Paraziii intestinali duneaz sntii prin toxinele pe care le elimin i prin

folosirea resurselor organismului pentru a se hrni. Chiar dac infecia

parazitar nu este neaprat o boal a colonului, paraziii se menin i ntr-un
intestin nesntos, mai ales cnd materiile fecale conin proteine parial
digerate, colonul reprezentnd un mediu propice pentru o mare varietate de
bacterii i parazii. Paraziii intestinali pot fi prevestitorii diferitelor afeciuni.
Paraziii intestinali ajung n organismul uman prin ingerare sau inhalare, prin consumul de
alimente i legume nesplate, prin ap contaminat sau prin contactul cu animalele. Dintre
cele 73 de specii de parazii intestinali care pot folosi organismul uman drept gazd, 35
paraziteaz intestinele.Se spune c paraziii intestinali au ucis mai multe persoane dect
toate rzboaiele mondiale din decursul istoriei.
Sunt dou tipuri de parazii intestinali: organisme unicelulare, microscopice (precum giardia) i
viermii intestinali, care sunt parazii cu dimensiuni cuprinse ntre 1 i 10 metri sau chiar mai mult, cei
mai ntlnii fiind: lambliile (giardia), oxiurii, limbricii (ascaridioza), echinococoza (hidatidoza sau
chistul hidatic), teniile (panglicile), trichineloza (Trichinella spiralis), toxoplasmoza, toxocaroza,
himenolepidoza etc.
Paraziii intestinali sunt prezeni deopotriv la copii si aduli, dar mai predispui sunt copiii,
aproximativ jumatte dintre copii avnd parazii intestinali: limbricii i oxiurii apar mai frecvent n
mediul rural, iar giardia afecteaz n special copiii din mediul urban. Unii paraziti, la fel ca ouale i
larvele lor, nu sunt distrui de acidul clorhidric din stomac sau de secreia intestinal. Aceti parazii
produc mcrime rectal, iar copiilor, n momentul scrpinrii, le intr oule paraziilor sub unghii.
Copiii au tendina s duc mna infectat la gur, unde oule vor fi nghiite i vor infecta din nou
intestinul.

Giardioza - numita si giardia - este o boala intestinala cauzata de infectia parazitul Giardia lamblia
(numita si Giardia intestinalis). Simptomele de giardie sunt diaree, crampe abdominale, flatulenta si
simptome generale intestinale. Simptomele care apar la copii sunt reprezentate de deficitul de
crestere si luare in greutate. Simptomele de giardioza pot sa apara doar o data pentru o perioada
scurta de timp sau pot sa apara si sa dispara pe o perioada mai lunga de timp. Este posibil sa nu mai
existe simptome si inca sa fie prezenta infectia parazitara.

Zonele endemice pentru giardia

Giardia apare mai in toate zonele lumii, dar este cea mai importanta problema in zonele in
care este limitat accesul la apa sau unde regulile igienice sunt precare. In Statele Unite, G.
Intestinalis este intalnita in ape, cum ar fi fluvii, rauri sau lacuri (surse la suprafata apei).
Epidemii de giardia au aparut datorita tratarii inadecvate a apei din sistemele urbane sau cand
apa a fost contaminata cu deversarile din canalizari. Bazinele de inot, fantanile arteziene si
lacurile din parcuri care nu sunt tratate corespunzator si mentinute la acel standard sau care nu
au un sistem adecvat de filtrare pot fi de asemenea surse de infectie.
Cazurile de infectie sunt mai multe in gradinite sau centre de ingrijire, datorate in special
proastei igiene cum ar fi spalarea insuficienta pe maini, in situatiile in care persoanele nu au
un control bun asupra mictiunii (urinare). In unele centre de ingrijire mai mult de 35% din
copii au avut giardia in scaun (materiile fecale).

Cele mai multe cazuri de infectie apar in zonele de munte, datorita faptului ca oamenii nu
realizeaza ca parazitul poate supravietui si la temperaturi joase cum sunt cele din lacurile si
apele curgatoare montane, astfel incat consuma acea apa netratata corespunzator. Boala este
mai frecventa si in comunitatile care folosesc apa din rauri si lacuri ca sursa de apa potabila si
nu folosesc filtrarea apei in procesul de purificare.
Oxiuraza, cauzata de parazitul intestinal Enterobius vermicularis, este o infectie foarte des
intalnita. Oxiurii sunt paraziti care folosesc corpul uman pentru a supravietui si a se
reproduce. Ouale fac pui si se dezvolta in adulti care ajung la 5-10 mm lungime. Ouale se
matureaza in intestine si apoi calatoresc prin sistemul digestiv, ajungand in zona anala unde
depun oua. Viermii adulti, care sunt albi si arata ca mici bucati de ata, traiesc pana la 6
saptamani.
Oxiurii nu prea dau simptome celui infectat. Unii pacientii pot acuza mancarimi in jurul
anusului, iar femeile in zona vaginala. Pruritul se intensifica in timpul noptii, trezind persoana
cu oxiuri.

Care sunt simptomele?

Simptomul reprezinta ceea ce pacientul simte si raporteaza, in vreme ce semnul presupune
ceea ce detecteaza doctorul. De exemplu, durerea este un simptom, in vreme ce eruptia este
un semn.
Daca pacientul este infestat cu un numar mic de viermi, afectiunea este blanda si, posibil,
asimptomatica. Simptomele apar in conditiile unor infectii moderate sau puternice cu oxiuri.
La cateva saptamani dupa ingerarea oualor de oxiuri, femela adulta isi face drum din intestine
spre zona anala unde depune oua, de obicei noaptea. In timpul fazelor de maturizare si
reproducere, pacientul poate experimenta:

somn deranjat
mancarimi in zona anala, cateodata foarte intense, mai ales noaptea, cand femela
depune oua
mancarimi in zona vaginala (la femei)
stare usoara de greata
durere abdominala intermitenta vaga

Cei cu mancarimi severe pot prezenta si:

lipsa apetitului
iritabilitate severa
dificultati de somn
scadere in greutate.

Daca unul dintre membrii familiei este descoperit cu oxiuri, tratamentul trebuie urmat de
toti cei din casa, chiar daca nu prezinta simptomele infectarii.

Care sunt cauzele infectiei cu oxiuri?

Cauza principala o reprezinta igiena precara. Ouale se transmit de la anusul persoanei
infectate fie la gura (reinfectandu-se singuri) sau pe alte suprafete. Daca altcineva atinge
suprafata contaminata si apoi duce mana la gura, e posibil sa fi ingerat oua de oxiuri si sa fie
infectat.
Femela oxiur depune mii de oua microscopice in jurul anusului si vaginului femeilor. Ouale
se transmit de la anusul persoanei infectate la:

asternuturi
covoare
maini
prosoape
haine si lenjerie intima.

Femela elibereaza mucus odata cu depunerea oalelor, ceea ce face ca pacientul sa scarpine
zona infectata (anus/ vagin). Prin scarpinare, ouale ajung pe mainile persoanei infectate si, de
acolo, pe orice suprafata care intra in contact cu mana contaminata:

obiecte sanitare si de igiena personala (pieptene, periuta de dinti)

mainile altor persoane (prin atingere directa cu persoana infectata)
mobila
obiecte de mobilier din baie si bucatarie
usensile de bucatarie
jucarii.

Inghitirea oualor: Ouale rezista la suprafata obiectelor cu care intra in contact pentru o
perioada de pana la 3 saptamani. Odata atinse, se vor atasa de mainile noii gazde. Daca
mainile sunt duse la gura, exista un mare risc de ingerare a oualor si de infectare cu oxiuri.
Inspirarea oualor: Ouale microscopice pot contamina aerul, fiind inspirate si apoi inghitite.
Acest lucru se intampla atunci cand scuturi prosopul sau lenjeria de pat a unei persoane
infectate cu oxiuri. Ouale stau in intestine aproximativ 2 saptamani dupa ce are loc infectarea
pacientului; doua saptamani mai tarziu, oxiurii sunt pregatiti sa se reproduca.
Igiena deficitara: copiii mici sunt mai predispusi infectiei intrucat nu sunt atat de disciplinati
in ceea ce priveste spalatul pe maini. Tot ei sunt cei susceptibili a avea oxiureze prelungite,
intrucat vin in contact des si apropiat unii cu altii, isi ating manutele in timpul jocului, facand
posibila reinfectarea.
Oxiurii apar mai ales in zonele aglomerate. Oxiurii care infecteaza oamenii nu pot afecta
animalele sau pe cele de companie. Totusi, cateva oua microscopice pot fi gasite pe blana
animalului si apoi transmise mainilor oamenilor prin mangaiere. Este important de stiut ca
problema nu este animalul, ci nespalatul mainilor si nerespectarea unei igiene cat mai stricte.

Tratamentul oxiurilor

Infectia cu oxiuri se trateaza usor, tratamentul concentrandu-se inclusiv pe prevenirea

reinfectarii. Toti membrii familiei trebuie sa urmeze acelasi tratament, fie ca acuza sau nu
simptomele unei infectii cu oxiuri. Tratamentul consta fie in mentinerea unei igiene stricte
pentru o perioada de 6 saptamani, fie medicamentatie urmata de igiena stricta pentru 2
saptamani.
Unele medicamente sunt valabile fara prescriptie medicala, insa trebuie respectate cu strictete
recomandarile producatorului. Categoriile expuse mai sus (femeile insarcinate, care alapteaza
sau cele cu bebelusi mai mici de 3 luni), trebuie sa fie tratate strict de catre doctor.
Metoda igienei stricte
Conform Serviciului National de Sanatate din Marea Britanie, masurile stricte de igiena te pot
scapa de oxiuri si pot reduce semnificativ riscurile reinfectarii.
Parazitul are un ciclu de viata de aproximativ 6 saptamani, asadar igiena stricta trebuie sa
dureze macar atat, iar toti cei din casa trebuie sa urmeze aceste reguli noi:

Apar noaptea, in somn

Spala toate asternuturile, pijamalele si jucariile folosite la culcare la temperatura cat
mai mare si clateste-le foarte bine, eventual de doua ori.

Aspira constiincios toate camerele casei, mai ales dormitoarele, la intervale regulate de
timp, cat se poate de des, pe toata perioada sugerata mai sus, nefacand rabat la
calitatea aspirarii.
Sterge praful si spala toate suprafetele din baie si bucatarie, clatind laveta des in apa
fierbinte. A se efectua regulat pe toata perioada de 6 saptamani
Nu scutura lucrurile in care se pot gasi ouale oxiurilor, cum ar fi hainele, pijamalele,
asternuturile si prosoapele.
Nu manca in dormitor. Exista riscul inghitirii oualelor in suspensie de la manevrarea
asternuturilor sau scuturarea pijamalelor.
Asigura-te ca toti cei din casa au unghiile taiate scurt si foarte curate
Abtine-te de la suptul degetului sau roaderea unghiilor; supravegheaza atent copiii!
Spala mainile des si constiincios, curata si pielea de sub unghii. Nu uita sa speli
mainile inainte de masa, dupa ce ai folosit toaleta, dupa ce ati schimbat scutecul
copilului.
Noaptea poarta lenjerie intima stransa pe corp. Schimba lenjeria in fiecare dimineata
Se spune ca manusile de bumbac purtate noaptea te ajuta sa nu te scarpini in somn;
daca tot te scarpini, purtand manusile nu aduni oua de oxiuri sub unghii
Fa dus sau baie regulat, spala bine tot corpul, mai ales in zona anala si vaginala (in
cazul doamenlor)

Folositi toti ai casei prosoape individuale

Periutele de dinti trebuie tinute intr-un dulapior inchis si clatite bine inainte de
folosire.

Atunci cand infectia cu oxiuri a disparut, spalatul des pe maini si igiena corecta vor prefeni
reinfectarea. Igiena stricta poate preveni reizbucnirea infectiei chiar daca cel mic se infecteaza
din nou cu oxiuri la scoala sau la gradinita.
Medicamentatia
Tratamentul medicamentos va fi urmat de toti cei din familie. Exista un risc de transmitere a
infectiei de 75% intre membrii familiei (persoane aflate in aceeasi casa), asa ca sansele de
infectare ale cuiva care locuieste in aceeasi casa cu o persoana infectata cu oxiuri sunt destul
de mari, chiar daca simptomele nu sunt prezente.

Mebendazolul blocheaza capacitatea parazitului de a absorbi glucoza, omorandu-l in

cateva zile. Poate fi administrat ca lichid sau comprimat care se mesteca. Este
suficienta o doza unica de 100 mg. Pentru reinfectare, se va prescrie inca o doza de
mebendazol. Mebendazolul se administreaza pacientilor cu varsta mai mare de 2 ani.
Efectele secundare includ diareea si durerea abdominala, mai ales daca infectia este
severa.
Piperazina paralizeaza parazitul, el fiind repede eliminat de catre intestin. Cateodata
pacientului i se prescrie si un laxativ usor, gen senna. Cele doua medicamente sunt
disponibile combinat, intr-un saculet, sub foarma de pudra. Tratamentul poate fi
administrat si pacientilor cu varste cuprinse intre 3 luni si 2 ani, in acest caz fiind
necesare doua doze fie de 2.5ml sau 5 ml, spatiate la doua saptamani una de cealalta.
Nu se administreaza celor suferinzi de probleme renale sau cu epilepsie.

Daca infectia continua si dupa aplicarea tratamentului, trebuie contactat medicul care,
probabil, va prescrie o a doua runda de tratament.
Sarcina si alaptarea se recomanda metoda igienei stricte, in detrimentul medicamentatiei.
Niciunul din medicamentele specificate mai sus nu ar trebui administrat in primele 13
saptamani de sarcina. In timpul celui de-al doilea si al treilea trimestru de sarcina si in timpul
alaptarii, medicatia poate fi utilizata in caz de nevoie maxima. Decizia apartine medicului.
Copiii mici copiii cu varsta mai mica de 3 luni nu trebuie sa fie supusi tratamentului, ci se
va folosi metoda igienei stricte. De fiecare data cand trebuie schimbat scutecul, copilul va fi
spalat bine la fundulet.
Remedii casnice pentru tratarea oxiurilor

Oxiuri
Oxiurii iubesc zaharul si carbohidratii rafinati, asa ca eliminarea sau, cel putin, reducerea
acestor alimente din dieta familiei poate ajuta la evitarea infectilor. Consumul produselor
bogate in fibre, cum sunt cerealele, alaturi de multe legume crude, pot preveni infectiile si
ajuta si tratamentul sa devina mai eficient.
Suplimentele probiotice, in special acidophilus si/ sau bifidus, ajuta inmultirea bacteriilor
bune in intestinul copilului sau adultului, precum si in vaginul fetitelor. Acestea ofera
protectie naturala eficienta impotriva organismelor cu potential daunator precum oxiurii. Se
recomanda administrarea unei capsule cu probiotice de doua ori pe zi, timp de 1 luna, urmata
de 1 capsula zilnic pentru urmatoarele doua luni.
Exista si remedii din plante cu proprietati antiparazitare care pot ajuta copilul sau adultul sa
scape de oxiuri. Cereti recomandarea medicului pentru dozajul potrivit fiecarui pacient. In
general se recomanda:

Pelinul: o doza administrata de doua ori pe saptamana

Extractul de samburi de grepfruit: 5-10 picaturi la un pahar cu apa, de 2-3 ori pe zi, in
3 din cele 7 zile ale saptamanii. (Atentie, extractul are un gust deosebit de amar)
Usturoiul: copiii cu varsta mai mare de 1 an pot manca un catel de usturoi zdrobit
amestecat cu miere, de 2-3 ori pe zi timp de 2-3 saptamani
Tinctura de coaja de nuca neagra: trei picaturi de 3 ori pe zi pentru maxim 7 zile. Fiind
o planta cu proprietati foarte puternice, tinctura se recomanda a fi folosita de copiii
peste 12 ani.
Ceai de plante: pentru 500ml ceai este nevoie de o parte pelin, o parte menta si o parte
anason. Se indulceste cu miere si se bea de 3 ori pe zi, inainte de fiecare masa
(dimineata pe stomacul gol), timp de 1 saptamana cu pauza de 2 saptamani, apoi reluat
din nou pentru 1 saptamana. Nu se administreaza femeilor insarcinate si care alapteaza
si copiilor.
Morcovul: se rade si se amesteca cu seminte de dovleac la micul dejun. Mai pot fi
folosite si ceapa, merele, ardeiul rosu, cimbru proaspat sau uscat adaugat in mancare.