is PORFIR FENICIANUL, potriviti logicii® cum au explicat cei vechi cele d DISCIPOLUL LUI PLOTIN DIN LYCOPOLIS — mai sus si, mai ales, cum au facut-o peripateticicnii! ISAGOGA Despre gen Intrucat, pentru a intelege invatatura lui Aristotel despre categorii, este necesar s& sti este genul, ce sunt diferenta Nici genul, nici specia nu par si aib& un sen univoc!. Caci, pe de o parte, se numeste gen multime ai c&irei membri sunt, intr-un fel oarecare in raport cu ceva unic si in raport unul cu celalali in acest inteles se vorbeste despre genv Heraclizilor, deoarcce membrii lui provin di acelasi strimos, vreau si spun din Heracle, ¢ deoarece alcdtuiesc 0 multime de indivizi ce s gasesc intr-un anumit raport reciproc datorit inrudirii cu stramogul comun gi al carci mume + simple urmarindu-le cu masurd. Asa, de pild’, in c¢ separa de celelalte genuri. Pe de alt parte, inst, est ti, fic qumit gen inceputul!! din care provine fic sunt doar simple ganduri, fic c&, subzistente fiind |ycru, fie cai este vorba de strimosul siiu, fie de locu in sfarsit in care cineva s-a ivit. Astfcl, spunem c& genul lu cparate, sau se afl in lucrurile sensibile Oreste provine din Tantal, iar al lui Hyllos dit si sunt imancnte accstora®, m& voi feri si o spun Heracle si tot asa cd Pindar ¢ de gen teban, ia deoarece 0 asemenea problema este cat sc poate de Platon atenian; cdci patria arati si ea origine: adanc& gi are nevoie de o alt cereetare mai intins’”: ficcdiruia, la fel ca pirintele. lar acest inteles part voi incerca, inst, si-ti art intr-o forma cat maiS& fie cel obisnuit; c&ci sunt numiti Heracli specia, ce este propriul si ce este accidentul. si cum, totodata pentru a da definitii® si. in general, pentru a intelege clementele diviziunii cercetarea acestora e de folos si alc demonstratici®, voi incerca pe scurt, sub form: i PicAndu-ti o prezentare in putine cuvinte, s% parcurg spusele vechilor filosofi unei introduceri abatandu-ma de la cercetarile prea adanci, iar pe cele priveste genurile si speciile, fie c& subz 6 sunt corpuri, sau sunt lipsite de corp, $i daca sunt s17 bagor py dsaxoxe care se trag din neamul lui Heracle, iar Cecropi este om‘, difercnta este rational", propriu cst. cei care se trag din Cecrops, ca si rudele apropia .capabil s& rad“, iar accidente sunt lb“, .negru" lor. Dar mai intai s-a numit gen inceputul din ca sau ,,a fi asezat". Genurile se deosebesc, asadar, de provine ficcare lucru, apoi, ins, si multimea ce predicatele enuntate doar despre un singur lucru pr care se trag din acecasi origine, din Heracle, « faptul c& sunt cnuntate despre mai multe Lucruri si s« pilda; multime care, luata in intregul ci, dupa ce a Ucosebesc, totodata, de predicatele enuntate despre mai multe lucruri, de pilda de specii, prin faptul c& este gonul Heraclizilor, Totodati, inst, si dac& speciile sunt cnuntate despre mai mult lucruri, acestea din urma nu se deoscbesc intre ele c gen acela caruia i se subordoneaz’ specia, num UCTUT. ace 7 i i specie, ci ca numa: caci asa, probabil, prin aseminare cu sensuri s¢cie este enuntat despre ..Socrate™ si ..Platon“, carc precedente; intr-adevar, Iuat cu acest infeles, gen ny sunt diferiti unul de celalalt ca specie. ci ca mumar vreme ce ..vietuitor™. care este un gen, este subordonate si pare de asemenca s& cuprincenuntat despre ..om”, despre ..bou" si despre ..cal™ intreaga multime de sub el care sunt diferiti unul de celilalt si ca specie, nu doa Asadar, desi se vorbeste in trei feluri despre ge. ca numar. Apoi genul sc deosebeste de propriu prir discursul filosofilor se refera doar la al treilea: s faptul ca propriul este cnuntat doar despre o singurz descriindu-I pe accsta, ci au definit genul!? ca fin specie, al circi propriu este, ca si despre individualele predicatul esential!? cnuntat despre mai multe lucrucare sunt cuprinse sub acea specie, asa cum diferite ca specic, de pild’ genul ..victuitor*. Cac, facultatea rasului* e proprie doar specici om™ si dintre predicate, unele se enunti doar despre vfiecarui om luat in parte, in vreme ce genul nu este singur lucru, precum cele individuale'+, de pild.enuntat doar despre o singura specic, ci despre mai Socrate", .acest ins", ori acest lucru. Altelmulte specii diferite. Genul se deosebeste, in schimb. msi, se enunta despre mai multe lucruri, fiinde diferenta ca si de accidentele comune prin faptul comune tuturor, iar nu proprii cte unui lucru ied, si dacd diferentele si accidentele comune parte, precum genurile, speciile, diferentele, propriilsunt cnuntate despre mai multe lucruri diferite ca si accidentele. Gen este, de pild’, ,,vietuitor™, specispecic, cle nu sunt enuntate in ce priveste esenta, dclimitat-o si am disociat-o de altcle, spunem « ste num som", care este ¢ este un fel de inceput al speciilor care-i sui2 Pago 23 ssason Cici, daca ne intrebim la ce se referi acestea, vor Se mai spune ca este o specie si despre ceea co rispunde ci ele nu arati cea ce este un lucru, ci. m: cuprins sub un gen dat, asa cum obisnuim si spunci degraba, calitatea'> acestuia. Caci, la intrcbarca cur ci omul este o specie de victuitor, .,vietuitor™ fiin © omul, spunem ci este rational, iar la intrebarea cur gcnul, c& albul este o specie de culoare, iar triunghit © corbul, spunem ci este negru; dar ,.rafionalul" est specic de figura. Dac, ins, am amintit specia cl © diferent’, iar ,negrul” este un accident. Ins atun¢ sj atunci cand am definit genul, despre care spuncat cand suntem intrebati ce este omul. raspundem © cx este un predicat carc este enuntat in chip escnti este vietuitor: genul omului este ..vic(uitorul”. T despre mai multe lucruri diferite ca specie, iar dac concluzic, a fi cnuntat despre mai multe Tuer acum spunem cd specia este ceca ce ¢ cuprins sub u deosebeste genul de predicatele individuale'® care s referd doar la un singur lucru, in vreme ce fuptul d a fi cnuntat despre lucruri diferite ca speci deoscbeste genul de predicate ca specia sau c propriul. Totodatt, faptul de a fi enuntat privitor L esenta di comune, care mu se enunta privitor la csenti, 4 | est at 7a chi tial. S : 4 lespre care genul este cnuntat in chip esential. Se m: privitor la calitate sau la un alt fel oarecare de a fi s y Prin urmare. prezentarea generali ficutii notiuni PPE SPUN S a aren Pecan, i de gon nu cuprinde nimic prea mult si nu duce lips CbiP esential despre mai multe Iueruri diferite de nimic!? numar!®, Accasti definitic se potriveste, ins, specic care, dintre toate, este cea mai specifics?" gi carcest doar specie, in vreme ce celelalte definitii pot s apartina si acclora dintre speci care nu sunt cele ma spccifice. lar ceca ce am spus acum poate si devin © spune, printre altele, ea este o specie despnlitnpede in felul urmitor: conform cu fiecare categori foam eee Se earn exist, pe de o parte, anumiti termeni care sun ‘orma fiecdrui lucra, aga cum s-a Zis: in primul rine ‘ pumiti s fioraiivyr ected ecearettipiiar™8 gonuri de maxima gencralitate”! si, pe de alta parte gon dat, trebuic sa stim cd. de vreme cc atat genul cst genul cuiva, cat si specia este specia cuiva, fiin termeni relativi unul la celalalt, ¢ necesar si n folosim de ambele notiuni atunci cénd vorbim despr una dintre ele. inge genul de diferenfe si de accidentel tele. Asadae soc cgacamcs fel: specia este ceca ce e subordonat unui gen : Despre specie25 heagog alii care sunt cele mai specifice speci; in sfarsit. al termeni sunt la mijloc, intre genurile de ma: generalitate si cele mai specifice speci. Iar genul d maxim generalitate este acela deasupra cdruia nu s mai poate géisi un alt gen, in vreme ce specia cea mi specific’ este accea sub care nu se mai poate giisi alti specie. intre cle exist alti termeni, care sun totodata i speci, ins, desigur, dac& sun luati fap de lucruri diferite?* Sa Limurim cele spuse in cazul uneia dinte categorii, ,Substanta" este ea insdisi un gen, sub car este ..corpul™. iar sub ..corp™ este ..corpul insufletit™ sub care este ,,vietuitorul™, iar sub ,,vietuitor™ est tuitorul rational", sub carc este ,omul", in vrem: ce sub .om™ sunt ,Socrate si ,,Platon™ si ceilal! oameni luati in parte?*. [msi dintre acestes .Substanta“ este genul de maxima generalitate si este numai gen, iar ,omul" este specia cea ma genuri specific’ si este numai specie, in vreme ce ,,corpul este © specie a ,substantei", dar un gen fata di _corpul insufictit™. La raindul sau. ,,corpul insufletit este o specie a ,,corpului™ si genul ,viequitorului. 7 vreme ce ,.viefuitorul™ este © specie a .corpulu insufletit* si genul ..vietuitorului rational, ia victuitorul rational" este o specie a ..viequitorului’ si genul .omului*. ,Omul", insi, este 0 specie : 27 victuitorului rational", iri a mai fi gen pentri oamenii luati in parte, ci este doar specie: c&ci to ceea ce, plasat fnaintea individualetor, este enunta nemijlocit™4 despre acestea, nu poate fi decat specie nu ins& si gen. Asadar, dupa cum ,,substanta™, fine cl mai inalt termen, prin faptul ci nici un gen nu est: inaintea ei, era genul de maxima generalitate, to i .omul, fiind 0 specie sub care nu se mai afl: astfel vreo specie si nici altceva care s& poatd fi divizat it speci, iar sub el nemaifiind decat indivizi (cic ~Socrate“ si ..Platon“ si acest alb anumit* sun realitati individuale), poate fi numai specie, speci: ultima si, dup’ cum spuncam, cca mai specific: dintre toate. Termenii intermediari, ins’. pot fi speci fat de cei care fi preced si genuri pentru cei care 7 urmeaza, asa incat ei exist’ intr-un dublu chip, unu fat de termenii care fi preced, prin care sunt numit specii ale acclora, si altul fat’ de cei care fi urmeaza genuri ale acestora. Extremele . Se comport intr-un singur fel: ciici genul de gencralitate se comport fay de celelalte notiuni ca fati de unele care sunt cuprinse sub el find genul suprem al tuturor, neprecedat de nimic deoarece este cel mai inalt gen, precum un principiv prim si, dupa cum spuneam, deasupra caruia nv i poate si stea alt gen. Tar cea mai specifica dintre prin care sunt numit m:2 bsuge specii se comport’ tot intr-un singur fel fat celclalte notiuni, ca faya de unele care © preced ¢ cror specie este, iar la cele care stau sub ca nu raporteazi in alt fel, ci se numeste specie si relatia cu realititile individuale. Ea se numes si, specic a realitatilor individuale intrucat cuprinde, in vreme ce sc numeste specie a celor & © preced intrucat este cuprinsa de ele. Genul de maxim generalitate se defineste, de astfel: ceea ce, gen fiind, nu este specie, sau.in alt { accla deasupra c&ruia nu poate s& mai fie un alt ge Tar cea mai specificit specie se defineste drept cea « specie fiind, nu este gen si ca ceca ce, specie fiir nu sc mai poate divide in specii si, in sfargit, dre ccea ce se enunta in chip esential despre mai mu lucruri diferite ca numar?°. Cele intermediare int aceste extreme, ins%, sunt numite genuri si spe subordonate si fiecare dintre ele este luat, deopotriy ca fiind si specie si gen, dar fata de termeni diferi Intr-adevar, termenii care urcd de la cea mai specifi dintre specii pan’ la genul de maxima generalitate cheama speci si genuri subordonate Agamemnon era numit Atrid si Pelopid si Tantalid in cele din urma, nascut din Zeus. in gencalogi se urci citre un principiu unic, de pild’ Zeus, pe cdi in cazul genurilor si al speciilor nu se intémp asa cu ins 3 dsagox astfel; c&ci, asa cum spune Aristotel, fiindul nu est un gen unic, comun tuturor, si nici nu sunt toate d acelasi gen, in raport cu un unic gen suprem* intr-adevar, trebuie admis, conform cclor spuse 7 Categori?, ci cle zece genuri prime sunt ca 7ec principii prime. $i, chiar dac& cineva le-ar numi p toate acestea fiinduri, le va numi asa prin omonimic spune Aristotel, iar nu prin sinonimie”’. Caci, dac. fiindul ac fi un gen unic, comun tuturor, atunc acestea toate ar fi numite ffinduri prin sinonimie; ins3 cum primele genuri sunt zece, comunitatea lor e doa de nume, si nu cuprinde intelesul exprimat de nume Asadar, genurile de maxima generalitate sunt zece, p cand cele mai specifice specii sunt intr-un num carecare, ins nu infinit™!. individualele, in schimt care vin dup aceste specii, sunt in numér infinit. De aceea, Platon*! ii sfiituia pe cei care coboari de k genurile de maxima gencralitate $4 se opreasca I: cele mai specifice specii si, totodata, si coboan treend prin termenii intermediari pe care sa- dividi cu ajutorul diferentelor specific individualele infinite ca numir. spunea el, deoparte, cAci nu se poate obtine o stiint a acestora Deci, cei care coboara catre cele mai specificc specii trebuic ca, prin diviziune, si parcurg? multiplul, in vreme ce aceia care urcd inspresi fsugo genurile de maxima generalitate trebuie si stran multiplul intr-o unitate; cici, specia, iar gen intr-o si mai mare masurd, strange pe mai mu intr-o singuri natura, pe cand cele particulare individual, dimpotriva, divid neincctat unul multiplu. Astfel, prin participarea la aceeasi spec oamenii, desi mai multi, devin unul singur, vreme ce, prin fiecare om in parte, acel unu comi devine mai multi: caci particularul serves intotdeauna diviziunii, pe cand ceea ce este com este un factor de adunare si unificare Dupi ce am descris genul si specia in ceea ce es fiecare dintre ele si cum genul este unul, pe cat speciile sunt mai multe (cici intotdeauna impartin genului se face in mai multe specii), s4 spunem + genul este enuntat intotdeauna despre specie, si + toate cele superioare sunt enuntate despre cele ca sunt cuprinse sub ele, in vreme ce specia nu es cnuntat nici despre genul ei proxim, nici despre ce superioare acestuia; cici eonversiunea™ nu posibil Intr-adevair, despre anumite notiuni trebuie si f enuntate fic notiuni de acelasi rang, ca ,.putinta de necheza™ despre ,,cal", fie notiuni mai largi decat el ca .vietuitorul despre om", pe cand notiunile m restrnse nu pot fi cnuntate despre cele mai largi: c& nu sc poate spune ca ,,victuitorul" este om", asa cu as Isager se poate spune c& .omul este un ..victuitor. | schimb, termenilor carora li se poate atribui o spec li se va atribui in chip necesar si genul speci respective, ca si genul genului, pani la genul ¢ maxima generalitate. Cici, daci e adevirat si + Socrate™ e om", c& ,omul" este ,,vietuitor si c& .vietuitorul™ este o substanta", va fi devin si se spund si ci ,Socrate* este ,.vietuitor ~Substanti", Asadar, de vreme ce termenii superio se enunta intotdeauna despre termeni care sur cuprinsi sub ci, specia va fi si ea enuntatd despr individual. iar genul si despre specie si despre ind vidual, genul de maxima generalitate enuntandu-s: de asemenca, despre gen sau genuri (dack exist mi multi termeni intermediari si subordonati), ca despre specie si despre individual. Caci genul d maxima gencralitate este afirmat despre toate genuril care sunt cuprinse sub el, ca si despre specii individuale, in vreme ce genul proxim celei mi specitice specii este afirmat despre toate speciile cel mai specifice si despre individuale. lar specia care est doar specie este afirmatt despre toate individualck individualul enunténdu-se. la randul sau, num: despre unul singur dintre lucrurile particulare. Cev individual este, de pild’, .Socrate, ori acest al “. sau acest fiu al lui Sofroniscos care spropie", daci Socrate ar fi singurul sdu_firintr-o alteritate* oarecare, ajunge sa fic diferit semenea realit&iti se numesc, agadar, individual sine insusi, fie de un alt lucru: c&ci Socrate coarece fiecare € alcituit din urisituri particularecosebeste de Platon pentru ca ¢ altul, ba si iror reunire nu ar putea fi identic’ 1a un asusi se deosebeste de sine copil find si apoi aj idividual*>. Caci trasaturile proprii lui Socrate nuarbat, sau cand face ceva ori cand isi inecte utea fi accleasi la un alt om particular, pe céictivitatea, si fn toate cazurile cAnd ¢ altul in felul As&turile omului, ma refer la om in general, pote a fi. In sens propriu, se spune cai un lucru la mai multi, sau chiar la toti oamcteosebeste de altul atunci cand difer’ printr articulari, tn calitate de oameni. Individualul esiccident de care nu poate fi despartit; iar un accid sadar, cuprins de specie, iar specia de gen; clici gemscparabil cstc, de pild’, .culoarca verde" a ochi te un intreg, individualul o parte, iar specia este asul ,,coroiat‘, sau chiar ,,cicatricea* mai vech ttreg si parte. Totusi, dac& specia este parte a altuine; rani. intr-un sens inc3 mai propriu, se spunc nu este, in schimb, intreg al altora, ci in altii; can Jucru se deoscheste de altul atunci cAnd e dif: itregul este in parti™4. a urmare a unei diferente spccifice*. asa c Prin urmare, am vorbit despre gen si speciomul" ¢ diferit de ,cal prin insusirea ,catio atand ce este genul de maxima generalitate si ce estatii*, In general, deci, orice diferent, addiugandu ‘a mai specifica specie, ca si despre notiunile caqyi lucru, il schimba; dar, in vreme ce diferent int totodata si genuri si speci, precum am vork sens comun si propriu fl fac si fie altfel, diferent versele acceptiuni 4 scnsul cel mai propriu il fac sa fic altceva. Ci intre diferente, uncle fac lucrul altfel, pe ci ltele il fac sa fie alteeva’. Diferentele care il Despre diferenta i fie altceva se numese diferente spccifice. reme ce diferentcle care tl fac sa fie altfel difere ‘are consta in ,,rationalitate, adiugandu-se ind difere sspre individuale si despre Difcrenta are un inteles comun, unul propriu si t {eles inc& mai propriu. Astfel, in sens comun, vune ci un lucru se deosebeste de altul dac, ‘umese pur si simplu diferente. Ca Vietuitor™. |-a fcut s4 fic altceva. vere const in ,faptul cf se migc&* I-a (cut alte aumai fata de ceca ce ¢ in repaus, asa incat una |- ‘cut sa fie altceva, iar cealalté numai altfel. Pri armare, diviziunile genurilor in speci se fac pe baz liferentelor care fac lucrul s& fic altceva si tc somind de la ele se dau definitii, alcatuite din ge i din astfel de diferente. fn schimb, diferentele car ‘ac doar ca un lucru si fie altfel nu produc decé Icosebiri si schimbari ale felului stu de a 63* Reluand, asadar, problema de la inccput®?, trebui pus cdi unele diferente pot fi separate, dar ci altel unt inscparabile: cdci ,,a se migca‘ si ,,a sta pe loc” Se insinatogi™ si ..a Se imboIndvi", ca $i toate cat unt asemenea lor pot fi separate, in vreme ce a orviat", ori cam", ori a fi rational", ori ipsit di atiune" sunt diferente ce nu pot fi separate. Tar dintr liferentele care nu pot fi separate, unele sunt prit ine“, altclc, ins, prin accident: cAci ,rationalul” i evine prin sine .omului*,ca $i ,muritorul™ sau faptu este ,capabil de stiinta, pe cnd ,.a fi coroiat or carn sunt diferente prin accident si nu prin sine ‘rin urmare. diferentele care apartin prin sine unu ucru sunt cuprinse in definitia care exprimi ubstanta acclui lucru $i il fac sé fic alteeva, in vrem ¢ diferentele prin a otiunea care exprima substanta lui. nici nu fac dit ident nici nu sunt cuprinse it 43 Isage, lucru altceva, ci fl fac s& fie altfel. Totodat iferentele prin sine nu admit variatii de mai mult s mai putin, pe cand cele prin accident, chiar dacd 1 pot fi separate, pot cunoaste o intensitate mai ma sau mai mica*!; cici nici genul nu este enuntat m mult sau mai putin despre lucrul catuia fie gen si ni diferentele genului dupa care acesta se divide. Ca ele sunt cele care fac complet definitia fiectr Jucru, iar esenta*? oricarui lucru, fiind una si aceca: nu admite nici o variatie“?, pe cand faptul de a coroiat ori crn. sau de a fi colorat intr-un anumit £ admit o intensitate mai mare sau mai mic. Am examinat, deci, trei feluri de diferent deoscbind diferentele separabile de cele inseparabil iar, pe de alta parte, dintre cele inscparabil diferentele prin sine si cele prin accident. Diferente prin sine se impart, la réndul lor, in diferente ajutorul c&rora impartim genurile in speci si diferente prin carc lucrurile divizate se constituic ¢ specii. De pild’, daca toate diferentele prin sine a vietuitorului sunt acestea: ..insufletit™ si ,.sensibil sfational" si ,lipsit de ratiune, .muritor* snemuritor, diferentele .,insufletit* ensibi sunt constitutive pentru substanta ..vietuitorului cici .vietuitorul este o substanta insufletit ils", in vreme ce diferentele ,.muritor* sensil45 Isage t genul -hemuritor”, sau ,,rational™ si .lipsit de ratiune’ diferente care servesc la impirtirca =vietuitor"; c&ci prin cle impartim genurile specii. lar aceste diferente care servesc la impartir genurilor ajung si faci complete si si constite speciile: c&ci genul ,.vietuitor* este impartit pr diferenta dintre ,,rational™ si .,lipsit de ratiune“, si prin diferenta dintre ,.muritor™ si ,,nemuritor Or, diferentele ,,muritor* si rational su constitutive pentru om”, ,,rational™ si ,,nemuritor sunt diferente constitutive pentru ,zeu", pe c41 wlipsit de ratiune™ si .muritor* sunt diferente constitutive alc ,,victuitoarelor lipsite de ratiunc Tot astfel, cum diferenta dintre .insuflctit™ sneinsufletit™ si cea dintre ,,sensibil™ si .lipsit « sensibilitate permit impairtirea ,.substantei™ luata gen maxim, diferentele .insufletit™ si ,sensibi adaugate .,substantei* fac 8% se iveasca specia « «Vietuitor™, iar diferentele ,insufletit™ si lipsit « sensibilitate™ fac si se iveasca specia de ,,vegetal Asadar, din moment ce aceleasi diferente, Ina intr-un anumit fel, sunt diferente constitutive a speciilor, iar Iuatc in alt fel permit impartirca specii, toate sunt numite diferente specifice. E sunt folosite, in primul rand, la impartirca gonuril si fn alcdtuirca definitiilor, ceca ce nu se poate fa a7 Isagon cu diferentele inseparabile prin accident si cu atat m putin cu cele care pot fi separate. Ele mai pot fi definite astfel: diferenta este acce prin care specia este mai bogatt decit genul! Astfel, ,omul" are in plus fati de ,vietuitor .fationalitatea” si natura muritoare"; cici vit tuitorul™ ca atare nu este nimic din toate acestea (ch de unde si-ar avea speciile diferentele lor?), ni posedi toate diferentele contrare (cici atunci acela lucru ar avea in acelasi timp atribute contrare), ¢ precum se sustine, el posed toate diferentel cuprinse sub el in potent, neavand in act nici una* Si astfcl nici nu se naste ceva din ceea ce nu are fiint nici contrariile nu vor fi deodatd in acelasi lucru. Diferenta mai este definitd astfel: ca est predicatul cnuntat cu privire la o calitate a mai multc lucruri diferite ca specie**; ici predicatele .ational si .muritor ale ,omului sunt spuse cu privire | felul in care este .omul" si nu cu privire la ceca ¢ este el. Caici, daci suntem intrebati ce este omul, est potrivit si spunem c& cste un vietuitor, dac cercetm, in schimb, ce fel de vietuitor este. atunc vom riispunde in chip potrivit e% rational si murito Cici, intrucat lucrurile sunt compuse din materic + forma sau poscda o alcatuire analoaga materiei + formei*”, asa cum statuia ¢ alcdtuitd dintr-o materi9 bsagos # OE ox care © arama si dintr-o forma care ¢ figura, tot Stl faye de a naviga tn chip natural nu este un atribut si .omul" comun gi specific sc compune dintt-t care 54 fact complet substanta omului si nici nu este analog al matcrici, care © genul. si dintr-o form. cay ate 4 acesteia, ei doar o calitate proprie aceste ¢ diferenta, iar ,omul" este acest intreg: un vietuit' racy 9 6 © diferent asemenea diferentelor specifice rational muritor™, precum era dincolo statuia. —popriu-zise. Prin urmare, diferente specifice sunt Aceste diferente mai sunt prezentate si ustfe jate cate dau nastere unei noi speci diferenta este ceca ce separa in chip natural termen 7, esenta unui lucru. cuprinsi sub acelasi gen; caci rational” i .lipsit Dar despre diferent ne ajung acestea. ratiune* separ ,omul* de ,.cal, care sunt spec cuprinse sub acelasi gen, cel de .vietuitor*. ik pespre propria diferenta mai este definitd si asticl: ea este ceca ¢ face toate Iucrurile si se deosebeascA. Astfel,..omu’ — propriul are patru acceptiuni*: el este coca « si ..calul nu sunt deosebiti ca gen; cici si noi ‘revine in chip accidental doar unei anumite speci, fiintele lipsite de ratiune suntem vie(uitoat chiar dact nu intregii specii, asa cum ,omului" fi muritoare, ins adugarea caracterului .rafional" n reyine faptul de a fi ,medic” sau ,,geometru'; apoi separa de acclea: si tot fiinte rationale suntem ¢i nc propriu este gi ceca ce fi revine in chip accidental ii, inst ad&ugarea caracterului .muritor* nunei speci sunt cuprinse separa de acestia. Cei care au aprofundat notiunea d singure speci diferenti spun ci ea mu este ceva ce separa 1, fj biped”; mai este propriu s intamplare lucrurile cuprinse sub acclagi gen, cunci singure speci, in intregime si numai la un ceca ce conduce spre fina, si ca este © parte moment dat; astfel ,,a albi la batranete" ¢ propriu esentei** lucrului. Caci ..a naviga in chip natural n oricdrui om’. in al patrulea rand, se spune propriu este o diferenté a omului™, chiar dac& este cev despre ccea ce reuneste toate aceste conditii: de a ~omului*; cdci am putea spune c& dintrreveni unei singure specii, intregii speci si ¢ naVigheazi in chip natural, in vrem mtotdcauna, asa cum omului ii revine ..capacitatea le separdim de cclelalte, dé ie a ride“. intr-adevar, chiar daca nu rade (ot timpul, intregime, chiar daci nu doar acelei asa cum ,,omului" fi revine faptul de ceca ce ji revine doar animale une ce altele nu, pe care sa tragog 55 ta capabil Nici propriu, dar care este subzistent perman co totusi se spune despre om cd este © fii sa radi", nu pentru cA ar rade tot timpul, ci pentru ¢ Mtt-un subiect rade prin natura sa. Este 0 calitate ce-i apartin © dat ce au fost def omului in chip firesc si tot timpul, asa cum ; #4i¢d genul, specia, diferent: : Sheva‘, 1; Webuie si mai artim ce au ele in comun gi ce le € propriu. ic toate cate ne-am prop propriul si acciden calului* fi revine ,,capacitatea de a necheza aceste ultime calititi sunt numite proprii in chipul c mai just, pentru c& sunt convertibile: cAci dact cev © cal", atunci ¢ o .,fiint care necheaza, snecheazi"*, atunci € cal Despre ceea ce au in comun cei cinci term ir dac Toti cei cinci termeni au in comun faptul ci cnunta despre mai multe lucruri?, Dar genul ¢ enuntat despre specii si despre individuale, diferenta de asemenea, in vreme ce specia & Accidentul este ccea ce se naste si Piet enuntata despre individualele cuprinse sub ea, independent de disparitia subicctului si se impart propriul despre specia al crei propriu este, ca in doua clase: cci unele pot fi separate. altele, i despre individualele cuprinse sub acca specie, schimb, sunt inseparabile*”, Astfel, ,a dormi™ est cand accidentul este enuntat despre specii si des} un accident care poate fi scparat. Faptul de a | jndividuale. {ntr-adevar, ,,vietuitorul este enun Despre accident negru“, in schimb, este un accident care revine i despre ,,cai* si «boi, care sunt specii, ca si des} chip inseparabil ,corbului* si .ctiopianului*. cee acest cal anumit* si despre acest bou anumit'*, c ce nu ne impicdica, totusi, sé putem concepe ata sunt individuale, iar ..lipsit de ratiunc™ este enun un corb alb, cat si un etiopian care sa-si piard alat despre + eat si despre fice: culoarea piclii [ari ca subicctul sé disparsexemplar luat in parte. Specia, la randul ei, de pil astfel: el este ceea csomul, este enuntatd numai despre lucrur Accidentul mai este definit poate sau nu sa fie atribuit accluiasi subiect, or Particulare, pe cand propriul, de pild’ ,,capacitatea este enuntat si despre .om" in general ccea ce nue nici gen, nici diferenta, nici specic# Tide",57 Iago, 59 Isagos. despre ficcare om in parte. Pe de alti parte, ,.negrul .a se folosi de rafiune“ va fi enuntat nu doar despr un accident inseparabil, este enuntat desp ..rational", ci si despre speciile cuprinse sub rational or ca gi despre fiecare corb in parte, | Genul si diferenta mai au in comun gi faptul c4, fir cand .,a se misea", care este un accident separab ci este suprimat genul, fie diferenta, se suprima s este enuntat despre .om" si despre cal", ins’ cele cuprinse sub ele; cici, dup cum, daci ni primul rand despre individuale si abia in al doil cxist& .,viequitorul, nu exist nici ..calul" si nic idualcle. omit", tot astfel, dact nu mai exist’ .rationalul", nt va mai exista nici ,vietuitorul care s4 se foloseasc! Despre ceea ce au in comun genul yi diferen, dc ratiune™ specia cork rand si despre cele care cuprind in: Genul si diferenta au in comun faptul ci cupric Despre deosebirea dintre gen si diferenta speeii: cici si diferenta cuprinde speci, pe toate cate sunt cuprinse de gen. CAci ..rationalul Una din caracteristicile proprii genului este sa fic iar daca r chiar daca nu Ie cuprinde pe ccle lipsite de ratiun Cnuntat despre mai multe lucruri decat diferenta asa cum 0 face vietuitorul™, totugi fi cuprinde s SPCeia. propriul sau accidentul; cici ,vietuitorul” este om” si pe «zeu", care sunt specii. Toate cate su cnuntat despre .om', ,cal", ,pasdro si ,sarpe", pe Cnuntate despre gen ca gen vor fi cnuntate si desp: Cand ,,patrupcdul™ este enuntat numai despre fiintele speciile cuprinse sub el si cfte sunt enuntate desp < Patru picioare, ,omul" numai despre indivizi, iat diferenta ca diferemta vor fi cnuntate si despi —Rechezaitor™ numai despre ..cal in general gi despre specia pe care diferenta © constituie. Caci, desp !ecare cal in parte si, tot aga, accidentul este enuntat cnul .vietuitorului, Iuat ca gen, sunt cnunta ‘spre lucruri mai putin numeroase. Trebuie, ins’, st substan{a" si sinsufletitul’; iar acestea sunt enunta im drept diferente pe acelea care impart genul si dcopotriva despre toate speciile cuprinse sub geni't# Pe acelea care fac completa substanta genului Apoi genul cuprinde in potent diferenta: clici atat rationalul™ cat si .,lipsa ratiunii* sunt atribute ale victuitorului. Totodata, genurile sunt anterioare vietuitor, ca si despre individuale. Tot asa. desp: Jiferenta rational, luatd ca diferenta, este enunt me". lar atributul ¢ faptul de a se folosi de rat63 Isagey on p06 acelasi termen si fie in acelasi timp gen $i specit diferenelor cuprinse sub ele si de aceea dispariti: x - 7 au in comun gi faptul ci sunt anterioare fat d genurilor duce Ja disparitia diferentelor, pe canc : disparitia diferentelor nu duce la disparitia genurilor Cele despre care sunt enuntate, ca si faptul cX fiecar caci find suprimat .animalul, pier © data cu el s dintre ele reprezint& un intreg. rationalul" si lipsa de ratiune“. In schimb nului cici, chiar duc am suprima toate diferentele, poax Despre deosebirea dintre gen si specie suprimarea diferentelor nu duce la disparitia fi ganditd o ,,substanta insuflctita sensibila, adici tocmai ..vietuitorul. Apoi. aya cum s-a spus. genu — Genul si specia se deosebesc prin faptul c& gent este cnuntat privitor Ia esen{a privitor la calitate. In plus de ficcare specie, cum este ,,victuitorul* fats de om" pe cand diferent: cuprinde speciile, pe cand speciile sunt cuprinse, da senul este unul singur [2 i 8 ca nu cuprind genurile: cici genul este enuntat despr mai multe lucruri decat specia. Apoi, genurile tebui i sd existe fn prealabil si, primind 0 forma pri ~muritor’. .capabil de gandire si stiinta, diferente " difercntele speciticc, s4 constituic speciile, de und: prin care omul se deosebeste de alte vietuitoare. fr a esnenne ¢, FeZulta ci genurile sunt anterioare prin natura, ¢ vatte © dati cu cle pier si speciile, dar invers nu. Astfel ; find dati specia, ¢ dat in intregime si genul, dar fi dat genul, specia nu este dat’ fn intregime. Apo genurile sunt cnuntate in chip sinonim despre speciil: comun genul si specia _ Cuprinse sub ele, nu ins si speciile despre genuri. hh plus, genurile sunt mai bogate prin faptul c& cuprinc Dupa cum s-a spus, genul gi specia au in comur sub cle speciile, iar speciile sunt mai bogate deca faptul de a 6 cnuntate despre mai multe lucruri: dai yenurile prin diferentele lor particulare®>, Apoi, nic © vorba de specie in ealitate de specic. iar nu de specia nu poate fi genul de maxim gencralitate, nic specic nat totodaté ca gen deoarece se poate cz diferentele, ins, sunt mai multe, de pilda rational” sfiie it, genul este asemenca materiei, exist diferenta © asemenea formei. Des $ lucruri comune sau proprii genului si diferentei, nc fie de ajuns acestea Despre ceca ce au genul cea mai specified specie.65 heagog 67 Iago Despre ceea ce au in comun genul si proprit Genul si propriul au in comun faptul c& pot derivate din speci: caci, dac& cineva este ,om* atunci va fi si »vietuitor, iar daca este om", va apabil si radi“. $i mai au in comun faptul de fi cnuntate in cgald masura, genul despre speci propriul despre individualele ce au parte de cl: c&& boul" sunt in cgala masura ,,vietuitoare* mul" precum ,,Anytos™ wfiinte capabile s& radi. Mai au in comun gi fapte .Meletos™ sunt in egal masur c& sunt enuntate in chip sinonim, genul despr speciile sale, iar propriul despre cele carora le est propriu Despre deosebirea dintre gen si propriu Ele se deosebese prin faptul ci genul este anterio: iar propriul posterior: ciici mai intai trebuie sa fic de aVietuitorul" si abia apoi s& se divid’ cu ajutoru diferentelor si al propriilor. Iar genul este enunta despre mai multe specii, in vreme ce propriul despr © singurd specie, al c&rei propriu este. Totodat? propriul se converteste cu termenul al cArui proprit este, pe cand genul nu se converteste niciodata: cae da wom" si nici c este ,,capabil si rada"; in schim daci este om", inscamna cd este ,.capabil si radé si invers. in plus, propriul apartine intregii specii carci propriu este, apartinandu-i numai acesteia si { timpul, pe cand genul, chiar dac& apartine intres specii al cirei gen este, si ined tot timpul, nt apartinc doar ci. Apoi, dacd suprimarca propriilor 1 duce Ia suprimarea genurilor, in schimb, da suprimam genurile, 0 dati cu ele pier si speci c&rora propriile le apartin, asa incat, dac& pi speciile cirora le revin propriile, 0 dati cu el suprimate si accstea din urmi. cineva este .,victuitor', nu inseamn’ c& es Despre ceea ce au in comun genul si accident Asa cum sa spus, genul si accidentul au comun faptul de a fi enuntate despre mai mul dente care pot separate, fic c4 ¢ vorba despre ccle inseparabile: c& faptul de ,,a se migca"* este spus despre mai mul lucruri, fic c# € vorba despre ac lucruri, ca si .negrul", care se referd la cort ctiopieni sila unele lucruri lipsite de viata.69 duge, 2 bsagox Despre deosebirea dintre gen si accident Genul se deosebeste de accident prin faptul genul este anterior speciilor, in vreme ce accidente sunt posterivare acestora; astfel, chiar daci luzim | accident inseparabil, totugi subiectul al car accident este e anterior fati de accident. lar ce care participa la un gen o fac in mod egal, in vren ce termenii care participa la accident nu o fac mod egal; cici participarea la accidente admite intensitate mai mare sau mai micd, in vreme + participarea la genuri nu e astfel. Apoi accidente subzista in chip primordial in individuale, genuri iile sunt, ins, anterioare prin natu jelor. In sfarsit, genurile sunt enunta privitor la esenta celor cuprinse sub ele, pe car accidentele privitor la calitate sau la modul de a al fiecdrui lucru’?: cici dacd esti intrebat cum ~ctiopianul, spui c4 e ,.negru, iar daca esti intreb in ce pozitic .,Socrate™, spui c& st culcat™ sau « se plimba* S-a spus, asadar, prin ce sc deoscbeste genul « Iti patru termeni; dar se intampla c& fiecare d ccilalti termeni se deosebeste de alti patru, asa incé cum sunt cinci termeni si cum fiecare in parte + Ucosebeste de alti patru, se pare ci toate deosebii ar fi in numar de patru ori cinci. Dar nu este aga, ¢ daci le numarim mereu unele dupa altele, cu termenii care vin in al doilea rand riman cu diferent mai putin decat primi, deoarece a fost lua! deja in considerare, iar cei care vin in al ueilea in al patrule iman cu doud mai putin, cei luati rand cu trei, iar cei luati in al cincelea rand cu patn toate deosebirile vor fi de zece: patru, trei, dou: una. Caci genul se deosebeste de diferenta. d specie, de propriu si de accident; asadar, patr deosebiri. lar cum se deosebeste diferenta de gen spus, atunci cand s-a vorbit despre cum s deosebeste genul de ea; rimane, deci*, si se vor beasca despre felul in care diferenta se deosebes de specie, de propriu si de accident, ceca ¢ inseamna trei deosebiri. Totodat’, s-a vorbit despr felul in care specia se deosebeste de diferent and s-a spus cum se deosebeste diferenta d ie, iar cum se deosebeste specia de gen s-a spi cand s-a vorbit despre felul in care se deosebest genul de specie. Ramine, asadar, sii se vorbeasc despre felul in care specia se deoscbeste de propri si de accident: ceea ce inseamn’ doud deosebir Mai rdmane s& aratam cum se deosebeste proprit de accident; cici felul in care se deosebeste d specic, de diferentd si de gen a fost arate73 Bags 75 Isagos vorbindu-se despre deosebirea acestor termeni f este conceput ca exprimand o calitate, el nu poate 1 de el, Luand, asadar, cele patru deosebiri calitate in sens absolut, ci doar in miéisura in cart genului fatii de ceilalti termeni, cele trei deoset cuprinde diferentele care se adaugi genulu ale diferentei, cele doud ale speciei si uns determinandu-1®’. Apoi diferenta este vizut adesea propriului fata de accident, vor fi cu toate zece; ca revenind mai multor speci, asa cum ..patrupedul’ dintre acestea pe cele patru precedente, care ci revine mai multor vietuitoare diferite ca specie, t1 deosebirile genului fat de ceilalti termeni, le-i vreme ce specia revine numai individualelor cuprins: aritat deja sub ea. In plus, diferenta este anterioara speciei px care o constituie: céei find suprimat ,.rationalul piere si ,omul" impreund cu cl, in schimb Despre ceea ce au in comun diferenta $i spe: suprimarea ,omului" ~tationalul ci exist zeul. Mai mult, diferenta se compune ct ferenta si specia au in comun faptul ca lucrur alta diferent: cici .,cafionalul” si .muritorul" sun care participa la ele o fac in mod egal: ciici fiec: puse tmpreuna in substanta ,omului. Ori specia nt ‘om in parte participa in egal masura la specia se cumpune cu 0 altd specie. asa inet naster .om* ca sila diferenta ,rationalului*. Ele mai aug noua specie: caci, intr-adevir, un cal s comun si faptul de a fi prezente mereu in lucrur jmpreuncazii cu un mégar pentru a da nastere unu care participa la ele: cici ,.Socrate" este tot timy catar, dar, luate ca specii, compunerea ,.calull tational” si tot timpul om" a..magarului* nu ar da ,catarul*!, Despre deosebirea dintre specie $i diferenta _ Despre ceea ce au in comun diferenta si propriu Este propriu diferentei si fie enuntata privitor Diferenta calitate, in vreme ce specie Ti este propriu sé jucrurile cenuntata pr propriul au in comun faptul c? re participa la cle 0 fac in mod egal: cXci itor la esenta; cici, chiar dac& ,omt fjintele rationale sunt rationale in egal masura,7 Isug fiintele capabile s& rd sunt in egal masura capat si rad. Un alt caracter comun este ci amandoua s tot timpul prezente in subiectul despre care s\ enuntate si c& sunt prezente in toata specia; cAci, ch daca fiinta biped a fost mutilaté, totusi ea ve mereu numita astfel datorita naturii sale“, asa c) si fiinta capabild si radi are permanent acest carac prin natura sa, iar nu pentru cA rade tot timpul. Despre deosebirea dintre propriu $i diferes Este specific diferentei faptul ci ea se afiri adesea despre mai multe speci, ca ,,rationalu care se spune si despre ..zeu" si despre om“, vreme ce propriul e afirmat despre o singurdi spec cea al carei propriu este. Iar diferenta poate derivata logic din termenii a c&ror diferent este, £3 ins, a se converti cu ei; propriile, in schimb, convertese cu termenii cArora le sunt proprii p transpunere reciproca®*. 29 heagon Despre ceea ce au in comun diferenta s accidentul Diferenta si accidentul au in comun faptul de af spuse despre mai multe lucruri, iar cat privest accidentele inseparabile, cle mai au in comun ci diferenta faptul de a fi tot timpul prezente si de at prezente in intreaga specie: cai ,,bipedul” este te timpul prezent la tofi ,.corbii", iar .negrul” ta fel. Despre cele proprii diferentei si accidentului Diferenta si accidentul se deosebese prin faptul ¢: diferenta cuprinde, dar nu e cuprins’: cAci ratio nalul” cuprinde ,,omul™. Accidentele, insd, intr-un fe cuprind, prin faptul cf se afla in mai multe lucruri intr-alt fel, ins, sunt cuprinse, prin faptul & subiectele admit nu doar un singur accident, ci ma multe. Iar diferenta nu poate spori sau slabi, in vrem« ce accidentele admit mai mult si mai putin. Apo diferentele opuse nu pot fi amestecate, pe canc accidentele opuse pot fi amestecate™. Acestea sunt, deci, caracterele comune si specific. ale diferentei si ale celorlalti termeni. lar despre felu in care specia se deoscbeste de gen si de diferentat Isage, 83 dsugon a vorbit atunci cfnd am spus cum se deosebeseste prezent& mereu in act in subiect, pe can genul si cum se deosebeste diferenta de ceila propriul este prezent uncori si in potent’: ca termeni »Socrate“ este mereu om“ in act, ins nu rade timpul, chiar dacd este tot timpul in chip natural ., fiint& capabild si rada“. in plus, termenii ale circ Despre ceea ce au in comun specia $i propri Acfinitii sunt diferite sunt ei insisi diferiti; or speci se defineste drept ceea ce e cuprins sub un gen, sa Specia si propriul au in comun faptul de a se put ceea cc este predicat in ce priveste esenta despre mi converti reciproc: cici dace dat un om, atunci¢ da Multe Jucruri + si alte definiti si fiinta care rade, iar daca © dati fiinta care rad 48emenea, pe cand propriul se defineste drept coe atunci e dat omul. Si, cum s-a spus de mai multe 01 °¢ € tot timpul prezent Ia o intreaga specie, Insa doa numele de ,,fiint care rade“ este luat de la faptul «!2 una singurd. © capabila si radi in chip natural. [Un alt caract comun este c& apartin in mod egal subicctului lor]* ici speciile apartin in egald masura celor cai participa la ele si propriile celor ale cror proprii sur Despre ceea ce au in comun specia si accidenta Specia si accidentul au in comun faptul de a cnuntate despre mai multe lucruri. Alte caracter comune, ins, sunt putine, din cauz ci accidentul s subicctul ciruia fi este accident sunt indepartal unul de celilalt in cel mai inalt grad. Despre deosebirea dintre specie si propriu Specia se deosebeste de propriu prin faptul specia poate fi gen pentru alti termeni™, in vreme ¢ propriul nu poate fi propriu altor termeni. lar speci exist inaintea propriului, in vreme ce propriul vir, dupa specie: cici trebuie mai int pentru a fi si .,fiinta capabila si ada". Apoi specias dsage, Despre deosebirea dintre acesti termeni Caracterele proprii fiecaruia dintre acesti terme ci fi este propriu si Ke enunta este, stau in Faptul c& speci cu privire la esenta celor a c&ror speci accidentului si fie enuntat cu privire la calitate si la felul de a fi al lucrului. Se mai deosebese pr faptul c& fiecare substant’ participa la o singu specie, dar la mai multe accidente, atat separabile si inseparabile. in plus, speciile sunt gandite inaint: accidentelor, chiar dact sunt accidente inseparabi (cici trebuie si existe subiectul pentru ca accident i revini acestuia); accidentele apar in chip natur dupa aceea si au o natura accesorie®”. lar participar: la © specie se face in mod egal, pe cand Ia t accident, chiar daci este inseparabil, se face inega cici un etiopian poate avea fat de un alt etiopic culoarea neagra fie mai intensA, fie mai slab. Rimane si vorbim despre propriu si despi accident; ciici, in ce fel se deosebeste propriul ¢ specie, de diferent si de gen, am spus. a7 Isagon Despre ceea ce au tn comun propriul si accident inseparabit Propriul si accidentul inseparabil au in com faptul ca subiectele in care sunt Iuate in considerar nu pot subvista fra cle: cAci, precum ,omul™ n subvist’ fri .capacitatea de a rade“, tot astfel nic iopianul" nu poate subzista {ari .ncgru™. $i te dupa cum propriul este prezent timpul, la fel este si accidentul n toatd specia scparabil Despre deosebirea dintre ele Propriul si accidcentul inscparabil sc dcoscbes: prin faptul ci propriul este prezent doar intr-« singura specie, ca, de pilda, ,capacitatea de a rade’ la ,om", in vreme ce accidentul inseparabil, precun ~negeul, nu apare doar la .etiopian* , ci si la ,corb™ la alte lucruri, De ace: propriul se converteste cu subiectul al c&rui proprit ~-cirbune™, .,abanos* este $i fi revine fn mod egal, in vreme ce accidentu cparabil nu se converteste. Participatia Ia propri se face in mod egal, pe cand la accidente est susceptibilé de mai mult sau mai put49. Isa Existii, totodati, si alte caractere comune proprii decat cele despre care am vorbit, dar ajut acestea pentru a putea distinge termenii si pent infaitisa ceca ce au in comun®*.