dar nu cu zaciunii. Infre nadeide st Tugaciune e legatura organicay Speranta te duce la Tugaciune, rugaciunea iti_deschide campul nadejda si_reinnoirea —nadejdii. Rugacl < Gila credintei, ci si cea "nal tainica lucrare a nadejdi Dumnezeu intra in legatura cu omul, mm conlucrare cu el, il deschide energiilor sale divine, devenind El fnsugi om prin getiunea ce O-intreprinde si creator in corpul cosmic al Univérsului. Acolo u tino ras si cauzalitatii naturale lasf loc GauzMlitatii spirituale) a creatiei-libére apare si limea actelor morale, $i aici vorbimdespremMlejde cafe nu poate fi conceputY decat in cadrul colaborarii theandrice. Mantuitorul Insusi nu Suprim® cauzalitatea natural — aga cum un medic in organis u suprimf inlantuirea cauz%-efect, ci introduce © noua cauz¥ a ciful efect e schimbarea mersului boli. Grecii, care n-au conceput ——— un Dumnezeu creator au spus: Ex nihilo, nihilj! ~ | | ~ Dar orf pé vindecare naturald ori spirituala noi o privim ca pe o revarsare a energiilor divine “n@egiaieitebe creatie Care tine de 0 cauzalitate nou’, care re inldturd’ dep%este) cauzalit ncaa ce “Nadejdea ¢ agadar caniod revarsare @ energiilor divine ‘umang, familie. near, omenire: actiune intreprins® de per N&deftea este _vifiutea_nad rf ii in masura in cat@€a esté iradiatie creatoare de speranté’ a unei ——ae absolute, In momentul_in care socotése nadejdea cao proieclie wmea per eect poate fo lluzie, Nadejdea jgvorgste de acolo de unde ea | e mai mult decét dau eu, e o conlucrare cu o putere prezent’ in tesXtura existentei Actul moral_care se intemeiaza_pe_nadejde reclamé libertates’ S-a spus despre libertate ca 0 dobandim atunci cand actionam in cofformitate cu natura noastra, Dar exista si forma mai fnalta a libertatii ce sta in Tegatura directa cu izvorul energiilor divine necreate pe care ni le confera nadejdea. Aceasta libertate consta nu numai intr-o actionare in conformitate cu_natura, ci si actionare asupra naturii noastre pentru a o sehimba~araceasta in sfera si continutul vietil pe care create, nea daruit-o Hristos. P&mnezeu confera omblui ceva. Mai precis, Méntuitoral daruieste_vietii noastre i Dumnezeu. ET 6 inaugureaza ca. realitatéTmnijlocul_nos! 7-4l)_Na pare_astfel_ca un factor, wangcendent Aceasta pentru_ca Imparatia nu_e din lumea aceasta (In.18, 30). runtem obligati a distinetia inire doua ordinj de existenta: una umana,-alta divine; una imanenta, alta transcéndenta; una trecatoare, alta netrecatoare; una din Jumea intuitiilor yeligioase promavate de fire, cealalta din lumea certitudinilor ce ni le impartagegte _Dumnezeu Insugi, Nadejdea, find factor TheandMt—ertine de tensiunea cerfiivdinn pe care Dumnezeu Insugi ne-o darulesie, Cele doua ordini de sxistenta sunt unificate interior_ca printr-o linfe de forta prin tana si Virtutea hadgidii. Viata insasi a credinciosului strabatuta de lumina nadejdit devine o stare (tee “Jertfal Caci numnai aceasta stare insemneaza deschidere_a umanulul $1 Umplere --de puterile transformatoare ale divimului,.Capacitated dertfa insagi structurata pe [| nedejae este darul Sfintei Liturghii. fn Sfanta Litwghie frimim Tu numTatinbirea, ci si puterea ca nadejdea sa fie o nadejde de dincolo ~ insa primim aceasta doar im | masura in care, ,toatg viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa 0 dam” Sfintii peituanwaneer dete tient atlanta nies aed ar va Dumnezeu sf nu numai atat, ci si in necazuri, pentru ca necazul aduce rabdare, iar rabdarea aduce incercare, iur incercarea nadejde, iar nadejdea nu rusineaza pentru ca dragostea Ini Dumnezeu s-a revarsat in inimile noastre prin Sfantul Duh dat noua”. Jar Dumnezeul nadejdii sa va umple de toata bucuria si pacea tn credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Sfantului Duh”. (Rom. 15, 13) Nadejdea este puterea ce na face sa mon pentru mine pentru_a invia in Hristos. Nadejdea face unitate si ea care precede nadejdea dar si rezulta Tm ea. Prin insusirea unei puteri divine, credinciosul nu_mai e un simply veliatar (dopitor), Veltatar ¢ omul ce se teme $i ezita sa treaca la acthune. Credinciosul,prin nadejde trece tn actiune. lar actjunea patrunzand jn viata fi aduce 0 modificare. j Actiunea_in viata este necesara pentru ca nu ne putem rezuma la cuvinte care adeseori nu se inscriu in realitate, Actiunea este cea cafe intrupeaza spirityl in viata — iar intruparea spiritului in viata’e tot una cu _transfigurarea pe ai | viata lar iniruparea spit win viata u_trar fe presupune mirungerea-Nadejdea este astfel primul izvor de (forte dinartizatoste ) ale existentei(,,Omul de nadejde” este omul in stare sa Intreptinda ceva,sacdnca lucful-panaTa tapat: Cregtinul e ,, omul de nadejde” viata lui incepe si se insorie in adtiune cu ,Doamne ajutal” ~ expresia sitelizeaza sinergismul ortodox — caci \Jaee este expresia unifatii conlucratoare a vietii umane si vietii divine. Dae, Piecare gotiume a sresinluge rinciptul {canes inserie fntrun plan divin Jar 6lanul divin are in vederedmparatia lui Dumnezet.-Aceasta semunel Ppt Saaate vine-Serne-Cijeze “actlunes te-o. onfenteze).(S-0 orientezé Inspre * & deschiderea cetafii terestre_miracolulut prezentei_lui_ Dumnezeu in TStorie, ler aceasta prezenta a lui Dummezeu in istorie nu are drept scop creearea unui om fericit $iindestulat Taai@asitate aceasta lume, ci tn om prea fericil, maturat de AW | lumina Feriiilor evangheTEe = chiar Jaca aes acesta_ar fi marliizat in imediatul existent —Nadejdea_ca_virtute_teologica_subordoneagg_totul_Imparatiei_lui \J | Dumnezeu_si_nu subordonesza-omul unul-plan reste Nae Vorb mere tn transTer sa raurderowaaTd deo fuga de yealitatea (medialis pentru lumea_de dincolo ci o schimbare de obiectiv, de sens.O schimbare a valorilor terestre pentru cele ultime, schimBarea_opereaza nadejdea.Ea creaza gi constituie petsoana edilicand-o permanent pana la starea dé ,,barbat desavarsit.” jlmparatia lui Dumneget’ e in mijlocul vostru” zicea Mantuitorul. E prezenta. Cadrul ei este Bisética care se constituie prin a doua nastere, prin viata ce ne-o da Hristos. Cai moartea si invierea Lui a schimbat conditiile ontologice ale conditiei umane.@TH: zd > Singita a@tiune autentica pentru crestin mu poate veni decat de la gi la neta Evang care se cents pe omul celei de-a opta zi inaugurata de cizecime: Vorbign deci despre nadgide-ca virtute teologica, circumscriind-o in jurul imparatiei lui Dumnezen Nadejdea e temeluita pe Imparatia cerurilor, Ea are prin urmare un caracter eshatologic. Am putea astfel defini nadejdea: nadejdea e virtutea teologica prin care, pe baza Invierii Manton Teoma, PYECURT Gra dobandirii unor sensuri gi puteri de viata, avem increderea ca-vom ajuige Ta unires Cr Dummezen, la nemurirea si-Tericifea vegnica, care e totuna cu dobandirea imparatiei lui ———____ c i.4, 8/crestinul ¢ definit ca ,,cel ce iubeste aratarea Domnului” sau cel ceCfubeste parusil Decree Lesh = dar prin aceasta el nu se lasa cuprins de 6 asteptare pasiva cl se consacra unel pregatiri cat mai active si_dinamice in Vederea parisien, Cand STanulPavel zice:chpal aceslel lili seco afirma ca Tmparatia nu e un paradis la modul térestru actual. Distingem nadejdea_de_asteplare “Nadejqea_Imsagi_e actiune,_pregatire. Mal precis ea presupune Unibet Tepalige=Implinire’ Pregatirea face ca sa putem vorbi despre nadejde ca_o dimensiune a implicarii omului, a efortului lui. Daca am separa din nadejde aspectul implinirii ce tine mat mul de divin, nadejdea s-ar numi curaj. Pregatire resupune pasirea spre viitor_prin nadejde — presupune BE e_ pasusa_ spre Ie presupune stabilitate, adfncire contigyg in binele posedat pentru gl realiza MTun nivel si mai superior. Pregatirea mai inseamna tindere de noi insine, transformare a vietii noastre pe care_o referim intotdeauna la fmparatia lui Dumnezeu. Pregalirea insa nu poate fi rupta de implini - Formula lui Augustin, reluata de Pascal: nu mai cauta daca nu m-al fi gasit!” este cunoscuta. Evenimentele ce au dat noua nadejdea re constituie sursa ef au_avut Toc. Hristos a venit si in El omul_a fost indumneze -a pogorat si inaugurarea imparatigi lui Dumnezeu a ayut Toc. Biserica e cir adevarat cerul pe pamant in ca avem acces Ja masa lui Hristos si lmparata Sa. Noi‘am primit Duhul Sfint si lnanr parte aici la noua viata in comuniune cu Dumnezeu. : : , miciifelaiven 1" the Ace Noi nu ne-am fi pregatifpentru imparatia care va veni daca ea ii s- fi dat deja noua, Noi pani Ti putit face niciodata din sfarsit un ob" sperantei daca nt nidejdi-Sar"fi deScoperit noua ca un inceput, Nu ne-am fi putut ruga niciodata pentru imparatia ce va sa vina daca n-am avea simtirea acestei Imparatii deja comunicate, Daca nadejdea ca Virtute n-ar fi si o implinire viata noasira n-ar finiciodata o pregatire. Nadejdea e convingerea ca patimind cu Firistos, impreuna cu El ne vori $f mari (Rom§, 17; ] Tim.4, 10), respectiv ,cel ce rabda pana la sfarsit se va méntui”. Deci, in dublul ritm al pregatirii i al implinirii identifica doi poli} unul al apropierii de imparatie si alu! al departarii de Imparatie. Intre” pregatire si implinire se stabilegte un raport dialect -— cine nu experiaza nici o reer+e ae - implinire ignora_pregatirea, O implinire ¢ izvorul altei_pregatiri, Rezulta ritm Prin pregatire crestinul este om al istoriei, al prezentului, om implicat cu responsabilitate maxima in-lume. Desi nazuieste spre_viitor responsabilifatea pent prezent este maxima. Di nou_dot poli: unul_al realitatii_apropiate (prezentul), altul al distantei (viitorul). Intre ele aiastazar (Grigorie dé Nisa) | dinamie, continu. . Nadejdea stabileste Tegaturmintre ele (intre cele doua realitati) ~ e legatura dintre mire ies oe ene CAntarilor, adica un dialog, o cMutare continua spre \unite, Nadejde 1 face pe crestin, in conditiile de peregrin, ,jhgmo viator”, Idea aceasta e exprimata de Sféntul Pavel — Avraam a plecat fara sa sti unde va merge (si pleaca fara o intoarcere la punctul de plecare) ~ nu avea o tinta pe care s-o stabileasca el — pentru aceasta Avraam e modelul de nadejde, Mantuitorul spune: cel ce priveste inapoi nu-i vrednic de Imparatia lui Durmnezeu” (Mitul vegnicei reintoarceri e sfarémat). Sensul istoriei e coneretizat in nadejde. Unirea cu Dumnezeu e nazuinta acestei calatorii. Pentru aceasta nadejdea ca virtute teologica e intre credinta si fubire, Credinta e darul baptismal — creatia baptismala, nadejdea e calea, iubirea e unirea eshatologica, Cine are in vedere vegnicia, acela poate suporta usor toate trecerile timpului, toate peregtinarile din aceasta lume, cu toate conditionarile pe care le aduce conditia de homo viator. KukiPRObLEMA- feFER Chewseute ge eo Jectage a bob: La izvoarele bolii «Perfecfivnea» originari ‘Dumnezeu, desi este «Facdtorul tuturor cel al celor nevzuten, nu poate T-aonsiderat ca auto suferingei si al morfii. Sf. PArinfi afirma in unanit adevar. in omilia intitulat’ ” De Genesi ad litteram, ™ Contra pagdnilor, 2. » Despre intruparea Cuvéntulul, V, 1. 25, PL 34, 354. tica, I, 11 3130. SF. SF. GRIGORIE DE ry 27 pamdntului*®, Aceast condifie privea nu numai sufletul, ci gi trupul. Astfel, Sf. Maxim vorbeste de «deosebirea dintre ja trupului omenesc inainte de c&dere, la intele nostru Adam, si cea care ne stipineste natura sa era mai degrabé cea a trupului inviat pe cate 0 evocd Sf. Pavel in I Cor, 3 Sitrebuie sd notam in acest sens ca Sf. Pring’ vid Th starea care urmeaz4 Tavierto reintegrare tn rai’, “ Cf. SF TEOFIL AL ANTIOHIEI : «Dumnei de pe pméntul din care era ficut tn rain (Care Auto! ‘om tn afara © Cf. SF. IOAN HRISOSTOM, * SF. MAXIM, Ambigua, 45, ccézutt din starea ei originar, pe reapta| 1 incepand a se dezvolta dupa o noua ‘ne plizim de a confunda starea de copi atribuie lui Adam la crearea sa - cf. SF. IRINEU, Contra erezi2 TEOLUGIA BULIL Totusi, deoarece! omul a fost creat a sa ca el s& pistreze sau nu acest har si astfel s& rimAnd in aceastA nestricdciune si in aceast nemurire pe care harul i le conferea sau, dimpotriva, si le piarda, lepidandu-le™. i el_nu putea fi wuritor, ci c4, prin har si prin liber alegere, el a nu Tre stricdcios si muritor. Pentru ca fie apropriate definitiv, trebuia ca omul s& pastreze harul care-i fusese dat de Dumnezeu, s4 rména unit cu El, ajuténdu-se de ‘era chemati s& cunoasct o dezvoltare In durat, pe inaugurat-o), existenta lui Adam in starea sa primard .cum existenta umand de dupa Parusie va fi ‘om prefacerea euharistica a himiei, sau credinta i, avand ca obiect modalitai sau de a deve inja si cunoasterea spirituala coresp domeniu in care wlegile naturi sunt transcendaten, unui mod pri supranatural. "f. SF. ATANASIE AL ALEXANDRIEL, Despre intruparea | PG 90, |. SF. MAXIM, Raspunsuri catre Talasie, DAMASCHIN, Dogmar apazirea legilor ei este adev jaz in aceasta She: 2 g 5 omul nu era numai o creaturé a lui Dumnezeu, ci gi fiul Siu in Duhul : acest har i-a fost dat deodati cu sufletul, prin suflarea dititoare de viafi (cf. Fac 2, 7) ; i-a fost dat ca arvund : dac el ar fi jinut porunca, legindu-se de aceasta larvund, ar fi putut ajunge prin ea la o si mai destivaryit& unire cu Dumnezeu si ar fi putut deveni coetem cu Dumnezeu, ‘imbracat in nemurire™*.» aa Se injelege, deci, de ce Parinjii zic adesea ci gmul, de la inceput si pand'Ta picat, nu_era propriyzzis nici musitor, [ici aceasta n-o spunem ! Ni se va zice: El nu era, deci, nimic 2 Nursusfinem nici acest lucru. [ata : FE a prin Tre, omul nu era nici mutton niet nemuritor. Daca ar fi “dar fi fost~creat_de_la “inceput_nemiuritor, fi_fost_creat ‘dumnezeu, Pe de alt parte, dacXar i fost creat muritor, rte, dick Ff fost cr parut c& Dumnezeu este Pricinuitorul mortii sale. EI n-a fost creat nfg-mutor, nici nemuritor, ef eapabil_ de-amandoua. Dacialegea cale: iri, urmand porunca Jui Dumnezeu, trebuia “si primeasca_nemurirea ca risplati gi si se faci dumnézeu, Tar _daci_se_indrepta spre le juice Dumnezeu, devenca_el insusi prici mortii sale. Intr-adevar, Dumnezeu [a creat pe_om ber si ts ‘el insusi™». Fer. Augustin scrie : «Pand Ta pics *trupul omulut putea fi cal i si Tmuritor, deoarece putea s4 fatroun sens ca murit || moari ; nemuritor—tevarece putea sk nu moar’ ( Nepdcituind, el putea SemMMoare"y. lar Sf. Atanasie al ee Vvoluntar fay de Dumnezeu), cit si solicitudinea lui Dumnezeu, care smurirea sa. Vezi SF. ATANASIE, Despre la Facere, XVIl, 3. SF. GRI ‘cunostinfa’ naturald, despre cunoasterea Ini Dumnezeu, despre viata i despre fiptuire, 47 ; Omili, XXXI, PG 151, 388D. xd, Oikonomos, p. 213. CE SF. IOAN rd24 TEOLOGIA BOLII Alexandriei noteazA in acelagi sens : «Stiind & voinfa liberi a oamenilor putea si incline intr-o parte sau in alta, [Dumnezeu} a luat-o inainte si a intarit printr-o lege gi intr-un loc determinat harul pe care li-l d&duse [...]. In acest fel, dac& ci pizeau harul $i rimaneau in virtute, ar fi avut in rai o via(a ‘vor mai trai in rai, ci cA vor fi alungafi de acolo, spre a mur $i a rim4ne de atunci incolo in moarte gi striciciune™.» Sf. Grigorie Palama vede chiar in porunca dumnezeiascd un loc dat de Dumnezeu omului pentru a evita stricdciunea si moartea gi, in acelasi timp, pentru a-si pistra libertatea”, si Astfel deci, dup&_Sf_PSrinfi, numai in voinja personal a omul, in reaua folosire a Hiberului sau arbitra, tn it de el in rai trebuie cdutata sursa Bolilor, a Genesi ad literam, V1, 25, PL 34, 354. "Despre inriparea, Cavdnss, Wl, 4. Cf, SF. IOAN 7 V, 15,2. SE. GRIGORIE DE PG 46, 9A. SF. IOAN LA IZVOARELE BOLII 25 a tuturor relelor care afecteazA acum natura omeneasca, rea beret sale alegeri @ introdus in Adam pati ohici_noteazA : «Pentru prima creaturd, neascultarea a | Sdus Soaterea din rai; [..] din neascultarea sa, omul a scos osteneala, durerea, amardciunea "si, in. ‘sfargit, a_cazut Sy ain pricina plcatului neascultirii om», scrie ST Iineu"—La fel, Si “ CE SE. ATANASIE AL ALEXANDRIEL, Despre iniruparea CCurrdntului, U1, 4-5 ; TV, 4; V, 1-2. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre ‘crearea omului, XX, PG 44, 200C. SF. MAXIM MARTURISITORUL, 3 Raspunsuri edtre GRIGORIE PALAMA, Catre Xenia, PG 150, © CE Rom 5, 12. Epistola edtre Diognet Dialogul, 124. SF. IRINEU, Contra erezilor, 2. SF. TUSTIN, SF. ATANASIE De anima et la Facere, 633BC, 636B. SF. IOAN DAMASCHIN, GRIGORIE PALAMA, Caitre Xenie, Pt spre crearea omului, XX, PG 44, 201A ; Despre 3F, MAXIM MARTURISITORUL, Raspunsuri cdire 1G 90, 408BC 5 Sera, X, PG 91, 4498. SF. 1OAN é ¥TEOLOGIA BOLI porunca dumnezeiasca, din cilcarea legii pe care ne-a dat-o plicatul nostru originar fn raiul lui Dumnezeu. suferinfe, am trecut in aceasta lume trecitoare i pieritoare gi am fost osindifi sa ducem o viapircare este prada multor rele si nenozociri Hagia este decor op drum scurt gi greu in care ! Sprout care i] _capatul ‘acest in care esti luat ; cdci pimént esti si tn pmant te roarcey (Fae 3,19). Relele pe care le sufar Adam si Eva. a urmare a picatului se inscriu in logica privarii lor 1G 151, 388BC. Aceeasi invatsturd la : SF. * Omilii, XXXI, despre siatul, X1, 2 ; SF. TEOFIL AL 25. IOAN HRISOSTOM, V, 3, 15 SE. NOUL TEOLOG, Trarate morale, Xi ‘durmnezew, afirma tn mod unanim P&rinji rdsBriteni (vezi J. GROSS, La 1m du chrétien daprés les Pores grecs, Paris, 1938), dar in LA IZVOARELE BOLI 7 voluntare de comuniunea cu Dumnezeu care-i ficea partasi la fnsusirile Sale. Separindu-se de Bine, ei au deschis natura ‘omeneasca tuturor relelor™. Sf. Grigorie de Nyssa scrie : «Aceasta pirisire a binelui, odata sivargit, a avut ca urmare aparifia tuturor formelor de réu : parasirea cli vietii a provocat moartea ; lipsirea de lumina a adus intuneri lipsind virtutea, a aparut réul ; si astfel, toate formele bine! aceasta binefacere, in mod neces se opune moartea, puterii Aceste rele au afectat in pi - Apoi, moarte, spiritual si corporala®, Reamintim faptul ea, tn primul rind, dupa cei mai multi Pari ina personala a demonitor sa are esenta pozitiva, nefind dec bine. A se vedea, asupra acest subiect, mai a DIONISIE AREOPAGITUL, Numele divi , remarca Sf. lunga dezv 2, Vy 19-35, PG 3, CE SF. VASILE, Omilia : Dumnezeu Moartea este o urmare necesari a ‘mod inevitabil s-a Indepirtat schimb alta, care naste moartea, ” Cr. SF IOAN HRISOSTOM, GRIGORIE PALAMA, Catre Xenie, PG 150, de Dumnezeu, asa precum moartea fizicd e: este, subliniazA el, cea mai grava dintre cele ous, siea este propriu-zis moartea (Cire Xeni, loc. cit), ® Este evident c& Ia aceas iA moarte se referd Sf. Pavel atunci cand afirma, in Rom 5, 2, c8 eprintr-un om a intrat pacar fn lume si prin pacat moartea» gi, in 1 Cor 15, 21, cA eprin-un om a venit serr28 TEOLOGIA BOLII Atanasie, este aritat prin caracterul insistent al formule’ pe care cartea Facerii o atribuie lui Dumnezeu atunci cand fi avertizeazd pe Adam si pe Eva (Fac 2, 17) : «in ziua in care veti manca [din pomul cunostinfei binelui si rdului] cu moarte veti muri''», Sf. Grigorie Palama precizeaza, in acelasi sens : «Moartea survenita in suflet prin plat corupe nu numai sufletul [...} ci cuprinde si trupul, cu necazuri gi patimi, ill face stricdcios si, in sfarsit, 11 supune mort. Intr-adevar, dup moartea omului dinléuntru prin cilcarea poruncii, Adam cel piméntesc aude cuvintele: «Pamant esti $i in pamant te vei intoarce» (Fac 3,19)". incetind, prin greseala lui Adam, de a fi Dumnezeu, natura omeneasc’ intreagi «a excepfionala pe care o avea la inceput, prin faptul prezent ca a harului*, si a cazut intr-o «conditie inferioara*y. «Oamenii nu mai rman, de atunci incolo, cum incepuseri a oteazi Sf, Atanasie™. Dacd modul existenjei originare a sale il apropia pe om de condifia ingereasci, noua sa 1 apropie de animalitate”. Trupul siu dobandeste 0 ie", 0 grosime” si o opacitate™ pe care nu le “Despre thtruparea Ctevéntul, I, 8 ire Xenie, PG 150, 1048C. Cf. 150 Capete despre cunostinga natural’, despre cunoasterea lui Dumnezeu, despre viaja moraldé $i Romani, PG'74, 789B. Legitura dela cauzi Ia efeet afirmata de Trad thoartea fica, care este greu de infeles dacs cu referire numai la planul natural, devine clad p tmoartea spirtualt implied pierderea harului eare-i conferea 1348A. SF. GRIGORIE 1C. Asupra concepfei weet théologie mystique, Ok SE. MAXIM, mbigue, 42, | De anima et resurrectione, PG ‘urma, vezi J. DANIELOU, Plato F. MAXIM, Ambigua, 45, PG 91, 13538. we LA IZVOARELE BOLI 29 cunostea la inceput; el intr fn curentul viefii animale si care mai inainte el sepa prin har. Aceast4 noua conditie de existenff este semnificati in cartea Facerii prin ‘imbracamintea.de piele (Fac 3, 21)", care simbolizeaza deopotriva caracterill stu material, animal, moartea a carei purtitoare ea este si faptul ci ea este supraadiugatt la adevarata natura omului”, Comentind un text din Sf. Grigorie de Nazianz unde acesta evoca goliciunea originari a lui Adam, Sf. Maxim scrie : «Eu banuiesc c& cea ce vrea el SA arate zicdnd aceasta este deosebirea dintre constitujia trupului omenesc dinainte de cAdere, a parintelui nostra Adam, gi cea pe care o vedem acum {indndu-ne sub stipGnirea ei, Omul nu era atunci hi care se vatima unele pe altele in consti a netulburat, fri flux si reflux ; el era ia schimbare si de dominarea reciproc’ a acestor prin har, el nu inceta a avea parte de a acestor bolduti, ci, evidi sensul cf n-ar fi avut nici came, nici trup, ci ca unul care nu avea aceasta cOnstitutie mai ingrosatd, care face ca trupul sa fie muri «Boala foarte gravan care I-a afectat pe om a atins cosmosul tntreg™. Omul, explic’ Sf. Maxim, primind, prin Cf. SF. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, Ambigua, 45, PG 91, 13538. Cf. SF IOAN DAMASCHIN, Dogmat ®V. LOSSKY noteazi 1. SF, MAXIM, "exarchat du Patriarche russe en Europe occidentale, 1964, p. 231). Cf. SF. GRIGORIE DE NYSSA, De anima et resurrectione, PG 46, 148C-149A. Ambigua, 45, PG 91, 1353AB,30 TEOLOGIA BOLI harul lui Dumnezeu care La creat, de a dispune ca stipan de lumea intreaga, folosind rau aceast& stapédnire [ intors lucrarea impotriva naturii gi a introdus in ea, ca si in intregul © cosmos, alterarea actuala” Lumea a fost creat de Dumnezeu buna (Fac 1, 31), {insd depindea de om ca ea si raméni sau nu astfel. tt-adevar, Dumnezeu I-a ficut pe om ca un microcosmos in macrocosmos™, recapituland toate creaturile”. L-a instituit rege al creatiei (cf. Fac 1, 28-30), avénd putere asupra tuturor fipturilor pe care ea le cuprinde™. L-a pus mijlocitor intre El si creaturi”, dandu-i insircinarea de a le duce la perfectiune, unindu-le cu El, prin participarea la harul pe care el il primea de la Duhul i la nestricaciunea si nemurirea primite prin har'™. ‘tun natura inceteaz de a-i Cf SE. IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, II, 30. Vezi V. je mystique de 'Eglise d'Orient, Paris, 1944, p. PG 91, 4498. AN DAMASCHIN, Dogmatic Mistogogia, VIL °”'SF, GRIGORIE PALAMA, Omili, °" CE. SF. GRIGORIE DE NYSSA, Despre crearea om WS Omul avea ca misiune mai ales, dupa Sf. deci de a face propria sa naturd prin unirea cu Dumnezeu, dar jnsi cand Adam se indeparteaz de Dumnezeu, fi supusi. Ca urmare a pacatului tre fipturile creatiei ca si in in pricina ta '» (Fac 3,17), ia 1, 12. SF. MAXIM, cd LA IZVOARELE BOLIL 31 e a. ia pturilor devin de acum {inainte opozitie si diviziune. Omul, care a fost dezbricat de a sa (cf. Fac 3, 7)' si care gi-a pierdut puterea de a stipani natura, devine slab in faja ei si supus loviturilor ei. Raul se rispandeste cu atét mai repede si mai activ cu prinde putere Dumnezeu le ise stpan al celorlalte creaturi. in dominarea naturii, «stapanitorul atunci ele insele in om locul gol ‘® CE. SF. IOAN HRISOSTOM, 0: mai ales: Apoftegme, serie alfebeticd, Teodora 3 ; SF. GRIGORIE DE NYSSA (vet A. M. KEENAN, «St Gregory of Nyssa and the Medial i, cum vom vedea tn cap. ‘organic& sau functionals, cu pprimul caz, departe de a exclude 0 ca ‘ametafizic’ sau spirituals o include gi chiar 0 recunoajte ca necesar’ / propriei sale manifestiri,32 TEOLOGIA BOLIL Dumnezeu, Care urmareste méntuirea om ‘a intregului univers", nu ingduie totusi ca puterile riului scufunde si si distrugd creafia Sa. Omul si natura rman parjial protejate de Providenta Sa, care pune astfel uncle limite activitafii nimicitoare a diavolului si a demonilor"™, stabilizeazi cosmosul pe panta care-I conduce in te o oarecare ordine in sanul insusi al dezordinii””. care incepea a 0 au, chiar dacd acesta este voalat, intunecat si deformat, El nu este totusi wu totul de har $i ii rimdne, in slabiciunea sa, destula putere spiritual pentru a putea, dac& voieste, sB se intoarca Dumnezeu si s& se conformeze poruncilor pe care continua, de al le primi de la El (cf. Deut 30, 11-19), precum i pentra a pastra, dup yoia Iui Dumnezeu, o anumits stipanire asupra naturii (cf. Fac 9, 1-2). Totusi, acest now echilibru rmane fragil. Omul si natura au devenit cémpul de batilie unde rlul si binele, o lupti mi si suferinfele, si Sunt oamenii responsabili de b in ceea ce priveste relafia dintre boald si pacat si deci a responsabilitifii oamenilor in aparifia gi dezvoltarea bolilor care-i afecteazd, se vede ci aceasti relajie si aceastt te sunt imediate la origine, deoarece, aga cum am vizut, bo {n lucrarea demoniac& ce se manifest’ prin ea, este 0 consecing® direct& a picatului personal al lui aspunsuri cdtre Talasie, 60, PG 90, 621 AB. in prologul LA IZVOARELE BOLIE 33 Adam si al Evei, pe care, de altfel, Parinjii o prezinta adeseori, inpreund cu celelalte rele ce rezultd din acest pacat, ca peo pedeapsa. Totusi, termenul acesta din urma nu trebuie infeles fn sensul unei pedepse pe care un Dumnezeu rAzbunator si crud ar aplica-o omului. Ci omul insusi, prin greseala sa, di Jexandrinul™, adopténd aceasta frazi a citeazd imediat dupa ace: {Dumnezeu este responsal sens: «Tuturor celor ce s« despartirea pe caré ei Dumnezeu este moarte ; desparfirea de lumina este intuneric ; despirfirea de Dumnezeu inseamna ierderea tuturor bunurilor care vin de la El. Deci cei care, prin lepadare, le-au pierdut pe toate acestea, sunt cufundati in toate pedepsele, nu pentru ci Dumnezeu ia vine din tasusi faptul cA s-au fi | Asadar, cand Dumnezeu le anun{ protopai 4 ce vor rezulta din calcarea poruncii (Fac 3, * produce, ci nu face decat si le prezi i Deoarece Adam este NYSSA, Despre crearea omuli ;RIGORIE PALAMA, Onli, V, CE SF. MAXIM, Ambigua, 10, 1156D ; Raspunsuri edie Talasie, 61, PG 90, 628C, 632AB, 633BC, 636AB.a4 stricdciunea, boala, suferinja devin astfel intregului neam omenesc. ‘Aceasti transmitere _perpetudndu-se, pe cale biologics’, din generajie in generat i mostenese deci, mostenirea greseald, au primit pAcatul si au flcut si intre boala’”, ar fi fesut raul in substanja noastrd. Natura vrea ca fiecare specie moartea [...] $i peste cei ce nu picdtuiserd, dupa ea gre: Adam» (Rom 5, 14). Si dac& ice cl «prin neascultarea unui om s-au facut (Rom 5, 19), trebuie si infelegem prin 4 oamenii mostenese nu lui Adam, ci urmarile sale”. Sf. Ioan Hrisostom Cf. TEODORET DE CIR , Comen I24sa, SF. MAXIM, Raspunsuri cdtre Talast iu la Romani, PG 82, Termenul este luat la Feri ‘Am precizat 8 e vorba de «Parintiirisariteni» deoarece gandire apuseand, care-si are izvorul in teologia Fer. Augus ‘supra acestui punct, admitind caracterul ereditar al peatul ‘Adam sau cel pufin al vinei sale. Asupra acest 1, Meyendorff : «&;ph'o (Rom fudia Patristica, WV, 975, p. 192-198. Vezi de Eph'o en Rom V, 12 et Vexégése des Péres 955, p. 436-456 ; ee péché originel et lexéztse in Recherches de science religieuse, 44, 1956, p. ae aie | inseamné, deci, ai t: «Apostolul zice c& mulfi s-au ascultarea unuia singur. fn faptul c& un om a picatuit gi ca, devenind muritor, urmasii si sunt si ei muritori, nu € nimic neverosimi lar e logic ca cineva si devind pactitos prin neascultarea altuia ? Se pare c& nimeni nu poate fi pede vrea sa spun: Q a iL_al_Alexandriei scrie «Natura_s-a Tnavit de neascultarea unuia singur, adfea a lui Adam, ASfeiee mulfi au fost Cur p i pentru c& ar fi impartigit greyeaT@ TOV AWARE cdci ei nu existau ine ci pentru ca impartages¢ natura cizuiz-sub legea pacatul Aoi: coe intre boald“Sau infirmitatsa ‘unei persoane yr unu pacale pe care ex Sau asceridenjit Sk imeaiah Te-ar fn primal rind episodul coon aa Tajtere (In 9, 1.3) : la nT area ucenfeil «Scoald-te, ia-fi patul gi mergi la casa ta.» Daca infirmitatea sa trupeascd ar fi fost urmarea picatului stu, ar fi fost de Comentariu la Romani, PG 74, 789. O tBlcuire asemanatoare se afld la SF. TEOFILACT AL BULGARIEI, Comentariu la Romanl, PG 124, 404c.36 TEOLOGIA BOLI ajuns ca Hristos st-i fi iertat picatele pentru ca el sa se fi vindecat de boala sa trupeascd deodata cu cea sufleteasc’, ira sf fost necesari o a doua intervenfie. S& notm, in firgit, c& Sf. Iacov, atunci cdnd recomanda ¢a in caz de boala ‘si fie chemafi preofii Bisericii ca si se roage pentru cel untdelemn, precizeaza : «$i rugiciunea pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de i » (lac 5, 14-15). Prin ) el arata c& nu exist si pacatele pe care din el le-ar fi stvargit. S-ar putea Vechiul Testament unde apar oameni dre 4 suferinfe fizice, cazul cel mai frapant in aceasta privinga fi Faptul c& Adam este la origi nu inseamnd totusi c& el ar fi lui Adam i-au afectat pe urmasii tui Adam deoarece gi ei insisi au pacatuit. Aga fnvafi Sf Pavel : «printr-un om a intrat pacatul in lume gi prin pécat aga moartea a trecut la tofi camenii, pentru ¢: area de copil rat (of. SF. GRIGORIE PALAMA, LA IZVOARELE BOLI 7 Chiril al entatorul piicatului, repurtand, prin perversitatea sa, asupra lui Adam, a aflat intrare la cdci ,,tofi s-au }, 3; Rom 3, 12) in biruinfa sa, dupa cuvintele dul si-a marit de doud ori lacomia intr-adev: ci prin propriul sau pac ‘irda nega responsabilitatea prima a lui Adam si caracterul ereditar al firii c&zute', coresponsabilitatea oamenilor pacdtosi in aceasti ereditate Pacdtuind la randul lor, oamenii contribuie la perpetuarea ‘Adam si a urmitilor sale si chiar, adaugin jor personale la picatul lui Adam, dezvolta si ici urmatile acestuia. Astfel, fiecare om, desi nu 1¢ a priori responsabil de ® Divergenta semnalata mai inainte se datoreaz’ mai ales unei interpretiri diferite a acestui loc efo pantes “care inseamna wpentru c4 (sau au pacatuit), Prima interpretare, care este cea a stizi admist de cei mai multi specialist. Cf. J ‘Adam 0 ‘mai mutta fuse eu usurin|a38 Penis Wee ‘iu intre Adam si urmagii sai, oin, ca purtitor al naturii umane, devine in parte responsabil in care pacatuieste, de relele care i se intémplé nu i ora, fn acest sens poate fi injeleasd dar care poate totusi sé se aplice la aceasta, deoarece ea evocd existenfa unei responsabilititi colective in cazuri_ de nte care pot fi clasate, impreund tu boala rele ce vin ast Unora care-i dack mu po optsprezece ingi, peste care s-a surpat turnul in Siloam si cA ei au fost mai pacdtosi decdt veti pieri la fel» ameninfe pe acesti oameni fe de acest fel nu sunt legate nuitiai de pacatele tregi. El voieste induplecat de sfftutorul e2! ru, 2 eBfeat porunca dumnezsiasc8 si pr ‘nuit nous moartea, Dar nue tot una a vrea fant aducatoare de moarte $i in cereare ch e aducitoare ge moartea dupa cineva s& guste tn ‘dori s4 manance din ea dupa ce ‘de moarte. E mai de ocart acela care ia otrava astra din toate ul tuturor si se simt4 responsal ei dac& se perpetueaza pacatele cuturor. De aceea, El ii 0 eilalfi, de ceea ce sa Amplat si de orice ucru aseminitor ce s-ar putea intampla sheami ales cea monahala, a inclus in tradifia sa de rugdciune acest joveste |, una dintre formele acest Dostoievski a reamin’ jin cuvintele starefului Zosi » sentiment de responsabilitate colectiva faji de nenorociren. MeSumin ane Bualire JGnrtlor € oe! 4. pee ea. : ae 5 a fevecte nm gfrTouie Hed eat A reSucitare, Cae ae is TE ese RH WeSuwe. i tuucar rca 9 OTgdstle, 2Ahe. rusk Jetuave,+ a ff Verde he xavatek po a ps i g alipnel rained arch 06 cate taba wee ee i IE ad Pacuthadea And Le cumca slre? 7 yop Bir cinn een ane S Hosur , bus uate! Axe pee Guuant pie ae one bbs albernalis test vean he — tm, vu poovecat Le Drisctacti pug q fake fusritals , tecuatata Wel Uns cuit Se clea ARS cobalt c on: Ae u | Reve e Webawt Uva Bymese pe Acer 0cr'h Wakerse A eae ‘ 7 —— _ dotcabe ha eters se-u tore te toaly — ca Mean Seu acu ihey 2 Ee ee Len fea ea orfobn, pilose, neviope [Hirice, Marina, dark ctu uena (aXe Perpuud Meir Apron tia , aeteuie , drectie, Muplne Apuric, fos, » a MITE Bare le. Pou, BB hue Portoucobic 7 etre ens © © Wea te onbne tetra: Se ae 2 6k Mubbiniaks de peveza Leap — guclartut G 2 2 oe observe 22 A pre run eel BULd wig ‘ora hs ce 9 arth be omizhy’ 2 gud he hep Guorbad , Gente serwiive Wass in pe tral aisha! te inaiig ame Aba ruch” he aan Lawcdia) atk wena On Olle What hs Enema te Sak ng Wl ig pea Ft ac FO [ia Na ty et oe Sate TR yd nt hdl) st tf es ft (eG eka, Barba Pusindaht fa D) > aoe ee ee Ce é he Petta ree ReGen Mee, | ae Ga aor. Mechel cous os ictus feo SE eta Do ae Ie i NE tage ah tpl tae pee ea moe fel DhCome 98 oe = Me 2 Yan 0 ie vee ae: Bae Giadl 4 CRG poruis ulean ler Auiredian: or 32 Bedeepe oO haan, 4 ee ne Seiten ! aged 1 i peli Lge be-/ Ltalche se otadia MDW cee Bjad. 29 Bh then wa , ole Se pecepuas Onipna wiles ashe ott Otuae re aie 2 toate vorha he Cup tins Le cr tOsrnk fe exch , ne 3€ ee volut — of. rae aa e fA) Aah CHL Vote tual Ae ee a Ti aie get pot ao vite Pari Spat Watlies ete iuerern nat (nab) GG fe, Gob Meiiand