CAP. XI ISTORICUL CHESTIEI RURALE. Infiintarea sirbirel. Originea raporturilor dintre boieri } si tarant, se urea pentru tarile romine, Mol- dova si Tara Romaneasca, cel putin la descalecare. Totusit nu ne vom urea aga de sus cu istoricul a- cestor raporturi, de oare ce inceputurile lor sunt ne- lamurite inca, si pe de alta parte ele nu sunt nea- parate pentru limpezirea chestiunel desbatute intre cele doua clase. Ort care ar fi originea proprietatel mari si a celet mict, in Tara Romaneasca gi in Mol- dova,? este netagaduit ca de la o vreme aceste doua forme de stapinire a pamintulul se gasese coexis- tine pe inlinderea tarilor romine. Odata cu ele se 1, Intrebuintam acest termin in loc de acel de proprietary pentru. vremile mal vechi. Indreptatirea lul se vede din acel de boieresc cu cave se insimna indatorirea denumiti mai tirzit cu cuvintul de clacd.. Razasif nu puteat cere de la t&can? munca in natura, ci numai o pres- tatie bineasca. Boierescul il puteat cere numai boierit, Hrisovul lat Gr, Ghica din 1766 spune cd: ,in satele razisesti, de se vor afla sa- teni fara de mosie, si nu se supere cu lucrul, ci si dee bani*. 2. Asupra acesteY chestinni vezi Istoria Rominilor in Dacia Tra~ iandé II, 1889 p. 52; loan Nidejde, Jardst formarea marei proprie- tafi la noi in Revista Literatura gi Stiinta a D-lut C, Dobrogeanu-- Gherea, 1894. Buc. p. 29 R. Rossetti, Clasele agricole din Moldova in Revista noud u D-lut Hasdet I, 1888, p. 468; loan Nadejde, Origines dreptulut consuetudinar romin in Noua Revisté romind a d-lul Ridu- lescu Motru, No. 3, 1900.~A14 ISTORIA ROMINILOR arata si intaile inceputurl de relatiun! intre acel ce de stapineat. Pe ling& mosneni si razisi adecd tarant cu pro- prietatile lor si care nu erat in nicl o legatura de -alirnare cu aril proprietari, se ivesc foarte de tim- purid si tarani supus!, ale caror sate fusese luate de -domul in stapinire gi apot fusese daruite de el la boier! si manastir!, sat’ pastrate pentru a sluji la vii- toare daruri. Nu este de primit parerea lut N. Balcescu, ca ypaminturile domnesti ar fi fost locurile de pustit, saideca acele ce nu se stapineat de nimene din ue- pomenit veac, branistile domnesti si locurile targu- rilor“.? Mosiile domnestt, si deci si acele boierests si manastiresti, provenite din daruirile domnilor, e- rau cele mai multe, paminturi agazate si locuite. A- ceasti imprejurare se vede intal din terminul de sat (slavoneste: selo) intrebuintat de documeute, pen- iru insamnarea pamintulut daruit. Acest termin in- samna astazl 0 asazare omeneasca, si se deosebeste de pamintul ce-] incunjura care se numeste mosie, pe cind, in vremurl mat vecht, sub numele de sat se intalegea si una si alta. Cind domuul daruia un Joe pustii, se arata acuma lucrul, spunindu-se ca Va dat cutaruia pentru ca sa-si aseze acolo un sat“,* adeca si descalece pe el 0 agazare de oamenl. A- pol se vede, din numele unor sate daruite, ca ele trebuiat’ sa fie locuile: Vinatorii, Vornicenil, Bise- ricenil.® Unele documente arata apoi, ca dommil da- . Starea muncitorilor plygart in Magazinul istoric pentru Dacia 3. Il, p. 4 Dov. de la Petru Rares, 1535; Arhiva istoried, I, 1, p. 83, Pe- tru Schiopul, 1586; Uricarul IV, p. Ca sat insimna si mosie, se vede de pe aceea, ci documentele vorbese de hotarele satulut: “1442; Arh. ist., I, 1,-p. 176, 1409 si 1488; Wickenhauser, Moldavitza, p. 5S si 76. 5. Doc. de la A. Lapugneanu, 1559; Arh. ist., I, 1. p. 119. C. Mo- -vila, 1608; Idem, I, 1, p. 78.ISTORICUL CHESTIEI RURALE 415 ruesc unor boiert sate, ,in care se aflatt casele lor“.® Alte documente vorbese de sate, unde fusese juzi sat valamani sat’ kneji, anumite persoane.” In sfirsit alte documente arala chiar lamurit ca acele sate, daruite din paminturile domnesti, erat locuite, vor- bind de easele din acele sate, sai scutind pe locui- torif lor de oare care sarcint.® Acesti {arant supus! domnulutl, sat prin daruire boierilor sat manastirilor, trebuiat sa fie in o con- ditie inferioara satelor libere de mogneni sat de razesi. In ce consta aceasta inferiorilate ? Fata cu domnia nu era alta deosebire, decit c& din satele libere se recrutatt calarasil, grosul calarime!, acareia parte mal aleasé erat’ boierif sat’ curlenil; iar din cele supuse, pedestrimea sat dorobantit.® In privirea darilor, si razasil si taranil supusi erad indatoriti a plati birul,! de care dare boieril erat scutitt. Deo- sebirea ce mare intre satele razasesti si acele su- puse era in raportul locuitorilor acestor din urma eatra stapinil lor. Documeutele cunoscute nu ne invoese insa a ex- pune, pentru timpurile veehi, care erat indatoririle taranilor supusi catra acel in a cdror supusie intrase. 6. Documente de la Alexandru cel Bun, 1419, 1428, 1499; Arh. ist., 1,4, p. 140, 121. UCricared, I, p. 948. 7. Doc. de la Alexandru cel Bun, 1421: ysatul Tuciurova unde a fost vatamanul Ghermani~; Ulianitzki, Materiald p. 27. 1427: ,satul Dobrinit pe Homora unde a fost vataman Minco“; Wickenhauser, Geschichte des Klosters Homor, St. Onufri, Horodnik und Petrauz, p. 83. Stefan voda, 434; Ulianitzki, p. 42. Hie si Stefan, 1438: ,uu sat pe drumul mare la gura Horodacului unde a fost Knéaz Mihail; Wicken- hauser, Bohotin I. p, 65. Petra Voda, 1455; Ulianitzki, p. 84. (Comp. Radu Rossetti, Despre clas-le agricole din Moldova in Revista nou a d-lui Hasdeii J, 1888, p. 474). Stefan cel Mare, 1471: ,satul Docan unde a fost juzi Balog si Daneiul ; Academia Romina, Pergament No. 138. 1487: Ibid., Perg. No. 12. 8. Doe. din 1443 si 1458; Ulianitzki, p. 61 si 95. 9, Asupra acesteY chestiuni vezi Istoria Rominilor din Dacia tra- iandé, Ul, p. 428. 10. Doc. vorbese despre ,megiesii (adecd rizegil) de bir“, Vezt Ist. 683. Rominilor din Dacia traiand, V, p, 683.416 ISTORIA ROMINILOR Pentru a le afla, vom procede in chipul urmator ; Vom studia conditia acestor locuitori in vremile mai noue, ctud indatoririle lor, mat grele decit la ince- put, sunt cunoscute, si apot scotind elementele in- greuietoare adaose cu timpal, care iar sunt cuno- _ scute, ceea ce va raminea va constitui starea tara- nilor supust la inceputul intrare! lor in atirnarea de niste stapini. Cu timpul taranit supust incep a fi Impedecatt de a se stramuta de pe mosia pe care locuiat, si daca fugiatn erau prinst si readust cu sila pe ea. Acestt jarani ce nu mal avead fucultatea libere? stramutari se numesc, in Tara Romaneasca rumini, iar in Mol- dova vecing.1' Cind s’a tntrodus aceasta rastringere a libertatif lor, nu se poate preciza. Cu nedreptul ea se atribue lu! Mihat Viteazul.1? Eroul muntean nu facu de cit a consfinti, silit de imprejurarl, fara de legea inradacinata prin timp si care tncepuse a lua earacterul unul drept. Se constata din un do- cument de Ja Radu Mibnea, din 1613, existenta sar- birel in Muntenie inca de maf inainte de Mihal Vi- teazul (1593 —1601), de oare ce documentul vorbeste de niste rumini fugith din vremea tatalut lui Radu Voevodul Mibnea (1575— 1583 intaia loi domnie sat 1585—1591 adoua 1%) Un alt document de la Ale- xandru UH, tatul lui Mihnea, care document pomenesle 11, Asupra origineY acestor denumir! vezi Istoria Rominilor din Dacia traiand, I, p. 52. Aicl nu ne ocupim nic! de originea veci- nilor si a ruminilor, precum nu ne am ocupat de acea a proprietiter mict, Ceea ce ne interesaz& este numal raportul intre pro- muncitorif plugari. . N. Baleeseu, Despre starea sociala a muncitorilor plugari, in Yeo istoric, TI, p. 237. A, Papadopol-Callimah in Convorbirt Klerare XT, p. 7. 13. Doc. din 1618; Mag. ist., I, p. 277.ISTORICUL CHESTIEL RURALE AIT despre vinderea unui rumin, ured aflarea asdzdmin- tulut rumaniet in 1572.74 Ca acest drept de a urmiari pe vecinul fugit, era o fara de lege consfiintita prin timp si ca deci ea nu exista de la incepul, se vede de pe aceea ca el se prescriea, daca nu era pus in lucrare in un timp oare-care, si atunci sarbul nu mai putea fi. readus la Iscul de unde se indepartase.® Sunt unele documente maf tirzif care ne lasé a intrevedea, cum s’a inlrodus obiceiul de a se da la urma sirbil ce fugiat de pe o mosie. Birul se lua de la sate cu toptanul, iar locuitorit lor il impartiat intre ei prin cisla. Daca se intimpla ca unit locui- tort sa fuga, spre a se subtrage de la bir, fuga lor ingreuia pe ceilaltl. Se intalege dect interesul ce-l aveait atit ef cit si statul, de a readuce pe indivizit fugiti Ja vetrele lor. lata pentru ce gasim un docu- ment de Ja Mateit Basarab care ordona sa se prinda oamenil fugari si sd se duca Ja silestile lor, ca sa dee biral“.1° Fiind ca proprietarit platiad adese ori 14, Doe. din 1572; Academia romina XXIX, 334. Dup4 notitele con- tinute in niste documente mai noue din 1654 si 1668, (Condica man, Sneagov, p. 33 si cond. min. Dealul, p. 33), agizamintul rumaniel s’ar urea mult mai timpuriti; dupa cel @intay, pe timpul Jul Basarab din 1400, Dan 1429 si Vlad 1441: ,in puterea unor acte serise si pecetluite si intirile cu mare Dl im, cum c& sunt date de acei domni din ve chime ca sii fie vecint sf. mandstirl*; dupa cel de al doile: ,acesti ru- mint sunt datY man i de Radu Voda cel Bun din 1500“, Aceasta. nreare a agdzamintulu! rumanier asa de sus, trebue intileasi, ed a- cele sate fusese daruite manastirilor ined din acele vremurt vechi; dar locuitorii lor nu eratt de pe atunci rumini, adeci fara voie de a se muta, ci li s’a aplicat numai denumirea conditiet lor posterioare, cumentele. 15. Rastimpul preseriptiel nu este insi determinat. Vezi mal multe doe. : Stefan Tomsa 1622 in Melchisedek, Cron. Remanulu?, I, p. 243. Barnovski, 1628; Arh, ist.,I, 1, p. 175. Mateit' Basarab, 1633; Aviceseu, Istoria Cimpulungulut I, p. 176. Duca yoda, 1670; Ureche, Miron Co stin, I, p. 123. Un document de peste muntt din 1497, fixazi terminul la 10 ani; Revista Transilvania, V (1873), p. 42. 16. Doe. din 1648 ; Acad. Rom., XI, 25, Un alt doc. de la Vasile Lupu 1634, spune: yiar care vecin nu va vrea sa asculte si va fugi cum s’att invatat si nu vor vrea si pliteascé cisla, sa aibii a-l lega si la domnia mea sa-l aduci*; 4, B., XL, 82. aALS ISTORIA ROMINILOR birul pentru oamenit lor, apot si el aveati interes -de a readuce pe sarbi la mosiile lor, interes ce era inca adaos, prin acel al muncel ce erat indatoritt a le face sarbit.*? Sarbil mar erat datori se lucreze la stapinii lor, Ja ineepul, cum spun documentele, ,fara soroc“,*® adeci dupa cit voia stapinul; mat lirzit li se pune up nart de 24 de zile pe an, nart ce se prefacu, dupa cum vom vedea mat la vale. Ef mai erat in- ‘datorit! a da dijma din productele recoltale pe o- goarele for proprii.?® Cu timpul insa ruminil si ve- cinil Incepura sa fie amestecatl cu robil Tigant. Se calca obiceiul pamintului care indatora pe vecin sa Juereze, numal un singur barbat de la casa omului, pe an, zilele legiuite si anume numatla munca cim- pului. De la o vreme se scoteat tot! barbatii chiar la slujbe de rind, si femeile de asemene era inda- torite a sluji ca Tigancile. Apoi, tot dupa obiceiul vechit, nu era iertat a se vinde vecinil, sat a se ‘desparti cu impartala, sat a ne da in fol de zestre pe frati,sati a se muta dint’run sat in altul, sai a se schimba numal oameni fara de mosie, sai pe copif a-I desparti de parinti“.2° Toate aceste erat 17. Undoc. de la Gaspar Gratiani 1620 spune ei ,fugind de cisla doi vecinl, domnul da drept proprietaraluY sa’1 caute gi si-I iee ina- pol; A. B., XLT, 87, 18, Doc. din 775 ia Afag. ist., II, p. 296. 19. Doc. de la Antonie Ruset, 1677: ,vecinit din satul Ciorbesti si aibai a lucra in toate lunile cu_totit intr’o luni cite 2 zile peste toti anif calugarilor de Birnova gi s& mat iee ciilugariy si zeciuiala din tot venitul lor“; A, #., Manuscripte 1, p. 2, Mateit’ Basarab, 1633; -dijma de la toi ruminii*; A. R., Manuscr. 500, p. 60, Const. Ma- yrocordat 1745; A. R., Man. 260, p. 74. 20, Act pentru deosebirea vecinilor in Moldova 1749; Mag. ist., II, p. 288 si Arhiva rom, a lui Cogi)viceanu I, p. 126. Alit de mult se amestecase cu fimpul vecinif eu Tiganii, cd obiceinl pamintulut gisi de nevoie a-1 deosebi in formalitati, de oare ce starea lor era aproape aceeasi, Asa hotaririle pentru vecini erat contrasemnate de vel logofet, iar acele pentru Tigant de batman, Doc. din 1723; Arhiva a Spiridon din Iasi: Documentele Grigore Carp, mosia Tiganit, IV, 64.ISTORICUL CHESTIEI RURALE AQ fara de legit introduse de vremury preeum si aceea, ea in eazul cind vecinii se refuzati a face slujbele orinduite, ,stapinii lor sa-1 bata ca pe niste vecini“.2* Starea legiuita a sarbulut era dupa cum o da a- gazamintul lu’ Const. Mavrocordat, ca ,vecinul rob nu este, nici se stapineste cu numele de robie, ” ci vecinul este satean megies fara de mosie; atita nu- mal ca din sat nu are voie sa iasa si de unde va iesi sd se dee Ja urma, sicind s’a vinde mosia, oa- meni! sa nu se vinda, ci ca niste saten! al satelor, in sat sa ramina, faeind slujba obicinuita; insa si sluj- ba sa o faca cu nart, 24 de zile intr’un an la ce lu- cru se vor pune, si dijma‘sa-si dee“. Daca scoatem si impiedecarea de stramutare care nu exista in vremile vechi, atunci avem conditia ta- ranilor supus! af satelor diruite de domni, boierilor si manastirilor, in cele d’intaf timpuri ale istoriet ta- rilor romine. Et erat indatorit? a lucra fara soroc stapinului lor si anume la cimp, cite un barbat de casi sis& dee dijma din produsele lor proprif. Cind mogsia era vindula ef treceati catra noul stapin. Nu puteat fi cu nicl un pret ruptt si deslipity de pe pamintul ce-] locuiai si cultivaa; nu se putea schimba vecinit fara de mogii, cum spune agsaza- mintul lui Mavrocordat. Ce insamna acest de pe urma drept al vecinilor 21. Stefan Voda 1612; 4, R., XLT, 29. 22, Sunt documente care numese pe rumin sai vecin rob: Aga Ma- teiii Busarab, 1658 porunceste lui Stamate, si dee voielui popa Toma din Voinesti, si raseumpere din rumanie pe virul sii Lateu, ,care iste singe, decit si-l cumperi tu si sa-tt fie rob“; 4. F., XLIV, 46. Un doc, din 1746, declara nigte preoti miutuitt de rumianie, ,de oare ce »cel ce se preoteste nu se poate si maifie rob“, A, R., Cond. man. Arnota, p. 86, Unul din 1707 arata ca s’a facut sehimb do¥ romini Alexa ‘giStan, dind cap pentru cap un Tigan sio Tigancd. (Schimb deci de ve- cini pentru robi, privit! ca in aceeast stare); A. R., LXVII, 152.420 ISTORIA ROMINILOR al caruia calcare, acelasi asazamint il declara ca ,nu este eu cale?* El insémna ca vecinul si ruminul, prin intrarea lut in acea stare (cu atit mai mult deci taranul supus} nu-si pierdea proprietatea asupra peticului sau de pamint, ci-sI instraina numat o parte din liberta- tea lui, indatorindu-se a munei stapinulu! un numar de zile pe an, a-1 da dijma din recoltele culese pe bucata luf de pamint si, mai tirzii, dupa intemeierea sarbirel, a nu se indeparta din satul in care traia. Atita tot insa. Dreptul sat de proprietate asupra mogsioaret lui nu-l perdea prin ajungerea lui in stare de taran supus sat, mai tirziit de vecin sar rumin. Numai asa se poate explica dreptul saa de a nu putea fi deslipit de mosia pe care traia. Sa dovedim aceasta prea insamnata imprejurare care indreptateste principiul pus de Cogainiceanu in fruntea lege} rurale din 1864, ca ,satenii clacast sant gi ramin proprietari, pe locurile supuse stapiniret lor, in intinderea ce se hotareste prin legile in fiinta*, si nimiceste parerea protivnica ca satenii ar fi numat niste chiriasi af pamintului proprietarilor, al caruia chirie, ef o plalese in munea in loc de bant, nimicind deci si urmarile acestut principiu: deslegarea chestiei rurale prin libertatea bratelor sia proprietatei. Sunt numeroase documentele care constata, ca a- tunci cind un taran se vindea rumin sad vecin unut proprietar mare, el trecea in acea stare cu feciorif lut si cu toatd mogia lui, ceea ce insamna ca el if supunea persoana, familia si mosia lt cu titlul de rumanie, dar ca pamintul lui, prin actul tneheiet, ou disparea.in mosia proprietarulut. Asa prin un zapis din 1610, unul Tudor din Voi- nesti arala, ,cuim sa se stie cum sunt datorit jupi- noulul Mibat cu aspri 7700 si it sunt datoriti de atita vreme, de sunt de 8 ant de cind if sunt datoria a-ISTORICUL CHESTIEL RURALE 421 cestl aspri si mi au pus zi de multe ort si acum iar m-am rugat de mi aia pus ziua de sfeti Dimitrie sa-1 platese asprii la zi: jar sa nui voi putea plali asprit la zi, iar et sa-t fit rumin cu feciorit met si cu toaté mogia mea“. Prin un act din 1619 se vind 10 delniti de pamint Mirzii paharniculut; iar ruminit care vor fi pe acele delniti, sa aiba a-t trage ca sa-i fil ru- mini*. Un-altul din 1620 constata, ca ,s’a_vindut Stoica Zopa cu fecioril lul gi cu toata ocina lui sa-1 fie romin“. In 1622, Dragomir a fost vindut rumin luI Stoichita Vistieruicul, cu ocia% cu tot“. Un do- cument din 1624 vorbesle de niste ,rwmini de mo- sie din Hohnesti;* unal din 1626 de ,rumint de mo- ste din Lungi*. Un altul din 1628, glasueste: ,pen- tru ci noi acest? mosneni al satulut Polovinet fost- ani tot! megies? pre ocinele noastre; insa dupa acea venil-am cu totit la jupinul Necula vistier de ne-am vindut rumini not si feciorif nostri s¢ toate mogiile noastre“. Prin un zapis din 1619, ,.Melea din Po- lovact se vinde ca rumin cv toatad mosia lui aceluiast Necula Vistier“. Un document din 1643 arata ca Ma- teil Basarab intareste lut Stroia vistier mat multe cumparaturl de rumini: ,,Stanciul cw partea lui de mogie din Rascaieti, Dragomir din Potlogt cu feciorit lui si cu mogsia lui de peste tot hotarul, Voieu si cu fratele sati Stroia si cu feciorit lui si ce parfile lov de mosit cite se vor alege, pentru ca s’ati vin- dut el megiesi rumint luf Stroia*. Un document din 1645 arata ca acelag domn intareste lut ,Preda si Udrea, logofet!, pe mat multl oament din Daestt ca sa Je fie rumint cu feciorit Jor si cu parfile lor de mosie, pentru ca platise darea in locul lor*. Un do- cument din 1699 conslata, ca ,satul Hurezul fiind mai dinainte vreme rumint de mosie at Buzestilor si el rascumparindu-se de rumanie de la stapinit lor de la Buzesti cu toate parfile lor de mogie si fiind niste422, ISTORIA ROMINILOR oament judect si slobozf, sculatu-s’at’ si dea lor buna voie s’ati vindut rumini lut Dumitru Chiurci-basa cw toate partile lor de mogie“. Cind acest! rumint se rascumpara, el isi reiati mosiile lor ale céror stdpi- nire deosebita nu o pierduse si tot cu ele se vind din nowt rumini lui Chiurcibasa. In sfirsit si mai citam un document interesant, din nenumaratele pe care le-am putea tnsira, in care se vad ca se sub- stilue ca notiuni identice ruminul si delnita Int. Do- cumentul este din 1572 si prin el Alexandru Voi- vod da lui Lazar sa-t fie lut wn rumin Stan al lut Mogos pe care l’ati cumparat de la Stanciul drept 4000 de aspri, si a vindut Stanciul mal sus zisa del- nita (adeca vras& zica pe rumin, substituind un cu- vint celuilalt) lui Stan din Stefanesti“.°% Cind ruminil si vecinii se rescumparat din sta- rea lor de sarbire, se intrebuinta tot deauna formula. ,riscumparinda-se de rumanie de Ja stapinil lor, cw toate pdrtile lor de mogie,** dovada ca de si ef ca- zuse in sarbire, pastrase proprietatea pamintulur lor pe care-] redobindeat indarapt, liber de ort-ce sarcina. Cind se intimpla s& se rascumpere ruminul sat. veci- nul numai pentru capul lui, fara de mosie, se insamna aceasta, ca oO excepliune, anume in document. %% Mai de sama este insé imprejurarea ca atuncl cind o fata vindea unet alteia un rumin sad uu vecin, tot deauna se specifica, ca el era vindut cu toaté mo- 23. Vezi documentele reproduse: 1610 Arhiva istoricd, I, 1, p.8. 1619; Academia romind, Docamente, pachet XLI, No. 82. 1620; Ibid., XXL, 209, 1622; Tbid., XLI, 102. 1624; Ibid., XXXII, 197. 1626; Ibid, LVI, 17, 1628; Tbid., XXXI, 140. 1629; Ibid, XXXI, 140. 1643; Ibid., XXIX, 39. 1645; Condica de documente la Arhiva statulut, UH, 5,p. 4. 1699; Condica logofetiet lut Brancovanu, (needita la Arh. statulni), p. 103; 1572; Acad. rom., XXTX, 334. 24. Doeumentul din 1669, in Condica logofetiet Ini Brancovanu, p. 83. Mai vezi: 1638; Acad. rom,, LXVIEI, 125. 25, Document din 1658; Condica logofetiet lut Brancovanu, p. 268. MaY vez! 1694; p. 82. 1703; p. 694. 1703; p. 742. 1746; Acad. rom., Condica mandstiret Arnota, p. 86. 1845 ; Acad. rom., XV, 17. 'ISTORICUL CHESTIEIL RURALE 423 sia lui. Asa un document din 1635 arata ca unal Vasile din Rativoesti vinde lut Stroia logofatul un ramin Cristea Smacioe din Stefanestt, cu feciorit lut si cu delnita lué din Stefanesti drept 9000 de bant. Priu-uu zapis din 1618, unul Marcu: Armasul ot Dra- gotesti vinde jupinulul Hrizea vornicul ,un rumin al saa din Gemenele anume Sava, cu delnita lui, cita se va alege partea lui, din cimp, din padu- re, din apd, din sdeutul satelei, de preste tot ho- tarul, cita se va alege partea lui de ocind.* Const. Brancovanu prin un hrisov al saa din 1692, arata ca Petru Capatina si cu ceata lui s’at vindul rumini cu toate mogiile lor, reposatulut Mateiti Voda drept 80 de galbent unguresli; iar dupa aceia reposatul Maleit Voda, i-a fost dat sfintet manastiri Strehaia cu toate mogiiie lor. Constantin Brancovanu, inta- reste si e] aceasta danie, dind mandstirei Strehaia, pe acet rumini cu toate mogiile lor, fie-care cit avea °° Tot asa intr’o judecata dintre dot boierl, Radu Le- on hotaraste in 1668, ,cum se tie boierul Patrascu pe Banut ruminul cu feciorif lul si cu partea lui de mosie citd se va alege*?” Prin acte de buna voie,. pre cit si prin judecatt ruminul saa vecinul trecea Ja cumparator sau la cistigator, impreund cu pamin- tul lul de bastina, dovadd inviderata ca legdtura intre om si pamint nu se stingea prin cdderea lui in rindul sarbilor, Mat mult inca: se constata ca sarbil nu pierdeatt chiar dreptul de a avea, pe linga proprietatile lor inchinate stapinilor, gi altele libere. Asa un docu- ment din 1648 arata pe Cristea, raminul jupinulut Stroia, vinzind o vie proprie a lut unui altul boier, 26. 1635; Acad. rom., XXIX, 29.1618; Arh. ist, I, 1, p. 28. 16925 Condica lat Brancovanu, p. 202. 27. 1668; Acad. rom., LXX, 14.424 ISTORIA ROMINILOR lordache vistierul,?* vie ce dupa cit se vede nu fu- sese supusaé in ruminie odata cu deinita lur, caci alt felia cum ar fi putut ruminul unui boier sa vinda o vie a lut unut altul boier? Cit de destept era simtimintul in rumini, ca ef pa- strase dreptul de a avea proprietati, se constata din faptul, ca niste rumini pretind a poseda niste mort pe Bogdanesti, mosie a manastirer Arnota. Egume- nul pune sa strice morile. Ruminii se jaluesc. Comi- sia de judecata rinduita hotareste, ,ca nu s-a cazut si faca mor! pe mogia manastirel, fiind rumini; ca se intoarca egumenul cheltuiala acestor mort si sa ramina ele pe sama rmanastirel.” Alt document a- rata pe nisle rumin? slobozt si fara de mosil, avénd nisle vil. Judecata hotaraste ca sa aiba treaba nu- mat cu vita, iar pamintul sa fie al manastiret.°° Din faptul ci in veacul de mal inainte (anul 1648) sarbil putea poseda vil, deci si mori, iar c& acuma li se tagaduese asemene drepturl, dar totus! li se recu- noaste cel putin dreptul la proprietatea vitel, reiesa intr’un chip inviderat, c& obiceiul mal vechit le re- cunostea deplinul drept de proprietate, asupra altor proprietatt ale lor de cit acele inchinate in rumanie, care drept se tot ingusla, cu cit se inrautati soar- ta sarbilor. Conform cu aceasta legatura a vecinulut ecu mosia lui, se hotareste, cind e vorba de stapinirea asupra unor vecint slobozi fara de mosil, ca ef apartin a- celul sat unde gi-ac avut rdddcina, adeca unde aa avut pamini. Asa Neculal Mavrocordat judeca prici- na dintre Partenie episcopul Romanulul si jupinul Prodan de la niste vecini, si da pe acestia episco- 28, Acad. rom., XXIX, 260. 29. 1740; Acad. rom., Condica man. Arnota, p. 85. 30. 1782; Acad, rom., Manuseript 500, p. 77.IETOJCUL CHESTIEI RURALE 425 : pulat, pentru ca iad adeverit ca sunt ,din radacina lor, din parintit lor, vecinit din Levensent; ca ef numal ati sazul in satul Ju’ Prodan, Ititeanit si aiure print’ alle sale pe unde ati putut“.*? Cind era sa se arate un vecin de unde este, il se cauta unde-si avuse va- tra casei.” Cind vecinil prin abuz erat stramutatt in alte sate, unde nu-gi avuse mogia, el se jalu- iati cA nu pot raspunde cisla; de unde se vede, ca raspunderea birulu! era legata de proprietatea sar- bulul asupra pamintulut lui, cauza si pentru care precum am vazut, cind vecinii la rindul lor, fugiat de pe mosiile lor, erat: readusi cu deasila, spre a-st plati biral.** Asa fiind lucrurile, si sarbul pastrind dreptul de proprietate pe bucata lat de pamint, cu toate ca-si ingustase sfera Jibertatet lui, intalegem rastringe- rea pusa de obiceiul patmintulul, ca vecinit sat ru- mini nu putea fi vindufi de cit odata cu delnita lor; ba prin o simtire de retinere crestineasca, ac- tul pentru desrobirea vecinilor din Moldova, spune chiar ca trecerea stapinirel vecinilor catra alta fata nu era o vinzare a lor, ci c& atuncl cind se vinde mosia, oamenii sa nu se vinzd, cica niste satent ai satelor, in sai sa ramie, facind slujba obici- nuita” 3+ 31. 1712; Acad. rom. LXV, 26. 32. 1610; Ibid., XI. 164. 33, 1645; Ibid., XXXII, 144. a4, Mag. ist., 11, p. 290, Parerea d-lui Radu Rossetti, Despre clasele agricole din Moldova in Revista noud a d-lui Hasdeu, I, 1888, p. 470, ea taraniY ar fi fust numat uzufructuariy locuvilor cultivate de eY, nu se poate sustinea fata cu dovezile din text. Parerea d-sale se inteme- jaza nu pe fapte, ci pe un argument, cd ,dacé domnul daruia acel sat cu tot hotarul, sai intaria posesiunea acelul sat cw fot hotarud unel a treia persoane, este evident c& aceY {iranY nu puteaii fi proprietarl pe piimintul pe care si hriniai*. Not nu videm evidenta argumentu- Jui, Apoi in Istorie nu se stabilese fapte pe argumentary, decit ca i- poteze, Adevdrul istoric trebue in tot deauna sa fie razimat pe do- vezi documentale. Vezi asupra acestef chestiun!, studiul noslru L’ky-4296 ISTORIA ROMINILOR Pierderea dreptului de proprietate. Paralel cu aceste imprejurari care invedereaza constiinta unut drept de proprietate al saleanului, asupra pamintu- lui pe care se hrania, se ivesc alle serii de fapte care trebuiatt sa intunece aceasta constiinla, daca nu in mintea celor mict ce nu putead uita ca fuse- se proprietart, de sigur insa in mintea celor mart, care aveat chiar interes a scurta memoria unei asa start de lucruri. Incetul cu incetul ideea ca taranit erat’ proprietaril farimil de pamint, din care ist tra- geatt Lraiul, fu inlocuita cu aceea c& el erat numat niste muneitor! ce se hraniad pe paminturile pro- prietarilor. De la aceasta conceptiune pana la aceea de a privi pe locuitori drept chirias?, cu chiria pla- tita in munecd, nu era de cit un pas, si acest pas fu facut, mai ales ca raspuns la revendicdrile ne- contenit crescdtoare ale taranilor, revendicart facute nu e vorba, nu atita de ei, cil de altil in numele lor. Trebue sa cercetam, cum s’a putut indeplini acea- sta stramutare a ideilor care a ajuns, la sfirsit, a desbraca in teorie, aproape intreaga clasd agricola, temelia materiala a existente! poporulul romin si pa- stratoarea neconstiula a comoarel sale intelectuale, de impartasirea la stapinirea pamintulul. Nu e vorba de a invinui, cum se face de obiceit, pe boierl de hrapire, de hesatioasa lacomie si de a prezenta pe tarani ca jarla acestul nesat al claset mai puterni- ce, ci de a intalege cum a fost lucrul cu putinta ; cact atita este menirea isloriel, de a expune si ex- plica desfasurarea trecutulut—problema de sigur din cele mal grele si care ajunge fara tagad& pentru a umplea vastul privaz al unel stiinti. pothése dans Uhistoire, comunicare ficuti la congresul din Paris 1900. Annales internationales @histoire, I-ére Section, Histoire comparée, Paris, 1901, p. 39.ISTORICUL CHE£STIEI RURALE 427 Inceputul stramutarel ideel de proprietate a sar- buluf asupra peteculul sat de mosie provine din fara de legea de a se vinde sarbif fara mosiile lor, sat mosiile fara sarbi, ramanind acestia lipsit! de pamint. Asa un zapis din 1628 arata, c& unul Andreitt a vin- dut lui Viad vistierul dot rumini, Goran si Dumitru, drept 3400 de bant. , Acestt rumini fost-at de mosie din Copacent. Ocint cite ati fost avut in acel sat, fost-am vindut mai dinainte vreime tot dumnealul ; iar ruminil mat sus scrisi fostu-i-am lasat mie (des- lipitt dect de paminturile lor); jar acum ajunsu-m-a nevoia si vindutu-i-am dumnealui, ca sad mearga la mogsia lor iar la Copacem“.®* Daca insa acel rumint se intorceat la paminturile de pe care fusese ripitt, in alte imprejurarl deslipirea se facea pentru tot- deauna. Asa alt document arata, cd Dumitrascu Clu- cerul vinduse lul Mateit’ Basarab niste rumini, évsé numat capetele lor, fard de mogit;*° de usemene boierul Manta ot Dolgopol vinde tut Stoica un ru- min Petre, fara feciorul sat Ifrim, insa en delnita lut.®7 Tfrim deci ramine la Dolgopol rumin fara mo- sie. In catastihul mosiilor lu! tordache Ruset, se spune intre altele, ca Neculat Costin i vinduse 5 ve- cinl, fara sa se arate vre o mosie pe care el ar fi stat.85 De asemene Stanciul posteluicul cumpara o- parte din Braesti de la Dumitru, insaé numal veci- nil ftira de ocini.®® Aicl avem o vinzare numat de oament, fara mosiile pe care stateat, iar de alta parte un document din 1651 ne spune, ci ,megiesil din Barbosit de jos, judetul Ilfov vind manastirel Cal- darugani ocina lor, 1940 de stinjeni, drept 194 de 35. 1628; dead. Rom., XLII, 43. 1638! id., Manuscript, 500, p. 17. XXIX, 34, 39. 16835 Toa XXXT; 130,428 ISTORIA ROMINILOR ughi, fara de rumini“,*° pastrind pe acestia, spre a- i vinde mat tirzia cu alt pret. In ambele cazuri insa ‘vide repetindu-se ruperea sarbilor de pe mosiile lor. La acelas rezultat conduceati alte imprejurart, prin care se aducea ruminilor o favoare. Anume se in- timpla adese ori, c& un proprietar ierta de sarbire pe vecin sai pe rumin, insd numati pentru capul lui, fara de mogie, de sigur fapta miloasa, dar care -avea de efect a arunca pe vecin in voia soartel. _Astfelitt Neacsa Logofeteasa iarts de rumanie pe toti ruminil din Golesti, sa fie in pace, pentru sufletul reposatulut parintelut ef lani postelnicul; iar ocina .pamintulul o da fiulut el Radu logofat Dudescu.*? In 1720 gasim pe Anica Vorniceasa vinzind */o din Po- mirla lut Dumitru Macri, inca fara vecint, cact pe vecint i-a iertat,*® bine intales numal pentru cape- tele lor, fara de mosit. In aceeasi stare cadea sarbul, cind dorinta lui de Jibertate il facea sa-si rascumpere el singur capul, precum se vede lucrul intr’un document prin care ruminul Dragomir din Bogdanest! iea bani cu im- -prumut de la logofatul Alexandru ot Costesti, spre a se rascumpara de rumanie: ,ca sa fim sloboz! in lume not si feciorit nostri“, si apot trece mosia Jul, creditorulut, raminind intr’adevar ,slobod in lume*.** Caracteristic este inca urmatorul document din 1678 in care se spune, ca ,aim fost noi vecint domnului lie Sturza 3i dumnealut ne-a iertat, si fim volnict, sa ne hranim si sa ne ducem nnde nea fi voia noastra“.*4 Acesti vecint, asa aruncatt in lume, umblat pribe- gind din sat in sat, pana cind satui de asemene 40. 1651; Acad, Rom., XX, 242. 4t. 16345 Ibid, XLII, 3. AQ. 1720; Ibid., Condica lut Bagotd, p. 43. 43, Ibid., Condica man. Arnota, p, 79. 44, 1678; Ibid., Condica man. Barbogit, XXIIL 13.ISTORICUL CHESTIEI RURALE 429° viata, se vindeat sarbi iarast unor boieri, de asta. data insa fara de mosie, si deel aproape de a fi a- mestecatl cu Tiganil care si ei is] vindeat’ numal tru-- purile, sai cui se spunea in un limbagiii mat figurat,. si poate mai adevarat, sufletele lor. Un document din 1641 constata, ca mal multf oament se vind ru- mint lui Mateit’ Basarab, spunind, ca ,ne-am vindut noi de a noastra buna voile, fara nici o sila si ne-am vindut not fara ocind*.*” Alt document din 1652: arala pe Vlad Turcanul si pe altit marturisind, ca at fost megiest si ad locuit in satul manastirel Micse- nestil, ,cacl acum ne-am vindut rumint insa fara de- mosil, cé w’am avut*.*> Tot asa ne arata un doc. din 1690 pe dol boiert judecindu-se de la un vecin. Dom- nul intreaba pe acest vecin, daca are mosie in satul’ boierulut reclamant. Vecinul raspunde ca ns are mo- sie, si domnul i] lasé dus in satul piritului, unde el se oplosise.** Acesti sirbi nestatornict ist dati ef sin- gurl numele de veneticé, precum o fac intr’un docu- ment din 1671, in care niste oamen! din Bragagest,. reclamatt ca rumiul de manastirea Sueagovul, spun, ea ei nu sunt de mosie din acel sal, ci venetiei din alta parte.‘® Sarbit incé se mal rupeati de pe paminturile lor,. prin fugd, pentru a scapa de greutatile birurilor sab de apasarea boierilor. Am citat mal sus documen- tele in care domnia poruncea ca se readuca pe sarbt la satele lor, ca sa-si platiasca cisla.“® Sunt nenu- marate documentele care constata fuga sarbilor si parasirea ocinelor lor, de raul vremilor. Asa am va- gut ca una din cele mal verht amintir! despre ru-- 45, 16413 Acad. Rom. XXT, 229. 46, 1652; Ibid., XX, 225, 47, 1690; Ibid., LXV, 104, 48. 1671; Ibid., XX, 157. 49, Mat sus, p. 417.430 ISTORIA ROMINILOR mint, i! pomeneste ca fugarl, acel care fugise pe tim- pul Jur Mihnea.®® Prin un document din 1631 Irimia Moghila ordona lui Toderaseu Camaragul, sa-s1 strin- ‘ga vecinil cu toate bucatele lor, or! unde s’ar afla, si sa’1 duca inapot la satul Scheia.*! Un alt doc. din 1679 contine ordinul lut Sarban Cantacuzen catra Margulet Moldovanul ,a-si stringe a lui oament care sunt rumint de la Moldova, orf unde s’ar afla in tara“.®? In 1730 Grig. Ghica da o carte lut Miron Cuza, sa prinda vecinil unde s’ar afla, sa stringa tott vecinil si Tiganil, sa i duca la mosia lui*.** Asemene ‘vecinI fugiti erat adese orl stramutati de boieri, poate spre pedeapsa, pe alta mosie decit pe a lor de bastina. Asa Neculat Mavrocordat da o carte lut Solomon Botez ca sa adune vecinii, de unde vor fi rasipili, si sa’1 asaze iar wnde-t va fi voia.** Un alt ‘document fara data ne spune,ca niste vecint ar fi fost stramutati din Sarbana in Busila.®® Pe linga acest! sarbi, desradacinati din pamintu- rile lor, boieril mat primiati, pe mosiile lor, adese or! oament straint care nu era privitl ca sarbr la inceput; ba erat tratati chiar mat bine decit sarbii, de oare ce erat liber! sa se stremute si nu erati Andatoriti a munci decit 6 zile pe an.°* Copiit si co- boritoril mai departati al acestor oamen! vor fi in- ‘trat insi.in rindul vecinalate!, dovada procesele in scare sunt trast Ja vecinatate, chiar acet asazali de curind ca straint pe mosiile boierestt. De asemene -si cu slugile. Asa un document din 1711 de la divanul 50. Mai sus, p. 416. 51. 1631; Acad. Rom., IV, 156, 52, 1679; Ibid., XLV, 27. 53, 1730; Ibid., XXII, 42. 54. 1712; Ibid. IV, 218. 55. Ibid. IT, 68. 56, Agiizimintul pentru desrobirea vecinilor din Moldova. Mag. -ist., U1, p. 290.ISTORICUL CHESTIEL RURALE 431 Knejiel Moldover, in timpul ocupatiel rusesti, spune, cA oamenil bejanari ce ati stat citI-va ani pe mosia Caulestit si s’at’ hranit acolo, sa s’aducd indarapt si sa nu i lese sa se duca, afara daca s’ar dovedi, ea ai apartinut altor stapini.o” Videm deci cum oa- ment strein? erad trast in sarbire, daca zaboviat citva timp de se hraniaii pe o mosie. De asemene un document din 1686 contine judecata asupra u- nui om reclamat de Malcocia ca vecin, pe cind el sustinea ca n’a fost veein ci sluga.** Pe de oparte deslipirea saitenilor de pe pamintu- rile lor, si asazarea lor pe alte mosil, unde boierul le impartia pamint spre a se hrani, pe de alta ace- jas! impartire facuta la straini sat la slugile boie- restI, al carora urmas!-intrai: ape! in rindul sarbi- lor, nu maf putin invechirea sarbilor adevaratl, al eelor cu péminturile lor, sub stapinirea boiereasca si amestecarea lor cu ceilalti oament venetict de pe mosie, toate aceste imprejuradri explicd intuneca- rea in mintea proprietarului a vechiului raport ce lega pe sdrbul originar de pamintul lui, si consi- derarea lui ca un om ce se hrinia pe mogia pro- prietarulut. Mai este apot de Juat in privire o alté nevoie a sateanului care’l impingea chiar pe el, a prefera sa fie considerat ca impartasit cu pamint de catra boier, de- cit ca avind pamint propriu. Aceasta era inmultirea copiilor sal. Cum era sa-I asiize, daca avea mal multi, pe bucata lut de pamint, si ce le ar fi ramas din ea, la o repetila impartala? Daca, din potriva, boierul considera pe noil veniti la ospatul vietel, ca pe niste venetici pe mosia lui, si le dadea pamint, totf copiil sdteanulul erati asigurati in traiul lor. Asa se sta- 57. VTL; Acad Rom., U1, 277. 58, 1636 3 Ibid., IV, 984.439 ISTORIA ROMINILOR bili cu ineetul obiceiul, ca boierul sa fie dator a da insurateilor o citime de pamint, pentru a se hrani pe ea. Odraslele sarbilor contribuira deel si mat mult la intunecarea dreptului acelora din care ef se tragean. Schimbarea raportului dintre boier, si taran si con- siderarea acestuia ca un om ce se hrania pe mosia celut d’jutal, este dect rezultatul unui proces psico- logic, determinat prin prefacerea faptelor exterioare, si nu atita acel al unul abuz constiut, repetal in curs de veacuri. El se poale privi ca incheiat in legiui- rea lui Caragea care spunea, ¢a ,claca este un chip de cladire (traducere necorecta a cuvintulul grecese speotedoys, care fusamna embatic, adeca inchiriere vecinica) obicinuita in Tara Romaneasca si se intoc- meste cind stapinul mosiei primeste pe clacas, adeca pe saditor, sa sazi pe mosia lui“ (Cap. VI § 1). r daca se schimbase in mintea boierului, cuge- laren asupra raporturilor dintre taran si pamintul pe care slatea, ce se petrecuse in mintea acestu) din urma? Era peste putinta de stirpit, din cugetul taranu- lur ideea, ca pamintul este al lu, chiar in cazal cind it era impartit de iznoava de boier; caci fie-care din taranl fusese proprietar sai fit de proprietar si, daca el pierduse proprietatea, privise tot deauna aceasta pierdere ca rezultatul une¥ nedreptatt, une! asuprirt, dupa cum si fusese luerul in nesfirgita majoritate a eazurilor. Apol cet mat multi din tarani se coboriat din fost! proprietar! ai ocinilor lor. Acei ce se a- sizatt intre ei, fie straint, fie slugt, fie insuratet, cu trecerea timpulul si amestecarea imprejurarilor, in- cepeati si el a se privi drept bastinas} pe mosia pe care stateai, si se imbracati si ei cn traditiile ade- varatilor bastinasi. Aceiagi stramutare a pozitiilor care impinsese pe boierl anu vedea in locuitori decit oa-ISTORICUL CHESTIEI RURALE 433 ment ce se hraniati pe mosiile lor, adusese pe taraut ase privi cu totif de stapinitort cu dreptate ar pa- minturilor lor. In fie-care clasa, dreptul se rasfrinsese dupa imboldirea interesulul individual si sédise in min- tea fie careia din ele, cu atita mai adine ce cit se scurgea limpul, idei protivnice asupra nature? relatii- lor juridice ce legati pe locuitori de pamintul pe care stateat. Pe cind boierul inglobase majoritatea sate- nilor de radacina in minoritalea veneticilor, satea- nul cuprinsese minoritatea venetica in massa celor de bastina. Pentru proprietar, toti satenii devenise oament fara pamint de la fuceput, sat pe care-l in- strdinase desavarsit cdtra proprietart. Satenir din pro- tiva se priviad cu toti, ca vecht proprietart at pamin- tulut pe care el isi ducead traiul. Cine avea pentru el dreptatea? Cum s’ar mal putea deslega aceasta intrebare, cind veacuri intregT o im- pleticise si o ineilcise intr’un chip nedescurcat ? Daca este insa sa se hotarasea lucrul dupa majoritatea ca- zurilor, este inviderat ca dreptatea statea pe partea taranilor, care mal aveaw pentru ef si argumentul fara raspuns, cA nu se putea ca temelia poporulul toc- maf sa fie privita ca deslipita de pamintul térer sale. Istoria ins& nu este cimpul unde sa realizaza ideea dreptater. In lupta intre formatiunele ce le impinge la lumina, izbindeste formatiunea cea mai tare, cea mat cu rost de a trai. Relatiile intre proprietari si tarant impinsese, la supratata apelor trecutulut, cele doua conceptiunt protivnice asupra raportulut tara- nilor ca pamintul pe care stateat, conceptiunt oglin- dite in mintea celor doua clase si ele protivnice, ba chiar vrajmase ale proprietarilor si locuilorilor. Era vorba nu atit de care din ele era mai intemeiata pe dreplate, cit mai mult de care din ele era menita sa repoarte izbinda in lupla peutro viata, si istoria tre- bue tocmal sa arate pentru ce conceptinnea taraneas- 8A34 ISTORIA ROMINILOR ca izbuti sa incalee pe acea boiereasca, si aceasta tocinal in o societate condusa gi stapinita de boiert. Pentru a intalege cum s’ati putul petrece asa ce- va, trebue sa reluaim iardasi firul desfasurarel evene- mentelor. Urbariile. Schimbarea petrecuta in cugetele bo- ierilor asupra raportulul ce-I lega de satent in ceea ce privea pamintul pe care ef traiai, trebuia sa in- tariasca inca indatorirea acestor din urma de a mun- ci proprielarulu! un numar de zile fara plata pe an; cic! daca malt inainte indatorirea aceasta ist avea obirsia in un fapt petrecut o singura data, prin care taranul intrase in stapinirea proprietarulut (caderea lui in sarbire), acuma prin ideea punerel la inda- mina a pamintulul spre cultivare, proprietarul credea ea oferia taranulul un echivalent statornic si lotdea- una de fata, pentru munea ce-i cerea. Din aceste in- datoriri reciproce ale taranilor si proprietarilor, se nasecu nevoia de a se stabili regule pentru a lor in- deplinire, ceea ce dadu nastere la wrbarii, adeca la tocineli agricole intre aceste doua mar! clase ale po- poratiel romanestt. Ca cel intat urbaritt, poate fi privit, pana la un punt, hrisovul pentru desrobirea vecinilor din Mol- dova, din 1749, al lut Constantin Mavrocordat prin care, prefacind obiceiul vechit. al muncei fara so- roc, primeste alt obiceit ce incepuse a se forma pe alocurea, de 24 dezile pe an, obiceid ce se con- stata a fi fost in intrebuintare de pe la sfirgitul veacu- lul al XVII-lea. ®° De la Constantin Mavrocordat, nar- tul de 24 de zile devine statator. 59, VezI documentul eitat mai sus, p. 418, nota 19,de la Antonie Ruset, 1677, asupra vevinilor din Ciorbesti care dispune ca si lucreze 2 ile pe Tuna. Adaoge un doc. din 1672de la Gh, Duca. Uricarul, V, p. 233,ISTORICUL CHESTIEI RURALE 435 Indatorirea la munca a sateanulut fiind determinata fo chip cu totul pelamurit prin numarul zilelor, ur- matt intre el si proprietar necontenite frecari, Tara- nil pretindeat, ca li se cere prea multa munea, iar proprietarit se jaluiat, ca nu ,se pot muitami cu a- ceea cit va putea un om sa munciasca pe zi; cind el nu merge la lucru decit aproape cind e soarele de amiaza si se duce a casa up ceas, dona, inainte de asfintit*.6 Grigore Ghica, in domnia lut cea d’intar din Mol- dova, face dreptate ambelor parti, pe de o parte re- dueind numarul zilelor la 12 din 24, iar pe de alta hotarind nartul muncet ce fie care locuitor era da- for sa indeplineasca in cursul unet zile. Prin hriso- vul sat’ din 1766, el dispune ca 12 zile sa lucreze fiesie-care satean intr’un an stapinulut mosiel, insa 4 zile primavara, 4 vara si 4 toamna, iar cel de la satele de margine (expus! la pradaciun!) numal 12, adeca 6 zile. Nartul muneel era: 60 de palme pe zi ardtura; 12 prajini falcestt; tret clat sacerat; '/e falee cosit, munea ce intrecea puterile unul om pe zi, si care reprezenta in realilate un numar cel pu- tin indoit de zile, pricina pentru care niet boierit pu se opusera Ja aparenta reducere a numarulul zi- lelor."’ In curind insa boierii se rasgindese si, prin © anafora infatosata aceluiagi domn, in a doua ut domnie in Moldova, tu anul 1775, dupa ce incep prin a expune istoricul relatiilor cu taranil, aratind cum la inceput ef Jucrad fara soroc, iar de la Constan- tin Mavrocordat 24 de zile, nepomenind maear de reducerea facuta de domnitorul catre care isi indrep- tad cererea, Se roaga de el ea se sporiasea zilele de munca ale satenilor la din 10 zile una, adeca la 36 60. Asa se jiluesle boieral Vasile Ciudin la 1792; Academia ro- mind, XXXVI, 152. 61, Uricaral, Ul, p. 28.436 ISTORIA ROMINILOR pe an.” Domnul, prin brisovul sai din 1776 (sat 1777—data nu este sigur cetita), de si recunoaste in principit cererile boierest!, ,gasind insa ca starea lo- cuitorilor nefiind intr’aceasta indemanare, n’am lasat a se indeplini aceasta dreapta si potrivita cerere“, si last tot 12 zile cum fusese mai inainte. Pentru a multami insé macar fntru cit-va pe boieri, Grigore Ghica adauge, pe linga cele 12 zile fixate prin hri- rovul din 1766, inca urmatoarele sporirt la munca taranilor: sa faca doua claci pe an; sa inlocmiasca inzurile si morile; sa dee ajutor la repararea aca- relelor; sa faca cile o podvoada (caratura) cu inde- partare potrivita.®% Buieril Insa nu se lasa, ci cauta a spori munca taranilor, adresiuda-se catre Alexandra Moruzi in 1805. In tinguirea lor, el repel pe acea a lul Ciudin, spunind ca ,chiar acele 12 zile pe an, taranit le fac nunarind numat zilele, fara sa Jucreze slujba ce se cuyine unui wuncitor pe o zi; izvorind din aceasta priciva necontenite prigoniri intre stapint si sateni*. Boierif nu mai staruese asupra numarulul zilelor care, mat la urma, le era cu totul indiferent. Er obtin un spor in nartul muncei: 80 de prajin! de arat si gra- pat; 15 prajint prasila, in care s& se cuprinda sk striusul si caralul recolter facute pe ele; o falce 62. Anaforaua din 1775; Mag. ést., UL, p. 295. 63. Hrisovul e reprodus de Uricar, cu data gresita de 1775, intrw cil el aminteste anaforaua din 1775. Tot aga de gregit a fost repro- dus numarul zilelor de munc& acordat, in loc de 12, adeck mary mult chiar de cum cereai boierii, 36. Greselele aceste se adeverese din Aledtuirea ponturilor pentru indatoririle dintre stapinit mosiilor gilocuitorii din oblagtia Basarabiel din 16 Mai 1829 (publicati - nsasci in Bibl. Acad., Colectia Sturza, No. 4107) care, yore bind despre anatoraua din 1775, prin care boievit cer 36° de zile, si de hrisovul dat asupra ei (acel reprodus de Codrescu in Uricar, cu data gresili, 1773). spune, e& Gbica a refuzat cererea boierilor ,pina cind locuitorii nu vor veni la o may buna stare“, si las& in deplina pulere ,pomenitele de el osabite ponturi ce se uumese a vistieriei 12 zile pe an, prin care s’ati hotarit ca lucralorii de pamint st lu- ereze pomesnicilor gi dijma sa dees,ISTORICUL CHESTIEI RURALE 437 tin de cosit, adunal si cladit in stog; patru clact; caratul a douda cara de lemue, dresul morilor, fa- cerea tograditurilor tarinilor si dijma din toate pro- ductele lov; dreptul a vinde bauturt in sat, ramine pastral numai slapinulul mosier*.%* Sa cercetim acuma, partea cealalla a legaturilor dintre proprietari si salent, citimea de pamint pusa de cel d'intar la iudamina celor din urma, in schimb pentru munca ce li se cerea. Cu toate ca, din lipsa de documente, nu putem expune istoricul cilimei de pamint data de boier locuitorilor de pe mosie, con- statam ca Ja sfirsilul acestel desvoltarl, intinderea de pamint data locuilorulul, dupa aceias! anafora din 1805, era urmatoarea: 8 falet finat, pentru 16 vite fruntasulut 6 = — 12 ~— mijlocasulul Bo- F — 4 — codasulut 1 — — — 8 — slarei a patra. In afara de finat, mat avea sateanul acelag nu- mar de falet pentru pasune, iar loc de arataura dupa gloata, adeca dupa numarul sufletelor din casa. In total dect avea fruntasul cel putin 16 fale?, mijloca- sul 10, codasul 6 si starea a patra 3, Aceasta pen- tru mogiile asazate in partea cimpulul, intre Peat si Nistru. Pentru acele dintre Prut si Siretit, se redu- 64. Anaforana din 1805 in Uricarul 1, p, 129: ,,am chibzuit 0 ma- strata indatorire a slujbef anulul*, Asupra MuntenieY nu aveim nici o stiinta despre urbaril, de oare-ce nici unu) nu nis’a pastrat. Con- statarea acestei imprejurari s’a facut de DI. Dimitrie C. Sturza Sche- iannl care a facut o intinsa culegere de documente privitoare la {a- raui. Ma folosese de prilej, spre a multémi D-lni Sturza, pentru pa- nerea la a mea dispozitie a bogatel sale eulegeri care mi-a scutit os- teneala de a cercela insumf arhivele rasfoite de d-sa. Aproape toate documentele citate de mine din Academia romina, sunt lnate din copiile d-sale,438 ISTORIA ROMINILOR cea numarul falcilor pentru fruntas, de la 16 la 12 si in proportie celorlalti. La locurile strimte de la munte intinderea se reducea inca pe jumatate. Mal era da- tor proprietarul a pune Ja indamina pamint pentru insuratel; dar nu putea sa fie legat a da satenilor peste, tol mai mult de %/s din intreaga lui mosie.** Aceasta dispositie din urbariul lal Moruzi din 1805, si care era numai rostirea unui vechit obiceit, este intarita inca in 1828,°° de Ioan Sandu Sturza dom- nul Moldovei, de unde se vede, ca lipsa de pret al pamintulut tarilor romine staruise pana in ajunul tratatulul de Adrianopole, in 1829, si ca numat de acolo inainle, schimbindu-se daraverile comerciale ale tarilor romine si activindu-se exportul grinelor, cultura lor incepe a se intinde, a lua avint, si marit proprietar! incep a-si da sama de bogatiile ce le pu- teati aduce intinsele lor latifundit, daca in loc dea fi aruneate la tarani, ele ar fi cultivate in folosul lor. Aceasta schimbare in interesul economic al clasel stapinitoare se rasfringe in Regulameutul Organie, facut de ea, in unire cu Rusil, noif stapint al tarilor romine. 65. Anaforaua din Uricar, TI, p. 136, este dati ca reprodusi. dupit original. Dupa alt urbariu, publicat dupa o copie, in Mag. ist., IE p. 306, gi care continue numai ponturile, adeca indat le reciproce a le sitenilor si proprietarilor, fara anaforaua insotitoare, si nu poarta data, de si se spune a fi de pe vremile loi Moruzi, se da intr’un alt chip numiarul filcilor puse la indamina taranului, de proprietar, anu- i fruntagulul 4 fale! final, £ pagune gi 4 artitura, in totul 12; mij- ui 9 si codagului 6 falei, iar clasel a 4-a 3 filci, fara ase arata aceasta citime este pentru partea cimpulul sat pentru acea dintre Prat gi Siretiti, Chiar insa dupa aceasta de a doua versiune, se vede c& taranil avead intinderl! mari de paimint, dupa legislatia veche. Un ciledilor ungur, Vineenz Batthyany, Reise durch einen Theil Ungarus, Siebenbitrgens, der Moldau und Walachey im Jahre 1805, Pest, 1811, p. 105, spune: ,Der moldauisehe Bauer ist von seinen Herren sit Grundstiinken retchlich ausgestattet, und entrichtet ihm dafir nur den Zehutel des Ertrégnisses und 12 Frohntage*. 66, Uricarul, HT, p. 225. Asupra acestni document, pe care-] sca- pasem din videre, mi-a atras luarea aminte d. A. C. Cuza,ISTORICUL CHESTIE] RURALE 439) Aceasta fusese desvoltarea chestiuvel rurale, in fa- za el neconstiuta, pana la regulamentul organic, cu care se incepe o noua faza, voila si constiula si ca- re trebuia sa aiba o inriure covirgitoare asupra con- ditiiler economice ip care traia taranul romin, Sa expunem aceasta a doua perioada a desfagurarei ches- liubet rurale. Regulamentul organic. Regulamentul organic era o impacare intre Rusi si boiert, de oare ce Ru- sil, daca voiat sa adtcé ceva ordine tn trie ro- mine, tineat tol odata a ntrsi instraina clasa lor conducatoare. Kisseleff se plinge adese ort catra gu- vernul sau, despre opozitia ce oinlimpina printre ,bar- bosit boieri*, mat ales cind el se incerca de a Je in- gusta intru citva privilegiile si sa favorizeze pe ta- rant, O aga legiuire, de si putea sa contina fnlatu- rarea multor rale apucatart ale trecululal— in privirea: raporturilor dintre boierl si tarani, trebuia sa cu- prinda o ingreuiere a acestor din. urma in folosul celor Wintat. lngreuierea se vede pe de oparte din faptul, ca darile sant araneale numal pe spatele faranilor, su- primindu-se toate darile indirecte pe care le platiau Inainte si boierif si inlocuindu-se inlaturarea lor, prin urcarea birulut, de care boierii era scutitt; apot prin sporirea citimel de muncé pe care farapul era legat a o face in folosul boierulul si in sfirsit prin reducerea cu totul ipsamnalta in intinderea pamin- tulut, pe care boierul era indatorit a-l pune la in- damina taranului, in schimb pentru munca facuta de el. Anume, pe cind dupa anaforaua din 1828 ta- ranul era obligat sa munceasca stapinulu? saa 47 de zile pe an, dupa regulament aceasta munca se440 ISTORIA ROMINILOR ridica la 53 de zile.°* Pamintul coucedat de. pro- prietar Jocuitorulul dupa noua legiuire era de 51/2 falcl fruntasulut, socotit pentru cel mult patra bot al lui, iar pentru prisosul vitelor sale trebuia sa se intaleaga cu proprietarul. Se reducea deci pamintul ce i se dadea din vechime aproape cu o treime din eeea ce era. Acest fapt prea insamnat este mai in- tat relevat de insus comitele de Kisseleff care spu- ne, intr’o sota catra ambasadorul rusese din Con- stantinopole, ca ,clauzele regulamentulul moldove- nese nu ineuviintaza satenilor aceeasi intindere de pamint si lasa sa subsiste pentru evaluarea mun- cej clauze invederat impovoratoare pentru sateni si eare o devin cu atita mai mult, de cind intinderea de paimint, la care ei aveatt drept, a fost redusad im asemdnare, la jumdtate din ceea ce era“, De aceea si deputatil tarant arata in divapul ad-hoc al Moldovel, ca ,inainte de Regulament, sateanul avea 19, 15 si 20 de falel, ridica vite, igi prindea nevoia; cu regulamentul munca s'a impovorat, iar paminturile s’a% micgsurat®.© 67, Pentru partul muncei, dupa anaforaua din 1805 si hrisovul din 1898, s’a redns zilele in innned: pentru regulament care revine la sistemul de 12 zilo pe an fixind insd muneile de efectuat pe zi. dupi ealculele faeute, numiarul de zile pus in text, VezI Istoria Ho- minilor din Dacia traiand, V1, p. 120-121. Dupa socoteala autorilor amendamentalut subsemnat in’ frunte de episcopul Sendrea, in diva- nul ad-hoc, deosebirea de munea dintre urbariul Int Moruzi si regu- Jament era mult mai mare. Tati ce sovoteala f + ,Dapa slatislica principelay N. Sutu, pontul lut Al, Moruzi se vidica la 40 de zile. Cu inmultirea luerulat ce exi in Reg. Organic, dupa socoteala agricul- torilor, locuitorul férd bot, Increazi 20 zile Ta popugoi, 12 zile la piue alba, 14 zile Ja fin, 4 zile la meremet (in totul 50 de zile); peste a- ceste locuitorul cu 2 bot mai luereaza 8 tile podvada, 4 vile lemue, gi 4 zile ardtura gl grapat (peste tot 66 de zile); iar pentrn acel cud bot se inal adaugé inc 6 zile (peste tot 74 de 2ile), afara de eventuas lititile timpurilor si alte ingreuiert*. Buletinul gedintelor adunired ad-hoc al Moldovei, Buletinul 21 suplementul XV. 34 88, eieselell c. ‘Rutenieff, 2 Aprilie 1829, Uricarul IX, p. 339 si 0—342, 69, Sedinta din 18 Decemerie 1857 in Buletinul desbaterilor diva- mult ad-hoc, last 1858 No.ISTORICUL CHESTIE] RURALE 441 Urmarea ingustarei paminturilor fu fatala pentru gospodaria sateanului. El trebui sa se lepede de cullura vitelor, de oare ce, pamint indestulalor de imas si finat nu avea, in intinderea ingusta data lut de Regulament, iar inyoielele cu proprietari! pen- tru concedarea acelui pamint deveniai tot mai in- greuietoare, cu cit se intindea cultura grinelor, se desfundad tarinele si se stirpeat padurile. Taranul trebuia iar sa-si robiase’ munca, pentru a-st hrani chiar si putinele vile ce erat’ neapdrate pentru du- cerea traiulul sau, si claca se reinfiinta sub o alta forma, pe linga indalorirea lut de a plati in fie care an o suma insamnata pentru rascumpararea ef.” Asa, se face cu fucetul ca se ajunga fruntast, co- dasii de alla data cu & vite; mijlocasit. mat avura lumal 2, iar codagii nicl una. Regulamentul orga- nic gi nu legea din 1864 care nu face decit men- fine citimea de pamint incuviintatd de regulament, este deci cauza decdderei staret economice a ta- ranului romin~ Revolutia din 1848 aduce iarast pe tapet chesti- unea rurala. Atit dorinfele partidet nationale din Moldova redactate de M. Cogalniceanu cit si pro- clamatia de la Islaz a lut Ioan Heliade Radulescu contine in programul reformelor cerute, desfiintarea clacéi sau a boieresculut.™ Sub aceasta’ cerere de “desfintare a clacel se intalegea inga iimproprietarirea taranilor, lasindu-li-se adeca paminturile pe care le 70. G. Sion, spune in Trompeta Carpatilor, 25 Aprilie 1865, cum em gasil pe fogtii met clacasi foarte suparali pe Jegea rural, fiind ea se desfiintase inveielele ce avusese de mat inainte eu mine. Supararea lor era naturala, fiind ea locurile pe care i-a facut proprietart nu le ajung nici pentru telaz, nic pentra finat gi de weed até luat loc de la mine, obligindu-se a-l plati prin muncit*. 71. Dorintele partider nationale din Moldova, Tas! 1848. Puntul 35 lit. e; L Heliade, Mémorie sur histoire de la régénération rou- maine, Paris, 1858, p. 65.449 ISTORIA ROMINILOR posedat, fara obligatie la munca silita. Balceseu explicind intalesul revolutiel din 1848, fata cu acea din 1821, spunea ca ,revolutia din 1848, avea de scop reinoirea revolutiel democratice, adaogindu-se pe linga ea, o nuant{a sociala, fmproprietarirea ta- ravilor“.”? In jurul acestel idei se fae luptele si ras- turnarile cele rapezt care caracterizaza scurtele zile ale guvernulul provizor din Bucuresti. Dupa ce a- cest guvern se intareste intru cit va, prin reintoar- cerea jut din Tirgovistea, el institue o comisiune de 18 boiert si 15 tarant care si se intsleaga asupra reformel ce era de facut—masura foarte nepotrivita, de oare ce delega judecata lucrului, insusi fetelor interesate. Taranit care venise {8 numar deplin—prin deputatil lor, Lipan, Badea, Eni Cojocarul si preotul Neagu zugravesc, in colori foarte vil si in o limba infiorita, suferintele suportate de ef in timpul regu- lamentulul organic. Ef spun, ca ,noi n’am stiut ni- mic de regulamentul facut de d-voastra si ne am pomenit de odata cu el in spinare; arata apot cum sunt tratati taranit de proprietart; cum sunt batuti cu biciul, tuatl din sinul familiilor lor in timpurile cele mat grele si dust cu sila la manea cimpulat; ea adese orl saptamina intreaga lucreaza; buna oara pentru a cara porumbul la patal, se socoteste nu- mal drept o zi de munca; ca se trimit ispravoiel si vin si arendasil cu gonaci, ne tin legatt si ne a- aduc iarast la munea, intoemal ca pe niste robt, in- chizindu-ne prin besiuri si prin coserele d-lor, la vreme de iarna, fara de nicl un foc, ba aruncind pe hoi apa ca sa degeram si cu patina acelora sa se sperie ceilalt. Jar cind e vorba de a aduna ostasi, dorobanti, cordonar!, poteearl si ort ce alt felia de 72. Serisoarea lui N, Balcescuc. Ioan Ghica in I. Ghica, Amintirt din pribegire, p. 475,ISTORICUL CHESTIEI RURALE 443: slujbast, in urnirea poverilor, cine altul i-a dat decit not? Se cer bam, producte, nutreturt, vite, podvezt;. cine le implineste de cit iarasi nol dia saracia noa- stra? Apo, dupa astfelia de jartfe facule cu singele- si sudorile noastre, oare nu e pacat inaintea lumet si a lut D-zeu, ca tocmai not sa fim straint si ne- inernicl in pamintul nostra‘? Taranit cer dect, ca imbunatatire a soartel lor, sa li se dee o particica: de pamivt in plina proprietate; iar care ar vra sa “luereze mal mult pamint, sa dee din productul scos de pe el, dijma proprietarulul. Ef hotarese intinderea de pamitut trebuitoare pentru traiul lor, conform cu starea lor mai veche, la 14 pogoane la cimp, 16 la balta, 11 la podgorie si 8 Ja munte. Proprietarit raspundeat’ cu argnmente contra doctrine? socialiste,. opunind teorit, cererilor Jamurite ale poporulut. Er spuneau, prin erganul boierulut Lahovwati, ca a se lua pamintul de la proprietart spre a-l da taranilor ar fi un lucru ne mal pomenit in istoria tuturor neamurilor civilizate; ca cererea lor se va intinde apo! la vile, bant, haine, si la tot feliul de avutie ; ca atune! cind s’ar atinge dreptul proprietates, ni- mine au s’ar mal sili sa se inavulasca, si lumea se va intoarce iar la starea dobitoceasca*. Proprietarit cereag necontenit, ca taranil sa recunoasca sfintenia proprietatei, la care taranil raspundead cu hofarire: »Sl vol sfintim proprietatea, dar dupa ce se va im- parti; acuma nu puten*. Alt deputat al proprieta- rilor, Robescu, mergea pan&d a recunoasle ca_ pol avea taranit trebuinta de a fi improprietariti; drep- tul insa a cere atare lucru nu-l aveat“. Cu toate ca Toan lonescu care couducea desbaterile, sprijinia necontenit pe tarani, ele nu condusera la nicl un rezultat. Proprietarit venise la inceput in numar de: 7 numat; dupa aceea se urcase la {1; dar se retra- sese in curind mat multt din ef, spre a nu fi fata444 ISTORIA ROMINILOR cele 2/3 trebuitoare pentru ase putea lua o hotarire. Proprietarit atita numal concedase, ca sa vinda ta- ranilor vetrele satelor cu o raza imprejur de 20 de stinjint, cite un lett stinjinul patrat, platita in bany pe sin. Sedintele devenind din ce in ce mat fur- tunoase, locotenenta domneasca ce inlocuise tn a- cest rastimp guvernul provizor, se convinse in curind ca atare comisiune putea deveni primejdioasa, dind prilej de desfasurare tocmai uneltirilor rusest!, si se hotari sa desfiinteze comisiunea de boiert si de tarant. Suprimarea et fu asa de bine privita, incit chiar foaia ce apdra jnteresele sateuilor ,felicita pe loco- lenenta ca ad stiut, cu aceasta imprejurare, sa dee de gres planurile dugmanilor pacer“. Stirbeit si Grigore Ghica se ating din not de acea- sta delicata daravere, prin legile lor din 1851. Stir- beia’ sporeste numarul zilelor de munca, dela 12 la 22, dar reduce in chip simtitor nartul lucrulut de in- deplinit; suprima apottransportul caralor de lemne, si ziua de plug ce se introduse prin abuz peste cele obicinuite, si ridica, de Ja 1/, de pogon Ja unul in- treg, locul de izlaz pentru capul de vita. Apot legea inal contine inca un progres asupra trecutulul, prio faplul ca reguleaza modul cum trebuiad facule alca- tuirile de buna voie, pentru pamintul trebuilor tara- nulut preste intinderea legala. Stirbeit’ pastreaza dij: ma. Principiul lege! lut Stirbeiti este insa tot acel al -condicel lui Caragea. El priveste pe locuitor tot ca -chirias al pamintulul, si legea Ju) numal¢a o masura trecatoare, panase vor pulea introduce deobstie in Muntenia aleatuirile de buna voie, ,la care invoieli priveste mai ales dubul acestel legiuiri si pe care se sileste a le ivlesni prin loate mijloacele“. Am vazul 73. Chestiunea proprictdtet desbatuté de proprietart st sdtent la 1848, editala de CD, Aricescu. Bucuresti 1852, passim,ISTORICUL CHESTIEI RURALE 445 insa, ca aceasta conceptiune nu era acea intemeiata pe desfasurarea istorica a raporturilor dintre propri- elarl si tarant. Conceptiunea leget lul Stirbeiti inla- tura pentru tot deauna dreptul de improprietarire. “ Legea lul Grigore Ghica paraseste iar sistemul zi- lelor de lucru, revenind la nartul muncel, reducind ci- timea acesteia si usurind pe taran, mal ales prin re- ducerea zilelor de meremeturi la 4 din 13 si sporind cu 20 de prajint imasul de cap de vita. Teoretic ea nu se rostesle asupra nature! raportulut dintre pro- prielar si salean. Ea mat iplatura dijma cea pastrata de legea lui Stirbeia. Nu se poate tagadui ca ambele legiuiri, cu tot pria- cipiul boieresc al leget Int Stirbeit, conslitue un pro- gres, in senzul usurare! {aranulul, progres indeplinit fara de voie, sub presiunea Juminilor timpului. Divanurile ad-hoe. Cind la 1857 se conveaca divanurile ad-hoc, spre a rosti dorintele tarilor ro- mine asupra viitoarel lor reorganizari, divanul Munte- niel care se margini numai la schimbarea situatiel din afara, na pulu alinge chestiunea rural. Cu to- tul altfelid acel al Moldovel care intra in desbate- rea reformelor launtrice si se izbi de stinea chestiet rurale, asa de cumplit, incit era sa vasfringaé, odata cu ea, chiar si principiul cel mare al uniret {arilor su- rori. Tata cum se desfasura aceasta periculoasa ches- tiune care, acuma pulind ft tratata mat in libertate, trebuia sa deslantuiascé palimele si sa atite intere- tirbeiti publicaté pentru intaia cara in 1851, impre- ctiile gi mai multe anexe sub titlul: Instractit pentru introducerea nouet leginiré privitoarela recipr oacele drepturi si inda- tnrir® ale proprietarwut gi al lucrdtorulut pamintulut, Bucuresti Tip, Stalului, 1851. Comp. M. Cogalniceanu, Stergerea privilegiilor boieresti, desrobirea Tiganilor si emanciparea taranilor, discurs rostit in A+ cademia roming, { Aprilie 1891, Bucuresti 1891, p. 84,446 ISTORIA ROMINILOR sele, intr’un grad chiar mult mai insamnat decit in comisiunea din 1848. In sedinta a 27-a din 16 Decemvrie, satenil aduc in sinul divanului propunerea reformelor cerule de el, propunere frumos conceputa gi stilizata. Er se tin- guesc, ca ,pand asta-zi toate sarcinele cele mal grele numal asupra noastra aii fost puse si nov nici de u- nele bunurt ale tarei nu ne am indulcit; iar altit, fara ‘sd fie supusf la niet o povoara, de toata mana ef s-ad bucurat; ¢a not birurt grele pe cap ani platit; oament! de oaste numal nof am dal; ispravnicil, ju- -decatoril, privighitoril si jandarmif numat not i-am tinut; drumuri, podurt si sosele numal uot am luerat; beilicurl, podvoade gi havalele numai not am facut; cboierescurl, zile de meremet numat noi am indepli- nit; elaca de voie si fara de voie numal noi am dat; la Jidovul orindar, ca sé ne suga toata vlaga numal pot am fost vindatt; bautura scumpa si otravita nu- mal noY am baut; pine neagra si amara udata cu la- erim? numal noi am mincat; batalit si rezmeritt, cind ati fost tot greul numat nol lam dus; ostt cind: au venil, nol le-am hranit, noi le-am slujit, not fe-am pur- tat; ca cel cu puterea tara-s! parasia, peste hotar tre- cea; nevoia si greutatea o duceat cel ce ramineat Ja vatra lor, Tara aceasta nicl bai, nici maestril, nict mestesugurl multe ca alte tari nu are; toata imbelsu- gurea bratele si sapele noastre o adue. Cita-1 Duna- rea de mare si de larga curge riul sudorilor noas- tre, se duce peste mari si peste hotare, acolo se pre- face in riurt de aur si de argint si curg iarast ina- pol, dese revarsa in tara voastra; iar noi de fa ele nicl cé ne indulecim. Cind ne-am jaluit, cind ne-am tinguit, pasurile cind ne-am spus, ispravnicul ne-at batut, privighitorul ne-ai batul, jandarmul ne-at ba- tut, zapciul ne-ag batut, valajelul ne-at batut, pose- ‘sorul neat batut, beierul de mosie ne-ad batul ; cineISTORICUL CHESTIEI RURALE 447 sat sculat mal dimineata, cine at fost mat tare, a- cela era mal mare. Boul si vaca, munea ostenelelor noastre, puiul si gaina, laptele de la gura copiilor nostri, de multe orl cu nedreptul nis’ad luat. Boie- rescul s’a tot talmacit si s’a tot ingreuiat; lucram din primavara pana in toamna, lucram de cum se iea omatul pana cind da inghetul; lucram cit zice le- gea si mal des si peste lege, lucram si nu mai min- tuim. Holdele cele mari si intinse se fae frumoase si manoase iar ogoarele noastre ramin in pardsire; pa- pusoif ni se ineaca in buruiana si ramin necoptt de-1 bale bruma. Cind da frigul, cind bate erivatul, cind ne bate nevoia, ne ducem de ne rascumparam insus munea noastra ca sane hranim copiil cu dinsa. Tna- inle de regulament, sateanul avea 10, 15 si peste 20 de falcl, ridicam vite, ne prindeam nevoia. Cu regu- Jamentul munca ni s’at impovoral, iar pamintul s’at micsurat. Dar fiind ca Dunnezet si-at adus aminte de a dat gind celor 7 puter, ca de asta data sa fim si noi intrebati despre pasurile si durerile ce avem, uitat sa fie si sters tot trecutul cu chinurile sale, de- parte fie toata ura, toata vrajba si toata imparechie- rea de la sufletul nostru, De aceea si noi nu facem nicl o infruntare nimérui; dorim ea tot poporul ro- min sa se infratasca si sa traiasca in pace si in liniste pe pamintul stramogese al Romaniet, pentru marirea si fericirea neamului*. Dupa aceasta introducere, satenif formuleaza ur- matoarele dorint! in privirea reforme! conditiuner lor: inlaturarea batael, acea a tuturor beilicurilor, hava- lelelor si a birului pe eap si inlocuirea tuturor aces- tor prin un bir pe averea fie caruia fara osabire; sa- tele sa-s! aiba dregatori ales! din sinul lor; sa se ras- culnpere boierescul cu toate cele cu care sunt impo- vorate de catra stapinil de mogil. , Voim sa scapam, si ne rascumparam, sa nu mal fim animarul, sa fim448 ISTORIA ROMINILOR puiwal ay larel si sa avem si bot o tara. Nu vroim sa jignim drepturile nimanas, dar nict al nostru sa nu se intunece®.”5 Este invederat c&i propunerea deputatilor satent, aleatuita de un earturar, partizan al intereselor lor, lovia mat mull in interesele protivnice decit folosia clase! pentru care era formulata; de oare-ce, de si imbraca adevarur! nelagaduite despre ceea ce fusese, in rostiri ce paread esite chiar din inima acelor ce suferise, nu era potrivit a se invenina infratirea ce ar fi trebuit sa dommuiasea in adunare, prin aminti- rea tuturor urgiilor trecute, din care 9 parle prove- nise tocmai de la clasa boicreasca. Mai mull decit forma, jignia insa fondul ei pe deputatil proprietari- Jor. In privirea celor @intal trel punte, acestia susti- beat ca taranil nu mataveatt cuvint a le cere, intra cit prin votarea oborirel privilegiilor si prin procla- marea egalitatel inaintea lege, lise facuse dreptate. Cit despre puntul de sama, rAascumpararea boieres- culul, proprietaril il trateaza de ,utopie condamnata de toata lumea, expresie sofistica care ascunde in ea o cerinla conunista care cu alte cuvinte, vra sa zicd: improprietarirea universala fara cumpararea si plata pamintului, pe care compuitorii propuneret locuito- rilor ilintaleg proprietate comuna a tuturor, precum este aerul si soarele*.7® O furtuna ne mat pomenita se deslantuise, in si- nul adunarel aceleia careia Europa it incredintase soarla poporulul romin. Ce spectacol era sa dee co- misiunei europene si prin ea puterilor si lumet in- tregi, desfasurarea unel lupte incinse pe un tarim pe care intalegerea se arata ca peste putinta de sta- bilit? Oamenit conducatori din divanul moldovenese, 75. Budetinul desbaterilor divanulut ad-hoc al Moldovet, Yagi 1858, No. 21, p. 3. 75, Suplementul de la acelag numac al Buletinului.ISTORICUL CHESTIEL RURALE 44g simtiat primejdia unef atare situatiun!, si se ivira o suma de propunerl care. tinteati la deslegarea aces- tet chestiunt! neborocite ; asa, ca afara de propuney rile protivuice ale taranilor si ale proprietarilor mari, mat fermutaraé modurl de impacare ale intereselor dusmane: mineritatea comitetulul proprielarilor mart; o socotinta particulara a lui Rosseti Teteanu ; 0 alta a majoritater proprietarilor micj, ca esebita socotinta a unuia din el, V. Zaharia; o alta parere a lu C. Hurmuzaki, cu amendamentul foarte lung si puter- nic motivat al unul numar de deputati din cler, boiert liberal! si proprictar! miei, si care eouchidea Ja im- proprietarirea satenilor pe pamintul atribuit lor prin Regulamentul Organic; o alta propunere in acelast intales a lu! Constantin Negri, si altele inca. Dupa o desbatere vie, se pun la vot pe rind toate aceste propunert si, lucru curioz, cu toatele sunt raspinse, hepntind intruni nici una majoritatea absoluta a vo- turilor,“ aga ca chestiunea taraneasea turburase nu- mat divanul ad hoe, fara a se ajunge la niet o des- legare. ‘Totust aceasta desbatere, adusa la cunostinta con- ferentel din Paris, prin comisiunea din Bucuresti, mo- tiva inserarea in Conventia din 1858, a vestitului ar- ficol 46 care dispunea, ca toate privilegiile, scuti- rele si monopolurile de care se bueura inca unele clase vor fi desfiintate, si se va procede fard in- lirziere la revizuirea leget care reguleazd rapor- tuvile proprietarilor padmintului cu cultivatorti, in videre de a imbundtati soarta acestora. In aceasta stare gaseste Alexandru loan I chestiunea aceea, din care trebuia sa fact cuiul iavirtitor al intreget sale purtart, Sub domnia lui Vod’i Cuza. Chiar in ziua ale- 77, Buletinul No, 22, Sedinta din 19 Decemvrie. 29450 ISTORIA ROMINILOR gerel lu! Cuza de domn al Moldovel, el auzi rasu- nind propria lui cugetare din vorbele de urare ce i le rostia Mihail Cogalniceanu, acel barbat care era menit de soarta a imparti cu domnul primejdioasa onoare de a rezolvi chestiunea rurala. Cogalniceanu spune alesulut Moldovel, ca inecoronare a indemouri- lor sale: ,Fi! bun Maria ta, fil bun mat ales cu acel cu care toli domuil anteriori at fost nepasaforl sat rai“. Primul act al domnitorulut care raspundea aces- tel indemnart fu, dupa alegerea Jul si de domn al Muntenief, ordinul lui catra primal saa minister din aceasla tara, cu data din 21 Fevruarie 1859, prin care cerea, ca ,pana la noua legivire ceruta de Con- ventie, relatiile dintre locuitorif sateni si proprietaril de pamint sa se tnantina dupa legile exislente, ne- tolerind nici o abatere dintr’o parte sat alla si pri- vighind cu staruinta, ca satenit pre cit sa fie apa- rati in drepturile lor, pre atita sa-si implineasea in- datoririle lor catre proprietari*.”* Daca insi domnitorul cauta sa mantina cumpana intre cele doua tabere protivuice, din sinul lor sca- paratt tot mat mult fulgere amenintatoare care lasad sa se intrevada furtuna ce clocotia in ascuns. Asa granicerii din Mantenia care eratt indatoritt dupa lege a petrece o saptamana la cazarma si tret a casd, se supun a merge la lagarul de Ja Ploiestt numal cu conditia, ca iu timpul lipset Jor, sa fie sca- tily de boierese.°° Gazeta liberala Steaua Dundrei, de alta parte invinueste aduadrile moldoyene si mun- tene, cd s’ar feri de a lua in desbatere chestiunea imbunaltatirel soartei satenilor, pentru ca cel che- mati a pune in lucrare nenorocitul articoi al Con- 78. Ma sus. 30. 79, Mon. of., 23 Fevruarie 1859. 80. Steaua Dun., 14 Mai 185%,ISTORICUL CHESTIEI RURALE 451 ventiel, s’ar jigni daca l’ar aplica“.*! Mat tirzit: ceva, un mare proprietar, partizan al taranilor, intreaba: »Ce au aval laranif drept rasplata? ati fost tratati ca niste dusmant al societatel, apasatt, tiranizati, in- strimbatatiti, batjocoriti si insalati in tot feliul; iata starea claset ce face puterea tare! noastre“!* Tot pe atunet G. Petrescu, doctor in drept din Paris, publi- ca, in acest oras, un studitt asupra organizarel pro- prietatel fonciare in Principatele-Unite, aducind intre alte argumente, in sprijinul taranilor, si pe acela, ca prin aplicarea teoriei chiriasilor ,s’ar produce o sta- re monstruoasa, in care societatea ar fi compusa din proprietar! fara munca si de muncitort fara proprie- tate. Paminlul este al taranulul pentru partea lui; el are asupra-I un drept real; are deci si legitimi- tatea pe partea lui, si ar fi un act tot atil de ne- drept pe cit si de nepolitic de a-l despoia si de a-l reduce la conditiunea de simplu mercenar“.** Apol catra aceeas! epoca, ziarul guvernamental Cut- rvierul Principatelor- Unite arata, ca ,taranul e inea la diseretiunea sub-administratorului si a celal mai de jos impiegat al autoritatilor inferioare de prin plast, si este si in exploutarea necontestata a pro- prietarului neomenos si a arendasului satos de cisti- gurl nelegiuite si criminale*.* Acelast ziar arata a- buzurile ce se facean cu ispaga care nu trebuia sa insamne de cil despagubirea ce se cuvinea proprie- tarului, pentru scaparea vitelor taranest! in araturl sau livezi, despagubire ce se intinsese prin abuz la pierderea recoltei proprietarului, din pricina de a- ratura sai prasila rau facuta de tarani. Cu acest SL. Ibid., 11 Ma¥ 1849, . 82. Trecutul, riilele si lecuirea lor de K. T. proprietar mare yi de- putat. Iasi 29 Tulie 1859, p. 6. _ . Georges Petreseo, Kssai sur Vorganisation dela propriété fon: dans les Principautés-Unies. Paris, 1859, p. 16, 84. Curierul Principatelor-Tnite, 31 Mat 1859. ete:452 ISTORIA ROMINILOR sistem se putea pune in socoteala taranulul, ori-ce lipsa de recoita; si asase si facu, cind taranit de pe mosia Cisnegit din judetul Ilfov, sunt osinditi, prin foi de ispasa, a plati arendasului 3600 de galbent, pentru recolta compromisa.®* Partizanil taranilor a- pot nu cruta niet el ironia la adresa boierilor. Cu pri- Jejul aduceret inainte a faptuluJ, ca multi tarani ar fi fost boieriti, Preceded face urmatoarele reflexit: »Ce haz ar fi avul, sa te fi trezit cu toata tara nu- mat boierl! Vat de dinsa atunci si de ei; ca toti ar fi murit de foame‘; si apot facind aluzie la sistemul boieresc de a fi slujit in toate imprejurarile vietet, adaoge, ca ,suntem )lastamati de Dumnezei sa nu putem rtuinca nicl bea, pana nu ne dat altii*.8¢ La aceste atacurl si la altele, partizanii proprie- tatel raspundead, ca ,taranul este chirias si pro- prietarul stapin; ca daca chiriasul uu indeplineste indatoririle sale, poate fi dat afara“.*7 Boieril argu- mentad deci in sensul legiuirel lut Stirbeia. Tot pe atunc! esia de sub lipar in fas! o brosura a lui Gri- gore Costache Epureanu care sprijinia ideile pro- prietarilor marl, spunind buna oard, c4 ,munca ne infatogaza alta de cit rasplata pamintulul pe care proprietarul il da locuitorulut spre inlesnirea vietui- rel sale; cai la nol toate driturile pe care le exer- saza astazi proprietari! la mosiile lor nu sunt alta, decit driturt izvorite din acel absolut al proprietatet; ca in Europa apusana drepturile seniorilor feudalt derivati din drilul suveranitatel; locuiterif eraa de- plin proprietar! pe pamintul ce-I stapiniat; dritul li- berel dispozitii si a mostenirel care amandoua ca- racterizaza proprietatea, nu le erat contestate; la 85. Ibidem. 86. Trecutul, p. 7 si 18. 87, Desbaterile asupra regulireY provizorie a relatiilor dintre pro- prietari si taranl, Mon. of. al Téret Romdnesti, 20 Martie 1859,ISTORICUL CHESTIEI RURALE 453 nol din contra, niet odata locuitorul nu a putut dis- pune de pamintul ce-1 era dat de hrana, niet a-l tre- ce prin drilul mostenirel eatra urmasil sal; ca ur- bariile sunt o nedreapta intervepire a statulul in da- raverl private, si ca incheiere a acestor premise, au- torul spune, ca _,alcatuirile de buna voie pot singure impaca toate interesele“.** Cu prilejul unor masurt, luate pentru stirpirea 1a- custlelor, se imponcisaza iaras! ambele partizi. Bei- licul, acesta apasa mult maf gret’ asupra taranilor, asa cA el preferati a li se spori boierescul, numai a nu fi luatt la stirpirea lacustelor.®®. Cogalniceanu spune, privitor la aceasta masura, ca inainte se scotead oa- menii, chip spre a-1 face sa desgroape ouele de la- custa si-T punea sd ecaute ouele la radacina popu- soiulul, la care Lascar Catargiu raspunde, ca ,at auzit ridicindu-se oare care clevelirl asupra proprie- tarilor, ca ar fi pus locuitorii Ja pragila in loc de lacuste*.®° To acest rastimp, pe cind protivnicit ist cercat ar- mele, domnitorul, voind sa puna conform articolulut Conventiel in cit mat grabnica desbatere chestiunea rurala, cere prin un mesaj de la comisia centrala revizuirea legel care regula raporturile intre pro- prietar? si locuitoriy satent;°! iar prin mesajul de deschidere al adunare! moldovene, din 6 Decemvrie 1859, el spune, ca ,aceasta chestiune trebue sa fie hotarila gi va fi"? Astfeliti incepuse a fierbe, in cugetele acelor ce conduceat trebile, aceasta mare si precumpeniloare 88. Cvestia proprietdtei fonciare de Gr. Costache Epureanu, last, 1859, p. 10—13, 89. St. Dunéret, 21 Mat. Vezi mai sus p. 171. 90. Sedinta din ‘98 Martie 1860 Mon. of., 13 April 1860, 91. Steaua Dun, 7 Septemvrie 1859. 92. Mon. of. al ‘Mold., 7 Decemvrie 1859,454 ISTORIA ROMINILOR chestiune a stabilirei unor noue raporturi intre pro- prietarl si satent, si ea ist manifesta ascunsa ei pu- tere prin aratart laturalnice, in daraverl ce pareatt cu tctul straine de dinsa. Asa ministerul moldove- nese Vasile Sturza cade din cauzi cd se incercase a egaliza pe privilegiath cu {aranit sub raportul da- rilor, iar acel muntenese, sub I. Filipescu, din eauza ef membril liberali dia el erati banuill ca incura- jaza pe taranl a reinuoi cererile lor din 1848, in privirea cheslivnet rurale.** In curind insé aceasla chestiune trebuia sa fra- minte si mat adinc cugetele tuluror, intrind in des- baterea comisiel centrale care desbatere ineepe in 23 Julie si se urmeaza pana la 2 August 1860.°* Proiectulul comitetului care la sfirsit este si votat cu 8 bile contra 6, admite principiul proprietarilor, ca taranil sunt nigte chiriasi af pamintulul si hota- reste imbundtdfirea soarter lor, declarind de libere alit bratele Jor de indatorirea muncet, cil si pro- prietatile de indatorirea de a hranvi pe Jocuitori, si Jas raporturile viitoare ale laranilor cu proprietarit in sama invoielelor de buna voie. In zidar luptase Ma- linescu in un lung si foarte bine documentat dis- curs, in care analizase si reprodusese pe larg toate dispozitiile urbariilor vecht, din care reiesd, cum s’a vazul inal sus, legatura dintre pamint si locuitori, si indatorirea proprietarulul de a pune la indamina lo- cuitorului pamintul de hrana, precum si indatorirea locuitorului de a nu pulea parasi pamintul, deducind din aceste indatorir! mutuale, ca proprietatea bo- iereasea la nol in tara un era absoluta, ci supusa unor dreptuti pe care taranul le avea asupra el. Toate argumentele aduse fura in zadar; majoritatea 93. Mai sus p. 79 si 84. 94. Vezi Protocoalele comisiunet centrale, 1860, XXX VIE,—XLIIISTORICUL CHESTIE] RURALE 45D comisiunel primi proiectul, asa cum fusese formulat, si consfinti inca odala principiul legiuiret lut Stir- beia care deposeda pe tarant in totalitate de pro- prietatea tarei lor. Si cu toate aceste, dac& cercetam cum fusese al- catuita legiuirea comisiunel centrale, descoperim lu- crurl foarte stranil. Membrii ef, preeum Nicu Catar- giu si mat ales chiar Docan raportorul, marturises«, ca pe avind cunoslinta de asavamintele Valachiet, nicl nu ne am gindit ca satenit de-aeolo ar fi dind inca dijma, Am cerut sa ni sa dee asazamintul munteav ; dar nu pi s’a dat, gsiam scapat din vi- dere dijma.®? In rastimpul pana la deschiderea sesiunel aduna- vilor din Decemvrie 1860, agitatia pentru chestia ruralé se mantinu, intat prin propunerea lui Rossetti Teteanu a uoul plan peutru improprietarirea locui- torilor de pe mosia lui, in intinderea de pamint ce stapinise pana atunct, cu pret de 30 de galbent fal- cea, si cu 40 °’o dobinda pe an, propunind a aplica acest project diu toamna anulul 1860.°° Acest plan al unut proprietar si boier mare care raspundea dorintel partizanilor taranilor, pune in mare ingri- jire pe aparatorii proprietarilor. In sedinta din 19 Tulie 1860 a adunare! muntene, cerindu-se de miui- sterul Manolache Costache votarea contributiel fon- ciare, Barbu Catargiu se scoala si arala ,,parerea de rat, ca proprielatea e necontenit atacata si ame- nintalé gi inca ni se mal cer si sacrificit. Datoria tuturora e de a potoli aceasta temere si de a asaza femelia proprietatel“, la care i se raspunde ca ni- 95. Protocolul XL, sed. in 28 [ulie 1860. Vez analiza zdrobitoare a luerare? comisieY centrale ficula in desbaterea acestul project, in adunarel din 25 Mai 1862. 96. Steaua Dundret, 16 Aprilie 1860,456 ISTORIA_ROMINILOR mene nu ameninta existenta proprietatet.°” Brateanu adauge, ca Barbu Catargiu tindea, prin asemenea mijloace, a amina numai cit supuperea proprietatel Ja contributie, spre a lasa sa apese contributia, nu asupra acelora care at un venil de citeva sute sat mil de galbent, ci pe aceia care n’an’ decit doua brate si asuda in munca, spre a-si hrani copiil si a umplea visteria ma mult in folosul nostru decit in al lor“.°8 Dimitrie Ghica accentueaza si mat inult ingrijirea proprietarilor, spunind, c& ,din nenorocire a intrat in capul multora, c& chestia proprietatei se va re- zolvi intr’un mod defavorabil pentru proprielari*.*? Tot pe atunci, in Moldova ministrul Cogalniceanu da cireculara luf catre prefectt, prin care recomanda o tratare mai omenoasa a taranilor, circulara care pune pe Cogalniceanu ino lumina foarte rea fata cu majoritatea adunarel ce era sa se deschida.!°? Si in acelag timp Steaua Dundret protesteaza contra chipulut cum s’a rezolvit chestia rurala de comisia centrala; iar o petitie catra domnitor, subsemnata de mai multe sute de cetaten!, cerea ,sa nu sufert ca in silele Mariel Tale sa mat fie o clasa sclava altet clase pe pamintul si sub ceriul Romanier‘.!° Fata cu o asemene stare a spiritelor, intalegent ca adunarea mojdoveneasea sa nu fi vrut a sta la vorba cu mioistrul Cogalniceanu in chestia rurala, el care tocmal cu citeva zile inainte de a intra in minister, in profesia lul de credinta publicata in Steaua Du- néret, afirma inc& odata verhile sale convingeri in 97, Mon. of, al Munt., 12 August 1860, Barbu Catargiu este au- torul brosuret Incé citeva idet asupra proprictited in Principatele- Unite de B. C. Bucuresti, 1860, in care expune mal pe larg parerile Jui. 98. Mon. of. al Léret Rom., 13 Aug. 1860. 99. Mon. of. al Mold., 23 Aug, 1860. Vezt mai sus p. 176. 100. Ibidem. ae Steaua Dun., 10 Aug. 1880. Petitiunea inserata in Tribuna 23 Iunie 1861. Retiparita la Goldner in 1864.ISTORICUL CHESTIE{ RURALE 457 afacerea improprietarirel.’°? De aeeea, si dupa doua asallur? date ministerulul Cogalniceanu, adanarea il darima in 17 lan. 1861, inca o rasturnare de minis- ter provenita din pricina chestiunel rurale. Pe cind in Moldova ministerul Cogalniceanu se pra- busia, in Muntenia Barbu Catargin se opunea din ras- puter}, ca ip raspunsul la mesajul domnulut, sa se in- troduca Jocul, prin care adunarea fagaduia imbupa- tatirea soartel taranuiul, ,panacind nu se va recu- noaste sfintenia pruprietatel, ca sa se linisteasca spi- ritele*.1°? Tot pe atunel se ceteste in sedinta din 18 Tanuarie, o petitie a arendasilor mosiilor statulut care cereall, si se lamureasca cum sa se constringa locui- torii la executarea muncilor agricole. 1°4 Si parerea [ful Catargiu era acea a adunarei chiar, de oare ce sectiunea e1 administrativa, in cercetarea proiectulul comisiel centrale, primise principiul aces- teia al libertate! absolute a proprietarulut pe pamintu- lut sat: sia muncitorilor pe bratele lor 1%, gi aceeast teorie este sustinuta de d. A. D. Holban in Viitorul din Iasi. °° Urmarea acestet conceptiuni, adeca pri- rea Jocuitorilor de chiriasi, este de asemenea spri- jinita de Barbu Catargiu, cind iea ministerul, dupa eaderea Jul Epureanu, in o cireulara din 6 Mar 1861, catra prefectt, in care le spune, ca ,indatoririle reci- proce intre proprietart si locuitori, sunt acele de sta- pini si de chiriast; pe de o parte se da plugarulut particica de pamint, iar pe de alta, acesta respunde drept chirie, plata in bani sat munca‘.!°? Paralel cu 102, Ibid, 29, 29 Fevr. 1860. Mal sus, p. 182. 103. Mon. of. al Tareé Rom., 31 Tanuarie 1861, suplement. 104, Ibiden, 2 Fevruarie 1861, In aceasta cerere’ se vede prima li- eirire a legel tounelelor agricole, iardsi inceputul unef serif inlere- sante de studiat a parte, 105. Viitorul, J8 Ianuarie 1861, depesti din Bucuresti, 13 Ianuarie. 106. Ibidem, 5 Martie 1861. 107. Mon. of. at Taret Rom., 9 Mat 1861. 108. Unirea, 8 [lis i351.458 | ISTORIA ROMINILOR Viitorul, ziar din Iasi, Unirea din Bucuresti publica stirea ca, taranifar refuza dea face muncile agricole, pe timpal miuisterului Golesca care armeaza lut Bar- bu Catargin, °° Tot Unirea mat pune in gura dompu- lui, la o vizita in Gorj si la primirea unet deputa- tiunt de proprietar!, urmatoarele cuvinte: ,Taranul esle un dobitoc curioz si, odata pornit, nu slit zet cine Var mat putea opri*. Unirea califica aceste cu- vinte, presupuse ca rostile de domnitor, de patrio- lice. '°° Barbu Catargiu pusese drept conditie a in- traret lut in minister, imediata luare in desbatere a chestiel rurale, Jucru ve domnitorul nu voi sa ineu- viinteze, intru cil se temea a aduce aceasta chestie in parlament, seb un minister asa de protivnic tara- nilor. Din aceasta cauza Barbu Catargiu ist si da di- ruisia motivata, dupa 12 zile de detinere a puterel. Cazind mivisteral Calargiu § intrind in ministerul Go- lescu, Bolintineanu si Malinescu, aces'T dot din urma. sunt atacali, fiind ca ar fi adversaril proprietater si at ordinei sociale, si adunarea voteaza o rezolutie, ca ertce ministru uu ar grabi rezolvirea chestiel rurale inainte de inchiderea adunaret, sa uu aiba increde- rea acesteia, iar ministerul Golescu, neprimind aceasta rezolutie, capata un vot de blam.+!° Principele Di- mitrie Ghica ce vine la minister dupa Goleseu, tri- mite o circulara catra prefecti, care este tocmat o- pusul celel a lut Cogalniceanu din Moldova: ,sa nu ingaduiti de ase distrage locuitorit de la munca prin propagande turburatoare, si ort ce tentativa crimina- ja ce svar face intr’aceasta, sao rep imati cu toata asprimea legilor“. Ast-felit’ se tot atilati unif pe alti, partizanil pro- prietarilor si acet a¥ taranilor, adaogind necontenit 109, Unirea, 22 Iulie 1861. 110, Mon. of. al Téret Rom., 22 Iulie 1861.ISTORICUL CHESTIEI RURALE 459° incordarea mintilor, trezind patimele si indepartind {ot mat mult cugetele de lao intilnire comuna, intr deslegarea acestel insamnate probleme. Dupa rasturnarea lat Cogalniceanu in Moldova, a- dunarea voleaza o propunere de a se intruni cu a- cea din Muntenia, spre desbaterea chestiel rurale. A~ dunarea munteana primeste aceasta propunere, iar dommnitorul ce credea ca unirea este aproape de a fi realizata, nu se opune acestel dorinti. 14! Pria aceasta insa, desbaterea asupra legel rurale se amina din zi in zi, pana la inchiderea sesiunilor din 1861, si toc- mal dupa proclamarea uniret si convocarea aduna- rel comune in Bucurestt, la 24 Ianuarie 1862, vine a- ceasta lege in desbaterea unicel adunari a Rotmaniel. In timpul care curse inaintea desbaterel leget ru- rale, parerile protivnice urmara inainte lupta prega- titoare. Téranw romin, organ al intereselor mun- citorilor de pamint, arata intal, ca invoielele de buna voie vor sparge satele, fie-care taran duciuda-se unde va gdsi mal mare folos; ca ast-felit, taranil se vor intoarce la viata uomada; ca in zadar se silise co- inisia centrala 34 retina pe taran prin locul de cas& si de gradina“.'™ Ajurea acelas organ adaoga: ,not ne spalim minile de singele cel nevinovat pe care-t vor varsa autorif proiectulul de lege rurala, cu pro- cedarea ce ati urmat in deslegarea chestiel tarani- lor*.13 Acelas ziararata slarea prapadita a taranu- lui, ciad va fi ldsat la discretia proprietarulut, fara nici o lege ocrotitoare, prin invoielele de buna voie. Aceeasi tema este reluala de Rominul.' Apoi co- misia agricola diu judetul Prahova, compusa si din boiers, emilea parerea, ca ,,taranul cultivind prost, 111. Mai sus, p. 189. 112. Taranul Romin, 14 Ianuarie 1862. 113, Ibidem, 11 Fevruarie 1862. 114. Rominel, 11-13 Fevruarie 1862.460 ISTORIA ROMINILOR cele 3 pogoane nu-! ajung, si el cere de la propri- etar, cu caciula in mina, sa-I maf dee loc, si anuine, nu in scop de specula, cum prevede legea, ci pentru intaile lut trebuintt. Proprietarulut insa ¢e-1 place des- tul cai s’a infatosat agricultoral—cu mijlocul tuvoie- lei autorizate de lege, stoarce punga agricultorulul, adaoge zilele de lucru si-1 zalogeste bratele pentru toata vara“. ''* fntrind proiectul de lege rurala al comisiel centrale in sectiunile adunaret, ele destiintaza acea parte a lul care prevedea improprietdrirea muneitorilor cu despagubire, pe mosiile statului—, flind ca aceasta in- voire putea sé imputineze numarul locuitorilor pe pro- prietatile particulare*."'° Adunarea era mat consec- venta decit comisia centrala, de oare ce era invide- rat o contrazicere in proiect, de a se invoi taranilor improprietarirea pe mosiile statulul si a se raspinge pe acele ale particularilor, pe linga pericolul despopo- rare! mosiilor private. Aceleast paverl se reproduc si la desbaterea pro- jectulut in adunarea deputatilor, in zilele de la 20 Mart pana la 11 Iunie 1862, in care rastimp Cogal- niceanu singur sustine lupta in favoarea taranilor contra majoritatel adunaret. “7 Intr’o cuvintare care ocupa 4 sedinti, el cauté sa atinga toate coardele, si lumineze mintile si sa cutremure inimele, sa con- 115. Mon. of. al Tdret Rom., 6 Martie 1862. 116, Taranul Romin, Il Martie 1862. 117. Acel care putuse Jupta alaturea cu el, Briteanu si Rossetti, ist daduse demisia cu cit-va timp inainte de a veni legea rurala in deshatere. Ei furd realest dupa votarea el, in 16 Fulie 1862. (Raportul lui Arghiropol in sedinta din 16 Noemvrie 1862, in desbaterile adunarei pe 1862-1863). Dupa Rominul, 5 Aprilie 1863, cauza acestel retragert ar fifost neeliberarea iranilor arestatl,dup&a manifesiarea din lanu- arie. D. Anghel Dimitreseu, Barbu Catargiu, Discursurt, Bucuresti J884, p. LXf, spune ci adevirata cauzi a retrageref corifeilor extremel sting!, ar fi fost pozitia falgi in care se aflati, voind pe de o parte sii mn piarda sprijinul boierilor, pe de alla neputindu-se rosti contra im- -proprietarirey,ISTORICUL CHESTIEL RURALE 46f vingaé prin rationare si sé miste prin emotiune; u- neste pateticul cu ironia, sfaturile intalepte cu indem- uurile generoase, presurind une or! cite o gluma in serioasa lut cuvintare, spre a atrage [uarea aminte a celor ce-] ascullaai. Primul ministru Barbu Catar- giu fl raspunde in putine cuvinte, cautind sa distruga efectul covirsitor al elocventei lul Cogalniceanu, prin: o improvizatie nu mal putin maiastra si atragatoare. Tot pe atuncea, Rominul face o minunata paralela intre refnuzul legei de a da paminturi preotilor romint si chestia manastirilor inchinate: ,Ne pare ciudat, zice el, ca se iea preotilor romint locurile de hrana ce le ati prin toate legile tare, si nuse cuteazd sat nu se vroeste a se lua locurile strainilor ce le tin contra tuturor legilor tarel; case simte suveran pro- prietar in fata unut biet preut romin si nu se simte proprietar suveran, spre a lua tara romaneasea din ghiarele strainilor*.’ In acelas ziar se spune aiurea: yToate actele domnilor si ale adunarilor recunose ta- ranilor dreptul de proprietate, de uzufruct, de servi- tute—or! cum ar fi denumirea —dreptul dea se brani din pamintul acestet tari, drept care margineste si mic- sureaza dreptul stapinulut mosier; iar Rossetti adao- ge, ca ,domnul Cogalniceanu a avul de asta data dure- roasa onoare dea lupta singur contra tuturor. Ideea insA ce sustinea, era atit de mare, incil de si invins sub puterea bilelor, a fost invingator, si mine poi- mine toll vor recunoaste adevarul si vor marturisi ca a luptat cu o putere ce crestea in proportiunea marimel misiunel ce avea“.’’ Legea de si votata nu este aplicataé. Ea nu ras- pundea vederilor domnitorului, de oare ce, raspingind. 117. Rominul, 7Tunie 1862. 118. Ibidem, 4, 5 si 6 Tunie 1862.A62 ISTORIA ROMINILOR improprietarirea si declarind pe tarani de chirias}, fa- cea pe intreaga poporatie nestatornica in a ef tara. De o cam data acef care o votase voiati sa-1 dee aparenla une? rostirl a tarel, dar se loviat’ de cele 85 de glasurl tot de proprietari care votase coutra. Majoritatea ingrijeste de a da o explicalie a faptului, pentru ce improprietarirea fusese sprijinita de catre vunii din proprietarl, spunind, ca ,acestia recunose in aparenta pe seful natiel; dar vor sa-l impura minis- tril lor, Er recunose camerel autonomia et; dar prin . reforma radicala a legilor, vor sa coustilue o ca- mera sub a lor dictatura, ca sa apuce pentru tot- deauna frinele guvernulut in minele lor. Fiind ca sta- rile lor fonciare sunt neinsamnate, nu i custa nimic a le jartfi comunitatet; caci ef ajunst odala pentru toata viata la putere si chiar pana din sus de trou, a- pol sunt siguri ci vor fi mat bogati decit toty, din spi- narea tot a acestul popul, fara mal multa ostenea- Ja‘.?° Explicarea e cam intortochiata si meslesugita pentru motivu! cel foarte simplu, ca voeste sa inlo- 120. O revista pol ca @ Roméniet, 1862—1863 aparuta in Bucurest) 1863, p. 26. Cum si nu-¥ doara pe proprietari, cind videat bund oara pe woul dintre el, Em. Cretulesen, (La Rowmanie en 1859, Paris 1859, p. 68) seriind ined in t in limba fraucezi, urmitoarele envinte la vadresa celor dou clase: Des colonsromains leurs aneétres, nos pay- sans n’ont gardé qu’une palienee 4 toute épreuve, une prissnee inoute de tout endurer. Le paysan demande “js de la terre ; c’est la revendi- eation d'un droit préexistant, dout toutes les Iégislations antérieures ont reconnu la légilimité. Cette propriété est grevée de charges aussi -onéreuses qu’illégales ; ils pourraient ea demander Vabolition pare et simple eth saus ancune indemnité, ce contrat entarhé 4 lorigine du viee impreseviptible de violence ; ils offrent de racheter; ils pay- ront, n’en dontez pas. Imitons Tex 5 Vautel de la patrie @odiewx pr berg mai lirzid: ,Lorsque Ja majeure partie Pune et exclusivement agricole, en arrive a n’étre ré es prolétaires, qu’elles qu’en soient les causes, le priv de la propr’ 6 est menacé ; ear il n *y a plus assez d'int dans un pays ot Ja masse est inculle, iat matériellement i sa défense, Voila selon nous un argnment qui donne, abondamment et en dépit du drait historiave, raison aux partisans quand méme de la Joi agraire*. i dreptul istoric este tot pe partea dupa cum resi din expunerea din text. jou éminenment entée que par pe en Jui mémeISTORICUL CHESTIF] RURALE 463 euiasca prin pornirt interesate tocmal desinteresarea ce insufletise minoritatea, Domnitorul isi rostise in chip oficial parerea sa a- supra jege! din 1862, in mesajul de deschidere a a- dunarei din 3 Noemvrie 1863, in care spunea, ca ,,pro- iectul de lege rurala, votat de majoritatea adundrel in sesiunea din 1862, nu l’am putut sustinea, fiind-ca nu raspundea dorintelor miele gi, dupa recunoasterea insus acelora ce l’ati sprijinit, el nu indestula inte- resul nici al clacasilor nici al proprietarilor si mai putin inca interesul national*.’?1 Un asemenea mesaj pu putea produce linistea in eugetul partizanilor proprietatel, mal ales cind el ros- tia, pe linga cugetarea domnitorulur si acea a minis- terulut reprezintat din nod prin Cogalniceanu, ale ci- rul parerl privitoare Ja tarani erat acuma faca si mat bine cunoscute, din cuvintarea lur contra legel din 1862. De aceea, in tot timpul desbaterei celorlalte legi, acea rurala preocupa fara incetare fondul cu- gelarilor deputatilor. Inimile grabiat bataile; min- tile se inferbinlat si se raltaciat cu cit se apropia amenintatoaarea iazmiéi. Am vazut mat sus cum se desfasurara imprejurarile si cum aratarea fantomet inaintea adundreyY o face sa-s! piarda cumpatul si sa rostiasca un vot de blam, motivat de teama, reala sau inchipuita, a agitaret maselor; vot la care minis- 121. Mon. of., 2 No In adevir sistemul invoielelor de buna voie, bazat pe pri anul era chirias i-ar fi fost fa tal. Aceasta se vede dis mat multe coutracte incheiate de tarany cu proprietariY pentru prisosurt de pamint, luate de ei, si care invoieli sunt mult mat grele pentru (iran, decit conditiile ponturilor; Again 1821 laranii se invoese cn kneazu) Al. Canlacuzin sa ave cite 2 faler pe an pantru locul concedat lor, pentru o parecla de boy mat mult 3 {Acad. Rom., VJ, 204); iu 1822 episcopul Romanulat. cere cite 10 le¥ de 100 de prajini date tiranilor (Acad. Rom., URI, 44); in 1823 pune de fle care evhe de hoy cite 58 de prajini arat, 25 cite de dowd art si o falce de fin ¢ (Acad. Rom, I, Radueanu Roset impune 46 de prajini arat. 30 de pi 40 de prajini sacere si o falee cosil (decd. Rom, LI, 69). cite 2 ov,464 ISTORIA ROMINILOR terul si domnitorul raspunsera prin disolvarea adu- narel si lovitura de stat. Legea ruralié din 1864. Lovitura de stat de si a avut mal multe urmart iusamnate asupra starel Principatelor.Uuite, totust fusese tacuta mat ales in viderea legei rurale, pe care domnitorul nu voi sa o lese expusa nict macar la desbaterile une! camere aleasa dupa noul sistem electoral, ci o promulga in virtutea articolulut dia statut care prevedea, ca ,de- cretele ce pana la revocarea adunaret se vor da de domn, dupa propunerea consiliulut de ministri si.a consiliulut de stat, vor avea putere de lege“. Ar fi fost fosa firese lucru a videa promulgata legea ru- rala indata dupa 2 Mai. Si cu toate aceste ea nu este decretata decit la 15 August. Cauza acestei fn- lirziert sta in greultatile pe care domnitorul le intim- pina pe deo parte cu chestia mandastirilor inchinate, de alta cu aceea a loviturel de stat,.care ambele acte trebuiat sa fie recunoscute de Europa. El nu voia decl sa mai adauga si o greutate Jauntrica la cele dona ce apasait inca din afara asupra tare! pe care domnia. Indata insa ce lovitura de stat capata sanctiunea Europet, Alexandru ioan J, decreta si pro- wulga legea rurala. Aceasta lege, promulgata in ziua de 15 August 1864, '*? declara pe satean de proprietar fost si ac- tual al locurilor supuse stapiniret Sui, in intinderea hotarita de legile in fiinta, adeca de Regulamentul Organic, mantinind vechiul principia, ca nict odata pamintul locuitorilor nn putea intrece #/s din intreaga futindere a mosiel. Se desfintaza claca, dijmele, pod- vezile, zilele de meremel, carale de lemne si toate 122. Mon. of., 15 August, 1864.ISTORICUL CHESTIEIL RURALE 465 sarcinele de acelas felit, in schimbul unet despagu- birl platita de taran pentru desrobirea bratelor sale. Pretul acestel rascumparart a muncel, nua pamin- tulut, de oare-ce taranul era privit ca posedindu-] ab antiquo in deplina proprietate, era fixat la 1521 de lei vecht 10 parale pentru sateanul ca 4 boi si 1 vaca ; 1148 de let pentru acel cu 2 bot si 1 vaca si 816 lel pentru cel numat cu 1 vaca, sati cum se zicea, cu palmele. *”° Sumele aceste trebuiatt raspunse in timp de 15 ani, capele si procente. Improprietarirea insa stinge ori ce indatorire a slapinulut pentru viitor; el nu mat este tinut, cum era dupa Regulamentul Organic, a procura pamint insurateilor. Se punea acestora in perspectiva cum- paraturl pe mosiile statulut, fixindu-se prin lege chiar pretul pogonului la 5 galbent, platitor: tot in 15 rate anuale. Legea mai previdea chipul punerei ef in lucrare pentra stilpirea partilor laranestt, precum si modul despigubiret proprietarulul, prin bonurile rurale, Legea din 1864 mantine deci cilimea de pamint incuviintata saleanulut de Regulamentu! Organic si dect consfinteste pentru tot deauna inguslarea vietet materiale a taranulut romin; il silesle sa urmeze may departe a se lepada de cultura vilelor si a se injuga tot imal mult ja munca preprielarulut, pentru pastrarea si a celor ce le avea. Ba prin inlaturarea indatorirei stapinulul de a incuviinta pamint insu- rateilor, se ingreuia inca starea taranulut. Dar nu se putea face allfelit, de indataé ce se admitea prin- cipiul pe care era inlemeiat intreaga legiaire: eli- berarea atit a muncel taranulul cit si proprietatea de reciprocele lor indatoriri. E adevarat ca se libe- 123 Alte preluri pentru mogiile de munte.466 ISTORIA ROMINILOR rase bratele taranulut; insa aceasta se facea pentru o suma& de o cam data destul de greti de raspuns: 1521 de ler 10 parale pentru fruntas si in pro- portie pentru ceilalti, pret care nu e vorba adese ori nu raspundea Ja adevarata valoare a pamintular, si nemultamia dect si pe. proprietarl.’”* Sa se adaoga pe linga aceste, ca de mulle orl se impartira tara- nilor paminturile cele mat rele si neproductive, si atunef se va putea apretui conditia reala creata ta- rapulut priv legea din 1864. Dar aceste urinary erat sa iasd la iveala numal cit mat tirzit. De o cam data satenit fura cuprins! de o mare bucurie la vestea ca li se daduse pamint, pe cind proprietarii se asteptad din protiva ca apli- carea lege! sa aduca asupra lor marf nenorociri. Inca din 1862, cind era sa se voteze prima lege rurala, Vasile Aiexandri, unul din prietenii cef mat devotati at domuitorulul, se jaluia in o scrisoare ca- ira dinsul, cd n’a gasit cumparator! pentru mosia sa Palrascanil si ca nu-l poate plati banit ce-1 da- toria: ,Nesiguranta, spune el, care domneste Ja not privitor Ja viitoarele reforme ale legei rurale, tine capilalurile in o teama tot atit de ridicula pe cit si de fatala peutru daraveri“.'?> In 1864 Alexandri re- vine asupra aceste! leg!, criticind de asta data a- plicarea ef, El spune,ca ,ar fi trebuit sa se dee un termin, fnainte de a se pane in lucrare; ca aren- dasif cel mal multt parasese mosiile sai cer redu- 124. Acestia bine in{iiles considevaii despaigubirea ca plata a pimintulut si nu a rascumpararer bratelor. Ca suma de platit era mare pentru taran,se vede div cuvintele Jul Vaseseu fa eousilivl ju- detan din Dorohoiti 29 Noemvrie 1864, (Mon. of..2 Septemvrie 1865): »Aviud in privire, ct afar de impozitele dire ra stat, multimea Joeuitorilor urmeaza si plateascd, in anul viitor, munate sume dupa noua lege rarala, pentru raéseumpirarea indatoririlor ce ati avut citre proprietari*. 125. Scrisoarea lui V, Alewandri ctitre domnitor, 20 Mat 1862 in Hirtiile Rossetti,ISTORICUL CHESTIEL RURALE 467 cerl; iar propriefarit aa pot lua caltura asupra lor, de oare ce nu aii bant; each pentru impramutart, se cer procente neauzit de mari, 24—36 %/o%,126 De si legea rurala trebuia sa se puna iu Jucrare de la 28 Apritie 1865, taranit cautaa sa se folo- siasca de libertatea lor inca din toamna in care le- gea fusese promulgata, si mult din ef refazad a mat lucra fa boieresc, ceea ce pricinui in multi o mare teama si ingrijire, amenintata find recolla anulut vie itor. Chiar seeretarul domnitoralat, Baligot de Beyne, serie stipinulut saa, ca ,de sinu vra sa mearga alit de departe ca oare care persoane care pre- zic mart desordine, ca urmare a foametet relative ce ameninta Romania, totust este sigur, ca daca a- ceste 15 ultime zile nu sunt intrebuintate la araturt si la samanatul porumbului, cu zecile de milioane va trebui socotita pierderea {arei, si aceasta intr’un an, in care iunecarile ad pricinuit pana acuma chiar alilea nenorocir! si unde budgetul deplorabil si mat deplorabila reorganizare financiara a d-lul Steege are sé aduea, cu tot finprumutul, un deficit uries*.*?7 Tot aga serie domnitorulut si colonelul Cantacuzino, ca ,numal prezenta Altetel voestre va indbusi, prio increderea ce insufla, rostirea nemultamirel! care cis- tiga din ce in ce mat multa intindere. In deobste lumea este foarte ingrijila asupra rezultatulul apli- carel leget rurale. Se teine de efectele indirecte ale acestel leg] asupra toemelelor de buna voe, si pre- tinde ca nu a fost cu putinta a se face ca faranul sa lucreze“.!°5 Ca aceasta teama s’a indeplinit pana la un punt, se vede din o brosnra mat noua care spune, ca ,in anul promulgarel legel rurale, (864, lucrarea cimpulul care trebuia sa se faced in accel 126. Alemandri citre Baligot 29 August 1864, Ibidem. 127. Baligot cityi domuitor, 12 Aprilie 1865. Ibidem. 128, Colonelul Cantacuzino catra domniter, 3) Martie 1865, Ibidem,468 ISTORIA ROMINILOR _ an in feliul clacei, fu: aproape pula, Taranul refu- zase a lucra, si guverpul nu-st daduse osteneala a explica reforma; apot anul mat fiind si ploios, re- ecolta fu lirzie si stricata“.1* Chiar expuverea siluatiel! Romaniel de Ja 2 Mai — 18 Decemvrie 1864, infatosala senatului si adundret in Tanuarie 1865, arata privitor la legea rurala, ca guvernul a fost si esle departe de a-si ascunde gra- vitalea perlurbatiel momentane, produsa in toata e- conomia pationala, prin schimbarea naturetfoastelor relatiuni dintre proprietart si sdtent, Aceasta este din nenorocire consecventa tuturor reforimelor min- tuitoare“,¥° Economistul Martian adaoge, ea ,ort ce sa zicé cineva, adevarat e cA proprielatile mart ait ex- portal mat mult si noua masura de o cam data, pe vre-o citl-va apt va impativa productia, O eriza tran- zitorie se va simli fara indoiala®.'? Rapertal comi- siunel mixte a senatulul si a adunaret dip 1865 sta- iuieste mult ,sa se aplice mat curind legea rurala, de oave-ce de altfelit’ eficacitatea acelel legit ar fi in- doielnica’2” In sfirsit’ circulara iministealut de ex- terne, Balaceanu, lamuritoare a turburarilor de Ja 3(15) August 1865 spune, ca din aceasta falga cre- dinta c4 reforma anuntata nu era sa fie numat decit aplicata, ati rezultat din nenorocire oare-care scade- re in venitul fonciar; pe de alta parte firanil, cn- prinsi de’ bucuria desrobiret lor, au raspuns prin o regretabila nelucrare la masurile luate in al Jor in- teres“. Despre sciderea venitulut fonciar vorbeste si raportul directorilor Bancet de Moldova (Banque de Moldavie) care deelara, ca este de nevoie a se sus- penda plata dividendei pe anil 1864— 1865, din cau- 129, La Question. @ Orient etla nation roumaine, Paris, 1867, p. 12. 130, Vasile Cogalniceanu, Acte, p. 86. 131, Analele economice 1864 in Mow. of. 1 Oct. 1865. 182, Mon. of., 13 Oct, 1865,ASTORICUL CHESTIEL RURALE 469 za, ca ,veniturile unora din mosiile ipotecate aa ca- aut asa de tare, ca nu tuatacopar anuitatea de pla- oe Criza agricola ar fi fost isa mat putin grava, daca, pe linga neajuosurile neapadrate ale unel peri- oade de tranzitie, nu s’ar fi aduos innecarile, sereta si epidemiile.“™* Bine intales ca protivuicit domuitorului nu lipsira de a exploata aceste incurcaturt, pentru a lovi in el, ceea ce se fiicea insa prin gazetcle straine, in tara nefiind cu putinta o agitatie prin presa. Se intalege de la sine ca ziarele austriace, precum La Corres- pondance générale si Le Mémorial diplonatique, nu mat putin si acele rasesti ca Le Nord ponegrian din rasputert opera fut Alexandru loan 1; dar si multe din ziarele franceze, precum le Zemps si mat ales Les Débats critica chiar cu tnversunare legea ru- rala si jaratat. pierzaloarele et efecte. Accstul din urma ziay insa if raspunde foarte bine Le Courier WVOrient din Constantivopole, observind, ca ,el se mira ca tocmal Les Débats sa cada asa de rail a- supra principelul Cuza, pentru improprietarirea sa- tenilor, cind nu avuse destule cuvinle de landa pen- tru fapta identica a imparatulur Alexandra al Ru- sier. 15 De notat este ca femeile fura acele ce se ple- cara mal intat de a aseulta de lege. Anume trei bo- jerese din judetul Ilfov, doamnele de Ruckman, La- hovari si Baleanu dadura de buna voie paminturi- Te cuvenite satenilor.®® Oy} cum ar fi fost rezolvita 7 diplomatique, 11 Tunie 1865. 17 Europe din Frankfurt, 29 Sept. 1863. punsul luk Le Courrier @ Orient 28 Sept. 186% ziarului Les Débats din 10 Sepl, 1862, Le Monde, Le Constifutionnel gi alte cite-va organe sunt favorabile lege rurale. 136 Devers Ini Cogdlniceann ¢. domnitor 19 Sept. 1864 (Hirtiile Rossetti), C. D. Avigeseu improprielarise pe sitenil de pe mosia lui, Budistenit. “jud. Bazeulut, ne 1 dindintea promulydrit Jegei rurale, anu- me in 10 Lunie 1862, Mou. of, 30 lunie L864,470 ISTORIA ROMINILOR chestia rurala; ea gasise o deslegare, si ar fi tre- buit en poporatia taraneasca sa fie desleptala asu- pra nouel cond.til tn care intra viata et economic; si sa se fi indrumat activitatea ei aga, ca sa se poata intoemi in sinul nouer start a lucrurilor.17 Ca Regulamentul Organic care el pusese temelia acestet houe Indrumarl economice in gospodaria sateanului, sa nu fi juat nicl o masura in aceasta privire, lu- crul se explica prin nepasarea acelet legiuirl fata cu nevoile taranulul. Ca pict domnia lui Voda Cuza nu confine mei o masura luata in privinta aralala s’ar explica din scurta ef durata dupa aplicarea leget ru- rale, chiar in cazul cind s’ar fi putut gindi la asa ceva. SFIRSITUL VOLUMULUI 1. 137, Ca lucrul nu s'a facut niet de atunei incoace timp de 49 de ani de o desvoltare constinta, s’ar pa al neexplicabil, daca in islorie ar fi ceva care s& nu-st aibé explicarea.