WiRTU FEA- as NIAIRUements DATORIILE FATA DE DUMREZTU latatt, ci Gesivitsire)reciproc’) Dacd iubirea e unitate, ea ¢ si duali- tate, Ea este unitate In dualffate, «care nici nu se dizolva de dualitate, nici nu se absoarbe in unifate» (S. Bulgakolf). Persoanele unite fn iu- xe si se desvirsesc reciproc. Deci iu- birea este unitate intre doud persoane, datorllé céfela acestea ajung la realizarea de sine, imbogajindu-se spiritual una pe alta, Ea are ca urmare 0 lizgire @ eului propriu, o descdtusare a tuturor forfelor bune din el si 0 imbogatire de sine prin celélalt. Cu cit te déruiesti mat mult, cu atll te imbogalesti mai mult, ae aa ei printr-o daruiterecipracé si imbogafire ‘reciproci. Ea e ui dualitate-sfdualitare- Th unitate, — st dus REA CA VIRTUTE TEOLOGICA despre iubire si in raportul dintre om si Dum- nozeu? Nu este cumva distanta dinire acesia si Dumnezeu aga de mare, incit ati acoperi aceasti pripastie si omul s4 ramiga in feta tui Dumnezeu mere fiinta care in constiinta dependentei ei absolute de El, se supune si se face ascultétor vointei divine? Dumnezeu e cel ce porunceste, omul cel ce asculté. Cu atit mai mult cind la distanta de creaturd se adauga prépastia moralé a Plcatuul, Cam ar putea cel plicktos a8 se aprople de Dumneden ex Si totusi, Intro Dumnezeu _si_om, exista_si ceva _comun, care face posibilé_apropierea de Dumnezeu. Omul este chip al Tut Dumne- 2eu, El-este reflex creat al Ziditorulul. Ca atare, el e o flinfé spiritual, 7a_nuinai_persoanele omenesti, cruttima ei i_abso- vede din_fapfal_e& iubirea vvesnica. cu Absolutul si vegnicia. Or, decit in Dumnezeu, in cguunt merem Jui Dumnezeu la om in jubire si de indijare a acestula la Dumnezeu in iubire. De aceea a venit Fiul lui Dumnezeu in chip de om, ca sa restabileascd relatia de iubire dintré_om si Dumnezeu, tu puretd de picat. Astfel inbirea Iu Dimnezeu 5-a aratat in chfp con- ret, ne-e intimpinat sub forma unui“om. $Lea S-a dezvaluit in toaté miaretia el inegalabil nu numat prin acceptsrea intruparii, cl mai ales prin acceptarea jertfoi supreme pentru mintuirea lumii, Dumnezeu sl-a brétat {ubirea Sa spre noi, pentru c& pe singurul Stu Flu L-a dat pen- tru viela lumii, Hristes gi-a ardtat iubirea penirt: c& S-a jertfit pen- tru noi, in vreme ce nol eram in vrdjmésie cu Dumnezeu si crucea Lui a devenit puntea iubirii caro leaga cerul cu pamintul, care paseste peste prdpastia Ivita intre om si Dumnezeu. Dumnezeu S-a revelat tu- furor veacurilor ca iubire: iubire ca Tatil, iubire ca Fiul, iubire ca Du- hol Stint, Acesta este adevérul central al crestinismului: Dumnezett este iubive (1 foan LV, 8). Si aici trebuie sit precizim cé Dumnezeu este C ti, fubirea noastra catre EI este tubire tuman la iubirea co ne-a aratat-o si ne-o ara din vesnicie. El ne-a creat din jubire, ca si part Lui, Ela voit sé ni se comunice noua, Si dupa iubirea Lui cu iubire, n-a incetat s& ne iubeasca, pentru c& la pI vremii lubirea Lui se descopera in chip desavirsit in Tisus Hristos. alunci iubirea se ravars8 mereu ia tase din Tatal prin Flul gi In Du hhul Stint, Tubivea aceasta este energla diving, izvorit® din fi Dumnezeu. De aceea ea ne creearé din nou. mul tn care s-a sélés- luit haral divin sau iubirea divina devine creaturé noua; el este fiu upd har, precum Tisus Hristos este fiu dupa fling. El este frete dupa har cu lisus Hiristos. Astiel se stabileste ceva comun fntre credincios in onergiile divine ale iubirit ubira, la iubirea Te- Impletire de iubire gi Dumnezeu; acesta este indumnezeit pr i capabil s4 raspunda la lubirea lui Dumnezeu cu it talui cu iubire de fiu. Iubirea este deci teandricé, divina si tubire umand, ‘Asa se implineste cuvintul Sftntului Apostol Toan, cd «noi lubim pe Dumnezeu, fiindc& El ne-a iubit Inti» (Ioan IV, 19). $i iubirea Lui desteapta raspunsul iubirli noastre sine creeaz& din nou ca acest ras- puns si Insemne cu adevarat plenitudine, Deci realizarea Iu este posibild decit in Tisus Hristos, in care ni s-a revelat si ni se da mereu iubirea divind creatoare. Ea se daruieste de obicei in Sfint Taine, incepind cu Sfintul Botez, culminind cu Sfinta Euhatis ina inhirii prin excelent’. Dac& Ta Tubirea Tui Dumn“ DATORILE FATA DE DUMNEZEU lem cu iubire, Intre noi $i Dumnezeu se reatizeazé o asa unitate inclt intem «un duh» cu Tisus Hristos, aga cd raminem in El si El in noi, ‘em in El si El in noi, devenind salas al Sfintei Treimi si participind a viafa ei prin har. «lata, stau la usa si bat — zice Mintuitorul. De va uzi ‘cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina wel si el cu Mine» (Apoc. III, 20). tar ecina aceasta Inseamna unire: Petrece tntru Mine si Eu in elv (Ioan VI, 56) — zice Mintuitorul. Caci Dumnezeu este iubire si cel ce rAmine in [ubire rimine in Dumnezeu i Dumnezeu rmine in el» (1 foan IV, 16). Dar unirea ¢e se realizeaz intre om si Dumnezeu nu este identifi- are panteisti, dizolvare a omului in Dumnezeu, Dualitatea se mon- ne, Desigur, Dumnezeu nu se imbogateste, nici nu se desavirseste rin iubirea noastré; El e plenitudinea desévirsirii, creia nu-i putem aauga nimic si care se revarsé, comunicindu-ni-se, in mod liber, tu- wor. Omul. prin intrarea in comuniune cu Dumnezeu, prin &ruirea Tniregii sale fiinte Iui Dumnezeu, prin unir2a sa cu Dum- wniceste, se desavirgeste, devine un Asa cum eristalul pur, Dffm rasfringerea Taminii solare nou soare, tot asa si omul, prin résiringerea luminii di- devine un dumnezeu dupa har. $i marturiseste fericit c& sint i dumnezeu prin har. Deci, si aici iubirea este unitate in dualitate : ea nu este dizolvata ) dualitate si nu oste absorbita de unitate Dar in Dumnezen omul nu iubeste numai pe Dumnezeu, ci in- eaga creatura (pe sine, pe aproapele si intreg cosmosul), Daca Dum- sce iubeste toaté creatura si, deci, dact iubesti pe Dumnezeu, iu sti si ceea ce iubeste Dumnezeu, tubesti si facerea miinilor Lul, care te chemata impreund cu tine la mintuire, la trensfigurare, $i 0 iu- sti pentru Dumnezou, Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu poate sé nu beascd si creatura, De aceea, cel ce tice ci pe Dumnezeu iubeste sd pe aproapele séu urdisie, emincinos este: 1e iubeste pe Dum- beste si pe fratele sau» (1 Loan IV, 20, 21). ogiteste, creste dul eu insusi ca pleni- interes |, Frumu- re. Dum- iubirea noas- }) este chemarea tubirii Dom e Fl ‘CULT INTERN {insusi, iubirea Lui. A-L avea pe El, a ramine in El sf El in mine — acea ta este marea dorinjé si marea bucurie a iubirii. Tubirea tsi g&ses| odihna in comuniunea insési, fara s& mal cearé nimic. A iubi pe Duy nezeu pentru Dumnezeu, a-L iubi pentru cA e desavirsirea Insasi, aCeq ta este iubirea desévirsita. A iubi pe Dumnezeu pentru binefacer; | Lui, pentru cd El este fericirea noastra, este o lubire nedesdvirsité, be, tru c& izvordste din motivul iubirii de sine. Iubirea este forja spirituala prin care credinciosul se Dumnezwu si in Dumnezeu cu toatd creatura, Ea este o virtue, Inttyi a réspunde iubirii lui Dumnezeu cu iubire atirn& de libera decizie vointet $i iubirea ati de asemenea de vointd. Rezumind consideraiile precedente intr-o definitie, vom Pte spune (fara a pretinde cé dim o cefinijie complet) c& «iubirea esy virtutea teologicd prin care se realizeazd cea mai deplind unite o| Dumnezeu $i prin Dumnezeu cu Intreaga creaturd» Prin ea crestinul petrece in Dumnezeu 5i Dumnezeu In el si simte infratit cu cosmosul intreg, Obiectul p: crentine s4 Dumnezeu ; obiectul secundar este creatura, Motivul iubirif este esa) Virgirea divind. Tinta ei este unirea cit mai desdvirsita cu Dumnezey ,| in Dumnezeu cu creature transfigurata. Ea este cerul pe pamin coboard pe Dumnezeu in inima omului si urcé pe om la cer. LAP: EXdPR ETE ~ URE nesteL02 qvU_ _, REPOR TUL. - I BRE cay ae gLocic Virtutea credintei am analizat-o in functie de Sfinta Taina a Botezului, iar nadejdea legata de Taina Mirungerii Virtutea iubirii o vom pune in legatura cu Sfanta Taina a Buhaistie Subliniem latura sacramentala caci ea confera rodul binecuvantat pe care-| namim iubire. Euharistia e darul iubirii, e taina iubirii Veacul apostolic si traditia patristica au inteles Euharistia ca Taina adevaratei si Concretei impartasiri cu Hristos. A te impartasi cu Trupul gi Séngele Ini Hristes inseamna a participa la substanta vietii divino-umane a Domnului. E modul tainie Suprem prin care Dumnezeu-Omul Hristos intra in comuniune intima ou noi, in unire, devenind principiul cel mai profind a vietii noastre. Logosul divin ramane absolut transcendent dar in Euharistie El devine in acelasi timp si imanent creatiet Sale, Dumnezeu cu care ne impartasim (ne unim) devine absolut imanent fapturii umane. Vorbim asifel de 0 corporalitate comune a lui Hristos cu credinciosul in cadrul Euharistiei. Sfantul Grigorie de Nissa ~ Euharistia: ~ taina realei impartasiri din Trupul marit al lui Hristos, saménta nemuririi - izvorul unei noi vieti. ,, Prin trimiterca harului Sau, El insusi se raspandeste in fiecare credincios prin acel Trup a carui existenta vine din Paine si din Vin, unindu-se pe Sine cu trupurile credinciosilor, ca sa ne asigure ci prin aceasta unire cu Cel Nemuritor, $i omul poate fi partag Ia nestricaciune. El ne da aceste daruri in virtutea binecuviintarij prin care El preface insusirea nuturala a acestor semne vizibile, in acel lucru nemuritor.” (Catechetical oration, 37) Sfintul Chiril al Alexandriei: ,,dcest Trup Sfant, acest Trup care parrunzind in noi ne schimba dupa Trupul tui Hristos, se aseamana eu focul ce mistuieste materia reee fagdnd-o sa aria, ca scanteia pe care o pui tn paie si care misaie ott”. "GEM ed pe ek ca ee SIN BOT igs Sfantul are de Pictaviu'— in Euharistie omul credincios mananca pe Hristos-Dumnezeu. ,Prin nasterea Sa noi suntem in El, iar prin Euharistie £) este in noi”. Sfantul Vasile cel Mare: ,Esfe bine si folositor sa ne tmpartasim tilnic si Sa gustam din Sfantul Trup si Sange al lui Hristos, Caci El spune clar: weel ce mandnca trupul meu si bea Sangele meu are viata vesnica.” (In 6,55). Sicine se \ indoieste ca tmpartasindu-se des din viata este totuna cu a avea viata din belsug? Eu ma impartasesc, intr-adevar, de patru ori pe saptamina: Duminica, Miercurea, Vinerea si Simbata, iar in celelalte zile, daca este 0 pomenire 4 vreunui Sfant” (Epistola 93). In Euharistie omul participa la omenitatea slavita a lui Hristos, omenitatesr Gare hu este .flinta lui Dumnezeu”, dar este o omenitate inca deofiinta cu omul si disponibila pentru el ca mancare si bautura. Buharistia, spun Parinti Rasaritului, inseamna trupul lui Hristos, transfigurat, datator de viata, dar inca omenese, enipostaziat in Logos si patruns de energiile dumnezeiesti. Euharistia este _trupulqua Oe (carnea) lui Dumnezeu”, ,unul si acelasi” cu Trupul si Sangele lui Hristos, Cel venit sa mAntuiasca insasi realitatea trupului omenese, facdndu-Se si ad ,,trup” chiar dupa slavirea Sa. (Nichifor al Constantinopolului). Euharistia nu este simbol menit contemplarii din exterior, nu e nici o ,,fiinta” ) deosebita de omenitate, ci este isus Insusi, Domnul inviat ,,facut cunoscut (la) frangerea pAinii” (Le 24, 35), Ea e taina ce scapa ,,contemplatiei” caci nu magine” (icoana) nici ,simbol”. La Euharistie accesul e deschis doar celor ce © unese cu ,,omenitatea slavita a lui Hristos”. E taina care, in mod fundamental, uie primita ca hrana gi bautura; spre ea nu te poti indrepta pentru a o scruta, pentru ao ,,vedea”, ci pentru a o asimila — si mancAnd painea din cer esti ridicat in | vietii divine. ,Hristos nu este aratat in Sfintele Daruri. El este dat.” enski). in vreme ce icoana e imbiata ,,vederii”, contemplarii, ,,partea bila a realitatii Euharistiei este un chip ce nu poate fi inlocuit nici de natie, nici de privirea la Sfintele Daruri”, Eubaristia este in esenta masa la care se ia parte numai prin a manca gi a bea, deoarece Dumnezeu a luat asupra-$i plinatatea omenitatii noastre, cu toate functiunile ei psihice si fizice pe care le-a dus la inviere si pe care le pune in Liturghie pe masa. Euharistia este astfel Taina care nu doar reactualizeaza viata lui Hristos si ne-o da noua spre ,,contemplare”, ci este momentul gi locul in care omenitatea indumnezeita a lui Hristos devine omenitatea noastra. El nu doar S-a imbracat intr-un trup. El a luat si suflet i minte si vointa, si tot ce este omenesc, astfel incdt sa poata fi in stare sa se uneasca cu tot ce suntem, sa patrunda prin toatalitatea noastra si sa ne asimileze intru Sine, unindu-si sub toate aspectele cele ale Sale cu ceea ce este al nostru... $i intru cat n-a fost posibil ca noi sa urcam si sa fim partasi la ceea ce este El, coboara El la noi si participa la cea ce este al nostru. $i atét de minutios Se conforma El cu ceea ce $i-a asumat, incat, dandu-ne noua cele ce a primit de la noi, El se da pe Sine noua, Impartasindu-ne din Trupul si Sangele omenitatii Sale, noi il primim pe Dumnezeu fnsugi in sufletele noastre ~ Trupul si Sangele lui Dumnezeu, si sufletul, mintea si voia lui Dumnezeu — nu mai putin decdt omenitatea Sa”. (Cabasila, Despre viata in Hristos, IV). Euharistia este singura dintre Taine care desavargeste celelalta Taine deoarece ,,acelea nu pot sa deplineasca initierea fara ea” (Cabasila). Crestinii se impartasesc din ea ,neincetat", deoarece ,ea este taina desavarsita pentru toate scopurile si nu este nimic din cele care, cine se impartageste din e&, Sa aiba trebuinta gi sa nu i se dea in chip exceptional.” (Cabasila). Euharistia mal este si mult laudata nunta potrivit careid” Mirele pFeasfant Mireasa Biserica” — Euharistia e unite, e lumina, e foc, ¢ jubire. Jubirea e unire, e lumina, e foc, e Ettharistia. Euharistia este iubirea It Dumnezeu, e flacara dragostei diulae"? {| (Cabasila) coborata in om pe care-I provo i, precum oceanul de parfum | patrunde inmiresmat in toata struc a ce-o primeste intru Sine. ubi ura de(Ud... L0G Accesul la Luharistia e accesul la iubire. Euharistia e Taina pascala ~ caci intru Ea omenitatea cazuta se transforma, e trecuta in omenitatea slavita a lui Hristos. Iubirea e taina pascala ce trece omenitatea unui ipostas intru comuniune, tay form. Tntrarea la masa euharistica (jubire) presupune ,haina de nunta”. ASa cum@ Mega nu poti gusta din euharistie fara ,haina de nunta” tot astfel masa inbirii privilegiul celor ce se curatese pentru ea. La virtutea dragostei se ajunge prin efortul despatimirii. De aceea vom aborda un now titly — Dragostea si nepatimirea”. eptele iubinii Unirea cu Dumnezeu, care insemneaza dragoste desavarsiti nu se face dintr-o dati. La ea se ajunge prin efort ascetic. Pe de o parte darul dragostei (unirii) nif s-a dat — in mod sacramental prin taineie de initiere — gi pe de alt& parte suntem chemati s@ dobandim virtutea iubirii (unirea). Drumul acesta necesiti curatirea de patimi care e totuna cu cresterea dragostei de Dumnezeu. Dragostea de Dumnezgu, ca dar euharistic in tainele de initiere, picurd cu anticipatie in suflet setea Pinion nepatimirii si a rugdciunii curate. Crescute apoi in lupta impotriva patimilor,darurile sacramentale aduc in noi mai multi dragoste. ,Precum se linisteste marea tulburati cAnd se vars untdelemn in ea, furtuna ei fiind biruit de calitatea aceluia, aga si sufletul nostru se umple de o liniste fericjta, cand se toarnd in el du) oi Siam (Diadoh). E o srfns& legatura intre i nepatimirengi o intareste Jaraadil ef 4 e opusul patimilor. Unde sunt( patiini, nu poate fi dragostea. De aceea jubirea vine in suflet in toa amploarea ei dup2 ce am ajunis la tiepatimire, dup’ ce ne-am eliberat de patimi. Starea de nepatimire insa, nu poate fi dobandita fark har. Este motivul pentru care vorbim despre trepte ale iubirii. } 1. Tendinte de sim-patie naturala din starea naturii cXzute din har Chip al ut Dumnezeu, omul este structural individualitate (unicitate) $i comuniune in acelasi timp. Deschiderea spre relatie, comuniune, este un dat ontologic al naturi! umane, Dar natura umani in stare pur nu o gisim — ci, sau in stare de sub-natura, sau fn stare de naturd penetrata de har. C3derea inseamni, cobordrea omului in sub-natur’, Dragostea pe care o vedem la om inafara legaturii cu Dumnezeu nu e nici mactr dragoste naturala, Sunt tendinte de simpatie in care iubirea apare drept cultra ce motiveazd, justified si imbrack intr-o” aparentl & decent& senzualgéCaderea aduce cu sine tniunecarea | si pervertirea capacitatii structurale de jubire: Dintr-un elan_spiritual_vital, care-1 tensiona spre Fiinta supremé, spre Absolutul personal, spre Frumusetea si Vesnicia treimica, iubirea, in ordinea caderii, cunoaste un alt mod ~ cel cosmic - instinctual”. Elinii au numit-o cu termenul de eros”, far latini au zis amor” aelubirea isi pierde caracterul implinirii, iar regasirea s-a preschimbat intr-o cautare egoista de sine in 1 fata senzoriala a cosmosului si-n migcarile simturilor. Omul si-a pus, si-a orientat cautarea in Valorile lumii materialé gi-n tot ceea ce-i putea spor placerea (notiune ce va acoperi o buna parte a sferei jubirii). Erosul apare astfel ca un parazit pe seama chipului Jui Dumnezeu. Pe tendintele fundamentale ale firii ca tensiuni spre Creator si prin El spre lume si om, se grefeaza_instinctualitatea definita de Scriptura prin ,,haine de piele”, Spiritul va vedea realitatile iubirii prin fereastra ,hainelor de piele” astfel incat dragostea va fi tot mai (YM o culturd a instinctelor. Tubirea ca eros devine astfel o realitate contrara_primei_naturi in care au ca creati. Numai ca, intrucat_chipul lui | -nici-tubirea ca replitate originara nu s-a pierdut deplin, Putem-v > despre dualitate, despre doi poli prezenti in ont: iubirea $1 erosulS Cestei i dualitatprimata profund in natura omenéascaéste“evidenfiata de impreuna prezenté a ,graului” si »neghine(” tn lanurile fubirii umane, Deodat4,in emotiile si sentimentele umane,se int4lnese intr-o apropiere misterioasa miseSrit creatoare, dar si distructive, trairi luminoase dar gi intunecate, bucurii curate dar gi ura neimpacata. »Un sime” specific al iubirii, in ordinea caderi, ca valoare morala, intélnim pudoarea” sau ,,rusinea”. Vladimir Soloviev: un om oricat de salbatic si neevoluat ar fi, se rusineaza,... isi ascune goliciunea, fapt ce a stimulat inventia vegméntului chiar si la cei salbatici care, daca e sa judecam dupa clima si simplitatea modului de a trai, nici au nevoie de el.” Pudoarea, ca simt al iubirii, deosebeste categoric pe om de animale, din existenta carora lipseste desavarsit Continutul moral al pudorii numita in limbajul popular romén ,,rugine” descopera lucruri profunde. Rugine deriva etimologic de la ,,rosa” (trandafir) gi e legat de roseata ce apare pe obrazul fetei-fecioare atunci cand in mintea sau auzul ei apare un anumit génd. E dovada unei tulburari din pricina unei stati launtrice. Rusinandui-se de pomirile naturii proprii se descopera pe sine nu numai o flinta naturala, materiala, ci si altceva. E inzestrata cu chipul lui Dumnezeu, Prin simtul ruginii doi poli, doua realitati adunate in aceeasi unica constiinta se descopera: prin una isi_vede ,,viata materiala” (contranatura) si prin alta isi regaseste specificul uman superior. in actul pudorii persoana umana descopera o autonomie interioara, 0 distinctie a sinelui sau adanc care este dependent de ordinea divina, fata de polul erosului ce-I tensioneaza catre materialitatea lumii. fn raspunsul lui Adam catre Dumnezeu ,,Unde esti Adame?” — sub impulsul pudorii raspunde: sunt gol” ~ adica ,, imi este rusine” Gasim doua lueruri deodata — pe de o parte: ,ama rusinez de propria mea animalitate (instinctualjtate) in care — si, pe de alta parte, ,jata exist, dar nu numai fizic, ci gi moral”. Situatia aceasta a omului cazut cardcterizeaza iubirea in starea adamica. Astfel, iubirea, care in ordinea divina urmareste intotdeauna realizarea unei comuniuni inte suflete sic eaza spiritual si universul )zetie ed De rushuulent. ale. palate, w prlpeh vata aftltntac, care rufer’ acta ri tras sponaltt Td upuuba re akegiud oe Ge de. sufletul face sa apara att patimile sufletesti, cat gi cele trupesti, Fafultatile originare ale sufletului, ratiune, vointa si simtire, care reprezinta de 14 creatie deschiderea acestuia spre Dumnezeu receptacole in care se primesc fnergiile necreate dumnezeiesti, ce hranesc i fac vie faptura umana in intregim: de placere. Atunci cand ea se indreapta spre o persoana de sex contrat, altceva decat iubire-voluptate. Aptitudinile sufletesti, lipsite de harul divin gi hranite de aceasta pseudo-iubire, se sclerozeaza si se deformeaza. Pe om il paraseste pudoarea, iar in sufletul lui patrunde nerusinarea. Trupul, la réndul sau, negasind viata in suflet, se intoarce spre cele dinafara, se preda materiei i se face usa de intrare pentru intreaga stricaciune a lumii. Notiunea de iubire are drept continut al ei placerea care este ,.un mod al lucrarii simturilor construit dupa o pofiSfrationald.” (%.2&e Wolkevaun, 7 , toy - -10r) 2. Dragostea crestina sau iubirea ca_virtute teologica - izvorul Euharistia — noi primim imediat dupa Taina Botezului i Euharistia sau unirea cu natura umana restaurata in Hristos. Rodul acestei uniri este darul jubirii, Fata de tendintele nestatornice ale simpatiei din sfera iubirii naturale, dragostea, ca dar al Euharistiei, este ferma; ea duce natura umana pana la implinirea ei. ,,Alta este dragostea naturala a sufletului si alta, cea care vine in el de la Duhul Sfant. Cea dintéi e moderata sie pusa in miseare si de vointa noastra atunci cand vrem. De aceea e $i rapita cu usurinta de duhurile rele, cénd nu tinem cu tarie Ja hotararea noastra, Cealalta, asa de mult aprinde sufletul de dragostea catre Dumnezeu, incat toate partile lui se lipesc de dulceata negraita a acestei inbiri, printr-o afectiune negraita si infinita.” (Diadoh al Foticeii, Filocalia I, . 34, p 352-353.) Ca toate derurile sacramentale (ale Botezului si Mirungerii) si iubirea solicita eforturile persoanei in ,rugaciunea curata”, ,,Virtutea rugaciunii efectueaza, mentine taina unirii noastre cu Dumnezeu” zice Sfantul Grigorie Palama. Caderea omului in greseli si patimi e totuna cu micsorarea comuniunii, a iubirii. Unirea (nunta) euharistica ¢ ranita, dragostea scade. Rugaciunea curala e cu neputinta. Omul e prins in cercul vicios al caderii faasi din ordinea crestina. Darurile sacramentale ce-au imbracat launtric firea insa nu se pierd. Hristos raméne in inchisoarea inimii noastre gi bate pentru a-L slobozi sa transforme dinamismul faptelor noastre in intrupari ale Sale. Restaurarea omului se face tot sacramental, dar intervine si procesul despatimirii. Curatirea de patimi e una cu cresterea dragostei de Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu picurata cu anticipatie (in Euharistie ca taina de inceput, de initiere) in suflet i intareste pe acesta in efortul despatimirii péna-l ageaza din nou in rugaciunea curata si nepatimire, Cata yreme mai sunt patimi, nu poate fi dragostea. Jubirea cuprinde fiinta noastra in toata amploarea ei dupa ce se ajunge la nepatimire. Sa nu-ti intinezi trupul cu fapte de rusine si sa nu-ti spurci sufletul cu ganduri viclene si pacea lui Dumnezeu va veni peste tine aducénd iubirea” (Sfantul Maxim Marturisitorul) sau ,, Chinuieste-ti trupul cu foamea si cu privegherea si indelemiceste-te fara Flow gn ploihnan teat Os ee oa a eae NO ope oy ote, pos Le ds Cas daents he ale 1HONG {Oj ... lenevire cu céntarea gi cu rugaciunen si sfintenia neprihanirii va yeni peste tine aducnd iubirea”. Rodul despatimirii ¢ iubirea, dar despatimirea la réndul ei e anticipata (e facuta cu putinta) de unirea euharistica. ,,Precum lumina soarelui atrage ochiul cel sanatos, aga si cunostinia de Dumnezeu atrage spre sine in chip firese mintea curatita prin dragoste.” (Sfantul Maxim Marturisitorul, 32). Mintea, firea mintii sau naturii umane e intai curatita prin dragoste (prin Euharistie — care e unire in modul consideratiilor de la inceput). Unirea (sau dragostea) ulterioara e cu putinta tocmai pentru ca omul a fost rezidit in chip euharistic. Ramanerea in dragoste inseamna ram@nerea in Euharistie. 3. In treapta a doua, a despatimirii, sufletul ¢ ,pregatit pentru extaz”, Acum dragostea este dar exelusiv de sus. Vine dupa indelungata pregatire, tine clipe scurte ca din ea sa castige forta noua dragostea crestina din treapta a doua pentru a-si continua cresterea. Dragostea, ca dar exclusiv de sus, presupune pregatirea (despatimirea) dar nu rezulta cu necesitate din ea, Starea aceasta de unire mistica desavarsita e darul lui Dumnezeu pe care-| ofera cAnd gi cui vrea. Cel ce o primeste este ridicat peste limitele naturii, Ea inseamna biruinta totala a omului asupra lui insusi, nu in sensul ca s-ar dispretui pe sine in urma unei descurajari, ci in sensul ca afirma pozitiv viata in toata plenitudinea gi sensul ei vesnic. Chipul lui Hristos cuharistic straluceste deplin in cel harazit cu darul dragostei de sus. El se transforma in izvor pururea tasnitor de lumina si bucurie. Desigur, omul nu poate cuprinde in sine toata dragostea lui Dumnezeu dar, avand-o intru sine, o simte ca pe ceva ce nu se mai sfarseste. Cel cuprins de ea are simtaméntul ca-l napadeste, ca-l inunda o bucurie si pornire infinita de-a imbratisa intreaga zidire. La Sfintul Serafim de Sarov efluviile dragostei dumnezeiesti fl faceau sa repete fiecaruia: ,,Bucuria mea, Hristos a Inviat!” Starea aceasta e cea a asemanarii cu Dumnezeu atit cat € cu putinta firii vietuind inca pe pamnt, ,,Jubirea este, zice Ioan Scararul, dupa calitatea ei, asemanare cu Dunmezeu pe cat e cu putinta muritorilor; dupa Iucrarea ei, e o betie a sufletului; dupa efectul ei, este izvor al credintei, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei.” Asadar, iubirea e izvorul si esenta origicarei virtuti sau fiinta virtutii este jubirea. Ba este nesfargita si vegnica ca gi Dumnezeu care o daruieste. ,,Jubirea care are pe Dumnezeu de cauza este ca un izvor tisnitor, care nu-si intrerupe niciodata curgerea. Caci El insusi este izvorul inbirii si materia care 0 alimenteaza nu se sfarseste niciodata... Niciodata nu-i lipseste celui ce s-a invrednicit de ea materia care-I poarta spre pomenirea lui Dumnezeu, incat si in somn sta de vorba cu Dumnezen.” (Isaac Sirul, Filocalia VIII, p. 198). Aceasta iubire hraneste spiritul, revarsa in trup putere, transforma chipul persoanei dupa chipul Celui cu care s-a unit. fata omului devine aprinsa, plina de farmec, trupul lui se incalzeste, frica gi rusinea se departeaza de la el, iesindu-si oarecum din sine. Moartea infricosata © socoate bucurie si niciodata contemplatia mintii nu mai sufera vreo(06 er tntrerupere in inielegerea celor ceresti...” ,De aceasta betie duhovniceasca (iubire ca dar de sus) au fost beti apostolii si martirii, cei dint@i strabatind tumea intru osteneala $i osdndire, ceilalti varsindu-si siingele ca pe o apa din madularele taiate si suferind chinurile cele mai mari fara sa slabeasca cu sufletul.” (Isaac Sirul). lubirea dumnezeiasca pe aceasta treapta copleseste judecata lumeasca a mintii si simtirea trupului. Ea muta in alt plan de realitate pe cel partas de ea. Vede © alta lume, a carei logica ities logica vietii obignuite, primeste simtirea altor stari, care copleseste simtirea durerilor si placerilor trupesti. De aceea martirii par nebuni lumii acesteia, dar ei sunt adevaratij intelepti. Dar rodurile dragostei dumnezeiestjfu se marginesc la persoana ce primeste iubirea ca dar, Fructul necesar al iubirii de Dumnezeu e iubirea de oameni asa cum rodul plantei e efectul necesar al luminii solare. Nu de la iubirea de oameni se ajunge la iubirea de Dumnezeu, ci de la iubirea de Dumnezeu se ajunge la iubirea de oameni. ,,Cand incepe cineva sa simta cu imbelsugare dragostea Ini Dumnezen, incepe sa iubeasca $i pe aproapele intru simtirea duhului.” (Diadoh al Foticeii) sau: »Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu poate sa nu inbeasca tot omul ca pe sine insusi, desi nu are placere de patimile celor ce nu s-au curatit inca. De aceea cand vede intoarcerea si indreptarea lor, se bucura cu bucurie mare si negraita,” (Maxim Marturisitorul, Filocalia I, Cap. despre dragoste, 13) Tubirea de Dumnezeu nu admite nici cea mai mica umbra in iubirea fata de semeni. ,,Cel ce mai vede in inima sa vreo umbra de ura fata de un oarecare, pentru vreo anumita greseala, e cu totul strain de iubirea Ini Dumnezen, deoarece iubirea de Dumnezeu nu sufera citusi de putin ura fata de om.” ($fantul Maxim Marturisitorul, 15). ,,Cel ce iubeste pe Dumnezeu cu siguranta iubeste si pe aproapele” (23). ,,Cel ce inbeste pe Dumnezeu traieste pe pamaint viata ingereasca...gandind pururea numai lucruribune de tot omul” (42), Masurile dragostei catre om sunt masurile dragostei lui Dumnezeu catre lume. »Precum Dumnezeu inbeste pe toti la fel, pe cel virtuos slavindu-l, iar pe cei rau milostivindu-l si cautind sa-I indrepte, tot asa cel ce iubeste pe Dumnozeu iubeste pe toti la fel, pe cel virtuos pentru firea si voia lui cea buna, iar pe cel rau pentru firea lui si din compatimirea ce-o are fata de el ca fata de unul ce petrece in intuneric.” Puterea unei astfel de iubiri fata de semeni se explica prin faptul ca ea nu e decat iubirea lui Dumnezeu coborata in om si indreptata, aga cum s-a aratat, pe de o parte spre Dumnezeu, pe de alta fata de sine si semeni