Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere , lapona refuza descantecul rigai , ce se

intoarce in mod brutal asupra celui care l-a rostit si-l distruge . Faptura firava e distrusa de
propriul vis , cade victima neputinetei si indraznelii de a-si depasi limitele , de a incerca sa
intre intr-o lume care ii este inaccesibila.
Finalul este trist . Riga Crypto se transforma intr-o ciuperca otrvitoare , obligat sa nunteasc
cu ipostaze degradate ale propriului regn: "Cu Laurul-Balaurul/Se toarne-n lume aurul,/Sa-l
toace,gol la drum sa iasa./Cu masalarita-mireasa./Sa-l tie de mprteasa"ncercarea fiintei
inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.

Deznodmntul baladei este tragic. Soarele apuc se oglideasc de 10 ori n pielea cheal a
rigi, ceea ce-i provoac nebunia. Riga este pedepsit pentru ndrzneala de a-i fi dorit s
triasc n alt lume. Asemeni Regelui Lear, riga i pierde minile. i rmne s se nsoare cu
o plant otrvitoare, cu mselaria mireas. Textul pare c se transform ntr-o legend a
criptogamelor, a ciupercilor otrvitoare. Muzicalitatea excepional a baladei este dat de
rima ncruciat (Enigel rimeaz cu mcel, sud cu crud) i de repetiii rig spn,
rig spn, Enigel, Enigel, fragii fragezi. Ca nnoitor al limbajului poetic, Ion Barbu mizeaz
pe obscuritatea i magia limbajului.
Ultima ncercare pe care o face riga este urmat de un refuz i mai categoric. Fiina superioar
i d seama c iubirea lor nu este posibil i c opoziia dintre soare i ntuneric, dintre
raiune i instinct nu va putea fi niciodat anulat: La soare, roata se mrete; / La umbr
numai carnea crete. Refuzul laponei este fatal pentru rig deoarece puterea descntecului
se ntoarce asupra lui, atributele lumii pe care Enigel o alege se ntorc asupra lui. Dorind s-i
urmeze aspiraia spre fiina superioar, regele-ciupearc este pedepsit pentru ndrzneala
lui i transformat n ciuperc otrvitoare: Dar soarle, aprins inel, / Se oglindi adnc n el; [...]
i sucul dulce ncrete! / Ascunsa-i inim plesnete.. Astfel, ncercarea lui Crypto de a
schimba ordinea fireasc a lumii eueaz, iar ordinea este n final restabilit. Cel ajutat De-o
vrjitoare mntarc, / De la fntna tinereii pentru a se putea mplini, ajunge, prin oglindire
(un alt motiv esenial al poeziei), s se nsoeasc cu o fiin din lumea lui, Cu mslaria-i
mireas, / S-i ie de mprteas. Opoziia dintre cele dou fiine, una uman, cealalt
vegetal, este subliniat i n final prin antiteza fiar btrn / fptur mai firav: C
sufletul nu e fntn / Dect la om, fiar btrn, / Iar la fptur mai firav / Pahar e gndul,
cu otrav. Omul este o fiin supus greelii i ncercrii repetate datorit existenei
ndelungate, n timp ce creatura vegetal triete un an i, prin urmare, nu are dreptul dect
la o ans care i este fatal.
Omul obisnuit, muritorul neputincios de a avea aspiratii superioare, nu se poate inalta spre
absolutul cunoasterii: "Ca-i greu mult soare sa indure/ Ciupearca cruda de padure,/ Ca sufletul
nu e fantana/ Decat la om, fiara batrana,/ lar la faptura mai firava" Pahar e gandul, cu otrava."
Regele Crypto este victima propriei neputinte si cutezantei de a-si depasi limitele, de a
incerca sa intre intr-o lume pe care n-o intelege si cu care nu se potriveste: "Si sucul dulce
inacreste!/ Ascunsa-i inima plesneste,/ Spre zece vii peceti de semn,/ Venin si rosu untdelemn/
Mustesc din funduri de blestem;".
Riga Crypto devine o ciuperca otravitoare, insotindu-se cu "maselarita mireasa", o fiinta din
lumea lui, o planta medicinaia toxica, ce se potriveste cu el, ce face parte din acelasi regn.
Referirea la "Laurul-Balaurul" sugereaza aceeasi ideea "nuntirii" posibile numai intre doua
fiinte aparfinand aceleiasi lumi, deoarece "laur" este o planta veninoasa, cu miros neplacut,
cu fructul tepos: "Cu Laurul-Balaurul/ Sa toarne-n lume aurul,/ Sa-l toace, gol la drum sa iasa,/
Cu maselarita-mireasa,/ Sa-i tie de imparateasa."

Asadar, conditia omului obisnuit, comun este tragica prin neputinta acestuia de a aspira
catre valori spirituale superioare -"Ca-i greu mult soare sa indure/ Ciupearca cruda de
padure"-, precum si setea de absolut de care este stapanit omul superior, ce aspira catre
cunoastere, lumina spirituaia -"Ma-nchin la soarele-ntelept"- a facut ca balada "Riga Crypto si
lapona Enigel" a lui Ion Barbu sa fie numita "un luceafar intors". Incompatibilitatea celor doua
fiinte ce apartin a doua" lumi diferite din "Luceafarul" eminescian este si ideea acestei balade,
numai ca omul superior este fata (lapona Enigel), iar fiinta inferioara este regele-ciuperca
(Riga Crypto).
Regele-ciupearc" este mirele poienii i stpnete un inut al umbrei i al rcorii. Riga are
tineree venic - "la vecinic tron de rou parc", dar nu voia "s nfloreasc". Riga este o
emblem a increatului. Se spune printre supui c o vrjitoare de la "fntna tinereii" l ajut
s aib aceast tineree fr btrnee. Riga nu este iubit de supui, care-l consider sterp
i l nvinuiesc c nu vrea s nfloreasc riga nu vrea s aib un destin obinuit. Ca i n
Luceafrul, ntlnirea celor dou fpturi din lumi diferite are loc n vis. Lapona poposete cu
renii n luminiul regelui ciupearc, venind din ri care dorm sub zpezi. Apoi, fata adoarme
pe trei covoare de rcoare. i tot ca n poemul eminescian, urmeaz 3 invitaii repetate n
alt lume, a fragilor fragezi. De fiecare dat, lapona refuz: Eu m duc s culeg/ fragii
fragezi mai la vale. Prima dat, riga i ofer dulcea, apoi fragii-fragezi i, n cele din
urm, propria via culesul poate ncepe chiar cu regele-ciuperac. Dar Enigel l vede pe
regele Crypto spn i necopt. Coacerea este o metafor a mplinirii destinului. Se
observ intelectualizarea expresiei, cultivarea metaforei vii, capabile s adnceasc misterul.
Pentru lapon, riga e sterp i nrva, adic o fptur care nu i se potrivete. Soarele i
desparte, cu adevrat pe cei doi. Pentru regele ciupearc soarele este dttor de vise de
mcel, aductor de moarte, este "rou, mare", "pete are fel de fel". Dimpotriv, pentru
lapon, soarele este "roata alb", simbol al spiritualitii. Omul este o "fiar btrn"
(metafor). Poetul spune c "la fptur mai firav/ pahar e gndul, cu otrav". Lapona Enigel
mrturisete c pentru ea soarele este un zeu. Ea vine dintr-o lume a zpezilor venice i de
aceea i se nchin soarelui nelept. n plan simbolic, soarele este considerat centrul
universului, aa cum inima apare ca centru afectiv al fiinei. Simbol iniiatic, soarele este
asociat cu intelectul pur, roata minii. n balad apar 3 mituri fundamentale: soarele, oglinda
i nunta. Deznodmntul baladei este tragic. Soarele apuc se oglideasc de 10 ori n pielea
cheal a rigi, ceea ce-i provoac nebunia. Riga este pedepsit pentru ndrzneala de a-i fi
dorit s triasc n alt lume. Asemeni Regelui Lear, riga i pierde minile. i rmne s se
nsoare cu o plant otrvitoare, cu mselaria mireas. Textul pare c se transform ntr-o
legend a criptogamelor, a ciupercilor otrvitoare. Muzicalitatea excepional a baladei este
dat de rima ncruciat (Enigel rimeaz cu mcel, sud cu crud) i de repetiii rig
spn, rig spn, Enigel, Enigel, fragii fragezi. Ca nnoitor al limbajului poetic, Ion Barbu
mizeaz pe obscuritatea i magia limbajului. n concluzie, sunt de prere c Ion Barbu
propune o viziune modernist: metafor, limbaj abstract, intelectualizarea emoiei. Poezia
este aspiraie spre lumea ideilor lui Platon: Castelul tu de ghea l-am cunoscut, Gndire!"
Impactul dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto) configurat prin cele doua simboluri: "fiara
batrana" si "faptura mai firava" se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului. Primul
conoteaza sensurile ratiunii ale carui atribute suntsoarele-ntelept sisufletul fantana ;
lapona Enigel intruchipeaza gandul eliberat prin aspiratia spre lumina si cunoastere de ispitele
instinctuale simbolizate desomn si umbra.
Este de observat si abundentametaforelor, mai ales in finalul baladei:
Ca sufletul nu e fantana/ Decat laom, fiara batrana,/ Iar la faptura mai firava/ Pahar e gandul,
cu otrava

Prin intermediul acestui poem, Ion Barbu neaga o intreaga traditie literara:inlocuind ideea
impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine,poetul prezinta drama
incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii(supravietuieste cel puternic, iar cel slab este
sacrificat).
Finalul poeziei pare sa aseze in legenda destinul plantelor otravitoare.
Acestea sunt fiinte nebune, ca "nebunul riga Crypto", care aspira la o lume superioara, ce
depaseste puterile lor marginite.
Finalul e o subtila asezare in legenda a destinului plantelor otravitoare care ar fi fiinte nebune,
doborate de o aspiratie mult prea mare fata de marginita lor putere.
Tablourile poetice ale baladei construiesc astfel o alegorie simbolica in care este implicata
fiinta umana ca fiinta a cunoasterii. Drama este a lui Enigel, nu a lui Crypto. Crypto apare in
visul fiintei superioare, este deci problema ei, reprezinta tentatia sau tot ceea ce stinghereste
omul in aspiratia lui spre absolut.
Enigel e inteleapta, e prea-cuminte, a ajuns la o intelegere superioara si-si reprima tentatia,
il ucide pe Crypto. In ucide si-l deplange (Plangi, prea-cuminte Enigel!), deplangand de
fapt natura duala a fiintei umane, aflata intr-o vesnica oscilatie intre ideal si material, intre
rational si instinctual, intre cunoastere si traire, intre viata si moarte.
Balada lui Ion Barbu este -; ceea ce si-a dorit poetul in toata opera lui -; un cantec larg,
cuprinzand in sine povestea eterna a omului, este o poezie de cunoastere intr-o figuratie
metaforica originala si un timbru pur, de neconfundat.

Impactul dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto) configurat prin cele doua simboluri: "fiara
batrana" si "faptura mai firava" se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului. Primul
conoteaza sensurile ratiunii ale carui atribute suntsoarele-ntelept sisufletul fantana ;
lapona Enigel intruchipeaza gandul eliberat prin aspiratia spre lumina si cunoastere de ispitele
instinctuale simbolizate de somn si umbra.
Este de observat si abundenta metaforelor, mai ales in finalul baladei:
Ca sufletul nu e fantana/ Decat laom, fiara batrana,/ Iar la faptura mai firava/ Pahar e gandul,
cu otrava
Prin intermediul acestui poem, Ion Barbu neaga o intreaga traditie literara: inlocuind ideea
impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine, poetul prezinta drama
incompatibilitatii si legea nemiloasa a iubirii (supravietuieste cel puternic, iar cel slab este
sacrificat).
Soarele este simbolul existenei spirituale, pe care riga o refuz n favoarea existenei
instinctuale, sterile, vegetative.
Pentru a-i continua drumul ctre soare i cunoatere, lapona refuz descntecul rigi, ce se
ntoarce n mod brutal asupra celui care l-a rostit i-l distruge. Fptura firav e distrus de
propriul vis, cade victim neputinei i ndrznelii de a-i depi limitele, de a ncerca s intre
ntr-o lume care i este inaccesibil. Atributele luminii despre care vorbete Enigel au efect
distrugtor asupra lui Crypto. Oglindirea ritualic produce degradarea: De zece ori, fr
sfial,/ Se oglindi n pielea-i chial".

Riga Crypto se transform ntr-o ciupearc otrvitoare, obligat s nunteasc cu ipostaze

degradate ale propriului regn: Cu Laurul-Balaurul/ S toame-n lume aurul,/ S-l toace, gol la
drum s ias,/ Cu mslaria-mireas,/ S-i ie de mprteas". Incercarea fiinei inferioare de
a-i depi limitele este pedepsit cu nebunia.