imprejurari?
Identificarea victimelor
Cine este soferul?

Traiectorii cinematice

Asfixia mecanica
Sugrumare: la gat cu mainile si degetele
Echimoze si excoriatii
Spanzurare: cu lat actionat de propria greutate
Strangulare: cu lat actionat de o forta externa
Caracteristicile santului cervical:
Circular (continuu)/intrerupt
Oblic/transversal
Adancime inegala/egala
Sufocare: la fata (cu mana, obiecte moi perna-)
Inecare
Actiunea apei asupra corpului

Sunt leziuni vitale?

Sunt cauza mortii?
In ce imprejurari?

Cine e decedatul?
IPM?
Accident/omucidere/sinucidere? Posibilitati: A putut cadea in apa accidental de
pe mal, din barca; a putu fi omorat pe mal si aruncat in apa. A putut sa se
arunce in apa ca sa se omoare.
Leziuni vitale?
Sunt cauza mortii?

Ag. fizici
Agenti traumatici fizici (curent electric, rpesiunea atmosferica, presiunea
apei, radiatii ionizante, zgomot, caldura, frigul)

Marci electrice
Sunt leziuni vitale?
Sunt cauza mortii?
In ce imprejurari?

Agenti chimici

O data patrunsa pe principiile chimice si in raport cu prorpietatile sale fizico-chimice ea va interactiona

cu constituientii chimici ai corpului uman determinand in cazul in care nu se poate produce
netralizarea ori metabolizarea o stare de iintoxicatie. Orice substanta chimica patrunsa in corpul uman
poate determina o stare de intoxicatie.
Orice medicament este deopotriva un principiu terapeutic si o substanta toxica apta de a produce o
stare de intoxicatie. Doza face diferenta.
Orice substanta chimica poate determina din partea corpului reactii variate (idiosincrazie) care pot fi
alergii variate pana la deces.
Exista substante terapeutice recunoscute pentru efectele lor in tratamentul bolilor dupa cum exista
substante letale care vehiculeaza molecule chimice incompatibile cu viata (toxine, etc.).
Identificarea substantelor stupefiante (care determina in abuzul lor dependenta si toleranta) se
realizeaza prin metode calitative de depistare pe hartie cromatografica si apoi prin tehnici de
gazcromatografie. Gacromatograful este un computer care are I nmemoria sa spectre de absorbtie a
substantelor cunoscute pe care le compara cu spectrele de absorbtie a substanterlo necunsocute pe
care le volatilizeaza in coloane in interiorul sau pornind de la proba provenita de la omul viu sau de la
cadavru. Baza de date este critica cat si standardele cu care se autoverifica echipamentul.
In cazul unei intoxicatii se recolteaza sange si urina din care in laborator se efectueaza un triaj
imunologic (imunoanaliza) al principalelor substante cunoscute si in cazul in care sunt pozitive,
verificarea prezentei lor si determinarea cantitatii se realizeaza prin gazcromatografie.
Identificarea metalelor in sangele uman se realizeaza prin spectroscopie cu absorbtie de masa.
Identificarea toxicelor curente (cianuri, organofosforice) se realizeaza prin reactii chimice de baza .
Identificarea produsilor colorati sau care se coloreaza in prezenta hemoglobinei se realizeaza prin
cromatografie.
Identificarea alcoolului se realizeaza prin metoda titrimetrica sau gazcromatografica.

AGENII TRAUMATICI BIOLOGICI

Sunt agenti traumatici ce au insusiri vii (animale, reptile, insecte, artropode, microbi, plante, etc.), fiind n
msur, prin consecinele aciunii lor sau in unele cazuri a consumului lor, s determine moartea.
Agentii biologici se pot clasifica astfel:

1. ANIMALE
1.1. Animale de uscat
1.2. Animale marine

1.2.1 Animale marine veninoase

1.2.2 Animale marine toxice

1.2.1.1 Pesti veninosi (acvila de mare, murena, etc.) si conditionat veninosi (chefalul, calcanul, etc.)
1.2.1.2 Alte vieuitoare marine veninoase: coelenteratelor (meduze), serpii acvatici (Hydrophidae), caracatita, peti
care au capacitatea s produc curent electric, etc.
1.2.2.1. Pesti toxici
-peti ichtiohemotoxici (anghile, murene, torpile)
-peti ichtiotoxici (somon, tiuc, lin, crpcean, mihalt).
-peti ichtiosarcotoxici: Ciguatera, Tetraodontidae, Scombridae , Mulidee
1.2.2.2 Alte vietuitoare marine toxice
-molute (stridii, murex, scoici), broasc estoas de ape tropicale, echinoderme, organe ale unor mamifere marine
(ficatul de foc, etc.)

2. REPTILE
2.1. erpii veninosi: serpii acvatici (Hydrophidae) serpii teretri
2.2. oprle
3. ARTROPODE
3.1. Arahnide: scorpionii, pianjenii
3.2. Miriapozi: centipedele, milipedele
3.3. Insecte: albine, viespi, brzuni, furnica roie, furnica mare), narii, pduchii, tunii, ploniele, cpuele, puricii, mutele,
omidele procesionare, Lita vesicatoria (intoxicaia cu cantarid)
4. BACTERII
4.1. Tetanosul (Clostridium tetani)
4.2. Toxiinfectiile alimentare (T.A): T.A. cu Salmonelle, Clostridium Perfringens, Stafilococ, Vibrio Parahaemolyticus, Bacillus Cereus, ali
germeni (streptococ, bacilul piocianic, Escherichia Coli, etc.)
4.3. Botulismul
4.4. Micotoxinele
5. SINGELE HETEROLOG
6. ALERGENI
7. INTOXICATIA CU PLANTE, BACE I FRUCTE
7.1 Intoxicatia cu ciuperci

Laborator medico-legal: criminalistic,

toxicologic, anatomie-patologic
Laborator criminalistic: urme, fibre, sange
(orientare de specie, grup, sediul sangerarii,
directie)
Toxicologic: extractie, identificare: calitativa,
cantitativa (HPLC, cromatografie lichida cu
presiune inalta, GCMS gaz cromatografie massspectrometrie)
Anatomie patologica: procesare histopatologica>
blocuri de parafina> coloratii uzuale, speciale,
imunohistochimia

CURS 6
Capacitatea sexuala. Sexualizarea normala si patologica
Examenul medico-legal in infractiunile contra vietii sexuale:
viol, uciderea nou-nascutului, avort.

Examenul victimei (ex. genital medico-legal, examen de

laborator), examenul suspectului si identificarea medicolegala a agresorului
Violenta domestica. Abuzul fizic si sexual al copilului.
Laborator medico-legal serologic si genetic

SEXOLOGIE MEDICO-LEGALA
Expertiza medico-legala este solicitata pentru:
A. determinarea sexului;
B. determinarea/stabilirea capacitatii (= maturitatii) sexuale (la
barbat si femeie)
C. determinarea prezentei anomaliilor vietii sexuale cu implicare
juridica
D. Probarea infractiunilor in domeniul vietii sexuale (violul,
perversiunile sexuale, coruptia sexuala, incestul etc.)

A. DETERMINAREA SEXULUI
1.

2.

Omul poarta 4 diferentieri sexuale diferite: in celule (cromozomial), in gonade, in infatisare

(aparenta fizica) si in comportament
1.

La nivel cromozomial (celular): sexul cromozomial (genetic). Aceste persoane au anomalii

genetice ale cromozomilor sexuali X si Y (ex. hermafroditism, sd. Klinefelter)

2.

La nivelul gonadelor (ovar, testicul): sexul gonadic. Aceste persoane sunt purtatoare ale altor
gonade decat exprima infatisarea lor sexualizata (ex. aparenta unei femei dar purtand testicule si
sunt de fapt barbati, ex. sd. de testicul feminizant)

3.

La nivelul infatisarii sale: sexul fenotipic. Aceste persoane au o infatisare sexualizata care diferita
de organele genitale pe care le poarta (ex. aparenta unei femei dar cu organe genitale masculine
sau aparenta unei femei si ambele organe genitale externe complet dezvoltate ca in
hermafroditism sau incomplet dezvoltate ca in pseudohermafroditism)

4.

La nivelul comportamentului social si al recunoasterii sociale pe care il determina acest

comportament: sexul social (ex. transvestitism, transsexualism)

5.

Civil (in actul de nastere se atesta sexul fenotipic)

Solicitarea determinarii/stabilirii sexului este posibila la:

La divort
In adulter
La inregistrarea la starea civila, sau cand s-au produs greseli cu ocazia inregistrarii copilului la oficiul
starii civile
La inscrierea in serviciu militar,
La solicitarea schimbarii sexului civil

Transsexualul traieste drama unui Eu captiv intr-un corp care nu-i

apartine sub raportul identitatii sexuale. Are constiinta apartenentei
psihofizice la sexul opus in contradictie cu sexul anatomic pe care il
prezinta. Manifesta disjunctie intre eul corporal (incepe la 2 ani si se
maturizeaza la pubertate) si eul psihologic. Nu se considera a fi
homosexual. Se insoteste de mutilari si chiar sinucidere (beneficiaza
de schimbarea sexului prin expertiza medico-legala si hotaririre
judecatoreasca). 1:100.000 la barbati (devierea manifesta in jurul
virstei de 4 ani) si 1:130.000 la femei (devierea manifesta in jurul
virstei de 8-12 ani). Cauza este probabil o slaba sexualizare fenotipica.
In forma sa minora, transvestitismul, persoana cauta satisfactia prin
imbracarea hainelor sexului opus si uneori prin imprumutarea
comportamentului respectiv. Nu se considera a fi homosexual. Ca
forme: aparent, partial, complet.

B. EXPERTIZA CAPACITATII SEXUALE

La barbat se pot solicita:
In civil:
tagada paternitatii (din interiorul casatoriei) sau stabilirea paternitatii copilului nascut in
afara casatoriei
divort, etc.
In penal:
infractiuni privitoare la viata sexuala: viol, incest
Forme ale supracapacitatii sexuale a barbatului: Pseudomaturitatea precoce la baieti cu
capacitate de procreere la 9 ani. Maturitatea biologica este deplina la 20-21 ani (rar la 18-19
ani desi nivelul hormonal de testosteron este maxim la aceasta varsta).
Forme ale incapacitatii sexuale a barbatului:
1.

Capacitatea de coabitare/copulatie (potenta coeundi): impotenta (tulburari de dinamica

sexuala: impotenta psihica si organica)

2.

Capacitatea de procreere (potenta generandi): 60-140 milioane spermatozoizi/ml din care

minim 60% mobili, cu maxim 25% forme anormale. Sub 40 milioane se exprima clasic
oligospermia de grd. III 40-10 milioane, grd. II 10-1 milion, grd. I sub 1 milion. Atentie: numai
numai azoospermicii nu pot concepe, pentru inseminare este necesar un singur spermatozoid.
Actualmente se considera ca normalul incepe de la 25 milioane. S-a constatat in ultimii 70 ani o scadere de
la circa 60-80 milioane/ml (valoare minima in anii 1930) la circa 25-40 milioane/ml (valoare minima

La femeie:
in divort,
casatorie,
Substituirea de copii, etc.
Capacitatea sexuala a femeii este definita de urmatorii parametrii:

1. Capacitatea de coabitare (potentia coeundi): capacitatea femeii

de a intretine un raport sexual pe cale vaginala
2. Capacitatea de procreare (potentia generandi):
functionale ce elibereaza ovule apte de fecundatie

ovare

3. Capacitatea de a conduce sarcina la termen (potentia gestandi):

femeia poate ramane insarcinata si sa nu piarda sarcina
4. Capacitatea de a naste pe cai naturale (potentia parturiendi):
femeia poate nastere natural, pe cale vaginala

Sex drive-ul uman este controlat si completat la 3 niveluri:

(1) instinctual (nivel biologic/instinctiv),
(2) fiziologic (nivel functional),
(3) emotional (nivel psihosexual), ultimul nivel raspunzand de circa 70%
din decizie. Emotiile sant controlate de psihism si deci acesta controleaza
actiunea (capacitate psihica si discernamantul pentru situatia comiterii
infractiunii).

Sexualitatea se stabileste in cadrul dezvoltarii psihosexuale prin conditionare.

Comportamentul sexual la om se construieste prin balansul intre ceea ce este
sexual satisfacator si ceea ce este social tolerat.
Comportamentele sexuale se pot clasifica in acceptabile si neacceptabile din
punct de vedere social.

Pana la 8 ani se completeaza harta corticala a placerii sexuale intregind

programarea sexuala corticala (lovemap, John Money, 1986).

Sexualitate patologica
Deviatiile sexuale: comportamente sexuale deviate de la normalitate (media
balansata intre gratificatie si permisivitate) care implica actiuni mai mult sau
mai putin ocazionale (dar nu permanente, persistente), (2) a caror desfasurare
nu este obligatorie pentru obtinerea gratificatiei dar sunt dorite, cautate (3)
implica o limitare a libertatii individuale a partenerului prin lipsa de
consimtamant si astfel se pot realiza doar prin constrangere (4) sunt
problematice din punctul de vedere al binelui individual al partenerului si
implicit al societatii (ex. Voyerism, sadism, masochism, exhibitionism, incest,
viol, pedofilie)

Parafilii (para=devianta; philia=atractie): comportamente sexuale anormale

(pe langa normalitate) care implica actiuni (1) persistente (2) necesare pentru a
conditiona producerea satisfactiei sexuale complete si gratificatia sexuala care
altfel nu se poate produce (Coleman, 1984), (3) prin constrangere , (4) fara
interes sau preocupare pentru binele partenerului. Parafiliile sunt engrame
cerebrale si mentale dezvoltate viciat, distorsionat (ex. Fetisism,
transvestitism, zoofilie, pedofilie, exhibitionism, voyerism, masochism
(tulburare cronica), sadism (tulburare cronica si progresiva), parafilii atipice
(coprofilie, urofilie, frotteurism, klismafilie, necrofilie, scatologie telefonica,

Crimele cu orientare sexuala se impart psihopatologic in 4 categorii:

1.
violenta interpersonala inclusiv violenta domestica
2.
abuz sexual cu viol si/sau sodomie
3.
abuz sexual deviant (crima psihotica sau lust murder)
4.
crima in serie (serial murder)

Tipul psihologic al criminalului in omorurile orientate sexual este:

Omorul organizat: tulburari de personalitate antisociala (DSM-IV, 1994) de tip psihopatic (sadic sau impulsiv) sau
sociopat; are QI peste medie este o persoana sociala (familist adesea), compentent sexual, adesea cu carnet de
conducere, isi desfasoara activitatea mai ales in alte zone decit domiciliul sau, dovedeste o buna organizare, victime
care prezinta trasaturi commune, premeditare atent gindita, manifesta cruzime, fantezie, pastreaza trofeee de la
nivelul cadavrului (urechi, sni, etc.), alcatuieste aranjamente ce au o idee centrala pe care doreste ca echipa de
anchetatori sa o descopere, organizeaza omorul ca pe un joc si o intrecere cu anchetatorii de care este mindru. Se
excita prin suferinta victimei si astfel o tortureaza. Transporta cadavrul la distanta si sterge urmele sau lasa numai
acele urme pe care le doreste.

Omorul dezorganizat: criminalul manifesta tulburare de personalitate de tip psihotic (fara motivatie aparenta sau cu
motivatie bizara) ce se poate intilni de exemplu in schizofrenii ca scurt episod psihotic (DSM-IV, 1994) declasate de
stress sau alte conditii; are QI sub medie, este singuratic , necasatorit, inhibat sexual, incompetent sexual, fara carnet
de conducere, isi desfasoara activitatea in apropierea domiciliului sau pentru a se simti in siguranta , organizarea este
minima sau lipseste, nu premediteaza omorul desfasurindu-se fulgerator sub actiunea unui impuls de moment si
adesea sub actiunea stress-ului, manifesta cruzime efectund leziuni mutilante cu depersonalizarea cadavrului
(distrugerea fizionomiei atit pentru a nu fi recunoscut ct si pentru a nu "fi privit" de acesta; actiunea de desfigurare
are si ca scop s exprime furia sa care se adreseaza fata de toate femeile si nu fa de una in mod particular); adesea
exercita actiuni sadice adresate impotriva organelor genitale ale victimei pe care le distruge in moduri cit mai
impresionante. Cu toate acestea actiunile sadice se desfasoara postmortem. In mod esential diferenta fata de tipul
organizat este nelinistea, teama, anxietatea de care da dovada.

Uneori diferentele nu sunt foarte mari: oricare dintre tipurile psihologice descrise pot genera crime serial murder

D. PROBAREA INFRACTIUNILOR IN DOMENIUL VIETII

SEXUALE: VIOLUL

Definitie: violul este definit ca (elemente de probatiune):

1. Actul sexual,
2. de orice natur,
3. cu o persoan de sex diferit sau de acelai sex,
4. prin constrngerea acesteia
5. sau profitnd de imposibilitatea ei de a se apra
6. ori de a-i exprima voina,

se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 10 ani i interzicerea unor

drepturi.

Incidenta pe grupe de virsta a agresiunilor sexuale la femei

Numar cazuri
Tentative

>60 ani

51-60 ani

41-50 ani
31-40 ani

23

21-30 ani

57

14-20 ani

152

<14 ani

30
0

20

17

15
40

60

80

100

120

140

160

180

Obiectivele expertizei medico-legale in viol:

I.

probarea realitatii actului sexual

II.

probarea lipsei de consimtamant (constrangerea): leziuni

corporale

III. probarea imposibilitatii de a se apara sau de a-si exprima

vointa: examen fizic, toxicologic, psihic
IV. evaluarea gravitatii vatamarii suferite de victima (ZIM)

V.

identificarea agresorului

Intervalul viol-examinare
45%
40%
35%
30%

Numar cazuri

25%
20%

42%

15%
10%

21%
13%

5%

10%
5%

4%

4.70%

5-6 zile

7-14 zile

>15 zile (21

zile-2 ani)

0%

<24 ore

24-48 ore

48-72 ore

3-4 zile

Protocol de examinare:
kit pentru viol
documentarea datelor
colposcopie, fotografiere a leziunilor (vatamarilor) de pe cors si a organelor genitale externe
CML documentat cu traumatograma,schite, fotografii. Examinarea in spital este importanta!
Etapele probatiunii medico-legale:
examenul psihologic (probarea lipsei de discernamint, capacitate psihica)
abuzul emotional
abuzul psihologic
examenul fizic (probarea lipsei de consimtamint)
leziuni nespecifice (in context agresional, in contextul actului sexual normal). Marca muscata
(!) devine specifica la copil (dg. dif. cu maxilarul de copil).
leziuni specifice (la persoana majora sunt mai putin genitale si mai mult corporale)
absenta leziunilor: la varste mici, persoane labile psihic, deficiente psihologice, complexe, etc.
examenul genital si prelevarea probelor biologice (+ corpuri delicte) in vederea examinarilor
complementare de laborator medico-legal (chiar daca este virgina)
Probe directe ca este sperma: grup, ADN, evidentierea spermatozoidului
Probe indirecte ca este sperma: reactiile microcristalografice Florence si Barberio, dozarea Zn
(cea mai mare concentratie in spermatozoid), fosfatazele acide comune si prostatice
(concentratie mai mare de minim 4 ori in lichidul prostatic fata de orice alt fluid sau tesut si
persista circa 4 zile de la ejaculare), proteina p30 (specifica prostatei), cercetarea contaminarii
victimei cu o boala infectioasa cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, herpes genital,
trichomoniaza, condiloma acuminata - papilomavirus, sancroid - Hemophilus Ducreyi,
limfogranulomul veneric chlamidia, SIDA HIV) sau sarcina (testele de sarcina se
pozitiveaza la aproximativ 2 saptamini dupa fertilizare).

PROBAREA REALITATII ACTULUI SEXUAL:

1. leziuni genitale leziunile himenului (deflorarea) se vindeca in 5-7 zile, max. 14 zile2. urme biologice pe corp/vaginal/rectal se recolteaza in max. 24 ore. Din acestea se pot face
urmatoarele analize pentru a determina ca este vorba de sperma:
Determinarea prezentei fosfatazei acide de origine prostatica
Determinarea prezentei glicoproteinei P30 (specifica pentru sperma umana, poate persista
in vagin 13-47 ore dupa actul sexual
Determinarea prezentei LDH-C4 este strict specifica pentru sperma (se gaseste in
testicule, spermatozoizi si lichid seminal), apare la pubertate (si in pete vechi de 4
saptamani).
Determinarea prezentei human prostate specific antigen = proteina prostatica umana
(PSA) este specific pentru sperma chiar la cei vasectomizati sau azoospermici. Se
detecteaza folosind un ser hiperimun si cu ELISA. Nu da reactii incrucisate cu saliva,
urina, secretia vaginala sau singele menstrual.
Lumina ultraviolet (fluorescenta spermei)
3. Sarcina (prezenta sarcinii este o dovada a actului sexual cu ejaculare: atentie paternitatea)
4. Boli sexuale: - victima trebuie examinata in mod repetat, deoarece examinarea imediata poate
sa fie neconcludenta dat fiind faptul ca in majoritatea bolilor transmise sexual primele semne
apar la distanta in timp, uneori la saptamani sau luni (gonoree : 2-21 zile ; sifilis 1-4 saptamani)

Probarea LIPSEI DE CONSIMTAMANT (constrangerea):

Produce leziuni traumatice (vatamari) adresate scopului

Probarea actului sexual se realizeaza prin examen

genital: acesta va putea constata:
o penetrare in vagin cu ruptura himenului
Recenta (deflorare recenta -sub 10-14 zile)
Veche (deflorare veche peste 10-14 zile)

starea de virginitate (se cauta alte acte sexuale)

Concluziile medico-legale vor atesta:

prezenta/absenta leziunilor traumatice

mecanism traumatic (lovire, zgaraiere, muscare)

agent traumatic
data probabila (ex. leziunile traumatice pot data/nu pot data
din data. )
nr. de zile de ingrijire medicala

starea genitala (virgo, virgina anatomic penetrare

posibila fara deflorare- deflorare recenta sau deflorare
veche)

IDENTIFICAREA PRESUPUSULUI AGRESOR

! Foarte important - examinarea suspectului poate descoperi:

leziuni recente rezultate din lupta cu victima urme de (escoriatii, echimoze),
fire de par de la victima,
pete de sange de la victima,
pina la 24 ore de la viol exista posibilitatea identificarii pe penisul
violatorului a prezentei unor celule vaginale de unde se poate extrage si
identifica ADN-ului femei violate (evident daca acesta nu a purtat
prezervativ si nu s-a spalat).
prezenta unor boli cu transmitere sexuala care pot fi identificate la victima
dupa perioada de incubare
Determinarea grupei sangvine a violatorului din urmele de sperma gasite in vaginul
victimei; 75-80% din populatie sunt secretori (elimina Ag de grup sangvin plus
antigenul H prin umorile biologice). Antigene A,B

Victima A, secretia vaginala A si B, suspect B: posibilitati: el B, AB, orice

grup (prezervativ) sot A sau AB
Identificarea ADN

markeri enzimatici (peptidaza A specifica rasei negroide)

glioxalaza-1
grupele de sange (la cei ce secreta antigenele ABH in secretiile
lor ex. saliva, sperma, etc.- si care se numesc secretori se pot
determina grupele de sange nu numai in sange ci si in secretii).
Compatibilitati, incompatibilitati
Grup victima

AH

AH

Secretie vaginala victima

A, B

AH

AH

BH, ABH

AH,O, nesecretor

AH. Nu poate fi B sau

AB

Grup agresor poate fi:

Fosfoglucomutaza in sange (marker enzimatic util in filiatie)

amprenta genetica din fluidul vaginal (evidentierea a doua
profiluri ADN) sau din produsul de conceptie avortat.

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 191
Expertiza genetic judiciar
(1) Expertiza genetic judiciar se poate dispune de ctre organul de
urmrire penal, prin ordonan, n cursul urmririi penale, sau de
instan, prin ncheiere, n cursul judecii, cu privire la probele
biologice recoltate de la persoane sau orice alte probe ce au fost
gsite ori ridicate.
(2) Expertiza genetic judiciar se efectueaz n cadrul instituiilor
medico-legale, al unei instituii ori unui laborator de specialitate sau
al oricrei alte instituii de specialitate certificate i acreditate n
acest tip de analize.
(3) Probele biologice recoltate cu ocazia examinrii corporale pot fi
folosite numai la identificarea profilului genetic judiciar.
(4) Profilul genetic judiciar obinut n condiiile alin. (3) poate fi
folosit i n alt cauz penal, dac servete la aflarea adevrului.
(5) Datele obinute ca urmare a expertizei genetice judiciare
constituie date personale i sunt protejate conform legii.

Sursele de ADN
n principiu, orice tip de material
biologic poate servi ca substrat
pentru efectuarea unui test ADN

snge
pete de snge
sperm sau pete de sperm
saliv - conine celule epiteliale bucale care prin detaare pot fi depuse pe
mucuri de igar, periue de dini, pahare, gum de mestecat, n interiorul
mtilor, etc.
celule epiteliale tegumentare - se regsesc frecvent pe mbrcminte, obiecte
sau sub unghiile victimelor (detaate prin abraziunea tegumentelor
agresorului)
tesuturi proaspete, putrefiate, carbonizate sau mumifiate
preparate anatomo-patologice arhivate (esuturi incluse n parafin sau
etalate pe lam n diferite coloraii)
fire de pr
unghii
fecale
Testarea ADN poate fi aplicata tuturor probelor
urin
biologice enumerate deoarece contin celule
oase

nucleate, deci implicit material genetic nuclear.

(PRUNCUCIDEREA)
ART. 200 Uciderea ori vtmarea nou-nscutului svrit de ctre mam
(1) Uciderea copilului nou-nscut imediat dup natere, dar nu mai trziu de 24
de ore, svrit de ctre mama aflat n stare de tulburare psihic se pedepsete cu
nchisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dac faptele prevzute n art. 193 - 195 sunt svrite asupra copilului nounscut imediat dup natere, dar nu mai trziu de 24 de ore, de ctre mama aflat n
stare de tulburare psihic, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lun i, respectiv,
3 ani.

Expertiza medico-legala cuprinde expertiza nou-nascutului, mamei si locului faptei

Examenul medico-legal al nou-nascutului in pruncucidere

starea de nou-nascut la termen: diametre, lungime, greutate, aspectul pielii, a

cordonului, organe genitale, fanere

virsta intrauterina: L:5, radical din L, Balthazard-Dervieux, NAR
viabilitatea
dovezile de instalare a vietii extrauterine: docimazia
durata vietii extrauterine: tegumente, cordon, bosa, meconiu
acordarea ingrijirilor dupa nastere: densitate urinara peste 1012

Cauza posibila a mortii in pruncucidere

inainte de nastere
pe timpul nasterii
dupa nastere: violente (comisive/omisive), neviolente

CAPITOLUL IV
Agresiuni asupra ftului
ART. 201
ntreruperea cursului sarcinii
(1) ntreruperea cursului sarcinii svrit n vreuna dintre urmtoarele mprejurri:
a) n afara instituiilor medicale sau a cabinetelor medicale autorizate n acest scop;
b) de ctre o persoan care nu are calitatea de medic de specialitate obstetric-ginecologie
i drept de liber practic medical n aceast specialitate;
c) dac vrsta sarcinii a depit paisprezece sptmni, se pedepsete cu nchisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amend i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(2) ntreruperea cursului sarcinii, svrit n orice condiii, fr consimmntul femeii
nsrcinate, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la 7 ani i interzicerea exercitrii unor
drepturi.
(3) Dac prin faptele prevzute n alin. (1) i alin. (2) s-a cauzat femeii nsrcinate o
vtmare corporal, pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10 ani i interzicerea exercitrii unor
drepturi, iar dac fapta a avut ca urmare moartea femeii nsrcinate, pedeapsa este
nchisoarea de la 6 la 12 ani i interzicerea exercitrii unor drepturi.
(4) Cnd faptele au fost svrite de un medic, pe lng pedeapsa nchisorii, se va aplica i
interzicerea exercitrii profesiei de medic.
(5) Tentativa la infraciunile prevzute n alin. (1) i alin. (2) se pedepsete.
(6) Nu constituie infraciune ntreruperea cursului sarcinii n scop terapeutic efectuat de
un medic de specialitate obstetric-ginecologie, pn la vrsta sarcinii de douzeci i patru de
sptmni, sau ntreruperea ulterioar a cursului sarcinii, n scop terapeutic, n interesul
mamei sau al ftului.
(7) Nu se pedepsete femeia nsrcinat care i ntrerupe cursul sarcinii.

ART. 202
Vtmarea ftului
(1) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a mpiedicat instalarea vieii
extrauterine se pedepsete cu nchisoarea de la 3 la 7 ani.
(2) Vtmarea ftului, n timpul naterii, care a cauzat ulterior copilului o
vtmare corporal, se pedepsete cu nchisoarea de la unu la 5 ani, iar dac
a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Vtmarea ftului n timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior
copilului o vtmare corporal, se pedepsete cu nchisoarea de la 3 luni la 2
ani, iar dac a avut ca urmare moartea copilului pedeapsa este nchisoarea
de la 6 luni la 3 ani.
(4) Vtmarea ftului svrit n timpul naterii de ctre mama aflat n
stare de tulburare psihic se sancioneaz cu pedeapsa prevzut n alin. (1)
i alin. (2), ale crei limite se reduc la jumtate.
(5) Dac faptele prevzute n alin. (1) - (4) au fost svrite din culp,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumtate.
(6) Nu constituie infraciune faptele prevzute n alin. (1) - (3) svrite de
un medic sau de persoana autorizat s asiste naterea sau s urmreasc
sarcina, dac acestea au fost svrite n cursul actului medical, cu
respectarea prevederilor specifice profesiei i au fost fcute n interesul
femeii gravide sau al ftului, ca urmare a riscului inerent exercitrii actului
medical.
(7) Vtmarea ftului n perioada sarcinii de ctre femeia nsrcinat nu se
pedepsete.

AVORTUL
spontan (patologic): 5-20%
Provocat

-la cerere (legal)

Legal la cerere peste 16 ani si sub 14 saptamani de
sarcina in mediu medical si de catre medic
Atentie; Fata peste 16 ani este majora in raport cu
consimtamantul in raport cu sarcina dar este minora fata
de consimtamantul in raport cu starea de boala (ex. poate
cere anticonceptionale orale la 16 ani si 1 luna dar daca
surviin complicatii consimtamantul pentru o interventie
chirurgicala, etc. poate veni numai de la parinti)
-accidental (traumatic): intreruperea traumatica a cursului
sarcinii in orice moment intre momentul conceptiei si
momentul dinaintea nasterii naturale (! accidentul rutier)
-empiric (traumatic): mijloace mecanice, chimice, fizice

VD este o problema majora de sanatate si de incalcare a drepturilor omului

In ciuda a ceea ce se crede conform careia cel ce abuzeaza si-a pierdut doar pentru moment controlul
comportamentului, realitatea este diferita: cel ce abuzeaza alege intentionat sa isi exercite abuzul nu
pentru ca se afla in lipsa de control ci tocmai pentru a controla o acea persoana.
Conventia privind combaterea violentei asupra femeii si violentei domestice (Consiliul Europei:
Conventia de la Istanbul, 2011) prevede:
VD inseamna orice act fizic, sexual, psihologic sau economic de violenta in familie sau domestica
intre actuali si fosti parteneri aflati in relatie maritala sau de concubinaj, indiferent daca agresorul
imparte sau nu acelasi domiciliu.
Violenta intima asupra partenerului Intimate partner violence" (IPV) , M.P. Johnson, 1990 este
in general considerata sinonima cu abuzul domestic sau violenta domestica desi in fapt termenul de
VD este mai larg intrucat include si abuzul asupra copilului sau asupra varstnicului membri ai familiei,
etc.
Include:
1.
Violenta comuna de cuplu (fata tulburare de comportament)
2.
Terorism intim
a) Psihopatii (general violent)
b) Disforic borderline (dependenta afectiva de relatie)
3.
Rezistenta violenta (impotriva abuzului) [3]
4.
Control violent mutual

Definitiile mai vechi considerau ca abuzul, manifestata

in relatiile de convietuire casnica, devine violenta
domestica atunci cand se refera la producerea violentei
fizice, ca un pas ulterior. Exemplu este definitia
Violena domestic este o ameninare sau provocare,
petrecut n prezent sau n trecut, a unei rniri fizice n cadrul
relaiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal
sau de domiciliu (Stark si Flitcraft, Inst. Melissa pt.
preventia violentei si tratarea victimelor violentei, 1991)
Definitiile mai noi cu precadere cele ale UE ce sunt
armonizate in legislatia romaneasca prevad o abordare
diferita in care violenta domestica se refera nu doar la
parteneri ci la orice persoana din familie si nu doar la
violenta fizica ci la orice forma de abuz. IN violenta
domestica se include violenta in familie, violenta asupra
femeii si asupra copilului.

"In sensul prezentei legi, violenta in familie

reprezinta orice actiune sau inactiune
intentionata, cu exceptia actiunilor de
autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau
verbal, savarsita de catre un membru de familie
impotriva altui membru al aceleiasi familii, care
provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau
suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori
psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea
acte, constrangerea sau privarea arbitrara de
libertate.
(art. 3, Legea 217/2003 modificata de 25/2012)

a) violenta verbala adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea

de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;

b) violenta psihologica impunerea vointei sau a controlului personal,

provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice
mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari
verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de
gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire,
trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice
forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente,
prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala agresiune sexuala, impunerea de acte degradante, hartuire,
intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale
fortate, viol conjugal;

e) violenta economica interzicerea activitatii profesionale, privare de

mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum
ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de
sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a
poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra
bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de
munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de
familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate
si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea
izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de
acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala subestimarea sau diminuarea importantei
satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare,
ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la
valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderarii la
credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte
actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

ART. 199
Violena n familie
(1) Dac faptele prevzute n art. 188, art. 189 i
art. 193 - 195 sunt svrite asupra unui membru
de familie, maximul special al pedepsei prevzute
de lege se majoreaz cu o ptrime.
(2) n cazul infraciunilor prevzute n art. 193 i
art. 196 svrite asupra unui membru de familie,
aciunea penal poate fi pus n micare i din
oficiu. mpcarea nltur rspunderea penal.

Art. 5 Legea 217/2003 modificata de 25/2012, [5])

In sensul prezentei legi, prin membru de familie se

intelege:

a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora,

precum si persoanele devenite prina doptie, potrivit legii,
astfel de rude;
b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;
c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora
dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care
convietuiesc;
d) tutorele sau alta persoana care exercita in fapt ori in drept
drepturile fata de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste
persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori
handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste
atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

Numrul de victime ale violenei n familie a crescut cu circa

50% n ultimii cinci ani, de la 8.104 n 2004 la 12.161 anul
trecut, n acelai interval nregistrndu-se 778 de decese cauzate
de incidentele domestice (Ageniei Naionale pentru Protecia
Familiei, ANPF).
Cea mai mare pondere n cazurile de violen domestic din
intervalul 2004-2009 o au victimele de sex feminin din grupele
de vrst 0-14 ani (17,69%), 25-35 ani (14,25%) i 35-45 ani
(14,16%).
n ceea ce privete demersurile legale ntreprinse de victimele
violenei n familie, 37% dintre acestea au solicitat expertiz
medico-legal n vederea obinerii certificatului medico-legal,
30% au depus plngere la Poliie, iar 2% au nceput procedura
de divor (ANPF)

Aplicatii in domeniul penal si militar

- identificarea victimelor in omoruri si
pruncucideri
- identificarea criminalilor dupa urmele lasate la
locul faptei sau asupra victimelor

Aplicatii in domeniul civil

- cercetarea paternitatii

- identificarea autorilor talhariilor si furturilor

- cercetarea maternitatii (schimburi accidentale de

copii in maternitati, noi-nascuti abandonati sau
pierduti, etc.)
- rezolvarea cazurilor de imigratie (reintregirea
familiilor )
- identificarea adoptiilor ilegale

- trierea si excluderea suspectilor in diferite

anchete politienesti

- identificarea fetilor conceputi prin fertilizare in vitro

sau a mamelor surogat

- identificarea victimelor in accidente aviatice,

catastrofe naturale, acte de terorism, razboaie

- cercetarea unor relatii de inrudire biologica intre:

bunici/unchi-nepoti, veri de grd.I-IV (pana la veri de
grd. IV), etc.

- identificarea agresorilor sexuali

- elucidarea cauzelor unor accidente rutiere si

aviatice pornind de la urmele biologice

- stabilirea unor relatii de descendenta biologica in

scopul aflarii adevarului istoric sau din interese
politice
- probabrea unor rapiri si sechestrari de persoane, - stabilirea unor relatii de inrudire la solicitarea
a traficului ilegal de persoane si de organe umane societatilor de asigurare
- probarea unor agresiuni fizice

- incheierea unor polite de asigurare cu clauze de

moarte violenta

ASPECTE MEDICO-LEGALE ALE

VATAMARII CORPORALE
1.aspecte procedurale (CML, raport/expertiza);
2.numarul de zile de ingrijire medicala;
3.criterii care stau la baza evaluarii med-leg. a nr. de ZIM
4.examinari de specialitate;
5.concluziile examinarii medico-legale
6.consecinte ale vatamarii corporale
7. limite ale evaluarii vatamarii corporale (particularitati ale
evolutiei la unii pacienti -intarzieri in vindecare, absenta
vindecarii-, complicatii, prezentare tardiva la medic ori
neurmarea recomandarilor, documentare incompleta).

Prof. dr. George Cristian Curca

Activitatea de medicina legala poate fi definita din 3

perspective : procedural, expertal si din prisma utilitatii
judiciare
Definitia procedurala:
Expertiza medico-legala este procedural necesara in orice speta juridica in
care sanatatea ori vietii este vatamata precum si in orice caz medical in
care exista implicatii juridice (valoare probatorie a med. legale)
Definitie expertala:
Stiinta medicala care in cadru expertal obiectiveaza si evalueaza in
interesul justitiei aspecte medicale ce privesc omul viu ori decedat (valoare
expertala a med. legale, contradictorialitate)
Definitia etimologica
Aplicarea cunostiintelor medicale la necesitatile implinirii actului de
justitie Medicina dux, auxiliumqvae justitie
(valoare utila a med. legale)

Medicina legala este chemata sa identifice i s separe probele biologice directe, materiale, de
probele biologice indirecte, probele biologice cu valoare certa de cele incerte, posibile,
probabile si sa le prezinte instantei pentru a fi administrate.
[1

IMPOSIBIL>>POSIBIL>>IMPROBABIL>>PROBABIL>>CERTITUDINE
DEX: POSIBIL = se poate intampla, e cu putinta, e permis; PROBABIL = se poate intampla, poate fi adevarat, poate fi
probat

verificare , obiectivitate
Documentare >> examinare >> evaluarea prognosticului (consecintele din viitor)
>>reconstituirea abductiva a evenimentelor din perspectiva medicala (consecinte trecute si
actuale) >> stabilirea cauzalitatii intre cauza si efect (cu/fara conditii)>> concluzii
Documentarea, examinarea = esentiale pentru obiectivitate, de implinit cu obiectivitate
Reconstituirea = cu obiectivitate (faptic: daca nu exista documente ori examinarea fizica a
victimei ori produsele biologice de la victima sunt insuficiente/absente/nespecifice atunci
lucrarea medico-legala are limite date de cunoastere, reconstituire biologica ori documentare)
Evaluarea prognosticului = se bazeaza pe opinia unui medic specialist clinician, etc. (nevoie de
obiectivitate, grad de subiectivism al specialistului)
Stabilirea cauzalitatii, concluzii = opinie expertala (necesita un grad de subiectivism minim)

 Medicul legist trebuie sa-si formuleze concluziile cu

obiectivitate (caracterul expertal este definit de efortul
sau de obiectivitate)
impartialitate fata de partile implicate

Obiectivitatea este asigurata de:

(1) respectarea metodologiei (unitare)
(2) nerestrictionarii accesului la informatia medicala,
(3) contradictorialitate (comisie, examinari specialisti,
cadru procesual)
(4) adevarul stiintific (referinte, avize, opinii asumate)
(5) caracter stiintific (argumentatie)
(6) independenta profesionala

Schema logica a rationamentului

PRECONDITIA (REALITATE, OBS.)

REGULA

Foloseste observatia (faptele) si concluziile

cunoscute
Cauta regula prin generalizare si astfel
produce o noua cunoastere
Riscuri: se poate gresi prin generalizare
De verificat: nu trebuie uitata
particularitatea cazului, si trebuie verificata
regula pe un numar mare de cazuri
Specifica stiintei (medicale, medici legisti
etc.)
CONCLUZIA

Generalizare

Met. inductiva
Deductie

Reconstituire

Met. deductiva
Met. abductiva

Foloseste cunoasterea imprejurarilor,

observatia (faptele asa cum se cunosc) si
regulile (observatii)
Cauta: prin deductie concluzia
Riscuri: daca ceea ce se cunoaste este eronat
sau observatiile sunt nerelevante, tot astfel vor
fi si deductiile
De verificat: validitatea informatiilor,
observatiilor
Specifica stiintei, matematicii, criminalisticii,
politiei, procurori, anchetatori

Foloseste toata cunoasterea

existenta
Cauta (deduce) fapta,
imprejurarile, realitatea
Riscuri: atunci cand se exista o
cunoastere insuficienta, eronata,
falsa, fapta ori imprejurarea
reconstituita poate fi nereala
De verificat: calitatea cunoasterii,
expertul
Specifica justitiei, medicinii legale,
judecatori, medici legisti

ACTELE MEDICO-LEGALE. ASPECTE DE LEGISLATIE

Raportul de expertiza

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 173
Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonana organului de urmrire penal sau prin ncheierea instanei.
(2) Organul de urmrire penal sau instana desemneaz, de regul, un singur expert, cu excepia
situaiilor n care, ca urmare a complexitii expertizei, sunt necesare cunotine specializate din
discipline distincte, situaie n care desemneaz doi sau mai muli experi.
(3) Cnd expertiza urmeaz s fie efectuat de o instituie medico-legal, de un institut sau
laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experi se face de ctre acea
instituie, potrivit legii.
(4) Prile i subiecii procesuali principali au dreptul s solicite ca la efectuarea expertizei s
participe un expert recomandat de acestea. n cazul n care expertiza este dispus de instan,
procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta s participe la efectuarea expertizei.
(5) Expertul, instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului,
poate solicita, atunci cnd consider necesar, participarea specialitilor de la alte instituii sau
avizul acestora.
(6) Instituia medico-legal, institutul sau laboratorul de specialitate comunic organului judiciar
care a dispus efectuarea expertizei numele experilor desemnai.
Noul Cod de Procedur Penal actualizat prin: Lege nr. 255/2013 - pentru punerea n aplicare a
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedur penal i pentru modificarea i completarea unor
acte normative care cuprind dispoziii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial
515/2013;

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 174
Incompatibilitatea expertului
(1) Persoana aflat n vreunul dintre cazurile de
incompatibilitate prevzute de art. 64 nu poate fi
desemnat ca expert, iar n cazul n care a fost
desemnat, hotrrea judectoreasc nu se poate
ntemeia pe constatrile i concluziile acesteia. Motivul
de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce l invoc.
(2) Nu poate fi desemnat ca expert persoana care a
avut aceast calitate n aceeai cauz, cu excepia
situaiei n care aceasta este recomandat de pri sau
de procuror.
(3) Abrogat.
(4) Dispoziiile art. 66-68 se aplic n mod
corespunztor.

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 176
nlocuirea expertului
(1) Expertul poate fi nlocuit dac refuz sau, n mod nejustificat,
nu finalizeaz raportul de expertiz pn la termenul fixat.
(2) nlocuirea se dispune prin ordonan de ctre organul de
urmrire penal sau prin ncheiere de ctre instan, dup citarea
expertului, i se comunic asociaiei sau corpului profesional de
care aparine acesta.
(3) Expertul este, de asemenea, nlocuit cnd este admis
declaraia sa de abinere sau cererea de recuzare ori n cazul n
care se afl n imposibilitate obiectiv de a efectua sau finaliza
expertiza.
(4) Expertul nlocuit trebuie, sub sanciunea prevzut la art. 283
alin. (4), s pun de ndat la dispoziia organului judiciar toate
actele sau obiectele ncredinate, precum i observaiile cu privire
la activitile desfurate pn la momentul nlocuirii sale.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-176

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 175
Drepturile i obligaiile expertului
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleai motive pentru
care martorul poate refuza depunerea mrturiei.
(2) Expertul are dreptul s ia cunotin de materialul dosarului necesar pentru efectuarea
expertizei.
(3) Expertul poate cere lmuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu
privire la anumite fapte ori mprejurri ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lmuriri prilor i subiecilor procesuali principali, cu ncuviinarea
i n condiiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depus n vederea efecturii
expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui s le suporte sau le-a suportat pentru
efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de ctre organele judiciare n
funcie de natura i complexitatea cauzei i de cheltuielile suportate sau care urmeaz a fi
suportate de ctre expert. Dac expertiza este efectuat de instituia medico-legal ori
institutul sau laboratorul de specialitate, costul expertizei este stabilit n condiiile
prevzute de legea special.
(6) Expertul poate beneficia i de msuri de protecie, n condiiile prevzute la art. 125.
(7) Expertul are obligaia de a se prezenta n faa organelor de urmrire penal sau a
instanei de judecat ori de cte ori este chemat i de a-i ntocmi raportul de expertiz cu
respectarea termenului-limit stabilit n ordonana organului de urmrire penal sau n
ncheierea instanei. Termenul-limit din ordonan sau ncheiere poate fi prelungit, la
cererea expertului, pentru motive ntemeiate, fr ca prelungirea total acordat s fie mai
mare de 6 luni.
(8) ntrzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei
amenzi judiciare, precum i rspunderea civil a expertului sau a instituiei desemnate s
o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 177
Procedura efecturii expertizei
(1) Organul de urmrire penal sau instana de judecat, cnd dispune efectuarea unei
expertize, fixeaz un termen la care sunt chemate prile, subiecii procesuali principali,
precum i expertul, dac acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunotina procurorului, a prilor, a subiecilor
procesuali principali i a expertului obiectul expertizei i ntrebrile la care expertul
trebuie s rspund i li se pune n vedere c au dreptul s fac observaii cu privire la
aceste ntrebri i c pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, dup
caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaz s le analizeze.
(3) Expertul este ntiinat cu privire la faptul c are obligaia de a analiza obiectul
expertizei, de a indica cu exactitate orice observaie sau constatare i de a expune o
opinie imparial cu privire la faptele sau mprejurrile evaluate, n conformitate cu
regulile tiinei i expertizei profesionale.
(4) Prile i subiecii procesuali principali sunt ncunotinai c au dreptul s cear
numirea cte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care s participe la
efectuarea expertizei.
(5) Dup examinarea obieciilor i cererilor fcute de pri, de subiecii procesuali
principali i expert, organul de urmrire penal sau instana de judecat pune n vedere
expertului termenul n care urmeaz a fi efectuat expertiza, ncunotinndu-l totodat
dac la efectuarea acesteia urmeaz s participe prile sau subiecii procesuali
principali.
(6) Atunci cnd expertiza urmeaz s fie efectuat de o instituie medico-legal, de un
laborator de expertiz criminalistic sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile
dispoziiile art. 173 alin. (3), nefiind necesar prezena expertului n faa organului
judiciar.

Detalii: http://legeaz.net/noul-cod-procedura-penala-ncpp/art-177

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 178
Raportul de expertiz
(1) Dup efectuarea expertizei, constatrile, clarificrile, evalurile i opinia
expertului sunt consemnate ntr-un raport.
(2) Cnd sunt mai muli experi se ntocmete un singur raport de expertiz.
Opiniile separate se motiveaz n acelai raport.
(3) Raportul de expertiz se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea
expertizei.
(4) Raportul de expertiz cuprinde:
a) partea introductiv, n care se arat organul judiciar care a dispus efectuarea
expertizei, data cnd s-a dispus efectuarea acesteia, numele i prenumele
expertului, obiectivele la care expertul urmeaz s rspund, data la care a fost
efectuat, materialul pe baza cruia expertiza a fost efectuat, dovada
ncunotinrii prilor, dac au participat la aceasta i au dat explicaii n cursul
expertizei, data ntocmirii raportului de expertiz;
b) partea expozitiv prin care sunt descrise operaiile de efectuare a expertizei,
metodele, programele i echipamentele utilizate;
c) concluziile, prin care se rspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare,
precum i orice alte precizri i constatri rezultate din efectuarea expertizei, n
legtur cu obiectivele expertizei.
(5) n situaia n care expertiza a fost efectuat n lipsa prilor ori a subiecilor
procesuali principali, acetia sau avocatul lor sunt ncunotinai cu privire la
ntocmirea raportului de expertiz i cu privire la dreptul la studierea raportului.

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 179
Audierea expertului
(1) n cursul urmririi penale sau al judecii, expertul
poate fi audiat de organul de urmrire penal sau de
instan, la cererea procurorului, a prilor, a subiecilor
procesuali principali sau din oficiu, dac organul judiciar
apreciaz c audierea este necesar pentru lmurirea
constatrilor sau concluziilor expertului.
(2) Dac expertiza a fost efectuat de o instituie medicolegal, institut sau laborator de specialitate, instituia va
desemna un expert, dintre persoanele care au participat
la efectuarea expertizei, ce urmeaz a fi audiat de ctre
organul de urmrire penal sau de instan.
(3) Audierea expertului se efectueaz potrivit dispoziiilor
privitoare la audierea martorilor.

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 180
Suplimentul de expertiz
(1) Cnd organul de urmrire penal sau instana
constat, la cerere sau din oficiu, c expertiza nu este
complet, iar aceast deficien nu poate fi suplinit prin
audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment
de expertiz de ctre acelai expert. Cnd nu este
posibil desemnarea aceluiai expert, se dispune
efectuarea unei alte expertize de ctre un alt expert.
(2) Cnd expertiza a fost efectuat n cadrul instituiei
medico-legale, unui institut sau laborator de specialitate,
organul de urmrire penal sau instana se adreseaz
instituiei respective n vederea efecturii suplimentului
de expertiz.

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 181
Efectuarea unei noi expertize
(1) Organul de urmrire penal sau instana dispune efectuarea unei noi expertize atunci cnd
concluziile raportului de expertiz sunt neclare sau contradictorii ori ntre coninutul i
concluziile raportului de expertiz exist contradicii, iar aceste deficiene nu pot fi nlturate prin
audierea expertului.
(2) Cnd organul de urmrire penal sau instana de judecat dispune efectuarea unei noi
expertize de ctre o instituie medico-legal, aceasta este efectuat de o comisie, n condiiile
legii.
Art. 1811.
Obiectul constatrii i raportul de constatare
(1) Organul de urmrire penal stabilete prin ordonan obiectul constatrii, ntrebrile la care
trebuie s rspund specialistul i termenul n care urmeaz a fi efectuat lucrarea.
(2) Raportul de constatare cuprinde descrierea operaiilor efectuate de specialist, a metodelor,
programelor i echipamentelor utilizate i concluziile constatrii.
CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 182
Lmuririle cerute la institutul de emisiune

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 183
Prezentarea scriptelor de comparaie

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 184
Expertiza medico-legal psihiatric
(1) n cazul infraciunilor comise de minorii cu vrsta ntre 14 i 16 ani, n cazul uciderii sau vtmrii copilului
nou-nscut ori a ftului de ctre mam, precum i atunci cnd organul de urmrire penal sau instana are o
ndoial asupra discernmntului suspectului ori inculpatului n momentul svririi infraciunii ce face obiectul
acuzaiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodat termenul de
prezentare n vederea examinrii.
(2) Expertiza se efectueaz n cadrul instituiei medico-legale de ctre o comisie, constituit potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz dup obinerea consimmntului scris al persoanei ce
urmeaz a fi supus expertizei, exprimat, n prezena unui avocat ales sau din oficiu, n faa organului judiciar,
iar n cazul minorului, i n prezena ocrotitorului legal.
(4) n cazul n care suspectul sau inculpatul refuz n cursul urmririi penale efectuarea expertizei ori nu se
prezint n vederea examinrii la comisia medico-legal psihiatric, organul de cercetare penal sesizeaz
procurorul sau judectorul de drepturi i liberti n vederea emiterii unui mandat de aducere n scopul
prezentrii la comisia medico-legal psihiatric. Dispoziiile art. 265 alin. (4)-(9) se aplic n mod corespunztor.
(5) n cazul n care consider c este necesar o examinare complex, ce necesit internarea medical a
suspectului sau a inculpatului ntr-o instituie sanitar de specialitate, iar acesta refuz internarea, comisia
medico-legal sesizeaz organul de urmrire penal sau instana cu privire la necesitatea lurii msurii internrii
nevoluntare.
(6) n cursul urmririi penale, procurorul, dac apreciaz c solicitarea comisiei medico-legale este ntemeiat,
poate cere judectorului de drepturi i liberti de la instana creia i-ar reveni competena s judece cauza n
prim instan sau de la instana corespunztoare n grad acesteia n a crei circumscripie se afl locul de
internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a ntocmit propunerea luarea msurii internrii
nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, n vederea efecturii expertizei psihiatrice.
(7) Propunerea procurorului de luare a msurii internrii nevoluntare trebuie s cuprind, dup caz, meniuni cu
privire la: fapta pentru care se efectueaz cercetarea penal, ncadrarea juridic, denumirea infraciunii; faptele
i mprejurrile din care rezult ndoiala asupra discernmntului suspectului sau inculpatului, sesizarea
comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea
necesitii lurii msurii internrii i a proporionalitii acesteia cu scopul urmrit. Propunerea mpreun cu
dosarul cauzei se prezint judectorului de drepturi i liberti.
(8) Judectorul de drepturi i liberti fixeaz ziua i ora de soluionare a propunerii de luare a msurii internrii
nevoluntare, n cel mult 3 zile de la data sesizrii, avnd obligaia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru
termenul fixat. Termenul se comunic procurorului, precum i avocatului suspectului sau inculpatului, cruia i se
acord, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei i propunerea formulat de procuror.

(9) Soluionarea propunerii de luare a msurii internrii nevoluntare se face numai n prezena
suspectului sau inculpatului, n afar de cazul cnd acesta este disprut, se sustrage sau cnd
din cauza strii sntii sau din cauz de for major ori stare de necesitate nu se poate
prezenta.
(10) Participarea procurorului i a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului ori
inculpatului este obligatorie.
(11) n cazul admiterii propunerii de internare nevoluntar, ncheierea judectorului trebuie s
cuprind:
a) datele de identitate ale suspectului sau inculpatului;
b) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, ncadrarea juridic i
denumirea infraciunii;
c) faptele i mprejurrile din care rezult ndoial asupra strii psihice a suspectului sau
inculpatului;
d) motivarea necesitii lurii msurii internrii nevoluntare n vederea efecturii expertizei
medico-legale psihiatrice i a proporionalitii acesteia cu scopul urmrit;
e) durata msurii internrii.
(12) Dup luarea msurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunotin, de ndat, n limba
pe care o nelege, motivele internrii, ncheindu-se n acest sens un proces-verbal.
(13) Dup dispunerea internrii, dac suspectul sau inculpatul se afl n stare de deinere,
judectorul de drepturi i liberti informeaz administraia locului de deinere despre msura
internrii i dispune transferul arestatului ntr-o secie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
(14) mpotriva ncheierii judectorului de drepturi i liberti se poate face contestaie la
judectorul de drepturi i liberti de la instana ierarhic superioar de ctre suspect, inculpat sau
de procuror n termen de 24 de ore de la pronunare. Contestaia mpotriva ncheierii prin care se
dispune internarea nevoluntar nu suspend executarea.
(15) Contestaia formulat de suspect sau inculpat mpotriva ncheierii prin care s-a dispus
internarea nevoluntar se soluioneaz n termen de 3 zile de la data nregistrrii acesteia i nu
este suspensiv de executare.
(16) n vederea soluionrii contestaiei formulate de procuror, judectorul de la instana ierarhic
superioar dispune citarea suspectului sau inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit
din oficiu al suspectului ori inculpatului este obligatorie.

(17) n vederea soluionrii contestaiei formulate de suspect sau de inculpat, judectorul

de la instana ierarhic superioar comunic acestuia i procurorului data stabilit pentru
judecarea contestaiei i le acord posibilitatea de a depune observaii scrise pn la
acea dat, n afar de cazul cnd apreciaz c prezena suspectului sau inculpatului,
participarea procurorului i formularea de concluzii orale de ctre acetia sunt necesare
pentru justa soluionare a contestaiei.
(18) n cazul admiterii contestaiei formulate de suspect sau inculpat, judectorul de la
instana ierarhic superioar dispune respingerea propunerii de internare i externarea,
dac este cazul, de ndat, a suspectului sau inculpatului, dac acesta nu este deinut
sau arestat chiar i n alt cauz.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului n termen de 24 de ore de la soluionarea
contestaiei. Dac ncheierea judectorului de drepturi i liberti nu este atacat cu
contestaie, acesta restituie dosarul procurorului n termen de 24 de ore de la expirarea
termenului de contestaie.
(20) n cursul judecii, dac inculpatul refuz efectuarea expertizei ori nu se prezint n
vederea examinrii la comisia medico-legal psihiatric, instana, din oficiu sau la cererea
procurorului, dispune emiterea unui mandat de aducere n condiiile art. 265.
(21) Msura internrii nevoluntare poate fi luat de instan n cursul judecii la
propunerea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispoziiile alin. (6)-(19) se aplic n mod
corespunztor.
(22) Imediat dup luarea msurii internrii nevoluntare sau n cazul schimbrii ulterioare a
locului de internare, judectorul de drepturi i liberti sau, dup caz, preedintele
completului de judecat care a dispus msura ncunotineaz despre aceasta i despre
locul internrii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alt persoan
desemnat de acesta, precum i instituia medico-legal care efectueaz expertiza,
ncheindu-se n acest sens un proces-verbal. Instituia de specialitate are obligaia de a
informa organele judiciare despre schimbarea locului internrii.
(23) Hotrrea prin care dispune internarea nevoluntar se pune n executare de procuror
prin intermediul organelor de poliie.

(24) n cazul n care suspectul sau inculpatul se afl n stare de deinere,

judectorul de drepturi i liberti sau instana ce a dispus msura internrii ntr-o
instituie de specialitate n vederea efecturii expertizei medico-legale psihiatrice
informeaz, de ndat, administraia locului de deinere sau arestare despre
msura dispus.
(25) Msura internrii medicale n vederea efecturii expertizei medico-legale
psihiatrice poate fi prelungit o singur dat, pe o durat de cel mult 30 de zile.
Comisia de expertiz medico-legal psihiatric sesizeaz procurorul sau, dup
caz, instana asupra necesitii prelungirii msurii internrii cu cel puin 7 zile
nainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie s conin descrierea activitilor
efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizat pe parcursul
internrii, examinrile ce urmeaz a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care
este necesar prelungirea. Dispoziiile alin. (6)-(24) se aplic n mod
corespunztor.
(26) n cazul n care nainte de expirarea duratei internrii nevoluntare se constat
c aceasta nu mai este necesar, comisia de expertiz medico-legal psihiatric
sau persoana internat sesizeaz de ndat organul care a dispus msura, n
vederea revocrii acesteia. Sesizarea se soluioneaz de urgen, n camera de
consiliu, cu participarea procurorului, dup audierea avocatului ales sau din oficiu
al persoanei internate. ncheierea pronunat de judectorul de drepturi i liberti
sau de instan nu este supus niciunei ci de atac.
(27) Dac n cursul efecturii expertizei medico-legale psihiatrice se constat c
sunt ndeplinite condiiile prevzute la art. 247, comisia de expertiz medicolegal psihiatric sesizeaz organele judiciare n vederea lurii msurii de
siguran a internrii medicale provizorii.
(28) Perioada n care suspectul sau inculpatul a fost internat ntr-o instituie de
specialitate n vederea efecturii expertizei psihiatrice se deduce din durata
pedepsei, n condiiile art. 72 din Codul penal.

ART. 172
Dispunerea efecturii expertizei sau a constatrii
(1) Efectuarea unei expertize se dispune cnd pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori
mprejurri ce prezint importan pentru aflarea adevrului n cauz este necesar i opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, n condiiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de ctre organul de urmrire penal,
prin ordonan motivat, iar n cursul judecii se dispune de ctre instan, prin ncheiere motivat.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulat n scris, cu indicarea faptelor i mprejurrilor supuse
evalurii i a obiectivelor care trebuie lmurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuat de experi oficiali din laboratoare sau instituii de specialitate ori de experi
independeni autorizai din ar sau din strintate, n condiiile legii.
(5) Expertiza i examinarea medico-legal se efectueaz n cadrul instituiilor medico-legale.
(7) n domeniile strict specializate, dac pentru nelegerea probelor sunt necesare anumite cunotine
specifice sau alte asemenea cunotine, instana ori organul de urmrire penal poate solicita opinia unor
specialiti care funcioneaz n cadrul organelor judiciare sau n afara acestora. Dispoziiile relative la
audierea martorului sunt aplicabile n mod corespunztor.
(8) La efectuarea expertizei pot participa experi independeni autorizai, numii la solicitarea prilor sau
subiecilor procesuali principali.
(9) Cnd exist pericol de dispariie a unor mijloace de prob sau de schimbare a unor situaii de fapt ori este necesar
lmurirea urgent a unor fapte sau mprejurri ale cauzei, organul de urmrire penal poate dispune prin ordonan
efectuarea unei constatri.
(10) Constatarea este efectuat de ctre un specialist care funcioneaz n cadrul organelor judiciare sau din afara
acestora.
(11) Certificatul medico-legal are valoarea unui raport de constatare.
(12) Dup finalizarea raportului de constatare, cnd organul judiciar apreciaz c este necesar opinia unui expert
sau cnd concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize.

 CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 189
Examinarea medico-legal a persoanei
(1) Examinarea medico-legal a persoanei n vederea
constatrii urmelor i a consecinelor unei infraciuni se
efectueaz conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legal
ntocmete un certificat medico-legal sau, dup caz, un raport
de expertiz.
(3) Constatarea leziunilor traumatice este efectuat, de regul,
printr-o examinare fizic. n cazul n care nu este posibil sau
necesar examinarea fizic, expertiza este efectuat n baza
documentaiei medicale puse la dispoziia expertului.
(4) Raportul de expertiz sau certificatul medico-legal trebuie s
cuprind: descrierea leziunilor traumatice, precum i opinia
expertului cu privire la natura i gravitatea leziunilor,
mecanismul i data producerii acestora, urmrile pe care
acestea le-au produs.

CAPITOLUL VII
Expertiza i constatarea
Art. 190
Examinarea fizic
(1) Examinarea fizic a unei persoane presupune examinarea extern i intern a corpului
acesteia, precum i prelevarea de probe biologice. Organul de urmrire penal trebuie s solicite,
n prealabil, consimmntul scris al persoanei care urmeaz a fi examinat. n cazul persoanelor
lipsite de capacitate de exerciiu, consimmntul la examinarea fizic este solicitat
reprezentantului legal, iar n cazul celor cu capacitate restrns de exerciiu, consimmntul scris
al acestora trebuie exprimat n prezena ocrotitorilor legali.
(2) n lipsa consimmntului scris al persoanei care urmeaz a fi examinat, al reprezentantului
legal ori a ncuviinrii din partea ocrotitorului legal, judectorul de drepturi i liberti dispune, prin
ncheiere, la cererea motivat a procurorului, examinarea fizic a persoanei, dac aceast msur
este necesar pentru stabilirea unor fapte sau mprejurri care s asigure buna desfurare a
urmririi penale ori pentru a se determina dac o anumit urm sau consecin a infraciunii poate
fi gsit pe corpul sau n interiorul corpului acesteia.
(3) Cererea organului de urmrire penal trebuie s cuprind: numele persoanei a crei
examinare fizic este cerut, motivarea ndeplinirii condiiilor prevzute la alin. (2), modalitatea n
care examinarea fizic urmeaz a fi efectuat, infraciunea de care este acuzat suspectul sau
inculpatul.
(4) Judectorul de drepturi i liberti soluioneaz cererea de efectuare a examinrii fizice n
camera de consiliu, prin ncheiere ce nu este supus niciunei ci de atac.
(5) n cazul n care persoana examinat i exprim n scris consimmntul sau n cazul n care
exist urgen, iar obinerea autorizrii judectorului n condiiile alin. (4) ar conduce la o ntrziere
substanial a cercetrilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmrire
penal poate dispune, prin ordonan, efectuarea examinrii fizice. Ordonana organului de
urmrire penal, precum i procesul-verbal n care sunt consemnate activitile desfurate cu
ocazia examinrii fizice sunt naintate de ndat judectorului de drepturi i liberti. n cazul n
care judectorul constat c au fost respectate condiiile prevzute la alin. (2), dispune, prin
ncheiere motivat, validarea examinrii fizice efectuate de organele de urmrire penal.
nclcarea de ctre organele de urmrire penal a condiiilor prevzute la alin. (2) atrage
excluderea probelor obinute prin examinarea fizic.

(6) Validarea examinrii fizice efectuate de organele de urmrire penal se

efectueaz potrivit alin. (4).
(7) Examinarea fizic intern a corpului unei persoane sau recoltarea de probe
biologice trebuie efectuat de un medic, asistent medical sau de o persoan cu
pregtire medical de specialitate, cu respectarea vieii private i a demnitii
umane. Examinarea fizic intern a minorului care nu a mplinit 14 ani se poate
face n prezena unuia dintre prini, la solicitarea printelui. Recoltarea prin
metode noninvazive de probe biologice n vederea efecturii expertizei genetice
judiciare se poate efectua i de ctre personalul de specialitate al Poliiei
Romne.
(8) n cazul conducerii unui vehicul de ctre o persoan aflat sub influena
buturilor alcoolice sau a altor substane, recoltarea de probe biologice se
efectueaz din dispoziia organelor de constatare i cu consimmntul celui
supus examinrii, de ctre un medic, asistent medical sau de o persoan cu
pregtire medical de specialitate, n cel mai scurt timp, ntr-o instituie
medical, n condiiile stabilite de legile speciale.
(9) Activitile efectuate cu ocazia examinrii fizice sunt consemnate de
organele de urmrire penal ntr-un proces-verbal ce trebuie s cuprind:
numele i prenumele organului de urmrire penal care l ncheie, ordonana
sau ncheierea prin care s-a dispus msura, locul unde a fost ncheiat, data, ora
la care a nceput i ora la care s-a terminat activitatea, numele i prenumele
persoanei examinate, natura examinrii fizice, descrierea activitilor
desfurate, lista probelor recoltate n urma examinrii fizice.
(10) Rezultatele obinute din analiza probelor biologice pot fi folosite i n alt
cauz penal, dac servesc la aflarea adevrului.
CONCLUZIILE CML: OBIECTIVE: REALITATEA TRAUMATISMULUI, MECANISM DE
PRODUCERE, AGENT TRAUMATIC, GRAVITATEA LEZIUNII/LEZIUNILOR TRAUMATICE

Agent traumatic

Leziune traumatica, vatamare

Prognostic 1 (fara tratament)

Optiuni terapeutice

depind de tipul si severitatea vatamarii pacientului, de patologie asociata,

particularitati biologice
de competenta si experienta medicului profesionalism, valori morale si legale
de consimtamantul pacientului, complianta -increderea in actul medical si medic

Prognostic 2 (inainte de tratament)

Consimtamant informat (decizia pacientului de a autoriza actul medical)

ZIM

Tratament
Variabilitate, adaptabilitate, specificitate

Evolutie
Vindecare
Prognostic 3a

Prognostic 3 (dupa tratament)

Complicatii

Prognostic 3b

Sechele, consecinte definitive

Prognostic 3c

PACIENT
LEZIUNI TRAUMATICE, VATAMARE (severitate, gravitate)
optiuni tratament, plan terapeutic
consimtamant (autorizarea actului medical)
asistenta medicala (ingrijire medicala)

CONDITIONALITATI
-conditii care tin de pacient
Comportament (in) adecvat al victimei (ex. intarzierea prezentarii la consult)
(lipsa de) complianta terapeutica (nu raspunde recomandarilor)
Particularitati ale biologiei pacientului, ale specificitatii si severitatii bolii
caz fortuit
-conditii care tin de asistenta medicala, medic, sistemul medical
Profesionalism
Deficiente in asistenta medicala
Alea terapeutica
-conditii care tin de mijloacele actului medical, sistem medical
ex. lipsa de mijloace tehnice, echipamente, medicamamente, personal
caz de forta majora

Vindecare fara complicatii

(per primam)

Vindecare cu complicatii

CONDITIONALITATI
vindecare completa vindecare incompleta
(per secundam)
nepermanenta

DECES

prejudicii fizice/psihice
fara infirmitate

vindecare incompleta
permanenta
sechele
cu infirmitate

art. 1351 CV al. 1 : Dac legea nu prevede altfel sau prile nu convin contrariul,
rspunderea civil este nlturat atunci cnd prejudiciul este cauzat de for major
sau de caz fortuit. Cazul fortuit, este o cauz de nlturare a caracterului penal al
faptei. Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, al crei rezultat este
consecina unei mprejurri care nu putea fi prevzut.
art. 1351 alin. (2) prevede: FORA MAJOR este orice eveniment extern, imprevizibil,
absolut invincibil i inevitabil.
alin. (3) CAZ FORTUIT un eveniment care nu poate fi prevzut i nici mpiedicat de ctre
cel care ar fi fost chemat s rspund dac evenimentul nu s-ar fi produs.
Evenimentele care pot fi calificate cazuri fortuite sunt de dou feluri:
a) mprejurri interne, care i au originea n cmpul de activitate a celui care este sau
ar fi chemat s rspund, fiind intrinseci lucrurilor i animalelor acestuia, cum sunt:
viciile ascunse ale lucrului, defectele de fabricaie, sperietura unui animal, etc.,
mprejurri care nu sunt imputabile persoanei respective;
b) mprejurri de origine extern, neimputabile persoanei chemat s rspund, care
nu au caracter extraordinar i nu puteau fi prevzute de ctre un tip uman mediu i nici
prevenite ori evitate dect de omul cel mai capabil de o diligen i pruden maxim.
Fac parte din aceast categorie: ploile toreniale, cutremurele de mic intensitate care
se produc frecvent n anumite zone teritoriale, inundaiile care se produc n mod
obinuit n unele locuri n fiecare primvar etc.

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/caz-fortuit

A. Exterioritatea. Fora major a fost i continu s fie o mprejurare care i are

originea sau etiologia n afara celui care n aparen ar fi chemat s rspund,
precum i cmpului su de activitate.
B. Imprevizibilitatea.Se refer, deopotriv, la producerea mprejurrii respective i la
efectele sau consecinele sale. Dac mprejurarea putea fi prevzut, cel chemat s
rspund svrete o fapt culpabil deoarece nu a prevzut-o i nu a luat msurile
necesare pentru prentmpinarea sau evitarea urmrilor sale prejudiciabile.
Absolut imprevizibil v. rezonabil imprevizibil (standardul unui bun printe de familie
la activitatea pe care o desfaoar prtul i avnd n vedere gradul su de pregtire
i specializare n acel domeniu.)
Un eveniment constituie for major numai dac este absolut invincibil sau
irezistibil i inevitabil adic pentru orice persoan. Aprecierea lor se face in
abstracto, avndu-se ca etalon condiia i posibilitatea persoanei care este capabil
s depun diligena i prudena maxim de care este n stare omul cel mai dotat i
informat.
Dimpotriv, dac imposibilitatea de a prentmpina, nvinge i evita evenimentul
respectiv i consecinele sale prejudiciabile este doar relativ, n sensul c putea fi
nvins sau evitat de ctre un om cu capacitate, pruden i diligen maxime, dar cel
chemat s rspund nu a depus ori nu a fost capabil s depun asemenea
strduine n acest scop, nu suntem n prezena forei majore; rspunderea se va
putea angaja i prtul va fi obligat s repare prejudiciul.
O simpl mprejurare extern, invincibil numai relativ, adic numai pentru cel n
cauz, nu constituie fort major,

Obiectul infractiunii (val. sociala ocrotita)

Latura subiectiva

scop

Cauzalitate juridica

mobil

vinovatie

Victima

Latura obiectiva

Cauzalitate
juridica

Elementul
material
(conduita ilicita
comisiva/omisiva,
ex. agresiune)

Cauzalitate
juridica

Urmarea/rezultatul
vatamator:
vatamare/pericol
Traumatism

Cauzalitate
juridica

Infractiuni de
rezultat
(constituirea
vatamarii : lez.
vatamatoare,
(traumatice)

Cauzalitate juridica

Infractor

Infractiuni de
pericol
(stare de
pericol,PPV):
1. Stare de pericol
2. Pericolul este
indepartat

Cauzalitate juridica
Cauzalitate medico-legala

1) Severitate, gravitate (Tip leziune,Topografie, complicatii, etc.)

2) Ingrijire medicala (ca datorie de ingrijire)
1) Conditionalitati
1) Care tin de victima:
1) atitudinea victimei (ex. sustine/nu sustine demersul
terapeutic)
2) Terenul biologic: complicatii, reactii necunoscute (ex.
anafilaxie), lipsa de reactivitate biologica
2) Care tin de medic
1) Calitatea asistentei medicale, profesionalism, competenta,
experienta
3) Care tin de mijloace, sistem medical, etc.
1) lipsa mijloacelor optime, etc.

Evaluarea
medicolegala
1. Realitatea
leziunii
traumatice
2. Mecanism de
producere
3. Natura agent
traumatic
4. Vechimea
leziunii
5. Severitatea
(gravitatea):
a) ZIM
b) conse
cinte

 In sensul prevederilor legale zilele de ingrijire medicala, ZIM, se folosesc

pentru a evalua severitatea/gravitatea vatamarii corporale, in scopul
incadrarii penale a faptei.
In sens juridic se foloseste termenul de vatamare corporala corespunzator
actiunii de a aduce atingere integritatii corporale si/sau vietii cat si de
constituire a unor urmari/consecinte care se pot proba si prin care structura
si/sau functiile organismului au fost cu caracter de moment sau cu caracter
permanent perturbate ori modificate.

Vatamarea corporala se naste din actiunea traumatica prin care agenti

traumatici aflati in mediul extern ajung sa actioneze asupra corpului uman.
Agentii traumatici pot fi lipsiti de viata (mecanici, fizici, chimici), ori purtatori
de viata (biologici). Actiunea traumatica se numeste traumatism. Corpul
uman fiind viu va incearca prin mecanisme de aparare, modificari biologice
compensatorii si adaptabilitate sa isi continue functiile independent de
actiunea traumatica incercand sa isi repare leziunile traumatice sau
adaptandu-se consecintelor lor.
In sens medical corespunzator vatamarii corporale se foloseste termenul de
leziune traumatica deoarece actiunea si consecintele sale au determinat
alterarea structurii/functiilor organismului produse prin actiunea traumatica,
de unde nevoia de ingrijire medicala si actul medical.

Vatamarea corporala poate fi autoprodusa sau heteroprodusa. In vatamarea

corporala autoprodusa actiunea actiunea vatamatoare este condusa de catre
persoana in cauza impotriva propriei persoane (autoprodusa: mutilare, sinucidere).

In cazul actiunii heteroproduse, actiunea vatamatoare este realizata direct sau

indirect de catre o alta persoana impotriva victimei si astfel consecintele privind
modificarea starii de sanatate ori constituirea unei stari de pericol asupra sanatatii
ori vietii victimei revin in responsabilitatea morala si legala a acestei persoane
devenita infractor.

Actiunea heteroprodusa poate fi realizata si de catre animale, responsabilitatea

legala revenind dupa caz, celui ce avea in ingrijire acele animale.

Vatamarea corporala poate fi fizica si/sau psihica.

Din punct de vedere medical exista posibilitatea ca actiunea traumatica sa nu

produca urmari/consecinte situatie in care nu sunt necesare ingrijiri medicale (de
ex. atunci cand agentii traumatici nu sunt periculosi pentru sanatatea sau viata
omului, ori actiunea lor a fost putin intensa ori corpul uman se gaseste protejat: de
exemplu echimozele in general nu necesita ingrijiri medicale).

Cel mai frecvent insa traumatismele produc urmari/consecinte care se traduc in

leziuni (traumatice) ale tesuturilor si structurilor corpului si care necesita ingrijiri
medicale adresate vindecarii sau ameliorarii acestora in scopul restabilirii starii de
sanatate afectate prin actiunea traumatica.

In evaluarea gravitatii/severitatii vatamarii, in sensul legii penale se folosesc

ingrijirile medicale care includ:

(1) o evaluare cronologica (intervalul de timp) in care o persoana beneficiaza in mod

real (in concret) de ingrijiri medicale (consulturi, proceduri diagnostice si/sau
tratamente) ce se adreseaza tratamentului si vindecarii leziunilor suferite si/sau
complicatiilor lor imediate sau tardive, locale sau la distanta

(2) o evaluare a gravitatii/severitatii leziunii traumatice care ia in considerare

caracteristicile clinico-evolutive, prognosticul leziunii si complicatiile posibile.
Cu precadere evaluarea ingrijirilor medicale atunci cand acestea nu se aplica (ex.
persoane care nu se prezinta la medic pentru ingrijire dupa producerea unui traumatism,
persoane care refuza ingrijirile medicale recomandate, etc.) se vor realiza prin aceasta
evaluare a gravitatii/severitatii leziunilor traumatice care se bazeaza pe o medie clinicoevolutiva a unor cazuri similare in raport cu ceea ce se considera a fi recomandarea
profesionala optima).
Este de retinut ca recomandarea profesionala vine din partea medicului curant in raport cu
cunostiintele si abilitatile acestuia, folosind propria experienta profesionala, consultul cu
alti specialisti cat si examinari de laborator si functionale si este prezentata pacientului
pentru a fi autorizata in sensul consimtamantului informat la tratament.

 Ingrijirile medicale (implicit ZIM) pot suferi o optimizare sub

imperativul progresului medical: uneori aceasta presupune
scurtarea duratei tratamentelor (ex. tratamente chirurgicale
fata de tratamente medicale mai de lunga durata) dar alteori
lungirea duratei tratamentelor (ex. tratamente multiple,
etapizate pentru diferite etape clinico-evolutive care anterior
nu aveau tratament)
Durata apreciata a ZIM poate sa fie diferita fata de evaluarea
cronologica a ingrijirilor medicale (adesea mai mare) cat timp
aprecierea ZIM ia in considerare nu doar strict durata
cronologica a ingrijirilor medicale dar si gravitatea/severitatea
vatamarii (ex. accident rutier cu fractura gamba a unui os din
cele doua ex. tibia- care se opereaza si se externeaza dupa
circa 12-14 zile necesita circa 40-45 zile ingrijiri medicale,
altele decat operatia propriu-zisa).
ZIM evalueaza gravitatea/severitatea vatamarii pe termen
scurt si mediu; consecintele vatamarii (ex. infirmitatea)
evalueaza gravitatea/severitatea vatamarii pe termen lung

CRITERII DE ACORDARE A ZIM

ZIM se acorda in raport cu:

Gravitatea/severitatea vatamarii/leziunii
traumatice (evolutia cazului, opinia
specialistului)
Se includ ingrijiri din spital si din ambulator
inclusiv recuperarea (atat cat se poate produce)
sau alte interventii/reinterventii privind:
Diagnosticul (investigatii)
tratament
complicatiile si tratamentul lor
ZIM MAI MULTE:
Adunarea aritmetica a duratei ingrijirilor
fara a tine cont de gravitatea/severitatea leziunii (ex.
spitalizari, ingrijiri inutile)
Generalizare excesiva (apreciere aproximativa
cumulativa a ingrijirilor medicale)
Documentare insuficienta, discontinua,
Diagnostice clinice imprecise, vagi (ex. contuzie =
lovire): lipsa de precizare a vatamarii materiale in
realitatea faptica
Subiectivism

ZIM NU se acorda in raport cu:

Durata zilelor de spitalizare (ZIM includ zilele

de spitalizare)
Durata concediului medical (ZIM nu includ
CM care succede)
Durata de reinsertie socio-profesionala, RSC
(RSC succede CM)

ZIM MAI PUTINE:

Documentare insuficienta, discontinua
Exces de obiectivitate (strict cat se
documenteaza)
Perfectionarea tehnicilor si metodelor curative
Principiul de a acorda ZIM pt. vatamarea cea mai
grava (principiul gravitatii leziunii conduce nr. de
ZIM)
Subiectivism

Aspecte legale
ART. 193

Lovirea sau alte violene

(1) Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de suferine fizice se

pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice* sau este afectat
sntatea unei persoane, a crei gravitate** este evaluat prin zile de
ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsete cu nchisoare de la
6 luni la 5 ani sau cu amend.

(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a

persoanei vtmate.
* se precizeaza nevoia de probatiune obiectiva a leziunii traumatice ca
urmare/consecinta a traumatismului
**precizarea evaluarii gravitatii si nu doar a duratei cronologice

 ART. 194

Vtmarea corporal

(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele
consecine:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice* sau afectarea sntii unei persoane, care au
necesitat, pentru vindecare**, mai mult de 90 de zile de ngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav i permanent;
d) avortul;
e) punerea n primejdie a vieii persoanei,se pedepsete cu nchisoarea de la
2 la 7 ani.
(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre
consecinele prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b) i lit. c), pedeapsa este
nchisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.
* se precizeaza nevoia de probatiune obiectiva a leziunii traumatice ca
urmare/consecinta a traumatismului
**uneori vindecarea nu se produce

Pierderea unui simt sau organ

Un organ este o formatiune

anatomica unica sau pereche
alcatuita dintr-un tesut specific
ce are vascularizatie si inervatie
proprie prin care indeplineste
independent sau impreuna cu
organul pereche o anumita
functie specifica in organism
(care se pierde implicit in cazul
pierderii organului unic).
Un organ, din punct de vedere

biologic, nu poate fi inlocuit sau

poate fi nlocuit prin transplant

Incetarea functionarii simturilor

Pierderea unui organ pereche poate sa

nu semnifice si pierderea functiei
indeplinita de perechea de organe
atunci cand celalalt organ restant are
capacitate biologica intacta (dar
constituie pierdere de organ si
infirmitate) sau poate semnifica
scaderea functiei restante cind
celalalt organ restant are capacitate
biologica afectata.
Pierderea unui organ unic semnifica
evident si pierderea functiei
exercitate de acel organ.
In cazul glandelor endocrine cu rol de
organ, se poate pierde fie numai
functia endocrina (hormonala, ex.
testoesteronul la un testicul), fie
numai cea exocrina (ex. sperma) fie
ambele.

Consecinte prevazute in art. 194 cp

ART. 194
Vtmarea corporal (1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele
consecine: a) o infirmitate;

INFIRMITATE

slutire

1. Infirmitatea este o
vatamare corporala
fizica i/sau psihica prin
care
2. se produce un deficit
(minus) de ordin
morfologic, morfofunctional sau doar
functional
3. care are un caracter
permanent, definitiv,
4. apta de a pune
persoana in conditii de
inferioritate

Slutirea este o vatamare

corporala grava a integritatii
corporale cu caracter
permanent, definitiv prin care
se determin o
(1)deformare morfologica, un
(2)deficit estetic local si de
ansamblu cu
(3) dizarmonie corporala
evidenta
(4) si tulburari functionale, ce
sunt apte de a pune persoana
respectiva in conditii de
inferioritate

Consecinte prevazute in
art. 194 cp
un prejudiciu estetic grav
i permanent

Sechele

Sechela posttraumatica reprezinta o stare reziduala (posttraumatica) ce apare pe parcursul vindecarii

sau poate constitui chiar o forma a vindecarii dup aun traumatism.

Sechela organica, reprezinta o stare reziduala (de boala) ce apare pe parcursul vindecarii unei boli.

Sechela conduce la un prejudiciu morfo-functional si dupa caz si estetic.

Sechelele pot fi corectabile, partial corectabile, necorectabile (definitive).

Sechela preteaza la erori de interpretare: ex. corelarea apriorica a SECHELELOR cu infirmitatea. Nu

toate sechelele se pot asimila notiunii de infirmitate (de ex. medical unele sechele sunt corectabile
corectabile)

Aprecierea cu privire la infirmitate se face NUMAI DUPA epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice (si
atunci scopul este tocmai acela de a constata caracterul definitiv, permanent al vatamarii)

Medico-legal se discuta de constituirea unei sechele definitive (si NU este un pleonasm) numai dupa
epuizarea mijloacelor de vindecare.

Totusi medico-legal se evita termenul de sechela definitiva pt. a nu crea confuzii in intelesul juridic si
se foloseste termenul de sechela numai atunci vatamarile si urmarile lor sunt implicit definitive

Sechelele definitive conduc la infirmitate, invaliditate, handicap

Invaliditate, handicap

Consecintele vatamarii corporale sunt evaluate:

in domeniul juridic penal de catre codul penal prin criteriul ZIM si a consecintelor lor (infirmitate,
etc.)
in domeniul muncii de catre codul muncii prin criteriul invaliditatii
in domeniul social prin criteriul handicapului

n situaia n care infirmitatea este numai morfologica (leziune exclusiv anatomic) fara a fi afectata
functia, I. nu se asimileaz cu o invaliditate (ex. pierderea splinei).

Exista infirmitate fara invaliditate daca vatamarea care determina infirmitatea este doar morfologica, fara
afectare functionala. In acest caz capacitatea de munca nu este afectata (ex. pierderea splinei).

Infirmitatea este definitiva deci invaliditatea corespunzatoare ar trebui sa fie nerevizuibila.

Totusi poate exista si invaliditate fara infirmitate (dat fiind ca infirmitatea este doar de domeniu penal) si
in aceste cazuri reducerea cu peste 50% a capacitati de munca este revizuibila pentru ca recuperearea
poate aduce imbunatarirea capacitatii de munca si astfel reducerea gradului de invaliditate sau chiar
remisia lui.

n situaia n care infirmitatea este atat morfologica cat si functionala constituie invaliditate atunci cand
reducerea capacitatii muncii este de peste 50% (sub 50% constituie un prejudiciu).

Deficitul funcional pe care il determina uneori vatamarea si repercusiunea asupra vietii persoanei prin
limitarea posibilitatii de a desfasura o anumita profesiune impun recalificare, etc. si se reflect n
capacitatea de munca a acelei persoane.
Handicapul se apreciaza de catre comisia de handicap pe criterii proprii (evaluare a limitarii calitatii vietii
si a nevoii sociale)

Avortul posttraumatic

Reprezinta intreruperea posttraumatica a cursului sarcinii

in urma unui traumatism (mecanic, fizic, chimic, biologic,
psihic) survenit in perioada cuprinsa intre conceptie si
nasterea fiziologica.
Pentru a proba aceasta infractiune trebuie sa se probeze ca:

victima era gravida,

ca a suferit un traumatism cu actiune posibila asupra
uterului gravid,
ca a avortat sau a nascut un fat mort
ca intre avort/nastere si traumatism exista o legatura de
cauzalitate (adica avortul nu se datoreaza unei stari
constitutionale ce favorizeaza aceasta complicatie a
sarcinii sau unor probleme obstetricale

CONSECINTE PREVAZUTE IN ART. 194 CP, avortul

PUNEREA IN PRIMEJDIE A VIETII

Punerea in primejdie a vietii, PPV a unei persoane are o dubla semnificatie medico-legala:
1. acea persoana s-a aflat la un moment dat datorita unei vatamari (leziuni traumatice) in starea de
pericol real, iminent, de a-si pierde viata, adica in pericol de moarte, avand risc de deces (dovezi
medicale ale pericoluui se constituie prin obiectivarea opririi/destabilizarii/modificarii functiilor
vitale)
2. acea persoana ca nu si-a pierdut viata (riscul de deces nu s-a materializat) intrucat:
1. Pericolul a fost indepartat prin ingrijire medicala (din exterior: dovezi medicale ale
ingrijirii medicale active, sustinute, energice care s-a adresat modificarii/alterarii
functiilor vitale si rezultatul favorabil pentru viata al acestei ingrijiri)
2. Pericolul a fost indepartat datorita unei reactivitati deosebite (particulare, neuzuale) a
organismului acelei persoane (din interior)
3. ambele
Punerea in primejdie a vietii fiinteaza:
1. in realitatea starii si in concretul starii (prognostic imediat, asteptat ori cunoscut) si nu fiinteaza in
probabilitatea ori in posibilitatea ei
2. in iminenta starii iar nu in potentialitatea ei (hic et hunc) prognostic imediat, asteptat ori cunoscut
prin gravitate initiala si/sau complicatiiPPV este o notiune medico-legala care substantiaza datele medicale cu privire la gravitatea vatamarii
iar nu tentativa

 ART. 193

Lovirea sau alte violene

(1) Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de

suferine fizice se pedepsesc cu nchisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amend.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este

afectat sntatea unei persoane, a crei gravitate este
evaluat prin zile de ngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se
pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amend.

(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea

prealabil a persoanei vtmate.

 ART. 194

Vtmarea corporal

(1) Fapta prevzut n art. 193, care a cauzat vreuna dintre urmtoarele
consecine:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sntii unei persoane, care au necesitat,

pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de ngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav i permanent;

d) avortul;

e) punerea n primejdie a vieii persoanei, se pedepsete cu nchisoarea de la 2 la

7 ani.

(2) Cnd fapta a fost svrit n scopul producerii uneia dintre consecinele
prevzute n alin. (1) lit. a), lit. b) i lit. c), pedeapsa este nchisoarea de la 3 la 10
ani.

(3) Tentativa la infraciunea prevzut n alin. (2) se pedepsete.

ART. 195
Lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte
Dac vreuna dintre faptele prevzute n art. 193 i art. 194 a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este nchisoarea de la 6 la 12 ani.

Lovirile cauzatoare de moarte LCM rezulta ca decurgand din intentia depasita: s-a
intentionat (in vatamare) mai putin decat s-a implinit.
Leg de cauzalitate poate fi:
1) directa (ex. se loveste cu ceafa de muchia bordurii)
2) directa conditionata (ex. a fost lovit in ficat iar ficatul avea in el o tumora care s-a
rupt ex. chist hidatic hepatic- urmand decesul
3) indirecta (mai rar); ex. se impinge o persoana care cade si se loveste de bordura
cu capul: victima se ridica aparent fara urmari si 3-4 zile nu are consecinte apoi
brusc intra in coma si moare cu hemoragie intracraniana in doi-timpi: de fapt se
produce o ruptura vasculara inca de la inceput dar timpul mort este legat de
acumularea progresiva a sangelui in cutia craniana)

 ART. 196

Vtmarea corporal din culp

(1) Fapta prevzut n art. 193 alin. (2) svrit din culp de ctre o persoan
aflat sub influena buturilor alcoolice ori a unei substane psihoactive sau n
desfurarea unei activiti ce constituie prin ea nsi infraciune se pedepsete
cu nchisoare de la 3 luni la un an sau cu amend.

(2) Fapta prevzut n art. 194 alin. (1) svrit din culp se pedepsete cu
nchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amend.

(3) Cnd fapta prevzut n alin. (2) a fost svrit ca urmare a nerespectrii
dispoziiilor legale sau a msurilor de prevedere pentru exerciiul unei profesii sau
meserii ori pentru efectuarea unei anumite activiti, pedeapsa este nchisoarea
de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dac urmrile prevzute n alin. (1) - (3) s-au produs fa de dou sau mai
multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majoreaz cu o treime.

(5) Dac nerespectarea dispoziiilor legale ori a msurilor de prevedere sau

desfurarea activitii care a condus la comiterea faptelor prevzute n alin. (1) i
alin. (3) constituie prin ea nsi o infraciune se aplic regulile privind concursul
de infraciuni.

(6) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei

vtmate.

LIMITE ALE EML IN

VATAMAREA CORPORALA

Medicii care practica in clinica considera ca recuperarea unei functii socialmente necesare
primeaza fata de calitatea vindecarii

Evaluarea ZIM folosind strict durata cronologica (aritmetica) duce la aprecieri ale ZIM mai
reduse decat in realitate (se pierde severitatea/gravitatea vatamarii) ceea ce defavorizeaza
victima in favoarea agresorului (justitia aduce dreptate atat pentru agresor ca pedepasa
decurgand din vinovatie- cat si pentru victima ca reparatie justa-)

Obiectivitatea medicului legist determina valoarea stiintifica si potential probatorie

concluziei. Nevoia de obiectivitate expertala este ridicata: concluziile medicului legist au
valoare probatorie atata timp cat exista argumentatie stiintifica, aprecierile sunt obiective,
concluziile reflecta realitatea

Obiectivitatea concluziilor depinde adesea de obiectivitatea opiniilor medicilor specialisti

care trateaza sau consulta pacientul pe a caror expertiza medicul legist se bazeaza

Medicul legist are obligatia sa separe certitudinile de incertitudini.

In cazul in care justititia are indoieli asupra calitatii expertului sau a expertizei poate solicita
conform procedurii supliment de expertiza, noua expertiza, comisie de avizare, comisia
superioara medico-legala

Expertul recomandat de parte si numit la solicitatarea instantei contribuie alaturi de

procedura medico-legala la implinirea contradictorialitatii . De ex. un caz care ajunge la
Comisia Superioara beneficiaza de expertiza a 1 medic legist + 1 medic legist (supliment) + 3
medici legisti (noua expertiza) + 5 medici legisti (comisie de avizare) + 9 medici legisti
(profesori + specialisti) = 19 medici legisti

Numarul de ZIM nu reflecta intotdeauna gravitatea leziunii (ex. durata vindecarii nu se

insumeaza ci se alege cea mai lunga, mai multe leziuni pot beneficia de acelasi numar de
ZIM ca o singura leziune, etc.)

Tratamentul secvential (ex. in slutire, etc.) creaza probleme de justa apreciere (este dificil sa
obtii opinii de specialisti carora li se cere exprimarea unei opinii in potentialitatea cazului
codurile de deontologie medicala cer medicului ca sa nu certifice decat ceea ce personal a
verificat-); mai mult evolutia clinica poate fi grevata de complicatii (inclusiv deces) sau
conditionalitati precum cea in care pacientul nu autorizeaza unele actiuni medicale, operatii,
etc. si nu consimte la tratament)

 O limita a obiectivitatii este suferinta neobiectivabila (nedocumentata)

si care nu beneficiaza de ZIM: nevoia de obiectivitate face ca in cazurile
in care in prezent vindecarea s-a produs sau este cvasicompleta, lipsa
de documentare sa se constituie ca o lipsa pentru probarea leziunilor
traumatice.
Fara leziuni traumatice obiective NU se probeaza traumatismul, iar fara
traumatism nu se substantiaza latura materiala concreta a vatamarii iar
fara vatamare nu se constituie dovada laturii materiale a infractiunii.
Reconstructia abductiva a cazului (pornind de la starea prezenta
folosind cunoasterea si cautand imprejurarile pentru a afla actiunile si
vinovatia) aduce nevoia imperioasa de documentare a cazului.
Generalizarea sau din contra individualizarea excesiva ignorand
evaluarea severitatii/gravitatii leziunii traumatice (a vatamarii) pot
aduce deservicii adevarului

NEVOIA DE EX. DE
SPECIALITATE:
-limita a competentei
-nevoie de obiectivitate
-in interesul pacientului

CONCLUZII: realitatea traumatismului (DA/NU), mecanismul de producere (LOVIRE

CU/SAU), agentul traumatic (MECANIC, FIZIC, etc., CORP CONTONDENT, etc.), vechimea
(data probabila de producere S_A PUTUT PRODUCE LA DATA DE-), gravitatea (ZIM).
Consecinte ale art. 184 CP.