raport cu orizontala unghiul a) in functie de categoria rocii (v. tabelul 218) trebute sf aiba, cle regul8, urmatoarele valori: pentru roci predominant stincoase slab fisurate (Ua) — pentru oct stincoase puternic fisurate ty) pind Ja 45° (I: — pentru roci semistincoase (II) pind la 35° ( = pentru roci moi (11) pina la 25° (1:2). -“Aecate valor! sini date pentra unghiul general al unui talus rea lizat’in trepte cu berme cu indlfimea treptel de ordinul a 25 m, cum se lucreazi in cariere. Pentru indlfimi mai mici ale taluzurilor, atit N,N. Maslov cit si 1, A. Masanov recomanda fiecare pantele orientative care asigur’ stabilitaiea, indicate in tabelul 8.1 Florea M. N., 1979). Tabelul 8.1 pind la 60° (1,75 : 1); Panta orientativa a taluzuritor } Dua 1. A. Maganov, Dupl NN. Maslov 7 Inalgmen vm | ities, = satu, | ei, | saluzutal pant, m ™ | _ T 8 om o- 5 65 51 5e 20 30 o n—B ar 75180 ae 150-200 a = Corelind datele lui Fisenko, Maslov si Masanov si tinind seama st de practica de proiectare din {ara noastré a unor taluaui de deblew la rece sleatie pe versantit de la Porfile de Fier, pe valea Oltului, pe sce fotbulut si in alte amplasamente s-au stabilit pante orientative Penive fafuzuri de debleu cul profil convex (tabelul 8.2), Profilul talu- Jnlul In functie de categoria rocii este reprezentat in fig. 8.1. Un exemplu privind modul de proiectare a taluzurilor convexe il constituis lucrarile de debleu ale drumului national si cAii ferate stré- mula in zona complexului hidroenergetic de la Portile de Fier (1965 obs) care au contribuit prin amploarea s{ dificultatea lor la cistigarea nel experiente deosebit de utile profectantilor. Referindu-se la Incrdrile decdnurn, 1 Floreseu (1970) arata ci 0 problema deosebit de dificila & Conciituit-o' asigurarea stabilitatii taluaurilor stincoase de debleu chiar fn gonele cu roel mai putin degradate care nu necesitau prevederi de spri- finke cu siduri de revistenfa sau ziduri de céptusire. Initfal, se prevlztt- sere Stucblee executate in asemenea roct taluzuri cu inclinarea 9 : 1, Spre deosebire de rocile mai slabe (de exemplu: stratele de Sinaia) unde era prevazuti executarea de taluzuri cu inclinarea indulelta de la baz Spe’ creasta (evazate) in asize de 60 m indljime — 5:1, 4:1, 3:1, ory T°Sjungind la partea superioard in grohotig sau deluviu la 1:1, 168 ‘Tabelut 82 ante orentative ale taluruitor de dn Protl eOmwE Fant ‘{masive stincoase omagene) Panta Panta taluzurilor denaine Z iu in fun | coracterata roeit | aria | gttloe | Hi Sate | eat ae [a | : a | Roct predominant stin- | 7 ‘coase slab fisurate | ihn toe oe Moe, Al alterate, rock | escezive afinate de debleu eu profil reinrea aor 7 . rocilor (tabelul 6.2). Fig. 8.1. Proie a Astgorarsa naps trasimentlt, Yoh T convex, functie de categoria WwDatorita fisurdrii pronuntate si cu. caracter aproape general, precum gi rocilor mai degradate prevederea initial nu a fost eficienta pentru asi- gurarea stabilitatii taluzurilor de debleu in stincd si, in urma analizel diferitelor_situatii aparute dupa deschiderea fronturilor de Iucru, s-au stabilit masurile pentru protejarea si consolidarea acestora prin: — indulcirea taluzurilor prin evazare, dupa principiul mentionat mai inainte la rocile slabe incepind de la baz spre creasta taluzului; — consolidarea taluzurilor stincoase, fisurate, ca solutie curenta cu ancoraje, plasd de sirma si torcretare si'tn cazuri izolate prin plombari, captusiri si injectari 82.2, Toluzuri in trepte Practica proiectirit si executarii debleelor arata cé, in multe cazuri, {in locul profilelor convexe se preferd profile realizate in trepte si pre~ vazute cu berme, Asemenea profile sint de preferat in cazurile cind Sint de asteptat céderi de stinci in perioada de exploatare. Folosirea explo- zivilor cu efect brizant puternie si in special executarea neingrijita a derocdrilor prin explozii masive conduc la o puternica fisurare a rocilor ceca ce mareste pericolul cdderilor de stinci in exploatare. Acolo unde ciderile de stinci pot avea consecinfe grave, de exem- plu la calea ferata sau la autostrazi, se previd berme de retinere a maie~ Tialului cézut ce au litimi considerabile. In plus, la calea ferata se. pre ad trangee de captare a materialului edut pentru a nut ajunge in Gale In fig. #2 se prezinté un profil de debleu de cale feral realizat in URSS. Pleigman, 1965). Litimea bermelor si dimensitnile transeclor sint ardiate in tabelul 8.3 Tabelut 8.3 Lafimea bermetor si a transeelor de eaptare la debieele de cate ferata (fig. 0.2) (Pleisman, 1965) ea iatoy EP Latimea ‘Adincimea h a trangeclor Inaltimea trangeei de captare 1 1 m, | si latimea bermelor bs in m, ‘alaralal | pentru linit de categoria entra linit de categoria La constructia de autostrizi se foloseste o practicd similaré. In Franta, pe autostrada Menton, pe Coasta de Azur, s-all prevazut berme superioare cu litime de 3,0—4,0 m si o berma inferioard, mai lata, de 4,0—5,0 m (fig. 8.3). 18 sint_pantele taluzuri- a nul West Virgi- acest stro Boke) (1958) ca arath de citre Bokel (1958) care sit a — Dexmelg 2Uea iM rtul taluzului este indicat in. . B.A, sia, Profil fala de rock sit daft in tabelil 2.4 profil in funct mm | ea, permelor pe, a vincent, 1905) roare de 30—40 1 Fig. 83. Mt fostrada Ment Fig. 82, Profil de debiew 18 fanaa, 1389) fea ferata, (@rekmany i i a & ote = perma inferioara de 4,0—5. a 2 — Reem atorma auostr ~ watele talozurilor stin- Bee ia ‘Virginia Be ia mata “West *iEacel, 1080), (abeluh 8.4. Pe atest ‘adinci a canalului Dunare Marea 2Tabelut 84 rilor stincoase in statu Pante indicate Tabelul 8.5. (continuare) a Observati ia (fi kel, 195 Tip de | Deasupra nivelulut Sub lela i. tay ke 18h | de protoe Itnattimea | Latimea Panta +3 cu banchete de | Conditionat de nrotee tntre paliere Sermo vertical ret yas ga pers © |g mys | Geeks BAS Tipul de rock (ees m orizontal am di a5 ee ae | erate trawlers Sp 5. ee, Be, te Deblew important tn sisturi cu interealatit ober 15— 60") 60— 90] 0-90 | 60—105 ew Important tn Debieu 30— 904 90-1201 0-80 |6o— 90 leu important in gresil_ayezate pe sis fun Deblea_ moderat in aresil sl sisturi o~75 | 60108 060 30-12." 0—1200 Debleu important in sisturl 30 73%] 60~ 90] 0-90 pentru tipurile de roci intilnite in sectinnea canalului gi in functie de pivelul pei subterane, se recomanda Iuarea in considerare a pantelor Pentru talueuri indicate in tabelul 8.5. 15 eu banchete de 2 S ‘ime: taluz mediu 1:2 3:1 cu bancheté de 2 1 m ia fiecare 4 m foattime oo eeu ule prifoase loessott bes ira sees, etahafca ceva ret buna gene pani Ue 3 8 Gostice fumasetice sau wrevonte) cs Stbtint fn. pamintwetle dep Njs Bj Pante orlentative ate taluzurilor 2 eiatite PS alte arate, sie ease de euloare, FH nyuggta— pentru cateale O26, tn 4m Inal- | Protejate prin torere- m din 4 in 4m inal- | Prote co, mie, [aoe ie Se Re | Te tinal a valori_ maxime inal et mae fo pg sumone at edi, netegate eau slab exete re isipurt sine st a an eae et Tabelul 59) incoase omogene) de debiew in trepte (masive sti r Panta Coefi- | tnattimea abel as deus | Inkte | serie | (See ‘dine! a canatului Dunce — Marea Ne gonial conform tabeluluh 2.16 | Proto at Dunkre — Marea Neagri jgoria)| conform tabelului 2 ae | Pante indicate wy Tipde |— —— aie cate ___ | | pimint Deasupra pivelulu | Sab aivelal Observatii SS 7 7 a | Roci tari stincoase slab ; a Kan . | = ] _ : _ ~} —_ joci tari stincoase puter- war | Puts ements de 141s werner | maw annua 1 | a al ondiorloale st prevedeee Svcataarse | Rezme dn 404 m on ——|- as TET arc Hs —- mle. | 0 = Heel sel iacone | 409 | 8 —_— a 3 x hina tn cael tntercaatitor _ Cu banchety i sat, Preconizate de N, |__| 2 50 Fecare 4m Banchete de" 2m fa mit | Fetjeturate gi alterate 1 | 50 20Luind in considerare recomandarile din literatura de specialitate si Practica proiectarii unor taluzuri de debleu la cdi de comunicatii in tara noastra s-au stabilit pante ale taluzurilor de debleu in trepte, Litimi ale bermelor si inaltimi ale palierelor in functie de caracterizarea rocii si de Coeficiontul de tarie al rocii, care sint indicate in tabelul 8.6. Pe baza acestor elemente se alcatuieste profilul transversal cores- Punzitor categoriilor de roca ce urmeazi a fi excavate (fig. 8.5). Fig, 85. Proiectarea taluzurilor de Gebiew cu profil in trepte (hy 1S conform tabelUlui 8.6) Panta generali medie a taluzului astfel proiectat este apropiati de Panta generalé medie a unui taluz convex proiectat cu datele din tabelul 8.2. 8.2.3, Exemple de stobilire a profilul taluzului de debleu la lucrari reale Staby:irea roficultl talurulul unui debleu cu ajutorul tabelelor 82 91 86 si tatih acestuia au fost efectuate pe tin numar mare de profile ftopogratice ridicate de LP.TAN.A. In zone cu ruperi de taluzuri ca urmore executiri) acestora cu pante prontintate, cces cea condus lao sollcitate. puters hich a rocilor si la cedarea lor tn aproplerea taltizulul, rel din profilcie oaalte ete se preainta'In continuare Cazurile 14.1 DN7C Transfigdrisan Sud, km 9144528 s1 km 764001, Roca ‘este constituita din gnalse cuarjo-feldspatice, cu’ feldspati argillzayi, cu grad’ avert 22 rminerale, Roca 7 ‘este rupt prezentind ce oon ae at agin roca Ge categoria TE (fi. 68). aca aie a rocior in masty cassis categoria II potrivit tat tem, 944-528 taluzul sat de fi “ In zona de la zing in drum. ef panta teren Jusuri cu inaltime tn rock de categoria II pe DN 7 G Transfédirisan ful fn roe! de cat ud, ein 91-F528: = sal; 2-— talur proiecat: 3 — profi de echibrus 4— Pr — paata talurultl aster Grenulul dupa altunecasea taluzlt Fig. 86, Degradarea taltzu! sade a analogitor nate “ees esta specail {1 aga-numitel 3 fa sprijinul asa-nt ‘mal mare mast observatie vine 1 wane ii ani in tot rate, care este Inu! Seow nosing aceasth metodd 3 obseroind, panda ‘al corectt a rotor # cl = face 0 tneatrare Sor eerie de In cul det tlt) ca amare cedaren aces ce 2 ox Steruminte pe inate ar 1 escdrcat may ofl de ch Pag evitindctrogeren acess, AAOPADS auctnd fl pentru ia If sar fi realizat oct de eategor zat we ee dered ick decit cea avuté in vedere la © Uo be consderabil mat mick dectt A fa versantilor din zond se poate vreistentd. ; a condus ta o suprasoli- nay Ua taluz convex ct uh dlescareat masival re ja medie1 phil 4, Degradare de talus pe DN © TranslgirBsan Sed, km 764-00 uu 4 Fig. 88 Degradare de de taluz pe DN 75 Biija—Cimpeni, km 1094-200 (rock oz 7 9 — profit de echilibru; rea taluzael ad 6 situstle similard intinité jn, aceleusl, root 68 Ta em SF tot pe pw Peahetigarayan Ia lon 16001. Proftut convex care ae ‘putul asia DN fpqat talurulul este ardtat to fe 87. carat 1H DN 75 Btilo—Cimpenk, km 103200, Roca ete cons like A Dbrecie eranieaea porte eraTtohi0) Tar eee eee ecimentare_slaba granitoid cirewnpiao parte din microfisari, Roce $= Tmeadrears ta catenor oxi Hotrivit tabelulul 2.16. Hee yee rape ee ind) eats Se eee ala aaa 20m ‘drumuti (i. 88). Ae art din masa ajunccatt este instabll, cizind In Gr Tired fost protean nial eu emia de 92,0), Bn, HOP Se Po terenuiul natural este prolgctal imitate ipr convex, cake deseared masta Hlnsos, 26° ‘pana Be 3 ers de 91 ar i patut prevent ruperea rock In alu. din 8.3, Verificarea stobilitatii toluzurilor in roci stincoase cvasiomogene cu ojutorul diagramelor Pentru verificarea stabilitatii taluzurior mut exist& metode universal valabiie care si reflecte complexitatea conditiilor 5 fre afla un vale? afectat de excavatiile realizate in acesta, Pent roci evasiomo~ Jone, 0 metoda verificata timp Tndelungat prin ‘observatii in natura asu- ara comportirit taluzurilor apartine Tul G- Te ‘Fisenko de la institutul QNIMI din Leningrad (Bancild 1. $2, 1983) ‘Mrebuie mentionat c& rocile asa-zis omogene sint realitate cva~ siomogene, prezentind zone de alterare sau cu fisuratie mai mult sait sor palin intensd, repartizate neuniform In mast Caracteristica princi ald a masivukul considerat omogen 0 constitute ipsa stratificatiel. In Preval, rocile eruptive si metamorfice cu diverie intensitaji de alterare Sirguratie, precum si masivele de calcare, dolomite, crete nestratificate 3 fisrat ie sedimentare sint incadrate in rocile cvaslomegett TRocile sedimentare in zonele puternic cutate 4 fisurste, unde nu se poate stabili o suprafaté de alunecare, pot fi ‘asimilate, de asemenca, c& roci evasiomogene. craecrgoel stratificate exist metode specifice de determinare & stabilitayii taluzurilor. Metoda Fisenko a fost elaboraté pentru excavatit minler® la zi de mare adineime, de ordinul zecilor si sutelor de metr In cadrul acestei raede, pentra simplificarea operatiilor de calcul, Fisenko a elaborat doua grafice de baz si anume ~Erfprafieul de dimensionare @ geometriei unui taluz cu panté unicd (fig. 8.95 20% aficul pentra determinarea pantei medii a unui taluz conve’ (fig. 8.10), 25,‘oquosta “1D edap) i wosetanep MahUad 2620 “OTS FS sxoauoo zn} youn wasecas7ezto pon NT NTD HORE TRERERRRZT TRUER SK ONSET EO sg a cease peree geometriei unui taluz cu pant unied (dupa G.'L Fisenio, 1960). or soe =H aoe 12d Py 5 Fig. 8. Grafic de dimensionare a ww 20° 30" f 2 8 7 % 2% m 2 2 n Ey * 8 ” * 5 a 2 " rc 9 8 1 ‘ 5 4 3 2 1 oPentru taluzuri convexe in zona H”<10 (fig. 8.11). Pentru a se folosi graficele lui Fisenko este necesar s& se caloul Inatyimea maxima a talurului vertical tna a taluzululvertieal (naltimea cri) eliza in roca data, In care seop se uiizeard formulas.) °*® © Poste Hyg 22 + ta(25°+ 2) F 2 "u indltime mai mica, graficul a fost detaliat in care: Cm este coeziunea in masiv a rocii; @ — unghiul de frecare inte. loard al rocils 7 — greutalenvolumic Incercar su foldoind fab 270. “TON ‘oate determinate prin 9 * Fs [o-5| TPs 8 6 8 9 et Fig, 811, Gratie pentcw det fu determinares faclindrit_unui_talu G'L. Fiseako. Dotalioren nel Yio Conve ura Cu ajutorul valorii inal w ofa Itimil critice Hy se calculeaz& inalyimea redusa eae Intrueit in practica proiectarii taluzurilor de deblew Ia c&i de comu- svi wore te EG ae eg aah Folosirea graficelor lui Fisenko inal 28 se poate 1 fac& cu orizontala pentru a In cazul versantilor, neavind o platforma sau berma laté care si Gelimniteze indlfimea teluzului, sint necesare citeva incereliri pentru a gage la 0 corespondent® inire inaltimea data a taluzului si panta aces- aire entru a reduce numarul incercérilor se proiecteazd profilul talu- tis Convex sau in trepte, in functie de categoria rocil utilizind tabe- yaead sl 86. Etapele de proicctare au urmAtoarea succesiune: 3} Se realizeaed sabloane Ja scara corespunzitoare profilelor trans- versie utflizind valorile orientative ale pantelor taluzurilor de debleu In functie de categoria roci (v. fig. 8.1 si 8.9) 1D) ia citeva profile caracteristice din punctul de vedere al configu- ratiel/terenulul #1 al categoriei de roci cu ajutorul sablonului se deter~ mind inaltimea taluzului H. 4)'Se determina indljimea maxima a taluzului, vertical Gndlfimea critica) pentru categoria de roca dati cu ajutorul relatiel: 29 oo Hy=* tear s) fn care Cy si @ sint coeziunea aparenti in masiv si unghiul de frecare Interioard”al rocii, In cazul cind lipsesc date de teren se vor adopta valo- rile minime din tabelul 2.16. ‘€) Se determina indltimea conventional H” H H ©) Cu ajutorul graficului lui Fisenko, in functie de H” si @ se deter- mina L’ care reprezinlé proiectia pe orizontald a taluzului avind tnalti- mea H’, Se calculeazi tga= a si se compara unghiul obfinut cu unghiul orlentativ determinat eu gablo- Ful In caz c unghiul obfinut diferé cu mai mult de 2—3° fata de cel al sablonulul, se corecteaza pantele gablonului urmarind ca panta trep- fei mediane 'sA fie egalé cu panta medie general a taluzului reaul- tat din grafic. 4) Cu sablonul astfel corectat se Iucreazi in toate profilele in care tipul de roca este acelasi. 8.4. Verificarea stabilitatii profilului proiectat prin determinarea suprafetei posi de alunecare a, Metoda Fisenko. In cazurile in care este necesara efectuarea calcu Ielor de stabilitate, determinarea dimensiunilor prismului de alunecare se poate efectua cu metoda grafo-analiticd propusa de G. L. Fisenko 29(Bincilt 1. $2, 1981). Potsivt acestel metode, conturul suprafeyel de slunecare a uri tal alata ein rool cuesiomogene se delecnicg atte so deseneuxi In scard elementele geometrice ale tal (fig. 8.12, a); : 2 ee ~ din punctul Mf stuat Ia Intersetiataluzulul eu berma inferionr, se traseaga’'o reap MC ce formenrd cu line talumulut saghral — se calculeaeé inltimea criicd (adincimea de fisurare) AB cu relatia cunoscuta: : ef ee He Here — prin punctul B se traseazd o paraleli la berma superioara a talu- mulut si 0 dreapta BC jinclinat&’ fafa de orizontala cu unghiul om45°4 ~ inte-un punt aritrar D, sttuet pe orizon rasear dreapta DC tnelinaté fata de orizanfala tot cuun woght es ee pe, prelungizea dreptei DC se ia doud lungimi arbitrare CL La sidin punctele L si se due doud paratele I dreapta BGs — pe dreapia ME se iau, de asemenea, dout lungimt avind acceasi mirime si enume: MP=PN=a, iar din punctele se due dous para lele Ia linia taluzului; n P si N'se due doud p: % b Fig. 8.12. Scheme de trasare a suprafetei de alunecare: @ — dupa Fisenko; b — procedeu simplificat. . 7 cele dowd perechi de paralele se vor intersecta in punctele E si Fr prin caro se trascard dreapta FE care intersecteaad In O'dreapta MR; = iin punctul O se duce 0 paraleld la dreapta TD pind intersec- teazd orizonfala BD tm punctil V; pe 10 Be tee — verticala ridicaté din punetul V, 4 Jétimea prizmulul potential de alunecare AR, iar perpendicularele ‘din punctul M la dreapta MK 30 Fy si din punctul V la dreapta OV dau Ja intersectia lor centrul cercului je alunecare. de ameptine astfel suprafata de akunecare MUVR. re a suprafe(ei de alunecare. Proce , Procede sme ge in uncle, fil privind metoda Fisenko si deu simplifiest porneste de la unele observa amume: agra anumite pante_ sl tslzior, gale unghioal @ sora ceeeeetakingeeuninducse trasarea cerculul; OM ee ee ea itul de cerc are o sfigeata mica; emule Ingrenin oaree pe er eS ee pak a spoon tut di le nova ow alu lomo eu simplificat (fig 8.12 0); ae cedeu simplifies UE silimea prismult de alunecare eu formula insti tului VNIMI din Leningrad: aaHVidga tag 0G cg eFcig o)—2 ete | jar « este unghiul taluzulut cu orizontala; valorile feo in care: O=45°+ 5 Jui a se pot lua fara a face calculul din graficul fig. 8.18. ye BR 813, Varia. stunt prismutol ne de alunecare. 0 OF Os 06 OH 10 2 Te 16 18 0 sea Ko sarc ene npc ep 8 wl a ee :— se calculeaz& inaltimea critica (adincimea de fisurare) AB=RV cu relafia cunoscuta: 2m. tofasey ©); Ar te(19°+ 2) — pe desenul la scaré al clementelor geometrice ale taluzului se traseazd marimile a si Hyg prin segmentele de dreapta AR si RV; — se traseaz segmentele AB—RV si BV; — din punetele B si V se traseazé BU si VU care fac ct orizontala unghiul o=45°4 H — in puncte tascad deapta MK care face ung ¢= - 2 cu tatu — se iau in considerare urmatoarcle relafii dintr-un cere: he tp tebe cose eos fara cosp; ha cos observindu-se c& pentru cazul curent eind 8 <: si se poate considera hf; = in baza acestei relatii se face urmitoarea constructie: se trascaza coarda MU si din mijlocul acesteia P se ridie& a perpendiculard ce intor- secteazi dreapta MK in punctul O; segmentul PO se imparte in doud parti egale PN=NO; — se traseaza suprafata de alunecare poligonalé MNUVR care este foarte apropiaté de suprafaja MUVR determinata prin metoda Fisenko, Pentru calculul stabilitatii, prizmul de alunecare se imparte in fisit efectuindu-se calculul obignuit la alunecare pe o suprafata cunoscuta valoarea cos B=0,9... 1,0 ¢, Metoda Barron. O metoda simpli de determinare a suprafefei de alunecare, in legaturd cu determinarca lungimii ancorajelor pentru con- solidarea ‘taluzurilor, a fost elaborata de K. Barron, D. F. Coates si M. Gyenge, specialisti a Centrul Canadian de Cercetiri Miniere din Otawa, find insotita de un studiu de economicitate (Hobst, 1981). Autorii pleacd de Ja faptul c& in cazul unei retele dense si complicate de suprafete de discontinuitate naturale din masivul stincos este extrem de dificil de Prevazut suprafata probabil de alunecare, in afaré de cazul cind exist zone sau suprafete speciale de faliere. In’aceasté metoda se fixeazd un plan ipotetic de alunecare ce intersecteaza taluzul la bazi sub 0 anumita inclinare (fig. 8.14), Unghiul su 8 cu orizontala se poate determina cu ajutorul graficului din fig. 8.14 pe baza inclindrii necesare a taluzului, a, si a coeficientului de frecare f=tg ® (probabil sau rezultat din incercéri) be suprafetele fisurilor existente in roc. De obicei, coeziunea C nu are © valoare constanté pe suprafetele de discontinuitate din zona superficiala instabila a masivului de roca si ea nu este luata in considerare pe supra- fata de alunecare, pentru motivul une asigurdri mai mari. Partea talu- 32 alunecare cu panté B este ralui de deasupra acestul plan presups te dietdodesubt este totdeauna wenintata de prabusire, in timp ce partea in sigurana. Bae os pan center 2 ete soe ssuaus open eeenew pa tru, ine, 424, eominges ntl 2 lt day" eect ore. Fa de tocar Genet, 190), (7 —volumul zonel Instabile a tatu a 7 de latime unitard). 8.5, Particularitati in roci stratificate Roxilestratfiate an o direstie prvilegiatd a suprafetlor de dscon- io i a dy gol pete in acolo! timp 4 alte dsc Uinuitae (JO) sul sas Cegpaturh, dae prin masive nu se poate trasa te plan consttuit fn intregine din acstea, Fig, 8.5, Talus ta root stra- 7 tificate, or, vol. 8 a 3 — Astauraren stablstt terasamentelor,In cazul cind 8 20% Jn cazul pantei taluzului 1:2,5, dupa cum se poate observa din dia- grama, pentr 612. .. 15° i C20 kPa se poate realiza un taluz stabil {i pentru piminturile care au 15> 20%. ‘De altfel, practica project2rii a pus in eviden{a faptul c& in terenuri slabe nti se pot realiza taluzuri stabile ca panta 1:1,5 la inaltimi mai Stari de 6,0~7,0 m, ceea ce corespunde cu datele de calcul anterioare. In ‘oul debleolor mai adinel de 6,0—7,0 m de regulé s-au prevaizut ziduri fe sprijin. Au fost insd situafii cind chiar in deblee mai pufin adinci de fumai 20--3,0m taluzurile si-au plerdut stabilitatea, cum a fost cazul Ta modernizarea recent a drumului national 73 C Schifu Golesi — Curtea de Arges. Pierderea stabilititii a avut loc dupa perioade de ploi sau de fopire.a zapezii si in asomenea situafii s-au executat ziduri de sprijin de inaljime redusa, "ia concluzie, trebuie subliniat faptul c& asigurarea stabilitatii taluzu- tilor de debleu este 0 problema delicatd. Pentru o elt mai buna rezolvare @ acesteia sint necesare clemente de calcul privind caracteristicile fizi- comecanice ale pimintului si nivelul posibil al apelor subterane. Tn cele mai multe cazuri de proiectare se dispune de date insulfi- ciente, In accasta situatie caloulul trebuie efectuat in eforturi totale, iar pentru caracteristicile pimintului @ si C pot fi adoptate valorile orien- fative din tabelul 2.32. Jn cazul debleclor adinci este necesar a se folosi metode de analiza numericd la proiectare pentru stabilirea parametrilor seetinmnti. Un exem- plu semnificaliv in acest sens este ilustrat de fig. 3.42.10. Proiectarea rambleelor 10.1. Analiza conlucrarii dintre rambleu si teren Este cunoscut faptul c& metodele actuale de calcul al stabili rasamentelor nu sint satisfacdtoare pentru ci nu exprima fenomenele reale ce se produc In teren. Din aceast& cauzi masurile preconizate pen- tru asigurarea stabilitafii pot s& nu fie cele mai corespunzatoare. Toate cercetirile arati ca principala deficient a actualelor metode de calcul al stabilitatii terasamentelor consta in ipoteza ci alunecarea se produce in acelasi timp in lungul intregii suprafete de alunecare gi cd rezistenta pamintulwi in momentul ruperii este aceeasi in lungul acestei suprafete. Observatitle arata insa ca alunecarea se produce treptat. In paminturi omogene, alunecarea Incepe in apropiere de piciorul taluzului, in pune tele ‘cu eforturi unitare tangentiale relativ mari, unde raportul dintre acestea si eforturile unitare normale atinge valori critice. Incereari experimentale a scar& naturala privind modul de rupere @ unui rambleu araté cd pe mdsurd ce crese eforturile unitare tangen- tiale in terenul de bazd prin indlfarea rambleului, se deplaseaza lateral Piciorul taluzului si se umfl4 terenul de bazi in’fata taluzului. Astfel, la rambleul experimental construit in Franfa pe traseul autostrazit A$ intre Orange §i Narbenne, cu citeva ore inainte de rupere, piciorul ta luzului s-a deplasat cu 50cm fata de pozitia initial, iar terenul de baz& s-a umflat in fata rambleului atingind circa 1,5m faté de cota inifiala Pe baza misuratorilor efectuate cu Inclinometrul E. de Beer (1961) con stati, de asemenea, faptul cé deformatille incep a piciorul taluzului. Miisuratori facute pe baraje de pimint de F, Westenberg (1967) si W. Walker (1984) pun, de asemenea, In evidenta deplasari laterale ale punctelor de pe taluz ‘care au cele mai mari valori la piciorul acestuia si ccle mai mici in dreptul coronamentului, Deplasari ale piciorului ta- luzului de ramblew pot fi observate in numeroase cazuri, fiind puse in evidenta de deplasarea capetelor podetelor si de marirea distantei dintre inelele podetclor tubulare, insuficient fundate. Distanfa dintre inele este mai mare spre capatul din aval si se micsoreazi spre amonte. Apa care se infiltreazd in aceasta situatie prin rosturile deschise conduce la sca derea rezistenfei terenului de baz si la accelerarea alunecirii rambleu- lui. Numeroase cazuri de cedare a rambleclor de drumuri arata ca, ina “4 inte cu mult de alunecare, apar in platforma fisuri care se Inchid in Inte Ge gin dreptul carora platforma mu are denivelas, Datorith defor- {hafilor plastice care au loc tn terenul de baz si care conduc 1a depla- mata in exterior a piciorului rambleului, aceste fisuri progreseazA $i sarcrumité marime a lor ca si a suprafetei de altunecare din zona de ce- Gare plastica se produce bruse alunecarea, Deformatiile plastice In tere- oat ab bazd apar cind rezistenta pamintului este intrecuta in unele puncte de eforturile unitare tangentiale care se deavotta datorita actiunil ram Boul. In aceasta situate se produc altunecari locale Sntr-o anumita zon Bin teren, Iegaturile inifiale intre particulele pamintului se distrug si In~ Girearea care revenea la inceput acestei zone de teren se transmite par- ial la zoncle vecine, deocamdata stabile, producind 0 supraincdrcare @ acestora. . : ‘Se continu& astfel mai departe ruperea legaturilor dintre particule, care se rispindeste pe © zond considerebilé ia Tungul patil inferloase Gitoarel suprafete de alunecare care in partea superioard va trece pri satin ee a ese a ea pa ee pilé a terenului in lungul parfii mediane a viitoarei suprafefe de alu- hnecare nu mai este capabilé sA suporte incdrcarea apAruté In urma re- Aistribuirii, se produce ruperea casanté. Astfel, procesul de alunecare se compune din faza curgerit ples tee lent, care in funetie de mh Timea solicitarii poate tine 0 perioada de timp mai lung sau IM mai scurtd, si din faza de ceda~ NUMAN re casanta cind se produce bruse ‘ HN alunecarea. ‘Rezulta din cele mentiona- te of procesul de alunecare in- cepe cu deformatitie plastice in terenul de baza, care isi au or I | ne A Militia sem 1 i ginea in raporful dintre rezis- ACT tena pamintului la tAlere si ‘mdrimea eforturilor unitare tan- gentiale, (© ilustrare sugestiva. a acestui mod de rupere o oferd masuratorile efectuate eu Incli- hometre si pe reperi topografici de suprafati la un rambleu ex- perimental executat in Franja a Sallédes, pe un versant cu panta transversalé redust (Car- Hier, 1981), In fig. 10.1 se araté vee Geformatilie ‘masurate in tere- Fig, 10, Rambleu experimental 1a Sal- nul de baz sla suprafata aces- Ydaes Prana (Carle, 1200 fula pe. mésura’_construivit “ . Geformatii ce duc la aparitia unui plan de forfecare 1a contactul dintre Stratul argilos deluvial si cel marnos. Cresterea inaltimii rambleului la 45 Te Hui Wt il Nz) MM te4,8m conduce la extinderea acestui plan de cedare printr-o deformatie Jenta in cursul céreia rezistenfa la forfecare a terenului in dreptul aces tui plan scade de la rezistenja de virf pina la valoarea sa reziduald, Cind inaltimea rambleului a atins 5,4m s-a produs bruse ruperea prin cedare casanti a extremitatilor suprafefei de alunecare formate. La asemenea aluneciri se observa c& probele de argila luate din zona ru- peri casante au microstructura omogena fara o orientare vizibila a parti~ culelor intr-o anumita direetie. Probele luate din zona de curgore plastica Preainta particule orientate pe directia alunecdrii, Interesant 1a aceasté experimentare este si faptul c& inainte de efectuarea incercarii s-a cal- culat indltimea critica a rambleului la care se produce ruperea H., uti- lizind mai multe metode (tabelul 10.1) Tabelut 10.21 Vatori previzionale calculate ale inditimii critice a rambleulul de la Sailédes (experimentul H.=5,80 m) (Cartier, 1981) Taaljimea Rupturd ecirculara iC, Ruptord elrculars ‘ipa decaicul | Origines caracterstictor Aparat cu palete ard, 29 160 Eforturl totale’ | Anarat cu palete (ezidual) 36 90 ‘Triaxial 6 80 Triaxial (virf) 7 Bforturl efective Casett (rezidual (waloare medie) Datele sint interesante prin evidentierea diferentei_apreciabile tn- tre rezultatele objinute cu ipotezele ruperii dupa suprafete circulare $1 necirculare. In acest sens se subliniazé faptul c& metoda perturbafiilor (Raulin 5.2, 1971), care se utilizeazd astizi curent in Frania, are avan- tajul c nu face 0 ipotez asupra formei suprafetei de rupere, ca in me- toda Bishop, cea ce asigura o continuitate interesanta intre calculele cu rupturé circulara si necirculara, Datele comparative din tabel marcheaza totodatd faptul cl aparatul cu palete furnizeaza caracteristic! care duc la diferente apreciablle fata de Incercarile efectuate in aparat triaxial sau cu casete, care se pare cd sint mai bine calate pe metodele actuale de calcul. Datele obfinute 1a Sallédes confirma inck o daté faptul cd procesul de alunecare incepe cu deformatiile de curgere plastica in terenul de 46 bazi, fsi au originea in raportul dintre rezistenfa pamintului Ja t&- , care isi au originea oe eens semen Se ees ee ercul lui Mohr ca efortul unitar tangent alee Pe sri Gene ot ate ran spac rice (Osterberg, 1957, Giroud, 1968). Se ne =I Tecra dea “Ga of Py Zs Rezitena pe Remen tng Dine cezeert pensn 2 oS yn" Plt min f yard redus ce observa din ste necesar a se ieee 2 LA (rezistenta pe termen lung) si : aderea acesteia (fig. 10.2). ger Tress eutgeman Oe Seburate 9, ss Ppa eortoer untare tagetate Fig. 102, Schema de verificare a stabiiitatii terenulul de sub un rambteu. Criteriul stabilitatil devine astfel: : im punetl fy) — reratenta pe este coeticientul de stabilitate im punctl revise Tinta It igre fm punctl Sa — efor unit tangential masin In'punctul 4) Ke coeficient de sigurantd, care tne sea eeBtentel th timpi sim — sezistenta pe termen lung. "Se determina coeficientul de stabilitate tn diverse puncte. Se tra- seazi izoliniile coeficientului de stabilitate care pune in evidenjf zonele periculoase. Studiul efectuat pe un mare numar de cazuri a pus in evidenta in- fluenja diferifilor factori asupra mérimii eforturilor unitare tangentiale in terenul de baz al rambleelor, ceea ce permite o dimensionare judi- cioasa a acestora. 10.2, Proiectarea rambleelor situate Pe terenuri orizontale Asigurarea stabilitatii rambleelor necesita examinarea atit a corpu- lui rambleclor, cit si a terenului de baz, Pentru corpul rambleclor exista de multi ani prescriptii de proiectare ce stabilese pantele taluzurilor in funcfie de inalfimea rambleului, precum gi gradele de compactare ce tre~ buie ‘realizate la executie. Potrivit STAS 2914-84 in cazul cind terenul de fundare are capacitatea portant corespunzAtoare, taluzurile ramblee- Jor vor avea inclinarea de 1:1,5 pind la inaltimea maxima pe vertical de 6m pentru argile prafoase Sau nisipoase, de 7m pentru nisipuri ar- giloase sau praf argilos, de 8m pentru nisipuri si de 10m pentru pic~ triguri si balasturi. Tn cazul rambleolor cu inalfimi mai mari decit aces tea, dar pind la 120m, partea de la bazd care le depaseste va avea in clinarea de 1 : 2. Practica indelungata a folosirii acestor prescripii a ard- tat cl ele asiguré 0 dimensionare judicioasé a rambleelor. In cazul tnal- fimilor ce depasesc 12,0m este necesari dimensionarea rambleelor pe baza calculelor cu un coeficient de stabilitate de 1,3—1,5. Pentru calcul este suficient folosirea metodelor bazate pe suprafete de rupere circu- Jar-cilindrice. Trebuie {ns avut in vedere 4 pamintul din rambleu este remaniat i nu pot fi luate in considerare valorile caracteristicilor meca- nice ale pémintului din groapa de imprumut sau debleul din care a fost excavat, determinate pe probe netulburate, care includ si coeziunea struc- turalé, care se pierde la spare, asternere si cilindrare. Analiza a numeroase cazuti de pierdere a stabilitatii rambleelor efec- tuati in ultimii ani a pus fn evidenfd faptul c& in marea majoritate a cazurilor aceasta s-a produs datorita’ cedarii terenului de bazd al ram- bleelor. Datorité acestui fapt, la ultima revizuire a STAS 2914, in anul 1984 s-au introdus condifii privind indlfimea rambleelor agezate pe terenuri de fundare cu capacitate portanta redusd. Astfel, in asemenea cazuri, taluzurile rambleelor vor avea inclinarea de 1 :1,5 pind la inaltimile maxime hmar pe verticalé date in tabelul 10.2 fin funcjie de caracteristictie mecanice ale terenului de fundare. La ramblee mai inalte decit cele ardtate in tabelul 10,2, inelinarea taluzurilor se va determina pe baza unui caleul de stabilitate cu un coefi- cient de stabilitate de 1,3—1, 48 ‘Tabelut 102 nea masta ramblealut aserat pe teren boos ‘slab orizontal ae Poe =p el)" "l= 41" noe 2 J Saal E “Fa a] af 8 ay “ea q ay al ay s 4 a zl sal al 4 3 g cele A 7 E El Sts a 2 ¥ a es —_) 337} “eg 4 4 5 3 Ste q a g x 8 til rizontalé @ in- fortuch unitare tangentiale din, componenta orients Fig, 109. Pet Gate’ de vamblew G0 kNimé pentru 7=18 RN 2) sit cerasamentelae, fol TL 49 40 Astguranen stati terasamentelor,Pentru ramble situate pe terenuri orizontale, analiza distributiei cforturilor fn terenul de baza pune in evident elemente semnificative Goosebit de utile proiectarii privind stabilirea inaljimii si formei ram= Dleului in functie de caracteristicile mecanice ale terenului de bazd. Cal. cule efectuate in acest sens au luat in considerare atit incircarea vertic cal pe care rambleul o transmite la teren, cum se face in mod obignuit, cit sf Incdrcarea tangenfiald pe talp’ (Marinescu, 1972), ‘a. Distributia eforturilor unitare in adincime intr-un media liniar geformabil. Din diagramele de distributie a eforturilor unitare tangentiale in adincime se constaté urmatoarele Componenta tangential a inciresrii pe talpa din greutatea rambleu- lui are un efect local, eforturile unitare t,, sub aceasta inc&reare {lind maxime imediat sub rambleu si practic negiijabile la adincimea de 5,0-— 60m. Eforturile tangentiale pe talpa rambleului au insa o importanta deosebitd in solicitarea terenului imediat sub rambleu, ponderen lor fa cfortul tangential total t,, datorat atit incdrcarilor verticale, eft $i celor orizontale reprezentind circa 2/3 la adincimea de 0,5m i ‘circa’ 1/3 la adineimea de 1,5 m (fig. 10.3). Efortul unitar tangential ty, din componenta verticala este neglijabil Sub talpa rambleului, creste repede pind la adincimea de 8-9 m endo atinge valorile maxime, sc&zind apoi lent in adincime (fig. 10.4). Bfors tul unitar tangential maxim tee din incdrciri orizontale si verticale atinge valoarea maxima la adincimi de 7—8 m. Liniile de egal efort uni. tar tangential araté o distributie cuprinzind zone oarecum concentrice, rut valori maxime tn partea centiald (Vig. 10.9). In ceea ce priveste efor turile unitare principale o si 0s, se constata c& ele sint maxime sub talpa rambleului si au valori ce scad'de la ax spre piciorul rambleulul, b, Influenta inaljimii rambleului. Se con: nalitate intre raportul inaltimilor ra tare Tye Sat Tey Corespunzator Intr-un punct caracteristie situat in adincimea de 0,5m (fig. 10.6) fata de valoarea lul tag, pentru Inaltimes de 201m, se inregistreaz’ urmatoarele eresteri penthtr celelalte inaitiee: cu: 140% 1a 4,0 m; 160% la 6,0.m; 180% la 8,0m: 190%, la 10,0 m, Pen tru acelasi punet, la dublarea indlfimii’ rambleului de la 2,0" 1a 4,0 cfortul unitar tmer ereste cu 40%, in timp ce la dublarea inaltimii de It 4,0 m la 8,0 m tmer creste cu 30%, stati c nu exista proportio- imbleelor si raportul eforturilor uni- dreptul piciorului taluzului la ¢. Influenta tifimii platformei rambleutui, Vai intre 9,0 si 27,0m nu influenteazd practic mart maxime_tangentiale. int neglijabile (fig. 1 lor de distributie a Eforturile unitare tar rabil pe masurd ce 14 riatia lajimii platiormel imea eforturilor unitare Diferentele dintre valorile ordonatelor de 120% 0.6, b). Valorile maxime ale ordonatelor diagrame- eforturilor sint concentrate in cuprinsul taluzului, ingentiale maxime in axa rambleului scad conside- ijimea platformei creste. d. Influenfa pantei taluzului rambleuh cu valori de 1:1,5; 50 La taluzuri cu panté unica 1:2 si 1:3 se constata o diminuare apreciabilé a TF . aml est maxim din tneleea- Fig 108, Blot gral eon ames ort unitar tangential din eomponenta ve 1 ene ar date de ramblew C0 N/m" pent eit am)19} 8 - =e 4 ue 7 se ote oly ales pce thes gan € vats poe an f an ‘o a Fig. 106, Variatia eforturilor unitare fn teren orizontal, 52 Jui tper cind panta taluzului este mai putin asprd. Astfcl, pentru punc- ful stuat in dreptul piciorului rambleului la 2=0,5 m (fig. 10.6, ¢) Tmax are urmatoarele valor — pentru 1:15, tmar=11,24KPa (100%); — pentru 1:2, Sua 9,24 kPa ( 82%); — pentru 1:3, tas 6,94 KPa ( 62%), Jntrucit fns& panta unicd a taluaului cu valori de 1:3 gi 1:2 con- duce la marirea considerabila a amprizel gi in special a volumulul de te- fasamente, s-att analizat si citeva cazuri de profil transversal avind ta- juzul din doud pante. Pentru acelasi punct examinat, situat, in dreptul piciorului taluzului (fig. 10.6, e), se constati o diminuare a lui tmer in- Fieata in continuare, in comparafie cu cazul etalon al rambleului cu ta- Juzuri de 1 :1,5 si anume: — pentru 1:1,5, — pentru 1: 1,541 = pentru 1:15-1:25, 9,32 kPa ( 83) = pentru 1 4 7,43 kPa ( 66%). Din comparatia acestor cifre se constata efectul favorabil pe care il are racordarea cu terenul de baz’, realizaté pe un metru din inltimea fambloului. Rezulta ci prevederea constructiva a unei racordari curbe fn aceasta zon’, cuprinsa in unele norme straine, este justificata pentru reducerea solicitarilor in terenull de baz’. ‘Se constatd, de asemenea, cA tax pentru cazul cind pe primi doi metri din indltime se realizeazi un faluz de 1:3, este apropiat de cazul Tambleului ct taluz cu pants uuick de 1:9 tnsi arc avantajul e& voluc mul de terasamente si ampriza sint mult mai reduse (tabelul 10.3). In acest caz insd, valorile maxime ale eforturilor unitare sint mai mari in zona sitwata In dreptul platformel rambleului, 11,24 kPa (1007); 960 kPa ( 85%); ‘Tabelut 10.3 Date comparative privind influenja formei taluzului ‘asupra volumulul si amprizel terasamentelor ‘pe Xm lungime Panta taluzatay | volume terasamente__|_Ampriza_ vim | we mt a Din cifrele tabelului 10.3 rezultA c& in terenuri slabe reducerea efor- turilor unitare tpe Se poate realiza in condifii economice avantajoase prin evazarea taluzului la partea inferioard. Cu cit panta taluzului este mai redusi in partea inferioard, cu atit reducerea Tui mer este mai ac- centuata. e. Influen{a contrabanchetelor. Analizindu-se efectul contrabanchete- lor cu Litime de 2,5 si 5,0m si aceeasi inaltime de 2,0 m (h/3) ca a pe- 53.nelor adiugate rambleelor, ta caz CA Sub acestea par se micsoreacd sy tal de ridieate IX"pletorul talecal rin aceasta masurd constr Walosrea ridicalé a’ Til Sage \departeaz& de piciorul rambleului pro” Sma KPa] 2205 Fee Trex (RP) s05m Fein? rturilor unitare tangentale tn teren — Variajla tnaitimit rambleulul; 6 — variatia formel taluzulu, 54 priu-zis, dar se regaseste intr-o oarecare masura miesorat& 1a pieforul faluzului contrabanchetel Fata de profilul transversal cu taluzul de 1:4,5, eforturile unitare maxime tangentiale in cazul contrabanchetelor reprezinti pentru. pune- ful de referinta (fig. 10.6): — taluz 1:15, 1124 daNJem® (100%); = contrabanchetd de 2,5 m, 1928 daNfem? ( 83%): = contrabancheti de 5,0 m, Tmar=0,804 daN/em? ( 72%). £, Starea de solicitare in terenul de bazi exprimata prin coefieientul de stabilitate. Cunoscind distributia eforturilor unitare in teren precum si caracteristicile de rezistenta ale acestuia se poate calcula valoarea coefi- cientului de stabilitate intr-o retea de puncte. Conditia de stabilitate este asigurata la valori supraunitare ale acestuia, TIn zona ce cuprinde valo~ rile subunitare ale coeficientului de stabilitate fortele active intrec capa- citatea de rezistenté a pamintului, situatie care nu poate fi acceptata. In acest caz este necesar s& se reduc forfele active prin redimensionarea rambleului, modificind inaltimea, daca este posibil, panta si forma talu- ului sau, eventual, si se actioneze asupra caracteristicilor mecanice ale terenului de baz prin consolidare sau inlocuire, ceea ce este mai dificil. Pentru conturarea zonelor cu mirimi diferite ale coeficientului de stabilitate, precum si pentru stabilirea zonelor periculoase in care va- Toarea acestuia este subunitard s-au efectuat calcule pentru clteva cazuri reprezentative. Pentru ramble cu indlfimea de 6m si cu profile transversale dife- , situate pe terentiri orizontale, se constati ch la valori ale caracto- risticilor mecanice @—10° si C= 20 kN/m’, stabilitatea luerarilor este rea: Vizatd, coeficientul de stabilitate sau gradul de asigurare fiind suprauni tar. Zonele cu valori minime ale acestuia sint marginite de lini de con- tur inchise si sint situate sub rambleu. . In cazul rambleelor cu taluz 1:3, eu taluz cu pant& dublé 1:1,5-+ 1:3 gi cu contrabanchet, exist o Singur zon cu grad de asigurare minim, situat& sub platformé (fig. 10.8 si 10.8). In cazul rambleului cu taluz 1:1,5 se constat& dowd zone cu grade de asigurare minime situate de o parte si de alta a axei sub taluzuri (v. fig. 10.8), Se constat& ci col mai mare grad de asigurare fl prezint& rambleul cu taluzuri 1:3, iar cel mai mie revine rambleului cu taluzuri 1:1,5, diferenta intre acestea fiind de 25%/. In cazul unui teren de baz foarte slab, lipsit total de coeziune si un unghi de frecare interioard mic (D=10°; C0) se constatf c& nu se wsi- gura stabilitatea In nici unul din cazurile analizate, fn fiecare din aces- fea apirind zone cu o extindere considerabila in care gradul de asigurare este subunitar, Cea mai miei valoare a acestuia se intilneste 1a piciorul taluzului, Liniile de contur care marginese zonele periculoase nu se mai in- chid si apar la suprafata terenului. Orientarea zonelor corespunde cu direcfille pe care se constaté ci se produc de regula alunecdrile de ramble, 55Fata de valoarea gradului de asigurare minim care se intilneste ia cazul rambleului cu taluz val cazul rambleulut eu taluz 1:3, valortle celoriate grade reprezint pro- — 95% pentru rambleu cu taluzuri 1 :1,5-+1 = Saif Pentru rambleu eu eontrabanchcter Be eee ea pRB eo ‘ be Geer cote Fig. 108 init de ogal grad do asigu . TRIM dese aad de segurare pnt rambler cx pats fe teren orfaatal, cl earactersic mecanice diferi canal sw ee f us Te 1g a = Fig, 199. Linh de ogal goad a , rad de sslgurare pentru rambiee cu ta- {us cu pants sf eontiabanchata Stuste pe Toren rleontl Din analiza acestor cazuri rezultA ¢& profilul cel mai rational este col cu taluzuri eu dowd pante 1:1,5+1:3 deoarece Ja valori apropiate fle gradului de asigurare, prezint& volume de umpluturé mai mici cu 20ye fata de rambleul cu’ taluzuri 1:3 si cu 14% fata de rambleul cu centeabanchete. Totodala, ampriza este mai micd cu 35% si respectiv {80/ {aja de cazurile mentionate mai inainte. ‘glementele deoscbit de interesante furnizeazd analiza evolutiei 20- nelor periculoase in {unctie de variatia caracteristicilor mecanice ale pa- Ze YetOr CoH Zyg Ne C-DAPA a0 —) aa | So - Fig, 10.0, Influeaja dimiauasii caracteristicllor mecanice ale pAmintu- Tul de Ia baza rambleului: acd — caztri de diminuare a caracteristicilor me ce ale terenulu mintului, efectuaté pentru cazul rambleului cu: fndltimea de 6m, situat Fantoren Grizontal. cu unghiul de frecare interioara constant @10" st Peeniunea variabilé avind valorile 0; 5; 10; 20 kN/m* (fig. 10.10). Tn cazal @—10° si C=20KN/m® gradul de asigurare minim are va~ loares Lif iar zona care cuprinde pimetele cu valor{ minime apropiate (Gab 1,3) ave conturul Inchis si este situat& sub platforma sl sub taluz fig. 16.10, caaul a) Cind cocziunea scade la 10kN/m? aceasta zona limitataé de gradul de asigurare 1,3 s0 extinde mult pin sese la suprafaté. In interlorul ei sear dite zone cu grade de asigurare mai mici, valoarea minim& ajun~ gind 1,12 (fig. 10.10, cazul 0). In acest caz, stabilitatea este inci asi- Burata ‘Dact se micsoreaz valoarea coezitnti la C=6 kN/im* ajung la su- prafaa terenului zonele cu grad de asigurare subunitar (fig. 10.10, Pal) Aceste zone ato intindere apreciabild si aperitie lor provoacd Zlunecacea rambleului. Intrucit atingerea cchilibrulul limita corespunde {aon coeficientului de siguran{a egal cu unitatea, valorlle subunitare Uiferte ale acestuia au semnificatia ordinel de aparifie fn timp a zonelor qe Cedare plastica. Astfel, intii apare zona n-<1, care amorseazA procestl Gc Supere /a‘materialulut’ prin cedare plastica lent. Aparitia acestet ce- stdari modifica distributia de eforturi in teren incit izoliniile urmatoare {x1 plerd Intr-o anumité misuré semnificatia, ele fiind calculate pentra starea de echilibru ce precede pe cea limita, In cazul cind coeziunea este nul’, zona cu grad de asigurare subuni- tar cuprinde intreaga amprizé a rambleului, in fnteriorul ef apérind ome cui velori foarte reduse ale coeficientului ‘de siguranta (fig, 10.10, ca, zul d). Semnificatia acestora este explicata mai tnainte. Analiza efectuata poate sugera dinamica fenomenului de alunecare a rambleului, scofind in evident sugestiv deplasarea spre pictorul tal zului si extinderea zonelor Periculoase cind coeziunea terenulut se re~ duce sub influenfa variatiilor de umiditate si a proceselor reologice. 10.3. Proiectarea rambleelor situate Pe terenuri inclinate Proiectarea corpului rambleelor situate pe terenuri inclinate se face in condifiile ardtate la rambleele situate pe teren orizontal. Este nece- sar In plus prevederea ca masurd constructivi a treptelor de infratire Pentru a evita alunccarea rambleului pe talpa sa. Probleme deosebite. apar cind rambleul se asaz pe un teren slab In pant. In acest eam, por uivit STAS 2914-84, taluzurile rambleclor vor avea inclinarca de 1':15 pind la indltimile maxime her pe verticala date in tabelul 10.4 in func. fie de caracteristicile mecanice ale terenului de fundare si de panta trans versal a acestuia. Tadelut 10.4 Indijimea maxina a rambleulul asezat pe teren stab In pants, in m Unghil de frecare Interioara, © : irecare Interioard a Ee Panta terenului de fundare La ramblee mai inalte dei taluzurilor se va d litate de 1,3—15. Pentru ramblecle situate pe terenuri inclinate prezintA interes pen fru proiectare analiza comparativa a stiri de eforturi din terenul de bazi, sub influenta urmatorilor factori: — variatia inaljimii rambleului pentru un teren cu inclinare data; 58 it cele ardtate in tabelul 10.4 inclinarea letermina pe baz de calcul cu un coeficient de stabi- — variatia pantel terenului natural pentru un ramblew de fnaltime 2a avljia ponte! taluzulul aval ol unui rambleu de iniltime data pe un teren cu 9 panté dats. ina in analiza distribufel eforturior 4: Influenfa iniltimit rambleatal, Din anal to tare tangenfate manite Te adineimea de 0,57 Inti-un tren do baed i pants Ge’ 73 ae constaid o crefiere apceslablld cesta tn functie de indlfime. 7 i tra h=20m, in panctal de Ia adincimea 2=0, corespunsdior picirat talus ert0,o4 ka, in cau cind R10 m, In acelagi punct, tnss=39,67 kPa, adic de circa 4 ori mai mare. ae fia to Pin purctd mentonal presto, comparativ eu tnafanca hex 'm, rmdtcnrle cregirl (fi. 340) 190%; aaa =320%5 00%, He apro- piati de cea LiniarS a lui yer in functie de indlfime, care per- mite interpolarea ‘simpli pentru determinarea unor valori inter- mediare. b. Influenta miririi_pantei teremului de baza. Faja de cazu- rile cu indlfimi si forme va- riate analizate pentru terenul de baza cu panta de 1:5, sa cercetat influenta pe care 0 are ‘supra eforturilor unitare mi- rimea pantei taluzului. In acest sens, s-au calcula eforturile pentru aceeasi inaltime de ram- bleu de 6,0 m situat pe terenuri cu panta’de 1:10; 1:5 si 1:3 (fig: 10.11), Fai de cazul considerat de bez, cu panta de 1:5, efortu- rile tinitare tangentiale’maxime erese in medie eu cirea 30%/s in cazul pantel de 1:3 si scad in medie eu cirea 30% in cazul pantei de 1:10. Se remarca faptul c@, in cazul terenului ori- zontal, Valoarea lui tyar scade la aproape jumatate “(v. fig. “ig, 10.11. Diagramele eforturitor unitare tan~ gentiale pent ‘an ramblew situat pe teren 10.7) ‘nelinat eu diferite pante. 59Fig. 1012. Diagramele efortur forme diferite al lor unitare tangentiale pentru un ra je taluzulu, situat pe deren incinad, Me ¢. Influenta formei rambleului situat pe teren inelinat. Din compara- tia valorilor eforturilor unitare tangentiale maxime in punctul periculos Situat in dreptul piciorului taluzului, se constata urmatoarele (fig. 10.12): “rambleul cu taluzul aval avind panta 1:25 conduce la aparitia unor eforturi tangenfiale maxime in terenul de baz mai mici cu circa 5/4 fata de rambleul cu taluz avind panta de 1 : 1,5. 'Aceast solutie conduce ins la mérirea volumului de terasamente cu 50% $i la marirea amprizei cu 70%, Rambleul cu taluz aval realizat din dou® pante 1:1,5 si 1:2 produce in terenul de baza eforturi tmx mai micl cu circa 20% in comparatie cu rambleul cu taluz avind panta 1:15. ‘In acest caz, volumul de terasamente sporeste cu 10% iar ampriza ccreste cu 2007, In cazul prozentel contrabanchetel timer ereste cu 7%, Vo~ Jumul de terasamente cu 40% gi ampriza cu 35%, Rezultai cA din punc- tul de vedere al solicitarilor tangentiale maxime in terenul de bazd, so- lufia cea mai avantajoasd, din punct de vedere economic, constituic adoptarea a doua pante pentru taluzul aval, ceea ce confer mai multd stebilitate rambleulut. 4, Starea de solicitare in terenul de baz exprimata prin coeficientul de stabilitate. Pentru cazul terenurilor de bazd inclinate, s-a examinat sta bilitatea unui rambleu cu inalfimea de 6 m la marginea platformei, si- tuat pe un teren cu panti 1 :5. Batorita eforturilor tangentiale suplimentare care apar din inclina- rea terenurilor, se constati valori ale gradelor de asigurare mult mat mici in comparatie eu cele determinate pentru terenul orizontal in co- zuri similare (v. fig. 3.41) Datorita solicitarilor date de rambleu, terenul cut caracteristicile me- canice 210° si C—20 kN/me se afl la Timita de stabilitate, Se constatd efectul favorabil al penel suplimentare la taluzul cu doua pante 1:1,5-+1:2 care face ca zona periculoasa si se situeze in fapropierea axci rambleului, precum si efectul mai putin favorabil all con- trabanchetel, la piciorul taluzului cérela apare zona periculoasé. ‘Pe terenuri slabe, rambleele examinate mu se pot executa far’ ma- suri speciale deoarece solicitarile condue la aparijia unor zone intinse ou grade de asigurare subunitare. ‘Aceste zone sint deschise spre suprafaja terenului gi alungite in di- rectia pantei acestiia, avind valorile cele mai mici la picjorul taluzuluiPartea a IV-a Solufii constructive moderne pentru lucrdrile de sustinere. Exemple de lucréri. Metode si exemple de calcul. Domeniu de aplicare Modul de transmitere a impingerll pamintului " pe lucrari de susfinere si consolidare Impingerea de calcul 4 pluintului pe o lucrare, determinaté in pre- alabil in functie de condifille din amplasamentul acesteia, trebuie trans- misi la elementele constructiei de sustinere. Accasté impingere de cal- cul reprozinté cea mai mare valoare dintre impingerea pémintului din ‘iunecare si Impingerea staticd dup’ Coulomb. ‘Tinind seama de tipurile de lucrari folosite in ultimii ani pentru asigurarea stabilitatii versanti- Jor si taluzurilor se pot distinge frei cazuri: lucrari continue avind su- prafata de contact cu terenul egal cu suprafata de transmitere a presiu- Milor ‘de catre teren; lucrari partial continue si lucréri discontinue, la care suprafata de contact a lucrarii este mai mick decit suprafata de transmitere a presiunilor de citre teren. Cazul I, Lucriri continue, ca ziduri de sprijin, pereti mulafi, pereti din coloane joantive sau din palplanse ete. Impingerea pémintulul se trans- nite la lucrare integral pe toata suprafata de contact dintre aceasta si teren deasupra planului de alunecare (fig. 11.1). Cazul Il. Lucriri parfial continue, aledtuite din ranforti si elemente de continuizare. Ranfortii pot fi realizati din barete, coloane sau chesoane, precum gi in sdpaturé mecanizaté cu excavatorul. Elementele de conti. huizare pot fi fisii prefabricate din beton armat si/sau precomprimat pentra plangee sau pentru poduri, bolti din beton armat monolit sau pre- fabricat ete. Tn acest caz, suprafata de contact dintre lucrare si teren este mai mic& decit suprafafa prin care masivul de teren din amonte de Iucrare 62 transmite presiunea in aval (fig. 11.2). O pa tein acest caz la terenul din aval prin goluri nul de transmitere a incarcdrilor. Fig. 111. Suprafata de pretare a npn fen pamintalul, Ia Terk continue: 5 — suprafata de ftuncearts Pe Pris Fig. 12. Suprafata Qe preiuare a Impin- pamintull la fusrani partial cont- hue. (a). Formacea Doli de descareare fn feren in plan ver cal in_dreptul_ ee- mentelor. de | conti- nnulzare () 51 19 plan Srizontal im dreptul anfortilor (0! 5 — suprafata_de Stunecare: p,— Prism de rupere dup Cou- Peomb. irte din presiune se transmi- lle formate de Jucrare in pla~ 63Terenul din aval este astfel numai partial desedircat. Aprecierea cantitativa a efectului de desearcare este o problema di fieil& de interactiune constructie — teren care se poate rezolva prin ipo- teze simplificatoare. Se poate lua astfel in considerare o schema de calcul conventionala potrivit cireia impingerea pamintului se transmite ca presiune, partial pe elemente rigide sub forma de ranforti si partial la paimint (fig. 11.3). In aceasti schema se distinge o zona activa (deformabila) in cuprinsul ae ana) pawl 3 wane Greece se Breese gh Gy = 262 Fig, 113, Schem’ privind deformatia terenului in zona activa do taare ay a unc iucrari ‘de ‘susfincre dictuus ‘ane, ipotetic fied: 4 = ranfort; 2 — teren; 3 — impingerea pamintului p; 4— plan de transmitere a inedrearilor. 7 careia se produce deformarea pimintului similar& unei tasdri ce are ins Joc in plan orizontal. in dreptul ranfortilor se considera c& zona deforma- ila are marimea a. Intre ranforti deformatia pamintului se produce de o parte si de alta a planului de transmitere a ineércdrilor pe o lungime 2a. Aceasté lun- gime 2a are in vedere faptul ci in dreptul planului de transmitere a in- carearilor de la teren Ja Iucrare, in interspatiul dintre ranforti, aceleasi eforturi unitare 6, actioneaz’ atit spre amonte cit si spre aval formind astfel zone egale de manifestare a deformatiilor. In dreptul ranfortilor cforturile unitare 6; produc deformatii in teen numai in amonte, deoa- vece in aval cle sint preluate de ranfort care deseared terenul. Zonele de teren care sufera deformatii sint indicate in fig. 11.3 prin modelul me- canic al unui resort, Eforturile unitare de compresiune in cele dowd zone caracteristice sint: one, ae pat at Facind raportul lor rezulta o, adic& attta timp eft ranfortul nu sufera deplasiri, presiunea pe ranfort este dubla fata de presiunea ce se wansmite la pamint (fig. 114,q). Aceasta este prima situafie limita care trebuie luata in considerare la'dimensionarea lueraeii 64 y 8 deplasirl_ ca etormati 0, ta restate, sanfortal steers restunea care © prea poste a ‘e‘poate determina. Aceste deplasé | Pot tings 0 fig pe ranfort si pe pmint se ge! in romului eu care este enuf practic nu 5 Tuogre €, cind presiuni ie pamint tag, 114.) Cregterea presiuntl os Pe masivul de pami By 282 TES sn aceastésituatie poate race in acess Ovagungeastel aa dou saree, in vedere calcul stabilt avutd So acftunea. propel greutl Stein plan de transi soe an enistents in PAeTatca acstal masiv. nul este asa sa spre aval coca ce conduce Sfrk uae pe teem nee ann, une 4 ec parte an iptecle de calel rebule of tarot prei ntceage tmplnge wan Traintre vanforgi sa depiaset formatia 8 a ranfortilor (fig. 11-4, €). Jorma de bolté oe apare Ba tere, eerie de hucrare se reds Unitar 6; pe renforti. crarea (V. fig. 11.2, 0). urmare a deformatic! te= ‘din aval de lu- tere a incdrcarilor din fribuie la zona care se aflé 1 6 = & Germann 62" 2 2 2 c bye Fo 5 sof ‘ 258 sg gee Fae 2 pee ete se St ierderea stabilit&tii si depla- conduce J Pefruaie Hit care trebule rmasivului de teren din aval de 1u- ra presiunii preluate prin golurile ne famonte catre Iucrare. 2, are Joe deplasarea ya diminuarea treptat& pi Saga impingere ca urmare a faptulyt mpingerea pamintului din zona ne asiguearee stabil terasamentetor) vol na le anlare @ ae rT cresierea efostulat ay rela situatie limiti ce corespunde momen= i i mare decit de- jirime A mai mare, ‘io aceasta situatie Himita, datorité in contact cu 1u-g 3 Jn prima situatie limitd repartizarea presiunii p din impingerea pi- mintului la lucrare si la pémint este functie de raportul dintre supra~ fefele de contact ale acestora potrivit relatiei p(b-+c)—o,b-+0.¢ (fig. 11.5). Pentru a fine seama de raportul 6,=29; este mai comod incaleule si se PRELA (xTEGRAL i 6 f 5 ae Ei ale He HUE = Be 2 ang ae = Ves t to ste! (tee G pe Va Ent pe 5 fu dei 58 : (ae aig tteetcpecuan: i i [2 : Fig. 115. Repartizarea presiunil pe ranfortl s1 pe pamin- ‘tl dintre ranforfi fa prima situatie limita: (¢,=2 63) Hae . eee z Adoua Jpeme de caleul al transmiterti tmpingerit pamtntulut pe © diminueze ipotetic la jumitate suprafata de transmitere a presiunilor la pamintul dintre ranforti. In acest mod, in toate cele trei situafii limita se transmite aceeasi presiune din impingerea pAmintului ins& pe supra- fefe deosebite indicate in fig. 11.6. In situafiile limit’ a doua si a treia Ja verificarea stabilitatii masivului de pamint din aval trebuie s& se rea~ lizeze un coeficient de sigurant de cel putin 1,4. Recapitulativ, etapele de calcul al modului de transmitere a impin- He (oecdt hr Atreia 2'2.B, efectul de umbra inceteaz4 si presiunea se transmite in- tegral la ecran, Rezultatele sint valabile numai pentru nisipuri cores- punzatoare celor din experienfi. Ulterior acestor experiente a aparut o relatie empiricd pentru terenuri coezive, potrivit cireia distanta intre pilofi nu trebuie s& depaseasc’ trei lésimi ‘ale acestora ‘In literatura de specialitate au aparut mai multe metode de deter- minare a distantei intre ranforti izolati. Calcule comparative efectust.2 cu aceste metode conduc la concluzia c& pot fi refinute pentru aplicare ci- teva dintre ele care desi utilizeaz’ modele fizice diferite conduc Ia rezul- tate apropiate, partial verificate experimental. Aceste metode conduc la stabilirea unor forte de rezistent& sau de reactie pe care lucrarile discon- tinue le produc in masa de teren alunecitor si care trebuie Iuate in cal- cul in cadrul analizei stabilitatii ‘Profesorli japonezi T. Ito si ‘T, Matsui (1977) arata c& in analiza sta- bilitajii unui versant consolidat cu ranforti izolati se pot Iua in conside- rare mai multe moduri de calcul si anume: Ipoteza I, Se compara momentul de alunecare si cel de rezistenta produse de masa de teren ABCA din fig. 11.8 in urmatoarele dou’ ca- ’a) pe planul AB de contact cu terenul al ranfortilor dispusi in rind actioneaz& numai o forta de reactie; Fig. 11.8, Schema de calcul al stabilitait unui versant con- solidat cu ranfort! izolat 1 —1usrare de sustinere cu ranforti izolatl; 2 — teren alu- Aceitory 3 — dingrama do revistentS pasivis ¢ — suprafsta 68 b) pe planul AB actioneaza atit forta de reactic, cit sl rezistenta pa- sivi a terenului din aval. Ipoteza II, Se compara momentul de alunecare si col de rezistentt produse de intreaga mas& de teren DBCAD din fig. 11.8 in urmatoarele oud cazuri: a) in punctul A se ia in considerare rezistenta la forfecare a ranfor~ filor aispust in rind; b) in planul AB actioneazA forta de reactie a rindului de ranfort Luarea in considerare a intregii mase de teren in aceasta ipoteza are {tn vedere introducerea in calcule a rezistentei la forfecare a terenulul in Jungul intregii suprafete de aluneeare DAC. Dintre aceste moduri de calcul Ito si Matsui arata & In general se considera ci ipoteza IIb este mai practicé in analiza stabilita{ii versan- filor. ‘Aceast& ipotez de calcul necesita determinarea fortei de reactie R, care este mobilizata de ranfortii izolati plantati in frontul alunecarit, Se are in vedere cA in interactiunea dintre terenul alunecator si ranfortii izolafi acestia trebue dimensionai la forta maxima ce se poate dezvolta in teren in momentul cedarii sale. Pentru calculul acestei forte sint propuse modele fizice diferite. Primul model fizic are in vedere faptul ca in terenul alunecétor care se deplaseazd spre ranfort se poate forma un prism de rupere fn momen- tul in care incdrcarea pe ranfort atinge valoarea rezistentel pasive Ry (ig. 11.9, a) ‘Al doilea model fizic ia in considerare faptul 4 terenul situat de 0 parte gi de alta a ranfortului poate fi dislocat in momentul in care incér- carea pe ranfort atinge valoarea revistentei de refulare laterala Ra (fig. 11.9, b). Acest mod de rupere se poate produce mai ales in situatitle fn care ferenul intre ranforti este partial decapat sau terenul din aval este instabil. Al treilea model fizic de rupere tine seama de posibilitatea cedarii prin dislocarea pimintului in interiorul masivului, {4rd manifestare ex- terioara cind incdrcarea pe ranfort atinge valoarea rezistentei de cedare plastica prin poansonare Rey (fig. 11.9,¢) Al patrulea model fizic de rupere porneste de la fenomenul fizie de formare a unor bol{i de descarcare in teren in spetele Iucrrilor dispuse fn rind si cu distanfe relativ mici intre ele. Cedarea se produce in mo- mentul in care se depigeste rezistenta de rupere plastica a terenului ce formeaz bolta Ry (fig. 11.9, d). Forfa de rezistenf ce se poate dezvolta In teren in dreptul unui ran fort, determinati prin metodele mentionate mai inainte, nu trebuie sk fie depasita de impingerea pamintului ce revine unui ranfort ELSR, unde Leste distanta intre ranforti. Impingerea pamintului care se preia de ranforti se calculeazi luind in considerare interactiunea acestora cu terenul cuprins intre ei, pe baza schemei procesului de calcul din fig. 11.7, 69Metoda I. Mobilizarea rezistenfei pasive a terenului. Intr-o mas de teren alunecitor care intilneste un obstacol, ce poate fi un ranfort, apare o rezisten{a pasiva la contactul cu acesta cu formarea unui prism’ de ru- pore ce se poate desprinde la depisirea rezistentei terenului (fig. 11.10, a). a b Fig. 11.9. Modele fizice ale intéractiunit dintre terenul alunecator sf lucrarile de consolidare discontinue. c d 7 Pentru determinarea rezistenfei pasive care se dezvolt pe o lucrare de consolidare de o lungime limitata J se examineazi volumul de pimint care poate fi mobilizat (fig. 11.10, d), schematizindu-se sub forma sumei volumului unei prisme si a volumulti a dou’ piramide si anume: we e 2 unde: @ este unghiul facut de planul principal de rupere fata de orizon- tal, care poate fi dedus din conditia de minimum a rezistentei pasive a terenulul; 3 — unghiul de dezvoltare in plan a masivului de pimint care se rupe, ce poate fi determinat din aceeasi conditie. Pentru simplificarea problemei se considera c& unghiul @ riming acelasi ca in cazul deformatici plane, iar forta de frecare pe fefele late- rale ale masivului se neglijeazi. Pentru unghiul 8, pe baza studillor efec- (111) Fig. 11.10. Schema de caleul a rezistentei pasive: @ — sectiune prin masa de terea altunecitor; 1— supra- fata de alunecare: 2 — ranforfi; ?— prism de rupere; prism de pamiint desprins la mobilizarea rezistenfel. pasive, ntuate de mai mulfi cercetatori, se considera cd se poate adopta relatia 8 2 tg Latg 0. In aceste conditii, cu uncle simplificdri se ajunge Ia for- ate 8) (ES) a Experiente fcute pe modele aratd cA rezistenta pasiva este in reali- tate mai mare decit cea calculatd cu formula data mai inainte care negli- jeazd frecarea pe suprafejele laterale ale masivului de pamint, precum 5i coeziunea, Pentru stabilirea distanfei intre ranforti L trebuie cunoscut& impin- gerea pimintului din alunecare E pe planul AB. Rezistenta pasiva Rp, ce se poate dezvolta in dreptul unui ranfort, nu trebuie depasita de im- pingerea pimintului ce revine pe un ranfort EL< Ry. Rezulté L< RylE. Metoda II. Mobilizarea forfei critice de refulare lateral a terenului. Folosirea tot mai larga de cAtre LP.T.A.N.A, a ranforfilor la lucrarile de consolidaré a terenurilor alunecdtoare a condus 1a elaborarea unei me- tode de stabilire a distantei intre ranforti prin determinarea incdrcarii critice pe ranfort, pentru a preveni refularea laterala la contactul cu ranforfii a masei de pimint a cdrei stabilizare se urmareste (Marinescu, 1973). Sub actiunea impingerii pamintului £ se poate ca presiunea fron- tal a pimintului pe ranfort sf fie atit de mare incit s& depaseascd pre- sitinea limita de cedare plastica locala si s& ating’ presiunea critica de refulare laterald, care marcheaza pierderea stabilitatit generale i ruperea masivului de pimint intre ranforti (fig. 11.11). In aceasta situatic, dis- Fig, 1.11. Zonele_caracteristice | pentru caleurat forte crtize de refulare laterals fa cazul unui ranfort tanta intre ranforti trebuie micyorat. Problema stabilizarii prin ranfortt a unei ‘mase de pimint care alunecd sub forma unui bloc masiv, astfel incft si nu apard refuliri laterale, s-2 asimilat problemei cunoscute la calculul fundatiilor, de determinare a presiunii critice de refulare late- rala, Iuind in considerare modificirile care apar in valoarea forjelor si la planul de actiune care devine orizontal (fig. 11-12). Se are in vedere cc laturile simburelui central I formeazi unghiul ® cu planul clemen- tului de sustinere, considerat rugos. Zona de cedare radial II este deli- mitaté de o spirala logaritmici, Zonele exterioare I17 opun o rezistenta pasiva de tip Rankine la tendinta de alunecare a zonelor de cedare ra dial IL. 2 Ecuatia de echilibru este: a PH2ep+2t sin ® (12.3) fn care: ¢p este rezistenta opusa la refulare laterala de c&tre coeziune si frecare pe conturul def; t — rezistenta opus la lunecare de c&tre coc ziune 5 frecare pe laturile simburelui central. Fig, 11.2, Schema de calcul a impingerii active. Presiunea limitA medie pe 1 m inaltime de lucrare in functie de fac torii de capacitate portant Ne, Ne si Nr este: Pax Bit(2 Net Nos) BH au unde: (11.5) (ae) 1 New °, (grt e044 60 ao eo Dt Fe eet te O-te ® (11.7) 2); a) ®, este unghiul de frecare interioara rezidual. 73Pe grosimea total a masei de pamint care aluneca forta critic& total’ va fi: Re Pe BY HN, ars) Impingerea pe ranfort nui trebuie si depageascd forta critica total de refulare lateral ELS Rey (11.10) Rezulté urmatoarea relatie pentru distanta intre ranforti: BywN rae (qa) Pentru determinarea graficd a distantei L s-au construit diagrame (fig. 11.13) pentru: 1(% Ny). ir La construirea acestor diagrame s-a considerat B=1 m (ranfort cu latimea de 2 m), @=20 si y=18 EN/m*, Pentru alte valori B st corectia valorilor din diagram se face cu usurint’, (eae Bae AL HES 42 OOM GD 30 Fig. 1119, Diagrama penteu eateulul dstanjel tntre ranfort Metoda III. Mobilizarea forte’ critice de cedare plastis sonare, Presiunea critica pe unitatea de lungime ce produce cedarea plas- ticd prin poansonare a pamintului la contactul cu ranfortul asupra carula aetioneazd se poate calcula cu formula lui V. V. Sokoloski pentra pro- blema de deformatie plan a teoriei plasticitatit (fig. 11-14) Po O(R+2)-49 qn.) —sin 0, unde: gq=Kyyzi Ko: "4 In aceste relafii s-au folosit notatiile: q — presiunea lateral a pi- mintului in stare de repaus; Ky — coeficient de presiune laterala a pa- mintului fn stare de repaus; y — greutatea volumica a pamintului; z — ‘Auineimea la care se aflé punctul considerat; — unghiul de frecare in- terioard al pimintului; C — cocziunea pamintului, wei eseteend i Fig, 11.2, Senema cedarit plastice Locale, Metoda IV. Formarea in teren a unor bolfi de descircare. Metoda de calcul propusi de Tomio Ito si Tamotsu Matsui (1975) porneste de la examinarea modului in care se poate forma efectul de bolt in pimint fntre piloti de stabilizare asezati intr-un singur rind (fig. 11.19). Se ad- mite c& tendinfa de deformare a terenului este insofita de formarea a doua suprafefe de alunecare AEB si A’E’B’. Pamintul ajunge in stare limit& de cedare plastic& numai in cuprinsul zonel AEBB'E’A’ din jurul pilofilor, Asupra planului AA’ actioneazi impingerea activa tn directie orizontald. Stratul de pémint se afla intr-o stare plan de deformatii pe Girectia verticala. | Starea de eforturi din cuprinsul zonet AEBB’E’A’ nu este influentat dé fortele de frecare pe suprafetele AEB si A’E’B’ ale cdror valori se ne~ glijeazé. Pentru zona EBB’E’ scriind ecuatiile de echilibra al fortelor eare actioneaz& pe un element infinitezimal cu laimea dz rezulta: —Déo,—0AD+2d2[r0 (G+ Stee teo+c]=0. 113) Ffortul unitar normal ga pe suprafetele EB si E’B’, care poate fi considerat aproximativ ca efort unitar principal are urmatoarea expresie, dedusé din criteriul de rupere a pamintului: +No+2CVNe 1.44) 75unde: Ne Th OY (+3) Se obfine urmatoarea formula de calcul pentru p, care este forta laterala pe unitatea de grosime a stratului de pimint la adincimea 2: (11.15) Fig. 11.15. Formarea bolfii de pimint tntre piloti. In aceasta formula s-au folosit notatiile: (= 4 =«'(F+4) (11.16) VNo tg ®4+No—1 (11.17) baNete Ote(E +2) ai.as) (11.19) C, ® sint parametrii rezistenfei mecanice a pamintului; D, si D, — dis- tanfa interax si respectiv lumina dintre piloti; ow este presiunea lat ral a pimintului pe planul AA’ din fig, 11.15, care poate fi considerata egali cu impingerea activé a pimintulu (av Intr-un_comentariu la articolul Iuf Ito si Matsui se di de catre de Beer si Carpentier (1977) 0 rezolvare ce nu neglijeazd fortele de frecare 76 pe suprafefele EB si £’B' care nu mai sint astfel planuri de efort prin- Cipal. Formula de caleul In aceasta situatie devine: PE)" Dd, ey o ane 0) ee ae se —D,—Dy ‘Ne +D)] (11.20) tm care: Fy(@)=— 22 (1—sin 0)-tg @4+No(i—sin )—1 (11.21) (+5) Fy(Q)— OES te Oe(E +2): (1123 Pentru a afla forfa lateral de 5/D, tenia) reactie pe pilot in cazul atingerii de- formatiei plastice in stratul de pa- mint ecuatiile mentionate mai fnainte care dau valoarea lui p trebuie in- tegrate pe adincimea musel de pa- mint care alunecd. Inceredri efectuate pe modele in laborator pun in evidenfa faptul ca rezultatele experimentale sint apro- piate de cele obtinute teoretic prin formula propusé de Ito si Matsui (fig. 11.16). Caleulele efectuate cu formula de Beer — Carpentier dau rezultate mai mici decit cele experi- mentale (Matsui §.a. 1982) Cateule comparative ale distantel tn- tre ranforit tzolafi. Pentru efectuarea cal- culelor comparative se au In vedere ran- forti tzolaji dispust pe un singur rind, avind litimea de 10 m. Terenul care alu: fare caracteri Ons si 205 8 EN/m*; 30 kNim?. ‘Adineimea pind la suprafata de alu- esare se considers de 30; 40; 50 41 60 m. Impingerea pamintului din alune- care corespunzatoare acestor adincimi este Fespectiv de 100 ‘kN/mj 150. kN/m; 200 N/m gf 250 kN/m. Sia =f ee Beer = Wacn Ssh Pint CyB 16740 O02 ah 06 G8 Dy/Dz a 0 (kN) [Fe rae — pentru argile; b — pentru nisi- url 7Metode 1: 820; h=39 mi 19 Granots (E+ 2) 20. a0%-t(an8 +) nana wate 8 20° HE (a A)e(E+ 9) (+5) (+ ¥) ® 2 (tata) a (45 z ewe eie (6-2) =e erenene By Bete am Inlocuind Sa formula prestonil se obtine ‘Metoda 1: ©=20"; '=10 WNIme; H=30 m; 2B=: 2m yao, pool pasno,(2) [are Bs) and] se (2 -s,4%99) oe eons [o(2) Pentru valorile Di=3.0 m gl Dy=20 m se obtine p: ° se obfine pp=101 kN/m. a Nentet(a+4 2) wr mos Pentru adincimile de 3,0; 40; 5,0 si 60 m remultl py=101-412-3=224 N/m: se (+ $) se (0%) seria nat oll e888 Ahn aml gh aie os las Glferitelor adincimi cle masel ‘alunecitoare pe care prezenfa ranfortulu le dez- ene oti in teren sint so1-204 2 8) aia 2 ciareaas (1s0-$) =i 2 aiarenas 10144122. Pentra 3=487 KN; Ry=792 KN; Ry 020 KN si Ry 347 2 2088 180,16 Aceste forte sint mal mari dectt Impingerea pimintulul din alunecare afe- rent frontului de 30 m sustinut cu ranfort! in ipoteza Dy=20'm $i Dy=i0 10 1 tg20" 2 st enumer - Sa enna yy 120% eentnset jg 2 aomtg 203.905 cmon gar + Fos 20° eee eee 2F.=100-3=300 RN; Fy=A80 HO; By=600 KN Hye750 BN. 0 ‘Tinind scama de accasti disponibilitate de portant a terenului se meearcd R= oa-ie-s8 (75 -3.24-2,98-3.999 )=e00 ee istanjarea ranfortior. Se adopts Dy=50 m; Dr=40 m4 se repeth calculi ‘Se obtin astfel vatoriie ya 460 KN; RTE RNS Rj=1 099 RNG Ry 408 KN. In acest caz, frontul sustinut de un ranfort crescind 1a 6,0 m, rezult& ur- mitoarele valor! aferente ale Implngerli plmintulai: 100-5900 KN; £,=700 KN; Ey=1000 KN; Ey=1 250 KN, Distanta optima dintre ranfort!, pentru care Impingerea pamintulul pe acewtia este ogala cu forta de rezisten{a maxima ce se poate dezvalta in teren, sa de- terminat prin interpolare liniard. 'S-a folosit in’ acest scop constructia graficd < din fig. 11.17 2CVW+ y2N=2-10-1,42418-3-2,03= 139 kN Pentru diferite adincimi ale suprafefei de alunecare au rezultat valori ale ae = raportulul Dy/D, cuprinse Intre 0,77 1 0,88, coea ce corespunde la distanta tntre +2) + q=108,14-42)+ 199: 190 KN, eee ieee rezultd py=80 kN/m, Caleulul sa repetat pentru acelasi caz modificind numai valoarea unghiului de frecare interioard, care s-a adoptat O=15% objinindu-se datele din fig. 1.18. Rezultatele calculelor comparative efectuate cu diferite metode sau cen- tralizat in tabelul 11.1, Analiea acestara permite <4 se formuleze observatiile Ur . se Metoda IV: O=29; tg ©=0,363. Ipoteza cedirii prin formarea prizmului de rupere (metoda 1) poate fi ho- ee seen RO Set et et ronte(S+ S)eue(ers are Shea Scala ene ee ata er Ziune, este comparabild cu celelalie metode numai' in eazul cind acestea sau In Gontiderare eorsiunea Cedarea prin refulare lateralé (metoda 11) poate fi lust in considerare in terenuri slabe (<5), cind_ pentru inciredei pe ranfort in limite obignuile se ‘objin valor! uzuale ale distantel intre ranfor{l. Ng ta © No—1= V305-0,360-+200—1 ou2VNe+ 214 042VNe + 5 2-0;368-+2 VIE ix 78 79a abee ad RSs Tabelut 11.1 SEeee Distan{a intre ranforfl izolafi cu I8fimes de 1,0 m le SEL Sa ‘calculati prin metode diferite 8 geaEs Saeed one eoee [c= 10 ENA? ie BES ee Beegs 2d 55 ls Brae BS Feeds paces gq PREtE ered] ec! Each jg 6oaee z defy? zip $e teresa e Ree aoF - 2308 5 pBEL > -2.3 gigs ge es3y Babe ae SSO lo BS Poansonarea terenulti (metoda 111) este 0 Spotezd ce conduce la valor! uzuale fad ce Esa ettie ranfor tn cazul terenurifor cu coesiune redust, Metoda ae See ale, distantel Infre Jeoptinute sint puternle influenjate de valoarea adoptatd pen lg ghee Betcodhane, care ese un parametra mai putin sigur, SB ages gerne, care cate Un Pomareare (metoaa TV) este o ipotezd ce, conduce tn ge ; eke ere eet eal mich ale stangel tntre ranfor(, im eadrul comparatieh Is E68 Tfectuate, valorl are sint nsh urdale. = BE ee wate, Valorl care a ore a coeziinit conduce 1a valori mal mari ale distantel ip Seeas tntre fanforti de circa 1,25 ori Ia metoda II si de circa 2 ori la metoda IV, care BEags Integ ranfert de ey geoucbit’ de sensibiid la" valorile’adoptate tn calcul pentru Secs coezlune. rue De aceea, este recomandabil ca pentru coezlune si se adopte o valoare mi 2 «BESR ‘jnim& de 1013 kNim®, care se poate atinge In timpul exploatarii I irilor sub. es EBL Influenta factorilor hidrometeorologici In special pe primli 20-30 m de la su goa prafaga terenulul. gfe ‘Pentru folosirea in proiectare a rezultatelor calculelor, acestea trebuie afec- a ZEEE tate de un coeficient de siguranta egal 68 13-10. SESE aBia Ig BOR = e 26 2 ¢ 3 eae 7 ee = Aare a rsa a12, Ziduri de sprijin cu solutit moderne 12, . Ziduri de sprijin din casete prefabricate a. Alcituirea constructiva. Pentru redt a volumul sesage never Inlgonrd Pe thats, Tl ae ere sete co it ca de grosimea de 20 cm. Inaltimea casetelor este de 50 cm. Litimea cece xed 0 Time zidului este variabilé intre 1,0 oa ee ee are ale casetelor sint cuprinse in tabelul 12.1. ee toate laturile (fig. 12.2). * io io ® ae 82 Fig. 12:1. Schema de principiu: 1 — 2id de sprijin monolit; 2 — zid de spri- fin din easete profabricate, ‘Tabelul 12.1 Date caracteristice ale casctelor ‘prefabricate tip R Caracteristict ym Ofelsbeton, ka Voium beton, m? Greutate, EN Fig. "122, Caseta prefabricata: a — forma $1 dimensiunt; b'— detaliu de Imbinare tatre casete; ¢ — Getaitl'de arinare a casetel; d — detalii de montal; 1 — peretele case Wig 2 aiticlu penton montajs 3 — segment de geavé; 4 — lan}. Fiecare perete al casetei are prevazuti o gaur& central cu, diame trul de dem necesara pentru introducerea dispozitivelor de montaj (cir- lige sau capete de tuburi), (fig. 12.2, a). In spatele casetelor se executd o umplutur granular. Casetele se umplu cu beton in cazul cind zidul trebuie si preia tm- pingere din clunecare de teren sau cu material local necoeziv sau coezivy Fr cnaul cind zidul este 0 lucrare de sustinere a unui teren stabil. In acest ultim caz, solutia este deosebit de avantajoasd economic, avind o energie inglobata mai redus& cu 12—15%/ decit a zidului monolit echivalent. 4 drenant& din material bb. Modul de calcul, Calculul zidurilor din casete este similar cu cel al zidurilor monolite, cu unele particularitati si anume: — se face verificarea distributiei de eforturi unitare in toate rostu- rile unde se modifica sectiunea; “nu se admit eforturi unitare de Intindere tn rost; = fn caleul trebuie avut in vedere faptul cf zidul nu poate fi privit ca un corp masiv decit in cazul cind umplutura este realizata din beton: a Gnd umplutura este din material necoeziv sau coeziv trebuie avut in vedere ca in conlucrarea casete—umplutura se manifesta un efect de ‘iiloz, eare conduce la faptul cA greutatea acesteia se transmite partial prin’ presiune lateral la peretii casetei, iar restul actioneazA direct pe planul de separatie din rost. e 83Apare astfcl urmitoarea problema de calcul: si se determine modul de interactiune al umpluturit cu perefii casetelor si influenfa diferi parametri asupra acestula, In acest scop se examineazA cazul starii de echilibru limita tntr-un rost de calcul (fig. 12.3, a), cind sub actiunea impingerii apare tendinta Te +6194, Bett Fig. 12.3, Scheme de calcul: 4a, b,c — pentru zidul din casete; d — pentru siloz. de deschidere a acestuia in punctul B, prin rotirea casetei in jurul punc- tului A. Se izoleaza din aceasta caseta un element infinitezirnal cu inal timea dz, Pe fata dinspre teren a acestula (fig. 12.3, b) actioneazd un efort unitar tangential tHChontg 21) unde: 9, este efortul unitar orizontal; — unghiul de frecare dintre ma terialul de umplutura si peretele de’beton, care se poate considera egal cu unghiul de frecare interioara al acestui material; C — coeziunea ma- terialului de umplutura, Efortul unitar orizontal se calculeaz cu relatia: On=Kode i2.1a) fin care: Ky este coeficientul de presiune lateral a pimintului in stare de repaus, iar 6, este efortul unitar vertical =P HIE (12.1 b) unde: p este presiunea ce actioneazi deasupra primei casete (in cazul cind exista); 7 — greutatea volumicd a materialului de umpluturé; 2 — adincimea sectiunii de calcul. Pe fejele din sectiunile transversale ale zidului se consideré ci acest efort variazd liniar avind marimea nula pe fata exterioara, pe care um- plutura nu poate suferi o deplasare fn cazul deschiderii rostului, 84 Se aplicd clementulu infinitesimal si celelalte forte care actioneaza supra oa (Hg, 123, 0). f oe Ui ede delibru al forfelor remulté urmatoarea ecuatie dife- renfiald eink 4g, i o care prin integrare conduce Ja urmétoarea expresie pentru prestunen ver- tieatd ce aefioneazd in rostul situat la adineimea z de la suprafata retest (1g eng. ) tpe (FD Ky t8 > Se constaté ci In cazul cind p=0, presiunea in rost, ., devine nul& pentru o valoare a coeziunii 8. 023) ad (12.4) ‘Aceast valoare corespunde cu ipotezele de calcul facute. Presupunind p=0 si notind cermuise se poate objine o expresie mal simplé a relate (228) ux TPELIE em, wo S-a comparat renilttul obfinut cu formula de calcul a slozurilor (iangan, 105 care sre expresi! Hats) we (s ye ° o aan nei (6 a i i element infinit mic ‘Aceast& formula este dedusa din echilibrul unui element infinit mic (fig. 12.3, d) fra a lua in considerare coeziunea, intrucit silozurile se fac pentru materiale granulare. De aseme- ‘rabetal 122 hea, s-a folosit relatia impingerii active Comparatia rerultatelor ealcutului se 2 zidului din casete cu cele corespun- pengter(5—) 279) MIELE aaa sossior in care: q=yh este presiunea pe un plan orizontal situat la adincimea h. Pentru cazul a=b=1,5 m; =25% C=0; y=18 kNJm® datele comparative rte [te ; a2 | 108 aleuicte ca metodsle prezentate sint 3 32 | 194 Snlcate in tabelul 12.2 28 Be lt Compatarea s-a ficut pentru cazul 40 Bo. | is cind coeziunea este nuld. Cind aceasta 85nu este nul formulele nu sint comparabile, Presiunea pe planul ori tal op a rezultat cu putin mare rit ‘arma dorelor ipoteze Ble putin mai mare decit q datorita urmatcacelor ipoteze — in momentul deschiderii rostului actioneazé aumat j i teem rostulul acfiones i jumatate din — impingerea materialulut pe pereti corespunde pamintului f oneal alului pe pereti corespunde pamfntului in stare Distributia presiunilor verticale ale materialului de um i “Bistribus salut turd in sectiunile orizontale ale casetelor pune in evident fer a cE secmile orzo pune fn evidenta efectul de descdreare I oy | wy. Fig. 124, Distributla presiunilor tn sectiunl orlzontale in sete: @ — dupa teoria sllozurilor; 6, — dup& relatia de ealeu! (12.3); ‘Ya — Fepartitia geostatied, Dove ee pressing 6 bee 2 meme Fig. 125. Presiuni verticale masurate ta model de zid celular (Brandl, 1980): @ — dupa teoria silozuritor; az) — eurba corectata; y, — repar- tipia geostaticd. 86 Distributia dup relatia de calcul (12.3) este mai apropiata de da- tele experimentale obfinute de Brandl (1980), care se prezinta in fig. 12.9. Folosind relatia dedus& pentru dg, orientativ, pentru valori medii ale parametrilor rezulti urmatoarea varlatie a greutatii de calcul a blocu- rilor in functie de materialul de umplutura (tabelul 12.5). Tabetut 123 Variatia greutifii de ealeu! a bloculul in functie de materialul de umplutur’ ‘Tipal umpluturi * Fae] In tabel s-au folosit urmatoarele notatii: Gp pentru greutatea case- tel, Gy=ab(y—s,) — greutatea antrenaté in conlucrare a umpluturii. Rezulti cf folosirea materialelor coezive ca umplutur& este mai avan- tajoasa din punctul de vedere al conlucrarii caseti—umplutura. (© observatie simplé confirma aceasta. Un ghiveci de flori umplut cu pimint indesat, prin rasturnare nu pierde umplutura, cea ce nu se fntimpla cind umplutura este din nisip sau balast. La casete, chiar daca mu s¢ reugeste dv lu executie o compactare a umpluturii de pimint, sub facliunea greutatil proprii sia variatiilor de umiditate se realizeazi o ade- rent a pamfntului la betonul casetei, care favorizeazé conlucrarea. Pentru ugurarea calculelor folosind notatia mn ED 8e a s-au calculat valorile expresiei (1—e™* ), care se dau in tabelul 12.4 Tabelul 124 ‘Valori (1 — e™* ) ajutitoare ta calcul ° 00, oxe | 026 | 033 | 039 059 1 oes og | 073 | os | o7e 085, 2 0.6 030 | 09 | om | os 098, TNoWtstm prima coloana se dau tuireg din valoasea ms, Sar 49 Unie corespungatoare sit zecl- aie Sock VaSes We" exempia: pentea meni be obtine ie see) In incheiere se subliniaz4 cA 6, este presiunea vertical ce se trans~ mite direct mai jos in teren, neactionind asupra casetclor. Umplutura casetelor actioneaza la adinelmea 2 cu greutatea Gy—ab(1.—0, a7Exempla de calcul, Pentru zidul de sprijin di ‘i tia, S¢ ee cousldard date trmtonreeciementar)” “u" Casel® Prefabricale din 218 kNim; 9: Greutatea casetelor tip 1 este de 10 KN; tip 2 de 125 KN; tip 3 de 15,0 KN. ‘Trebuie si se determine greutaten de ealeul la rostur i ree 2 ae greutatea de calcul a rosturile situate la adincimile 1) Pentru 2=1,5 m sib 6 m rezult _t1-08-040005 Titao wae oaT 6, = 9,85(1-0-, Din tabelul 12.4 se giseste 1—e~2™ 185-05 8-1 8=27 KN/mt =21-6,2=21,8 kNim*, Greutatea umpluturii antrenate fn interactiune 08-218=143 KN. Groutatea casetelor G,,=8°10=90 KN. Greutatea de calcul G,=G,,46,,=80414) Fig, 126, Schema pentru caleulul greuti antrenate In 2) Pentru 3 m sh bs = Be att) Tanyas oae ) = 19,2-031 88 Gyo ab opy= 11 11-337 40,7 KN 1042-12585 IN $6-440,7295.7 KNTLS m front, 3) Pentru G=3 1042-12841 Ge, 29 K/L m front. Pentru valorile G, gisite, centrele de greutate se determina potrivit fis. 126. 4d. Caracteristici tehnico-economice ale lueriirii, In comparatie cu un zid de beton monolit, zidul de beton din casete prefabricate prezinté avan- fajul redueerli constimului de beton in elevatie cu circa 40%/ gi a const- mulul de energie inglobati In lucrare cu 12%, cind umplutura casetelor Se realizeazi cu material local, caz curent la lucrarile de sustinere de te- Fasamente. Folosirea casetelor simplified operatiile de montaj pe santicr, TRluce durata de execntie si contribuie la cresterea apreciabila a produc- {ivitacli muneli in raport cu executia unui zid monolit. ‘neeste avantaje se obtin pe seama folosirii in plus a unei cantitati de armatura de 80—180 kg pe un metru de front susfinut cu ziduri avind elevatia de 2,0—4,0m. 12.2, Ziduri de sprijin din casete prefabricate dispuse in sah, cu interspafii variabile ‘a, Aledtuirea constructivii. Preocuparea pentru dezvoltarea solutiilor ce folosese elemente prefabricate la ziduri de sprijin a condus la con¢ pperea unei solujii care diferd de zidul din casete prefabricate prin urma- toarele caracteristici: clevatia se realizeaz& prin dispunerea casetelor in sah cu inter- spatit variabile in functie de indltimea zidului si caracteristicile geoteh- nice ale pamintului; — prevederea unui singur tip de caseta prefabricaté in locul celor inci tipuri folosite 1a zidul din casete anterior prezentat; — caseta tip este prevaauti cu un rebord care permite dispunerea sain zid eu interspatii variabile. 89Dispunerea casetelor in gah conduce ta ‘ntului abi sah conduce la agezarea pimintului de um- eea ce confer zidului un aspect estetic superior celui al zidurilor din casete prefabricate joantive (fig. 12.7). Fig, 127, Vedere tn ctevatie a unul sid de eprijin din sete cu interspatil. ae Solutia const tn utiizarea unui si ’ i - ea unui singur tip de casetd prefebri beton armat de minimum 15 kN greutate, care este astiel alcdtui strut Inelt poste fi ageraté In indurt trun ad de aprijin sign o bund reremace print dispunore ssa att Soanivg Gt cu itera Interpatie ot fi variable att pe lungimea adult's pe indies ui, in fnefle de marimea mpingerit pamintului exerctatd asupet Ine t de esnentiete pa eee ae Oe eae Finea Impingert plmintului ce acioncazA pe acestea. Pentru tide 90 Casetcle se agaza in rinduri, prin suprapunere totalé ca fn fig. 12.9, care az fejele latorale sint joantive, sau partial, cind fetele laterale IormeacS interspatii intre le, ca in fig. 12.10, sprijinind perelii trans- (Quit in rebordul. peretelui frontal. Casetele se umpla cu pamint. In CGial montiri cu interspatii sa urmarit ca taluzul s& nu fie mal aspru Se TO teen ce esigurd stabilitatea acestuia, permite acoperires sa cu eggs oso 1,5; — la alunecarea pe talp& F31,5; — la cedarea terenului de fundare (poansonare) F>2. a, Pierderea stabilitatii generale. Zidul de pémint armat trebuie sé fie calculat la stabilitatea generala ca toate lucrarile de sustinere. ‘Suprafetele de alunecare ce pot aplrea inglobeaz% partial sau deloc masivul de pamint (fig. 12.28, a). Calculul de stabilitate se efectueaza cu metode obignuite utilizindu-se. de regula, cele care au in vedere ruperea dupa supratete circulare, prin examinarea echilibrului global ca in metoda cercului de frictiune, sau @ celui local, ca in metoda fisiilor (Phan, Segrestin, Schlosser, 1979). In ambele cazuri, 1a fortele reactive care impiedicd alunecarea se adaugi efectul armaturilor printr-o component a rezistenjei _acestora indreptata dupa tangenta la cere P cos a in punctele unde acesta intersec- teaz& armaturile (fig. 12.28, b). Ca rezistenti a armaturii se adopt& cea mai mic& valoare dintre re- zistenfa la tractiune gi rezistenta la smulgere a acesteia, De obicei minima este rezistenta la smulgere. In legaturé cu aceasta trebuie observat c& in caloul se ia numai aportul armaturilor a c&ror Iungime de aderenta in teren in exteriorul cereulul atinge cel putin valoarea lungimii de calcul 1 al acestora. Suprafejele de rupturd de tip 1, care prin inclinarea lor mobilizeaz& rezistenfa intern a pimintulul armat si sint destul de indepartate de cx- ‘tremitatile libere ale armaturilor, nu sint periculoase. Suprafetcle de tip 2 si 3 nu mobilizeazd practic rezistenta la tractiune din armaturi, ceca ce permite efectuarea calculelor de stabilitate cu metode obignuite. b. Alunecarea Iucrarii din pimint armat pe baza sa. Este o problema care poate apirea in conditii defavorabile de teren. Coeficientul de si- guranfa se obfine din raportul forfelor care tind s& rstoarne lucrarea $i a celor care se opun acestei actiuni (fig. 12.29). uo ©. Cedarea terenului de fundare. Aceasta este problema care poate apirea pe de o parte in terenuri slabe saturate in condifiile mai defa- vorabile ale execufici terasamentelor in termen scurt. Pe de alta parte, realizarea unei lucrari de pémint armat suprimind taluzul unui ramble Pig. 1228. Schema de calcul a sta~ bilitajit generale (a) si interioare (b) ‘@ masivulul de pamint armat: P — rezistenta armaturii; « — un- ‘hiv format ae armituré eu tans fenta 1a cereul de rupere; 1 — Tun= iimea de calcul a armaturi, Fig. 1229, Alunecarea pe talps a Ierdrit din pamint armat. 31 Inlocuindu-1 cu un perete vertical modificd substantial modul de distri- buire in teren a eforturilor unitare. Astfel, in cazul unui teren cu panta transversal 1:5, 0 lucrare de pimint armat cu in<imea de 6,0 m con- unGuce Ja eforturi unitare tangentiale maxime de doud ori mai mari decit in rambleul de aceeagi inaltime cw’ taluz, Comparatia s-a efectuat pentru zona din apropierea piciorului taluzului, care este cea mai periculoasé din Punctul de vedere al solicitarilor (Marinescu, 1972). enfiale maxime pe talpa rambleului: © — fir Tusrare de sustinere; & — cu lusrare de sustinere din pimint armat Este necesara in acest sens studieres stabilit&tii terenului de baz’ in fiecare caz in parte (fig. 12.30), 12.4.4.2, Pierderea stabilititii interioare. In cazul construcfiilor de sprijinire, pericolul de distrugere a stabilitatii interioare a masivului er mat poate consta din: — ruperea armaturii sub efectul fortelor de intindere sau a dispozi- tivelor de imbinare a armaturilor cu paramentul; — smulgerea armaturii prin defect de aderen{ sau Mtime insufi- cienté a masivului, Caleulul stabilitatii interioare conduce la dimensionarea judicioasa a constructiei, care si asigure o buna comportare in exploatare prin pre- Venirea acestei posibilitati de cedare a lucrarii, a, Starea de eforturi unitare din masivul de pimint armat. In inte- riorul unui masiv de pamint omogen, farli coeziune, avind o greutate spe cified aparenta 7, la adincimea h, eforturile unitare principale verticale si orlzontale a, si oy sint date de relatiile: ooh (2.14) ook yh, (12.19) Coeficientul de presiune lateral IK depinde de modul de deformatie lateral a masivului. Cind deformatia latorald este impledicata, K devine Ry — coeticient de impingero al pamintului in stare de repaus. Cind deformatia laterala sporeste, KC devine coeficient de impingere activa Ke. Prin contractie laterala (presiuni exterioare) K devine coeii- cient de impingere pasiva K,. uz Daca pamintul armat si armaturile sint dispuse in straturi pe inaltime Ja distante suficient de mici, deformatiile laterale sint neglijabile deca. rece, in cazul solicitarii a dou materiale diferite, materialul eu modultl de clasticitate cel maf ridicat impune legea de deformatie pentru intreg ansamblul. In conditiile pamintului armat, modulul de elasticitate al are maturii este de circa 10000 ori mai mare'decit al pimintului. Deforma- fille materialului de umpluturd, find cele ale armaturii, sint reduse, acesta find supus unui efect de freta, Apar deci conditiile impingerii apropiate de starea de repaus care este mai mare decft impingerea activa. Masurdtori efectuate pe lucréri de pimint armat in exploatare pun In evident deplasiri ale paramentulul de ordinul centimetrilor. Deplasa- rile depind de rigiditatea arméturii fiind mai mici in cazul armaturilor din benzi metalice gi mai mari in cazul armaturilor sub forma de retele sau benzi din materiale sintetice (geotextile). Pentru orice armatura el sint mai mici in partea superioard a zidului si mal mari in partea infe- rioard. Din aceasta cauz&, cercetirile arat& ch o bund concordanta intro caleule si datele experimentale se obtine in cazul cind se adopta 0 va- loare medie a coeficientului de presiune lateral: Ket hy 2 K Comparind cu ajutorul cercului lui Mohr starea de eforturi din doua masive de pimint, unul nearmat si altul armat, sub actiunea greutatii Proprii si a fortelor exterioare se observa c& primul nu poate sf rimina in echilibru, deoarece cercul Jui Mohr dat de solicitarea exterioara (6,) intersocteaza curba intringecd a matesialului (fig. 12.31). Fis, 1291, Compararea eforturiior tn pamintul nearmat () tm pmtn- ‘ul armat (0), Eforturile unitare o, sint cele pe care le prelau armaturile, iar ma- sivul de pimint armat poseda in directia armaturilor, pe orizontala, o rezistenta egala cu rezistenta la intindere a armaturilor, Preluarea acestui efort uniter oy—Kyo. de catre armaturi aduce cercul Iui Mohr in inte siorul curbei intrinseci a materialului si deci echilibrul pimintului este asigurat. terasamentoior, vol 13Pentru calculul lui Ky; in literatura de specialitate sint date mai multe formule empirice ale caror ipoteze de fundamentare sint diverse. Valoarea lui Ky se poate calcula cu urmitoarele trei formule, alegindu-se valoarea cea mai mare: (12.16) 2.17) (45° 2). Kyat (15°— 2) (12.18) Asupra coeficientului de impingere Ko influenteaz’ in mod hotaritor si starea de indesare a materialului de umpluturd, stare exprimata prin greutatea volumic’, Impingerea in stare de repaus apare atit timp cit nu s-a produs de- pasirea frecdrii dintre pamint si armaturi sau doformatia armaturilor este nuld, Intrucit masurdtorile pe lucrare pun in evidenté. deformatii ale armaturii la care se dezvolta impingerea activa, in calcul se va uti- liza valoarea acesteia (Ke). b. Dimensionarea secfiunii armiturilor, Sectiunea necesaré a arma- turli se stabileste luind in considerare efectul forfelor de intindere in masivul de pamint armat presupunindu-se repartitia liniar’ a presiuni- lor orizontale (fig. 12.32). Presiunile orizontale date de impingerea pimintului trebuic si fie preluate de armaturi Fig. 12.2, Schema de. calcul ‘a armdiurilor pamintalul. Forta de tractiune pe 1 m de front sustinut pentra sirul de armaturi situat la adincimea h poate fi calculata eu relatia: TanyhKy AH (12.19) unde AH este distanfa dintre doud rinduri de armaturi in dreptul adin- cimii he Forfa de tractiune maxima apare la adincimea H: Tne {HK BH. (12.20) Intrucit forfa de tractiune variazd In Jungul armaturii, in dimensio- nare se considera valoarea maxima care apare lings parament, ‘Se noteazi: n — numérul de benzi de armatura pe metrul liniar de front sustinut; b — latimea armturilor; # — grosimea armaturilor; ud aa R, — rezistenta la tractiune a materialului din care este confectionata armatura; Axbi; Ryn AR, Dimensionarea sectiunii armaturilor rezulta din relatia: Tom {HK AH =nbiRy=nAR, AK, it Aabin WEA, aR (2.21) aceasti relajie se poate determina inaltimea maxima a spriji- nirli pentru o valoare Ry data: Ea ko Din aceast relafie rezult& c& indlfimea masivului de pamint armat nu depinde de lungimea armaturii, respectiv de lajimea masivului de pimfnt armat, in cazul cind se examineaz& numai conditia de cedare a materialului armaturii; Experientele au ardtat insi cA exist’ o dependent intre inaltimea masivului de pamint armat si latimea lui. AceastA dependenta este legata de conditia de cedare prin’smulgerea armaturii din masiv. In vederea efectuarii unui calcul mai exact al repartizirii presfuni- lor de teren, se folosese curent dowd ipoteze: ‘— Ipoteza repartizarii trapezoidale a presiunii (fig. 12.33, 0) (12.22) o=0,— 24% atw HLA yHtK Let au 2 fi repetiv P e ia 12.28 Prax HK AH (1+K 5) (12.23) ft fnew a(n) oe wean(ex'p) — tpoeza tut Meyeshot (ig. 1238,6)potivitcbeia eft union vertical oy este repartizat pe o lungime L—2e, unde e reprezinta excen- tricitatea provocaté de impingerea pamintului Bey epee einer 2 ao Lo2en1— HE 3k 8 45(12.25) (12.26) Fig. 1233, Ipoteze de repartizare a presiunitor verticale: a — experimental; b — traperoidala; © — dup& Meyerhot. In calcule se ia in considerare repartitia lui Meyerhof care este mai apropiata de datele experimentale. Pe baza acesteia se calculeazi Tien iar calculul armiturilor se face cu relatia: a (12.27) Verificarea se efectueaza cu relatia: yn WHEEL 122 Repartitia Liniard a tractiunilor in armaturé se corecteazi conform ipotezei lui Meyerhof (fig. 12.34). "Aceasté corectura in formula tractiunii in armituré condifioneazd ins, impreuna cu lungimea de aderent&, dependenta intre inaljimea ma- sivului de pimint armat si létimea lui c. Determinarea lungimii armiturilor. O constructie din pimint armat se mai poate deteriora prin asa-numitul defect de aderenta, cind solici- {rile tangentiale in lungul armiturii depagese frecarea ce poate lua nas~ tere intre pamint si armaturd si aceasta se poate smulge din masiv. Echi- libral este asigurat dacd lungimea L a armaturilor este superioar lun- gimii de aderenta le. 116 Spre deosebire de unele tipuri de tiranti, 1a care tensiunea rémine constanta In lungul lor, in cazul armAturilor ancorate prin frecare (cazul pamintului armat) tensfunea variaza de la o sectitune Ja alta, find maxima Fig, 12.34 Tracfiunea tn armaturs. in vecindtatea paramentului gi minim& (aproape zero) la cealalté extre- mitate (fig. 12.35). ‘Lungimea limit’ de aderenta corespunde cazului efnd frecarea pi- mtnt — armaturd este in Intregime mobilizat’. 1 Fig. 12:35, Fig. 1238, Repartitia Ubrului dintre armatur fractiuall tn longul pamint prin frecare ‘armaturii 1, — lungimea limits de 1 — locul geometric auerenta; 1; — Tongimea al tacfiunit maxime de Aderent’. Te __ Rezistenfa la forfecare care se dezvolta pe fefele armaturii se exer- cita in dowd directii opuse separate de punctul de tractiune maxima ig. 12.38). uyona I de tngh porement,deteminaté de un plan de rupture Inctinares £4, sto analog nei zone de Inpingere cu tenn ae smulgere a armaturilor. In interiorul zidului, zona H are tendinta de a iting erature Fronlera nie acct dead none, Soe Sane funcfie de geometrie, de solicitari, de coeficient de siguranta si de carac- teristicile terenului de fundare. Fig. 1237, Varlatia Intindevii $n armaturs. L x Pe distanta dl intinderea in armaturé variazd cu valoarea (fig. 12.37) ar=T,—1,, Forfa normala pe cele dout fete este: aN=20dLb unde: o este presiunea normal; b — litimea benzii. Pentru ca frecarea sd aibl loc far alunecare trebuie ca: AT<2 cdLdtg@ unde tg este coeficientul de frecare pimint — arm&turd si a e&rui va- loare se poate considera te omfg 0. (12.29) In aceasta relatic @ este unghiul de frecare interioard al pAmintului din care este aledtuit masival armat Dacé efortul unitar vertical o, este considerat constant si egal cu yi forta de traetiune maxima care poate fi data armaturit prin aderenja este pentru un metrit liniar Tmax (i 2OyH tg 9 Tama =2d 1 Hg gle. (12.30) Pentru ca posibilitiile de dezechilibru s& apara in acelasi timp prin ruperea armaturii sau prin defectul de aderenta, va trebui ca: Te mee=Tmas deci 2by H tg @le—T nar Un caleul mai precis trebuie si tind seama de repartitia reali a efortului unitar vertical gg In Jungul unei armaturi, 8 inind) +2e rezulta relatia de calcul a lungimi se seama de ipoteza lui Meyerhof I= nesmare pentru adereua as Tom te Pfs. (-te xan 264: In practica curenta se folosese lungimi totale L (fig. 12.38) care, de rreguld, se incadreaz& in relafia: L=(08...1,1)H. (12.32) 2.1) Fig. 12.8, Stabilirea lungimil armaturii: J, — lungimea pasivé tn cuprinsul prismului de alunecare; 1 — lungimea activa de ancorare; 1 — lungimea de calcul Pentru aderentai [formula (12.18); 2, — Iungimea adéugats constructiv; L — tungimea totala; @ — unghiul care deli- ‘miteaza prismul de rupere; L, — suma lungimllor activa si paiva Exemplu de calcul, Se dimensioneazd Jungimea armiturilor pentru un masiv de pimint armat, avind unghiul de frecare interioarl @ 20. in condyle wae aifestarii presiuall laterale in stare de repaus, S218 9= Ste O=0,182 1=sin® oy arr) 119Se determing lungimea armaturlt ta mai multe seciunt orizontale dig, 12.9.0) Sectiunea 1-1 (H=10 m): aia ee Kyat 7 : __n7e4-0a8 . anf(—5 Ko: F) 2-08-2-0880(1-4+0, 04) aD WB 0t82 (4270s 10-0704 A004 519429555 m Fig. 12.39, Date per exemplal calc al pmintu armat Gaeta 12.18). 7 Seotiunea 2-2 (H=7,50 m): 0,704 -0,25 u 202-0, Datele obtinute din calcul si pentru celelalte sectiunt sint grupate to ta- betut 128 si in fig. 12.38 120 Tabelul 12.8 Date de caical, in m, pentru un masiv de ‘pimiat armat (fig.12.9, 0) Masivul de pamint # L SoS 12.45. Corcetdri, experimentari si masuratori efectuate la lucrati de pamint armat Combinarea in vederea conlucrarii a p&mintulul $i a armaturi Uizati la lucrari de pAmint armat reprezinté nu numai un procedeu con- structiv si tehnologic, ci in primul rind crearea unui nou material com- Pozit, care a necesitat studierea proprietatilor sale atit in laborator, cit fi la'scard naturala, In decurs de doua decenii de la aparifia pimintului Simat s-au efectuat un mare numar de corcetiri, experimentari si mAsu~ PAtori, care au contribuit la rezolvarea unor probleme de proiectare si ‘executie, facilitind extinderea domeniului sau de aplicare. Cele mai multe cereetiri, in concepfia inifiala a lucrdrilor, au fost efectuate in Franta, prin Laboratorul Central de Poduri si Sosele din Paris. Cercetirile efec~ Fate in afara Franfel apartin ultimului deceniu si vizeazd adaptiri sau modificari ale solufiei initiale. Prezetarea in continuare a rezultatelor lunor cercetéri poate contribui a o mai bund infelegere a comportarit pimintului armat ca material compozit si la o percepere mai profunda a Modului in care lucrdrile de pimint armat réspund la solicitari. a, Tipuri caracteristice de rupere a lucririlor de pimint armat, In- cerciri efectuate pe modele reduse bidimensionale au pus in evidenta mai multe tipuri caracteristice de rupere a Iucririlor de pamint armat (chlosser, 1975). Degi incerearile au pus in evidenta numai aspectul cali- tativ al fenomenelor, rezultatele sint deosebit de sugestive si permit for- mularea unor ipotezé de calcul adeevate comportarii lucrarilor (fig. 12.40). ‘Tipul I. Masivul de pimint armat lucreazé ca un element monolit care, fie ci pierde stabilitatea generala rotindu-se si deplasindu-se (fig.' 12.40, a), fie c& paitrunde intr-un teren slab prin poansonare. Tipul I, Masivul de pimint armat, similar unui element monolit, Poate aluneca pe talpa (fig. 12.40, b). ‘Tipul III. Masivul de pamint ca material compozit isi pierde cocziu- nea aparenta conferita de armAturd producindu-se alunecarea in pémint sl smulgerea acesteia (fig. 12.40, c) 12aTipul IV. Masivul de pmint ca material compozit igi pierde cooziu- nea aparent& prin cedarea armaturii in urma depisirii rezistentei acesteia Ja tractiune (fig. 12.40,d). Ruperea se propaga pornind de la punctul primel cedari a arm&turil Fig. 1240, Moduri de rupere ale unui model bidimensfonal de piniint ‘armat (Schlosser, 1975): 2 — plerderea stabilitajit generale; b — alunecare pe talpti; ¢ — rupere prin defect de aderenja; d— rupee pria eedarea armaturilor, La primele doua tipuri examinate masivul de pimint armat este bine conceput, dar el este pus si Iucreze fn condifii de teren neadecvate. La ultimele doua tipuri masivul de pamint armat are deficiente de conceptie care constau in lungimea insuficientd a armaturilor (tipul III) si armare insuficient& ca sectiune (tipul 1V). ™ b, Variafia indl{imii maxime a unui zid de pimint armat la rupere in funefie de diversi parametri. Caleulul iniltimii maxime a unui id de pa~ mint armat se face cu relatiile (12.26) sau (12.24) tem ial] (repartitia dup’ Meyerho!) (repartitia trapezoidala), Incere&ri_ pe model redus bidimensional pun in eviden& faptul c& valorile experimentale sint superioare celor teoretice (fig. 1241). Influenta cea mai mare asupra inilfimli se constaté fn zona A cu i, armaturi scurté, in care 0...20. 122 Cind armaturile sint suficient de hngi, depisind ca marime indlti- mea, L>H, ceea co corespunde zonel B, se constat cé inalfimea ramine ceonstanta avind valoarea: (12.33) @ @ Py % m | 124%, Inifimen maxim a una i6 din pam armat tay rile teoretice $1 experimen- 1 — eurba experimentelA; 2 — repartiia dupa Meyerhot na reparti{ia trapezoidald [formula (12.11). 3 oa Fig. 1242, Varlajia in&lyimil maxime 1a rupere a unui sid de pamiat armat in funefe de reristenta Ia Wac{lune & at ‘maturilot (Schlosser, 1079): 1 — curba experimentala 2 — repartiia uniforma; 3 — tepartitia dupd’ Meyerhot (formula W210i 4 — repartifia ‘rapesbidata formula (12). 123Cresterea inaltimii zidului in aceasta situatie, pentra K, si date, se poate realiza modificind armarea fie prin indesire adoptind 0 valoare AH mai mica, fie prin folosirea unei armaturi cu o rezistenté la trac~ tiune Rr mat mare. Incercéri facute in mod special pe model tridimensional pentru a pune in evident influenta pe care rezistenta le tractiune a armaturii o are asupra indltimii maxime a unei lucréri de pamint armat rata formula (12.33) conduce la valori mai mici decit datele experimentale, ‘cea ce pentru proiectare este acoperitor (fig. 12.42). So (ent » 20 Ten onde On On om ome a b Fig. 1249, Varlatia taltimil maxime la rupere a unui aid de pimfnt armat in fune- fie de grosimea stratulul AM (a) si de greutatea volumica a materialului de um- ppluturd (0), Rezisteaja armaturit 3,20 N (Schlosser, 1979): 1 dreapta experimental; 2 — dreapta teoreticd, THe as EO eS OHS oD VS Fig. 12.44, Influenta inelinarit benzilor de arméturé asupra variatiel indlyimil eritice ‘de rupere (Simith, Birgissan, 1975). 124 Intructt diferentele sint apreciabile trebuie efectuate cercetiri in continuare pe model si in natura, care sé contribuie Ia o cunoagtere mai buna a comportarii lucrérilor. In cea ce priveste influenta pe care o au asupra inaltimii maxime grosimea stratului dintre armaturi AH si greutatea volumica a pimintu- Tui 7, inceredrile pe model bidimensional araté o buna concordant intre calcule si datele experimentale, cu mentiunea ca si in acest caz calculul este acoperitor (fig. 12.43). Incereéri pe model de dati mai recent& au urmérit s& pund fn evi- dent influenta unei modificdri in ale&tuirea constructiva prin prevede- rea armiturilor inclinate in locul celor orizontale (Smith, Birgisson, 1979), Se constatA c& inclinarea in sens orar a benzilor cu’ un unghi ‘a=10° conduce la 0 crestere a inaltimii critice a zidului cu circa 20%/ (fig. 12.44) Pentru valori mai mari ale unghiului de inclinare inaltimea critica fa zidului scade. Inclinarea in sens antiorar are efecte negative pentru orice valoare a unghiului a. Cresterea inalfimii critice fiind relativ redusa, iar complicatia tehnologica evident, solutia benzilor inclinate nu a cipi- tat dezvoltare, c. Incereari de forfecare a armiturilor. Pozitia inclinata a benailor de armare fntr-o lucrare astfel conceputi sau intersectarea straturilor de ar- mitura de catre 0 suprafaté de alunecare in cazul benzilor orizontale pune problema determinarii comportdrii la forfecare a armaturii. In acest Scop s-au fécut experiente comparative cu mai multe tipuri de armatura (fig. 12.45). AAM Fig. 1245, Inceredri de forfecare a armaturilor tneli~ ‘nate (Ingold, 1981): @— banda de ofel moale de 0,8 mm, in forma de 23 D — banda de ofel moale de 0.8 mm, plata; ¢ — banda de ofel moale de 2mm, oadulati; @ — banda poroasd sinteticd de 2 mm; ¢ — band striata de ‘4 mm din polletiiens. 25k Incerearile s-au facut in aparate de forfecare cu tAiere direct’, Ben- zile din materiale diferite, cu ungimea 2L gi lajimea b, s-au introdus in argild, find astfel dispusé pentru a face un anumit unghi cu planul de 125forfecare, S-a considerat ci benzile trebuie si difere la incercare prin- tr-un factor de aderenté a, cu care se inmulteste coeziunea nedrenat& Cy, In aceasta incercare fora de tractiune T devine la limita: T=2 2CuLb. (12.34) Factorul de aderenta are expres Tre Lb esd a in care: AC, este diferenta intre rezistenta la forfecare aparent a pi- mintului armat nedrenat si rezistenta la forfecare reald a pAmintului nearmat si nedrenat; A — aria casetei de forfecare; n — numérul de stra- {url de armaturd intersectate. Rezultatele obtinute pentru benzile de armare din fig. 12.45 sint date in tabelul 12.9 Qngold, 1981). x Tabelul 129 Tipul de armatura al agile Nearmata (2) Noarmata (2) Rezultatele din tabelul 12.9 pun in evident deosebirile calitative dintre armaturi si aderenta deosebit de bun& a benzilor striate din polietilen’. 4. Variatia forfelor de tractiune in armitur’, Masurdtori efectuate Ia lucrari reale au permis compararea fortelor de tractiune determinate in asemenea conditii cu cele objinute pe modele reduse (fig, 12.46), Masu- ratorile permit si se stabileascd, de asemenea, marimea presiunii laterale dezvoltata de pimint, care variazé intre starea de {mpingere activa si cea de repaus. Rezultate asemAndtoare s-au obtinut gi la masuratorl efec- tuate in Anglia pe un zid experimental de pimint armat la Scar natural‘ si pe un zid de pimint armat 1a Edinburgh, la o lucrare de drumuri (ohn, 1979). Acestea pun in evident o distributie a presiunilor laterale apropiata de cea indicata de Terzaghi pentru cazul cind zidul sufer& o rotire in jurul muchiei superioare a intradosului, care a fost confirmatd-de nume- Toase experimentati, > . 126 Rezult& c& o dimensionare mai judicioasi a unei luerari de pimint armat se obtine la folosirea unui coeficient mediu de presiune laterala Ka Heth 2 In privinta rezultatelor pe modele se observ c& acestea sint infe- riogre celor obfinute in natura datoritd urmitoarelor cauze: —compactarea rambleclor in natur’, care se efectueazi imediat deasupra armaturilor, introduce anumite tractiuni reziduale in acestea care se adauga la efortul rezultat din greutatea rambleului; Fig. 1246, Comparatic intre forfele de tractiune T calculate 31 mAsu- rate, pentru indltimea Ha pamintului deasupra armaturii (Schios 1915): I — misurdtort pe lusrari reale; 2 —~ mAsurstori pe modele. — pamintul intre armaturi. nu este In stare de cedare plastic’ pe toata inalfinrea zidului, valoarea coeficientului de impingere. variind de la K, in partea inferioard a zidului, pind la Ky in partea superioara; ar— coeficientul de siguran{a pentru lucrdrile reale la stabilitatea inte rioaré este net supraunitar, in timp ce la incercérile pe model acesta a fost unitar. Se poate spune cd ipotezele simplificatoare din calcule, care 1a incer- carile pe model au condus la unele discordanfe, sint compensate la lucra~ rile reale prin elementele mentionate (Schlosser, 1975). Inceredri de tractiune a armaturii au fost efectuate si la prima lu- crare de pdmint armat executatd in tara noastra in anul 1973. Intrucit armatura avuta tn vedere diferea de cea utilizat’ la acea data la aseme- poassoog feooesss Doves Fig. 12.47, Dispositiv de tncereare Ia tractiune a benzilor de armare: 1. — td de beton; 2 — masiv de pamint armat; 3 — armAturl; ¢— pa Fament din aulapi prefabricati; 5— fante 20x9 em; 6 — linie de ru- ere. nea lueréri s-a conceput un dispozitiv care si permit efectuarea unor Inceredri de tractiune. Dispozitivul a constat dintr-un tronson de zid de sprijin cu fante special realizate pe mai multe rinduri, care s-a executat fn 2ona central’ a lucrarli de sustinere din pimfnt armat, Prin fante sa trecut armatura agezaté in straturi lasindu-se in exteriorul zidului un cap de prindere (fig. 12.47), "Armatura s-a realizat din benzi de tabla neagra protejat& anticoroziv cu un lac epoxi-gudron si din benzi de poliester armat cu fibre de sticla. Pentru marirea aderentei, unele benzi metalice dupa vopsire s-au p sérat cu nisip, care a format o suprafata rugoasd. Pamintul de umplutura este alcdtuit din prafuri nisipoase argiloase, cu confinut de particule mai miei de 20 jm care depaseste limita de 15%/s. Din aceasté cauzd, lungimea armaturilor a fost mai mare decit inaltimea de 5,0 m a zidului. La incer- carile de tractiune efectuate nu s-a putut smulge nici o armaturé. Toate armaturile s-au rupt la distante variabile faté de intradosul zidului, locul geometric al punctelor de rupere aledtuind 0 curb apropiati de cea teo- feticd. Ruperea s-a produs prin cedarea materialului din care a fost con- fectionata armatura, Nu s-au putut constata deosebiri de aderenté intre tipurile de armaturi folosite. 128 dh e. Influenta fortelor concentrate. Influenta forfelor concentrate a fost cercetaté pe modele bidimensionale. Pentru luarea in considerare in cal- Gul a acestei influenje a fost dedusd o formula simpli (Schlosser, 1975). Folosind notatiile din fig. 12.48, a se poate scrie: (12.36) 2.37) (12.38) Compararea rezultatelor calculelor cu datele experimentale aratd 0 concordant satisfacdtoare (fig. 12.48, b). P TFS OLS 7 Raxperimentot {aon Fig. 12.48, Caleulul diferentei de tractiune tn armaturi, provenite din forta concen- ‘trata (Schlosser, 1975). {. Ruperea pimintului armat in aparatul triaxial. Studiul comporta- mentului global al pamintului armat cu material compozit s-a facut in aparatul triaxial pe probe de nisip armate cu discuri orizontale din tabla, Incerearile au ardtat si au permis s& se analizeze dowa moduri de rupere: rupere prin defect de aderenti si rupere prin cedarea armaturilor (Schlosser, Juran, 1977). Figura’ 12.49 arat c& efectul armaturilor poate fi interpretat fie ca o crestere a unghiului de frecare interioara in cazul unei rupturi prin defect de aderenté, fie prin existenta unei coc- Ziuni anizotrope direct proportfonald cu rezistenfa armaturii, in cazul ru~ perli prin cedare a acestela. Aceasta coeziune are urmatoarea expresie: Rr , VR Ma? tn cate: Rr este rezistenta de tractiune a disculu itatea ime; FA pari ei a pe eniiaze 9 ~ Astguraces stabustagtterasamentelor, vol. IE 129 (12.39)Incercdrile au pus in eviden{A calitafile de rezisten}a superioare ale pamintului armat in comparatie cu pimintul nearmat. Fig. 1249, Ruperca,tn_aparatul Adoxial ‘a pamintulus armat (Schlosser, Juran, 1977): 1 — rupere prin defect de ade- fen{a a nisipului armat; 2— ru pere prin eedarea arméturilor; 2 Sisip nearinat g. Determinarea frecitii dintre pimint si armituri. Coeficientul de frecare dintre pémint si armétura este un parametru de calcul impor~ tant, legat de stabilitatea lucraii fal de posibilitatea ruperii prin defect de aderenta. In pamintul armat mobilizarea frecarii este complexa si in~ Sluenfata de numerosi factori printre care: greutatea volumica a pamin- eformabilitatea armaturii; starea suprafetei si geometria. arm: dilatanja pamintulul; procentul de parti fine in pémint; umiditatca pimintulul, Aspectul tridimensional al acestei frecdri se consider’ c& este un element esential (Schlosser, Juran, 1977) In fig. 12.50 se prezint& diferite moduri de incercare ce au fost con cepute sees pentru a maura cefiiental de frecare Sate pint 3 armatur Fig. 1250. Misurarea coeficientulul de frecare dintre pimint si armaturd: a — forfecare directa (Schlosser, Vidal); 0 = Incercare de tractiune din casett (Schiosses, Blias); e — Incereare ‘de trastiuae din masiv (Chang, Forsytl); d — In- ‘cereare de tractiune prin retire (Haussman Le), {In calcule este dificil s8 se utilizeze cooficientul de frecare real, deoa- rece nu se cunoaste valoarea efortului unitar normal care se exercita asupra armiturii, Starea de indesare a materialului de umpluturé influen {eaza sensibil curba efort—deformatie la incercarea de tractiune 2 unel armaturi. In cazul umpluturit afinate sau cu indesare medie aceasti curb prezinté un virf net si un efect rezidual important (fig. 12.51) In cazul plminturilor indesate virful curbei este. aplatizat si cores- punde la deplasari importante. Se pare cd aceste diferente nete, de com 130 portare sint legate de dilatanté si prin urmare de mirimea volumului de pémint antrenat in conluerare cu armatura in timpul Incercdrii. Starea Suprafetei armaturii este un factor cu consecinte practice importante in manifestarea frecirii dintre pAmint si armaturd. Cind suprafafa armi- ‘4 iden] Fig. 1251. Influenta stArii de tndesare fa pamintulul asupra frecdril Ia Incer= Cafea de tractiune a armaturll (Schlos- 15} ‘ser, Juran, 1977): 1, 3, 5 —curbe efort—deformatie pen- 19} ta ‘greutate volumlea -y=15,8_ KN"; Yo EN /m'; 173 N/m, 2, 4, 6 — vax lofile unghiurilor de fréeare ‘intertoara determinate pentru aceleasi greutayl 0.5 ‘olumice. a ) ‘aufem) turii este lis’, se considers, in general, c& se poate adopta un coeficient real de frecare egal cu jumdtate din ‘coeficientul de frecare interioara (u=0,5 tg 0). Cind suprafata armAturii prezint& asperitati sau striuri, ex- perientele pun in evidentd o crestere a frecirii pind la mobilizarea com- pleta a frecdrii interioare a pimintului. Asperitatile si nervurile au ca Elect accentuarea fenomenului de dilatanté prin antrenarea unui volum mai mare de p&mint In conlucrare la efectuarea incercarilor. Expresia can- titativa a acestui efect pentru citeva materiale este exprimata prin fac- torul de aderent4, prezentat anterior in tabelul 12.9. h. Influenta deformabilitatii armiturii, Deformabilitatea relativa a armaturii in raport cu pamintul influenteaz4 notabil repartitia de eforturi fin arméturd la solicitarea de tractiune (fig. 12.52). Tigo al © -earce 1 & “Semngies + hae Fig. 1252. Influenta deformabllitatit armatunl supra repaiiiel de efor A ‘we a rT) ‘Se constata ca rezultatele obtinute cu relatia tot we tee (2.40) e 131