Management intercultural – Camelia Frăţilă C1

Management intercultural

○ În contextul globalizării mg intercultural constă în:

- dobândirea de cunoştinţe cu privire la diversitatea culturală
- dobândirea de competenţe pt gestionarea echipelor, organizaţiilor multiculturale →
- adică practicarea unui management intercultural eficace

1. Cultura- modalitatea prin care oamenii umanizează lumea

○ Definiţii ale culturii: 160 în “Cultura – trecere în revistă critică a conceptelor şi

definiţiilor” de A.L. Kroeber si F. Kluchhohn (1952)
○ Conceptul se află în aria de interes a: - antropologilor
- psihologilor
- pedagogilor
- şi… managerilor
○ Definiţii
a) Hofstede,1996
Cultura: - programare mentală colectivă a gândirii,
- prin care membrii unui grup sau ai unei categorii de oameni
- se deosebesc de alţii
b) Symington, 1983
Cultura: - ansamblul complex care include - cunoştinţele
- credinţele
- arta
- morala
- obiceiurile
- şi orice competenţe şi abilităţi
- pe care un individ le dobândeşte ca membru al unei comunităţi
c) Barnouw, 1963
Cultura: - modul de viaţă al unui grup de oameni
- configuraţia modelelor de comportament
- pe care o generaţie le transmite generaţiei următoare
- prin limbaj şi imitare

○ Puncte comune ale definiţiilor (Bennegadi, 1986) - cultura:

- furnizează răspunsuri pentru acţiunile individului în găsirea de soluţii pentru problemele
vieţii
- oferă mijloace de interacţiune cu mediul
- orientează individul, printr-un ansamblu de tradiţii religioase şi folcloric
1
Management intercultural – Camelia Frăţilă C1

○ Cultura este: - o construcţie socială a unei comunităţi

- şi îi conferă acesteia un sens al existenţei şi o identitate

○ Cultura este: - ansamblul elementelor care conferă sens relaţiei

- pe care un individ o întreţine cu membrii comunităţii sale
- şi, în acelaşi timp, conferă identitate acestei comunităţi.

○ Sensul acţiunilor, comportamentelor, existenţei nu este acelaşi pentru toate grupurile,

comunităţile (ex: poligamia în Occident versus societăţi islamice)

○ E.Hall, 1984 → Cultura → ceea ce dă sens existenţei unei comunităţi:

- nu se moşteneşte, nu este înnăscută, ci se dobândeşte
- diversele aspecte ale culturii se organizează în system (sunt interdependente şi
conferă coerenţă sistemului)
- este împărtăşită de membrii comunităţii şi defineşte acea comunitate (îi conferă
identitate)

○ Rolul primordial într-o cultură îl joacă valorile împărtăşite de membrii comunităţii;

○ La nivel societal, putem vorbi despre cultură: - americană

- cultură japoneză
- cultură românească etc.

2
Management intercultural – Camelia Frăţilă C1

2. Cultura organizaţională

2.1. Cultura organizaţională - concept, caracteristici

○ Evoluţia conceptului: - climat (anii ’60)

- cultură de corporaţie (anii ’80, T.Deal & A. Kennedy)
- cultură organizaţională

○ Succesul unei organizaţii este influenţat de modurile comune de gândire şi

acţiune ale membrilor, de cultura ei → necesitatea definirii conceptului de cultură
organizaţională

○ Definiţii ale culturii organizaţionale:

a) R.Grifin - un set de valori aparţinând organizaţiei,
- care-i ajută pe membrii acesteia
- să înţeleagă scopul pe care şi-l propune,
- modalitatea de acţiune
- şi ceea ce consideră a fi important;
b) S.Davis - un ansamblu de valori şi credinţe împărtăşite de personalul organizaţiei,
- cu anumite semnificaţii
- şi care îi oferă reguli
- pt. un comportament general acceptat în organizaţie.

○ Cultura organizaţională - ansamblul elementelor

- care determină modalităţile de - gândire
- percepţie
- acţiune
- ale membrilor organizaţiei
- şi îi conferă acesteia identitate
- în mediul socio-economic în care funcţionează

○ Caracteristici ale culturii organizaţionale:

- este o construcţie socială unică, specifică acelei organizaţii
* nu există cultură organizaţională americană, cultură organizaţională românească etc.*
- rezultă din întâlnirea şi combinarea, într-o manieră specifică, a trăsăturilor culturale ale
membrilor ei
- se învaţă şi transmite prin socializare
- evoluează sub influenţa factorilor interni, externi;
- creează un univers( simboluri, rituri etc) în care se defineşte identitatea organizaţiei
- este influenţată de culturile societală (naţională), regională, profesională în care îşi
desfăşoară activitatea

3
Management intercultural – Camelia Frăţilă C1

2.2. Forme de manifestare a culturii organizaţionale

○ In cunoaşterea unei culturi se pleacă de la

- concret (elemente observabile) la
- abstract (elemente invizibile, dar semnificative pentru membrii organizaţiei)
○ Formele de manifestare a culturii sunt: a) artefactele observabile
b) asteptări ale membrilor organizaţiei
c) valori
d) prezumţii fundamentale
a) Artefacte observabile - obiecte fizice
- comportamente specifice
- produse verbale
- actori şi eroi

b) Asteptări ale membrilor organizaţiei

– exprimări explicite (limbaj) sau implicite (comportament) ale aşteptărilor angajaţilor
- cu privire la evoluţia lor în organizaţie,
- în limita regulilor, normelor organizationale: - securitatea locului de muncă
- promovare
- formare profesională etc.
c) Valori - preferinţe, orientări colective ale membrilor,
- transmise de la o generaţie la alta
- şi care se exprimă în modele comportamentale
ex: orientarea faţă de client/orientarea faţă de angajat; inovarea/conformarea la norme;
solidaritatea/competiţia; colectivism/individualism
d) Prezumţii fundamentale - credinte de bază promovate de conducere şi împărtăşite de
membrii organizaţiei
Prezumţiile: - se exprimă prin forme simbolice (logo-uri, mituri)
- exprimă esenţa culturii
ex: “succesul se atinge prin disciplină, respectarea normelor” → cultură conservatoare

2.3. Importanţa culturii organizaţionale

○ De ce studiem şi elaborăm/consolidăm/schimbăm cultura unei organizaţii- deoarece:
- conferă identitate organizaţională angajaţilor;
- consolidează angajamentul colectiv, loialitatea faţă de firmă;
- contribuie la stabilitatea organizaţiei, ca sistem social;
- modelează comportamentul organizaţional;
- influenţează succesul organizaţiei, în funcţie de congruenţa ei cu celelalte subsisteme
ale acesteia: strategie, structură, tehnologie
4
Management intercultural – Camelia Frăţilă C1

3. Factori care influenţează cultura organizaţiei

○ Organizaţia este - un sistem social

- format din membri care aparţin, simultan,
- mai multor comunităţi/culturi: - cultura naţională
- cultura regională
- cultura profesională
○ Cultura organizaţiei este rezultatul întâlnirii influenţelor
- culturii naţionale
- culturii regionale
- culturii profesionale
- caracteristicilor personale ale membrilor ei

1) Cultura naţională
- de la o ţară la alta - diferenţe semnificative în gestionarea organizaţiilor,
comportamentul în muncă, respectul autorităţii, acceptarea inegalităţilor etc.
ex: comportamentul salariaţilor germani vs. comportamentul salariaţilor români
- fiecare naţiune dezvoltă instituţii specifice ce influenţează dezvoltarea organizaţiilor
ex: dreptul anglo-saxon(tradiţie orală şi jurisprudenţă) vs dreptul francez( cadru teoretic
precis)
- importanţa statului în economie influenţează comportamentul organizaţiilor
ex: modelul anglo-saxon se bazează în principal pe legile pieţei, modelul chinez – pe
intervenţia statului în economie

2) Cultura regională
a) diferenţe culturale de la o regiune la alta, în interiorul aceleiaşi tări → tensiuni
culturale
ex: Belgia: regiunea wallonă vs regiunea flamandă; România: Transilvania vs Moldova
etc)
Apartenenţa la o regiune influenţează comportamentul organizaţiei/membrilor
organizaţiei: natura relaţiilor interpersonale, coduri vestimentare, modul de raportare la
mediul înconjurător etc
b) diferenţe culturale de la o regiune la alta, în afara graniţelor unei ţări
ex: - cultura balcanică: ospitalitate , practica bacşişului, a mitei, importanţa acordată
familiei, clanului
- cultura scandinavă: rigoare,formalism în relaţii interpersonale

5
Management intercultural – Camelia Frăţilă C1

3) Cultura profesională
Formaţia profesională şi experienţele comune în cadrul aceleiaşi meserii/profesii
conferă identitate profesională → cultură profesională

Cultura profesională are la bază: - cunoştinţe specifice

- limbaj specific (jargon)
- simboluri specifice (valori, modele comune)
ex: cultura profesională a minerilor (duritate, solidaritate etc), cultura profesională a
economiştilor ( rigoare, importanţa elementelor cantitative etc.)
○ Caracteristicile individuale ale conducătorilor organizaţiei
- fondatorii instituie un sistem de valori, norme ce influenţează evoluţia organizaţiei
- stilul de conducere al managerilor → reacţii şi comportamente specifice ale salariaţilor
(stilul autoritar, stilul democratic etc)

4. Managementul intercultural

○ Intercultural, multicultural sau transcultural?

a) “multicultural”- descrie, static, o situaţie

ex: echipa multiculturală

b) “transcultural”- conotaţie agresivă, de impunere a unui model cultural, considerat

a fi capabil să asigure succesul oricând, oriunde

c) “intercultural”- accent pe interacţiunile dintre membrii unei echipe multiculturale,

pe valorizarea specificităţilor lor culturale

○ Managementul intercultural este

- formă de management
- care urmăreşte - identificarea specificităţilor culturale
- recunoaşterea
- şi valorizarea lor
- pentru realizarea, în condiţii de eficienţă,
- a obiectivelor echipei/ organizaţiei multiculturale