Professional Documents
Culture Documents
taranii (care au mentinut, prin truda lor, viata planetei incadrand-o in ritmurile cosmice); metafora:
Sudoarea muncii sutelor de ani" cumuleaza sirul de opintiri existentiale ale strabunilor-tarani,
avand drept consecinta aparitia unor generatii de intelectuali.
Poetul face parte din chiar prima serie de oameni ai spiritului (metafora sapei preschimbate in
condei si cea a brazdei
prefacute in calimara), iar rostul sau in lume li se datoreaza stramosilor-tarani.
Ridicati la rangul de Creatori, batranii" sunt sacralizati, iar memoria lor (metafora cenusa mortilor
din vatra") devine Dumnezeu de piatra".
In versurile 5 si 6 este indicat izvorul limbajului poetic arghezian: graiul aspru, frust al batranilor"
tarani, caruia poetul ii da noi straluciri.
Tot aici, apare si sintagma cuvinte potrivite" (care constituie si titlul primului volum arghezian).
Aceasta il defineste pe autor ca pe un artizan care potriveste" cuvintele in vers, printr-o activitate
migaloasa si grea, desfasurata in mii de saptamani".
Decantate din graiul simplu si rudimentar (aspru si pur ca insusi pamantul) al inaintasilor tarani,
cuvintele sunt prefacute" in versuri si-n icoane", devenind arta.
in versul al X-lea din strofa pe care o discutam, este enuntata estetica uratului: Facui din zdrente
muguri si coroane" inseamna transformarea uratului in frumos, adica in poezie.
Pe un plan mai profund, uratul face parte dintre atributele lumii care si-a pierdut sacralitatea. in
acest sens, poetul devine un Creator care ii reda lumii frumusetea disparuta, poezia devenind o
ipostaza a Logosului1.
Estetica uratului este formulata si in doua versuri din strofa a IV-a:
Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi"
O seama de verbe din strofele a IIl-a si a IV-a subliniaza rolul poetului in aceasta transfigurare: am
ivit", le-am prefacut", facui", l-am preschimbat", iscat-am".
In aceste versuri, tema eului poetic este tratata in spirit modernist: in ipostaza de artizan,
poetul zamisleste o alta lume" decat cea traditionala, o lume" a tuturor cuvintelor
(frumoase si urate).
Strofa a IV-a reliefeaza rolul purificator al creatiei poetice: aceasta este armonie (metafora
cantecului la vioara) care incanta, dar si pedepseste, in scopul curatirii lumii (Pe care ascultand-o a
jucat / Stapanul ca un tap injunghiat").
Transfigurata in poezie, durerea ancestrala are menirea de a izbavi, de a spala de pacate pe cei care
reprezinta raul, astfel incat lumea sa-si recapete puritatea pierduta.
r
In ultima strofa, autorul isi sintetizeaza opiniile asupra viitoarei sale creatii.
Alcatuita din slova de foc" (cuvantul fierbinte, inspirat) si slova faurita" (cuvantul ales cu migala si
truda), Cartea" este darul pe care Robul" (autorul) i-1 ofera domnului" (cititorul, urmasul).
In aceasta secventa (ultimele doua strofe) se observa o anume obscuritate a textului, astfel
incat metafore cum ar-fi Stapanul ca un tap injunghiat", ciorchin de negi" sau Domnita sufera in
cartea mea" se- lasa greu descifrate. De asemenea, observam ca unii termeni capata
semnificatii neobisnuite, contrastele sunt izbitoare, iar sintaxa frazei poate fi rupta
(elemente moderniste).
Daca am incadra Testament" numai in modernism ar fi insuficient insa; felul in care poetul
vorbeste despre stramosii tarani constituie un filon traditionalist care nu poate fi neglijat.
Titlul poeziei poate insemna actul juridic intocmit de o persoana, prin care aceasta isi exprima
dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte.
In sens biblic, termenul trimite la invatatura pe care ne-au lasat-o proorocii si apostolii (cuprinsa in
Vechiul Testament" si in Noul Testament"): opera argheziana este un legamant intre autor
(devenit Dumnezeul cartii" sale) si cititor, o imagine a lumii izbavite prin arta.