Professional Documents
Culture Documents
Garabet Ibraileanu
"Adela" este romanul dragostei unui barbat de patruzeci de ani, complexat
de propria varsta, incapabil sa reziste avalansei biologice. Actiunea incepe
in statiunea Baltatesti, intr-un decor desuet, de sfarsit de secol al XlX-lea,
in care doctorul Emil Codrescu are surpriza de a o redescoperi, dupa trei
ani, pe Adela, o femeie frumoasa, plina de farmec, pe care o cunostea
inca de copila, cu toate manifestarile de ingenuitate si de candoare ale
varstei infantile. Barbatul are surpriza maturizarii bruste a tinerei fete,
fiindca in cei trei ani Adela "s-a maritat si s-a despartit", incat de la
inceput barbatul se comporta indecis, extrem de precaut si de ezitant in
exprimarea sentimentelor. Dragostea fata de Adela i se aprinde in mod
fulgerator, dar doctorul incearca sa se convinga ca este vorba doar de o
simpla amicitie, care continua scenele pline de farmec si de candoare
petrecute in copilaria fetei. O simpla plecare a Adelei la Manastirea
Neamtu, la "Piatra", are insa un efect teribil asupra barbatului, pentru ca
timpul se dilata la nesfarsit in aceste ore ale despartirii. Femeia nu
intelege motivul pentru care barbatul isi marturiseste batranetea si chiar
se supara in acest moment: "Si eu am sa fiu batrana atunci",
complicitatile dintre cei doi avand voluptati nebanuite. Discutiile despre
"Razboi si pace", de Lev Tolstoi, prilejuiesc sentimente ciudate barbatului:
"Ce simte ea? imi pare ca astazi mi-a vorbit din nou despre noi cand imi
raspundea la indigestele mele pedanterii, in care toate cuvintele strigau:
Te ador!". Barbatul se plimba si converseaza cu fosta fetita de altadata,
marturisindu-i in unul din aceste peripluri ca are pentru ea "un sentiment
foarte curios", la care fata ii replica: "- Adica bun de pus la muzeu?"
Astfel de sentimente ezitante si contradictorii nu pot aparea decat intr-un
decor romantic, cu o anume vetustete, de sfarsit de secol XIX, prilej
pentru scriitor de a descrie, in stilul calatoriilor lui Vasile Alecsandri
("Balta-Alba"), o statiune izolata, "inconjurata de singuratati", Baltatesti:
"O improvizare de balci, pe soseaua care vine de la Piatra, trece prin
mijlocul satului, stramba, serpuind printre rapi, si se duce la TarguNeamtului...". Lumea face parte dintr-un decor realist, domnii au
"jambiere si sepci impermeabile", trec cu alpenstock-uri spre un "peisaj
meschin", format dintr-o "colina intinsa, trista, patata de cativa arbori
schilozi". intr-un astfel de spatiu nu poate exista decat o stare de plictis
existential, in care lectura devine un mod de supravietuire. Principala
tema a romanului este a ezitarii, drama nehotararii personajului de a-si
stabili in mod clar destinul. Pentru Codrescu, frica cea mai puternica este
de a trai, de a birui eshatologia individuala: "in strigatul de iubire - cugeta
el, reluand o maxima din Privind viata - barbatul cere femeii ajutor