Pãstorul Arhidiecezei 1

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Arhidieceza la ceas aniversar

1883-2008
Pe 28 aprilie vom marca printr-un program special acest aniversar la care nu atât numãrul anilor ne impresioneazã, ci, mai degrabã,
lucrarea lui Dumnezeu ºi a harurilor sale de multe feluri în biserica noastrã localã pe tot parcursul acestor 125 de ani.
Dacã luãm în considerare prima perioadã din viaþa Arhiepiscopiei, 1883-1948, putem spune cã a fost un timp de înflorire, de creºtere, în ciuda
greutãþilor ºi, mai ales, a celor Douã Rãzboaie Mondiale.
Din Vicariat Apostolic a devenit Arhidiecezã ºi, treptat, a început sã se asemene tot mai mult cu orice diecezã din lumea catolicã. Spuneam de
înflorire; primele „flori” au fost Catedrala, terminatã în 1884 ºi deschiderea primului Seminar pentru formarea clerului diecezan; în 1852 sosesc
surorile IMBV (Doamnele Engleze); în 1861 vin la Bucureºti Fraþii ªcolilor Creºtine; trebuie sã ne amintim ºi de sosirea surorilor Notré Dame de Sion;
în 1906 îºi încep activitatea în Bucureºti surorile Sfântului Vincenþiu de Paul; în 1909 se înfiinþeazã Societatea Catolicilor din Bucureºti ºi Revista
catolicã. În aceeaºi perioadã sunt construite alte noi biserici în Arhidiecezã. Între cele Douã Rãzboaie Mondiale a fost semnat ºi Concordatul cu
Vaticanul, prin care Bucureºtiul devenea Mitropolie, având sufragane diecezele romano-catolice din România. Înainte ºi dupã Cel de-al Doilea
Rãzboi Mondial era cunoscutã ºi apreciatã prezenþa catolicã în Muntenia prin ºcolile sale ºi prin alte activitãþi sociale. Reamintesc faptul cã
Biserica catolicã avea ºcoli nu numai în Bucureºti, dar ºi la Craiova, Ploieºti, Brãila, Severin, Piteºti, Greci etc.
Am pus anul 1948 ca an limitã al primei perioade din istoria Arhidiecezei tocmai pentru cã atunci multora li s-a pãrut sfârºitul vieþii catolice din
Bucureºti ºi din împrejurimi. Biserica Greco-catolicã a fost desfiinþatã, Arhiepiscopul Cisar a fost forþat sã-ºi dea demisia încã înainte de 1948,
ºcolile au fost desfiinþate ºi luate de Statul comunist, celelalte opere sociale distruse, majoritatea diecezelor desfiinþate, congregaþiile cãlugãreºti
scoase în afara legii, preoþii asistau la atâtea simulacre de procese etc.
Aºa s-a intrat în perioada 1948-1989, cu crucea în spate. Prin puºcãrii, domicilii forþate, supravegheri, teamã, nesiguranþã, tãcere. Când
puterea comunistã a fost sigurã cã pentru ea nu mai existau pericole majore, a început sã arate o faþã mai omeneascã. A deschis, în 1964, uºile
puºcãriilor pentru deþinuþii politici ºi i-a eliberat pe cei care au mai supravieþuit. Dupã 1964 nu au mai arestat preoþi, decât cu foarte rare excepþii.
Autoritãþile au început sã vorbeascã mai frumos, chiar sã „deplângã” greºelile trecutului. Oricum, Biserica Romano-Catolicã a fost profund
mortificatã de supraveghere ºi control, izolatã de restul lumii catolice ºi de Vatican, expusã capriciului conducãtorilor comuniºti.
Faptul cã la Alba Iulia s-a pãstrat fãrã întrerupere succesiunea episcopalã, cã Iaºiul ºi Bucureºtiul au mai primit în vremea comunistã câte un
episcop, acestea sunt semne ale Milostivirii lui Dumnezeu, haruri pentru continuitate. La fel ºi istoria de întrerupere ºi apoi de continuare a
Seminariilor unde se pregãteau viitorii preoþi. Când încerc sã vãd departe, în trecut, ce a contat mai mult pentru continuitatea noastrã catolicã în
România, nu ºtiu ce sã admir mai mult: înþelepciunea „pãstorilor” sau înþelepciunea „turmei”. Oricum, dupã 1948, aceastã înþelepciune a fost mult
încercatã ºi a fost obligatã sã îmbrace când haina prudenþei, când pe cea a tãcerii, când a cuvântului ambiguu, când a fricii ºi aºa mai departe.
Biserica nu a tãcut în vremurile grele niciodatã. Ea a predicat fãrã întrerupere Vestea cea Bunã, iar când se apropia de anul 1989, era deja
pregãtitã în speranþã de Papa Ioan Paul al II-lea.
A treia perioadã din cei 125 de ani, cea cuprinsã între 1989-2008, este prea aproape de noi ca sã o apreciem cum se cuvine, istoriceºte.
Oricum, în 1989, la Revoluþie, am tras atât de mult aer proaspãt în piept, încât tuºim ºi astãzi, acuzându-ne de imprudenþã respiratorie. ªtim totuºi
cã nimeni nu a murit din cauza unei supradoze de speranþe. Din aceastã mare încãrcãturã de speranþã au crescut dupã 1989 în Arhidiecezã
multe lucruri frumoase. S-a mãrit numãrul parohiilor ºi al congregaþiilor, al bisericilor noi, al iniþiativelor caritative etc. Am crescut în cele ce ne
lipseau. Am reluat ºi contactele mai normale cu alte Biserici Catolice din Europa ºi din lume, am încercat, fãrã sã ne dãm seama cã imitãm ceva,
sã refacem ce aveam odinioarã: prezenþa cãlugãreascã, ºcolile, alte activitãþi sociale.
Îi mulþumim lui Dumnezeu pentru tot ce am reuºit sã împlinim . Sigur cã sunt ºi realitãþi care ne tulburã gândul. Dupã Conferinþa de la Bologna
privind reforma învãþãmântului universitar, nu am mai avut voie sã pregãtim la Institutul Teologic duble specializãri ºi, ca atare, restructurarea
impusã de situaþie a adus neplãceri multor profesori. În alt context, ne gândim la situaþia Catedralei ameninþatã de construcþia alãturatã. ªi ce sã
mai spunem de migrarea credincioºilor catolici în cãutare de lucru în alte þãri. Ne vine în minte rugãciunea Psalmilor „Priveºte Doamne (...) ºi ia
aminte la neputinþa noastrã”.
Sigur cã l-am putea ruga pe Domnul sã priveascã ºi la altele, de exemplu, la mulþimea celor care frecventeazã bisericile noastre, la fidelitatea
preoþilor, a cãlugãrilor ºi a cãlugãriþelor noastre, la preoþii care ajutã alte biserici locale din Europa ºi din America, la grãdiniþele ºi ºcolile noastre
de toate gradele, la tineretul nostru catolic, la diferitele organizaþii ºi fundaþii care prin viaþa ºi activitatea lor vestesc legea iubirii conform Evangheliei.
Dacã perioada 1948-1989 s-ar putea numi perioada încercãrii ºi a ispitirii dureroase, cea de acum, 1989-2008, s-ar putea defini ca timpul
revenirii ºi al refacerii normalitãþii în Biserica localã.
Putem spune cã în cei 125 de ani am cunoscut în atâtea feluri Moartea ºi Învierea Domnului. Pe acestea le spunem mai departe celor care vin
cu noi ºi dupã noi!
Sigur cã printre aceste rânduri sunt multe lucruri acoperite de tãceri, voluntare ºi involuntare. Nu am scris ca specialist în istorie sau în alte
discipline, ci ca om care ºtie cã Dumnezeu ne stã alãturi prin semnele Crucii ºi Învierii.
Doamne, „cãtre tine îmi ridic ochii, cãtre Tine care locuieºti în Ceruri”!
2 Magisteriu
Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte la rugãciunea Regina Coeli
Vocaþiile în ser viciul Bisericii-misiune
serviciul
(13 aprilie)
Dragi fraþi ºi surori, în duminica a patra a Paºtelui, în care Liturgia
ni-l prezintã pe Isus ca Bun Pãstor, se celebreazã Ziua Mondialã de
Rugãciune pentru Vocaþii. Pe fiecare continent, comunitãþile ecleziale
invocã de la Domnul numeroase ºi sfinte vocaþii la preoþie, la viaþa
consacratã ºi misionarã ºi la cãsãtoria creºtinã, ºi mediteazã asupra
temei: Vocaþiile în serviciul Bisericii-misiune. Anul acesta, Ziua
Mondialã de Rugãciune pentru Vocaþii se situeazã în perspectiva
Anului Paulin, care va începe la 28 iunie, pentru a celebra bimilenarul
naºterii apostolului Paul, misionarul prin excelenþã.
În experienþa Apostolului neamurilor, pe care Domnul l-a chemat
sã fie „slujitor al Evangheliei”, vocaþia ºi misiunea sunt inseparabile.
De aceea, el reprezintã un model pentru fiecare creºtin, în mod
deosebit pentru misionarii ad vitam, pentru toatã viaþa, care se
dedicã total vestirii lui Cristos celor care încã nu l-au cunoscut. Acest
serviciu misionar îl desfãºoarã, în primul rând, preoþii, împãrþind
Cuvântul lui Dumnezeu ºi Sacramentele, ºi manifestând, prin
caritatea lor pastoralã faþã de toþi, mai ales faþã de bolnavi, faþã de
cei mici ºi cei sãraci, prezenþa vindecãtoare a lui Isus Cristos (...) Ne
rugãm sã creascã tot mai mult numãrul acelora care decid sã
trãiascã în mod radical Evanghelia prin voturile de castitate, sãrãcie
ºi ascultare: sunt bãrbaþi ºi femei care au un rol de prim ordin în
evanghelizare. Dintre ei, unii se dedicã contemplaþiei ºi rugãciunii,
alþii unei acþiuni educative ºi caritative, într-o multitudine de forme;
toþi, însã, au în comun unul ºi acelaºi scop: acela de a mãrturisi
primatul lui Dumnezeu peste orice ºi sã rãspândeascã Împãrãþia
sa în orice ambient al societãþii (...) Nu trebuie uitat cã ºi cãsãtoria
creºtinã este o vocaþie misionarã: soþii, de fapt, sunt chemaþi sã
trãiascã Evanghelia în familii, la locul de muncã, în comunitãþile
parohiale ºi civile. În afarã de aceasta, în anumite cazuri, oferã
preþioasa lor colaborare în misiunea ad gentes.
Drumul spre Emaus, calea unei maturizãri
a credinþei (6 aprilie)
Evanghelia acestei duminici - a treia a Paºtelui - prezintã celebra
povestire numitã a ucenicilor de la Emaus (...) Localitatea Emaus nu
a fost identificatã cu certitudine. Existã diferite ipoteze, iar acest fapt
nu e lipsit de semnificaþie, deoarece lasã sã ne gândim cã Emaus
reprezintã, în realitate, orice loc: drumul care conduce la Emaus
este drumul fiecãrui creºtin, mai mult, al fiecãrui om. Pe drumurile
noastre, Isus înviat se face tovar㺠de cãlãtorie, pentru a reaprinde
în inimile noastre cãldura credinþei ºi a speranþei ºi pentru a frânge
pâinea vieþii veºnice. În discuþia ucenicilor cu cãlãtorul necunoscut
impresioneazã expresia pe care evanghelistul Luca o pune pe buzele
unuia dintre ei: Noi speram... (24,21). Acest verb la trecut spune totul:
am crezut, am urmat, am sperat..., dar de-acum totul s-a sfârºit (...)
Aceastã dramã a ucenicilor de la Emaus apare ca o oglindã a
situaþiei multor creºtini din timpul nostru. Pare cã speranþa credinþei
a eºuat. Credinþa însãºi intrã în crizã din cauza unor experienþe
negative care fac sã ne simþim abandonaþi de Domnul. Dar acest
drum spre Emaus poate deveni calea unei purificãri, a unei maturizãri
a credinþei noastre în Dumnezeu. ªi noi putem intra în conversaþie
cu Isus ascultând Cuvântul Sãu. ªi
astãzi frânge pâinea pentru noi ºi se
dãruieºte pe Sine ca pâine a noastrã.
Astfel, întâlnirea cu Cristos Înviat,
care este posibilã ºi azi, ne dã o
credinþã mai profundã ºi mai
autenticã, cãlitã în focul
evenimentului pascal; o credinþã
robustã, întrucât se hrãneºte nu din
idei omeneºti, ci din Cuvântul lui
Dumnezeu ºi din prezenþa Sa realã
în Euharistie.
Acest minunat text evanghelic conþine deja structura Sfintei
Liturghii: în prima parte ascultarea Cuvântului prin Sfintele Scripturi;
în cea de-a doua, Liturgia Euharisticã ºi Împãrtãºania cu Cristos
prezent în Sacramentul Trupului ºi Sângelui Sãu. Hrãnindu-se la
aceastã dublã masã, Biserica se edificã fãrã încetare ºi se
reînnoieºte, zi de zi, în credinþã, în speranþã ºi în iubire.
Milostivirea este însuºi
numele lui Dumnezeu (30 martie 2008)
În timpul Jubileului din 2000, iubitul Slujitor al lui Dumnezeu, Ioan
Paul al II-lea, a stabilit ca în toatã Biserica, Duminica de dupã Paºti,
pe lângã Domenica in Albis, sã fie denumitã ºi Duminica Milostivirii
lui Dumnezeu. Aceasta s-a petrecut concomitent cu slujba
canonizãrii Faustinei Kowalska, umila sorã polonezã, nãscutã în 1905
ºi decedatã în 1938, zeloasã mesagerã a lui Isus Milostiv. Milostivirea
este, în realitate, nucleul central al mesajului evanghelic, este însuºi
numele lui Dumnezeu, chipul cu care El s-a revelat în vechiul
Legãmânt ºi, pe deplin, în Isus Cristos, întrupare a Iubirii creatoare
ºi rãscumpãrãtoare.
Aceastã iubire de milostivire lumineazã ºi faþa Bisericii ºi se
manifestã fie prin Sacramente, în special prin cel al Reconcilierii, fie
prin faptele de caritate, comunitare ºi individuale. Tot ceea ce Biserica
spune ºi sãvârºeºte, manifestã milostivirea pe care Dumnezeu o
are pentru om. Când Biserica trebuie sã atragã atenþia asupra unui
adevãr tãgãduit sau a unui bine trãdat, o face mereu mânatã de
iubirea milostivã, pentru ca oamenii sã aibã viaþã ºi sã o aibã din
belºug (cf. In 10,10). Din iubirea divinã, care împacã inimile, izvorãºte
apoi adevãrata pace în lume, pacea între popoare, între culturi ºi
religii diferite.
Asemenea sorei Faustina, Ioan Paul al II-lea s-a fãcut, la rândul
sãu, apostol al Milostivirii lui Dumnezeu. În seara neuitatei sâmbete,
2 aprilie 2005, când a închis ochii pentru aceastã lume, era chiar
vigilia Duminicii a doua a Paºtelui ºi mulþi au notat singulara
coincidenþã care unea în sine dimensiunea marianã - prima
sâmbãtã a lunii - cu cea a Milostivirii lui Dumnezeu. Într-adevãr,
pontificatul sãu îndelungat ºi multiform îºi are aici nucleul central;
toatã misiunea sa în serviciul adevãrului despre Dumnezeu ºi despre
om, ºi în serviciul pãcii în lume se rezumã în acest anunþ, aºa cum
el însuºi a spus la Cracovia-£agiewniki, în 2002, inaugurând marele
Sanctuar al Divinei Milostiviri: „În afara milostivirii lui Dumnezeu, nu
existã nici un alt izvor de speranþã pentru fiinþele umane”.
 Pelerin la Vatican 3
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Comunitatea „Sfântul Egidiu”,

40 de ani în slujba Domnului Pãcii
Sanguis martyrum semen christianorum
S-au împlinit 40 de ani de la înfiinþarea Comunitãþii „Sfântul
Egidiu”. Cu aceastã ocazie, pe 7 aprilie, Benedict al XVI-lea i-a
întâlnit pe membrii binecunoscutei comunitãþi la bazilica romanã
„Sfântul Bartolomeu”, de pe Insula Tiberinã. În acest strãvechi lãcaº
de cult se aflã, din voinþa Papei Ioan Paul al II-lea, Sanctuarul
Martorilor Credinþei din secolele XX ºi XXI, care adãposteºte relicve
ale multor mãrturisitori ai credinþei din timpul nostru; un memorial
al credinþei apãrate cu preþul vieþii ºi al mãrturisitorilor lui Cristos.
Aici apar nume precum Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscop de
San Salvador; Posada Ocampo, cardinal ucis de traficanþii de
droguri la aeroportul din Guadalajara, în Mexic; Andrea Santoro,
preot italian, ucis recent la Trabzon, în Turcia; Paul Schneider, pastor
evanghelic; Franz Jägerstätter, agricultor austriac, opozant al
nazismului, din motive de conºtiinþã ºi de credinþã ºi, nu în ultimul
rând, Sofian Boghiu, cãlugãr ºi îndrumãtor spiritual ortodox, care
s-a opus regimului totalitarist comunist din România.

patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, în octombrie 2002,

ªase altare din Sanctuar amintesc de creºtinii victime ale
violenþei totalitare comuniste ºi naziste, din toate cele cinci
continente, istorii de sânge ale martirilor care au umplut câmpul
secolului trecut cu sãmânþa noilor creºtini. Dupã cum afirmã
Tertulian: Plures efficimur quoties metimur a vobis: sanguis
martyrum semen christianorum, în traducere: Noi devenim mai
mulþi ori de câte ori suntem seceraþi de voi: sângele martirilor este
sãmânþã de noi creºtini (Apologeticum, 50,13: CCL, 1,171).
Bazilica „Sfântul Bartolomeu” are o semnificaþie deosebitã
pentru Comunitatea „Sfântul Egidiu”, cãreia i-a fost dãruitã de Ioan
Paul al II-lea, în 1993, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la fondarea
comunitãþii. Dedicatã noilor martiri, bazilica a devenit loc de
pomenire ecumenicã a acestora, lãcaºul fiind vizitat de diferite
personalitãþi ortodoxe, precum patriarhul ecumenic Bartolomeu I,
patriarhul armean ºi mulþi alþii.
Patru decenii de rugãciune ºi solidaritate, de ecumenism ºi
dialog interreligios. Vizita lui Benedict al XVI-lea la Comunitatea
„Sfântul Egidiu”, împreunã cu vicarul general pentru dieceza de
Roma – cardinalul Camillo Ruini, exprimã afecþiunea Sfântului
Pãrinte pentru aceastã comunitate înfiinþatã la Roma, în 1968, ºi
prezentã acum în peste 70 de þãri din întreaga lume, inclusiv în
România.
Cu peste 50 de mii de membri, Comunitatea „Sfântul Egidiu”
se aflã în prima linie în angajarea concretã, atât în trãirea spiritualã
cât ºi în domeniul social, devenind o emblemã a eforturilor pentru
pace ºi reconciliere, pentru ecumenism ca ºi pentru dialogul dintre
credincioºi de diferite religii.
În Cuvântul sãu, Benedict al XVI-lea a spus: „Putem considera
aceastã întâlnire, la antica bazilicã „Sfântul Bartolomeu” de pe
Insula Tiberinã, un pelerinaj al memoriei martirilor secolului al
XX-lea, nenumãraþi bãrbaþi ºi femei, cunoscuþi ºi necunoscuþi care,
în secolul trecut, ºi-au vãrsat sângele pentru Domnul. Un pelerinaj
cãlãuzit de Cuvântul lui Dumnezeu care, ca fãclie pentru paºii
noºtri, a luminat pe calea noastrã ºi lumineazã cu lumina sa viaþa
fiecãrui credincios. Acest templu a fost destinat, de cãtre iubitul
meu predecesor, Ioan Paul al II-lea, în mod expres, ca loc al
memoriei martirilor secolului XX ºi încredinþat de el Comunitãþii
„Sfântul Egidiu” care, anul acesta, aduce mulþumiri lui Dumnezeu
pentru cea de-a 40-a aniversare a începuturilor”.
4 Aniversare
Ioan Robu
25 de ani de pãstorire ºi
40 de ani de preoþie
În viaþa oricãrui om se aplicã aceste
cuvinte ale Mântuitorului: “De pe
roadele lor îi veþi cunoaºte... Astfel, tot
pomul bun face roade bune, iar pomul
rãu face roade rele”(Mt 7,16-17).
Nãscut în ziua de 6 noiembrie 1944
la Târgu Secuiesc ºi crescut la Traian -
Roman, printre bunii
catolici din satele
Moldovei, Ioan a
învãþat, ca oricare alt
copil de vârsta lui, în
satul natal, Traian, apoi
în satul învecinat, mult
mai mare, Sãbãoani,
terminând cele ºapte
clase, dupã cum era
organizarea ºcolarã în
acele timpuri. În luna
august 1958, s-a dat, la
parohia Ghirãieºti,
examen de admitere
pentru Seminarul din
Iaºi, abia redeschis în
1956, dupã ce fusese
închis la reformele
dezastroase din
România anului 1948.
Providenþa, care orânduieºte toate, a
fãcut ca el sã fie primit în Seminar, dar
nu pentru Dieceza de Iaºi, ci pentru
Arhidieceza de Bucureºti.
Dupã 10 ani de Seminar, a fost sfinþit
preot la 15 august 1968, de cãtre
Episcopul Petru Pleºca.
Primul loc pentru activitatea
tânãrului preot Ioan Robu a fost parohia
Craiova, ca preot vicar al parohului
Leopold Hochenecker, începând cu 1
decembrie 1968 pânã la 15 iulie 1971.
Apoi el a activat ca preot vicar la
Catedrala Sfântul Iosif. Între anii
1973-1977 a urmat studii de specializare
la Roma, la Universitatea din Lateran,
Academia Alfonsianã, obþinând titlul de
Doctor în Teologie. În perioada
1977-1983 a fost profesor ºi apoi rector
la Institutul Teologic Romano-Catolic din
Iaºi.
Arhiepiscopia Romano-Catolicã de
Bucureºti era condusã în acea perioadã
de Mons. Francisc Augustin, în calitate
de Ordinarius Substitutus, încã din 1959.
În seara zilei de 27 noiembrie 1983,
Dumnezeu l-a chemat la sine pe Mons.
Francisc Augustin. În ziua de 1
decembrie în care îºi serba, de obicei,
patronul ceresc, pe sfântul Francisc
Xaveriu, l-am condus spre locul sãu de
odihnã, din Cimitirul Bellu Catolic, unde
acum aºteaptã clipa Învierii.
În dupã-amiaza aceleiaºi zile, toþi
preoþii care lucram în Arhidiecezã
ne-am adunat în Capela din palatul
Arhiepiscopal unde, dupã ce am invocat
lumina Duhului Sfânt, cel mai în vârstã
dintre noi, pãrintele Iosif Gonciu ne-a
expus situaþia Arhidiecezei ºi ne-a
îndemnat ca, în conºtiinþã, prin vot
secret, sã alegem un administrator
diecezan care sã conducã Arhidieceza
pânã ce se va pronunþa Sfântul Scaun
asupra situaþiei create prin moartea
Mons. Francisc Augustin.
La al doilea tur,
majoritatea voturilor a
fost pentru Preotul
Profesor Doctor Ioan
Robu, Rector al
Institutului Teologic din
Iaºi. Cel ales a acceptat
opþiunea majoritãþii
preoþilor, alegerea a
fost comunicatã
Sfântului Scaun ºi
autoritãþilor statului. Era
o situaþie provizorie
care nu se ºtia cât va
dura.
Însã Dumnezeu are
planurile lui. La 25
octombrie 1984 Sfântul
Pãrinte Papa Ioan Paul
al II-lea l-a numit pe
Ioan Robu ca Episcop
Administrator Apostolic al Arhidiecezei
Romano-Catolice de Bucureºti cu titlul
de „Celle in Proconsulari”. Consacrarea
episcopalã a avut loc la Roma, în
Capela Paulinã din Palatul Apostolic în
ziua de 8 decembrie 1984, în
Solemnitatea Neprihãnitei Zãmisliri a
Sfintei Fecioare Maria, consacrator fiind
Cardinalul Agostino Casaroli, Secretarul
de Stat al Vaticanului. La marele
eveniment au participat ºi tatãl noului
Episcop, un frumos numãr de preoþi din
Arhidiecezã ºi din Moldova. Nu au lipsit
reprezentanþii statului.
Prima Sfântã Liturghie pontificalã în
Catedrala din Bucureºti a fost celebratã

în seara de 22 decembrie 1984.
Au fost de faþã toþi reprezentanþii
diecezelor din þarã, toþi preoþii
vârstnici ºi tineri ai Arhidiecezei,
membri ai Corpului Diplomatic,
reprezentanþi ai autoritãþilor
statului, ai altor Biserici. A fost o
solemnitate deosebitã, iar
vorbitorii s-au întrecut unii pe alþii
în a scoate în evidenþã importanþa
acestui adevãrat miracol aºteptat
de 40 de ani.
ªi a mai urmat un eveniment
plin de semnificaþie. În ziua de 14 martie
1990, Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al
II-lea l-a promovat pe Episcopul Ioan
Robu, Administrator Apostolic, la
demnitatea de Arhiepiscop - Mitropolit
de Bucureºti. Instalarea solemnã a avut
loc în Catedrala Sfântul Iosif în ziua de
29 aprilie 1990 în prezenþa
Arhiepiscopului Angelo Sodano, delegat
de Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul
al II-lea, el devenind astfel al ºaptelea
Arhiepiscop de Bucureºti.
Era mult de muncã pretutindeni în
Arhidiecezã. Însã dupã experienþa
acumulatã în anii de studii, cunoºtinþele
adunate din cele citite, cele învãþate din
dialogul cu alþii, au fãcut ca în puþin timp
sã se vadã ceva nou în Arhidiecezã.
Încetul cu încetul numãrul preoþilor a
crescut, coeziunea dintre Pãstor ºi
colaboratori devenea tot mai strânsã,
viaþa religioasã în parohii prindea noi
elanuri, preoþii cãutau sã fie mult mai
apropiaþi de enoriaºi, aºa cum îi
îndemna pãstorul lor. S-a început
organizarea Caritas-ului arhidiecezan,
s-a început învãþãmântul în cadrul
Bisericii noastre, prin deschiderea
Institutului Teologic Sfânta Tereza, a unui
colegiu pedagogic, a unei ªcoli Sanitare,
a unei ºcoli primare, a mai multor
grãdiniþe conduse de surori din diferite
congregaþii.
Toate institutele de viaþã consacratã,
toate ordinele ºi congregaþiile din
Biserica Universalã care ºi-au exprimat
opþiunea sã vinã la noi, au fost
acceptate cu dragã ºi largã inimã de
pãstorul Arhidiecezei. ªi s-a ajuns acum
cu rãbdare, rugãciune ºi încredere în
Providenþã ca sã se schimbe faþa
parohiilor prin activitatea din domeniul
educativ, pastoral, sanitar al cãlugãrilor
ºi cãlugãriþelor.
Însã Arhiepiscopul Robu a dorit sã
organizeze ºi viaþa pastoralã pe întregul
teritoriu al Arhidiecezei. Dintr-un singur
decanat care era mai înainte a împãrþit
în ºase decanate întregul teritoriu al
Eparhiei. A înfiinþat pentru zona
Dobrogei un Vicariat Episcopal. A reuºit
cu insistenþã, rãbdare, rugãciune ºi
cerºind, sã clãdeascã peste 30 de noi
biserici. Preoþii, în marea lor majoritate
tineri, lucreazã cu elan ºi zel acolo unde
sunt trimiºi, ºtiind cã fiecare suflet
trebuie mântuit ºi cã sãmânþa
Evangheliei, odatã împrãºtiatã, va
produce rod când va veni timpul.
La începutul anului 1999 era plãnuitã
prima vizitã a unui succesor al Sfântului
Petru, a Papei Ioan Paul al II-lea în
România; vizita a avut loc în zilele de
7-9 mai. Cardinalul Sodano a mãrturisit
la terminarea sfintei Liturghii din Parcul
Izvor cã „aceasta a fost una din cele mai
reuºite vizite ale Sfântului Pãrinte Papa!”.
Fãrã lupta curajoasã ºi tenace a
Arhiepiscopului, nu ar mai fi în tezaurul
Bisericii Universale strigãtul mulþimii din
Aniversare 5
parc: „Unitate, unitate, unitate!”,
strigãt rãmas în inima Sfântului
Papã ºi de care, ulterior, a amintit
în mai multe rânduri!
Mai amintesc faptul cã
Arhiepiscopul Ioan Robu a cerut ºi
a obþinut de la Sfântul Pãrinte Papa
Ioan Paul al II-lea un Episcop
Auxiliar. Acesta este Episcopul
Cornel Damian, consacrat în
Solemnitatea Neprihãnitei
Zãmisliri în anul 2003. Evenimentul
a avut loc în Catedrala Sfântul Iosif,
unde Arhiepiscopul l-a consacrat pe
noul episcop.
Am þinut sã enumãr câteva din
roadele celor aproape 25 de ani de
pãstorire a Arhidiecezei de cãtre
Arhiepiscopul Ioan Robu. Cuvintele din
Sfântul Evanghelist Ioan „adevãrul vã
va face liberi”, alese de Arhiepiscop
drept devizã a episcopatului sãu, i-au
fost întotdeauna cãlãuzã. Au fost ani
de multe frãmântãri, de lupte, de paºi
mici fãcuþi înainte, de suferinþe, însã
toate au fost oferite cu încredere
Domnului. Sfânta Fecioarã Maria, pe
care a avut-o ca Mamã cereascã, în
ale cãrei mari zile de sãrbãtoare a
primit darul Sfintei Preoþii ºi apoi pe
acela al plinãtãþii Sfintei Preoþii prin
consacrarea episcopalã nu l-a pãrãsit
niciodatã pe Pãstorul Arhidiecezei
noastre. Implorând pentru Excelenþa Sa
plinãtatea darurilor Duhului Sfânt prin
mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, îi
dorim ºi noi încã mulþi, mulþi ani
frumoºi ºi de rodnicã pãstorire.
Pr
Pr.. Eugen Bortoº
6 Actualitate
Parohia Romano-Catolicã Regina Sfântului Rozariu din Popeºti-Leordeni
1828- 2008: 180 de ani de istorie
Pe 27 aprilie, la Sfânta Liturghie de la ora 11.00, va avea loc lansarea
monografiei „Catolicii din Popeºti-Leordeni: istorie ºi credinþã”.
Evenimentul marcheazã cei 180 de ani de istorie creºtinã a comunitãþii
de bulgari catolici sositã pe aceste meleaguri. Iniþiativa aniversãrii
aparþine preoþilor care slujesc în comunitate: Ioan Solomon, Ovidiu
Giurgi ºi Fabian Mãriuþ, care s-au bucurat de concursul domnului
profesor Dãnuþ Doboº ºi al unui grup de specialiºti.
În continuare, vã prezentãm câteva mãrturii ale unor persoane
implicate în aceastã iniþiativã:
„Monografia aduce o luminã asupra istoriei comunitãþii noastre
catolice. Din conþinutul ei se poate vedea cum între credinþa ºi viaþa
comunitãþii existã o strânsã legãturã. Ca preot, am fost miºcat de un
amãnunt de la începuturile comunitãþii. La venirea credincioºilor de
pe celãlalt mal al Dunãrii aici, la marginea
Bucureºtiului, aceºtia erau însoþiþi de pãstorul lor.
Împreunã, au înfruntat vremuri potrivnice,
fãcând, asemenea poporului ales, experienþa
exodului . Mã bucur cã sãrbãtorim acest
eveniment în timpul pascal. În mod simbolic,
acest lucru aratã cã Domnul Înviat este mereu
prezent acolo unde credinþa e vie.
Mai vreau sã amintesc un alt amãnunt. La
începuturi, comunitatea era foarte redusã ca
numãr ºi foarte sãracã din punct de vedere
material, dar, cu siguranþã, bogatã din punct de
vedere spiritual. Astãzi, comunitatea este
frumoasã din punct de vedere numeric, iar
situaþia materialã s-a schimbat mult. De la
bordeiul sãpat în pãmânt ºi acoperit cu stuf ºi
cu podea de paie de la început, astãzi avem o
bisericã trainicã, construitã cu sprijinul ºi
generozitatea multor credincioºi. Devotamentul
lor faþã de Bisericã este un semn de speranþã pentru viitor. Ca paroh,
îi mulþumesc Domnului pentru dãruirea de care dau dovadã, în mod
constant, mulþi dintre enoriaºii pe care îi pãstoresc. Mulþumesc celor
care au susþinut publicarea acestei monografii” (Pr. paroh Ioan
Solomon).
„Cine nu are trecut nu are nici viitor”. Amintesc aceste cuvinte ca
recunoºtinþã faþã de generaþiile care ne-au precedat în credinþã. Mã
gândesc la miile de înaintaºi, trecuþi la Domnul, dar care au locuit
mereu în speranþa de mai bine. Da, desigur, speranþa este ca o
locuinþã. Poþi lãsa totul: pãmânt, avuþii, neam ºi, cu toate acestea, sã
ai totul, dacã ai speranþã. Speranþa se aseamãnã ºi cu rãdãcinile unui
pom. Cu cât ele sunt mai adânc înfipte în pãmânt, cu atât pomul este
mai ancorat, mai solid, mai straºnic.
În cazul speranþei este vorba de pãmântul credinþei catolice.
Monografia este semnul legãturii dintre trecut, prezent ºi viitor. Ea
oglindeºte modul în care credinþa ºi biserica au fost în inima înaintaºilor
noºtri. Mai oglindeºte ºi dorinþa lor de a le lãsa ca moºtenire peste
generaþii. Mesajul lor este clar: nu poate fi mai bine în afara speranþei
care se adapã din credinþa în Isus Înviat” (Pr. Fabian Mãriuþ).
„Comunitatea catolicã din Popeºti-Leordeni ºi-a pus amprenta
asupra formãrii caracterului meu ca om ºi, fãrã putinþã de tãgadã,
asupra formãrii mele profesionale. Mã refer la faptul cã educaþia
primitã într-o familie creºtinã, catolicã, mi-a determinat acþiunile
în tot ceea ce aveam sã întreprind ca adult. Scara valoricã,
percepþia despre omul de lângã mine, modul prin care îmi
gestionam manifestãrile faþã de cei din jur – fie la ºcoalã, fie la
locul de muncã ori, mai târziu, în grupul de prieteni ºi cunoscuþi –
îºi aveau o singurã origine: educaþia primitã în sânul unei familii
creºtin-catolice. Culmea era cã percepþia sau, mai bine zis,
rãspunsul individului din faþa mea nu întârzia sã aparã. “Tu, eºti
cumva catolicã?” aveam sã aud de foarte multe ori de la
interlocutorul meu. Cã e bine, cã e rãu, îi las
pe ei sã tragã concluziile. Cert e, însã, cã
nimeni, vreodatã, n-a avut a-mi reproºa nimic,
cel puþin pânã acum ºi cel puþin, nu între patru
ochi. Iar acest fapt îl datorez, în primul rând,
familiei mele, catolice, care mi-a cãlãuzit paºii
chiar ºi-atunci când n-a fost fizic lângã mine,
ºi, de ce sã nu recunosc, comunitãþii în care
m-am nãscut ºi în care sunt convinsã c-o sã
rãmân.
Din punctul meu de vedere, acesta este
unul dintre motivele pentru care consider cã
Monografia reflectã continuitatea de credinþã
a catolicilor care aveau sã vinã din nordul
Bulgariei, dar, mai ales, o scarã de valori care
s-a perpetuat pânã în zilele noastre” (Ivanca
Petre).
„Apariþia acestei monografii este motiv de
mare bucurie pentru întreaga comunitate
catolicã din Popeºti-Leordeni. În aceastã carte am descoperit, cu
mare plãcere, pagini frumoase ºi interesante despre strãmoºii
noºtri, despre preoþii care au slujit în comunitate ºi împreunã au
pus bazele acestei parohii.
Ca fiu al comunitãþii, þin sã le mulþumesc autorilor precum ºi
pãrintelui paroh Ioan Solomon pentru iniþiativa ºi realizarea acestui
proiect care ne ajutã sã ne cunoaºtem trecutul ºi, în acelaºi timp,
ne dã repere pentru viitor” (Prof. Ion Dogaru).
Câtã memorie, atâta identitate, spunea un filozof francez ºi
aceste cuvinte capãtã un sens ºi o valoare aparte acum când
putem avea în mâini aceastã lucrare între copertele cãreia este
rezumat un destin comunitar. Sã ºtim care ne sunt originile, ce
sânge ne curge prin vene nu este un simplu exerciþiu de aducere
aminte, ci înseamnã sã ne bucurãm de un spor de cunoaºtere a
propriei identitãþi, sã interpretãm prezentul cu o privire
cuprinzãtoare ºi cu motive nenumãrate de recunoºtinþã pentru
cei care ne-au precedat.
A consemnat pr
pr.. OVIDIU GIURGI

Celebrând viaþa Mariei Madeleine Victoire de Bengy de Bonnault
d’Houet, Fondatoarea Congregaþiei
Însoþitoarele Credincioase ale lui Isus (FCJ)
Marie Madeleine - o femeie
relevantã pentru timpul nostru ! O
femeie care asculta cu inima. O
femeie iubitoare, generoasã,
autenticã ºi misticã, încrezãtoare ºi
curajoasã. Dar cine era aceastã
femeie care a murit acum 150 de
ani, pe 5 aprilie 1858?
Fiicã, sorã, soþie, vãduvã,
mamã, fondatoarea Congregaþiei
noastre.
Un an dupã cãsãtoria sa cu Iosif, în 1804, a rãmas vãduvã,
fiind însãrcinatã. Cam trei luni dupã moartea lui Iosif, Marie
Madeleine a nãscut un fiu, Eugène, pe care îl adora. I-a asigurat
educaþia ºi, în acelaºi timp, cãuta voinþa lui Dumnezeu pentru ea.
Într-o duminicã, dupã sfânta împãrtãºanie, am auzit clar o voce
care ieºea din tabernacol ºi îmi zicea: „Cere-mi ce vrei”. M-am gândit
ºi am rãspuns: „Dumnezeul meu, nu doresc decât sã se împlineascã
în mine voia Ta cea sfântã”.
Dumnezeu i-a vorbit de la inimã la inimã: Am primit deodatã o
vedere clarã ºi alinãtoare cã Dumnezeu mã voia în viaþa
cãlugãreascã, sã fiu însoþitoare a lui Isus. Isus urma sã fie centrul
vieþii ei ºi însoþitorul ei fidel.
Toatã fiinþa ei tânjea spre Dumnezeu. Drumul nu era întotdeauna
uºor ºi erau momente când a strigat: Doamne, ai milã de mine!
Ea se considera supusã încercãrii focului pentru ca încrederea ºi
curajul ei sã se bazeze doar pe Dumnezeu. Se cuvenea, aºadar, ca
harul fondãrii Societãþii sã-i fie dãruit în noaptea din Joia Sfântã..
Marie Madeleine a avut o serie de experienþe mistice dintre
care menþionãm câteva:
În Duminica Albã, 19 copii din parohia Toþi sfinþii, din Craiova,
au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie. Cu emoþie, bucurie ºi curaj,
în faþa preoþilor, a pãrinþilor, a rudelor ºi a întregii comunitãþi, copiii
ºi-au exprimat dorinþa de a-l urma pe Cristos îndeaproape. Toþi
au primit Trupul ºi Sângele Domnului, dupã ce, cu o zi înainte,
cunoscuserã pentru prima datã taina spovezii.
Fie ca acest moment unic din viaþa lor sã îi antreneze ºi mai
mult, pe ei ºi pe familiile lor, în trãirea vieþii de credinþã.
Pr
Pr.. EMIL DIAC
Actualitate 7
· Deodatã am auzit limpede o voce venind dinspre Crucifixul
aºezat pe altar: „Mi-e sete!” - Am fost foarte miºcatã de aceste
cuvinte. Am îngenuncheat în adoraþie ºi m-am oferit lui Dumnezeu
din toatã inima, pentru tot ce avea sã-mi cearã.
Am auzit un glas care îmi spunea: „Vei avea trei însoþitoare
care-þi vor fi foarte dragi: Umilinþa, Sãrãcia ºi Ascultarea… ºi dupã,
a fost adãugatã Blândeþea”. .
· În timpul meditaþiei, mã alinam cu gândul cã Domnul va fi
directorul nostru ºi cã va conduce El însuºi Societatea. Atunci a
primit de la Isus inima Sa, duhul Sãu, pe mama Sa, ºi chiar numele
Sãu... cu alte cuvinte …identitatea lui Isus!
Viaþa Mariei Madeleine era în armonie perfectã cu Dumnezeu.
Nimic nu era prea dificil când Cel pe care îl iubea, cerea. A rãmas
întotdeauna liniºtitã, a acþionat cu curaj ºi încredere pentru cã era
convinsã cã Societatea FCJ este lucrarea lui Dumnezeu “qui a tout
conduit lui-même”.
Acum 150 de ani, pe data de 5 aprilie, ºi-a încheiat misiunea
aici pe pãmânt ºi a fost unitã cu Dumnezeu. Anul acesta, la aceeaºi
datã, s-a celebrat o Liturghie la Notre Dame, Paris. ªi aici în România
vom celebra viaþa Mariei Madeleine pe data de 10 mai, la biserica
Sacré Coeur din Bucureºti.
FCJ
În ziua de 28 martie, în parohia Sfântul Anton de Padova, din
Râmnicu Vâlcea, în prezenþa pãrintelui Gilbert Sebastian Iavorschi ºi a
credincioºilor a avut loc reînnoirea voturilor perpetue a 16 surori din
Congregaþia Surorile Caritãþii ale Sf. Ioana Antida Thouret. Ele ºi-au
reînnoit Da-ul pentru sãrãcie, castitate, ascultare ºi slujirea materialã
ºi spiritualã a sãracilor. Astfel, ºi-au reînnoit, de fapt,
Da-ul spus slujirii lui Dumnezeu. Comunitatea surorilor de caritate face
acest lucru în fiecare an, începând cu 1991, de când activeazã în
România. Un
mod simplu ºi
eficace de a
arãta lumii cã
Dumnezeu
este în mij-
locul nostru,
gata sã ne
ofere oricând
iubirea sa.
8 Biserica în lume

Despre cauza de beatificare a papei Ioan Paul al II-lea

Mons. Slawomir Oder, postulatorul cauzei de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, a anunþat cã este aproape
finalizat raportul care prezintã virtuþile eroice ale acestui pontif. Raportul reprezintã un pas necesar ºi definitiv în
procesul de beatificare. „În aceste zile am predat o variantã aproape definitivã pentru positio, raportul care
adunã toate documentele despre pontificatul lui, ordonate într-un mod sistematic ºi organizat. Avem în jur de
2.000 de pagini care trebuie sã fie editate, dar, în general, aceastã muncã poate fi consideratã încheiatã”, a
declarat, pentru Radio Vatican, Mons. Slawomir Oder.
Prefectul Congregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, Cardinalul José Saraiva Martins, vorbind pentru Radio Vatican,
a spus: „Pot garanta cã de îndatã ce vom primi positio, o vom studia imediat, fãrã a pierde o clipã, deoarece, în
mod evident, acest dicaster doreºte ca Papa Ioan Paul al II-lea sã fie ridicat cât mai curând posibil la cinstea
altarelor ºi sã poatã fi numit fericit, ºi astfel sã rãspundã la strigãtele din Piaþa San Pietro, santo subito”.
Diferiþi teologi vor studia documentul ºi, dacã va fi aprobat, Papa Benedict al XVI-lea va putea, apoi, sã dea
un decret de recunoaºtere a virtuþilor eroice ale Papei polonez, ceea ce va permite proclamarea ca venerabil, a
Papei Ioan Paul al II-lea. Pentru a fi beatificat, este nevoie sã se atribuie un miracol mijlocirii lui.

Noi membri pentru Biserica din China

Ca ºi în alte pãrþi ale lumii, Biserica din China a avut ºi ea bucuria sã se îmbogãþeascã cu noi
membri, în cadrul perioadei pascale din acest an. Agenþia de ºtiri Fides a relatat cã, doar în Dieceza
de Hong Kong, au fost 2.800 de botezuri în timpul celebrãrilor din acest an. Comunitatea din Tie Ling,
din China continentalã, a primit nouã noi membri, botezaþi în Duminica Milostivirii Divine, pe lângã cei
11 care au fost botezaþi de Paºti. Existã multe comunitãþi catolice din China continentalã care au primit
noi membri în perioada pascalã, a confirmat agenþia.
Potrivit unui buletin diecezan, între cei 2.800 de catehumeni botezaþi de Paºti se numãrã familii întregi sau mai mulþi membri ai aceleiaºi
familii. Este ºi cazul a patru surori care au îmbrãþiºat credinþa catolicã. Cea mai mare dintre ele a spus: “Toate am studiat în ºcoli ºi licee
catolice. Educaþia noastrã catolicã ºi prietenii catolici au sãdit în noi sãmânþa evanghelizãrii; este ceea ce ne-a încurajat sã studiem mai
profund credinþa. Acum sperãm sã îi convingem pe pãrinþii noºtri sã înceapã ºi ei sã meargã la orele de catechism”.

Bunicii: mãrturia ºi prezenþa lor în familie Un documentar despre Papa,

La începutul lunii aprilie, s-a desfãºurat cea de-a XVIII-a Adunare Plenarã
a Consiliului Pontifical pentru Familie, dedicatã în acest an Bunicilor: mãrturia
ºi prezenþa lor în familie.
Organizatorii evenimentului au dorit sã sublinieze rolul bunicilor în
pãstrarea unitãþii familiilor, în sprijinirea ºi creºterea nepoþilor; în medierea
relaþiilor dintre pãrinþi ºi a relaþiilor dintre pãrinþi ºi copii.
Dupã cuvântul de deschidere al Cardinalului Alfonso Lopez Trujillo,
preºedintele Consiliului Pontifical pentru Familie, Arhiepiscopul Fernando Filoni,
substitut pentru afacerile generale ale Secretariatului de Stat al Vaticanului, a
vorbit despre rolul vârstnicilor în Bisericã ºi în societate: „Astãzi, în special în
oraºele mari, unde ritmul zilnic este tot mai accelerat, adesea, cea care câºtigã
este cultura eficienþei, care face ca bãtrânii sã sfârºeascã singuri, departe de
familie sau chiar complet abandonaþi”, a spus prelatul. Arhiepiscopul Filoni a
îndemnat societãþile din Occident sã ia „ceea ce în aparenþã pare a fi o
problemã - adicã situaþia numeroºilor bãtrâni - ºi sã o transforme într-o resursã
pozitivã pentru întreaga societate (...) Tinerii privesc la bãtrâni cu admiraþie ºi
încredere când recunosc în ei un model de imitat ºi persoane prudente, cu
care sã se consulte privitor la problemele mari ale vieþii. Aceasta implicã
promovarea unei educaþii în respect
faþã de bãtrâni ºi de preþuire a
potenþialului lor”.
O altã temã abordatã la întâlnire
a fost rolul bunicilor în familiile
afectate de migraþie. Despre aceastã
realitate au vorbit, în cadrul unei
mese rotunde, familii din Australia,
Congo, Chile ºi Filipine.
difuzat în Rusia
Pentru prima oarã, o televiziune de stat din Rusia a
transmis, pe 16 aprilie, chiar de ziua Papei, un documentar
despre Benedict al XVI-lea. Promovat de Kirche in Not -
asociaþie caritabilã catolicã internaþionalã - filmul prezintã
etapele mai importante din viaþa lui Joseph Ratzinger,
actualul Suveran Pontif. Expertul pentru Rusia al Kirche in
Not, Peter Humeniuk, a condus realizarea documentarului.
În opinia sa, atât la Roma cât ºi la Moscova se considerã
cã “filmul ºi mesajul papal reprezintã un simbol frumos al
procesului de apropiere dintre cele douã Biserici (...) De-a
lungul cãlãtoriilor mele prin Rusia, am întâlnit mulþi oameni
care ºi-au exprimat dorinþa de a se informa obiectiv despre
Papa ºi Biserica Catolicã. Sper cã filmul despre Papa
Benedict va ajuta în acest sens”.
Documentarul a fost realizat în strânsã colaborare cu
Patriarhia Moscovei. Sprijinul a venit din partea pr.
Vsevolod Chaplin, vice-preºedintele Departamentului
pentru relaþii externe al Patriarhiei Moscovei, ºi din partea
Arhiepiscopului Antonio Mennini, Nunþiu Apostolic la
Moscova. La final, Sfântul Pãrinte a vorbit poporului rus,
exprimându-ºi consideraþia. Salutul a fost adresat
Patriarhului Alexei, capul Bisericii Ortodoxe Ruse, creºtinilor
ortodocºi, clerului ºi laicatului catolic din Rusia ºi tuturor
celor care trãiesc pe pãmânt rusesc. Discursul Papei
Benedict, parþial în rusã, a subliniat necesitatea dialogului
dintre creºtini.
 Biserica în lume 9
Sfântul Pãrinte în SUA
În perioada15-20 aprilie, Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Statele Unite ale Americii.
Agenda vizitei a inclus, printre altele, o întâlnire cu preºedintele George W. Bush, celebrarea
unei Liturghii la New York, pe locul celor douã turnuri gemene distruse în timpul atacurilor
de la 11 septembrie, ºi un discurs la sediul Organizaþiei Naþiunilor Unite.
Preºedintele american George Bush l-a întâmpinat personal, la aeroport, pe Sfântul
Pãrinte, lucru pe care nu l-a mai fãcut pentru un nici un alt lider. Preºedintele a explicat cã
a fãcut acest lucru “deoarece Papa este o figurã importantã din mai multe puncte de
vedere. Unu: el vorbeºte în numele a milioane de oameni. Doi: nu vine ca un politician; el
vine ca un om al credinþei. ªi trei: subscriu ºi eu noþiunii sale cã existã dreptate ºi greºealã în viaþã, cã relativismul moral riscã sã
submineze capacitatea de a avea societãþi mai libere ºi mai pline de speranþã (...) Papa reprezintã ºi apãrã unele valori pe care le cred
importante pentru sãnãtatea þãrii ºi, când el vine în America, milioane dintre concetãþenii mei se vor agãþa de fiecare dintre cuvintele
sale. ªi de aceea este important”.
Cardinalul Tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, vorbind despre cãlãtoria Papei, a punctat anumite aspecte legate de
relaþiile dintre SUA ºi Vatican. Prelatul a afirmat cã Vaticanul ºi SUA au fost frecvent aliaþi în apãrarea vieþii umane ºi a cãsãtoriei, dar a
admis cã Sfântul Scaun nu a agreat, în toate punctele, politica americanã, un exemplu clar constituindu-l rãzboiul din Irak. A vorbit ºi
despre „diferenþele de opinie” în justificarea folosirii forþei militare.

Congres Internaþional despre plãgile Rugãciunea pentru evrei

avortului ºi ale divorþului
divorþului se bazeazã pe Noul TTestament
estament
În luna aprilie a avut loc, la Cardinalul Walter Kasper,
Vatican, Congresul Preºedintele Consiliului Pontifical
Internaþional Uleiul pe rãni. Un pentru Unitatea Creºtinilor ºi
rãspuns la plãgile avortului ºi oficialul Vaticanului responsabil de
divorþului, organizat de relaþiile cu evreii, a acordat un
Institutul Pontifical Ioan Paul al interviu publicaþiei L‘Osservatore
II-lea pentru Studii despre Romano, în care a vorbit despre
Cãsãtorie ºi Familie, în noua formulã a rugãciunii pentru
colaborare cu Knights of evrei din Vinerea Mare.
Columbus. El a explicat faptul cã noua
În discursul adresat formulã, care este folositã doar de
participanþilor, prezentând comunitãþile care celebreazã
contextul cultural marcat de Liturghia dupã Misalul din 1962,
individualism, hedonism ºi, “vorbeºte despre Isus ca fiind Cristos ºi mântuitorul tuturor
adesea, de un sprijin social minimal, Papa Benedict al XVI-lea a oamenilor, de aceea ºi al evreilor. Mulþi au interpretat aceastã
arãtat cã, deºi este vorba despre pãcate grave, Biserica trebuie afirmaþie ca fiind nouã ºi neprieteneascã faþã de evrei. Dar ea
sã ofere întotdeauna mângâierea Evangheliei milostivirii. „Biserica este bazatã pe Noul Testament ca întreg (cf. 1Tim 2,4), ºi indicã
are datoria fundamentalã de a se apropia de aceste persoane diferenþa fundamentalã, pe care toatã lumea o ºtie, dintre creºtini
cu iubire ºi delicateþe, cu grijã ºi atenþie maternã, pentru a vorbi ºi evrei”.
despre apropierea milostivã a lui Dumnezeu în Isus Cristos”, a “În trecut, credinþa în Cristos, care îi diferenþiazã pe creºtini de
spus Sfântul Pãrinte. evrei, a fost frecvent transformatã într-un limbaj al sfidãrii, cu toate
Papa a explicat cã divorþul ºi avortul sunt decizii „luate, uneori, consecinþele grave ce derivã de aici. Dacã astãzi ne angajãm sã
în circumstanþe dificile, ele provoacã, adesea, traume ºi sunt cauze ne respectãm reciproc, aceasta se poate baza doar pe faptul cã
de profunde suferinþe pentru aceia care le iau”. ne recunoaºtem reciproc diversitatea. Din acest motiv, noi nu
Apoi, a adresat un îndemn femeilor care poartã rana avortului aºteptãm ca evreii sã fie de acord cu conþinutul cristologic al
în sufletele lor, inspirându-se din Enciclica Evangelium vitae: „Nu rugãciunii din Vinerea Mare, ci sã ne respecte modul în care ne
vã lãsaþi consumate de descurajare ºi nu abandonaþi speranþa. rugãm în calitate de creºtini, dupã credinþa noastrã, aºa dupã
Sã ºtiþi mai degrabã sã înþelegeþi ceea ce s-a întâmplat ºi sã cum noi respectãm modul lor de a se ruga. Din aceastã
interpretaþi aceste lucruri în adevãr. Dacã nu aþi fãcut încã acest perspectivã, ambele pãrþi au de învãþat”. În opinia Cardinalului
lucru, deschideþi-vã, cu umilinþã ºi încredere, faþã de pocãinþã: Kasper, „neînþelegerile legate de reformularea rugãciunii din
Tatãl milostiv vã aºteaptã sã vã ofere iertarea ºi pacea Lui în Vinerea Mare aratã cât de importantã este sarcina dialogului
Sacramentul Spovezii. Puteþi oferi, de asemenea, copilul vostru iudeo-creºtin. Reacþiile de supãrare trebuie sã fie folosite ca ocazii
aceluiaºi Tatã ºi milostivirii Lui”. de clarificare ºi de aprofundare”.

Adaptare dupã Catholica.ro, zenit.org Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

10 Anul pastoral

Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU Sfânta Scripturã ºi Familia
Duminica a V-a a Paºtelui (A)
V-a adevãrul ºi viaþa Tatãlui, atunci ei îl cunosc deja pe Tatãl.
Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Sã nu se tulbure inima voastrã. În
casa Tatãlui meu sunt multe lãcaºuri. Iar de nu, oare v-aº fi spus: În zilele acelea, pentru cã
Mã duc sã vã pregãtesc loc? ªi de mã voi duce ºi vã voi pregãti loc, numãrul ucenicilor creºtea, eleniºtii
iarãºi voi veni ºi vã voi lua la mine, ca acolo unde sunt Eu sã fiþi ºi voi. au început sã cârteascã împotriva
ªi unde mã duc, ºtiþi calea.” I-a zis Toma: „Doamne, nu ºtim unde te evreilor cã vãduvele lor erau
duci; cum putem ºti calea?” I-a zis Isus: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi trecute cu vederea la slujirea de
Viaþa. Nimeni nu vine la Tatãl, decât prin mine...” (In 14,1-6). fiecare zi. Atunci, cei doisprezece
Meditarea misterului Învierii preaslãvite a lui Isus Cristos, vreme au spus: „Nu se cuvine ca noi sã
de patru sãptãmâni, a avut menirea ca, prin reevocarea mãrturiilor lãsãm Cuvântul lui Dumnezeu ºi
celor care au descoperit-o, noi înºine sã pãtrundem în pedagogia sã slujim la mese. De aceea,
care sã ne ajute sã descoperim prezenþa de înviere a Mântuitorului, fraþilor, cãutaþi dintre voi ºapte
astãzi, în viaþa noastrã. Aceastã aprofundare continuã pe mãsurã bãrbaþi cu nume bun, plini de
ce se apropie momentul despãrþirii lui Isus de ucenicii sãi prin Duhul Sfânt ºi de înþelepciune, pe
Înãlþarea glorioasã la ceruri. care noi sã-i rânduim la aceastã slujbã...” (Fapte 6,1-7).
Anunþul despãrþirii, fãcut deja în cadrul Cinei celei de tainã, Se vede cã apostolii au înþeles mesajul lui Isus de vreme ce,
provoacã tristeþe ºi descurajare în inimile apostolilor. Aceastã stare într-o situaþie de tulburare, nãscutã în sânul comunitãþii primare, ei
de spirit îl determinã pe Isus sã-i consoleze pe cei care îl înconjoarã, sunt conºtienþi cã nu pot pãrãsi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a
sã-i încurajeze ºi, mai ales, sã-i înveþe în ce fel vor putea ei sã restabili ordinea. Numai în mãsura în care ei vor scruta Cuvântul viu
regãseascã intimitatea prezenþei sale, acea intimitate care este, în al lui Dumnezeu, Cuvânt în care Isus însuºi li se reveleazã ºi îi învaþã,
acelaºi timp, ºi intimitate cu Tatãl. El se prezintã pe sine ca fiind Cel vor obþine acea înþelepciune cãlãuzitoare ºi chiar acea prezenþã
care mediazã aceastã intimitate. Isus este calea pentru cã el este înnoitoare ºi pacificatoare a Mântuitorului în Comunitatea primarã.
adevãrul sigur ºi de nezdruncinat, revelaþia Tatãlui. De aici decurge Soluþia gãsitã s-a concretizat prin instituirea celor ºapte diaconi.
cã El este viaþa. De vreme ce Tatãl este izvorul vieþii, acea viaþã pe Sfântul Luca ne învaþã sã descoperim, în creºterea numãrului de
care o trãieºte Fiul ºi pe care acesta o împãrtãºeºte credincioºilor: ucenici, rodul lucrãrii lor de slujire, care nu este altceva decât slujirea
viaþa constã în a-L cunoaºte pe Tatãl, prezent în Fiul (17,3). ªi dacã vivificatoare a lui Isus Cristos înviat, care vegheazã asupra Biesricii,
ucenicii recunosc în Isus calea, dacã ei recunosc în El, prin credinþã, Trupul sãu (mistic).
Duminica a VI-a a Paºtelui (A)
Isus le-a spus ucenicilor sãi: „Dacã mã iubiþi, pãziþi poruncile mele. ªi Eu îl voi ruga pe Tatãl, ºi alt Apãrãtor vã va da, ca sã fie cu voi în veci:
Duhul Adevãrului, pe care lumea nu poate sã-l primeascã pentru cã nu-l vede, nici nu-l cunoaºte. Voi îl cunoaºteþi, pentru cã la voi rãmâne
ºi în voi va fi. Nu vã voi lãsa orfani: vin la voi. Încã puþin ºi lumea nu mã va mai vedea, dar voi mã veþi vedea, pentru cã Eu trãiesc ºi voi veþi
trãi...” (In 14,15-21).
Tot în cadrul discursurilor adresate ucenicilor sãi, discursuri menite sã îi consoleze ºi sã îi încurajeze, Isus le vorbeºte despre un dar cu totul
special, este vorba de darul Duhului Sfânt. Acest dar este esenþialmente pascal ºi este numit cu un titlu (paraclet) care evocã deja rolul sãu:
apãrãtor ºi mângâietor. Mai precis, acest Paraclet, consolatorul care învaþã pe fiecare în adâncul inimii, apãrãtorul ºi mai ales cel care
actualizeazã mântuirea înfãptuitã de Isus Cristos prin intermediul predicãrii Evangheliei ºi prin celebrarea sacramentelor, este numit ºi Duh al
Adevãrului (14,17). El este numit astfel deoarece este singurul care poate sã îi înveþe pe ucenici cine este cu adevãrat Isus. Tot El este cel care
poate sã îi facã pe ucenici sã trãiascã într-o adevãratã comuniune cu Fiul ºi cu Tatãl: Duhul lui Isus înviat, cel pe care Isus l-a dat ucenicilor
pentru a-i conduce la întregul adevãr (sau la întreaga mântuire). Astfel, ucenicii vor fi capabili sã înþeleagã corect persoana ºi mesajul lui Isus,
ºi vor actualiza mântuirea lui în viaþa lor de fiecare zi.
Toate aceste lucruri vor fi posibile dacã va exista un prealabil din partea ucenicilor: dacã îl vor iubi pe Isus ºi dacã îi vor pãzi poruncile.

Filip, coborând într-o cetate din Samaria, îl vestea lor pe Cristos ºi mulþimile luau aminte într-un cuget la cele
spuse de Filip, auzind de semnele pe care le sãvârºea sau vãzându-le... ªi a fost bucurie mare în cetatea aceea.
Auzind apostolii din Ierusalim cã Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru ºi Ioan, care,
mergând acolo, s-au rugat pentru ei ca sã primeascã pe Duhul Sfânt.
În episodul relatat de prima lecturã a acestei duminici regãsim o concretizare a convingerii dobândite de
apostoli cu privire la rolul Duhului Sfânt în viaþa Bisericii. Astfel, diaconul Filip, în virtutea acestui Duh îl vesteºte pe
Cristos mulþimilor din Samaria ºi tot în virtutea acestui Duh el sãvârºeºte acele semne ºi minuni care îi salveazã/
mântuieºte chiar ºi pe ne-evrei. Mai mult, invocarea Duhului Sfânt, de cãtre Petru ºi Ioan, asupra acestor noi
credincioºi avea menirea de a-L sãlãºlui în viaþa lor, astfel încât ºi ei sã aibã parte de consolarea, de cãlãuzirea,
de actualizarea mântuirii lui Isus Cristos, pe care doar Duhul Adevãrului le poate înfãptui.
 Anul pastoral 11
Înãlþarea Domnului (A)
Cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Isus. ªi, vãzându-l, i s-au închinat, dar unii se îndoiau. ªi
Isus, apropiindu-se, le-a vorbit zicând: „Mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt. Aºadar, mergeþi ºi faceþi ucenici din tate neamurile,
botezându-i în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sã pãzeascã toate câte vi le-am poruncit. ªi iatã, Eu sunt cu voi în
toate zilele, pânã la sfârºitul lumii” (Mt 28,16-20).
Textul evanghelic, citit în sãrbãtoarea Înãlþãrii gloriase a lui Isus la ceruri, ne prezintã, de fapt, ultima apariþie a lui Isus Cristos înviat
celor unsprezece ucenici înainte de a se duce la Tatãl. În cuvintele rostite înaintea celor care, închinându-se pânã la pãmânt, îi recunoºteau
(deºi îndoielile nu lipseau) domnia, Isus afirmã câteva lucruri fundamentale: 1. prin Învierea preaslãvitã ºi prin Înãlþarea preaglorioasã, El
ºi-a dobândit statutul deplin de Mesia (Cristos) obþinând totodatã puterea absolutã în cer ºi pe pãmânt; 2. trimiterea în lume a apostolilor,
pentru a face ucenici prin botez ºi prin învãþarea celor poruncite de El, avea drept scop continuarea lucrãrii de constituire a Poporului pe
care mâna Lui îl cãlãuzeºte; 3. Isus îi asigurã de prezenþa Sa, prezenþã pe care ei o vor recunoaºte mai ales prin roadele eforturilor lor. În
fond, esenþialul lucrãrii mântuitoare este sãvârºit de Isus, devenit Cristos (Regele, Mesia), prin intermediul martorilor trimiºi de El.

Pe când se afla [Isus] la masã împreunã cu ei, le-a poruncit sã nu se depãrteze de Ierusalim, ci
sã aºtepte fãgãduinþa Tatãlui... „Veþi primi putere, când va veni Duhul Sfânt asupra voastrã, ºi-mi
veþi fi martori în Ierusalim ºi în toatã Iudeea ºi Samaria ºi pânã la capãtul pãmântului”. ªi, spunând
acestea, s-a înãlþat la cer în vãzul lor ºi un nor l-a ascuns de ochii lor... (Fapte 1,4.8-9).
Prea adesea creºtinii îºi reprezintã Înãlþarea glorioasã a lui Isus ca pe o plecare a unei fiinþe
dragi, pe care prietenii o însoþesc la aeroport.
De fapt, toate textele acestei sãrbãtori reafirmã misterul Înãlþãrii în obiectivitatea sa, dar, mai
ales, în modul în care el ne priveºte pe noi. Acest mister afirmã ascunderea prezenþei sensibile a lui
Isus de ochii ucenicilor ºi, în acelaºi timp, deschiderea cãtre un alt mod de prezenþã, interioarã
creºtinului, ºi perceptibilã în credinþa concretizatã prin mãrturie ºi prin atitudine conformã cu cele
învãþate de El. Altfel spus, acest mister afirmã dimensiunea universalã a mãrturiei de credinþã, mãrturie
înrãdãcinatã în Botez ºi hrãnitã de iniþierea progresivã în viaþa evanghelicã.

Duminica a VII-a a Paºtelui (A)
Isus, ridicându-ºi ochii spre cer, a zis: „Tatã, a venit ceasul!
Preamãreºte pe Fiul tãu, ca ºi Fiul sã te preamãreascã pe tine.
Precum i-ai dat putere peste tot trupul, ca sã dea viaþa veºnicã
tuturor acelora pe care i-ai dat lui. ªi aceasta este viaþa veºnicã:
sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe Acela
pe care l-ai trimis, Isus Cristos. Eu te-am preamãrit pe pãmânt,
împlinind lucrarea pe care mi-ai încredinþat-o... Am arãtat numele
tãu oamenilor pe care mi i-ai dat mie din lume... Eu pentru ei mã
rog... (In 17,1-11a).
Duminica situatã între sãrbãtoarea Înãlþãrii glorioase a lui Isus
ºi cea a Rusaliilor ni-L prezintã pe Mântuitorul, în fragmentul
evanghelic, în atitudine de milocire faþã de Tatãl în folosul celor pe
care Acesta i-a încredinþat. Aceastã atitudine exprimã bine funcþia
pe care Mântuitorul o exercitã acum pe lângã Tatãl: dupã ce a
preamãrit Numele sãu pe pãmânt, adunându-i pe toþi cei pe care
El i-a încredinþat pentru a le da viaþa veºnicã, acum se roagã ca
aceºtia sã fie ajutaþi sã Îl preamãreascã pe pãmânt.
Prin aceastã rugãciune, Isus Cristos mijloceºte, în fond,
prezenþa Duhului Sfânt în viaþa celor care au crezut în El. În plus,
aceastã rugãciune are menirea de a-l configura pe ucenic cât
mai mult lui Isus ºi a-l ajuta sã descopere bucuria existenþei
creºtine, în chiar inima suferinþelor îndurate din cauza Lui. Nu în
ultimul rând, rugãciunea lui Isus stabilieºte acea comuniune care
comunicã, ucenicilor din toate timpurile, iubirea Tatãlui ºi îi
angajeazã spre a-L urma.
stateau de obicei: Petru ºi Ioan ºi Iacob ºi Andrei, Filip ºi Toma,
Bartolomeu ºi Matei, Iacob al lui Alfeu ºi Simon Zelotul ºi Iuda al
lui Iacob. Aceºtia toþi sãtruiau într-un cuget în rugãciune împreunã
cu femeile ºi cu Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui (Fapte 1,12-14).
Prezentându-i pe apostolii întorºi la Ierusalim, dupã ce Isus
s-a înãlþat glorios la cer, în rugãciune, împreunã cu femeile ºi cu
Maria, mama lui Isus, ºi cu fraþii lui, sfântul Luca creeazã o imagine
oarecum paralelã aceleia din fragmentul evanghelic. Într-adevãr,
apostolii nu întreprind nimic înainte de a se ruga, ºi aceasta pentru
cã rugãciunea comunã e menitã sã îi pregãteascã sã-L primeascã
pe Duhul Sfânt pe care Isus a promis cã-L va trimite asupra lor. Tot
rugãciunea realizeazã acea comuniune cu Isus Mijlocitorul tuturor
darurilor, mai ales al Duhului dãtãtor de Viaþã. ªi nu în ultimul
rând, rugãciunea realizeazã acea comuniune între toþi membrii
Bisericii. În fond, o astfel de prezentare a rugãciunii ne-o aratã ca
fiind proiectul ºi, oarecum, conþinutul oricãrei realizãri ulterioare.

Dupã ce Isus s-a înãlþat la cer, apostolii s-au întors în Ierusalim...

ªi când au intrat în cetate, au urcat în încãperea de sus, unde
12 Anul pastoral
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
Reformarea cuvintelor
În episodul trecut am vorbit despre iubirea de aproapele. Am
vãzut cã ea cunoaºte o multitudine de faþete. Una dintre ele este
prietenia. În prietenie, iubirea de aproapele dobândeºte gradul
cel mai înalt de purificare. Dar ce este prietenia? Pentru antici,
rãmâne afectul sublim. Pentru a o încadra între afecte voi arãta
întâi ce sunt afectele.
Ce sunt afectele?
Sunt forme naturale ale iubirii. Numãrul lor este indefinit. Voi
aminti trei forme, prezentând latura pozitivã în contrapunere cu
cea negativã. Prima pune pe balanþã frica de a nu pierde ceva,
pe de o parte, ºi dorinþa de a poseda, pe de altã parte; a doua
frica de a fi constrazis ºi pãstrarea bunului nume ºi a demnitãþii; a
treia, dorinþa de a fi recunoscuþi pentru ceea ce suntem ºi
posibilitatea de a fi neglijaþi. Astfel, putem vedea cum frontiera
dintre bine ºi rãu trece prin afecte.
Prima. În mod spontan ºi
instinctiv, o mamã doreºte fericirea
propriului copil. Ar face totul sã fie
fericit. ªi-ar pune în pericol ºi viaþa ºi
sãnãtatea. În felul acesta, ceea ce þine
de iubirea de sine (pãstrarea vieþii
proprii ºi conservarea sãnãtãþii)
dobândeºte sens numai în dãruirea
vieþii pentru apãrarea vieþii altuia (De
exemplu, nu puþine sunt cazurile în
care o mamã îi dãruieºte un rinichi
copilului condamnat la dializã).
Aceastã atitudine este, de fapt, un fel de prelungire a firii
materne. Când mama îºi alãpteazã pruncul, o face din nevoia de
a dãrui. Alãptarea nu-i un dar gratuit ci unul impus de situaþie.
Mama dãruieºte cu gândul cã într-o zi copilul se va hrãni singur,
va merge pe propriile picioare. Tocmai afectul matern stã la baza
acestei atitudini. De aici ne dãm seama de rolul sãu ingrat. Afectul
lucreazã în vederea propriei abdicãri. Ziua în care mama poate
spune „nu mai are nevoie de mine”, ar trebui sã fie, de fapt, ziua
marii recompense.
Spun „ar trebui” pentru cã, în realitate, lucrurile sunt mai
complexe. Afectul nu este mereu atât de limpede încât sã punã
interesul altuia mai presus de propriul interes, viaþa altuia mai
presus de propria viaþã. O mamã care ajunge sã doneze un rinichi
(sã dea viaþã a doua oarã!), comite un act eroic. Cu îngãduinþã
spun cã, de fapt, actul ca atare e posibil datoritã harului care a
purificat afectul matern. Centrul existenþei mamei, ilustrat într-un
astfel de gest, nu se mai aflã în sine, ci în copil.
În general, însã, afectul rãmâne ca apa tulbure. În ziua în care
copilul devine autonom, în mod paradoxal, în pãrinte se trezeºte
puternica dorinþã de a-i rãmâne de folos în continuare. Rareori,
Sfânta Scripturã ºi Familia
pãrintele este gata sã-l lase liber. Afectul ar vrea sã protejeze, sã
posede. Îi e fricã sã nu piardã. Tocmai când ar trebui sã înceteze,
sau sã se transforme, devine rebel, ambiguu.
A doua. Amintesc un caz real. E vorba de un profesor, cu mare
dãruire faþã de elevi, care a lãsat o amprentã de neºters în
memoria ºi în conºtiinþa lor ºi care a trezit chiar un simþãmânt de
veneraþie faþã de persoana sa. Semn al preþuirii era faptul cã,
dupã bacalaureat, elevii îl vizitau ºi acasã. Cu toate acestea, foarte
curios, ºi asta se întâmpla cu regularitate, dupã numai câteva
sãptãmâni sau luni, se sfârºea totul. Pentru fiecare elev în parte
sosea fatala clipã când, bâtând la uºã, primea urmãtorul rãspuns:
„profesorul este foarte ocupat, nu vã mai poate primi”. Hotârârea
fusese luatã deja la precedenta întâlnire. Atunci elevul îºi susþinuse
pãrerea cu atâta curaj, cã nesocotise opinia maestrului. Profesorul
nu era în stare sã accepte independenþa intelectualã a ucenicului.
Vedea acest fapt ca pe un atentat la
propria sa reputaþie, chiar demnitate.
A treia. Mã voi referi la afectul
pentru animale. Vreau sã fiu bine
înþeles. Nu am nimic cu posesorii de
animale de companie, nici cu
tovãrãºia om-animal. Un om însoþit de
câinele sãu ar putea fi o frumoasã
imagine a dorinþei de a recompune
legãtura omului cu lumea, cu
Universul. Mai mult, grija omului faþã
de vieþuitoarele inferioare este chiar un
semn de omenie.
În schimb, vreau sã demasc uzul meschin al companiei
animalelor. Anume, umplerea golului instaurat în legãturile cu
familia, cu prietenii. Afectul este foarte tulbure în aºa situaþii.
Dacã la dorinþa unuia de a fi util familiei, acesta este rãsplãtit
cu indiferenþã, atunci compania unui suflet de animal poate deveni
un surogat. Mã întreb dacã nu cumva de la acest punct începe
istoria multor declinuri? Nu cumva de aici începe drama afectelor
rãtãcite (în droguri, în alcoolism, în prostituþie)? Simþãmântul de
inutilitate nu e cumva semnul capitulãrii, al renunþãrii la luptã?
Imaginea oamenilor vagabonzi însoþiþi de câini mi se pare
grãitoare.
O maximã cam sarcasticã spune: „cu cât cunosc mai mult
oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii”. Enunþarea ei, în acest loc,
are menirea de a invita la o serioasã cercetare a cugetului. Dacã în
compania animalelor se aflã mai multã mângâiere decât în cea a
oamenilor... Nu-i o formã de nevrozã? Poate... Dar vorbind despre
afect nu intenþinez, nici pe departe, sã iau în consideraþie vreo
patologie. E rolul medicului. Ca preot, îl invit pe cel care ar fi tentat
sã consimtã enunþului la o cercetare a sentimentelor sale. Oare

dorinþa de posesie, grija exageratã pentru propria demnitate, frica
de a fi inutil nu sunt stãri nenaturale? Începutul lor, dupã maeºtrii
vieþii spirituale, se aflã în egoism, în zgârcenie, în iluzii. Baza lor este
mereu narcisismul, iubirea dezordonatã de sine. Ele dau naºtere la
ceea ce este nefiresc. A iubi mai mult un animal decât o persoanã
umanã este nefiresc, dupã cum nefiresc este a gãsi mângâiere
mai mare în tovãrãºia unui animal decât în a unei fiinþe umane.
Viaþa e cu adevãrat complexã!? Nu putem neglija, totuºi, situaþia
când o persoanã de bune intenþii este sistematic refuzatã, când
nevoia sa de a dãrui este permanent cãlcatã în picioare de cei
aproapiaþi. Inutilitatea este un sentiment teribil. Utilitatea vine, înainte
de toate, din putinþa de a dãrui... dar fãrã sã pui condiþii. De aici
poate începe prietenia. Totuºi, putinþei de a dãrui trebuie sã-i
corespundã putinþa de a primi, care se aflã într-o altã persoanã.
Ce este prietenia?
Cicero a scris un tratat intitulat „Despre prietenie”. Poetul se
întreabã: “În primul rând, cum poate fi viaþã cu adevãrat (...), aceea
care nu-ºi gãseºte liniºtea în iubirea mutualã a unui prieten? Ce e
mai plãcut decât sã ai pe cineva cu care sã îndrãzneºti sã vorbeºti
totul cum vorbeºti cu tine? Ce preþ ar avea bucuria în împrejurãri
fericite, dacã n-ai avea pe cineva care sã se bucure de ea la fel
ca tine? Iar nenorocirea ar fi greu s-o înduri fãrã cineva care s-o
suporte ºi mai greu decât tine. În sfârºit, toate celelalte lucruri pe
care le dorim sunt potrivite, fiecare, de regulã, pentru un singur
scop: bogãþia, ca sã te foloseºti de ea; puterea, ca sã fii onorat;
onorurile, ca sã fii lãudat; plãcerile, ca sã te bucuri; sãnãtatea, ca
sã fii cruþat de durere ºi sã te slujeºti cum trebuie de corpul tãu;
prietenia, însã, conþine cele mai multe avantaje. Oriunde te întorci,
ea e de faþã; nu e îndepãrtatã de nicãieri; nu e niciodatã
inoportunã, niciodatã supãrãtoare; aºadar nu ne folosim nici de
apã, nici de foc, cum se spune, în mai multe împrejurãri decât de
prietenie (...). Cãci prietenia dã mai multã strãlucire împrejurãrilor
fericite ºi uºureazã nenorocirea, împãrþind-o ºi împãrtãºind-o”.
Prietenia se aflã, înainte de toate, acolo unde existã împãrtãºire
la bine ºi la rãu. Aºa se explicã de ce anticii au ajuns sã defineascã
prietenul un „alt eu” (amicus alter ego).
Prietenia cere virtute
Pentru Aristotel, prietenia nu poate exista fãrã virtute. Filosoful
considerã cã la baza prieteniei se aflã o atracþie reciprocã. Sunt
multe lucruri care atrag: câºtigul, distracþia, dar ºi virtutea. Primele
douã nu sunt adevãrate. Nu iubim persoanele, ci ceea ce ne
preocupã la ele. De aceea, asemena prietenii sunt instabile. Dispar
când nu mai este nici câºtig, nici distracþie. Virtutea, dimpotrivã,
aparþine omului însuºi ºi este stabilã. De aceea o prietenie
adevãratã, durabilã poate exista numai între oamenii virtuoºi.
Prietenia este afectul cel mai puþin biologic, cel mai puþin gelos.
De aceea are nevoie de virtute ºi de purificare. Prietenia nu poate
fi o simplã atracþie a corpului, ea existã numai în oameni fiinþe
raþionale. Cu aceastã afirmaþie deschidem câmpul vast al
prieteniei dintre adolescenþi, tineri, logodnici, temã pe care o vom
pune în discuþie în episoadele urmãtoare.
Prietenia adevaratã se bazeazã pe încredere reciprocã ºi spirit
de sacrificiu. Cere cinste, devotament, respectarea cuvântului dat.
Este generatoare de fapte mãreþe.
Anul pastoral 13
Papa Ioan Paul al II-lea
În dialog cu Isus
despre fundamentele
familiei
1. [...] în întrebarea cu privire la unitatea ºi indisolubilitatea
cãsãtoriei [...] fariseii au fãcut apel la Legea lui Moise, spre
deosebire de Isus care face referinþã la „început”, citând cuvintele
Genezei [...].
Capitolul 19 din Evanghelia dupã Matei ºi capitolul 10 din cea
dupã Marcu se încadreazã într-un context bine definit [...].
Cuvintele: „Nu aþi citit cã, la început, Creatorul i-a fãcut bãrbat ºi
femeie?” (Mt 19,4) se referã la aºa-numita primã relatare a creaþiei
omului, inseratã în ciclul celor ºapte zile ale creaþiei lumii (Gen
1,1-2,4). În schimb, contextul apropiat al celorlalte cuvinte ale lui
Isus, extrase din Gen 2,24, este aºa zisa a doua relatare a creaþiei
omului (Gen 2,5-25; 3; 4). [...]
3. [...] omul este creat împreunã cu lumea vizibilã. Dar, în
acelaºi timp, Creatorul îi porunceºte sã stãpâneascã ºi sã domine
pãmântul (Gen 1,28): aºadar el este pus mai presus de lume.
Chiar dacã omul este atât de strâns legat de lumea vizibilã, totuºi
naraþiunea biblicã nu vorbeºte despre asemãnarea cu restul
creaturilor, ci doar cu Dumnezeu [...] omul nu este creat în virtutea
unei naturale succesiuni, dar Creatorul pare a se opri mai înainte
de a-l chema la existenþã, ca ºi cum ar fi intrat în sine însuºi
pentru a lua decizia [...]
4. [...]prima relatare a creaþiei [...], cu caracter teologic, [...]
include afirmaþia imposibilitãþii de a reduce omul la “lume”. În
lumina primelor fraze ale Bibliei, omul nu poate fi nici înþeles ºi
nici explicat pe deplin cu categoriile “lumii”, luate din complexul
vizibil al trupului. Cu toate acestea, omul este trup. Gen 1,27
constatã cã acest adevãr esenþial se referã atât la bãrbat cât ºi
la femeie[...]
5. [...] omul este definit mai întâi de toate în dimensiunile de
fiinþã ºi de existenþã. Este definit mai degrabã metafizic decât
fizic. Misterului creaþiei sale îi corespunde perspectiva procreaþiei,
a acelei deveniri în spaþiu ºi timp, a celui „fieri” care este, în mod
necesar, legat de starea metafizicã a creaþiei: de a fi trecãtoare
(contingens). [...]
6. [...] trebuie sã cãutam sã aprofundãm acest pasaj din
Cartea Genezei, la care Isus a fãcut referinþã.
(Spicuiri din cateheza Papei Ioan Paul al II-lea din 12
septembrie 1979, prima din ciclul Bãrbat ºi femeie l-a creat, cf.
Giovanni Paolo II, Uomo e dona lo creò, catechesi sull’amore
umano, Città Nuova Editrice, Libreria Editrice Vaticana, Roma
20015, p. 33-35; sau: http://www.vatican.va/holy_father/
john_paul_ii/audiences/1979/documents/hf_jp-
ii_aud_19790912_it.html)
14

125 de ani de la înfiinþarea Arhiepisc

Pr
Pr.. IERONIM IACOB
(27 april
În anul 1870, Mons. Ignazio termina cu totul cu acest Protectorat austro-ungar care,
Mons. IGNAZIO PAOLI
Paoli a fost numit Episcop de da fapt, se poate considera încetat”.
Nicopole ºi Administrator Dupã 1875, în teritoriul bulgar au fost orchestrate, în
Apostolic al Valahiei. Ca ºi rândul populaþiei catolice, intense agitaþii separatiste.
predecesorii sãi, el îi avea sub Puse la cale de puterile europene ºi de Rusia, interesate
jurisdicþie canonicã atât pe de soarta Balcanilor, aceste „intrigi ale slavilor”, dupã
catolicii bulgari de la sud de cum le numea un oficial turc, au dat o turnurã politicã
Dunãre (în Imperiul Otoman) cât chestiunii bisericeºti. Conºtient de acest pericol, Mons.
ºi pe catolicii din Valahia. Situaþia Paoli spunea: „Nici una din aceste puteri nu priveºte
sa a devenit extrem de delicatã chestiunea din punct de
în preajma Rãzboiului de vedere religios, ci doar
Independenþã (1877): „este politic. La rândul lor, turcii
adevãrat cã o anumitã ºi românii nu au nici un
prejudecatã mã însoþeºte mereu, interes pentru religia
ca urmare a dublului titlu al catolicã” (Mons. Paoli
oficiului meu ºi a dublei jurisdicþii. cãtre Card. Frenchi).
Când merg în Bulgaria, le Mons. Paoli a dat
displace titlul de administrator al curs dezideratului
Valahiei ºi reºedinþa la Bucureºti. naþional al românilor,
Aici, în Valahia, ei spun: «acesta Independenþa, fãcând tot
este un episcop de Turcia». Aceastã prejudecatã n-o pot evita, ºi ce-i stãtea în putinþã pentru realizarea
începe a-mi crea dificultãþi, acum cã Guvernul român lucreazã acestuia. In acest sens, el ºi-a anunþat
pentru emanciparea totalã de sub jurisdicþia turceascã” – se Congregaþiei De Propaganda Fide, de
confesa Episcopul Paoli Nunþiului de la Viena, Mons. Iacobini. la Roma, intenþia de a accepta un titlu
Separarea competenþei jurisdicþionale a Mons. Paoli, în fapt episcopal in partibus (rãmânând doar
separarea dintre Nicopole ºi Bucureºti, însemna o miºcare cu jurisdicþia la nord de Dunãre), a
importantã pentru realizarea independenþei statale, atât a cooperat la diversele proiecte de
românilor cât ºi a bulgarilor. Scriindu-i Cardinalului Franchi de la separare a Diecezei de Nicopole de
Roma, pe 7 iulie 1875, Mons. Paoli prelua vocea curentului de Vicariatul Apostolic al Valahiei, a
opinie de la Bucureºti: „Ei spun cã, dacã episcopul catolic înceteazã propus lista candidaþilor potriviþi pentru
de a mai fi episcop de Nicopole, limitându-ºi jurisdicþia la partea dieceza de dincolo de Dunãre etc.
noastrã a Dunãrii, am fãcut un alt pas de o oarecare importanþã O ierarhie catolicã în teritoriul
cãtre totala emancipare a þãrii noastre de sub Sublima Poartã. În românesc dorea ºi Guvernul român,
al doilea rând (ºi asta au exprimat-o în mod deschis), o vom conºtient de importanþa acesteia în procesul de consolidare a
Independenþei þãrii, proclamatã la 9 mai 1877. Tratativele
cu Sfântul Scaun au fost purtate în secret, „pentru a evita ca
Sinodul, clerul ortodox ºi ziarele sã alarmeze populaþia”,
dupã cum afirmã istoricul P. Tocãnel.
Pe 2 august 1879, Episcopul Ignazio Paoli notificã Sfântului
Scaun ºi Guvernului român cã noul þar al Bulgariei era pe
punctul de a-i impune, întrucât era Episcop de Nicopolis ad
Hystrum, sã se transfere în teritoriul bulgar, deci sã
pãrãseascã Bucureºtiul. Guvernul român, preocupat de o
atare stare de fapt, ºi, mai ales de consecinþele sale politice,
decide, în urma unei propuneri a ministrului Cultelor, Nicolae
Krezulescu, confirmatã de Consiliul de Miniºtri ºi prin Decret
regal, cã „episcopul catolic de la Bucureºti”
sã-ºi ia titlul de „episcop catolic al Diecezei de Bucureºti”,
ºi-l autorizeazã sã-ºi conserve propria reºedinþã la Bucureºti.
 15

copiei Romano-Catolice de Bucureºti

lie 1883)
In sesiunea nr. 55 a Consitoriului cardinalilor (3 de argumentãri ºi atacuri
martie 1883), convocatã pentru a concede noi structuri uimitoare”, dupã cum afirma
Bisericii din România, s-a hotãrât înfiinþarea istoricul Iosif Gabor. Împotrivirea
Arhidiecezi de Bucureºti. Pentru noua Arhiepiscopie ierarhiei ortodoxe, care-l avea în
urmau sã fie create douã dieceze sufragane, la Iaºi frunte pe Episcopul Melchisedec
ºi Galaþi. In ultimul moment, s-a renunþat la proiectul ªtefãnescu, se va stinge treptat.
unei dieceze la Galaþi, pentru a nu-i diviza pe În anul 1887, o moþiune
franciscanii conventuali din Moldova. guvernamentalã, referitoare la
La Roma, pe 27 aprilie 1883, a fost publicatã dreptul de existenþã al
scrisoarea apostolicã Arhiepiscopiei Catolice de
Praecipuum munus, Bucureºti, nu a fost votatã de nici
prin care Papa Leon al un episcop ortodox, semn al
XIII-lea separa Dieceza acceptãrii Arhiepiscopiei Catolice
de Nicopolis ad de Bucureºti de cãtre fraþii
Hystrum de Vicariatul ortodocºi.
Apostolic al Valahiei. In La data înfiinþãrii Arhi-
teritoriul românesc se episcopiei Catolice de Bucureºti,
constituia Arhidieceza în Capitalã trãiau circa 25.000
de Bucureºti, la care catolici, de diferite naþionalitãþi, în
era numit Arhiepiscop sânul unei populaþii de circa
Mons. Ignazio Paoli. 200.000 de ortodocºi, musulmani
Pentru comunicarea etc. În toatã Arhidieceza erau
acestui eveniment, Mons. Paoli a fost pânã la 50.000 de catolici, la o populaþie între cinci ºi ºase milioane
chemat la Roma. Presa strãinã a acordat de persoane.
o mare importanþã evenimentului. Scrisoarea apostolicã Praecipiuum munus, de înfiinþare a
Monitorul de Roma descria primirea Arhidiecezei de Bucureºti, a devenit pe deplin operantã, la nivel
Mons. Paoli la reºedinþa sa din Bucureºti, statal, odatã cu Concordatul României cu Sfântul Scaun, din 1927/
cu demonstraþii de bucurie ºi de respect, 1929, când Bucureºtiul a devenit sediul mitropolitan pentru toate
primire la care au luat parte corpul diecezele din þarã ºi pentru toate riturile catolice: roman, grec ºi
diplomatic, persoane de vazã ale armean. Ca urmare, viaþa catolicã a cunoscut o perioadã de
societãþii ºi mulþi ortodocºi. Cât priveºte prosperitate, pânã la al Doilea Rãzboi Mondial.
efectele politice ale
ridicãrii noului scaun
arhiepiscopal, comentariul aratã: „pentru numirea Mons.
Paoli, Suveranul Pontif nu a fãcut altceva decât sã dea
un cadru normal ºi legal stãrii de fapt deja existente.
Patrioþii români exultã. [...] Numirea Mons. Paoli, departe
de a fi un pericol pentru independenþa României,
contribuie la afirmarea prestigiului ºi a rolului naþiunii
române”.
Presa româneascã ºi ierarhia ortodoxã au
reacþionat vehement la actul înfiinþãrii Arhiepiscopiei de
Bucureºti. Poetul Mihai Eminescu, ziarist la Timpul, se
fãcea vocea partidei naþionaliste, exprimând temerea
cã înfiinþarea Arhiepiscopiei Catolice de Bucureºti îi va
împinge pe români la intoleranþã religioasã sau la
aversiune faþã de Occident. In câteva articole, verva
poetului a construit, „uneori chiar pe temelii puþin
rezistente, construcþii ingenioase, sprijinite
16 Oameni ai credinþei
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
Paul, învãþãtor al neamurilor
”Fraþilor! Rãmâneþi cu bucurie, nãzuiþi la desãvârºire;
îmbãrbãtaþi-vã, fiþi un singur simþãmânt, trãiþi în pace,
iar Dumnezeul dragostei ºi al pãcii va fi cu voi!”
(2Cor 13,11).
Apostolul Paul a avut o viaþã destul de
trepidantã în slujba lui Isus. Aºa cum ne
mãrturiseºte el însuºi, s-a angajat cu trup ºi
suflet pe urmele lui Isus Cristos, pe care l-a
slujit cu dragoste, l-a iubit cu toate puterile sale
ºi l-a urmat în toate, pânã în îndepãrtata Romã,
unde ºi-a dat viaþa pentru credinþã. De la Paul
avem atâtea de învãþat, deºi de la moartea
sa au trecut douã mii de ani; peste viaþa ºi
activitatea sa nu s-a aºternut praful istoriei ºi
al uitãrii.
Dupã convertirea sa, Paul a rãmas, vreme
de trei ani, în regiunea Damascului, meditând
la învãþãtura lui Cristos ºi rugându-se mult
pentru el ºi pentru alþii, înainte de a merge la
Ierusalim, unde îl va cunoaºte pe apostolul
Petru, cel cãruia Cristos “i-a încredinþat cheile
Împãrãþiei Cerurilor”(Mt 16,19). Despre toate
acestea, Paul ne vorbeºte în scrisoarea sa
adresatã Galatenilor, pe care v-aº îndemna
din inimã sã o citiþi, aºa cum vã îndemn sã
faceþi ºi cu cele trei cãlãtorii misionare ale lui
Paul, din Faptele Apostolilor.
Dupã o împãrþire tacitã între creºtinii
proveniþi din iudaism ºi cei proveniþi din
pãgânism, Paul s-a ocupat de convertirea pãgânilor, mai precis
a grecilor ºi, mai târziu, a romanilor, aºa cum Petru s-a preocupat
de convertirea evreilor (Gal 2,8). A fãcut-o cu mult zel ºi dãruire.
L-a luat pe fiecare aºa cum era, cu greºeli ºi lipsuri,
respectându-i calitãþile ºi puterea de a iubi sau de a fi iubit, dupã
cum stã scris: “Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii, ca sã-i
facã de ruºine pe cei înþelepþi. Dumnezeu a ales cele slabe ale
lumii, ca sã le facã de ruºine pe cele puternice. Dumnezeu a ales
cele de jos de pe lume ºi dispreþuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca
sã distrugã pe cele ce sunt, aºa încât nimeni sã nu se poatã
mândri înaintea lui Dumnezeu!” (1Cor 1,27-29). Acesta a fost crezul
apostolului Paul, înainte de a pleca la drum.
În prima sa cãlãtorie misionarã, (Fap 13,13-15,35) Paul ia
cuvântul sâmbãta, în sinagoga din Antiohia Pisidiei, unde a vorbit
poporului despre Isus ca urmaº firesc al personajelor care au
animat întreaga istorie a mântuirii; el a vorbit despre mântuirea
fãgãduitã. Predica a fost acceptatã în termeni pozitivi, dar o bunã
parte a evreilor îl pãrãsesc pe Paul. În aceastã situaþie, el
concluzioneazã: „ Vouã trebuia sã vã fie adresat mai întâi
Cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece voi îl respingeþi ºi nu vã socotiþi
vrednici de viaþa veºnicã, iatã, ne îndreptãm paºii spre pãgâni!”
(Fap 13,46).
De la Antiohia, Paul a plecat la Iconium ºi de acolo, mai
departe, la Listra, unde a vindecat un paralitic. Dupã ce, împreunã
cu Barnaba, au reuºit sã tempereze poporul în urma acestei
minuni, Paul a scãpat, cu greu, teafãr de
agresivitatea conaþionalilor sãi.
Urmeazã participarea la conciliul de la
Ierusalim, unde a fost dezbãtutã o
problemã importantã pentru creºtinii de
pretutindeni. Nu era normal ca respectarea
Legii sau a Torei sã fie impusã ºi creºtinilor
proveniþi din pãgânism, aºa cum
pretindeau creºtinii proveniþi din iudaism.
Cristos ne-a chemat la libertate, aºa cum
se exprima Paul în scrisoarea cãtre
Galateni (5,1).
Imediat dupã conciliul din Ierusalim, Paul,
însoþit de data aceasta de Silas, începe cea
de a doua cãlãtorie (Fap 15,36-18,17), ducând
vestea cea bunã tuturor Bisericilor din Siria
ºi Cilicia. Paul se întâlneºte cu Timotei, care
era deja discipol al Domnului; acesta i se
alãturã în cãlãtoria misionarã. Ajunºi în
localitatea Troas, Paul are o viziune foarte
importantã. Un macedonean, un cetãþean
de pe cealaltã parte a Bosforului, îl ruga
insistent pe Paul: “Treci dincolo, în
Macedonia, ºi ne ajutã!” (Fap 16,9). Aceastã
cãlãtorie a fost binecuvântatã de Dumnezeu
cu multe convertiri.
Paul cunoaºte mai multe cetãþi, cum ar fi: Filipi, Tesalonic,
Bereia, Atena, unde a vizitat areopagul, ºi Corintul. Corintenilor,
Paul le va adresa douã din scrisorile sale importante. Aici Paul a
fost încurajat din nou: ”Nu-þi fie teamã, ci vorbeºte!”(Fap 18,9).
Paul a plecat în cea de a treia cãlãtorie misionarã, însoþit de
doi evrei convertiþi: Acvilla ºi Priscila (Fap 18,18-20,38). Merge
mai întâi la Efes, apoi la Corint, de acolo trece prin Macedonia ºi
Grecia, apoi pleacã mai departe la Milet ºi de acolo spre
Ierusalim. În final, Paul face o mãrturisire memorabilã: “Eu nu
pun preþ pe viaþa mea, numai sã-mi duc la capãt misiunea ºi
însãrcinarea ce am primit-o de la Domnul Isus, aceea de a da
mãrturie despre Vestea cea Bunã a harului lui Dumnezeu!” (Fap
20,24).
Într-adevãr, câte eforturi, câte renunþãri, câte pericole, câte
neînþelegeri nu a întâmpinat apostolul Paul în timpul acestor
cãlãtorii misionare?! Pe toate le-a îndurat, pe toate le-a depãºit,
pe toate le-a învins, pentru dragostea cea mare a lui Isus. Pentru
Paul, Isus însemna totul. Sã ne convingem de acest lucru citind
imnul dragostei din 1Cor 13.

Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ
Înãlþarea Domnului
Anul acesta, noi, romano-catolicii, am celebrat Învierea
Domnului nostru Isus Cristos pe data de 23 martie, iar fraþii bizantini
ºi cei din Biserica Orientalã vor celebra Sfintele Paºti pe 27 aprilie.
Unii îºi pun întrebarea de ce Învierea Domnului e sãrbãtoritã
de noi mai devreme, de alþii mai târziu, iar alteori împreunã, aºa
cum s-a întâmplat în 2004 ºi 2007.
Totul a început în anul 325 d. Ch. cu Conciliul de la Niceea. În
primii ani ai creºtinismului, Învierea se celebra în fiecare duminicã.
Apoi, Biserica a decis sã celebreze Învierea o datã pe an. Dar
comunitãþile creºtine nu au reuºit sã se punã de acord pentru o
anumitã datã. Conciliul de la Niceea a pus capãt acestei chestiuni
stabilind cã Învierea trebuie celebratã în prima duminicã dupã
prima lunã plinã de primãvarã.
ªi astãzi, data Sfintelor Paºti se calculeazã pe
baza echinocþiului de primãvarã (21 martie) ºi luna
plinã, folosind pentru calcul meridianul
Ierusalimului, locul morþii ºi învierii lui Cristos.
Paºtele ortodox nu coincide totdeauna cu cel
catolic pentru cã Biserica Ortodoxã foloseºte în
calculele sale calendarul iulian (vechiul calendar
al lui Iuliu Cezar) în loc sã-l foloseascã pe cel
gregorian de care ne folosim noi ºi care este în
acord cu calculele astronomice. Dar atât Biserica
Catolicã cât ºi Biserica Ortodoxã celebreazã
acelaºi mister al Patimii, Morþii ºi Învierii Domnului
nostru Isus Cristos. Unii se bucurã mai devreme,
alþii mai târziu, dar eficacitatea operei
rãscumpãrãtoare a lui Isus Cristos este aceeaºi pentru toþi creºtinii.
Biserica Romano-Catolicã celebreazã, anul acesta, Înãlþarea
lui Isus la ceruri pe data de 1 mai. Aceastã solemnitate este
încheierea grandioasã a permanenþei vizibile a lui Dumnezeu între
oameni, preludiu al Rusaliilor, cu care începe istoria Bisericii ºi se
deschide rãspândirea creºtinismului în lume. Potrivit unei concepþii
universal împãrtãºite, reflectatã de Sfânta Scripturã, Dumnezeu
locuieºte într-un loc superior, iar omul, pentru a-L întâlni, trebuie
sã se înalþe, sã urce. Nu numai cã Dumnezeu locuieºte în cele de
sus, ci a ales locurile pe înãlþimi pentru a-ºi stabili acolo locuinþa.
Astfel, pentru a merge la sanctuarele Sale trebuia sã urci: a urca
la Ierusalim, însemna a urca la Yahve. În Noul Testament, chiar
Isus urcã la Ierusalim cu pãrinþii sãi, când se întâlneºte cu învãþaþii
templului. De asemenea, urcã în cetatea sfântã pentru a sãvârºi
Înãlþarea pe cruce ºi apoi, dupã Înviere, Înãlþarea Sa glorioasã la
Tatãl.
Înãlþarea lui Isus la ceruri este manifestarea gloriei lui Cristos
Înviat. Plecare Sa nu este un adio, ci începutul unei noi prezenþe
ºi, în acelaºi timp, al unei noi angajãri pentru discipoli. Aceºtia nu
trebuie sã rãmânã cu privirea spre cer în timp ce El se înalþã, ci
trebuie sã meargã în lume ºi sã predice Evanghelia Sa la toatã
fãptura. Isus dispare din ochii apostolilor pentru a-i învãþa cã,
de-acum, este rândul lor sã facã aºa cum a fãcut El, sã vorbeascã
Catehezã 17
asemenea Lui, sã iubeascã asemenea Lui.
În Faptele Apostolilor, evanghelistul Luca relateazã ce a fãcut
Domnul Isus care, dupã Înviere, S-a arãtat viu în faþa apostolilor,
i-a instruit timp de 40 de zile ºi le-a vorbit despre cele viitoare cu
privire la împãrãþia lui Dumnezeu. Le-a mai amintit Domnul ºi de
coborârea Duhului Sfânt, care-i va transforma în martori. ªi alte
documente neotestamentare, ca de exemplu Lc 24,50-53 ºi Mc
16,19, vorbesc despre Înãlþarea lui Isus.
În contextul sus-amintit, se pot evidenþia câteva aspecte
esenþiale: sfârºitul prezenþei vizibile a lui Isus, glorificarea Sa, noua
Sa prezenþã în Bisericã ºi promisiunea venirii Sale viitoare la sfârºitul
timpurilor. Doctrina Noului Testament completeazã perspectiva:
Isus se aflã mereu cu ai sãi, într-un mod invizibil, dar eficace (Mt
28,20; Mc 16,20); El a plecat sã pregãteascã un
loc pentru ai sãi pentru ca ºi ei sã fie glorificaþi
împreunã cu El (In 14,2-3); s-a înãlþat la ceruri drept
„Cap” al Trupului Sãu care este Biserica (Col 1,24-
27; Ef 1,22-23); din ceruri îl va trimite pe Duhul Sfânt
(In 15,26; 16,7; Fapte 1,8); Isus mijloceºte totdeauna
pentru ai sãi (Evr 7,27); s-a înãlþat la ceruri ca
„speranþã ºi garanþie a glorificãrii noastre” (Evr
10,19-20; Col 1,27); înãlþarea lui Isus dã sens vieþii
creºtine, ca viaþã care-ºi gãseºte plinãtatea în
glorificarea lui Cristos, ca „viaþã ascunsã cu Cristos
în Dumnezeu” (Col 3,1-4).
Învierea lui Isus îºi are împlinirea în Înãlþarea
Sa, cu aspecte noi, ca preamãrirea umanitãþii Sale
pentru a putea trimite pe Duhul Sfânt ºi a da o semnificaþie situaþiei
viitoare a întregii umanitãþi în viaþa de dincolo. Situându-se în
continuarea morþii ºi a învierii Sale, Înãlþarea lui Cristos la cer este
ºi cauza mântuirii noastre ºi hrana credinþei ºi a speranþei (cf. Sf.
Toma de Aquino, S. Th., III, q.57, a.1, e. 6). „Însã Dumnezeu, fiind
bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit, pe
când noi eram morþi din cauza greºelilor noastre, ne-a readus la
viaþã împreunã cu Cristos – prin har aþi fost mântuiþi – ne-a înviat
ºi ne-a aºezat în ceruri în Cristos Isus” (Ef 2, 4-6). Înãlþarea este
triumful lui Isus, Regele Universului.
Mandatul misionar pe care Isus îl comunicã Bisericii Sale în
ziua Înãlþãrii (cf. Fapte 1,4-8; Mc 16,15; Mt 28,19-20) dã o semnificaþie
deplinã credinþei în acest mister, precum ºi celebrãrii sale. Omul
concret, omenirea întreagã ºi cosmosul pot deja sã-ºi gãseascã
dinamismul definitiv pentru cã mântuirea pe care Isus o comunicã
antreneazã fiinþa integralã a omului (chiar ºi corporalitatea sa),
toatã umanitatea, toatã istoria ºi toatã Creaþia în drum spre „un
cer nou ºi un pãmânt nou” (Fapte 21,1).
Aceastã Solemnitate a Înãlþãrii Domnului este momentul cel
mai potrivit pentru a examina pelerinajul nostru de-a lungul vieþii,
þinând seama de faptul cã Domnul se va întoarce ca sã ne ia cu
Sine ºi cã, prin urmare, trebuie sã întreprindem cu entuziasm
îndatoririle noastre cotidiene, recuperând în ele valoarea veºniciei.
18 Istorie ºi spiritualitate
Pr
Pr.. FFRANCISC
RANCISC UNGUREANU
Servus servorum Dei!
Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu! – a fost titlul pe care Papa
Grigore cel Mare (590-604) ºi l-a asumat pentru prima datã, iar
apoi toþi urmaºii sãi pe scaunul vicarului lui Cristos l-au folosit. Însã,
nu poate fi imaginat un creºtin, un preot sau o persoanã consacratã,
care, fiecare în felul sãu, sã nu corespundã acestei definiþii: Servus
servorum Dei!
Slujirea ca mãrturie
Monseniorul Ghika a trãit aceastã condiþie de slujitor al slujitorilor
lui Dumnezeu; ºi-a fãcut proprie aceastã stare încã din tinereþe, ca
laic ºi ca preot, ca prinþ ºi ca deþinut, în viaþã ºi în moarte, de pe pãmânt
ºi de dincolo. Nenumãraþi sunt toþi cei care au putut da mãrturie,
de-a lungul anilor, despre felul cum au fost slujiþi în nevoile lor de cãtre
slujitorul lui Dumnezeu Vladimir Ghika. În Abruzzo sau la Roma, în
periferiile sãrace ale Parisului sau în saloanele princiare, în Balcani
sau Japonia, în spitale ºi închisori, la Bucureºti sau oriunde... tânãrului,
domnului sau monseniorului, tuturor, Vladimir a fãcut prezentã iubirea
lui Dumnezeu. Poate pãrea paradoxal, dar ºi mãrturia acelora care l-
au cunoscut este tot o slujire în comunitatea creºtinã. Este o slujire a
slujitorilor lui Dumnezeu pentru cã reamintesc acestora opera milostivirii
divine în lume. Putem spune cã nu este doar o obligaþie de a da
mãrturie ci chiar o misiune care continuã opera celui pe care l-au
cunoscut, operã în care se vede degetul lui Dumnezeu.
Mãrturia ca slujire
Slujirea prin mãrturie face parte din altã înaltã slujire, la care
Arhidieceza s-a angajat în calitate de comunitate de credinþã, aceea
a procesului de beatificare ºi canonizare a Slujitorului lui Dumnezeu
Vladimir Ghika. Avem privilegiul ca, prin aceastã mãrturie, sã
contribuim concret la definirea ºi întregirea portretului de sfinþenie
al Bisericii universale. Propunând pentru cinstea altarelor viaþa de
credinþã, jertfitã, în final, pentru credinþã, în închisoarea comunistã
de la Jilava, noi, catolicii din Arhidieceza de Bucureºti, scoatem în
evidenþã o pietricicã roºu-aurie din mozaicul ce constituie aureola
Miresei lui Cristos, Biserica. Procesul de constatare a stãrii beatifice
actuale, cu alte cuvinte, a aºezãrii în Cer, în rândul celor drepþi, a
Monseniorului Ghika, este aºadar o slujire. Calea procesualã este
lungã ºi adesea complicatã, aºa cum sunt toate lucrurile importante,
însã, certitudinea mijlocirii Slujitorului lui Dumnezeu nu este
indispensabilã pentru a o putea cere. Experienþa a arãtat deja cã
miracolele pot precede declararea drept fericit sau sfânt ºi chiar
sunt necesare pentru a putea ajunge la aceasta.
Postulatura slujirii
Aici intervine o slujire specialã în Bisericã, aceea a postulatorului.
Acesta este cel care, împreunã cu cei care îl ajutã în ceea ce putem
numi postulaturã, mãsoarã nivelul de slujire al mãrturiilor. Astfel cã
mãrturiile adunate, ale tuturor celor care l-au cunoscut direct pe
Monseniorul Ghika, ca ºi cele ale celor care au primit prin mijlocirea
lui haruri sau miracole spirituale sau fizice, sunt manifestãri ale slujirii
Bisericii în sprijinul slujirii postulatorului.
Împreunã cu colaboratorii sãi, în numele comunitãþii de
credincioºi din Arhidieceza de Bucureºti,
postulatorul va trebui, în final, sã prezinte
Sfântului Pãrinte Papa ºi consultorilor
acestuia dovezile cã cel pe care noi îl
propunem pentru cinstea altarelor se
numãrã deja în rândul fericiþilor din Cer. Este bine înþeles cã ceea ce
numim dovezi nu sunt altceva decât mãrturii ale experienþei
milostivirii lui Dumnezeu, dobândite prin mijlocirea Slujitorului lui
Dumnezeu, în cazul nostru, Vladimir Ghika.
Slujirea postulaturii
Pentru faza diecezanã a procesului de beatificare, misiunea de
postulator a fost susþinutã de pãrintele Ioan Ciobanu, paroh la
biserica Preasfânta Inimã a lui Isus din Bucureºti, bisericã în care a
slujit ºi Monseniorul Ghika. Procesul se aflã acum în faza de studiu
la Roma, iar Arhiepiscopul Ioan Robu, cel care, în numele
Arhidiecezei, susþine cauza, m-a numit pe mine, semnatarul acestor
rânduri, în slujirea de postulator. Fiind continuator al misiunii Pãrintelui
Ioan Ciobanu, de comun acord cu acesta ºi cu Înaltpreasfinþitul Ioan,
am stabilit ca loc de referinþã pentru postulaturã Parohia Preasfânta
Inimã a lui Isus, din Bucureºti, cunoscutã sub numele de Sacré Coeur,
sau Biserica Francezã. Adresa postulaturii este, aºadar: Str. Cpt. Av.
Gh. Demetriade 1-3, sector 1, 011848 Bucureºti; tel/fax: 021/3197070,
puteþi trimite aici orice credeþi cã poate susþine cauza Monseniorului
Vladimir Ghika, ca ºi orice cerere pentru susþinerea unor propuneri
de a o prezenta, conºtienþi cã acesta este un mod de slujire a
slujitorilor lui Dumnezeu.
Arhiepiscop OTTO ZARDETTI
S-a nãscut la 24 ianuarie 1847, la Rorschbach
(Elveþia). A fost sfinþit preot la 21 august 1870,
activând apoi ca profesor de teologie la Seminarul
din St. Gallen (Elveþia) ºi canonic al Catedralei St.
Gallen. În 1881 a fost transferat ca profesor în SUA
SUA,
iar în 1889 a fost numit episcop de St. Cloud. La
14 ianuarie 1894, Sfântul Scaun l-a numit
arhiepiscop de Bucureºti, funcþie din care a
demisionat la 12 iunie 1895. Dupã retragere, a
fost numit arhiepiscop titular de Mocissus
(Capadocia) ºi a murit la 10 mai 1902, la Roma.
Conform voinþei sale testamentare, a fost înmormântat în
mãnãstirea cistercianã Mehreau, lângã Bregenz, pe lacul
Constanz (Austria), nu departe de patria sa, Elveþia. În pofida
faptului cã a stat foarte puþin timp pe scaunul arhiepiscopal de
Bucureºti, Otto Zardetti s-a remarcat în domeniul învãþãmântului
ºcolar catolic, iar ºederea sa la Bucureºti a fost una plinã de
trãiri religioase. Unul dintre cele mai importante acte pastorale
ale Arhiepiscopului Zardetti a fost Decretul din 29 ianuarie 1895
prin care declara Catedrala Sfântul Iosif bisericã parohialã.
Acesta este actul de naºtere al parohiei Catedralei Sfântul Iosif.
Dr
Dr.. DÃNUÞ DOBOª
 Sfântul lunii 19

5 aprilie - Sfântul Vinceþiu Ferrer

(1350-1419)
Sfântul Vincenþiu s-a nãscut la Valencia, Spania, în jurul În anul 1414, Conciliul din Constanz a pus capãt schismei. Sfântul
anului 1350. Era fiul unui englez, William, care se stabilise în Vincenþiu a încercat, încã o datã, sã-l convingã pe Benedict sã
Spania împreunã cu soþia sa, Constanza Miguel, de origine abdice dar, din nou, nu a reuºit. Totuºi, a izbutit sã-l determine
spaniolã. La vârsta de ºaptesprezece ani, a terminat studiile pe regele Ferdinand de Aragon sã nu-l mai susþinã ºi, în cele
de filosofie ºi teologie cu atât de mare succes, încât a fost din urmã, antipapa Benedict al XIII-lea ºi-a pierdut credibilitatea
încadrat imediat în corpul profesoral. A început sã predea ºi schisma a fost remediatã.
filosofia la Lérida, renumita universitate din Catalonia. Nu dupã
mult timp, a cerut sã fie primit în ordinul dominican (preoþi,
„Îngerul Apocalipsului”
urmaºi ai Sfântului Dominic, care Între anii 1399-1412, Sfântul
au pus pe primul loc studiile ca Vincenþiu a predicat în diferite
bazã pentru predicile adresate pãrþi ale Franþei, Spaniei ºi Italiei;
unul dintre primii sãi biografi
poporului), iar în jurul anului 1374
susþine cã ar fi predicat chiar în
a fost sfinþit preot. A fost profesor
Anglia ºi în Scoþia. Printre
ºi la Barcelona, înainte de a se
subiectele sale principale de
transfera la Toledo, unde ºi-a
predicã erau: pãcatul, judecata
aprofundat studiile în teologie ºi
de apoi ºi viaþa veºnicã. Predica
limba ebraicã. În 1379, a devenit
din amvoanele bisericilor sau de
prior al casei dominicane din
la tribune improvizate în pieþe,
Valencia, aceasta fiind singura
când bisericile nu mai puteau
funcþie importantã pe care a
cuprinde mulþimile adunate
acceptat-o în viaþa sa. Era un om
sã-l asculte, ºi niciodatã nu-ºi
cu o personalitate puternicã, cu
încuraja auditoriul în van ºi nu-l
convingeri clare ºi devotat în
linguºea cu promisiuni ºi
întregime binelui Ordinului ºi al
îndemnuri la speranþã deºartã
Bisericii. S-a remarcat rapid, atât
ci, prin cuvinte de dojanã, biciuia
ca filosof cât ºi ca predicator.
aprig viciile. Contemporanii sãi
Avea harul de a-i face pe creºtini
l-au supranumit „înger al
sã se cãiascã de pãcate, iar pe
Apocalipsului”, deoarece în
evrei sã se converteascã, dintre
predicile sale obiºnuia sã-i
aceºtia fãcând parte ºi rabinul
înfricoºeze pe ascultãtori cu
Paul, viitorul episcop de
pedepsele ºi nenorocirile de pe
Cartagina.
urmã. Numãrul convertiþilor
Consilierul ºi confesorul creºtea din ce în ce mai mult, iar unii dintre aceºtia erau
unui antipapã persoane importante care – în urma predicilor Sfântului
Anul 1378 este începutul Marii Schisme din Occident (1378- Vincenþiu – au ales sã intre în mãnãstirea fratelui acestuia, prior
1429); reºedinþa papilor a fost transferatã la Avignon, în Franþa. la Grande Chartreuse, din Grenoble.
Atunci, au început sã se afirme douã serii de papi: unii la Sfântul Vincenþiu ºi-a petrecut ultimii trei ani din viaþã
predicând în Franþa, îndeosebi în Normandia ºi în Bretagne.
Avignon ºi alþii la Roma, iar uneori au existat trei papi
Istovit din cauza deplasãrilor cerute de activitãþile sale, a murit
concomitent, fiecare afirmând cã este singurul legitim. Unul
la Vannes, pe 5 aprilie 1419. Cultul lui s-a rãspândit cu
dintre aceºti papi era ºi prietenul sãu, Piedro de Luna, devenit
repeziciune ºi datoritã minunilor obþinute prin mijlocirea sa.
antipapa Benedict al XIII-lea, care l-a numit pe Sfântul Vincenþiu,
Faptul cã cea mai mare parte a activitãþii de predicator o
în anul 1394, consilierul ºi confesorul sãu. La început, pãrintele
desfãºurase în teritoriul care dãdea ascultare Papei de la
Vincenþiu a fost mulþumit cu aceste roluri, dar când ºi-a dat
Avignon nu l-a împiedicat pe Papa Calixt al III-lea sã-l
seama cã, de fapt, chiar prietenul sãu, antipapa Benedict al
canonizeze, în anul 1455, bula oficialã fiind, însã, promulgatã
XIII-lea, era împotriva unitãþii Bisericii ºi cã nu a dat ascultare
de Pius al II-lea, în 1458. Aceasta autoriza sãrbãtoarea Sfântului
sfatului sãu de a realiza reconcilierea cu Papa de la Roma,
Vincenþiu pe 6 aprilie dar, de fapt, aceasta s-a þinut,
Urban al VI-lea, Sfântul Vincenþiu ºi-a canalizat toate forþele
întotdeauna, pe 5 aprilie.
spre predicarea învãþãturii creºtine ºi a avut un succes enorm.
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
20 Hirotonire ºi primiþie
Fr
Fr.. LUCIAN - MIHAI BOBÂRNAC -
un preot din Arhidiecezã
în Ordinul Fraþilor Minori Conventuali
Hirotonirea - Nisiporeºti, jud. Neamþ, 29 martie 2008
Ai fãcut din mine„un instrument al împãcãrii între oameni”
Drumul de formare la viaþa consacratã ºi
sfânta preoþie este un drum, dacã nu
anevoios, cel puþin lung ºi presãrat cu multe
încercãri, însã pe cât este de greu, pe atât este
de minunat. Astfel a fost ºi drumul de formare
pe care l-am strãbãtut pânã acum; ºi graþie
puterii ce mi-a dat-o Dumnezeu am reuºit sã
ajung ziua în care sã-i aduc laudã, mulþumire
ºi preamãrire de la sfântul altar pentru cã a
fãcut din mine „un instrument al împãcãrii între
oameni” (Sf. Francisc de Assisi - Rugãciune).
Chiar dacã Dumnezeu ne-a lãsat libertate
deplinã, totuºi nu putem spune Nu chemãrii
sale de a-l urma, de a fi martori ºi mãrturisitori
ai Evangheliei Sale. Tocmai datoritã acestor
martori ºi datoritã faptului cã încã de mic îmi
doream sã devin un misionar al lui Cristos, am
ales eu sã devin frate franciscan minor-
conventual având drept exemple pe pr. Alois Donea de fericitã
memorie, precum ºi alþi fraþi franciscani pe care-i cunoºteam din
satul bunicilor mei.
Aºadar, în 1995, am reuºit sã intru în Seminarul Franciscan din
Roman (am zis cã am reuºit deoarece nu mi-a fost uºor) ºi, cu ajutorul
Domnului, prin mijlocirea continuã a Preasfintei Fecioare Maria,
precum ºi datoritã rugãciunilor pe care multe persoane le-au fãcut
pentru mine, am mers în continuare pe drumul de formare,
terminând liceul, mergând apoi la Postulandatul Franciscan din Huºi
(1999-2000), dupã care am intrat la Noviciat la Prãjeºti, iar din 2001,
dupã terminarea frumosului an de noviciat ºi dupã ce am depus
prima profesiune a voturilor religioase, m-am reîntors la Roman
pentru a-mi continua studiile la Institutul Teologic Romano-Catolic
Primiþia, Catedrala Sfântul Iosif, 20 aprilie 2008
Franciscan. Odatã terminatã facultatea, pe
data de 08.09.2006, am fãcut profesiunea
perpetuã de ascultare, sãrãcie ºi castitate în
cadrul Ordinului Fraþilor Minori Conventuali,
Provincia „Sf. Iosif” din România, iar un an mai
târziu am acces la prima treaptã a preoþiei ºi
anume la Ordinul Diaconatului, pe care l-am
primit în data de 04.10.2007, tot la Roman.
Dumnezeu a dorit ca eu sã fac parte din rândul
aleºilor sãi de aceea, pentru a încununa acest
drum de creºtere spiritualã, moralã ºi
intelectualã, în ziua de 29 martie a acestui an
am fost hirotonit preot prin rugãciunea de
consacrare ºi impunerea mâinilor Excelenþei
Sale Petru Gherghel, Episcop de Iaºi, alãturi
de care s-au aflat Preasfinþitul Aurel Percã,
Episcop Auxiliar al Diecezei de Iaºi, ºi Episcopul
Auxiliar al Arhidiecezei de Bucureºti,
Preasfinþitul Cornel Damian, precum ºi foarte mulþi preoþi, din þarã ºi
strãinãtate. La sfârºitul unui drum formativ iniþial ºi la începutul unui
alt drum de formare permanentã la slujire ºi apostolat, spun ºi eu,
asemenea psalmistului, atât ca mulþumire cât ºi ca un semn de
încredere în viitor, cã mari lucruri a fãcut Domnul pentru noi, ºi de
aceea suntem plini de bucurie (Ps 126, 3).
Înainte de a încheia aceastã succintã prezentare, vã rog pe toþi sã-i
înãlþaþi Domnului rugãciuni pentru preoþi, pentru vocaþii la sfânta preoþie ºi la
viaþa consacratã, deoarece dacã dumneavoastrã vreþi sã aveþi preoþi buni ºi
sfinþi, martori autentici ai Evangheliei, atunci trebuie sã cereþi acest lucru în
special în rugãciune, în adoraþie ºi în implorarea mijlocirii Sfintei Fecioare
Maria, Mama noastrã.
Fr
Fr.. LUCIAN-MIHAI BOBÂRNAC
 Doctrinã socialã 21

„Omul ºi piaþa“
Institutul Teologic Romano-
Catolic Sfânta Tereza a gãzduit
vineri, 18 aprilie 2008, la ora
16.00, conferinþa cu tematica
socialã “Omul ºi piaþa”.
Conferinþa a fost organizatã de
cãtre Confederaþia Caritas
România împreunã cu Academia
Teologicã Anton Durcovici ºi l-a
avut ca invitat special pe
Cardinalul Renato Raffaele
Martino, prefectul Consiliului
Pontifical pentru Dreptate ºi Pace
de la Vatican. traducere au fost oferite de cãtre Pãrintele Profesor Doctor Lucian
În cadrul acestei Conferinþe a avut loc ºi lansarea Compendiului Farcaº, Profesor la Institutul Teologic de la Iaºi, cel care s-a ocupat
de doctrinã socialã a Bisericii, tipãrit de editura Sapientia din Iaºi de traducerea acestui text în limba românã.
cu ajutorul Confederaþiei Caritas România ºi a organizaþiei Secours Cãtre sfârºitul Conferinþei a luat cuvântul ºi Pãrintele Alexandru
Catholique din Franþa. Cobzaru, Directorul Asociaþiei Caritas Bucureºti. Pãrintele a fãcut
o prezentare a activitãþii sociale din cadrul Arhidiecezei
de Bucureºti, activitate în care se oglindeºte aplicarea
doctrinei sociale a Bisericii.
Pe tot parcursul acestei Conferinþe, gazda
dezbaterilor, Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu, a
intervenit cu numeroase explicaþii ºi exemple din care
cei prezenþi au înþeles importanþa misiunii sociale a
Bisericii în lumea de astãzi.
La aceastã Conferinþã au participat reprezentanþi
ai statului român, ai Bisericii Ortodoxe, ai Bisericii
Catolice ºi ai altor culte, Episcopul Cornel Damian, preoþi
din parohiile Arhidiecezei, cãlugãri ºi cãlugãriþe ºi
persoane laice care au venit sã afle despre misiunea
socialã a creºtinului în lume.
Cardinalul Martino a þinut în cadrul dezbaterii o conferinþã cu Încheierea acestei zile s-a fãcut prin celebrarea sfintei Liturghii
tema “Compendiul de doctrinã socialã ºi provocãrile lumii de azi”. în Catedrala Sfântul Iosif, având ca celebrant principal pe Eminenþa
În cadrul acesteia Eminenþa sa a fãcut o scurtã prezentare a sa, Cardinalul Martino, concelebranþi fiind Arhiepiscopul Ioan Robu,
conþinutului Compendiului accentuând cã scopul principal al Episcopul Cornel Damian ºi ceilalþi preoþi prezenþi la Conferinþã.
doctrinei sociale a Bisericii este edificarea unei
societãþi mai umane.
Dupã conferinþa Cardinalului Martino a urmat
cea a Pãrintelui Profesor Doctor Wilhelm Dancã,
Rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic de la
Iaºi. Pãrintele a prezentat Compendiul ca un
manifest al umanismului integral ºi solidar, sau
spus altfel, ca o gramaticã a omului social, a
omului care merge în viaþa publicã, în societate,
iar în Compendiu gãseºte elementele
fundamentale, criteriile, orientãrile necesare pe
care le propune Biserica ºi el, în spirit de credinþã,
le aplicã.
Prezentarea structurii Compendiului ºi detaliile tehnice despre Pr
Pr.. VINCENÞIU BALINT
22 Social
EUGEN ªTEFÃNESCU
Centrul de Resurse Sindrom Down
Proiectul Centrul de Resurse Sindrom
Down a fost demarat de cãtre Asociaþia
Caritas Bucureºti în anul 1992, sub
denumirea de Centrul Down. În anul 2004
a fost dezvoltatã componenta de
cercetare ºi informare a proiectului, în
parteneriat cu Asociaþia Sindrom Down
Bucureºti, DGASPC sector 1 ºi DGASPC
sector 3.
În 2008, cu sprijinul financiar al
Fundaþiei Vodafone România ºi al
Asociaþiei Fratello Mio din Italia, Centrul
de Resurse îºi dezvoltã activitatea, având
ca principal partener asociaþia de pãrinþi
Up Down.
Misiune
Centrul de Resurse pentru Persoane
cu Sindrom Down este un serviciu
comunitar care acordã sprijin
persoanelor cu sindromul Down, familiilor
acestora, ONG-urilor ºi în ºcoli, facultãþi. Aceste demersuri vor fi
autoritãþilor pentru a i se sprijinite de organizarea unei campanii
asigura persoanei cu de presã. De asemenea, vom realiza un
Sindrom Down un nivel seminar internaþional, în luna octombrie
de viaþã corespunzãtor a acestui an. Vom continua dezvoltarea
dezvoltãrii sale fizice, site-ului www.sindromdown.ro ºi a
mentale, spirituale, morale ºi forumului gãzduit de acesta (ºtiri,
sociale, promovând dreptul informare ºi consiliere online, album de
acesteia la integritate ºi la fotografii, magazin online, publicitate).
îmbunãtãþirea calitãþii vieþii. Centrul de Resurse Sindrom Down
oferã ºi servicii de terapie corectiv–
Obiective ºi calitãþi recuperatorie (consiliere psihologicã,
Obiectivele proiectului, în juridicã, medicalã ºi socialã,
acest an, sunt Informarea ºi kinetoterapie, logopedie, terapie
sensibilizarea opiniei publice ocupaþionalã). De asemenea, realizãm
cu privire la problematica sindromului ºedinþe de consiliere pentru persoane cu
Down ºi Creºterea ºanselor de integrare Sindrom Down ºi familiile acestora ºi o
a copiilor cu Sindrom Down în comunitate. ªcoalã a Pãrinþilor.
Cu ajutorul
partenerilor ºi al
finanþatorilor noºtri ne
propunem ca în 2008
sã completãm baza de
date a centrului cu
informaþii despre
problematica ºi terapiile
specifice Sindromului
Down, sã identificãm
nevoile persoanelor cu
Sindromul Down, din
Bucureºti, ºi ale
familiilor lor. Ne
propunem sã informãm
comunitatea localã prin realizarea ºi Pentru atingerea tuturor acestor
distribuirea de materiale informative în obiective, avem în vedere realizarea de
maternitãþi, cabinete medicale, farmacii, parteneriate cu DGASPC–urile din
Bucureºti ºi Jud. Ilfov ºi cu alte organizaþii
de profil din România ºi strãinãtate.
Vã stãm la dispoziþie pentru:
• Informaþii suplimentare
• Înscrieri în programul de terapie/
consiliere
• Colaborãri sau Voluntariat
• Donaþii
Puncte de lucru în Bucureºti
- Str. Bãrãþiei nr. 27, sector 3 -
Consiliere ºi Informare
- Str. Danubiu nr. 11, Bl 6 H, Sc1, Ap1,
sector 3 – Intervenþie timpurie
Tel/fax: 021/2332134;
Mobil: 0723188725/0727224117;
Email: centru_resurse@sindromdown.ro;
Web: www.sindromdown.ro

MARTA ANDRO
MARTA
CHIARA LUBICH
Fondatoarea Miºcãrii Focolarelor
„Vezi, eu sunt un suflet care trece prin aceastã lume. Am vãzut multe lucruri frumoase ºi bune ºi am fost atrasã întotdeauna numai
de ele. Într-o zi (o zi oarecare) am vãzut o luminã. Mi s-a pãrut mai frumoasã decât toate lucrurile frumoase ºi am urmat-o. Mi-am dat
seama cã era Adevãrul“
Pe 14 martie a.c., Chiara Lubich, una dintre vocile cele mai
prestigioase ºi fecunde ale creºtinismului contemporan, ºi-a
încheiat pelerinajul pe acest pãmânt într-o atmosferã seninã ºi
sacrã, la locuinþa ei de la Rocca di Papa (Roma). În ultimele ore
ale vieþii, sute de persoane - rude, colaboratori apropiaþi, fii ºi fiice
spirituale - ºi-au luat rãmas bun de la ea în camera sa, apoi s-au
oprit pentru un moment de meditaþie în capela alãturatã. A fost o
constantã ºi spontanã procesiune de rugãciune.
Mai bine de ºaizeci de ani, Chiara Lubich a trãit pentru unitate,
a vorbit ºi a scris despre ea. Competenþa ei a fost recunoscutã, în
lumea întreagã, de specialiºtii din diferite discipline, de
responsabilii Bisericilor ºi de liderii diferitelor religii.
Astãzi, putem vedea în aceastã miºcare calitãþile caracteristice
unei lucrãri a lui Dumnezeu: multe roade ºi o rãspândire
disproporþionalã cu orice forþã ori geniu uman. „Instrumentele lui
Dumnezeu au, în general, o caracteristicã: micimea,
slãbiciunea...”, repeta adesea Chiara. „În timp ce instrumentul este
folosit de mâna lui Dumnezeu, El îl formeazã prin mii ºi mii de
modalitãþi dureroase ori pline de bucurie. Astfel, îl face sã devinã
tot mai capabil pentru lucrarea pe care trebuie sã o ducã la
îndeplinire. Pânã când, dobândind o profundã cunoaºtere de sine
ºi o anume intuiþie despre Dumnezeu, reuºeºte sã spunã: Eu sunt
nimic, Dumnezeu este totul. Când am început aceastã aventurã,
eu nu aveam un program. Ideea despre miºcare era în Dumnezeu,
planul era în cer”.
Însã totul are un început
„Tocul nu ºtie ce trebuie
sã scrie, penelul nu ºtie ce
trebuie sã picteze, iar dalta
ce sã sculpteze. Atunci când
Dumnezeu ia în mânã o
persoanã pentru a da
naºtere, în Bisericã, unei noi
opere a Sa, persoana
aleasã nu ºtie ce va trebui
sã facã. Este un instrument.
Cred cã ar putea fi ºi cazul
meu”. În acest mod
dezvãluie fondatoarea
miºcãrii cheia de lecturã a unei istorii povestite de mii de ori ºi
amintite cu o frazã de început: „Era vremea rãzboiului ºi totul se
prãbuºea...”.
Chiara Lubich este cunoscutã pentru a fi iniþiat, în toiul celui
In memoriam 23
de-al Doilea Rãzboi Mondial, la
Trento, oraºul sãu natal, un nou
stil de viaþã creºtinã, inspirat din
testamentul lui Isus:Ca toþi sã fie
una ( In 17,21). Din aceastã
fulgerãtoare experienþã a
Evangheliei trãite a luat naºtere
ºi s-a dezvoltat una dintre cele
mai vaste miºcãri ecleziale ce
caracterizeazã Biserica
preconciliarã. Miºcarea
Focolarelor – Opera Preasfintei
Maria este prezentã astãzi în
182 de þãri ºi numãrã peste
douã milioane de aderenþi ºi mai multe milioane de persoane la
care a ajuns spiritul unitãþii.
Animatã de o spiritualitate colectivã ºi laicã – apropiatã de
„spiritualitatea de comuniune” pe care, la încheierea anului
jubiliar, papa Ioan Paul al II-lea a vrut sã o dea Bisericii ca
program pentru noul mileniu (Novo millennio ineunte, 42-45) –
aceastã Miºcare face sã se nascã pretutindeni fraternitate ºi
unitate. Spiritul ei a depãºit frontierele Bisericii noastre, ajungând
ºi în alte confesiuni, suscitând ºi adeziunea multor credincioºi
din alte religii.
Cei care au urmãrit în direct Liturghia transmisã prin satelit
din Bazilica San Paolo Fuori le Mura, la Roma, marþi, 18 martie
a.c., au putut vedea în jurul Chiarei un popor nou. Zecile de mii
de persoane sosite din cele cinci continente - printre care
reprezentanþi ai budismului, ai islamului, ai hinduismului,
reprezentanþii altor confesiuni creºtine – care i-au adus un ultim
omagiu Chiarei Lubich în cadrul Liturghiei prezidate de secretarul
de stat al Vaticanului, card. Tarcisio Bertone, pãreau sã
aminteascã de o dorinþã secretã a Chiarei: „Aº dori ca, la plinirea
timpurilor, când, unitã, Opera Preasfintei Maria (Miºcarea
Focolarelor) va aºtepta sã se înfãþiºeze înaintea lui Isus pãrãsit–
Înviat, sã-I poatã spune, însuºindu-ºi cuvintele teologului belgian
Jacques Leclercq, care m-au impresionat întotdeauna: „…în ziua
Ta, Dumnezeul meu, voi veni la Tine… Voi veni la Tine, Dumnezeul
meu (…), cu visul meu cel mai nebunesc: sã-þi aduc în braþe
lumea întreagã”.
O lume care dã mãrturie, în cele patru colþuri ale pãmântului,
cã spiritualitatea unitãþii a îmbogãþit cultura contemporanã cu una
nouã: cu o culturã a reciprocitãþii, nãscutã din iubirea lui Dumnezeu
care face: „ca toþi sã fie una”.
24 Micul prinþ

o mantie ºi o scufiþã, amândouã de culoare roºie. Fundiþã roºie se

Fun sperie grozav pentru cã la ºcoala lupilor învãþase cã toþi oamenii ºi

puii lor sunt rãi ºi îi urãsc pe lupi. Totuºi, privirea puiului acela de om
di,tã nu i se pãru chiar atât de rea. Fetiþei, la început, pãru sã-i fie fricã,

ros dar vãzându-l cu fundiþa aceea roºie ºi cu un coºuleþ în dinþi se mirã

, ie
Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ
Ascultaþi, copii! Era o datã un lupuºor care purta, zi ºi noapte, o
fundã de catifea roºie, din pricina cãreia toþi îi spuneau Fundiþã roºie.
Fundiþã roºie, precum toþi lupii, locuia în pãdure cu mama, tata,
fraþii, unchii, mãtuºile, cu verii ºi veriºoarele. Fundiþã roºie avea chiar
ºi o bunicã, bãtrânã ºi cam bolnãvioarã, ce locuia într-o altã pãdure,
dincolo de vizuinile ce alcãtuiau oraºul oamenilor. Într-o bunã zi,
mama lui Fundiþã roºie îl chemã ºi-i spuse:
- Ascultã Fundiþã, mâine este
ziua de naºtere a bunicii. I-am
pregãtit câteva bunãtãþi ºi, pentru
cã eºti deja mare, vei fi tu cel care
sã i le duci ºi sã o saluþi pe bunica.
Fundiþã roºie a fost nespus de
bucuros sã afle cã o va vedea
curând pe bunica. Dându-i
coºuleþul cu bunãtãþi ºi aranjându-
i fundiþa, mama îi spuse: - Poþi merge. Sã ai grijã pe drum ºi mai
ales când vei strãbate oraºul sã nu uiþi cã oamenilor, ºi mai ales
câinilor, nu prea le sunt dragi lupii.
- Bine mamã, spuse Fundiþã roºie, sã fii fãrã grijã, am sã fiu
atent! Dupã care, luându-ºi rãmas bun, luã coºuleþul în dinþi, pornind
voios la drum. ªi merse, ºi merse. Traversa pãdurea, iar când ajunse
la liziera unde începeau câmpurile cultivate ale oamenilor, privi din
înãlþimea unei coline oraºul ce se întindea la picioarele lui. Înspre
cer se ridica un fum continuu, acru ºi înecãcios iar zgomote diverse
de motoare, de maºini ºi claxoane alcãtuiau, împreunã, o þesãturã
de vibraþii neliniºtitoare. Oamenii mergeau grãbiþi, care încotro, ºi o
mulþime de lumini ºi de sunete, care mai de care mai diverse,
umpleau vãzduhul.
- Ce lume ciudatã, îºi spuse Fundiþã roºie. ªi când te gândeºti
cât de frumos este în codru, cu susurul zglobiu al apelor ºi cântecele
pãsãrelelor. Dupã ce mai privi o vreme, Fundiþã roºie chibzui cã-i
mai bine sã ajungã în celalaltã pãdure, la bunica, apucând-o prin
cartierele mãrginaºe. Când ajunse în preajma primelor case, la o
cotiturã a drumului, fãrã sã vrea, dãdu nas în nas cu o fetiþã, purtând
ºi-i zise:
- Bunã, lupuºorule, cum te cheamã? Lãsând coºuleþul jos, îi
rãspunse: - Mã cheamã Fundiþã roºie, dar... nu trebuie sã vorbesc
cu puii de om, deoarece sunt rãi. – Ce tot spui? îl întrerupse fetiþa.
Nu-i adevãrat! Nu toþi oamenii sunt rãi. – Poate, dar marea majoritate
sunt, ºi asta o ºtie orice lup din pãdure. Întristatã, fetiþa dãdu sã
plece, dar schimbându-ºi gândul, Fundiþã roºie o întrebã: - Ei,
zãboveºte un pic, te rog, cum te chemã? Fetiþa îi spuse: – Mã cheamã
Scufiþa roºie. – Oh, dar te cunosc, strigã Fundiþã roºie, ai ieºit din
paginile unei poveºti. Scufiþa roºie surâse: - Probabil tu eºti cel care
ai intrat în filele de poveste, deoarece în lumea obiºnuitã nici lupii ºi
nici fetiþele nu-ºi vorbesc ºi nici mãcar nu-ºi înþeleg graiul. Cum
spuneai cã te cheamã? – Mã cheamã Fundiþã roºie ºi mã duc la
bunica în pãdure, dincolo de oraºul oamenilor. - Ah, îl întrerupse
Scufiþa roºie, am impresia cã am auzit povestea asta... Fundiþã roºie
îºi aminti ºi el cum, odatã, mama le povestise, lui ºi fraþilor sãi, o
poveste despre o fetiþã îmbrãcatã în roºu, cu o bunicã bolnavã ºi un
lup, cicã rãu, care mâncase bunica ºi fetiþa. Dupã care strigã: - ªtiu
eu! Voi copiii sunteþi mereu aceiaºi. Vã plac poveºtile în care numai
noi suntem rãi ºi pe deasupra scorniþi aiureli ºi minciuni despre lupi
vicleni care pãcãlesc copii dupã care le mãnâncã bunicile ºi se
îmbracã în straiele lor. Dar, ia spune-mi, socoþi cã vânãtorul acela
era mai bun cã a omorât ºi a spintecat un sãrman lup? Scufiþa roºie
îi zise: - Dar, dragul meu, poveºtile sunt doar închipuiri, nu sunt
adevãrate. - Mda, îi rãspunse Fundiþã roºie, dar unora le place sã
creadã mai degrabã în închipuiri. - Ai dreptate, spuse gânditoare
Scufiþa roºie, când cineva îºi întipãreºte ceva în minte, este foarte
greu sã-l faci sã-ºi schimbe judecata. Atâþia pe lume au o grãmadã
de prejudecãþi, dar, deºi se înºealã, trãiesc totuºi cu impresia cã au
dreptate ºi cã ceea ce cred este singurul adevãr. De pildã gândul
cã... toþi copiii sunt rãi... - Ai dreptate, asta o cred, zise degrabã
Fundiþã roºie. - Tocmai, cum îþi spuneam, vezi cã ºi tu ai o
prejudecatã? continuã zâmbind Scufiþa roºie. Dacã nu reuºim sã
ne schimbãm opiniile greºite vom trãi mereu în fricã unii faþã de
alþii, urând ºi vorbind de rãu despre ceea ce este diferit de noi ºi de
obiceiurile noastre.
Voi ce pãrere aveþi, copii? De ce, oare, unii oameni au o pãrere
atât de proastã faþã de ceea ce este divers la alþi oameni? Ce i-aþi fi
povestit despre asta bunicii dacã aþi fi fost în locul lui Fundiþã roºie?

Copiii se întreabã…
în Cum aratã Dumnezeu?
Nimeni nu ºtie cum aratã Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu nu are un trup ca al nostru ºi este
nevãzut pentru ochii noºtri. Dar putem afla Cine este Dumnezeu ºi cum lucreazã El dacã privim la
Fiul Sãu, Isus Cristos. Din Biblie aflãm cum a trãit Isus, cum s-a purtat cu ceilalþi, ce i-a învãþat pe
oameni. Aºa aratã Dumnezeu.
Versete cheie: „Doamne”, i-a zis Filip,”aratã-ni-L pe Tatãl ºi ne este de ajuns.” Isus i-a zis:”De
atâta vreme sunt cu voi, ºi tu nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vãzut pe Mine, L-a vãzut pe Tatãl.”
(In 14,8-9) Versete ajutãtoare: In 1,18; 5,37; 1In 3,2
(adaptare de Liana Gehl dupã 205 Questions Children Ask about God)

Gândul meu pentru tine/ri
Dragã prietene,
În sãptãmâna de dupã Paºti, un tânãr a venit la mine cu
urmãtoarea întrebare: „Vreau sã mã bucur de liniºte sufleteascã,
dar nu ºtiu ce sã fac, pentru cã ajung foarte greu la acest lucru.
Apoi îmi este aproape imposibil sã menþin în mine aceastã pace!”
L-am lãsat sã-mi povesteascã tot ce-l îngreuna pentru a junge la
liniºtea sufleteascã. Era foarte logic în tot ce-mi spunea, ba chiar
era atent la toate detaliile. Din tot ce mi-a spus am descoperit cã
provenea dintr-o familie în care primise o educaþie deosebitã din
punct de vedere creºtinesc... Era practicant ºi se implica în
activitãþile parohiale... Dar, de Paºti, nu s-a împãrtãºit pentru cã
„o slãbiciune omeneascã” îl împiedica sã facã o spovadã bunã.
Atunci, i-am spus: este foarte important cã îþi dai seama de „acest
pãcat”. Conºtientizarea pãcatului este primul pas când vrei sã
schimbi ceva în viaþa ta. Apoi, curajul ce îl ai de a veni la birou ºi
sã stai de vorbã cu mine este al doilea pas. Al treilea pas deja îl
întrezãresc: vrei sã schimbi ceva, dar vrei în mod total!
Pentru cã aveam la îndemânã un citat din Rudolf Bultmann i
l-am dat sã-l mediteze câteva zile, singur, acasã:
„Binele ce trebuie fãcut, trebuie fãcut în întregime. Cine renunþã
la adulter, dar alimenteazã în inimã dorinþa de a pãcãtui, nu a
înþeles sub nici o formã ce înseamnã sã renunþi la adulter. Cine
face ceva doar parþial, gândindu-se mereu la o rezervã, este ca ºi
cum nu ar fi fãcut nimic. Cine pretinde cã nu ucide, dar nu-ºi
stãpâneºte ura, nu a înþeles ce înseamnã, într-adevãr, a ucide.
Cine a renunþat doar la minciunã nu a înþeles ce înseamnã
sinceritatea. Cine luptã pentru dreptate doar pentru bani, nu va
înþelege niciodatã cã, de fapt, chiar el este nedrept. Cine este
amabil doar cu prietenii, nu ºtie ce înseamnã iubirea”.
Dupã câteva zile, bucuros ºi cu pace în suflet, revine la biroul
parohial ºi-mi spune: am reuºit! M-am spovedit ºi m-am
împãrtãºit!
Pr
Pr.. DANIEL BULAI
Suflet tânãr 25
Ziua ministranþilor
ministranþilor,, misionari ai
lui Cristos
Sâmbãtã, 12 aprilie 2008, la Catedrala Sfântul Iosif, a avut loc
un eveniment important pentru ministranþii Arhidiecezei de
Bucureºti. Aceastã sãrbãtoare s-a nãscut din dorinþa de a încuraja
“slujirea” ministranþilor în parohiile Arhidiecezei ºi, totodatã, de a
promova «demnitatea» ministranþilor în ajunul Duminicii Bunului
Pãstor. Este al doilea an în care sãrbãtorim Ziua Ministrantului.
Ministranþii au fost primiþi în Catedrala Sf.Iosif, la ora 10:30, de
Pr. Bulai Daniel ºi Pr. Lungeanu Marcel (de la parohia Preasfânta
Inimã a lui Isus). Când Pr. Daniel i-a întrebat de ce le place sã
ministreze, aceºtia au rãspuns fie cã le place ”sã facã cu
cãdelniþa”, fie cã le place “sã sune din clopoþel” sau, pur ºi simplu,
sã-l ajute pe preot ºi cu el, pe Cristos.
Pr. Marcel a fost entuziasmat de aceastã întâlnire, afirmând
cã: ”ministranþii sunt un exemplu pentru ceilalþi. Sunt “apostolii
preoþilor”.
La ora 11:00, Preasfinþitul Cornel Damian, Episcopul auxiliar, a
fost întâmpinat cu aplauze de cei 150 de ministranþi, veniþi din
toate colþurile Diecezei noastre. Preasfinþitul a subliniat importanþa
rolului pe care ministrantul îl are în Biserica Catolicã: ”statutul
ministrantului este de a sluji preotul la altar ºi, împreunã cu el, pe
Cristos”, ministrantul fiind el însuºi un misionar ºi trãind Evanghelia
lui Cristos.
În jurul orei 11:45, în capela Catedralei, Preasfinþitul Cornel,
împreunã cu alþi preoþi, au celebrat Sfânta Liturghie.
În încheiere, Episcopul auxiliar, le-a adresat ministranþilor un
ultim cuvânt: ”Domnul este cel care ne traseazã drumul de
credinþã ºi acest drum îl strãbateþi ºi voi, dragi ministranþi”.
Andreea Imbriºcã
Imbriºcã
Þi-ai fãcut planuri pentru vara asta? Dacã nu, rezervã-þi
o zi pentru noi: 5 iulie. O sã fie sãrbãtoarea noastrã, Ziua
Diecezanã a TTineretului.
ineretului. Va fi o ocazie pentru a petrece
timp frumos împreunã, de a ne cunoaºte mai bine între noi,
tinerii Diecezei. La catehezã îl vom avea alãturi pe
Arhiepiscopul nostru, Excelenþa sa Ioan Robu, pentru ca apoi
sã participãm cum se cuvine la Sfânta Liturghie. Sãrbãtoarea
se va încheia cu Festivalul Tinerilor, unde toate grupurile
parohiale, cu veleitãþi artistice, sunt invitate sã-ºi
mãrturiseascã momentele de har prin intermediul
scenetelor, cântecelor. Aºadar, bifeazã în calendar ziua de
5 iulie ºi începe pregãtirile! Succes!
Paginã realizatã de ROXANA ROTARU
ROTARU
26 Lecturi
ANA-MARIA BOTNARU
O carte-emblemã
a creºtinismului european
Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea Pelerinului. Jurnalul miºcãrilor
lãuntrice. Exerciþii spirituale“
Polirom, 2007; 279 p.
Dacã m-ar întreba cineva care este cartea-emblemã a
creºtinismului european, mi-ar fi foarte greu sã aleg între
„Confesiunile” Sf. Augustin, „Imitaþiunea lui Cristos“ de Thomas à
Kempis ºi „Exerciþiile spirituale“ ale Sf. Ignaþiu de Loyola. Au fost
traduse în zeci de limbi ºi editate în zeci de milioane de exemplare,
schimbând mai multe destine decât am putea sã ne închipuim…
Editura Polirom a avut excelenta iniþiativã de a reuni într-un
singur volum trei scrieri aparþinând Sf. Ignaþiu de Loyola - „Istorisirea
Pelerinului“, „Jurnalul miºcãrilor lãuntrice“ ºi „Exerciþii spirituale“.
Într-o vreme când mulþi traducãtori ºi editori fac concesii grave
lenei intelectuale a cititorilor, „ferindu-i“ de dificultãþile lingvistice ºi
stilistice inerente unor texte vechi, Antoaneta Sabãu,
Iulian Budãu, S.J. ºi Marius Taloº, S.J. reuºesc o
ispravã aproape eroicã: o traducere care pãstreazã
nealteratã savoarea textelor ignaþiene, fiind, în egalã
mãsurã, perfect inteligibilã pentru cititorul de astãzi.
Istorisirea Pelerinului. „Poate fi cititã atât ca o
autobiografie a lui Ignaþiu, cât ºi ca un testament
spiritual lãsat de maestru urmaºilor sãi. Avem de-a
face cu o scriere în care nu doar însemnãrile, ci ºi
trecerile sub tãcere sunt semnificative. Ignaþiu nu a
vrut sã spunã decât ceea ce putea servi drept
testament ºi învãþãturã” (Marius Taloº, SJ).
Om de arme însetat de glorie, devenit apoi
deopotrivã contemplativ ºi om de acþiune, acum
însetat de puritate, Ignaþiu de Loyola seamãnã mult cu Don
Quijote… De altfel, primul pas al convertirii sale îl reprezintã lectura
romanelor cavalereºti. Din suprapunerea acestor lecturi cu vieþile
sfinþilor, ia naºtere gândul ºi apoi hotãrârea nestrãmutatã de a-i
imita, devenind asemenea lor. Un raþionament de tipul „dacã ei
au putut, eu de ce n-aº putea?“ îl determinã pe Ignaþiu sã-ºi
schimbe viaþa ºi sã o punã în mâinile Aceluia care îl chemase.
„Cavalerul lui Dumnezeu“ îºi fãcea intrarea în istoria creºtinismului
ºi a umanitãþii… Iar întemeierea Societãþii lui Isus a fost un moment
epocal în istoria Bisericii. Spiritul ignaþian a strãbãtut astfel secolele
ºi a schimbat faþa lumii. Puritatea, onoarea, curajul fizic în faþa
morþii ºi neclintirea cavalerilor medievali se regãsesc în portretul
ideal al iezuiþilor. Iar istoria lor formidabilã aratã limpede cã
portretul acesta nu e doar ideal…
Jurnalul miºcãrilor lãuntrice. „Þinând Preasfântul Sacrament
în mâini, mi-au venit niºte cuvinte ºi o miºcare puternicã din interior
de a nu-l pãrãsi pentru tot cerul sau pãmântul sau etc., simþind
miºcãri noi, evlavie ºi desfãtare spiritualã. […] La rugãciunea
obiºnuitã, de la un capãt la altul al ei, însoþit de un har foarte
lãuntric ºi suav ºi plin de evlavie cãlduroasã ºi foarte dulce”
(sublinierile mele, A-MB). Aºa aratã una din însemnãrile obiºnuite
din „singurul manuscris ignaþian autentic ajuns pânã la noi, oferind
cititorilor o perspectivã nebãnuitã asupra lumii interioare a
Sfântului”(Marius Taloº, SJ). Viziuni mistice ale Persoanelor divine,
ale Sfintei Fecioare ºi ale Sfintei Treimi strãbat ca un refren scrierea
ignaþianã. Ar fi putut la fel de bine sã se numeascã „Jurnalul
lacrimilor“: spre sfârºit, autorul noteazã cu minuþiozitate reperele
acestui dar uluitor ºi misterios fãcut de Dumnezeu sfinþilor ºi
misticilor: darul lacrimilor.
Exerciþii spirituale. „Carte trãitã înainte de a fi
scrisã, Exerciþiile spirituale cuprind patru sãptãmâni
de apropiere a exercitantului, prin meditaþie ºi
rugãciune, de Cuvântul lui Dumnezeu“ (Marius Taloº,
SJ).
Câteva precizãri sunt necesare, chiar dacã ele
sunt nãucitoare pentru cititorul modern: (i) exerciþiile
nu au fost scrise pentru a fi citite, ci pentru a fi trãite;
(ii) nu au fost scrise pentru exercitant, ci pentru
propunãtor (preot).
Prin analogie cu cele patru sensuri ale Bibliei,
Roland Barthes se referã la cele patru texte care se
regãsesc în scrierea lui Ignaþiu: textul literal - destinat
îndrumãtorului (cel care propune exerciþiile), textul
semantic - textul propus exercitantului, adaptat special nevoilor
ºi situaþiei acestuia, textul alegoric - alcãtuit din imaginile,
meditaþiile, rugãciunile care se nasc în sufletul exercitantului pe
parcursul celor patru sãptãmâni, textul anagogic - rãspunsul
dat de Dumnezeu exercitantului, prin semne ºi miºcãri lãuntrice.
În prima sãptãmânã, meditaþiile au ca obiect pãcatul ºi
nevoia de mântuire a omului. Sãptãmâna a doua este dedicatã
Întrupãrii ºi Naºterii, vieþii ascunse ºi vieþii publice a lui Cristos.
Sãptãmâna a treia este consacratã Pãtimirii, iar cea de-a patra
- Învierii ºi Înãlþãrii Domnului. Un element profund ºi original al
exerciþiilor sunt regulile pentru discernerea spiritelor. Ignaþiu
vorbeºte de consolare ºi dezolare, miºcãri lãuntrice care ne
conduc spre bine sau, dimpotrivã, ne abat de la bine ºi ne
îndreaptã spre rãu.
Exerciþiile spirituale sunt reperul absolut al rugãciunii
contemplative în spiritualitatea apuseanã, scriind o paginã de aur
în istoria creºtinismului ºi în cultura europeanã. Fac parte din
moºtenirea noastrã spiritualã: sã le acordãm atenþia cuvenitã.
 Educaþie media 27
RODICA BUZOIANU

STRANGER – platforma europeanã pentru creaþiile video ale tinerilor

Copiii spun “Motor” ºi îºi filmeazã viaþa

Un festival video pentru 3.000 de tineri, 35 de ateliere de creaþie De-a lungul ultimilor doi ani, de când UMA a fost iniþiat în
video în 20 þãri, un website interactiv, 20.000 de DVD-uri, o expoziþie România, în parteneriat cu Fundaþia theoneminutesjr ºi UNICEF,
itinerantã în peste 30 de oraºe, dezbateri în întreaga Europã ºi, peste 200 de copii ºi adolescenþi au avut ocazia sã stea pentru
nu în ultimul rând, o competiþie video adresatã copiilor ºi tinerilor prima oarã în spatele camerei ºi sã rosteascã magicul cuvânt:
sunt componentele unuia dintre proiectele port-drapel ale Anului Motor! Peste 80 de filme de un minut, premii ºi participãri în
european al dialogului intercultural, la care participã ºi copiii Festivaluri internaþionale, sunt deja o carte de vizitã a proiectului
români aflaþi în situaþii de risc: festivalul STRANGER. Tomjr. în variantã româneascã.
În þara noastrã, proiectul STRANGER a început în luna februarie
cu douã ateliere de creaþie video
ºi de animaþie la Câmpulung ºi
Miercurea Ciuc, unde, 40 de
adolescenþi cu vârste între 14-18
ani ºi-au petrecut vacanþa de
iarnã lucrând la filme de un minut.
“Copiii au spus «Motor» ºi au dat
startul în România acestui proiect
de mare anvergurã, iniþiat de
Fundaþia Culturalã Europeanã de
la Amsterdam, ºi având ca
partener în România Asociaþia
SIGNIS. În România, la sfârºitul lunii
aprilie a mai avut loc un atelier de
creaþie video la Iaºi, coordonat de
regizorul Napoleon Helmis. Vor
mai urma încã douã ateliere, la
Cluj ºi la Baia Mare. În toamnã
expoziþia itinerantã STRANGER va
veni în România ºi pânã atunci,
filmele realizate de copii vor fi prezentate la TIFF ºi, de 1 iunie, în
cadrul Festivalului ONE WORLD ROMANIA, un festival pentru Invitaþie cãtre a dolescenþi
adolescenþi
drepturile omului organizat la Bucureºti de Centrul Ceh în Dacã ai între 12 ºi 21 de ani, te pasioneazã filmul, vrei sã spui
parteneriat cu ONE WORLD, Praga. ceva despre tine sau despre cei din jurul tãu, înscrie-te într-unul
Pentru prima oarã, atelierul UMA va avea loc ºi la TIFF, în din atelierele de film organizate de ECF sau SIGNIS ROMÂNIA. Dacã
perioada 2-8 iunie, locul pânã acum rezervat proiectului Let’s go ai deja un film care rãspunde temei “Identitate europeanã”, cu o
digital, atelierul de creaþie video pentru tineri iniþiat chiar de TIFF. duratã de 1-5 minute, atunci trimite-l pânã la 15 mai pentru
Dacã Let’s go digital se adreseazã tinerilor deja pasionaþi de film, competiþia STRANGER, direct pe site-ul www.strangerfestival.com
care poate vor sã facã din aceastã artã meseria lor, UMA încearcã ºi poþi fi unul dintre cei 3.000 de tineri care vor merge la
sã îi iniþieze pe copiii ºi adolescenþii care nu au avut poate nici un Amsterdam, în iulie, pentru a participa la acest festival unic,
contact cu filmul în elementele limbajului cinematografic.Timp de STRANGER FESTIVAL.
o sãptãmânã, adolescenþii învãþã sã scrie un scenariu, sã Te intereseazã sã vizionezi filmele realizate de tineri? Te
deseneze story-board-ul, sã filmeze ºi sã monteze propriul lor intereseazã sã dezbaþi problema identitãþii culturale? Ai vrea ca
film de un minut. Filmele realizate de ei vor intra anul acesta în filmele sã fie difuzate de televiziune? Poþi lua oricând legãtura cu
competiþia STRANGER ºi cei mai buni vor merge la Festivalul de la coordonatorii proiectului ºi sã te implici ºi tu. Mai multe informaþii
Amsterdam. Acolo vor avea ocazia sã participe la alte puteþi gãsi pe www.uma.ro, www.theoneminutesjr.org ºi pe
workshop-uri, la dezbateri ºi la emisiuni de televiziune. www.strangerfestival.com.
28 Din istoria Bisericii
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU
Persecuþiile împotriva creºtinilor (II)
Persecuþiiile împotriva creºtinilor, declanºate de împãraþii
romani pânã spre Edictul din Milano (313) al lui Constantin cel Mare,
pot fi împãrþite în douã: persecuþii locale (de la Nero pânã la Filip
Arabul) ºi persecuþii generale (de la Decius pânã la Diocleþian).
Avem, practic, douã intervale de timp: între anii 64–244 ºi
249– 305.
Persecuþiile locale
Începând cu anul 60, Nero preia în comportamentul sãu
imperial modelul lui Caligula, adicã despotismul oriental
o– elenistic, motiv pentru care persecuþia contra creºtinilor a
cunoscut momente crude ºi nemaivãzute: creºtinii erau daþi la
fiare în arene, alþii erau arºi pe rug, sfâºiaþi de animale ºi martirizaþi
în multe alte feluri. Nu este cunoscut numãrul martirilor, dar se
apreciazã a fi fost mulþi, printre care, dupã Tacitus: apostolul Petru,
apostolul Paul ºi Clement Romanul
Romanul.
Dupã Nero urmeazã un numãr de 11 împãrþi romani care vor
declanºa persecuþii, în diferite locuri, dar cel mai mult vor avea de
suferit creºtinii din Roma. Este limpede cã nu vom putea pune
într-o paginã tot ceea ce s-a petrecut în timpul acestor persecuþii,
dar vom încerca sã punctãm cel puþin câteva lucruri legat de
împãraþii care ni se par mai importanþi.
Domiþian (81-96). Titus Flavius Domitianus se autointituleazã
„dominus et deus” (stãpân ºi divinitate) ºi guverneazã pe baza
despotismului lui Caligula ºi Nero. El a persecutat ºi rude, cum ar
fi vãrul sãu Flavius Clemens ºi soþia acestuia Flavia DomitillaDomitilla,
consulul Acilius Glabrio ºi mulþi alþii, iar, dupã tradiþie, Sfântul Ioan
Evanghelistul a fost exilat în insula Patmos anul 96.
Traian (98-117). Marcus Ulpius Traianus,, cel mai însemnat
cuceritor roman dupã Caesar, cu toate cã era drept ºi cinstit, a
fost un persecutor al creºtinilor, realizând primul rescript referitor
la ideile sale despre creºtini. Rescriptul a fost emis din cauza unei
scrisori din partea lui Pliniu cel Tânãr, în 111-112, din care Traian
afla cã datoritã creºtinilor templele se goleau, nu se mai respectau
sãrbãtorile, iar animalele nu se mai cumpãrau pentru sacrificii.
Ca martiri mai cunoscuþi îi amintim pe sfântul Ignaþiu de
Antiohia (a murit aruncat la fiare, în anul 107) ºi Simeon al
Ierusalimului, care avea 120 ani.
Marc Aureliu (161-180). Marcus Aelius Aurelius Verus era
preocupat de filosofie, de culturã ºi, în general, de învãþãmânt.
Din cauza filosofiei
stoice ºi a raþiunii
Sf. Cecilia
de stat declan-
ºeazã persecuþia
dupã principiul
neronian: „non licet
esse vos” (“nu aveþi
voie sã existaþi”). În
persecuþiile sale
mor: sfânta Cecilia,
Iustin, Blandiana etc. Lui Marc Aureliu i se atribuie un edict de
toleranþã pentru creºtini datoritã victoriei romanilor asupra quazilor
ºi macromanilor, în 174, victorie atribuitã rugãciunilor creºtinilor
care au scãpat armata de secetã.
Persecuþiile locale în masã
Pânã în secolul al III-lea, nu guvernul imperial înscena marile
persecuþii ci judecãtori individuali, în baza unor instrucþiuni
existente, date de împãrat. Începând cu secolul al III-lea, împãraþii
sunt cei care declanºeazã persecuþii de amploare, în timp ce, pe
de altã parte, denunþurile individuale aproape dispar.
Septimiu Sever (193-211). La început era indiferent datoritã
faptului cã, spune Tertulian, avea la palat un creºtin, Proculus
Torpacion, care-l vindecase de o boalã. În anul 202, însã, dã un
edict care interzice convertirile, atât la iudaism cât ºi la creºtinism.
Actæ-le lui Aoloniu vorbesc ºi despre o decizie a Senatului roman
împotriva creºtinilor, dar ea ne este complet necunoscutã.
Cronicile timpului
vorbesc apoi despre o
puternicã persecuþie, în
Africa, din cauza unor
revolte în Orient. Astfel, în
persecuþia de la Alexandria
moare Leonida, tatãl lui
Origene, în Africa, la
Cartagina, mor Perpetua ºi
sclava sa, Felicitas; de
asemenea, episcopul
Lugdunumului (Lyon) Irineu
etc. Mulþi spun cã persecuþia
lui Septimiu Sever a fost ºi
durã ºi îndelungatã.
Maxim TTracul
racul (235-238). Caius Iulius Verus Maximianus, deºi
a domnit doar trei ani, a dus o persecuþie mai durã împotriva
creºtinilor. El declanºeazã o persecuþie împotriva clerului creºtin.
Eusebiu din Cezareea spune cã Maxim a poruncit uciderea
„conducãtorilor Bisericii, vinovaþi de învãþãtura cea dupã
Evanghelie”.
De la Roma sunt exilaþi doi papi: Ponþian (230-235) ºi Ipolit
(235), care au murit în Sardinia. Lui Maxim Tracul îi urmeazã
împãraþii Gordianes III (238-244) ºi Filip Arabul (244-249). Despre
ultimul, sfântul Ieronim spune în opera sa De viris illustribus la
numãrul 54, cã ar fi fost primul împãrat roman creºtin („primus de
regibus romanis christianus fuit”) .
În numãrul urmãtor vom intra pe un alt
tãrâm, cel al persecuþiilor generale,
provocate
de împãraþii romani, începând cu Decius.