Curs Structuri in Cadre

Curs 9.
STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT
ALCATUIREA STRUCTURILOR IN CADRE DIN BETON ARMAT

Structurile in cadre din beton armat se clasifica dupa urmatoarele criterii:
dupa alcatuirea structurii:
-cadre cu un singur nivel;
-cadre etajate;
-cadre multiplu etajate pentru constructii inalte;
dupa forma acoperisului:
-acoperis drept;
-acoperis inclinat sau poligonal;
-acoperis curb;
dupa alcatuirea barelor:

-bare cu sectiune constanta;
-bare cu sectiune variabila;
dupa modul de rezemare:
-articulate;
-incastrate;
dupa tipul betonului armat:
-beton armat obisnuit;
-beton armat cu armature rigida.
Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT
Eforturile care apar in barele unui cadru depind de:

-incarcarile care solicita structura;
-forma cadrului;
-dimensiunile si rigiditatile barelor;
-forma barelor (gruparea masei betonului in lungul barelor);
-realizarea incastrarilor si articulatiilor.
9.1 Cadre cu o singura deschidere

Rigla si stalpii cadrului au o sectiune constanta sau variabila in cazul solicitarilor mari, urmand diagrama
momentelor.
Rigla cadrului este legata monolit de placa, formand o sectine T.
Momentul de inertie al riglei ce intervine in calculul static se determina considerand sectiunea completa.
Colturile cadrelor:
Sunt zonele cele mai solicitate
Repartizarea eforturilor unitare depinde de conturul coltului.
Odata cu trecerea de la rotunjit la unghi drept eforturile de compresiune de la partea inferioara cresc foarte
repede, axa neutra se deplaseaza spre unghiul intrand si eforturile de intindire au valorile maxime la o
oarecare distanta de la margine
Pentru asigurarea pantei rigla se executa uneori franta la mijloc, in zona momentelor maxime pozitive
Armatura de la partea superioara se dispune sub forma rotunjita. Etrierii vor impiedica
scoaterea armaturii superioare longitudinale din nod, ca efect al rezultantei eforturilor de compresiune.
Daca distanta intre doi etrieri este egala cu ae, iar raza de curbura , efortul de intindere
Ne ce apare in etrieri este:
Na fiind efortul de intindere in armatura longitudinala. Deoarece unghiul /2 este mic se

poate lua ,
astfel ca relatia devine:
In cazul in care etrierii si armatura longitudinala sunt formati din acelasi otel, sectiunea etrierilor A e
rezulta:
in care:
Ae este sectiunea armaturii
longitudinala intinse, in cm2;
n - numarul ramurilor etrierilor.
Prinderea stalpilor de fundatii

Articulatia cu bare vertical se calculeaza la
compresiune locala. De asemenea, se verifica la forfecare
sub actiunea fortei H.
Plasa de armatura de la partea inferioara a
stalpului si de la partea superioara a fundatiei se
calculeaza cu formula aproximativa:
in care Aa este sectiunea de armatura in cm2 pe fiecare

directie, iar N este forta de compresiune, in daN.
Impingerea orizontala a cadrului este preluata de frecarea

ce apare intre fundatie si teren.
Tirantii
Tirantii reduc impingerea
orizontala si micsoreaza momentele
incovoietoare in stalpi.
Se pot aseza sub nivelul pardoselii
sau la partea superioara a stalpilor
Cadrul cu tirant concentreaza
incarcarile, rezultand momente incovoietoare
mai mari in mijlocul deschiderii, insa rigla franta
si tirantul alcatuiesc o ferma capabila sa fie
supusa la solicitari importante in mijlocul
deschiderii
9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Cadrele cu doua deschideri pot fi realizate in doua pante sub forma a doua cadre alaturate cu
o singura deschidere.
Cadrele cu doua pante sunt mai avantajoase deoarece permit o buna scurgere a apelor (se
evita un jgheab la mijloc). In acelasi timp, prin prevederea unui luminator se asigura ventilatia si iluminarea
halei in conditii corespunzatoare.
Cadrele cu doua deschideri se executa pana la deschiderea totala de 50m.
Se recomanda ingrosarea riglei pe reazemul intermediar
Este indicat sa se faca un stalp intermediar puternic si stalpi laterali elastici.

Cadrele cu trei deschideri se pot
realiza de asemenea in doua pante sau sub forma
de cadre alaturate cu o singura deschidere.
Daca traveea centrala este suprainaltata hala va
avea o ventilatie si o iluminare mai buna.
Raportul optim intre deschiderile
laterale si deschiderile centrale este 0,9.
Stalpii centrali se executa mai puternici
pentru a putea prelua incarcarile orizontale din vant,
cutremur, serpuirea podurilor rulante, contractie si
variatiile de temperatura.
Latimea maxima a halelor in cadre cu
trei deschideri este 90100 m.
Latimea mare a cadrelor impune ca
stalpii exterior sa fie foarte elastici. In unele cazuri
sunt indicati chiar stalpi pendulari.
9.3 Structuri in cadre etajate

Structurile in cadre etajate sunt compuse din stalpi si
rigle ce formeaza sisteme spatiale. Sistemul structural este
determinat de tipul planseelor.
In cazul planseelor curente, stalpii si grinzile
principale ale planseelor alcatuiesc cadrele principale ale structurii
dispuse in directia transversala a constructiei, iar stalpii si nervurile
planseelor formeaza cadrele longitudinale.
In medie, deschiderile riglelor (distanta dintre stalpi)
sunt de 4,59,0m, iar inaltimile stalpilor (nivelurilor) de 2,55,0m.
In general structurile in cadre se calculeaza
neglijandu-se participarea zidariei de caramida. Constructia trebuie
executata conform ipotezelor calculului, adica peretii exterior vor fi
alcatuiti ca elemente de umplutura ce asigura numai izolarea
termica si acustica a cladirii fara a participa al preluarea eforturilor.
Daca insa cadrele vor fi impanate cu zidarie de
caramida se realizeaza o piesa comuna capabila sa preia in
ansamblu solicitarile, dimensiunile stalpilor pot fi reduse
corespunzator.
Cadrele umplute cu zidarie de caramida de
rezistenta, formeaza diafragme mixte, ce sporesc rezistenta
constructiei la forte orizontale.

Sistemele structurilor in cadre etajate obisnuite alcatuite din stalpi si rigle distribuite pe directiile
principale ale cladirii, transversal si longitudinal, sunt eficiente pana la inaltimi de 15 niveluri, dupa care
rezistenta structurii in special la forte laterale (vant, seism) nu mai poate fi asigurata, trebuie adoptate noi
sisteme structurale.
Structurile cladirilor din beton armat de mare inaltime trebuie examinate separandu-le in doua parti
principale: sistemele rezistente la incarcari gravitationale si sisteme rezistente la incarcari laterale (vant, seism).
Sistemele rezistente la incarcari gravitationale sunt formate din elemente orizontale de tipul
planseelor si din elemente vertical de tipul scheletelor cadre, pereti, grinzi-pereti, etc. Evident, sistemele
rezistente la incarcari orizontale si verticale sunt intim legate intre ele si in multe cazuri se contopesc, indeplinind
ambele functiuni.
Sistemele de plansee folosite la cladirile inalte depind in principal de destinatia cladirii si pot fi:
plansee cu placa si grinzi, plansee cu nervuri dese, plansee fara grinzi sau plansee din placi ce reazema direct
pe pereti portanti verticali.
Sistemul de plansee cu placa si grinzi are placa cu grosimea 1015cm si deschiderea 36m, iar
grinzile cu inaltimea relativ mare, 1/51/20 din deschidere, pentru limitarea sagetilor.
Sistemul de planseu cu nervuri dese consta dintr-o placa subtire turnata odata cu grinzi relative inguste
la distant mica, dispuse pe o directie sau pe doua directii ortogonale. Sistemul se preteaza la deschideri
mijlocii si mari 714m, corespunzatoare constructiilor de birouri sau comerciale, are greutate proprie
relativ redusa, permite executarea unor goluri mici si introducerea in spatiul dintre grinzi a conductelor
pentru instalatii. Are insa dezavantajul ca nu se adapteaza unor forme nerectangulare in plan al cladirii.
Sistemele de plansee fara grinzi sunt alcatuite din dale pline de grosime constanta ce reazema pe stalpi
cu sau fara placute de reazem, respectiv cu sau fara capitel. Dalele au grosimi de 1525cm si
deschideri de 4,56m.
Tubul din cadre de beton armat reprezinta o

evolutie perfectionata a structurii in cadre conventionale.
Stalpii exterior perimetrali legati la fiecare nivel cu
grinzi inalte creeaza un efect de tub perforat (golurile ferstrelor).
Spre deosebire de tubul cu pereti plini care au o

comportare de consola la fortele laterale, la tubul cu peretii
perforati fortele laterale vor fi preluate partial sub forma de
moment de incovoiere al tubului, iar o alta parte prin distorsiunile
stalpilor si riglelor datorita fortei taietoare.
La structura tub din cadre, stalpii exterior sunt
asezati la 1,23,00m, in cazuri exceptionale 4,5m.
Riglele-buiandrugi ce leaga stalpii au inaltimea de
0,61,2m si latimea 0,250,90m.
Distanta intre stalpi este coordonata cu impartirea
spatiului interior.

Tubul din cadre poate fi calculat aproximativ inlocuind structura reala cu una echivalenta formata din doua bare cu
sectiune U. Pentru a obtine o buna aproximatie, latimea talpilor profilului U trebuie sa fie maximum din latura tubului
paralela cu forta orizontala, sau cel mult 10% din inaltimea constructiei H. Fortele axiale in stalpi si fortele taietoare in
riglele de legatura se calculeaza din relatiile clasice ale teoriei grinzilor. Pentru momentul de inertie al tubului diafragmat
se va adopta o valoare echivalenta mai mare decat cea reala. Prin aceasta se va include efectul deformatiilor din forta
taietoare a diafragmei si deformatiile axiale ale stalpilor. Momentul de inertie echivalent al tubului diafragmat este dat de
relatia:
in care:
I este momentul de inertie real al tubului
diafragmat interior;
unde:
f1-deformatia din forta taietoare la varful
tubului din cadre, calculate pentru
incarcarea unitara;
f2-deformatia de incovoiere la varful
tubului din cadre, calculate pentru
incarcarea unitara.

La cladiri peste 7090 niveluri este
necesara rigidizarea suplimentara a tubului
exterior pentru ca ansamblului sa i se asigure
o comportare de consola.
Rigidizarea poate fi efectuata
prevazand un sistem de diagonale in
exteriorul tubului perimetral, sau impartind
tubul cu diafragme transversale sau cu
diafragme in ambele directii, realizand asazisul sistem de tub multicelular.
La structura tubulara cu peretii
perforati, sub efectul fortelor laterale fibrele
periferice au tendinta de deformare
independenta.
Deformatia tubului este formata din
deformatia cadrelor laterale la care se adauga
deformatia din efectul de rasturnare provocata
de intinderile si compresiunile din stalpii
laturilor frontale.
Efectul deplasarii poate fi atenuat prin
prevederea la intervale (2040 niveluri) a
unor legaturi orizontale puternice sub forma
de etaje rigide, ce realizeaza coordonarea
deformatiilor pe verticala.
9.4. Calculul Static in Domeniul Elastic al Structurilor in Cadre

Ipoteze de calcul material elastic, omogen, izotrop
9.4.1. Metode Exacte de Calcul
9.4.1.1. Metoda Analitica

Formularea diferentiala generala a problemei incovoierii sistemelor de bare rezulta simplu din
particularizarea ecuatiilor problemei incovoierii placilor plane.
-ecuatia de echilibru static:
-ecuatia geometrica:
Sau
reprezentand rotirea, iar -curbura fibrei medii deformate;
-ecuatia fizica, exprimand legea lui Hooke:
Prin integrarea ecuatiilor in corcondanta cu conditiile de margine si cele intermediare se obtin eforturile si
deplasarile ce caracterizeaza problema
In cazul unei bare cu o singura deschidere

trebuie satisfacute numai conditiile de margine.
Solutille sunt de forma:
indicele q referindu-se la solutia particulara a

ecuatiilor neomogene avand, in cazul incarcarii uniform
repartizate iar indicele i la solutiile generale ale ecuatiilor
omogene.
In cazul grinzii simplu rezemate:
Ecuatia fizica devine
de unde
Aplicand principiul lucrului mecanic virtual:
Tratarii matematice prezentate ii corespunde

rezolvarea inginereasca intuitiva ce utilizeaza notiunea de
sistem de baza static determinat, actionat la incarcarea
exterioara q si de necunoscuta X1, ce rezulta din conditia
B=0.
Metoda deplasarilor este duala metodei eforturilor, relatiile de dualitate putand fi formulate pe
baza urmatoarelor corespondente
metoda eforturilor
metoda deplasarilor
forta (efort, tensiune)
deplasare (deformatie)
flexibilitate (raport intre deplasari si forte)
rigiditate (raport intre forte si deplasari)
compatibilitatea geometrica
echilibru static
Elementele de baza ale celor doua metode se prezinta comparative in modul urmator:
La metoda eforturilor
La metoda deplasarilor
-Sistemul de baza se obtine prin eliminarea unor
eforturi (suprimand legaturi) pana ce se ajunge la
un sistem cu rezolvare cunoscuta (obisnuit static
determinat)
-Necunoscutele problemei sunt eforturile din
legaturile suprimate, Xi.
-Ecuatiile de conditie exprima restabilirea
conditiilor de continuitate geometrica, violate prin
trecerea la sistemul de baza:
[F] {X}={D}
-Sistemul de baza se obtine prin eliminarea unor

deplasari (adaugand legaturi) pana ce se ajunge la un
sistem de rezolvare cunoscuta (obisnuit geometric
determinat)
-Necunoscutele problemei sunt deplasarile blocate prin
legaturile introduse, Zi.
-Ecuatiile de conditie exprima restabilirea conditiilor de
echilibru static, violate prin trecerea la sistemul de baza:
[R] {Z}={P}
Prin combinarea metodei eforturilor cu metoda deplasarilor se obtine metoda mixta.
9.4.1.1. Metode Numerice

In cazul curent al unui numar mare de necunoscute Xi, respectiv Zi, obtinerea unor expresii
analitice pentru eforturi, respectiv deplasari este greoaie, sau chiar practic imposibila.
Se prefera solutii numerice pentru fiecare problema sau grupe de probleme in parte.
[K] {U} = {P}

Calculul pe baza acestor metode necesita acceptarea unor ipoteze simplificatoare, ceea ce
face sa apara unele mici neconcordante (abateri) fata de situatia reala de eforturi din sistem.
9.4.2. Metode Aproximative de Calcul

Pentru un calcul static trebuie apreciata greutatea si rigiditatea barelor. Determinarea sectiunii
barelor se face prin metode aproximative (urmare a etapei de predimensionare). Dupa stabilirea
dimensiunilor optime se trece la calculul exact.
9.4.2.1. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari verticale

In cazul cadrelor
ortogonale cu stalpi verticali si
incarcari verticale se produc
preponderent rotiri de noduri ,
deplasarile orizontale sunt
minime, pentru cadre simetrice
incarcate simetric deplasarile sunt
nule
Distributia eforturilor
depinde in mare masura de
rigiditatile stalpilor respectiv al
riglelor.

In vederea efectuarii calculelor pe baza metodelor aproximative se admit urmatoarele
simplificari:
-incarcarile concentrate nesimetrice pot fi deplasate pe rigle pe o distanta de maximum 1/20l
pentru realizarea simetriei de incarcare;
-incarcarile triunghiulare si trapezoidale ca si mai multe incarcari concentrate pot fi inlocuite cu
o incarcare uniform distribuita echivalenta;
-deschiderile neegale ale riglelor cu diferente pana la 10% pot fi considerate egale, luand
media deschiderilor;
-riglele inclinate pot fi considerate orizontale, daca inclinarile sunt mai mici de 1/9;
-in cazul barelor cu moment de inertie variabil se poate admite ca barele au moment de inertie
constant, daca raportul intre momentul de inertie pe reazem si momentul de inertie in camp Ir/Ic4,
respectiv raportul inaltimii sectiunii barei in camp si pe reazem este hc/hr1,6.
Metoda I
Se poate aplica la predimensionarea cadrelor etajate din beton armat supuse la incarcari
verticale.
Riglele se considera grinzi continue rezemate liber in dreptul nodurilor.
Stalpii se calculeaza la o incarcare centrica sporita fata de cea reala cu un coeficient prin
care se tine seama de efectul momentelor incovoietoare la capetele stalpilor. Coeficientul variaza functie
de pozitia stalpului in plan, nivelul considerat si distant intre stalpi (deschiderile riglelor).
Astfel:
=1,00
pentru stalpii centrali, in cazul riglelor cu deschideri egale;
=1,101,75 pentru stalpii centrali, in cazul riglelor cu deschideri neegale;

=1,202,20 pentru stalpii laterali;
=1,603,00 pentru stalpii laterali ai cadrelor marginale (stalpii de colt).
Metoda II
Se poate aplica pentru predimensionarea cadrelor etajate din beton armat, supuse la incarcari
vertical dominante.
Riglele se considera grinzi cu o singura deschidere dublu incastrate.
Metoda III
Din structura de baza
se extrage un nivel format din rigla
si stalpi adiacenti, considerate
incastrati in nivelul superior si
inferior.
Rigla este
considerata fixata orizontal cu un
reazem ce impiedica deplasarea
lateral a structurii.
Cadrul inlocuitor se
incarca cu incarcarile permanente
si combinatii ale incarcarilor utile,
astfel incat sa se obtina eforturile
maxime si minime in elementele
structurii.
Calculul cadrului
inlocuitor se face aplicand
metodele cunoscute sau se
folosesc formule directe
Metoda IV
Ca si la metodele prezentate anterior se
presupune ca sub actiunea incarcarilor verticale nodurile
cadrului sufera numai rotiri.
M3B; nodul 3 primeste rotirea 3, iar nodul B
rotirea B. Momentele incovoietoare ce apar la capetele
barelor sunt:
in care K=I/l este rigiditatea la incovoiere a barei.

Se scrie ecuatia de echilibru a momentelor
incovoietoare in nodul B:
sau:
rezultand:
este coeficientul de repartitie in nodul B.

Inlocuind in expresiile momentelor la
capetele barei B3 relatiile rotirii B rezulta:
fiind rigiditatea modificata

Daca se face raportul expresiilor celor
doua moment incovoietoare se obtine:
In care
este coeficientul de transmisie.

Daca nodul B este fix B=0, B3=0 si
t3B=1/2, iar daca nodul B este o articulatie MB3=0, B3=1
si t3B=0.
Cu coeficienti de repartitie si de transmisie determinati,
aplicand metoda aproximatiilor successive, se
calculeaza momentele in nodurile cadrelor inlocuitoare.
9.4.2.2. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari orizontale
In cazul cadrelor ortogonale cu stalpi verticali si incarcari orizontale se produc preponderent deplasari
de noduri
Deformatele depind de rigiditatile stalpilor respectiv al riglelor.

Metodele aproximative se bazeaza pe admiterea unor
deformate aproximative, de forme simple.
Metoda I
In cazul incarcarilor vertical, preponderente, riglele rezulta
rigide in comparative cu stalpii.
unde

Metoda II
Riglele nu se mai considera indeformabile, admitandu-se ca toate nodurile
invecinate nodului B sufera aceeasi rotire ca si nodul B.
unde
cu
Se continua ca la metoda I, rigiditatile K

fiind inlocuite prin rigiditatile S, chiar si la primul nivel
unde incastrarea in fundatii cere de fapt =0.
Nu mai este necesara reducerea
momentelor in stalpii marginali.
Metoda I reprezinta de fapt un caz
particular al metodei II.
Astfel in cazul riglelor foarte rigide:
si
se transforma in:
Metoda III
Rezultate mai exacte se obtin daca
se renunta la ipoteza situarii
punctelor de moment nul ale stalpilor
la jumatatea inaltimii lor.
Se lucreaza pe cadrul inlocuitor,
presupunand moment nule la
mijloacele riglelor. Aceasta ipoteza
corespunde realitatii numai cand
cadrul este proportionat, adica la
fiecare nivel sunt respectate
proportiile.
In acest caz procedeul distorsiunilor conduce la

rezultate exacte.
Daca in plus cadrul este monoton pe verticala, cu
multe niveluri, se poate utilize o structura
inlocuitoare, riglele fiind inlocuite printr-un mediu
continuu. Comportarea acestei structuri se descrie
prin ecuatia diferentiala:
9.4.4. Calculul in domeniul plastic

Spre deosebire de stadiul elastic principiul suprapunerii efectelor nu este valabil, astfel ca trebuie
considerata actiunea simultana a incarcarilor V si H.
Mecanismele elementare, de grinda si etaj (notate cu 1 si 2) le corespund ecuatiile de echilibru din
figura, in ipoteza aceluiasi moment plastic Mp in rigla si stalpi.
Singura combinatie posibila a acestora este combinatia notata cu 3.
9.4.4. Calculul in domeniul plastic
Pentru o geometrie si incarcare data, mecanismului real de cedare ii corespunde incarcarea minima, deci valoarea
maxima a momentului plastic Mp.
Spre exemplu, cu l=6m, h=3m, V=3kN, H=1kN rezulta:
-pentru mecanismul 1: Mp=9/4 kNm;
Prin urmare, cedarea are loc in concordant
cu mecanismul 1.
Acest lucru rezulta si din diagrama
de capotare Vl/Mp Hh/ Mp,
cu = Mp=Vl/Hh=6.
Aceasta diagrama da o imagine
a modului de cedare in functie de parametrul .
Metoda biografica de calcul postelastic necesita utilizarea unui calculator electronic numeric.
9.4.5. Calculul de ordinul II si de stabilitate

Cercetarile teoretice si experimentale privind comportarea stalpilor din beton armat solicitati la compresiune
excentrica permit urmatoarele aprecieri, functie de coeficientul de zveltete =lf/h:
-la stalpii scurti (10) efectele de ordin II sunt neglijabile, deci dependenta M-N este liniara (fig., dreapta a). Cedarea
are loc prin epuizarea capacitatii portante (punctul A);
-in cazul stalpilor zvelti (10< 35) influenta deformatiilor asupra momentelor de incovoiere nu mai poate fi neglijata,
relatia M-N fiind reprezentata prin curba b din figura. Cedarea se produce tot prin rupere obisnuita, la intersectia curbei b cu curba
limita de interactiune in punctual B. Forta capabila se reduce fata de cazul anterior: Ncap,b<Ncap,a, cu atat mai mult cu cat este mai
mare.
-stalpii foarte zvelti (>35) sunt caracterizati prin curba c, care devine tangenta la orizontala in punctul C. Rezulta ca
in continuare momentul de ordinul doi MII creste indefinit la o valoare constanta a lui N si MI , deci se produce pierderea stabilitatii.
Teoretic cedarea are loc cand tangenta orizontala CC atinge curba limita in C, definind forta axiala capabila Ncap,c identica cu cea
critica Ncr,c.

9.4.5.1. Metode Numerice
Se opereaza cu matricele rigiditatilor geometrice tangente [kGt] sau secante [kGs] ce cuprind
efectul neliniaritatii geometrice.
Efectele de ordin II se amplifica in vecinatatea stadiului de cedare, pe de o parte prin cresterea
efortului axial, iar pe de alta parte prin scaderea modulului de rigiditate EI.
Rezulta ca pentru o verificare a stalpilor la compresiune excentrica, in starea limita de rezistenta,
este necesar sa se cunoasca valorile de calcul ale momentelor de ordinul II corespunzatoare acestei stari limita.
In cazul verificarilor de stabilitate matricele [kGt] si [kGs] pot fi simplificate luand in considerare
numai influenta deformatiilor axiale asupra eforturilor, astfel matricea [kGt] ia forma din figura.

9.4.5.2. Procedee practice de calcul
Functie de coeficientul se utilizeaza:
-procedeul A, cand 1,2, respectiv pentru calculele de predimensionare.

Nu se efectueaza un calcul de ordinul II, ci aceste efecte se apreciaza indirect prin lungimile de flambaj lf ale stalpilor izolati. Se
utilizeaza formula Perry-Timoshenko:
in care
si
modulul de elasticitate conventional in starea limita de rezistenta.

Celelalte notatii se refera la:
p, p- procentele de armare corespunzatoare armaturilor Aa si Aa;
Md momentele de incovoiere cu actiune de lunga durata;
-procedeul B, cand 1,2< 1,5.
Reprezinta un calcul de ordinul II simplificat, ce admite in mod acoperitor ca toti stalpii ajung simultan in starea limita
de rezistenta avand valoarea lui Econv. determinata anterior

9.4.5.2.1. Cadre Parter
In conditiile procedeului A relatia anterioara devine:
cu = lf/h si Ab=bh.
Pentru stalpii de sectiune constanta, lungimile de flambaj lf se considera:
lf=2l, cand capatul superior are deplasari si rotiri libere (stalpi articulati la partea superioara);
lf=l, cand capatul superior are numai deplasari libere (stalpi incastrati la partea superioara).
In cazul stalpilor cu sectiune variabila in trepte, se calculeaza pentru fiecare tronson cu relatia, utilizandu-se lungimile
de flambaj:
1 rezultand din tabele, in functie de modul de prindere a capatului superior al stalpului
si
cu

In procedeul B momentele de ordinul II se determina tinand seama de faptul ca cadrele parter au un singur grad de
libertate la deplasari laterale(fig.).
Pentru stalpii de sectiune constanta rezulta, la nivelul 1:
-in calculul de ordin I:
-in calculul de ordin II:
si i=MIIi/MIi .In cazul stalpilor cu capat superior articulat, rigiditatea la deplasarea relativa a capetelor este:
Daca se admite ca
si
rezulta
cu

In cazul stalpilor cu sectiune variabila in trepte, la nivelul 1:
rezultand =MIIi/MIi.Analog se determina la nivelul 0. Calculul rigiditatilor KII si al deplasarilor 0 este prezentat in lucrari de
specilitate.
Existenta unui planseu de acoperis rigid in planul sau permite luarea in considerare a conlucrarii spatiale a cadrelor,
lucru avantajos mai ales in halele cu pod rulant.

9.4.5.2.1. Cadre Etajate
Atat in procedeul A cat si in procedeul B se admite ca in mod acoperitor sa se determine valorile coeficientilor in ipoteza
de incarcare din figura a (incarcari orizontale + eforturi axiale in stalpi din incarcarile verticale maxime).
Cu acesti coeficienti se multiplica momentele maxime rezultate din suprapunerea celor mai defavorabile ipoteze de
incarcare. Calculul poate fi condus pe cadrul inlocuitor din figura b. La fiecare nivel I rigiditatea stalpului s i este egala cu suma
rigiditatilor stalpilor cadrului real, iar rigiditatea riglei ri cu dublul rigiditatilor riglelor cadrului real.
In procedeul A lungimile de flambaj lf=l ale stalpilor rezulta din tabele in functie de rapoartele rigiditatilor elementelor
cadrului inlocuitor:
In procedeul B apeleaza la un
calcul de Ordinul II al structurii
inlcuitoare conform cu fig.b.

Curs Structuri in Cadre

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Curs Structuri in Cadre

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Curs 9.

STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

ALCATUIREA STRUCTURILOR IN CADRE DIN BETON ARMAT

dupa alcatuirea barelor:

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

Eforturile care apar in barele unui cadru depind de:

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.1 Cadre cu o singura deschidere

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

Na fiind efortul de intindere in armatura longitudinala. Deoarece unghiul /2 este mic se

astfel ca relatia devine:

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

Prinderea stalpilor de fundatii

in care Aa este sectiunea de armatura in cm2 pe fiecare

Impingerea orizontala a cadrului este preluata de frecarea

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Este indicat sa se faca un stalp intermediar puternic si stalpi laterali elastici.

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.2 Cadre cu mai multe deschideri

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.3 Structuri in cadre etajate

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.3 Structuri in cadre etajate

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.3 Structuri in cadre etajate

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.3 Structuri in cadre etajate

Tubul din cadre de beton armat reprezinta o

Spre deosebire de tubul cu pereti plini care au o

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.3 Structuri in cadre etajate

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.3 Structuri in cadre etajate

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.4. Calculul Static in Domeniul Elastic al Structurilor in Cadre

9.4.1. Metode Exacte de Calcul

9.4.1.1. Metoda Analitica

reprezentand rotirea, iar -curbura fibrei medii deformate;

-ecuatia fizica, exprimand legea lui Hooke:

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

In cazul unei bare cu o singura deschidere

indicele q referindu-se la solutia particulara a

Aplicand principiul lucrului mecanic virtual:

Tratarii matematice prezentate ii corespunde

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

forta (efort, tensiune)

flexibilitate (raport intre deplasari si forte)

rigiditate (raport intre forte si deplasari)

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

-Sistemul de baza se obtine prin eliminarea unor

Prin combinarea metodei eforturilor cu metoda deplasarilor se obtine metoda mixta.

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.4.1.1. Metode Numerice

[K] {U} = {P}

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT

9.4.2. Metode Aproximative de Calcul

9.4.2.1. Metode aproximative de calcul pentru calcul cadrelor la incarcari verticale

Curs 9. STRUCTURI IN CADRE DIN BETON ARMAT