Sir STEVEN RUNCIMAN (1903-2000) este una dintre figurile proeminente ale ‘Medievistici i Bizantinologii britanie din secoll al XXlea care, din perspectiva ‘metodei, aminteste mai degrabi de istorii secolelor al XVII-ea gi al XIX-lea, ca Edward Gibbon sau George Finlay, metodx mostenita, probabil, de la profesorul su de la Trinity College, John Bagnell Bury. El insugi se autodefinea ca sistoric de moda veche’ a fost in cea mai mare parte a vieii sale un liber profesionis,fapt datorat si ‘mostenieii unei averiuriage in anul 1937 de la bunicul stu. A predat doar intre 1929 41937 la Cambridge iin perioada 1942-1945 la Istanbul, unde a primitrdul de profesor. A clatorit foarte mult, ynind conferine sau prelegeri, iar datoritt prieteniei cu multi dintre aristocrat si polticieniiyrilor risiritene a obyinut unele documentegreu accesible. Runciman a devenit celebru att pentru teme ca istoria cruciadelor, relaile bizantino-apusene, islamul silumea crestina,ciderea Constantinopolului sau ortodoxia bizantin’ si postbizantins, cit pentru stlul ‘stu narativ captivant, atipic pentru un cercetitor. in viziunea sa, istoria este ca 6 poveste in care nu interpretarea evenimentului este cel mai important lueru, i sentimentele, trtirile personajelor, gravtateaintimplirilor. Steven Runciman chiar ip incepe una dintre lucriti cu: ¥A fost odati.* Dintre eartile sale, care cunosc multe reeditiri si traduceri, amintim: The Emperor Romanus Lecapenss and bis Reign (Cambridge, 1929); A History ofthe First Bulgarian Empire (Londra, 1930); The Medieval Manichee: a Study of the Christian Dualist Heresy (Cambridge, 1947); A History of the Crusades, vol. 1: The First Crusade and the Foundation ofthe Kingdom of Jerusalem (Cam- bridge, 1951); ol. 2: The Kingdom of erusalem and the Frankish Eat (Cambridge, 1952}; vol. 3: The Kingdom of Acre and the Later Crusades (Cambridge, 1954); The Eastern Schism: A Study ofthe Papacy and the Eastern Churches during the XP and XII Centuries (Oxford, 1955); The Sicilian Vespers: A History ofthe Medi- terranean World in the Later Thirteenth Century (Cambridge, 1958 - Vecernile siciliene, Nemia, 2011); The Fall of Constantinople 1453 (Cambridge, 1965 - Céderea Constantinopoluli, Nema, 2011); The Great Church in Captivity (Cambridge, 1968); The Last Byzantine Renaissance (Cambridge, 1970); The Orthodox Churches and the Secular State (Auckland, 1972); Mistra: Byzantine Capital of the Peloponnese (Londra, 1980); A Traveller's Alphabet. Partial Memoirs (Londra, 19%). . Spre deosebire de majoritatea savantilor, Runciman STEVEN RUNCIMAN TEOCRATIA BIZANTINA Traducere din limba engleza si studiu introductiv VasILE ADRIAN CARABA, NEMIRAIl. LUPTA iMPOTRIVA ICOANELOR: iNFRUNTAREA CREDINTEI DOMINANTE Succesorii lui Iustinian au mostenit problemele si metodele sale. ‘Nepotul siu, Justin al I-lea, desi ortodox, spera inci si-i recistige pe monofiziti. La inceputul domniei lui a convocat un sinod la Calli nicum, la granita siriana, dar prima sa gedini sa incheiat printr-o revolta, fn 571 a emis o Programma, uneori numit’ cel del doilea Henotikon, un document formulat complicat care era in principiu ortodox, dar nu ficea nicio mentiune la Calcedon. Cétiva mono- fiziti moderati Lau aprobat, dar nu a reusit s& mulyumeasci majori- tatea monofizitilor. Imparatul s-a infuriat, iar in anul urmator, {ncurajat de un patriarh fanatic, Joan de Sirimis’, a anulat ordinul preotilor monofiziti si a inchis manistirile suspectate de simpatii monofizite, in timp ce birbatii si femeile de prim rang care aderasert Ia erezie au ajuns in inchisoare in afari de cazul cind au retractat! * Este vorba de patriarhul Constantinopolului Ioan al Ill-lea Scolasticul (565-577) (n. te). * Brend, Rise of the Monophysite Movement, pp. 319-22. Textul acestei Programma este dat de Evageie, Historia, ed. Valesius, V, 4, pp. 146-9. Pentru70 STEVEN RUNCIMAN Asta nu a facut decat si incurajeze tendintele separatiste prin- tre eretici. Tustin s-a imbolnavit in 574. imparateasa Sofia a ales atunci un tanar soldat promirator, pe Tiberiu, pentru a deveni cezar si regent. A urcat pe tron la moartea lui Tustin, in 578. A fost un reformator energic al armatei, care gia ajintit atenyia asupra rizbo- iului cu persii si asupra cistigarii popularitapii prin reducerea taxelor fntr-un moment cind vistieria era aproape goala. Cu ex- ceptia unei persecutii intamplatoare a monofizitilor, a aratat foarte putin interes pentru religie”. Ginerele stu, Mauricius, care ia urmat la tron in 582, a fost un general capabil, ai crui ochi erau indreptati asupra Orientului si, de aceea, a fost preocupat si recistige bumivointa monofizitilor. A aratat toleranya faya de ei; iar, ca si simplifice viitoarea politica religioas’, s-a gindit si-i dea patriarhului Constantinopolului auto- ritate asupra Patriarhiilor Orientale similars celei pe care episcopul Romeio avea asupra Apusului. De aceea la incurajat pe patriarh, pe Joan Postitorul, si isi asume oficial titlul de ,ecumenic*, un titlu pe care patriarhul Constantinopolului il poarta pind in ziua de astazi. in greaca bizantina, cuvantul ,oikumene* ajunsese si nsemne imperiul insusi si nu, aga cum inseamni literal, ,intreaga lume locuita* si prea de dorit ca episcopul capitalei imperiului s4 aiba acest titlu’. Rezultatele nu au fost cele intentionate de Mauricius. Patriarhii Orientali, indiferent ca simpatiile lor erau istoria acestor ani din perspectiva monofizit’, vezi: Mihail Sirianul, Cronica, ed. J.B. Chabot (Paris, 1899-1910), I, pp. 294 si urm. 2 Frend, Rise of the Monoplysite Movement, pp, 322-3, Tiberiu a fost popular {nntre monofiiti datorta reduceri taxelor. Joan de Efes i scuzd persecute pe motiv cl fusese innebunit de rizboi, John of Ephesus, Historiae Ecclesasticae Pars Tertia, ed. si trad, de R. Payne Smith (Oxford, 1860), pp. 200-4. Scritorul copt loan de Nikiou, in Chronicle, ed, si trad. de RH. Charles (Londra, 1916), pp. 150-1, spune despre Tiberiu cd a fost un om bun care a pus captt persecutie. » Pentru ttlul ,ecumenic* vezi: F.Dvornik, Byzance et a Primauté romaine (Paris, 1964), pp. 70-2, care explict adeviratul sens al titlului, dar minimalizind ‘ai degraba indignarea lui Grigorie. Lupta impotriva icoanclor: infruntarea credintei dominante n calcedoniene sau monofizite, nu doreau s& renunte la autonomia lor in favoarea unui scaun pe care il considerau parvenit, nici si accepte cu obedient decizii teologice impuse de Constantinopol. Papa Grigorie cel Mare s-a aratat consternat de asumarea de citre Joan Postitorul a titlului care, in opinia lui, putea fi folosit in mod corect doar pentru sine. [-a trimis imparatului un protest fulmi- nant. in orice caz, el nu a urmat doctrina ghelasiana. Dimpotriva, is-a spus imparatului ca datoria lui este si aduca pacea in Biserica. Nimeni, spunea Grigorie, nu poate guverna un stat dacd nu stie si se poarte cu lucrurile bisericesti. Mauricius trebuie si porunceasca patriarhului sa inceteze a mai tulbura modelul stabilit al Bisericii. Grigorie i-a scris si imparatesei Constantina, informand-o ca infa- tuarea lui Ioan Postitorul era un semn sigur c antihristul era aproape. Mauricius a rimas impasibil si, pe deasupra, Ia si suparat pe Grigorie emitind o lege care le interzicea functionarilor civili sd intre in manastire inainte de sosirea timpului pensionarii lor. Pentru Grigorie, care fusese functionar civil si tsi abandonase slujba pentru a se face cAlugir, aceasta parea o insulta personala. ‘Cand Mauricius a fost detronat in 602 de uzurpatorul Phokas si ucis cu bestialitate alaturi de copiii sii minori, Grigorie, satisfaicut, a trimis felicitari noului impirat, spunand c& ingeri in cor ar fi cAntat in ceruri o gloria la aflarea vestilor si a continuat sil inunde pe Phokas cu laude de la un cap la altul, pe cel care a reprezentat cel mai salbatic regim de teroare din toata istoria bizantin’’, Prostia lui Phokas a dus la izbucnirea unui nou razboi cu Persia, iar din pricina incompetentei lui persii au reusit si patrunda pana in inima imperiului. Au ocupat cea mai mare parte din Siria, in timp ce un raid militar si-a taiat cale pana la malurile Bosforului, devastind Asia Mica. Moment in care Phokas nu doar cd s-a hotarat si reinvie persecutia impotriva monofizitilor, ci si si forteze toate comunititile iudaice din Siria s& treact la crestinism. Fireste, asta a provocat revolte atat in cercurile iudaice, cat si in cele eretice. * Grigorie 1, Epistulae, in: Migne, Patrologio Latina, LXXVI, col. 746-7, 1281-2.nm STEVEN RUNCIMAN Persii au fost salutagi ca salvatori. Intre timp, slavii se revirsau peste Balcani traversind Dunarea, iar in spatele lor se afla forta militar aavarilor’. Imperiul a fost salvat de Heraclius, un tanar general de origine armeani, fiul guvernatorului Africii. A navigat pina la Constanti- nopol si -a detronat pe Phokas in 610. Aveau si treacd optsprezece ani pina cind persii sa fie zdrobiti, iar avarii si fie impinsi inapoi. in toata aceast perioad’, persii au stipanit nu doar peste Siria si Palestina, ci si peste Egipt. Locuitorii zonei, aproape in intregime monofiziti, nu li s-au opus: totusi, a fost un soc in intreaga crestinatate atunci cand, in 615°, invadatorii au luat cea mai sfanta relicva a crestinatapii din biserica ci de la Ierusalim, Sfanta Cruce, pe care o descoperise imparateasa Elena. Aceast umilinya a fost atit de puternic simgita la Constantinopol, incit patriarhul Serghie, din proprie initiativa, i-a oferit statului un impramut din partea Bisericii. Veniturile Bisericii i-au fost date imparatului, Vase bisericesti au fost topite pentru metalul din ele. Rézboiul a devenit unul sfant, Vistieria era goala in urma extravagantelor lui Phokas si a pierderii veniturilor din Egipt si Siria. Biserica a fost cea care i-a facilitat lui Heraclius plata campaniilor. El insusi fusese atat de disperat, incit plinuise mutarea capitalei la Cartagina, un oras care micar putea fi aprovizionat cu hrani, cici, la acel moment, Con- stantinopolul, care depindea de granele din Egipt, se afla in pragul infometirii, Planul i-a ingrozit pe constantinopolitani care, condusi de Serghie, l-au implorat si nu-i pardseasca si au fost de acord si renunfe la ajutorul de pine gratuita care fusese dreptul oricarui ® Pentru regimul lui Phokas vezi: J.B. Bury, History of the Later Roman Empire from Arcadius to Irene (Londra, 1889), Il, pp. 197-206, i L. Bréhier, »L'Empereur Phocas et I’Eglise“, in Fliche si Martin, Histoire de l’Eglise, UL, pp. 69-77. * De fap 614; ve: ite Dignas si Engelbert Winter, Rome and Persia in Late Antiquity. Neighbours and Rivals (Cambridge University Press, 2007) pp. 49, 117, 151 (a.r). Lupta impotriva icoanclor: infruntarea eredintei dominante B cetitean al capitalei din vremea romanilor si pe care statul nu mai putea da’, {fn cele din urma, persii au fost tnfrangi definitiv, iar in 629, Heraclius a readus in mod solemn Sfanta Cruce in biserica din Ierusalim. Dar chestiunea monofizitilor ramanea nerezolvata. Chiar la mijlocul rézboiului, Heraclius a propus o dogma care-i fusese sugerata de patriarh, si anume ci Hristos a avut dows firi, dar o singura energie sau lucrare. Serghie credea ci aceasta ar fi consecinta logica a doctrinei Calcedonului, considerind atit el, cit si imparatul ca ar fi convenabila si pentru monofiziti. Mai ales Heraclius spera c& fi va mulyumi pe compatriofii sti armeni. La fnceput a gasit sprijin. Patriarhii monofiziti ai Alexandriei si Antiohiei, Atanasie si Cir, erau dispusi si subscrie. Dar existau multi calcedonieni care o suspectau a fi un gest facut cu scopul de a-i muljumi pe eretici. Ei si-au gisit un lider in monabul palestinian Sofronie, care a devenit in 634 patriarh al Jerusalimului. Pentru ari face s& tacd pe criticii calcedonieni, Serghie a apelat la papa Honorius I, care, desi nu prea a priceput chestiunea in sper, i-a acordat lui Serghie sprijinul sau obisnuit’. Oricum, curind, s-a vazut clar c& ortodocgii respingeau doctrina unei singure energii, iar monofizigii erau din ce in ce mai puin interesati de compromis. Serghie a redactat 0 marturisire de credinta, cunoscutd ca Ecthesis, care interzicea discutia cu privire “Bury, History... fom Arcadius to Irene, , pp. 207-26; A. Stratos, Byzantium in the Seventh Century Gin greacds Atena, 1966),1, I, pp. 248 si urm. [Acestajutor, numit in perioada romani panis civilis,a fost inteodus ia Constantinopol de Constantin cel Mare in anul 332 gi, la scurt timp, a devenit un obicei si in alte ‘oraje din Orient. Se pare c& dateaz’ din timpul lui Gaius Gracchus (154-121) care La introdus la Roma; vezi: ODB, I, p. 32 si Timothy E. Gregory, Vox ‘Populi: Violence and Popular Involvement in the Religious Controversies of the Fifth Century A.D. (Ohio State University Press, 1975), p. 17 sin. 9 (a. ).] 7 Frend, Rise ofthe Monophysite Movement, pp. 343-51, o relatare compitimi: toare faya de doctrina monoenergistt; Bréhier, ,La crise de Empire et le redressement d’Héraclius, in Fiche si Martin, Histoire de 'Eglise Il, 85-90, gi La nouvel crise religieuse", in ibidem, pp. 103-24.4 STEVEN RUNCIMAN Ia energii, dar declara c4 Hristos avea o singurd voinga, expresie folosita de papa Honorius in raspunsul siu citre Serghie. Serghie dorea ca Ecthesis-ul si fie sustinut de autoritatea imperial’, dar lui Heraclius nu i-a placut asta. Totusi, in cele din urma, in 638, sia pus doar numele pe document din respect pentru Serghie, fata de care avea sentimente de prietenie si recunostinta. Dar monotelis- mul, doctrina unei singure vointe, nu le era ortodocgilor mai dragi decit doctrina unei singure energiit. Jar intre timp, chesti- unea monofizita fusese rezolvata din punct de vedere practic intr-un mod mai dur gi neteologic. Abia se terminase razboiul cu persii, c8 in tinuturile cultivate ale Siriei au navalit nomazi din desertul arabic, insufletiti de credinga profetului Mahomed. Prima ciocnire a avut loc in 622, in timpul rizboiului cu persii. Dar abia in 634, la doi ani de la moartea profetului, a inceput invazia sistematic’. in acea toamna, invada- torii au repurtat o victorie decisiva la raul Yarmuk’. Damascul a cizut in mainile lor la inceputul anului urmator. Ierusalimul, din care imparatul, prevazator, a salvat toate relicvele cregtine de importanga capitala, a cizut in 637, dupa un asediu de doi ani, iar Antiohia in 638. in a doua parte a anului 639, arabii au pitruns {in Egipt. Cand Heraclius a murit, la inceputul anului 641, toata acea bogati provincie era pierduta pentru imperiu cu exceptia Alexandriei, care a cézut citeva luni mai tirziu’, Monofizitii din Siria si Egipt acceptasera pasivi dominatia persand. Dar pergii le erau strdini ca rasa si religie. Arabii erau rudele lor. Aproape toyi erau descendentii unor invadatori din * Bréhier, -L’Ekthesis, la fin du régne et la succession d’Héraclius", in ibidem, pp. 131-4. “ Batalia de a riul Yarmuk, cunoscutd astai ca bata de la Jabiya-Yarmuk, ‘nu a avut loc in toamna lui 634, ci in august 636. Vezi in acest sens: Walter E. Kaegi: Byzantium and the Early Islamic Conquests (Cambridge University Press, ‘Cambridge 1992), pp. 112-146 (n. tr). ° Pentru invazia arabilor vezi Stratos, Byzantium in the Seventh Century, IM (Atena, 1968), passim, si A.J. Butler, The Arab Conquest of Egypt (Londra, 1902), passim. Lupta impotriva icoanclor: infruntarea eredintei dominante 5 trecut veniti din desert, iar in secolele din urma a existat 0 infiltrare constantd dinspre frontiera araba si prin Marea Rosie. Islamul, credinga predicata de Mahomed, le parea multora mai apropiata de suflet decit ortodoxia calcedonian’, credinya grecilor sia romanilor. I-au primit cu bucurie pe noii cuceritori, care au aritat ingiduinga fara de ei si le-au fixat taxe de departe mai pugin impovaratoare decit cele ale imparatului. Multi s-au aritat dispusi si se converteasca la noua religie. Doar atunci cand au invadat Asia Mica, arabii au intampinat rezistenya din partea populatiei locale, care avea o origine diferita si care era mai loiala ortodoxiei. in secolele care au urmat, frontiera din- tre crestinism si islam s-a aflat de-a lungul mungilor Taurus gi Antitaurus, care separa regiunea muntoasi a Anatoliei de cim- piile siriene™. Pierderea Siriei si Egiptului a facut ca patriarhul Constantino- polului si rimAnd singurul patriarh ristritean care st mai traiascd intr-un stat crestin. In mod inevitabil, patriarhii Alexandriei, Antiohiei si Ierusalimului au devenit figuri obscure gi inferioare, sinu mai puteau fi folositi pentru al contrabalansa pe fratele lor de la Constantinopol. {mparatul avea acum doar un patriarh in interiorul imperiului stu, iar pozitia lui sa consolidat. Opozitia religioasa din Bizany a ajuns in acest fel in situatia de a putea si mai ceara sprijin impotriva structurii bisericesti doar de la pap’, patriarhul Apusului, dar amestecul Romei mu a fost niciodati indragit la Constantinopol'. Oricum, trebuie amintit ci mai existau comunititi ortodoxe in provinciile cucerite de arabi, in special in Palestina: iar in acea lume oriental’, unde afilierea religioas4 a luat locul nagionalit’qii, ortodocsii, desi se supuneau legilor califului musulman tn ale cfrui teritorii trdiauy, il considerau inca stipan suveran al lor pe © Bréhier, ,L’Ekthesis‘, pp. 138-41. Pentru staturul legal al crestinilor sub dominayia arabi, vezi: A.S. Tritton, The Caliphs and their Non-Mosler Subjects (Londra, 1930), passim. * Veri pp. 106-8, 127.% STEVEN RUNCIMAN imparatul ortodox; fapt care a fost acceptat de calif, Patriarhii orientali erau arareori impiedicayi si viziteze Constantinopolul, unde erau tratafi cu respectul cerut de vechile tradifii ale scau- nelor lor i niciun sinod nu putea fi considerat ecumenic daci ei sau reprezentantii lor nu erau prezenti’. Nepotul lui Heraclius, Constans al Il-lea, care in 642 iesise invingator asupra rivalilor din interiorul familiei, a pastrat doctrina monotelista, chiar daca pierderea provinciilor mono- telite a ficut si dispard scopul ei politic. Atunci cind noul papa Teodor I, un grec de origine, a protestat, Constans a emis un edict prin care a interzis orice discutie viitoare cu privire la vointele in Hristos. Dar teologul eminent al timpului, Maxim, supranumit Marturisitorul, a refuzat si tac’. A condamnat cu tarie monote- lismul si a céstigat sprijinul succesorului lui Teodor, Martin I, care deja il ofensase pe imparat prin faptul de a nu fi tinut seama de obtinerea confirmarii imperiale pentru numirea sa. Constans, care dorea si compenseze pierderile imperiului din partea oriental prin reinstaurarea autoritatii acestuia in Italia, a trimis trupe la Roma, care l-au rapit pe papa si |-au trimis la Constan- tinopol. Acolo a fost tratat cu brutalitate, acuzat de seditiune si de impotrivire si condamnat la moarte. Dar patriarhul Pavel al Constantinopolului, desi impartisea vederile teologice ale lui Constans, a fost socat de o asemenea brutalitate fay de un ierarh sia intervenit pentru el. I s-a suspendat sentinta, dar a fost exilat {in Cherson, in Crimeea, unde a murit in anul 658. Apoi, Constans 1a anchetat pe Maxim Marturisitorul, o actiune care i-a revol- tat pe constantinopolitani mult mai mult decit raul tratament aplicat papei. Din cauza unei mari impopularitati in oras, Constans |-a parasit in 662, plecand in Italia. Mai intai, a incercat si fact din Vechea Roma capitala sa, dar, dupa ce a vizitat-o in 663, s-a decis si-si stabileasca cartierul general la Siracuza, " Vezi $, Runciman, ,The Byzantine ‘Protectorate’ in the Holy Land, in Byzantion, XVII (Bruxelles, 1948), pp. 207-15. © Veti pp. 106-8, 137, Lupta impotriva icoanclor: infruntarea credintei dominante 7 {in Sicilia, unde, in 668, a fost ucis in baie de un sambelan tnarmat cu o savoniera™*, Fiul si succesorul sau, Constantin al IV-lea, supranumit Bar- bosul’, sa intors la Constantinopol sia ineles ci monotelismul nu mai avea nicio valoare politica. In 678, tasers papei, adre- sindu-i-se plin de tact cu apelativul ,pap% ecumenic", rugindu-l pentru cooperarea in vederea unui sinod general care si se tin la Constantinopol. Papa Agaton si-a dat acordul si, dupa ce a tinut el insusi un sinod pregititor al Bisericilor apusene, a trimis delegati sil reprezinte la ceea ce avea si fie cunoscut drept cel de-al saselea Sinod Ecumenic. A avut loc in palatul imperial intre noiembrie 680 si septembrie 681. imparatul a prezidat cele mai multe dintre sedinte, de-a dreapta sa avindu-i pe patriarhul Constantinopolului sipe cel al Antiohiei si reprezentanti ai Alexandriei, iar de-a stinga pe reprezentantii romani si pe cei ai Ierusalimului. Au fost optspre- zece sesiuni. Deabia la cea de-a opta, Gheorghe al Constantinopo- lului a fost de acord si se declare impotriva monotelismului la cea de-a noua, Macarie al Antiohiei a refuzat si abandoneze doctrina avandu alituri pe Stefan, episcop de Corint. Amandoi au fost imediat decizuti din drepturi, imparatul ridicdnd pe scaunul Antiohiei pe un anume Teofan. in cele din urma, topi adepyii de odinioara sau actuali ai doctrinei au fost condamnayi, iar numele atrei patriarhi ai Constantinopolului si cel al papei Honorius insusi au fost sterse din dipticele patriarhiei. S-a acceptat in totalitate rolul suprem al imparatului. Dupa cea de-a opta sesiune, toata adunarea s-a ridicat in picioare si a cAntat: , Viapa lungs pastr’a- torului credinjei ortodoxe, noului Constantin cel Mare... Toti suntem slujitorii imparatului“, « Bréhier, .Le Démembrement des Chrétientés Orientales*, in Fliche si Martin, Histoire de l'Eglise, pp. 160-79. * Pogonatul (n. tr). ° Bréhier, 4Les derniers Héraclides*, in sbidem, pp. 183-91; HefeleLecleroq, I, 1 pp. 483 si urm. [De fap, la sfirsitul celei de-a noua gedinge au fost exclusi cei doi sia fost aclamat imparatul, vezi: Hefele Leclercq, I, I, p 4985 n. tJ.78 STEVEN RUNCIMAN acea.a fost restauratd in Bisericd. Numai cd sub Tustinian al IHlea, stralucitorul, dar capriciosul fiu al lui Constantin al IV-lea, a apérut o noua problema. {n anul 692, imparatul a convocat un sinod care sa tinut in aceeasi sala boltita a palatului pentru a definitiva lucrarea celor dou’ Sinoade Ecumenice anterioare, al cincilea si al saselea, prin uniformizarea practicilor bisericesti. Este cunoscut ca Sinodul Quinisext sau Sinodul Trullan. Dar delegatii papali plecaseri de mult acasi, iar sinodul a condamnat anumite practici prezente in Apus, in special postul de simbata si celibatul clerului. De aceea, papa Serghie I a refuzat recunoasterea canoanelor sale; incercarea lui Tustinian de a trimite trupe la Roma pentru a1 forta si le accepte a fost un fiasco. intre Roma si Constantinopol a existat o schism pan’ in anul 710, cAnd papa Constantin Tin mod curajos a acceptat invitayia de ai face o vizitd imparatului, despre care se stia de altfel cA este nebun de-a binelea. Destul de surprinzitor, lustinian -a primit cu mare respect si se pare ct ia spus cd trebuie aplicate si in ‘Apus canoanele Sinodului Quinisext. Domnia lui Justinian al Tea sa sfarsit in anarhie, in anul 711, Succesorul siu a fost un general armean, Bardanes Philippicus, un monotelit de moda veche, care a ars in public procesele-ver- bale ale celui de-al saselea Sinod Ecumenic sia incercat sti inlocu- jasc pe episcopii proeminenti ai imperiului cu unii monoteliti. tre timp, erezia igi pierduse in Constantinopol sustinatorii. Cand vestea a ajuns la Roma, papa Constantin a refuzat si-l recunoasc pe impirat. Philippicus a fost detronat si orbit in 713 in aceeasi masurd pentru politica sa religioasi, cit si pentru refuzul de a demara pregitiri serioase impotriva unei mari invazii lansate de arabi cu intentia exprest de a cuceri Constantinopolul. Succe- sorul stu, Anastasie al I-lea, a fost un functionar civil valoros, care a readus pacea in Biserica si a strins armament si provizii pentru aprarea imperiului. Dar nu a reusit s& cistige respectul armatei, ai cArei lideri iresponsabili si-au ales un candidat la tron, Bréhier, ,Les derniers Héraclides*, pp. 191-200; HefeleLeclercg, I, I, pp. 560-81. Lupta impotriva icoanelor: infruntarea credintei dominante 9 un obscur gi indaratnic colector de taxe. Lui Anastasie i s-a permis si se retragi la o manastire, iar timp de doi ani, Teodosie, colectorul de taxe, s-a aflat in fruntea unui guvern bine-inten- tionat, dar iremediabil incompetent. Cu bucurie a cedat in 717 puterea imperial unui now candidat al armatei, lui Leon al H-lea, supranumit Isaurianul”, Din fericire pentru imperiu, situagia i-a obligat pe arabi si-gi amine invazia. Leon era pe tron deja de cinci luni, lucrdnd intens la consolidarea sistemului defensiv al orasului, cand, la sfarsitul lui august, o uriasa armata araba a aparut pe pirmul Bosforului, pe partea opus Constantinopolului, urmati la citeva zile de o la fel de uriagi loti, navigind in amonte pe Marea Marmara. Douiasprezece luni mai tarziu, o ramasita a armatei arabe se tara inapoi spre Siria. Victoria crestinilor s-a datorat zidurilor puternice ale capitalei, curajului si competentei soldatilor, mate- lotilor 51 inginerilor, precum $i ingeniozitatii diplomatilor ei. Dar athitectul victoriei a fost fara doar si poate imparatul insusi"*. Era un om deo abilitate, energie $i inteligenta remarcabile. S-a hotarat si se foloseasci de victoria sa pentru a reforma si reorganiza impe- riul peste care domnea. A fost responsabil pentru finalizarea asa-numitului sistem al shemelor prin intermediul caruia provinciile imperiului aveau si fie administrate de acum inainte. A promovat sun cod de legi revizuit, Ecloga, sia publicat editii imbunatitite ale codurilor maritime si agricole”. Dar ambitia sa principala a fost de a duce la bun sfarsit reformele bisericesti si teologice. Era un. » Brthier, ,Les derniers Héraclides*, pp. 205-9; Bury, History... Arcadius to Irene, Il, pp. 363-86. "Bury, History... Arcadias to Irene, Tl, pp. 401-7; ‘The Imperial Centuries (Londra, 1966), pp. 58-65. Bury, History. Arcadias to Irene, I pp. 408-24, Pentru istoriasistemului themelor, vezi: ibidem, pp. 339-51 si G. Ostrogorsky, History ofthe Byzantine State, trad. in engl. de J. Hussey (Oxford, 1956), pp. 89-90, 139-40. Pentru legea maritima, vezi W. Ashburner, The Rhodian Sea Law (Oxford, 1909). Pentru legea agricolé gi pentru datarea si dezvoltarea sa, Ostrogorsky, History of the Byzantine State, pp. 120-1, 140. JH. Jenkins, Byzantium:80 STEVEN RUNCIMAN om evlavios. Feloga a legiferat un numir de principii crestine, in special cu privire la cisatorie si, fiindca veni vorba, le-a dat mamelor drepturi egale cu cele ale tatilor in privinta copiilor. Nu avea nicio indoiala cu privire la datoriile sale de imparat: De vreme ce Dumnezeu a dat in miinile noastre autoritatea imperiala potrivit bunei Sale voiri..., poruncindu-ne si pistorim turma cea binecredincioasa dup’ modelul lui Petru, cApetenie a apostolilor, credem c& nu exist nimic mai marey din ceea ce putem face decit ai conduce in dreptate pe aceia care ne-au fost incredinati prin grija Sa". in primul articol, legea este definita ca ,descoperire a lui Dumnezeu*. in cel de-al doilea, datoria impiratului este definita ca pastrare a tuturor lucrurilor transmise prin Scripturi, prin hotararile Sinoadelor Ecumenice si prin legile Romei. Patriarhului ti este conferit4 cea mai inalt pozitie imediat dup’ imparat. Cei doi sunt pirti principale in corpul politic, a carui bunistare depinde de lucrarea lor in armonie. Este datoria patriarhului sa se ocupe de binele spiritual al imperiului. Dar doar imparatul este acela care poate da recomandarilor patriarhului putere de lege. El are ultimul cuvant atit in chestiuni de religie, cat si tn cele de natur’ civila, El este inci locotenentul lui Dumnezeu®. Agadar, Leon se considera indreptatit si impuna reforme religioase. Era sirian de origine, provenind din Germaniceea, modernul Marash, si impartisea neinduplecata aversiune a semitilor pentru tot ceea ce putea mirosi a idolatrie”. Gustul pentru icoane si sfinte moaste era raspandit in toaté cres- tinatatea. Multi dintre Paringii timpurii ai Bisericii sau opus dezvoltarii lui, parindw-li-se c4 intra in contradictie cu porunca veterotestamentari de a nu-ti face chip cioplit. Eusebiu de Cezareea a certat-o cu asprime pe sora lui Constantin, Con- stantia, atunci cind la rugat sti trimita din Palestina o pictura ® A Manual of Roman Law: The Ecloga, ed. si trad. de ELH. Freshfield (Cambridge, 1926), in spec. pp. 66-70. 2 Ostrogorsky, History ofthe Byzantine State, p. 137, 0.2. Lupt impotriva icoanelor: infruntarea credingei dominante a a lui Hristos®, Sfantul Epifanie al Ciprului insusi a distrus o dvera pictata pe care o vizuse intr-o biserici de sat. Dar alti Parinyi cres- uti intr-o traditie neoplatonici au fost mai toleranti fat de imagini. Sfantul Vasile declara ci cinstea care i se acorda unei icoane trece spre prototip si adaugt faptul ci o pictur, oricum ar fi, este o pre- dict, © pomenire a lui Dumnezeu gia sfingilor*. Leontiu de Nea- pole, argumentand impotriva criticii judaice, afirma ci imagini de heruvimi au fost permise in Vechiul Testament si c&, oricum ar fi, ‘noi nu cinstim materialul din care este facuta imaginea, nu barnele de lemn care formeaz4 o cruce, ci crucea ca simbol al Crucii pe care Iisus a murit pentru oameni®, impotriva argumentului ci Dumne- zeu nu poate fi reprezentat in virtutea fiingei sale, ap3ritorii imagi- nilor replicau c& a spune asta inseamna a nega doctrina principali a crestinatatii, intruparea lui Hristos. Ca om intrupat El poate fi reprezentat, asa cum fir nicio problema pot fi si Maica Sa si toti sfingii, O problema o creau ingerii, creaturi spirituale prin excelenta. Dar Vechiul Testament vorbea de ingeri care au fost vazuti de ochi pamintesti. Motiv pentru care si ei puteau fi reprezentayi*®, Acestea erau argumente teologice. Poporul simplu din imperiu, ai cArui strimogi, cu cateva generatii in urmi, se inchinaser la sta- tui de zei gi de zeite, bucuros acorda o cinstire asemanitoare att statuilor, cit gi icoanelor lui Hristos gi ale sfingilor, atribuindule gi Veni: PJ, Alexander, The Patriarch Nicephorus of Constantinople (Oxford, 1958), pp. 43-4, unde citeaza si comenteaz4scrisoarea lui Eusebiu publicatd in: Migne, Patrologia Graeco-Latina, XX, coll. 1545-50 » Pentru Epifanie vezi: NH. Baynes, .Idolatry and the early Church’ fn: Baynes, Byzantine Studies and Other Essays, pp.126-8 ™ Baynes, .ldolatry and the early Church", p. 136. Cuvintele Sfaintului Vasile sunt citate si dezvoltate de Ioan Damaschinul. ® Leontiu de Neapole, Omilii impotriva indeilor, in: Migne Patrolgia Graeco-Latina, XCIL, coll. 1604 si urm. % Pentru intreaga chestiune, vezi: Baynes, 4Idolatry and the early Church", p. 116 si rms; Ostrogorsky, Studien zur Geschichte des byzantinischen Bilderstreites Greslau, 1929); E. Kitzinger, .The Cult of Images before Iconoclasm", in: Dumbarton Oaks Papers, VIL (Cambridge, Mass., 1954), pp. 85-150.az STEVEN RUNCIMAN puterea de a face minuni”, Mai ales cetajenii Constantinopolului considerau c& orasul lor era protejat in special de Maica Domnului. in timpul asediului oragului din 626, cind persii si avarii i-au atacat simultan zidurile, puterea sfintei sale icoane a fost cea care ia respins. Iarigi a fost invocata cu succes in 677 pentru ai infringe pe arabi; insusi Leon al Ill-lea se pare c4 a permis, chiar daci nu a {ncurajat, purtarea in procesiune pe strazi a icoanei sale, in timpul asediului din 717. Biserica aprobase in mod oficial icoanele. {ntr-adevar, Sinodul Quinisext hotirase ca Hristos si nu mai fie reprezentat in mod simbolic ca miel, cica persoand, pentru scoate in evident natura Sa uman&”. Deasupra portii principale de la intrarea in Palatul Sacru exista o icoana uriasi a lui Hristos, dup’ cate se pare in baso- relief, despre care traditia afirma ci fusese pusi acolo de Constantin cel Mare®. Tustinian al Lea gravase chipul lui Hristos pe monedele sale, dar succesorii lui imediati nu i-au urmat exemplul, Icoane gi moaste puteau fi gisite in orice biseric’, unele ilustrind istorii biblice pentru cei nestiutori de carte, altele pentru a primi cinstirea datorati persoanelor sfinte reprezentate pe ele’. Totusi, exista inca un numar mare de crestini care nu acceptau icoanele. Puteau fi gisiti mai ales in provinciile orientale ale impe- riului, unde exista un amestec impresionant de singe semit. Existau unii in Constantinopol, unde cilitorul apusean Arculf vazuse in 670 un fanatic distrugind o icoana a Fecioarei®. in ultima parte a » Veri: Kitzinger, «Cult of Images", pp. 100 si urm. ™ Baynes, ,The supernatural defenders of Constantinople“, in: Baynes, Byzantine Studies and Other Essays, pp. 248 gi urm. > Canonul 82 de la Sinodul Quinisext, in: Mansi, Concilia, XI, coll. 977-80. Ver nota 39, 3 A. Grabar, L'Teonoclasme Byzantin: dossier archéologiqne (Paris, 1957), pp. 39-45, » Ibidem, pp. 77-91. > Ibidem, pp. 94-9; Kitzinger, «Cult of images", pp. 129-34. Experienta lui “Arculfeeste prezentatdin a sa Relatio de Locis Sanctis, 4, ns T. Tobler, Itinera Lupta impotriva icoanelor: infruntarea credintei dominante 3 secolului al VIHlea avusese loc o puternict migcare iconoclasta in ‘Armenia §i in regiunile invecinate™. {n lumea islamic, unde repre- zentarea plastica fusese mai inti permisa, in jurul anului 700 era cu desivarsire interzis a se picta chipuri umane si chiar animale. in anul 723, califul Yezid a poruncit ca aceasta interdictie si se extind’ siasupra bisericilor, sinagogilor si caselor supusilor non-musulmani. Porunca a fost indeplinita doar partial, iar curind abandonati. E greu si credem ca a avut vreo mare influent asupra iconoclastilor din Bizang, care dezaprobau doar imaginile cu caracter religios. Totusi, a ilustrat aversiunea fata de imagini care putea fi gisiti in multe colfuri ale lumii semite gi a oferit ocazie sustinatorilor icoa- nelor si afirme c& adversarii lor erau inspirati de necredinciosi*. Aceasta acuzatie i-a fost cu siguranta adusi lui Constantin, episcop de Nacoleia, in Frigia, care a fost convocat la Constantino- pol in 724 sau 725 ca si fie cercetat de patriarhul Gherman I pentru distrugerea de icoane. Episcopul Constantin s-a intors acasi, preficindu-se ca ar fi fost convins de patriarh. Dar este posibil ca, {in timp ce se aflain capital, si se fi vizut cu imparatul, in persoana cAruia a descoperit pe unul care: impartisea ideile™. Despre Califul Yezid se zvonea ci fusese influentat de un evreu palestinian, pe care grecii il poreclisera Sarantapechys, ,inalt de patruzeci de cofi*s iar Sarantapechys era prieten cu un sirian crestin, Beser, capturat de arabi si convertit la islam si care, dup’ ce a fost eliberat, a intrat {n slujba imparatului care fl tinea la mare cinste”. Orrice incurajare Hierosolymitana et Descriptiones Terrae Sanctae (Geneva, 1879-88), p. 200. Arculf credea cd atacatorul era un evreu. » Veri: P. Alexander, ,An Ascetic Sect of Iconoclasts in seventh-century Armenia“, in: Studies in Honor of Albert Matthias Friend (Princeton, 1953), pp. 151-60. ° Grabar, L'Teonoclasme, pp. 105-12, cu un comentariu despre decretul eri. »Theophanes, Chronognaphia, ed. C. de Boor (Leipzig, 1883), p. 402. Scrsorile patriarhului Gherman in: Mansi, Concilia, pp. 99-105, 105-7, 107-27. » Theophanes, Chronographia, p. 402. Povestea lui Sarantapechys a fost spust la Sinodul Ecumenic de la Niceea din 787 de calugarul loan, care il reprezenta84 STEVEN RUNCIMAN va fi primit, Leon, prin 725, era sincer convins c& icoanele nu au ce ciuta in cultul crestin. Era si superstitios. Iar eruptia violent din acel an a vulcanului din insula Santorini l-a convins ca Dumnezeu era supirat pe faptul ca isi aman lucrarea*. Cu siguranya cA el tia c& patriarhul si inaltele autoritayi bisericesti nu-i impartasesc vederile. Dar credea ca, in calitate de ‘imparat, are dreptul, puterea si datoria de a trece peste ei. Precaut, a facut prima mutare. In 726 a tinut cuvantari si predici aparind ideea tnlaturarii icoanelor. Cand acestea nu au avut niciun efect, a poruncit, la inceputul lui 727, distrugerea icoanei lui Hristos aflatd deasupra portiiPalatului. Atunci a izbucnit o revolta popular’, iar functionarul care a dus la indeplinire poruncile imparatului a fost ucis de femeile infuriate. Rasculatii au fost pedepsiti cu severitate, prin biciuire, mutilare sau exilare”. Asta a intaratat nemulyumirea. Leon se putea baza pe sprijinul armatei, pentru ci cele mai bune dintre trupele sale veneau, asa cum fusese si cazul lui, din regiuni unde predomina o anumita austeritate in practica religioas’. Dar flota maritima era recrutata in special de pe coastele Marii Egee si din insulele unde icoanele erau cinstite cu inflactrare. in aprilie 727, un detasament naval s.a revoltat si a navigat spre Constantinopol. Leon a fost obligat sa distruga vasele cu ajutorul focului grecesc, iar capii revoltei au fost executati®. Apoi, a fost inchisd univer- sitatea din cauz& ci prea multi profesori au obiectat la adresa vederilor imparatului". Patriarhul si ierarhia au refuzat si] pe patriarhul lerusalimului, Textul acestei relatari este dat de Mansi, Concilia, XI, coll. 196-200, si in: Migne, Patrologia Graeco-Latina, CIX, coll. $17-20. ™ Theophanes, Chronographia, pp. 404-5; Nicephorus Patriarcha, Opuscula Historica, ed. de Boor (Leipzig, 1880), p. 59. » Theophanes, Obronographia, p. 405; Vita Sancti Stephani Juniors, in: Migne, Patrologia Graeco-Latina, C, col. 1085, Pentru o discutie despre eveniment i despre legendele aparute in jurul lui, vezi: Grabar, LIconoclasme, pp. 130 siurm. “© Theophanes, Chronographia, p. 405. Nicephorus, Opuscula Historica, pp. 57-8, “Theophanes, Chronograph, p. 405. Povestea spusi mai tirziu de Gheorghe Monabul (Chronicon, ed. de Boor (Leipzig, 1904), I, p. 742) si repetatt mult mai Lupta impotriva icoanelor: infruntarea eredintei dominante 85 sustin’ pe impirat care nu s-a bucurat de un succes mai mare nici cind a solicitat sprijin din partea Romei. I-a trimis papei Grigorie al Ii-lea o serie de tratate despre caracterul impropriu al icoanelor sila ameningat cu inlaturarea din scaun, in cazul in care nu este de acord cu el. Grigorie a rispuns prin mai multe tratate in favoa- rea icoanelor $i, aritindu-si fidelitatea fat de imparat, i-a ignorat politica religioasi, care provocase deja proteste in Italia”. Zadarnicit in incercarile de a convinge, imparatul a convocat in ianuarie 730 un silention, o adunare de inalti demnitari imperiali, coameni alesi de el insugi, care a avut loc in palat, in Triclinium-ul celor Noudsprezece Divane. Acesta a aprobat un document pe care el il redactase si care interzicea cultul si prezenta icoanelor in biserici. Patriarhului Gherman i s-a poruncit si subscrie, dar a refuzat spunind c& el nu se indeparta de credinta Sinoadelor Ecu- menice. Atunci a dezbracat haina de patriarh gi s-a retras in locu- inga personala®. Scaunul patriarhal a fost declarat vacant, dar a trecut un an pana ca imparatul s4 gaseascd un preot doritor si accepte demunitatea si, ceea ce era mai dificil, un numar de episcopi {intelegitori pentru a forma un sinod care sil aleagi. Noul pa- triarh, Anastasie, a trimis apoi o scrisoare sinodala catre ceilalti colegi patriarhi, prin care isi ficea cunoscuta adeziunea la doctrina impiratuluié, thrziu de Zonaras (Synopsis Historiarum, II (Bonn, 1897), p. 340), care vorbeste despre incendierea de citre Leon a Academie’ imperiale de teologie si arti cu tot «cu profesori este evident o ornamentare ulterioard, Vezi: Buty, Histor... Arcadias 10 Irene, Tl, pp. 433-4. “© Theophanes, Cbronographia, pp. 407-8; Le Liber Pontificalis ed. L. Duchesne aris, 1886-92), I, p. 404. Pentru autenticitatea scrisorilor papei care au supra viepuit doar in traducere greact (date in: Mansi, Concilia, XI, coll. 959 si urm.), ‘vezi: Ostrogorsky, History of the Byzantine State, pp. 133-4, “© Theophanes, Chronographia, pp. 408-9; Nicephorus, Opuscula Historia, p58 “Theophanes, Chronographia, . 409, Pentru datarea succesiunii evenimen- telor, vezi: Ostrogorsky, .Les Débuts de la querelle des images", in: Mélanges Charles Diehl (Paris, 1930), 1, pp. 235-55.86, STEVEN RUNCIMAN Patriarhii orientali au dezaprobat acest lucru, dar nu au putut face nimic. Papa Grigorie al IFlea, care ti urmase lui Grigorie al I-lea in 731, a convocat un sinod al Bisericii Italiene care i-a excomunicat in mod categoric pe distrugatorii de icoane. Leon a ripostat trimiyand o flota care si-i impuna voinya, dar flota a fost imprastiatd de o furtuna. Avea si se mulyumeasca apoi cu retinerea veniturilor pe care papa trebuia si le primeasca din Sicilia si Calabria. Chiar mai drastic, a transferat Hiricul, care includea Balcanii occidentali si Grecia, de sub autoritatea Patriarhiei Romei sub cea a Constantinopolului*. Leon al H-lea a murit in 740. in ultimii zece ani ai domniei sale a avut loc o distrugere constanta a icoanelor si a picturilor sfinte din Constantinopol si, intr-o mai mic& masura, a celor din pro- vinci. Oricine a incercat s4 z4darniceasc4 lucrarea de distrugere a fost aspru pedepsit, dar se pare cX nimeni nu a fost ucis, Fiul lui Leon gi succesorul stu, Constantin al V-lea, care era deja asociat Ja tron de douazeci de ani, era intru totul hotarat si continue politica tatalui stu. Dar la foarte scurt timp a avut de-a face cu 0 revolta serioasa condusi de cumnatul sau, Artavasdus, care a dom- nit in Constantinopol timp de un an si care a reintrodus cultul icoanelor, ajutat de patriarhul apostat Anastasie. Cand Constantin a pus din nou mana pe capital’, Anastasie a defilat in cadrul procesiunii triumfale a imparatului calare pe un magar, cu faya spre coada lui, fiind biciuit de-a hungul traseului. Totusi, a ramas pe scaunul patriarhal si, dupa umilinta suferita, e greu de crezut cha mai creat probleme. A urmat o perioada de rizboaie, in tim- pul cireia Constantin a actionat cu succes impotriva ameninarii saracine de pe frontul de est si a celei bulgare din Balcani. Amenin- tarea lombarda din Italia |-a facut si inteleagi cd e bine si aib& “© Bury, History... Arcadiss to Irene, Il, pp. 439-49; Ostrogorsky, History of the Byzantine State, pp. 145-7. Vexi si V. Gramel, gL’ Annexion de 'Mlyricum oriental, de la Sicle et de la Calabre au Patriarcat de Constantinople", in: Recherches de Science Réligieuse, XL (Paris, 1952), pp. 191-200. “ Bury, History... Arcadius to Irene, U, p. 433. Lupta impotriva icoanclor: infruntarea eredintei dominante 87 relatii bune cu papa. Ca urmare a acestor stari de confuzie, au a facut niciun pas impotriva cultului icoanelor, desi public a conti- nuat s& apere iconoclasmul”, Pana in 754 nu s-a simtit destul de sigur pe el pentru a-i ataca pe inchinatorii la icoane. Dobindise in ultimul timp o imensa popularitate in rindul armatei. A transferat mari colonii de asiatici iconoclasti in regiunea Traciei care fusese {in totalitate iconofill. Trecuse deja o generatie de cand era necesar si ai simpatii iconoclast pentru a obtine o promovare la curte sau in Biserica asa c& acum se putea baza pe sprijinul administra. tiei civile si pe ierarhie. Se considera, cel putin in randul inami- cilor s&i, c& avea vederi religioase extrem de heterodoxe. I s-a reprosat c& ar fi avut o atitudine monofizita fara de Hristos si una nestoriana faya de Fecioara, cA ar fi negat titlul de ,sfant* si ar fi avut chiar simpatii fara de secta neo-maniheica a pavlicienilor®. Cu siguranta c& era un teolog capabil si ingenios, cu sentimente anti-iconice puternice, convins c venise timpul si legitimeze iconoclasmul printr-un sinod ecumenic al Bisericii. Leon al H-lea isi promulgase decretul iconoclast bazaindu-se pe autoritatea sa de impirat si considerindu-se pontifex, imparat-preot, asa cum fi spusese papei. Fusese chiar mai trufas decat Iustinian I; © Pentru o prezentare concist a primilor ani ai lui Constantin al V-lea, vezi: Ostrogorsky, History ofthe Byzantine State, pp. 147-52. Pentru trantplantarea de populati, vezi: Theophanes, Chronographia, pp. 422, 423, 429; Nicephorus, Opuscula Historica, pp. 62-3, 65-6. © Despre caracterul hui Constantin, vezi: Bury, History... Arcadins to Irene, pp. 460-2; Bréhier, ,La Querelle des images", in: Fliche si Martin, Histoire de VEglise, I, pp. 457-8. Concepiiile sale despre Fecioara si sfingi sunt relatate in Ioan Damaschinul, Adversus Constantinum Caballinum; Migne, Patrologia Graeco-La- tina, XCY, col. 337 (o luceare consideratispuria, pentru care vezi: Alexander, The Patriarch Nicephorus, pp. 234-5) si Vita Nicetae Mediciensis, apsrut’ in secolul ies, p. 260. Despre conexiunile sale paviciene este posi se spun doar c4 pavlicienii nu au suertnicio persecuie i timpul stu cd este posibil st1fineilni pe liderul pavlician Gegnesius care a vizitat Com stantinopolul a timpul domniei lui Leon al Hea. Vez:S. Runciman, The Medieval ‘Manichee (Cambridge, 1947), pp. 38-9, 183.88 STEVEN RUNCIMAN, folosise o adunare de laici prin care promulgase o lege religioasi si reorganizase provinciile bisericesti fara st implice vreun sinod. Fireste, Roma a protestat din ambele motive. in Constantinopol, unde transferarea Hiricului nu fusese dezaprobata, patriarhul Gherman, prin protestul prin care sustinea c& doar un sinod se poate pronunta in chestiuni de credin,d, dduse expresie opiniei publice. Dar imparatul, cu armata in spatele su si cu prestigiul dobindit, era prea puternic pentru a putea fi contestat din interiorul propriei stapaniri. Doar din afar se putea protesta. Tratatele papale aveau un efect limitat in cadrul imperiului. in mod ironic, cea mai tare lovitur& a primit-o iconoclasmul de sub protectia autoritafii califului. Sfintul Ioan Damaschinul provenea dintr-o familie cregtina siriana si, pana la retragerea sa tntr-o ma- nistire siriand, fusese, asemenea tatilui si bunicului stu, functionar in cadrul vistieriei califului. Dar se considera cetajean al Oiku- mene, numindu-l intotdeauna pe imparat domn $i stapin al siu, iar pe calif pur si simplu ,emir*. Cele trei mari cuvantari ale sale impotriva iconoclasmului aveau si fie baza tuturor celor viitoare. fi amintea imparatului c& pistorilor hirotoniti ai Bisericii li se cade si se pronunte in chestiuni doctrinare si bisericesti, respingind in mod erudit acuzatia de idolatrie, Dar nu s-a ocupat de argumentele hristologice subtile pe care avea si le includ’ Constantin al V-lea®. Constantin era mai fanatic, dar mai corect decit tatal sau. A inyeles ca politica sa trebuie aprobata de un sinod, in 752 si 753 au fost tinute silentia in toate provinciile, in cadrul cirora func- tionarii sti Lau explicat doctrina si au purtat discutii aprinse cu iconofilii®, in februarie 754 a deschis lucrarile unui sinod in bise- rica din Hieria, din apropierea Calcedonului. Iconoclastii aveau si-] numeasca cel de-al saptelea Sinod Ecumenic, dar, de vreme ce © Veri: H. Leclercq, ,Jean Damascéne“, in Dictionnaire d’Archéologie Chré- tienne, VI, coll. 2186-90; Alexander, Patriarch Nicephorus, pp. 49-50, 199-200. Pentru cuvintele lui Leon ,sunt preot si rege", vez: Mansi, Concilia, XI, col. 976, 5 Ostrogorsky, Studien zur Geschichte des byzantinischen Bilderstreite, pp. 14-15, Lupta impotriva icoanclor: infruntarea credintei dominante a9 nici papa si nici unul dintre patriarhii rasariteni nu au fost repre- zentafi, nu putea pretinde ecumenism. A durat sase luni. Patriarhul Anastasie murise si, cum nu fusese ales niciun nou patriarh, presedinte a fost Teodor, mitropolit de Efes, care era ucenic al lui Constantin de Nacoleia. Au fost prezenti trei sute treizeci si doi de episcopi. Constantin trebuie si se fi asigurat ca se poate baza pe sprijinul lor. Dar, chiar si asa, a fost nevoie de lungi discuyii pana st se poati emite o hot&rare doctrinara care si fie acceptata. Horosul, care fara doar si poate a fost inspirat de imparat, declara ca sfantul ‘impirat fusese migcat de Duhul Sfint pentru a distruge noua ido- latrie pe care o crease rautatea satanei. Icoanele lui Hristos au fost denunyate ca fiind eretice, in timp ce reprezentarea Fecioarei sia sfingilor tn forma materiald era consideratd o insulta. Oricine ficea © icoand, se inchina la una sau tinea vreuna in bisericd ori chiar ntr-o cast privatd, daca era cleric avea si fie caterisit, iar dact era monah sau mirean - afurisit, toti urmand a fi pedepsiti in confor- mitate cu legile imperiului. Dar in nicio cladire nu se putea pi- trunde gi nici nu putea fi vreuna distrusa, nici chiar de tnaltii functionari, fir autorizatie din partea impiratului sau a patriar- hului. Asigurandu-se de acest sprijin din partea Bisericii si numind Ia scurt timp un nou $i loial patriarh, pe Constantin al Il-lea, imparatul a emis un edict prin care ereticii erau tratati ca rebeli impotriva statului®. ‘Constantin, se pare, sperase ci tofi supusii sti vor accepta o doctrina bazata pe un sinod al Bisericii. Fireste, functionarii au sustinut-o si a fost agreati in rindul armatei i in provinciile orientale din care proveneau cei mai multi dintre soldati. Dar in provinciile europene si in Anatolia Occidentala grosul populatiei continua sa fie devotata icoanelor. Chiar in capital, in ciuda prezentei imparatului, a trupelor si a politiei sale, inchinarea la * Pentru sinodul din 754 vez: Bréhier, .La Querelle des images", pp. 468-71, iar cu privie la discusia detaliata despre teologia sa, M.V. Anastos, ,The argu- ment for Iconoclasm as presented by the Iconoclastic Council of 754%, in: Studies in Honor of AWM. Friend, pp. 177 si urm.90 STEVEN RUNCIMAN icoane nu a putut fi curmata. imparatul isi avea sustinatorii acolo, aga cum avea si arate linsarea Sfantului Stefan cel Nou. Dar opozitia avea sprijinul manastirilor. fmparatul reusea si-i controleze pe episcopi, dar nu putea exercita acelasi control asupra staretilor si monahilor. Monahii deveneau cipeteniile poporului®. impotrivirea permanent l-a scos din sirite pe Constantin. in 761, a pornit o apriga persecutie a iconodulilor, victime princi- pale fiind calugarii. Au fost dirimate manistiri de barbari si femei, iar celor ce locuiau in ele lis-a poruncit si se cisitoreasc, altmin- teri o sa fie trimisi in exil. in 765, un numar de calugari indaratnici au fost obligati si defileze pe hipodrom, fiecare insoyind o prostitu- at& notorie, Cel putin sase dintre calugiri au fost executati. Mirenii, barbati si femei, care nu se conformau erau incarcerati si torturati sau exilagi. Cea mai severa persecutie a fost in Constantinopol si {in apropierea luis cdtiva guvernatori de provincii au fost laudati de imparat pentru silbaticia lor exagerata, mai ales Mihail Lacha nodragon, a cirui provincie includea Smirna si Efesul, Dupi cinci ani, persecutia s-a domolit. imparatul a fost distras de la asta de noile rizboaie impotriva bulgarilor si este posibil ca el si fi ingeles ch ostilitatea poporului fafa de iconoclasm era prea puternicé pentru a fi biruita prin martirizarea monahilor. {n aceast& directie a fost probabil influentat de noul patriarh, Patriarhul Constantin al I-lea, care sprijinise persecutiile, tn 765 fusese gisit vinovat de tridare siucis cu brutalitate. Succesorul sau, Nichita I, slav de origine, era adeptul unei politici mai moderate. Cand Constantin a murit, in 775, iconodulii erau intimidayi, dar in niciun caz eliminagi. ® Bury, History... Arcadius to Irene, I, p. 463 % Ibidem, pp. 463-6 {in Viaga Sfancului Stefan cel Tindr se vorbeste chiar despre 38 de calugari din manistirea Pelekete ucigi la Constantinopol dups ce fusesera arestati in timpul Sfintei Liturghii din Joia Mare de Mihail Lachanodragon; vezis Ilse Rochow, Kaiser Konstantin V. (741-775). Materialien 2u seinem Leben und Nachleben, Frankfurt am Main, 1994, pp. 59-68 (cap.: ,Aktionen gegen Ménche und Kléster*), aici p. 66; n. tr.) * Ibidem, pp. 469 si urm, Lupta impotriva icoanclor: infruntarea credintei dominante a Principalul rezultat politic al iconoclasmului a fost cderea Italiei bizantine in mainile longobarzilor. Italienii se opuneau cu fermitate doctriei, iar papalitatea, desi inca respectuoast din punct de vedere formal fata de imparat, nu mai avea de gind s& facd ceva pentru al ajuta®, Fiul lui Constantin, Leon al IV-lea, sub influenta patriarhului sia imparitesei sale de origine ateniana, Irina, a adoptat intr-o prima instant’ o politica moderata. A incercat si impace manasti- rile numind monahi pe scaunele episcopale sia reintrodus practica trimiterii la manastire a ministrilor dizgrayiati. Dar cand a murit Nichita, in 780, si a fost urmat de un iconoclast mai rigid, Pavel al IV-lea, un numar de functionari civili, care erau suspectati de a fi iconoduli, au fost dari jos din functii si torturati, probabil ca semnal de alarma dat imparatesei ca nu cumva sa se pozitioneze ‘impotriva politicii oficiale. Dar Leon insusi a murit la cateva luni mai tarziu, in septembrie 780, lasandu-i tronul fiului sau de noua ani si regenta, Irinei’”. Acum putea si se ocupe de restaurarea cul- tului icoanelor. Succesul ei a fost doar de scurta durata, in ciuda capacitatii si tactului cu care a actionat. Controversa iconoclast avea si tulbure imperiul pentru o alta jumatate de secol. Dar faptul cd ea a reusit, demonstreaza cA sfantul imparat, imparatul-preot, asa cum se pretindea el, nu putea impune permanent poporului 0 teologie pe care acesta o detesta. Ostrogorsky, History of the Byzantine State, pp. 151-2. ° Bury, History... Arcadius to Irene, Il, pp. 477-9.