PIM PE VISELE COPIILOR NOTRI

Pim pe visele copiilor notri...aa a ncheiat Sir Ken

Robinson ce a avut s spun la o conferina Ted din
2010. A primit aplauze, toi au fost emoionai, ns dincolo
de impactul acestor cuvinte, i-am simit ngrijorarea n
glas.
Trim ntr-o lume plin de paradox. Ne iubim enorm
copiii i vrem s le oferim tot ce au nevoie s aib o
via fericit i de succes. i undeva ... pe
drum...pierdem ceva. Simim n adncul sufletului c
de multe ori eum n ciuda bunelor noastre intenii.
Sistemul de educaie este i el plin de oameni care fac ce
au nvat c ar fi bine pentru copii, ns plini de frustrri i
rnii de modul n care sunt privii i recompensai, n
ordinea aceasta, precum de nonsensul hrtiilor i
activitilor de faad pe care trebuie s le fac.
ntre timp, ct adulii i paseaz unul altuia
responsabilitatea, c cineva, altcineva e vinovat, copiii
sunt strivii sub reguli i cerine care le ucid visele,
ncrederea n forele proprii, starea natural de fericire cu
care au venit pe lume.
Cine e vinovat? Nimeni...chiar nimeni. Nimeni din lumea

asta nu-i propune nefericirea unor copii, fie c sunt ai lor,

fie c lucreaz cu ei.
Doar c paradoxul este c scoatem din educaia lor
tocmai elementul de care ei au nevoie cel mai mult:
iubirea. i este ceea ce avem i noi nevoie.
Ce-am putea face? Nimic complicat... S ne amintim n
orice clip s atam o emoie pozitiv, puin iubire
fiecrei aciuni i fiecrui gest pentru copiii notri. i
acea iubire se va revrsa i n vieile noastre. i copiii
notri vor nflori sub ochii notri. i noi vom rentineri.
V las, la sfritul articolului, cu Sir Ken Robinson i cu
rugmintea sa:Sub picioarele noastre, copiii notri i
atern visele. S pim cu grij...i iubire...