Clopotnita

.Ion Druta porneste de la un fapt concret renovarea, apoi aprinderea si disparitiaClopotnitei

dintr-un sat cu nume istoricCapriana , fapt in jurul caruia se pomeneste antrenat curand un intreg
colectiv depedagogi si elevi. Problema principala a nuvelei este ocrotirea valorilor sacre
aletrecutului. In centrul naratiunii se afla doua personaje categoric diferite unul de
altul:profesorul de istorie Horia Holban si directorul scolii Nicolai Balta.Horia tinea minte
dezvaluirile conferentiarului universitar IlarieTurcul despre importanta Clopotnitei lui Stefan cel
Mare, ridicata pe dealul Caprianei. Dealtfel, relatiile lui Horia Holban cu IlarieTurcul s-au
conturat mai apoi in timpul lucrului lor comun in ca drul Societatii deocrotire a monumentelor de
istorie, cand proaspatul presedinte al Societatii, tot el onferentiarul universi tar care vorbise atat
de inspirat despre

Clopotnita lui Stefan celMare, ia partea lui Baltatu, secretar stiintific, absolut strain de cauza
ocrotiriimonumentelor de istorie. Ceva mai tarziu Horiasi-a dat seama ca nici savant, nici om de
omenie, nici taran din neamul taranilor, cum ilcrezuse la inceput, nu era acest IlarieTurcul. Frica
pentru controlul de la militie l-a despuiat deodata de toate legendele, siHoria a vazut alaturi un
sobolan grasun cu gandul la graunte si la propria sa pielicica .Poate aceasta descoperire l-a
indemnat sa fie darz in viata de mai departe, in activitateade profesor de istorie la Capriana.
Scoala de aici era tiranizata de directorul Nicolai Balta,o lifta de om care, odata ce-ti iesea in
cale, nu mai dadea inapoi . Pedagog cu lacunecatastrofale in pregatirea sa profesionala ,
directorul devenea nu mai foc si para atuncicand erau atinse interesele sale . Preda lite ratura
(evident, moldoveneasca . I. C.), dar adevarata lui pa tima erau constructiile, si acolo unde
ajungea el director ograda scolii eranumai movile de nisip, surcele, var, piatra, ciment .Horia este
un pedagog indragostit de profesia si de vocatia sa, unul care le vorbesteelevilor despre istorie si
viata ca despre ceva esential, iar ajungand la istoria satului lor lespune adevaruri sfinte: Voi,
fireste, sunteti de acum o alta generatie, faceti parte din altalume, dar din orice generatie ati fi,
cand veti intalni o batranica garbovita urcand cu uncapat de lumanare dealul, sa nu radeti de
dansa, pentru ca prin capatul cela de lumanareea urca sa cinsteasca intregul trecut al neamului
sau .Elevii transmit parintilor si cunoscutilor atare adevaruri, drept care
Clopotnita din satreincepe sa dea semne de viata: Intr-o buna zi, asa cam pe la amurg, s-a iscat o
boaghe delumina in camaruta de jos a Clopotnitei. A doua zi, dimineata, cand s-au dus oamenii
savada ce se petrece acolo, au ramas mirati gasind camara curata, cu podele spalate, cuservete
curate pe masuta. O strachina de grau pusa in mijlocul mesei, un capat delumanare infipt intr-o
ramasita de sfesnic... .Autoritatile sovietice, aceleasi, in fond, care inca din ordinul luiLenin
distrusesera intai preotimea, apoi si monumentele de cult, nu priveau cu ochi bunireactivarea

bisericilor. Nicolai Balta stia acestlucru si a pornit imediat lupta impotriva tanarului profesor de
isto rie, care incerca satulbure in fel si chip constiinta satului . La insistenta lui vine in scoala o
comisie de laminister, care insa lasa totul balta, apoi acelasi director pune la cale
daramareaClopotnitei.
Ion Druta il prezinta pe Horia incadrat in lupta cea mare. Horia s-a gandit ca acumimportant e nu
atat ceea ce se petrece in varful dealului, cat ceea ce se va petrece aici inclasa. Pana acum au fost
numai vorbe. Acum s-a trecut la fapte. Avea in fata doua duzinede boturi de huma, si de dansul
depindea ce se va alege pana la urma din huma ceea. Vor fi ei oameni demni de acest pamant ori
niste lasi; vor privi lumea cinstit, cu fruntea sus,ori o vor fura hoteste, cu coada ochiului; vor
apara ceea ce este maret si sfant ori vor trada totul, cautand sa le fie lor cat mai bine .Conflictul
ia proportiile unei lupte ireconciliabile, de vreme ceNicolai Balta obtine sa se acopere cu
scanduri usile si ferestreleClopotnitei, un biet Simionel oferindu-se sa bata in cuie Clopotnita
pentru cinci ruble peora , iar un grup de colhoznici taind scandura trebuitoare, de parca
Clopotnita n-ar fi fost si pentru ei un lucru sfant. Abia cand afla ca noaptea nu se stie cine a
smuls scandurile depe Clopotnita si le-a aruncat cat ti-i dealul cela de mare! , Horia se linisteste
intrucatva:cineva se trezise, pe cineva il durea inima dupa importantul monument de istorie.Dar
n-avea temei linistea lui: acelasi Simionel smulgea scandu rile, noaptea, pentru ca adoua zi sa
mai castige cinci ruble pe ora .Lupta fiind inegala, Balta bucurandu-se de sustinerea tacita a
autoritatilor, oamenii avandteama de a iesi deschis impotriva lui(de fapt, un profesor, Haret
Vasilievici, a avut pana la urma curajul de a-l infruntacategoric, energic, demn), mai apoi
directorul lansand in sedinta consiliului pedagogicinsinuarea ca Horia Holban il uraste pentru ca
el, Balta, ar fi avut un roman de dragostecu Jeannette, inimosul profesor de istorie nimereste in
spital la Chisinau.Este pretul pe care i l-a cerut tenacitatea de luptator, de ocrotitor in fapte
almonumentelor de istorie, de educator al unor cetateni care sa pretuiasca si ei valorileautentice
ale trecutului.Dupa aceasta crunta incercare Horia ia trenul spre Bucovina sa natala. Prin somn se
audestrigat de cineva si coboara la statiaVerejeni, cea mai apropiata de Capriana.
Ion Druta se dovedeste un maestru al explorarii situatiilor-limi ta, in care personajele sedezvaluie
plenar, chiar daca lucrurile nu sunt rostite pana la capat. Intalnirea lui Horia cuJeannette si, in
mod deosebit, conversatia lui cu elevii din clasa a zecea, din tre care segaseste pana la urma unul,
mai exact una MariaMoscalu , care-i spune adevarul ca in noaptea cand arsese Clopotnita elevii
n-au alergat s-o stinga, deoarece le-a fost frica de director, suntepisoade zguduitoare prin
dramatismul lor.Portretele fizice si cele morale, dialogurile caracterizante, monologurile (in cazul
luiHoria Holban), comentariul autoricesc plin de reflectii adanci asupra oamenilor si vietiisunt
principalele mijloace de exprimare a mesajului etic: nevoia de participare ac tiva lalupta pentru
ocrotirea vestigiilor trecutului si in general de atitudine raspicata fata de ceeace se intampla in
viata.