ROMANUL OBIECTIV, REALIST, TRADITIONAL © = Comentariul romanului. Ion Liviu Rebreanu 1. Definitie. Romanul este o specie proteicd ( care isi schimba fnfatisarea), extrem de complexd si de aceea a cunoscut de-a lungul timpului o mare diversitate tipologicd, este cea mai ampla opera epicd fn prozd cu un numar mare de personaje bine individualizate si angrenate in relatii conflictuale puternice, are o actiune organizata, de obicei pe mai multe planuri narrative, plasata intr-o durata mare de timp si spatii diverse. Romanul este o specie mereu deschisd spre nou gi de aceea clasificarea romanelor este extrem de bogatd: in functie de locul actiunii ( citadine, rurale sau exotice), dup& procedeul dominant de reflectare a vietii (psihologice, comportamentiste sau esistice) sau tn functie de tema (romantice, realiste, naturaliste). Romanul trebuie sa creeze iluzia vietii fara a fi o copie a acesteia. “Tntr-adevér, romanele mint - ele nu pot face altceva - dar acesta este doar un aspect al problemei. Celdlalt este cé&, minfind, ele transpun un adevar ciudat care poate fi exprimat doar disimulat si protejat.” (Mario Vargas Llosa). “Romanele nu se scriu pentru a povesti viata, ci pentru ao transforma, adéugandu-i ceva.” (Mario Vargas Llosa, Adevarul minciunilor). 2. Particularitétile romanului lui Rebreanu. in contextul literaturii interbelice, Rebreanu impune prin ,,Ion" sau Rascoala" formula romanului realist obiectiv, iar fn ,Padurea spanzuratilor", formula romanului psihologic obiectiv.Obiectivitatea romanului consta in absenta oricdrei atitudini sau opinii ale naratorului auctorial, care las& lumea tardneascd evocata sd se desfagoare fn modul ei firesc : ,,fard amestecul meu direct, opera va putea creste si trai mai independent". Naratiunea este la persoana a IIT-a, si se distinge focalizarea 0. Obiectivitatea este, fn opinia lui Eugen Lovinescu, cea mai importanta caracteristicé a romanului lui Rebreanu gi elementul care Ti confera in acel moment istoric modernitatea. Motivatia criticului este aceea c& Rebreanu depaseste granitele restranse ale atitudinii idilice semanatoriste. El nu mai idealizeazd taranul si imaginea satului, ci le prezinta veridic, respectand adevirul vietii. Din perspectiva curentului literar, Rebreanul se proclama un adept al realismului, pe care 1l defineste astfel : ,,viata eternizatd prin migcari sufletesti". Pentru Rebreanu, ca scriitor realist, arta inseamnd creatie de oameni si viata. Romanul trebuie sa sugereze senzatia veridicititii si iluzia vietii : ,,crednd oameni vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitaatii". Pentru scriitor, in orice roman este necesara pulsatia vietii. Crearea de tipuri literare, analiza relatiei individ- mediu, stilul sobru, impersonal sunt alte caracteristici ale romanului lui Rebreanu si ale romanului realist in general , don" gi ,,R&scoala" sunt romane traditionale in primul rand prin faptul c& evocd universul satului romanesc, cu traditiile si obiceiurile lui, cu specificul relatiilor interumane. Tot traditiile sunt prezenta persoanei a III- aa naratiunii, focalizarea 0 gi naratorul obiectiv, omniscient. Desi tn momentul aparitiei romanului ,,Ion" Lovinescu aprecia cd acesta este primul roman realist obiectiv modern, afirmatia criticului trebuie interpretata in contextul epocii. Datorita perspectivei contemporaneitatii, ,.Ion" nu poate fi considerat un roman modern. De exemplu, Nicolae Manolescu sustine ca ,,Ion" si ,Rascoala" apartin doricului, adicd primei varste a romanului romanesc. 3. Aplicatii Romanul , Ion" apare fn 1920, an care deschide calea dezvoltarii romanului realist, obiectiv. Tematica este complexd tntrucét materia epicd se subordoneazd pe de o parte temei sociale (sunt ilustrate problema casniciei taranesti, problema paméntului) si pe de o alta parte temei iubirii. Nevoia depdmant si patima dragostei sunt cele 2 ispite pe care le trdieste eroul si care organizeazd intregul text, care va avea 2 mari parti. Tematica este sugeratad prin cele 2 titluri ale romanului, ,,Glasul pamantului" si ,,Glasul iubirii". Geneza Tn orice roman realist, sursa de inspiratie este lumea contingentd pe care scriitorul 0 remodeleazd, o recreeazd artistic, respectand principiul verosimilitatii. Entr-un volum al sdu, ,,Mdrturisiri", Rebreanu precizeaza céteva scene, tipuri umane care au stat la baza romanului de mai tarziu. Scriitorul observa imaginea unui taran imbrdcat in haine de sarbatoare, sdrutdnd pamantul ,,ca pe o ibovnica”. O alt& intémplare auzita de Rebreanu a fost aceea cd un tdran vaduv gi-a batut fiica Rodovica, deoarece aceasta ramasese fnsdrcinata cu un flacdu lenes din sat. De asemenea, tn roman, satul natal al scriitorului, Prislop, devine satul Pripas. Autorul nu copiaza scene din viata, ci le prelucreaza in virtutea propriei sale viziuni asupra satului romanesc : ,,a crea oameni nu tnseamnd a copia dupa natura indivizi existenti. Creatia literara nu poate fi decét sinteza. Geneza romanului este destul de indelungata, de aproape un deceniu. Naratorul este auctorial, o proiectie a autorului, $i dupa cum afirma N. Manolescu, ,,0 voce supraindividuala” sau ,,un monarh invizibil al textului". El relateaza faptele la pers. a III-a, cu o perfectd obiectivitate. Naratorul este de asemenea omniscient si implicit omniprezent, iar de aceea cunoaste tot ce se intémpld in viata exterioara gi interioara a personajelor. Efectul este omniscienta cititorului care stie mai mult decat personajele si le poate judeca pe acestea in cunostinta de cauza. in virtutea omniscientei sia obiectivitatii sale, naratorul este creditabil. Construstructia subiectului Contextul spatio-temporal in carese desfasoara actiunea romanului este un sat din Ardeal de la tnceputul sec. al XX-lea. Modelul real al satului Pripas din roman este Prislopul, pe care autorul I-a cunoscut foarte bine ntrucGt a trait c&tiva ani acolo. in cadrul romanului, numele satului real este schimbat 7n Pripas, cuvant ce simbolizeaza ,,strain”, ,,al nimanui" si sugereaza ideea c& oamenii de aici trdiese sub semnul unui destin tragic. Prima imagine pe care o zdreste cel care realizeazd o intruziune fn lumea satului este 0 cruce straémbd, pe care e rastignit un Hristos cu fata spdlacita de ploi si cuocununita de flori vestejite agatata de picioare". Aceasta imagine este una emblematicd si detine o functie anticipatoare deoarece prevesteste procesul de degradare al umanitatii satului. Topografia satului este prezenta din nou tn maniera realista, prin arta detaliului semnificativ, iar aceste descrieri prezinta o functie simbolica : casa lui Herdelea cu ferestrele ,,dejenitoare", casa lui Glanetagu, al c&rei acoperis pare ,,un cap de balaur”, carciuma lui Avrum gi bisericuta ,,batrand, pleostita si dérapanata". Lumea este stratificata social in tarani si intelectuali, si economic fn bogati si sdiraci. Relatiile interumane sunt adesea conflictuale gi sunt relationate de pamant. Imaginea satului se defineste prin obiceiurile sale, pe care oamenii le pastreaza, desi unele dintre ele par a-gi fi pierdut tncdrcatura sacramentala (hora devine spatiul evolutiei unor numeroase conflicte dintre Ion, Vasile Baciu sau dintre George si Lon), ritualurile de trecere (botezul, nunta si Tnmormantarea). Nunta, care ar trebui si reprezinte pentru o femeie cea mai frumoasd zi a vietii devine pentru Ana momentul fn care ea are revelatia viitoarei sale nefericiri. Timpul narat nu este precizat, dar poate fi dedus cu ajutorul unor indici care sugereaza inceputul sec. al XX-lea. fn Ton” exist’ pe de o parte un timp individualizat, al fiecdrui om, dar exista gi un timp supraindividual, care ignora dorintele oamenilor, aspiratiile lor si care sterge toate urmele dramelor trecute : ,,peste zvarcolirile vietii, vremea vine nepasdtoare, gtergand toate urmele". Conflicte In cadrul romanului exist& numeroase conflicte puternice, care dezvaluie personalitatea bine conturaté a personajelor. Conflictele externe sunt pe de o parte cele sociale $i au'ca punct de pornire patima pamantului : se evidentiaza conflictul dintre Vasile Baciu si Ton, dintre Ion si Ana (Ion nu vede fn Ana o fiinta umand, ci un instrument de dobandire a p&émantului, de unde a rezultat moartea ei prin sinucidere, ce a reprezentat solutionarea conflictului), dintre Herdelea si Belciug, tntrucdt primul isi construise casa pe p&méantul bisericii. Toate conflictele se datoreazd faptului cd oamenii au firi patimase gi fiecare trdieste cu obsesia pamdntului. fn plan intern, se contureazi rivalitatea dintre Ion si George. De asemenea, este evidentiata si confruntarea celor 2 voci, a pamantului gi a iubirii, ceea ce demonstreaza conflictul interior al lui Ion.