Comportamentul agresiv la copiii mici

Comportamentul agresiv este parte din dezvoltarea copiilor si apare ca o etapa in copilaria lor.
Este foarte probabil sa te regasesti in situatia mamicii noastre din Comunitatea Copilul.ro,
DiaClau care marturiseste ingrijorata pe forum: "Am un baiat de 1 an si 9 luni care loveste, trage
de par si pe deasupra mai si musca. Si nu stiu cum sa il opresc. Degeaba tip la el ca mai rau face.
Nici cu frumosul nu merge. Nu stiu cum sa il dezvat de aceste obiceiuri". Te simti lipsita de
solutii? Afla cateva trucuri utile pentru a-l dezvata de aceste reactii!

Intelege motivele din spatele comportamentului agresiv pentru

a-l putea ajuta!
Copiii mici actioneaza din impuls. Cand acest lucru se intampla, apar comportamente agresive:
lovesc, musca, arunca, sparg etc. Acestia nu sunt capabili la varsta de 2-3 ani, denumita si varsta
distrugerilor, sa isi stapaneasca impulsurile, de aceea este important sa intelegi care sunt
motivele care stau la baza comportamentului lui pentru a-l ajuta sa le depaseasca si sa inceteze cu
aceste obiceiuri neplacute.

Comportamentul agresiv al copilului mic poate fi inteles in mai multe feluri:

modalitate de afirmare a personalitatii;

Descopera lista de obiecte necesare in primele zile cu bebelusul acasa.

o forma de comunicare (atunci cand nu stiu cum sa-si exprime verbal emotiile si trairile);

ca reactie la situatii stresante sau frustrante la care e supus;

din nevoia de a fi in centrul atentiei (de a-ti atrage atentia);

din curiozitate, pentru a testa relatia cauza-efect, ei merg pe principiul "oare daca fac x ce
se intampla"

Cum dezveti copilul de aceste comportamente agresive?

Parintii gresesc adesea in modul in care reavtioneaza la problemele de comportament ale
micutilor. Ei testeaza si incearca sa rezolve aceste probleme folosind aproape intotdeauna
extremele:

fie ii pedepsesc aspru, folosind modul represiv, furia si tipetele in a-l incerca sa se
opreasca din a mai face aceste lucruri;

fie sunt prea permisivi si trec cu vederea aceste actiuni destul de usor, inradacinandu-le si
mai mult in comportamentul lor.

Iata cum trebuie sa controlezi comportamentul agresiv al copilului intr-o maniera eficienta:

Incurajeaza comunicarea!

Chiar daca are 2-3 anisori si pare sa nu inteleaga si sa nu te asculte cand ii spui ca trebuie sa
incerce sa iti spuna verbalce doreste si ce simte in loc sa actioneze astfel, este important sa
insisti! Pana la urma copilul va intelege, daca tu ai rabdarea necesara!

Nu ignora faptele agresive ale copilului!

Actioneaza imediat ce copilul se comporta agresiv. Nu trebuie sa ii treci cu vederea faptele. De

exemplu, daca micutul tau loveste un alt copil la locul de joaca, spune-i ca ai observat acest
lucru, ca nu este bine ce a facut, ca trebuia sa ii spuna ce il nemultumeste si ca pentru acest lucru
veti parasi locul de joaca.

Ajuta copilul sa se calmeze!

Este important sa opresti imediat purtarea lui, insa nu prin tipete si furie, ci printr-un ton calm si
pozitiv. Incearca sa empatizezi cu starea lui si sa arati intelegere fata de ceea ce simte. Spune-i ca
intelegi ca probabil prietenul lui l-a suparat si i-a ranit sentimentele, dar ca nu trebuie ca si el sa
faca acelasi lucru. Apoi acorda-i o pauza de tacere (time-out).

Nu iti iesi din fire!

Invata sa iti controlezi nervii in fata copilului! Pentru ca uneori chiar asta iti doreste: sa iti atraga
atentia, indiferent de reactia ta. Pentru el, a-i acorda atentie (chiar si tipand si criticandu-l) este
mai bine decat sa il ignori si nu il deranjeaza foarte tare! El stie ca acum si in acest fel e bagat in
seama!

Invata copilul sa rezolve conflictele pe cale pasnica si intr-un mod pozitiv!

Fiecare ocazie in care copilul actioneaza din impuls si se comporta agresiv este o oportunitate de
a-l invata cum sa rezolve conflictele pe cale pasnica, fara a folosi violenta fizica. Te poti ajuta de
jocurile de rol la copii, creand situatii conflictuale imaginare si punandu-l sa le rezolve. Invata-l
sa isi exprime emotiile si sa vorbeasca despre ceea ce simte cand ii vine sa arunce cu lucruri sau
sa muste si spune-i ca atunci cand nu stie cum sa se opreasca, trebuie sa ceara ajutorul unui
adult!

Sfaturi si dileme ale mamicilor din Comunitatea Copilul.ro cu privire la

comportamentul agresiv la copilul mic

Nicole13: Cred ca toti copiii reactioneaza astfel la un moment dat, asa isi manifesta neputinta de
a zice/face ceva sau pur si simplu asa le vine lor in momentul respectiv! Eu zic, sa nu te
alarmezi, doar sa-l opresti tot timpul ca sa invete ca nu e voie sa faca asa!

Ana07: Si noi ne confruntam cu o problema similara. De vreo luna Filip a inceput sa se

manifeste violent daca nu ii place ceva, insa nu loveste. Tipa si se tranteste pe jos. Am observat
insa ca nu face altceva decat sa repete ce vede in jur, nu neaparat la parinti. Noi, de exemplu nu
am ridicat niciodata vocea la el, cand nu vroia sa faca ceva ii distrageam atentia sau, daca nu era
un epricol iminent, il lasam in pace si se plictisea. A fost insa de ajuns sa vada in parc copii care

se bat, sau care tipa si sa faca si el la fel. Eu ii tot repet ca nu e frumos, insa din pacate nu il pot
izola de societate, iar oameni violenti sunt la tot pasul. E mic, insa eu incerc sa il invat ca nu e
frumos. De asemenea, intr-o zi cand nu a ascultat, tatal meu l-a lovit usor peste mana (fapt pentru
care m-am suparat foarte tare). A fost de ajuns o singura data ca acum cum nu ii convine ceva sa
ne dea peste mana si sa ne spuna ca nu suntem cuminti.Deci ce va pot spune e ca violenta naste
violenta, insa din pacate multi din jurul nostru aplica metode nu tocmai conventionale. Eu incerc
sa il feresc pe Filip de ele si sa ii spun ca nu e frumos.

Alisandor: Si eu am avut aceeasi problema cu fetita mea, are 2 ani si din senin cand mergeam in
parc incepea sa imparta palme peste fata la copii, in stanga si in dreapta. Era penibil, mi-era jena
de mamici. Am observat ca doar la copiii mai mici decat ea. Am incercat sa-i explic ca nu-i voie,
i-am dat peste manuta, degeaba. Noi nu am batut-o niciodata, foarte rar s-a intamplat sa-i dau o
palma la fundulet, acasa nu a vazut asa ceva. Inainte de a intra in parc o avertizam: daca lovesti
vreun copil plecam acasa, si asa faceam, ma tineam de cuvant. Precizez ca nu vorbeste, asa ca nu
stiu de ce. A tinut o perioada dupa care din senin asa cum a aparut, a si disparut. A fost greu, pt ca
trebuia sa fiu mereu in spatele ei, si cand vedeam ca ridica mana, o prindeam de mana si ii
explicam ca nu e voie. Rabdare!
Nu intra in panica. Agresivitatea este un comportament normal pentru copiii cu varste intre 1 si 3
ani, ne spune Ozana Ilie, psiholog la Spitalul "Marie Curie" din Capitala. Potrivit acesteia,
parintii nu trebuie sa raspunda cu violenta la gesturile agresive ale celui mic, pentru ca astfel
parintele justifica actul sau, iar copilul gandeste astfel: "daca mama ma trage de par, de ce sa nu
fac si eu la fel?". "A tipa la copil, a-l ameninta ca nu-l mai iubesti sunt atitudini care pot genera
efecte negative asupra copilului", adauga psihologul Ozana Ilie. Iata cateva dintre cele mai
frecvente motive care ii determina pe cei mici sa devina agresivi si cum putem gestiona astfel de
situatii.
De ce
Exista doua forme de agresivitate. Directa: copilul trage un pisoi de coada, loveste cu piciorul un
catelus, isi zgarie si musca parintii sau camarazii de joaca, sparge jucariile sau le arunca prin
casa, rupe paginile cartilor de povesti, ridica mana asupra parintelui... Agresivitatea indirecta
poate lua forma unor exigente permanente care ajung sa-l "sufoce pe adult". De exemplu, copilul
tipa ori de cate ori parintele incearca sa-i vorbeasca. "Poate este prea mult spus ca un copil pana
in 3 ani este agresiv. Mai degraba, este o furie declansata de anumiti stimuli. Ideea este sa nu
reprimam aceasta furie, ci sa o controlam, oferindu-i in acelasi timp alternative la gesturile
agresive", spune psihologul Ozana Ilie. Exista cinci motive principale pentru care cei mici devin
agresivi.
Lipsa de atentie din partea parintilor. Un copil care nu vorbeste sau abia incepe sa vorbeasca
incearca sa atraga atentia parintilor, uneori prea ocupati pentru a se mai juca cu el, prin gesturi
considerate normale pentru varsta lui: loveste, trage, impinge, arunca, musca etc. Faptul ca un
astfel de gest este urmat aproape intotdeauna de o reactie il determina pe cel mic sa-l foloseasca
ori de cate ori vrea sa fie bagat in seama.

Posesia unei jucarii. Un copil este posesiv cu jucariile lui, dar si cu cele care nu ii apartin. Daca
cineva indrazneste sa ii ia jucaria, cel mic devine violent, tipa, i-o smulge din mana si, daca
"adversarul" nu cedeaza, ii mai trage si o palma.
Frustrarea. Frecvent, adultii le pot provoca frustrari celor mici prin limitarea independentei. Un
copil care abia merge, care nu intelege multe lucruri, dar care vrea sa exploreze totul in jurul lui
(de exemplu, se urca pe mobila, mazgaleste peretii, trage de cabluri) se simte frustrat, presat sa
faca ceea ce ii zice parintele. Adica, exact opusul dorintei lui. Jucariile inutile (un carucior de
papusi prea greu pentru a fi impins sau o minge dintr-un material aspru) pot fi si ele un motiv de
frustrare pentru copil. Atentie! Prea multa frustrare poate diminua increderea in sine a copilului.
Certurile in familie si agresivitatea de la TV. Chiar daca nu vorbeste, bebelusul este afectat de
certurile declansate intre mami si tati. Daca acestea sunt insotite de violenta, cu siguranta, cel
mic va retine si va imita acest "mod" de a rezolva problemele. Potrivit psihologilor, copiii
agresivi din cauza conflictelor din familie pot fi recunoscuti dupa "agresivitatea desenelor" lor:
desene cu animale fioroase, vrajitoare, monstri, in culori inchise (negru, maron). La agresivitatea
copiilor contribuie si unele programe TV, jocurile care contin scene violente.
Frica. Inca de la nastere, copilul dezvolta frica de abandon. Copiii care nu se bucura de faptul ca
sunt ocrotiti de parinti se simt abandonati, chiar si in situatii in care nu exista vreun pericol. Ei
sunt mereu in defensiva, isi imagineaza tot felul de pericole si se obisnuiesc cu ideea ca atacul
este cel mai eficient mod de aparare.
Alternative
Copilul trebuie sa invete diferenta intre bine si rau, spune psihologul Ozana Ilie. Este bine daca
reusesti sa impiedici o manifestare agresiva, explicandu-i cum ar fi normal sa se comporte in
unele situatii: "Daca mami te-a suparat cu ceva, poti merge in camera ta si sa stai acolo. Dar nu
iti dau voie sa ma musti sau sa ma tragi de par" sau "Fratele tau mai mic se simte rau, pentru ca
tu l-ai batut. Nu trebuia sa te comporti asa cu el".
Psihologul nostru spune ca atunci cand ii vorbim calm, copilul simte ca ii respectam sentimentele
(furia, ura) si va bate in retragere. In acelasi timp, trebuie sa ii oferi ocazia de a-si manifesta
impulsurile agresive, fara a pune in pericol pe cineva. A lovi cu batul intr-o toba, a se juca cu apa
de la robinet, a alerga prin casa, a sari in pat sunt activitati care il ajuta sa scape de furie. Parintii
trebuie sa-l incurajeze pe cel mic sa se controleze si sa-si exprime agresivitatea intr-un mod
acceptabil. Controlul asupra propriei persoane se invata prin exemplu: un parinte care se aprinde
repede, care tipa si isi agreseaza verbal si fizic copilul trebuie sa se astepte la aceleasi reactii din
partea celui mic. Pentru ca atitudinea parintelui este oglindita in atitudinea copilului.
Pedeapsa, binevenita
Atunci cand copilul greseste, parintii trebuie sa-i semnaleze comportamentul inadecvat. Parintele
va lua atitudine in sensul ca va condamna gestul, si nu copilul. Potrivit psihologului Ozana Ilie,
este bine daca reusiti sa-l faceti sa simta greseala si sa inteleaga ca merita sa fie pedepsit: "Fiecare copil are afinitati pentru diferite obiecte: jucarii, animale din plus, un pui de perna etc.
Atunci cand greseste poate fi pedepsit prin privarea de obiectul preferat, ii puteti interzice sa se
mai uite la televizor, la desene animate sau sa se joace la calculator. Important este sa fiti prompti

si consecventi, adica sa asociati pedeapsa cu gestul agresiv, daca este repetat. Convingerea
copilului ca greseala prespune pedeapsa il ajuta sa-si stapaneasca impulsurile", explica
psihologul.
SFATUL PSIHOLOGULUI
Copiii care se comporta agresiv sunt, in general, respinsi de cei de aceeasi varsta cu ei si se
integreaza cu dificultate in colectivitate. In timp, acest comportament face dificila rezolvarea
unor situatii. Iata de ce parintii trebuie sa anihileze sau sa tempereze atitudinile agresive ale
copiilor. Pot face acest lucru, de exemplu, prin dirijarea atentiei copilului aflat in pragul unei
crize de furie intr-o alta zona de interes. La copiii mici, putem face acest lucru aratandu-le jucaria
preferata sau daca ii imbratisam. La copiii mari, adultul trebuie sa intervina ferm, dar calm, si sai ofere alte alternative, in functie de personalitatea copilului (dar nu recompense). Este bine daca
parintii ii invata pe copii cum sa obtina, civilizat, unele lucruri, dar si cum sa ofere celorlalti
copii jucariile personale. Situatiile in care cel mic se poarta civilizat cu cei din jur trebuie
incurajate si laudate. Evitati etichetarile de genul "copil rau", "copil neascultator". Atunci cand
puneti semnul egal intre comportamentul copilului si personalitatea sa, faceti o mare greseala.
Daca nu reusiti sa interactionati cu copilul, consilierea psihologica va poate da o mana de ajutor.
Ozana Ilie, psiholog Spitalul de Copii "Marie Curie", Bucuresti

Conduita agresiv. Conduita violent. Conduita antisocial.

Agresivitatea este definit ca fiind orice comportament ostil, distructiv al unui individ. Poate fi
ndreptat mpotriva altor persoane, obiecte sau animale, precum i mpotriva fiinei proprii, ca
autoagresivitate. Agresivitatea poate fi verbal i fizic, aplicat direct sau indirect asupra
victimei, manifest sau pasiv. De exemplu, ncpnarea, trgnarea lucrurilor, opoziia
tcut, stilul spune ca el, dar fac ca mine sunt forme de agresivitate pasiv.

Adesea agresivitatea este considerat a fi

sinonim cu violen, dei nu orice conduit agresiv presupune i violen, dup cum nu orice
act violent este nsoit de agresivitate. De exemplu, antajul emoional (o form de violen
psihic) nu este n mod necesar nsoit de agresivitate. Violena presupune dorina de a distruge,

de a vtma, de a produce suferin, pe cnd agresivitatea, adesea, urmrete alte scopuri:

afiarea, demonstrarea masculinitii, a puterii, autoaprarea, obinerea de beneficii materiale,
atragerea ateniei, rzbunarea etc.
De asemenea, nu orice comportament agresiv constituie un act antisocial, dup cum nu orice act
antisocial este nsoit de agresivitate. De pild, agresivitatea sportivilor n timpul competiiei nu
este un act antisocial. Furtul din buzunare este un act antisocial, dar nu este nsoit de violen ori
agresivitate.
n pofida tuturor acestor nuanri i delimitri semantice, sociologice i psihologice, violena se
alimenteaz din agresivitate, iar actele de violen capt adesea i un caracter antisocial.
Sursele agresivitii.
Frustrarea este una din principalele surse ale agresivitii umane. Frustrarea (lipsirea) de obiect i
frustrarea de relaie (de pild, o iubire nemprtit, prsirea partenerului, divorul) conduc la
manifestri ostile, distructive, din partea celui frustrat. Indivizii, aduli sau copii, au o toleran
diferit la frustrare, cei cu toleran sczut fiind mai agresivi dect cei cu o toleran mai
ridicat. De asemenea, copiii au, n general, o toleran mai sczut la frustrare dect adulii.
Teama, anxietatea constituie o alt surs important a agresivitii. De multe ori, copiii (dar i
adulii!) care nu i pot exprima teama prin cuvinte, se comport agresiv atunci cnd se simt
angoasai sau ameninai. Agresivitatea copilului se manifes uneori chiar asupra obiectului care
i produce team: copilul arunc cu pietre n ceii de care se teme, i lovete printele care l-a
amenin cu retragerea iubirii (Eti copil ru, nu te mai iubesc) sau cu prsirea (Plec la alt
copil). Un copil cu un ataament nesecurizat fa de printele su este greu de consolat atunci
cnd este separat de acesta, iar n momentul revederii, n loc s se bucure, copilul se manifest
agresiv fa de el: l ceart, l lovete, l muc, plnge, url. i adulii se pot comporta similar
atunci cnd se simt ameninai sau anxioi.
Provocarea verbal, dar i fizic constituie adesea o surs sigur pentru un comportament agresiv
att la copii, ct i la aduli.
Urmrirea materialelor video cu caracter violent i pornografic, jocurile violente pe calculator,
duc la intensificarea i cretera frecvenei comportamentelor agresive, violente i antisociale, cu
att mai mult cu ct accesul copiilor la astfel de materiale (pe internet, n pres sau la televizor)
are loc la vrste mai mici. Se produce o desensibilizare a copiilor fa de suferina altor persoane
sau a animalelor, mai curnd dect un catharsis, aa cum se afirm adesea, putndu-se ajunse la
comiterea unor acte de sadism chiar din partea unor copii cu vrste foarte mici, la abuzuri fizice,
verbale i chiar sexuale comise de adolesceni i copiii mpotriva altor copii. Faptele i statisticile
stau mrturie n acest sens.
Mediul familial i social agresiv, violent i antisocial contribuie n mare msur la dezvoltarea
conduitei agresive i violente, dar i a celei antisociale la copii i tineri. Familiile marcate de
violen domestic, mediile sociale srace, defavorizate, unde violena i delincvena devin
normale, distorsioneaz complet percepia acestor atitudini i conduite, copiii valorizndu-le aa

cum au vzut c fac adulii sau nsuindu-i-le n lipsa oricrei forme alternative de
comportament. Cu alte cuvinte, fac i ei ce au vzut n familia lor i n mediul n care au crescut.
Au fost identificai i ali factori favorizani ai agresivitii: canicula, aglomeraia urban, durerea
fizic sau boala. Prin urmare, n asemenea condiii aflate dincolo de controlul nostru este
important s inem seama c noi nine, dar i cei din jurul nostru, mai ales copiii, au o toleran
mai sczut dect de obicei la frustrare i de aceea ne putem manifesta cu toii mai agresiv dect
de obicei.
Prevenirea agresivitii la copii.
Dincolo de situaiile pe care le-am menionat mai sus, situaii n care este bine s facem un efort
de autocontrol i s ne abinem de la a provoca conflicte, cum putem controla agresivitatea la
copii? Evident, unii prini s-ar putea ntreba chiar dac este bine dac nu cumva i facem astfel
mai vulnerabili, nu cumva i transform n looseri. Ali prini, nici nu mai stau pe gnduri, ei
nii cultivnd conduita agresiv i violent la proprii copii pentru a-i pregti mai bine s fac
fa n lumea mare i rea.
Dac trieti ntr-un cartier marcat de o rat mare a criminalitii i ai de gnd s locuieti acolo
toat viaa sau chiar te ndeletniceti cu actele criminale, probabil c nu vei lectura acest articol i
vei continua s i educi copilul n spiritul familiei i al cartierului. Cnd Codul Penal este pentru
printe singurul nomenclator de meserii valabile, discuia nu mai are rost i tragem linie aici.
Pentru toi ceilali prini, se cuvine s spunem c agresivitatea este instinctiv, inerent i chiar
util n natur, asigurnd supravieuirea speciei. n cultur, ns, adic ntr-o societate civilizat,
agresivitatea este neacceptat, instinctele sunt puse sub ascultare de normele sociale afar de
cazul n care sublimeaz sub form de:
- oper literar (de pild, poezia i proza militant),
- oper de art (de pild, Guernica lui Picasso),

- sport sau sub orice alt form de activitate civilizat (curent politic, filosofic, joc etc.).

Comportamentele agresive nu asigur succesul copilului nici la coal, nici mai trziu n profesia
lui, nici n viaa personal. Cel mult, i pot asigura supravieuirea i succesul ntr-un mediu
marcat de delincven, srcie, de multe ori, aflat la marginea societii (de pild, n viaa din
cartier).
Cum putem controla agresivitatea la copii? Educaia este cheia.

Educaia emoional pentru recunoatera i nelegerea corect a emoiilor i

sentimentelor, exprimarea lor verbal adecvat i nelegerea corect a emoiilor i
tririlor celorlali.
Amnarea plcerii. Copilul cruia i se face pe plac imediat, mereu, pentru a i se evita
disconfortul, crete avnd nerealista ateptare ca toat lumea, de fiecare dat, s i fac de
ndat pe plac, s obin ceea ce i dorete pe loc, fr s in cont de nimeni i de nimic.
n acest sens, disciplinarea copilului, introducerea de norme i reguli pe care s le
respecte l obinuiete de mic s i amne plcerea de moment n scopul unui obiectiv
mai important, s tolereze amnarea i situaia de moment care, poate nu i este cea mai
confortabil. Amnarea plcerii ncepe chiar cu educaia sfincterian, deci de la 18 -20 de
luni.
Cultivarea unui mod de gndire raional, bazat pe flexibilitate i ateptri realiste versus
inflexibilitate i ateptri nerealiste. Care sunt elementele-cheie ale unei gndiri raionale,
flexibile, non-absolutiste, bazate pe preferin i acceptare i nu pe trebuie absolut?
Necatastrofizarea versus catastrofizarea situaiilor (nu este acesta rul cel mai mare
care mi se poate ntmpla), toleran crescut la frustrare versus toleran sczut
(atenie la diferena dintre nu pot tolera aa ceva versus nu vreau s tolerez aa ceva).
Faptul c nu suntem dispui s tolerm o situaie nu nseamn c aceasta este intolerabil!
Evaluarea contextual versus evaluarea global (faptul c am picat la un examen nu
nseamn c sunt un incapabil, ci c nu m-am pregtit suficient de mult, lucru care poate
fi mbuntit). Prin urmare, sunt de evitat generalizrile n situaii nedorite sau

neplcute, gndirea catastrofizant, permanetizarea situaiilor neplcute i

personalizarea lor.

Combaterea rsfului. Copilul rsfat este copilul care primete orice i dorete fr
s dea nimic n schimb. Un asemenea copil crete considernd c toat lumea este datoare
s i fac pe plac, are o toleran la frustrare sczut atunci cnd nu i se d satisfacie i
devine agresiv, poate chiar violent n atare situaie. De altfel, nu puine sunt cazurile de
indivizi care ajung s aibe probleme la coal, la serviciu, ba chiar i cu legea pentru c,
netolernd frustrarea, consider c pot apela la orice mijloc, inclusiv unul antisocial (furt,
fals, uz de fals, neltorie, fraud, viol etc.) pentru a-i atinge scopul, pentru a obine
satisfacia.

Impunerea unor reguli stricte cu privire la distrugerea intenionat de obiecte,

vtmarea intenionat a persoanelor, a lor nii i a altor vieuitoare. Copiii pot
distruge din neatenie, din nepsare i fr intenie obiecte, i pot face ru lor i altora
fr s i dea seama de ceea ce au fcut dect ulterior comiterii faptei (i poate nici
atunci). n cele mai multe astfel de cazuri, pedeapsa decurge chiar din consecina natural
a faptei (pierderea obiectului, a ateniei, retragerea prieteniei etc). n alte situaii ns,
aceste distrugeri sau vtmri sunt svrite cu intenie i aceasta trebuie pedepsit prin
aplicarea unor consecine logice (time out, retragerea privilegiilor, a sprijinului pentru
anumite activiti, nenlocuirea obiectului distrus i pierdut astfel, plata pentru paguba
produs prin retragerea banilor de buzunar etc.). Nesancionarea sau sancionarea
necorespunztoare a unor astfel de comportamente duce la repetarea lor.

Oferirea de exemple personale corecte i nvarea de comportamente alternative

adecvate la comportamentele agresive este, de asemenea, o metod important de
prevenire a conduitei agresive la copii. Adesea prinii interzic i pedepsesc un
comportament agresiv, cu explicaii sau fr, dar uit lucrul cel mai important: s-i arate
copilului CE ALTCEVA S FAC ntr-o situaie similar, CUM ALTFEL S
PROCEDEZE. Exemplul personal este un factor cheie, orict l-am nva noi pe copil
cum s se comporte corect, adecvat, dac nu punem n practica leciile pe care i le dm,
nimic nu facem. Putem s-l pedepsim orict pentru agresivitatea lui, dac vom njura, ne
vom brusca, rsti la el sau la alii, vom arunca cu obiecte, ne vom arunca unii altora vorbe
urte n faa lui, vom deveni lupi moraliti, lipsii de credibilitate. Achia nu sare departe
de trunchi.

Povetile cu tlc l pot ajuta pe copil s priceap ntr-o form metaforic i uor de
neles consecinele unui comportament agresiv (cu sau fr violen) i ale neascultrii.
Acestea nu trebuie neaprat interpretate de prini pentru copii, ct mai ales povestite cu
vocea i atitudinea potrivit pentru a strni interesul copilui.

Jocurile de rol sunt foarte potrivite pentru a nva n joac, deci ntr-o form accesibil
puterii de nelegere a copilului i ntr-o manier plcut pentru el, diverse situaii de via
i roluri pe care le avem n societate. Crend spontan scenarii similare celor din viaa
real, folosind ppuile (antropomorfe sau zoomorfe), putem s nvm copiii care sunt
consecinele comportamentului agresiv i violent, dar, mai ales, care sunt alternativele la
un asemenea comportament.

Practicarea de sporturi i activiti cu caracter sportiv conduc la transformarea

agresivitii brute ntr-o form de competitivitate organizat pe baz de reguli (deci
disciplinat). Nu uitai c una este btaia din strad i cu totul altceva lupta din ring, chiar
dac multe persoane nu reuesc nicidecum s fac diferena i susin c ar fi totuna!

Putem folosi oricare din aceste metode i pe toate n funcie de temperamentul copilului i
personalitatea lui. Cheia este educaia, iar aceasta presupune rbdare i perseveren.
(articol publicat in Revista Help Net, octombrie 2011)