9 APROXIMARI

ALE FUNCT
IILOR MASURABILE

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

Cursul 7

Aproxim
ari ale functiilor m
asurabile

In acest paragraf vom aproxima functiile masurabile cu functii etajate (care reprezinta cea mai simpla forma de
functii masurabile) si, n anumite conditii, cu functii continue.
In continuare, vom considera (X, A, ) un spatiu cu masura completa.
Teorema 9.1 (Teorema de aproximare a functiilor m
asurabile cu functii etajate) Fie f M (X, A).
1. Dac
a f (X) [0, ], atunci exist
a un sir (fn ) E(X, A) asa nc
at fn (X) [0, ] si fn fn+1 , n N, iar
p
fn f .
X

2. Dac
a f (X) [0, M ], unde M > 0, atunci exist
a un sir (fn ) E(X, A) asa nc
at fn (X) [0, M ] si
u
fn fn+1 , n N, iar fn f .
X
{
}

1
3. Dac
a f (X) [0, 1), exist
a un sir (n ) E(X, A) asa nc
at n (X) = 0, n , n N , iar
n converge
2
n=1
uniform pe X la functia f .
p
a un sir (fn ) E(X, A) asa nc
at fn f .
4. Dac
a f (X) R, atunci exist
X

Demonstratie. 1. Pentru n = 0, fie functia f0 = 0.

Fie n N . Pentru fiecare i 0, n2n 1, consideram multimile
([
))
i i+1
Ei,n = f 1
,
si Fn = f 1 ([n, ]) .
2n 2n
Cum f M (X, A), rezulta ca Ei,n , Fn A, i 0, n2n 1. In plus, Fn Ei,n = , i 0, n2n 1, Ei,n Ej,n =
, pentru i = j si
X = Fn

n
n2
1

Ei,n .

(90)

i=0

Fie functia fn : X [0, ), definita prin

{
fn (x) =

i
, daca x Ei,n
.
2n
n, daca x Fn

Deoarece Ei,n , Fn A, rezulta fn E(X, A). Fie x X.

Daca x Fn , atunci f (x) n si deci fn (x) = n f (x).
Daca x Fn , din (90), i 0, n2n 1 asa ncat x Ei,n . Atunci

i+1
i
i
f (x) < n si deci fn (x) = n f (x).
2n
2
2

Prin urmare fn (x) f (x), x X.

Vom demonstra n continuare ca sirul (fn )nN este monoton crescator. Fie x X si n N. Avem urmatoarele:
Daca x Fn+1 , cum Fn+1 Fn , rezulta x Fn , de unde obtinem fn (x) = n < n + 1 = fn+1 (x).
Daca x Fn \Fn+1 , atunci n f (x) < n + 1. Cum x Fn+1 , din relatia (90) (aplicata pentru n + 1),
i+1
i
i 0, (n + 1)2n+1 1 astfel nc
at x Ei,n+1 , adica n+1 f (x) < n+1 . Cum n f (x), urmeaza ca
2
2
i+1
i
n+1
n+1
n f (x) < n+1 si deci n2
< i + 1, adica n2
i. Cum fn (x) = n si fn+1 (x) = n+1 , rezulta
2
2
fn (x) fn+1 (x).
i
Daca x Fn , atunci x Fn+1 si deci i 0, (n + 1)2n+1 1 asa ncat x Ei,n+1 . Prin urmare fn+1 (x) = n+1 .
2
i
i
i
1
+
+
1
i+1
i
Cum x Ei,n+1 , avem n+1 f (x) < n+1 . Daca i este numar par, atunci 2n f (x) < 2 n 2 < 2 n . Deci
2
2
2
2
2
i
i 1
x E 2i ,n si atunci fn (x) = n = n+1 = fn+1 (x).
2 2
2
55

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

9 APROXIMARI
ALE FUNCT
IILOR MASURABILE

i1
i1
+1
i
i+1
2
Daca i este num
ar impar, atunci
< n+1 f (x) < n+1 = 2 n
. Deci x E i1 ,n , de unde rezulta
n
2
2
2
2
2
i1 1
i1
i
fn (x) =
n = n+1 < n+1 = fn+1 (x).
2
2
2
2
In concluzie, fn (x) fn+1 , x X, n N, adica sirul (fn ) este monoton crescator.
Aratam ca sirul fn converge punctual la functia f . Fie x X.
Daca f (x) = , atunci f (x) n, n N. Deci x Fn , n N si atunci fn (x) = n, n N, de unde rezulta
fn (x) = f (x).
Daca f (x) < , fie n0 = [f (x)] + 1. Atunci, n n0 , x Fn si deci, din (90), i 0, n2n 1 astfel ncat
i
i
i+1
i+1
i
1
x Ei,n . Atunci fn (x) = n si n f (x) < n . De aici rezulta 0 f (x) fn (x) < n n = n .
2
2
2
2
2
2
Prin urmare,
1
(91)
0 f (x) fn (x) < n , n n0 ,
2
de unde rezulta fn (x) f (x).
p
In concluzie, fn
f si deci sirul (fn ) ndeplineste conditiile teoremei.
X

2. Fie M > 0 astfel nc

at f (X) [0, M ]. Consideram sirul (fn ) construit n demonstratia punctului (1). Deoarece
fn (x) f (x) M , x X, n N, avem fn (X) [0, M ], n N.
1
Pentru un > 0, fie n0 N asa nc
at n0 < si fie n = max{n0 , [M ] + 1}. Atunci, tinand seama ca
2
f (x) < , x X, din relatia (91) rezulta:
n n , x X, 0 f (x) fn (x) <

1
< ,
2n

adica fn f .
X

3. Fie (fn ) sirul construit la punctul (1). Din punctul (2) avem ca
u

fn f.

(92)

Consideram sirul (n ) definit prin 0 = f0 si n = fn fn1 , n N .

Cum (fn ) este un sir monoton crescator, obtinem n 0, n N. Deoarece (fn ) E(X, A), obtinem ca
(n ) E(X, A).
Fie x X. Deoarece f (X) [0, 1), rezulta ca n N , x Fn si atunci, din (90), i 0, n2n 1 astfel ncat
x Ei,n . In demonstratia de la punctul (1) am aratat ca

, daca i este par

n
2
fn1 (x) =
.
i1

, daca i este impar

n
2
Cum fn (x) =

i
, rezulta:
2n
{
n (x) = fn (x) fn1 (x) =
{

si deci n (X) =
n

}
1
0, n . Mai mult, avem
2

0, daca i este par

1
, daca i este impar
2n

i (x) = (f1 (x) f0 (x)) + (f2 (x) f1 (x)) + ... + (fn (x) fn1 (x)) = fn (x) f0 (x) = fn (x),

i=1
n

care mpreuna cu (92) antreneaz

a ca sirul
i este uniform convergent la f . Prin urmare, seria de functii
n
n=1

i=1

converge uniform pe X la f .
4. Presupunem f (X) R si fie f + , f : X [0, ], partea pozitiva, respectiv partea negativa a functiei f .
Atunci f = f + f , iar din Teorema 7.15 avem ca f + si f sunt A-masurabile. Aplicand punctul (1) functiilor
p
p
f + , f , exista sirurile (gn ), (hn ) E(X, A) asa ncat gn f + si hn f .
X

56

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

9 APROXIMARI
ALE FUNCT
IILOR MASURABILE

Fie sirul (fn ) definit prin fn = gn hn , n N. Atunci (fn ) E(X, A) si fn = gn hn f + f = f .

X

In continuare vom aproxima functiile masurabile cu functii continue. In acest sens, vom defini mai ntai
urmatoarele:
Definitia 9.2 Fie (X, ) un spatiu topologic.
1. (X, ) se numeste spatiu separat T0 sau spatiu Kolmogorov dac
a
x1 , x2 X cu x1 = x2 , D1 cu x1 D1 , x2 D1 sau D2 cu x2 D2 , x1 D2 .
2. (X, ) se numeste spatiu separat T1 sau spatiu Frechet dac
a
x1 , x2 X cu x1 = x2 , D1 cu x1 D1 , x2 D1 si D2 cu x2 D2 , x1 D2 .
3. (X, ) se numeste spatiu separat T2 sau spatiu Hausdor dac
a
x1 , x2 X cu x1 = x2 , D1 , D2 astfel nc
at x1 D1 , x2 D2 si D1 D2 = .
4. (X, ) se numeste spatiu separat T3 dac
a
x1 X, F2 F cu {x1 } F2 = , D1 , D2 astfel nc
at {x1 } D1 , F2 D2 si D1 D2 = .
5. (X, ) se numeste spatiu separat T4 dac
a
F1 , F2 F cu F1 F2 = , D1 , D2 astfel nc
at F1 D1 , F2 D2 si D1 D2 = .
6. (X, ) se numeste spatiu regulat dac
a este spatiu separat T1 si T3 .
7. (X, ) se numeste spatiu normal dac
a este spatiu separat T1 si T4 .
Observatia 9.3 Au loc urm
atoarele:
1. (X, ) este separat T1 dac
a si numai dac
a x X, {x} F .
2. (X, ) este separat T2 dac
a si numai dac
a sirurile -convergente au limit
a unic
a.
3. normal regulat T2 T1 T0 .
Exemplul 9.4 Orice spatiu metric este normal.
Teorema 9.5 (Lema lui Urson) Dac
a (X, ) este un spatiu topologic separat T1 , atunci (X, ) este separat
T4 dac
a si numai dac
a F1 , F2 F cu F1 F2 = , exist
a o functie -continu
a f : X [0, 1] astfel nc
at
f (x) = 0, x F1 si f (x) = 1, x F2 .
Teorema 9.6 (Teorema lui Borel) Fie (X, A) un spatiu m
asurabil si fie o topologie pe X astfel nc
at A,
iar (X, ) este un spatiu normal. Fie : A [0, ] o m
asur
a complet
a si -regulat
a. Dac
a f F (X, A), atunci
> 0, exist
a o functie -continu
a g : X R astfel nc
at ({x X| f (x) = g(x)}) < .
Demonstratie. Etapa 1. Presupunem ca f (X) [0, 1).

{
}
1
Deoarece f M (X, A), din Teorema 9.1(3), exista un sir (n ) E(X, A) asa ncat n (X) = 0, n , n N ,
2

1
iar
n converge uniform pe X la functia f . Pentru fiecare n N consideram multimea An = 1
n ( n ).
2
n=1
Intrucat n E(X, A), avem An A.
Fie un > 0. Deoarece este -regulata, pentru orice n N , Fn F si Dn asa ncat
Fn An Dn si (Dn \Fn ) <

Fie multimea E =

(Dn \Fn ). Cum A, rezulta F A si atunci Dn \Fn A, n N . Deci E A.

nN

= .
2n
n=1
n=1
Deoarece Fn , cDn F si Fn cDn = (Fn Dn ), tinand seama ca (X, ) este un spatiu normal, din lema lui
Urson, exista o functie -continu
a gn : X [0, 1] astfel ncat
{
0, daca x cDn
gn (x) =
.
1, daca x Fn

In plus, (E)

.
2n

(Dn \Fn ) <

57

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

9 APROXIMARI
ALE FUNCT
IILOR MASURABILE

gn (x)
1
1

,
x

X,
n

s
i
cum
seria
este convergenta, rezulta ca
n
2n
2n
2
n=1

gn
gn (x)
seria de functii
converge
uniform
pe
X.
Deci
este
bine
definit
a
funct

ia
g
:
X

[0,
1],
g(x)
=
.
n
2
2n
n=1
n=1
Cum functiile gn sunt -continue, din proprietatea de transfer de continuitate prin convergenta uniforma obtinem
ca g este o functie -continu
a.
Fie acum x cE. Atunci n N , x Dn \Fn , ceea ce este echivalent cu x Dn sau x Fn . Fie un n N .
Daca x Dn , cum An Dn avem:
}
gn (x)
x An n (x) = 0
n (x) = 0 =
.
x cDn gn (x) = 0
2n

Cum gn (X) [0, 1], avem 0

Daca x Fn , cum Fn An avem:

1
2n
x Fn gn (x) = 1

x An n (x) =

}
n (x) =

1
gn (x)
=
.
2n
2n

gn (x)
gn (x)

s
i
deci
f
(x)
=
= g(x).

(x)
=
n
2n
2n
n=1
n=1
Deci, x cE, f (x) = g(x), de unde rezulta ca

Prin urmare, n N , n (x) =

{x X| f (x) = g(x)} E.
Intrucat A si g este -continu
a, rezulta ca g M (X, A) si deci {x X| f (x) = g(x)} A. In consecinta
({x X| f (x) = g(x)}) (E) < .
Deci, pentru orice > 0, exista o functie -continua g : X [0, 1] asa ncat ({x X| f (x) = g(x)}) < .
Etapa 2. Presupunem ca M > 0 astfel nc
at f (X) [0, M ).
1
1
Deci
f (X) [0, 1) si cum f M (X, A), rezulta
f M (X, A). Atunci, pentru un > 0, din etapa 1,
M
M({
})
1
exista o functie -continu
a g1 : X [0, 1] astfel ncat
x X|
f (x) = g1 (x)
< .
M
Consider
am functia g : X} [0, M ], definita prin g = M g1 . Functia g este -continua si {x X| f (x) = g(x)} =
{
1
x X|
f (x) = g1 (x) , de unde obtinem ({x X| f (x) = g(x)}) < .
M
Deci, pentru orice > 0, exista o functie -continua g : X [0, M ] asa ncat ({x X| f (x) = g(x)}) < .
Etapa 3. Presupunem ca f (X) [0, ].
Pentru orice n N consideram multimea Bn = {x X| f (x) n}. Deoarece f este A-masurabila, rezulta
Bn A. De asemenea avem Bn+1 Bn , n N si lim Bn =
Bn = {x X| f (x) = }.
nN

Cum functia f este finita -a.p.t., rezulta

lim (Bn ) = (lim Bn ) = ({x X| f (x) = }) = 0.

De aici, pentru un > 0, n N astfel nc

at

.
(93)
2
Fie multimea Cn = X\Bn = {x X| f (x) < n}. Cum Bn A, rezulta Cn A.
Cum X = Bn Cn si Bn Cn = , avem 1 = Bn + Cn , de unde obtinem f = f Bn + f Cn .
Notam f1 = f Bn si f2 = f Cn . Intruc
at Bn , Cn A, avem ca Bn si Cn sunt A-masurabile si cum f este
A-masurabila, obtinem ca f1 , f2 sunt A-m
asurabile.
Deoarece f2 (X) [0, n), din etapa 2, pentru un > 0, exista o functie -continua g : X [0, n] astfel ncat
(Bn ) <

.
2
Daca f1 (x) = 0 si f2 (x) = g(x), deoarece f (x) = f1 (x) + f2 (x), rezulta f (x) = g(x). Prin urmare
({x X| f2 (x) = g(x)}) <

{x X| f (x) = g(x)} {x X| f1 (x) = 0} {x X| f2 (x) = g(x)} = Bn {x X| f2 (x) = g(x)} .

58

(94)

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

9 APROXIMARI
ALE FUNCT
IILOR MASURABILE

De aici obtinem
({x X| f (x) = g(x)}) (Bn ) + ({x X| f2 (x) = g(x)})

(93),(94)

<

+ = .
2 2

Deci, pentru orice > 0, exista o functie -continua g : X [0, ) asa ncat ({x X| f (x) = g(x)}) < .
Etapa 4. Presupunem ca f (X) R.
Atunci exista f + , f : X [0, ], doua functii A-masurabile astfel ncat f = f + f .
Fie un > 0 arbitrar. Din etapa 3, pentru , exista functiile -continue g + , g : X [0, ) astfel ncat
})
({
})
x X| f + (x) = g + (x) < si x X| f (x) = g (x) < .
(95)
2
2
Consideram functia g : X R, definita prin g = g + g . Cum g + si g sunt -continue, rezulta ca g este
-continua.
Fie un x X. Daca f + (x) = g + (x) si f (x) = g (x), atunci f (x) = g(x). Prin urmare

({

{
} {
}
{x X| f (x) = g(x)} x X| f + (x) = g + (x) x X| f (x) = g (x) ,
de unde obtinem
({x X| f (x) = g(x)})

({

})
({
}) (95)
x X| f + (x) = g + (x) + x X| f (x) = g (x)
< .

Deci, pentru orice > 0, exista o functie -continua g : X R asa ncat ({x X| f (x) = g(x)}) < .
Corolar 9.7 Fie (X, A) un spatiu m
asurabil si fie o topologie pe X astfel nc
at A, iar (X, ) este un
spatiu normal. Fie : A [0, ] o m
asur
a complet
a si -regulat
a. Dac
a f F (X, A), atunci exist
a un sir de

functii -continue gn : X R, n N, astfel nc

at gn f .
Demonstratie. Din Teorema lui Borel, pentru fiecare n N , exista o functie -continua gn : X R astfel
ncat
1
({x X| f (x) = gn (x)}) < .
n
Fie > 0. Cum {x X| |gn (x) f (x)| } {x X| |gn (x) f (x)| > 0} = {x X| f (x) = gn (x)}, obtinem
({x X| |gn (x) f (x)| }) ({x X| f (x) = gn (x)}) <

1
, n N ,
n

de unde rezulta ca lim ({x X| |gn (x) f (x)| }) = 0. Cum a fost luat arbitrar, gn f .
n

Teorema 9.8 (Teorema lui Fr

echet) Fie (X, A) un spatiu m
asurabil si fie o topologie pe X astfel nc
at
A, iar (X, ) este un spatiu normal. Fie : A [0, ] o m
asur
a complet
a si -regulat
a. Dac
a f F (X, A),
a.p.t.
atunci exist
a un sir de functii -continue hk : X R, k N, astfel nc
at hk f .

Demonstratie. Din Corolarul 9.7, exista un sir de functii -continue gn : X R, n N, astfel ncat gn f .
Din Teorema 8.21(4), sirul (gn ) este fundamental n masura si deci, conform Teoremei lui Riesz (teorema 8.26),
exista un subsir (gnk ) (gn ) astfel nc
at (gnk ) este convergent aproape uniform. Pentru orice k N, notam
a.u.
hk = gnk . Cum sirul (hk ) este convergent aproape uniform, exista o functie h : X R astfel ncat hk h.

Din Teorema 8.22 rezulta hk h.

Cum gn f si (hk ) este subsir al sirului (gn ), din Teorema 8.21(5) obtinem ca hk f . Atunci, din Teorema
8.21(3) obtinem ca h = f -a.p.t..
a.p.t.
a.u.
Pe de alta parte, deoarece hk h, din Teorema 8.15 rezulta hk h si cum h = f -a.p.t., obtinem
a.p.t.
hk f .
In concluzie, exista un sir de functii -continue hk : X R, k N, astfel ncat hk a.p.t.
f .
Observatia 9.9 Din Teorema lui Frechet deducem c
a, n conditiile date, orice functie m
asurabil
a si finit
a a.p.t. poate fi aproximat
a -a.p.t. cu functii continue.
Fie X = [a, b], nzestrat cu m
asura Lebesgue . Cum spatiul cu m
asur
a ([a, b], M[a,b] , ) ndeplineste conditiile
teoremei lui Frechet relativ la topologia = (0 )[a,b] , rezult
a c
a orice functie m
asurabil
a Lebesgue si finit
a a.p.t. este limita -a.p.t. a unui sir de functii continue pe [a, b]. Dar, din teorema lui Weierstrass, orice functie
continu
a pe [a, b] este limita uniform
a a unui sir de polinoame. Prin urmare, orice functie m
asurabil
a Lebesgue
si finit
a -a.p.t. este limita -a.p.t. a unui sir de polinoame si deci poate fi aproximat
a -a.p.t. cu polinoame.
59

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

10

INTEGRALA LEBESGUE

Exercitiul 9.10 Fie X = [a, b] si B = (B0 )[a,b] , urma lui B0 pe [a, b]. S
a se arate c
a orice functie continu
a
f : [a, b] R este limita n sensul convergentei uniforme a unui sir de functii B-etajate.
Teorema 9.11 (Teorema lui Luzin) Fie (X, A) un spatiu m
asurabil si o topologie pe X astfel nc
at A,
iar (X, ) este un spatiu normal. Fie : A [0, ] o m
asur
a complet
a si -regulat
a si fie o functie f : X R.
Atunci f F (X, A) dac
a si numai dac
a > 0, F F cu (X\F ) < , f (F ) R si f |F este -continu
a.
Demonstratie. :

Fie un > 0. Din Teorema lui Borel deducem ca exista o functie -continua g : X R astfel ncat

({x X| f (x) = g(x)}) < .

2

Consideram multimea A = {x X| f (x) = g(x)}. Deci A A si (cA) < . Cum masura este -regulata,
2
pentru , exista F F si D asa nc
at
F A D si (D\F ) <

.
2

+ < .
2 2
si cum g(X) R, iar g este -continua, rezulta ca f (F ) R si f |F este

Atunci obtinem (X\F ) = ((A cA) \F ) (A\F ) + (cA\F ) (D\F ) + (cA) <

Deoarece F A, avem f |F = g|F

-continua.
:

1
Din ipoteza, pentru fiecare n N , exista Fn F asa nc
at (cFn ) < , f (Fn ) R si f |Fn este -continua.
n

Fie F =
Fn . Cum A, avem F A si deci F A. Prin urmare cF A si cF cFn , n N . Atunci
nN

1
, n N , de unde rezulta (cF ) = 0.
n
Daca x F , atunci n N cu x Fn si cum f (Fn ) R, rezulta f (x) R. Deci {x X| |f (x)| = } cF .
Deoarece (cF ) = 0 si este o masur
a completa, rezulta {x X| |f (x)| = } A si ({x X| |f (x)| = }) =
0, adica f este finita -a.p.t..
Aratam n continuare ca f este A-m
asurabil
a. Fie D 0 . Atunci avem
(cF ) (cFn ) <

f 1 (D) = f 1 (D) X = f 1 (D) (F cF ) = (f 1 (D) F ) (f 1 (D) cF ).

Fie n N . Deoarece f |Fn : Fn R este -continua, avem ca

si atunci f

(D) Fn =

f |1
Fn (D)

A. Prin urmare f

f |1
Fn (D)

(96)

Fn . Dar Fn = {G Fn | G } A

(D) F =

(f 1 (D) Fn ) A.

nN

Cum f 1 (D) cF cF si (cF ) = 0, obtinem f 1 (D) cF A.

Atunci, din (96) urmeaza ca f 1 (D) A.
Cum f 1 ({}) cF si (cF ) = 0, rezulta de asemenea ca f 1 ({}) A. Analog f 1 ({}) A.
In consecinta, din Teorema 7.10 obtinem ca f este A-masurabila.
Observatia 9.12 Teorema lui Luzin afirm
a c
a n conditiile date, o functie A-m
asurabil
a admite o restrictie
continu
a pe o multime de m
asur
a oric
at de apropiat
a de m
asura multimii de definitie. Deci structura functiilor

m
asurabile este str
ans legat
a de cea a functiilor continue.

10

Integrala Lebesgue

Desi foarte utila, integrala Riemann are si o serie de lipsuri, ntrucat exista functii relativ simple care nu pot fi
integrate cu aceasta. Un exemplu este functia lui Dirichlet:
{
1, x [0, 1] Q
f : [0, 1] {0, 1}, f (x) =
.
0, x [0, 1] \ Q
De asemenea, n general lungimea unei curbe rectificabile nu se poate calcula cu ajutorul integralei Riemann,
asa cum se ntampl
a n cazul curbelor netede. Reamintim ca lungimea unei curbe netede , cu parametrizarea
x = f (t), y = g(t), t [a, b], este data de formula
b
(f (t))2 + (g (t))2 dt.
l() =
a

60

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

10

INTEGRALA LEBESGUE

Deficientele integralei Riemann sunt datorate n primul rand procedeului riemannian de sumare. In constructia
sumelor Riemann, valorile functiei sunt grupate n mod fortat n raport cu o divizare impusa valorilor variabilei
si deci depind de relatia de ordine. Este ca si cum am suma un numar mare de monezi de valori diferite luandu-le
la rand. Daca aceste monezi ar fi ns
a grupate dupa valoare, sumarea lor ar fi mult mai rapida ntrucat s-ar
reduce la numararea monezilor din fiecare categorie si la cateva nmultiri si adunari.
Analizand procedeul de integrare al lui Riemann, Lebesgue si-a dat seama de carentele acestuia si a propus n
1902 un nou procedeu de integrare, mult mai general. In esenta, procedeul lui Lebesgue se bazeaza pe gruparea
punctelor multimii de definitie n submultimi de puncte n care functia ia valori apropiate. Prin urmare trebuie
sa masuram cumva aceste multimi, adica este necesara o teorie prealabila a masurii. Putem afirma ca cele doua
mari idei ale lui Lebesgue au fost: renuntarea la ordinea punctelor din multimea de definitie a functiei si utilizarea
unei teorii a masurii n constructia sumele integrale.
Fie o functie marginit
a f : [a, b] R si = {x0 , x1 , ..., xn } o divizare a intervalului [a, b]. Sumele Darboux,
superioara si inferioar
a, se definesc prin:
S(f, ) =

f (x) (xk xk1 )

sup

k=1 x[xk1 ,xk ]

S(f, ) =

k=1

inf
x[xk1 ,xk ]

f (x) (xk xk1 ) .

Spre exemplu, pentru functia f : [0, 10] R, f (x) = sin(x) + arctg(x) si divizarea = {x0 = 0, x1 = 2, x2 =
4, x3 = 6, x4 = 8, x5 = 10}, sumele Darboux asociate pot fi reprezentate astfel

unde S(f, ) este suma ariilor dreptunghiurilor colorate n gri nchis, iar S(f, ) este suma ariilor tuturor dreptunghiurilor (gri nchis si gri deschis).
Functia f : [a, b] R este integrabil
a Riemann pe [a, b] daca diferenta dintre cele doua sume poate fi facuta
oricat de mica pentru divizari suficient de fine.
Lebesgue a avut ideea de a inversa lucrurile, considerand o divizare = {y0 , y1 , ..., yn } a multimii valorilor
functiei f , deci pe axa Oy. In locul sumelor Riemann, el a considerat o suma de forma
(f, ) =

k=1

yk ({x [a, b]| yk1 f (x) < yk }),

|
{z
}
not. Ek

unde (Ek ) este masura Lebesgue a multimii Ek .

Pentru functia f (x) = sin(x) + arctg(x) si divizarea = {y0 = 0, y1 =

61

1
3
5
, y2 = 1, y3 = , y4 = 2, y5 = } avem
2
2
2

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

10

INTEGRALA LEBESGUE

Suma Lebesgue (f, ) poate fi interpretat

a de asemenea ca o arie deoarece y1 (E1 ) este suma ariilor dreptunghiurilor galbene, y2 (E2 ) este suma ariilor dreptunghiurilor verzi, s.a.m.d.
Functia f : [a, b] R este integrabil
a Lebesgue pe [a, b] daca sumele (f, ) au limita cand 0.
Integrala Lebesgue a functiilor m
asurabile si nenegative
In cele ce urmeaza vom face urmatoarea conventie de calcul: 0 = 0 = 0.
Fie (X, A, ) un spatiu cu masur
a completa si fie f : X [0, ] o functie A-etajata. Atunci exista a1 , a2 , ..., an
[0, ] astfel ncat f (X) = {a1 , a2 , ..., an } si f 1 ({ai }) A, i 1, n. Notand Ai = f 1 ({ai }) , i 1, n, familia
n

asurabil
a a lui X si f =
{Ai | i 1, n} este o partitie A-m
ai Ai .
i=1

Definitia 10.1 1. Se numeste integrala Lebesgue a functiei f pe multimea X num

arul
n

not.

ai (Ai ) =

f d.
X

i=1

f d < .

2. Spunem c
a functia f este integrabil
a Lebesgue pe X dac
a
X

3. Fie Y A. Se numeste integrala Lebesgue a functiei f pe multimea Y num

arul

not.
f Y d =
f d.
X

4. Fie Y A. Spunem c
a functia f este integrabil
a Lebesgue pe Y dac
a

f d < .
Y

Observatia 10.2 1. Fie Y A. Cum f =

ai Ai , avem f Y =

i=1
n

f d =
Y

f Y d =
X

n
n

ai Ai Y =
ai Ai Y + 0cY si deci
i=1

ai (Ai Y ) + 0(cY ) =

i=1

i=1

ai (Ai Y ).

i=1

2. T
in
and seama de conventia 0 = 0 = 0 f
acut
a mai sus, avem

f d =
f d =
0d = 0 (X) = 0.

Teorema
10.3 Fie f, g : X [0, ] dou
a functii A-etajate. Au loc urm
atoarele:

1.
f d = 0 f = 0 -a.p.t.
X

2. Dac
a A A si (A) = 0, atunci
f d = 0.
A

62

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

3.

4.

10

INTEGRALA LEBESGUE

(f + g) d =
f d +
gd.
X
X
(cf ) d = c f d, c [0, ].

5. Dac
a (Ek )kN A cu Ek El = pentru k = l, atunci

6. Dac
a f g, atunci

k=0

f d.
Ek

gd.

ncat Ai Ai = pentru i = i , iar

m

Deoarece g E(X, A), avem g =

ai Ai , unde a1 , a2 , ..., an [0, ] si Ai A, i 1, n asa

i=1

Ai = X.

i=1

bj Bj , unde b1 , b2 , ..., bm [0, ] si Bj A, j 1, m asa ncat Bj Bj =

j=1

Bj = X.

j=1

1. Fie I = {i 1, n| ai = 0} si fie A = {x X| f (x) = 0} =

Daca

Demonstratie. Deoarece f E(X, A), avem f =

pentru j = j , iar

Ek

f d
X

f d =

f d = 0, atunci

Ai .

iI

ai (Ai ) = 0, de unde obtinem ai (Ai ) = 0, i 1, n. Prin urmare (Ai ) = 0, i I.

i=1

Atunci (A) = 0 si deci f = 0 -a.p.t.

Reciproc, daca f = 0 -a.p.t., atunci (A) = 0, de unde deducem ca (Ai ) = 0, i I. Atunci

f d =
X

ai (Ai ) =

i=1

ai (Ai ) +

ai (Ai ) =

iI

iI

ai 0 +

0 (Ai ) = 0.

iI

iI

2. Deoarece (A) = 0, rezulta (Ai A) = 0, i 1, n si atunci

f d =
A

3. Pentru orice i 1, n, avem Ai = Ai X = Ai

pentru j = j , obtinem Ai =

ai (Ai A) = 0.

i=1
m

Bj =

j=1

(Ai Bj ) si cum (Ai Bj ) (Ai Bj ) =

j=1

Ai Bj . Analog, pentru orice j 1, m, avem Bj =

Ai Bj .

i=1

j=1

Atunci obtinem
f +g =

n
m
n
m
m
n
n
m

ai Ai +
bj Bj =
ai Ai Bj +
bj Ai Bj =
(ai + bj ) Ai Bj ,
i=1

j=1

i=1 j=1

j=1 i=1

i=1 j=1

Cum familia {Ai Bj | i 1, n, j 1, m} A formeaza o partitie a lui X, rezulta ca f + g este A-etajata si cum
este nenegativa, avem

( n
)

n
m
n
m
m

(f + g) d =
(ai + bj ) (Ai Bj ) =
ai
(Ai Bj ) +
bj
(Ai Bj ) =
X
n

i=1

ai Ai

i=1 j=1
m

j=1

Bj +

i=1

(
bj Bj

j=1

j=1

Ai

i=1

i=1

j=1

ai (Ai ) +

bj (Bj ) =

j=1

4. Daca c = 0, tin
and seama de conventia de calcul, obtinem cf = 0. Atunci

(cf )d =
0d = 0 (X) = 0 = c
f d.
X

Daca c (0, ), atunci avem cf =

cai Ai si deci
i=1

63

i=1

f d +

gd.
X

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

(cf ) d =
X

10

cai (Ai ) = c

ai (Ai ) = c f d.
X

i=1

i=1

INTEGRALA LEBESGUE

Presupunem acum ca c = . Fie I = {i 1, n| ai = 0} si fie A = {x X| f (x) = 0} =

Ai .

iI

Daca f = 0 -a.p.t., atunci cf = 0 -a.p.t. si deci, din (1) obtinem

(cf )d = 0 = 0 = c
f d.
X

Daca f nu este nul

a -a.p.t., atunci (A) > 0 si cum (A) =

(Ai ), exista i0 I asa ncat (Ai0 ) > 0.

iI

Atunci avem

(cf )d = ai0 (Ai0 ) +

X

ai (Ai ) = +

i=i0

f d > 0 si atunci

(cf )d = c

ai (Ai E) =

i=1

i=1

(
ai Ai

n

f d.
X

5. Fie (Ek ) A cu Ek El = , pentru k = l si fie E =

n

f d = . Prin
X

f d =

urmare si n acest caz avem

ai (Ai ) = .

i=i0

De asemenea, deoarece f nu este nul

a -a.p.t., din (1) obtinem ca

Ek . Atunci avem

kN

)
Ek

i=1

kN

ai (Ai Ek ) =

k=0 i=1

(
ai

k=0

)
(Ai Ek )

i=1

kN

ai

(Ai Ek ) =

k=0

f d.

Ek

6. Cum am vazut n demonstratia de la (3),

f=

n
m
n
m

ai Ai Bj si g =
bj Ai Bj ,
i=1 j=1

i=1 j=1

unde familia {Ai Bj | i 1, n, j 1, m} A formeaza o partitie a lui X.

Fie i 1, n si j 1, m. Daca Ai Bj = , atunci (Ai Bj ) = 0 si deci ai (Ai Bj ) = bj (Ai Bj ).
Daca Ai Bj = , atunci x Ai Bj si cum f g, avem ai = f (x) g(x) = bj . Prin urmare ai (Ai Bj )
bj (Ai Bj ). Atunci avem:

f d =
X

i=1

n
m
n
m
m
n
m

ai (Ai ) =
ai (Ai Bj )
bj (Ai Bj ) =
bj (Ai Bj ) =
bj (Bj ) =
gd.
i=1 j=1

i=1 j=1

j=1 i=1

j=1

Observatia 10.4 Fie f : X [0, ] o functie A-etajat

a si fie functia de multime

: A [0, ], (A) =
f d, A A.
A

Din teorema anterioar

a, punctul (5), obtinem c
a este num
arabil aditiv
a. Cum () = 0 < , rezult
a c
a este
o m
asur
a pe A.
Exemplul 10.5 S
a consider
am spre exemplu functia lui Dirichlet:
{
1, x [0, 1] Q
f : [0, 1] {0, 1}, f (x) =
,
0, x [0, 1] \ Q
unde intervalul [0, 1] este nzestrat cu m
asura Lebesgue .
Cum multimea [0, 1] Q este
num
arabil
a, aceasta este 0 -borelian
a si neglijabil
a Lebesgue si atunci functia f
este M[0,1] -etajat
a. Deoarece

f d = 1 ([0, 1] Q) + 0 ([0, 1] \ Q) = 0 < , functia f este integrabil

a
[0,1]

Lebesgue. Se poate ar
ata usor c
a f nu este integrabil
a Riemann.
64

D.Rusu, Teoria m
asurii
si integrala Lebesgue

10

INTEGRALA LEBESGUE

Definitia 10.6 Fie f : X [0, ] o functie A-m

asurabil
a.
1. Se numeste integrala Lebesgue a functiei f pe multimea X num
arul
{
}

not.
sup
sd| s E(X, A) si 0 s f =
f d.
X

f d < .

2. Spunem c
a functia f este integrabil
a Lebesgue pe X dac
a
X

3. Fie Y A. Se numeste integrala Lebesgue a functiei f pe multimea Y num

arul

not.
f Y d =
f d.
X

4. Fie Y A. Spunem c
a functia f este integrabil
a Lebesgue pe Y dac
a

f d < .
Y

Propozitia 10.7 Fie f : X [0, ] o functie A-etajat

a. Dac
a I=

J=
f d n sensul definitiei 10.6, atunci I = J.

f d n sensul definitiei 10.1, iar

X

Demonstratie. Deoarece f E(X, A) si 0 f f , rezulta ca I J.

Fie acum s E(X, A) astfel nc

at 0 s f . Atunci, din Teorema 10.3(6) obtinem ca
{
}
Prin urmare sup
sd| s E(X, A) si 0 s f I, adica J I. Deci I = J.

sd

f d = I.
X

Propozitia 10.8 Fie f : X [0, ] o functie A-m

asurabil
a si fie Y A. Atunci
{
}

f d = sup
sd| s E(X, A) si 0 s f .
Y

Demonstratie. Fie s E(X,

at 0 s f . Atunci
A) astfel nc
0 s
Y f Y si cum s Y E(X, A),
din definitia 10.6 obtinem ca
s Y d
f Y d, adica
sd
f d. Deci
X
X
Y
{
} Y
sup
sd| s E(X, A) si 0 s f
f d.
(97)
Y

Pe de alta parte avem

f Y d = sup

f d =
Y

sd| s E(X, A) si 0 s f Y

Dar 0 s f Y s = s Y si deci
sd =
s Y d =
sd. Cum f Y f , rezulta
X
Y
} { X
{
}
sd| s E(X, A) si 0 s f Y
sd| s E(X, A) si 0 s f si atunci
X

}
sd| s E(X, A) si 0 s f Y

f d = sup
X

{
sup
Y

Din (97) si (98) rezulta concluzia.

65

}
sd| s E(X, A) si 0 s f

(98)