LCS NL mi mE Rm Cuprins Cuprins Introducere.. Unitatea de invatare nr.1 REPERE EPISTEMOLOGICE PRIVIND See Obiectivete unitatii de invatare. : 1.1 Este pedagogia o stiinta sau nu? 1.2 Ce este stiinta? 1/3 Cunoagtere stiintificd vorsus cunoagtere comuna 1.4 Conditill criterii de legitimare a stiintelor Beegeraeeeesr tia etaens 1.5 Stiluri explicative in stiintele socio-umane ecco : 6 Raspunsuri la intrebarile din testele de autoevaluare, Lucrare de verificare....... 1.8 Bibliogratie.... PeONRwVONna= Unitatea de invatare nr.2 CONSTITUIREA PEDAGOGIEI CA STIINTA Obiectivele unitatii de invatar 2.1 Repere etimologice.... 2.2 Etapa empiric’ in dezvoltarea pedagogiei 2.3 Pedagogia filozofic’ 2.4 Marie sisteme de gandire pedagogica... 2.5 Tranzitia spre stiintele educatiei 2.6 Diversificarea intradisciplinara a pedagogiei gi relatiile sale cu alte domenii stiintifice ...... 2.7 Raspunsuri la intrebarile din testele de autoevaluare... 2.8 Lucrare de verificare 2.9 Bibliografie Unitatea de invatare nr.3 EDUCATIA. Obiectivele unitatii de invatare 3.1 Definifi, clasificari conceptuale 3.2 Natura educatiei poziti teoretice si limitele lor. 3.3 Diversificarea campului educational 3.3.1. Educatia permanenta sau educatia de-a lung intregii viet. 3.3.2. Educatia formal, nonformala gi informala.. 3.4 Raspunsuri la intrebarile din testele de autoevaluare 3.5 Lucrare de verificare.. 3.6 Bibliografie........ Unitatea de invatare nr.4 FUNCTIILE SOCIALE ALE EDUCATIEI, ANALIZA SISTEMULU! DE INVATAMANT SI PROBLEMATICA REFORMEt SCOLARE ae ae Obiectivele unitatii de invatare. E - specu 30 4.1 Relatia dintre sistemul de invatamant si ‘sistemul social. 31 4.1.1 Principiul corespondente’ ...--..c:-sesesssse 31 Proiectul pent Invatamantul Rurat iCuprins, 4.1.2 Principiul autonomiei relative... 4.1.3 Stabilitate gi schimbare in sistemul de invatamant... 4.1.4 Modele de producere a schimbarilor in sistemul educational . 4.2 Functille educatiei 4.2.1 Functia de transmitere a cunoasteri: i de dezvollare a capacitatilor cognitive36 4.2.2 Funetia culturala Hieetiee 4.2.3 Funetia de socializare 4.2.4 Functia economica ... i 4.3 Raspunsuri fa intrebatile din testele de autoevaluare 4.4 Lucrare de verificare ... 4.5 Bibliografie Unitatea de invatare nr.5 EUCABILITATEA. Obiectivele unitatii de invatare.. 5.1 Repere teoretice 5.2 Factorii dezvoltari psihoindividuale 5.2.1 Ereditatea ~ premiza naturala a dezvoltari psihoindividuale §.2.2 Mediul socio-cultural si rolul sau in formarea personalit 5.2.3 Rolul educatiei in dezvoltarea personalitati..... 5.3 Raspunsuri la intrebarile din testele de autoevaluare ... 5.4 Lucrare de verificare 5.5 Bibliografie .. BIBLIOGRAFIE ii Proiectul pentru invatamantul RuratIintroducere INTRODUCERE Cursul de “Introducere in pedagogie” face parte din modulul general de psihopedagogie, care constituie una dintre componentele esentiale ale formar initiale pentru profesia didactica Fiind cursul introductiv al modulului psihopedagogic, obiectivul sau central este acela de a-i familiriaza pe cursanti cu problematica generala a pedagogiei, cu.terminologia si cu conceptele esentiale ale acesteia si, astfel, sd le permita sd inteleaga si s8 aprofundeze celelalte discipline cuprinse in acest modul. Cursul este structurat in 5 unitati de invatare, echilibrate din punct de vedere al extinderii gi unitare din puncte de vedere conceptual si tematic. Fiecare unitate abordeazé 0 problema importanta a pedagogiei. Dat fiind caracterul sau introductiv, analizele sunt preponderent teoretice, urmand ca aspectele practic-aplicative s@ aiba ‘© pondere mai mare in celelalte discipline obligatorii sau optionale ale modulului. Desi unitare in ansamblul lor, pot fi surprinse, intr-o maniera mai degraba implicita, corelatii mai evidente intre primele doua unitati (1 si 2) si apoi intre urmatoarele trei (3,4,5), indeosebi din perspectiva problematicii abordate: unitatile 1 si 2 sunt focalizate pe analiza problematicii pedagogiei ca domeniu stiintific, iar celelalte trei (3,4 si 5) pe problematica educatiei ca obiect de studiu al pedagogiei Primele doud unitati urmaresc familiarizarea cursantilor cu aspecte cum sunt: terminologia pedagogica (prin referinte etimologice si prin definitii ale termenilor folositi), specificul pedagogiei ca domeniu stiintific si masura in care indeplineste conditiile de legitimare in campul stiintelor ( a se vedea partea referitoare la reperele epistemologice ale legitimarii stiintelor), evolutia domeniului de la pedagogia empirica la stiintele educatiei (cu analiza celor mai semnificative etape ale acestei evolutii, prezentate cu contributiile gi limitele lor, cu elementele de continuitate si de discontinuitate). La finalul studierii acestor doua unitli, cursantii vor fi capabili s4 situeze pedagogia in campul cunoasterii stiintifice, s4 defineasca gi s& inteleaga principalele sale repere tematice, s4 abordeze, apoi, problematica educatiei, prezentata in celelalte trei unitati de invalare ale cursului Urmatoarele trei unitati de invatare (3,4 si 5) sunt focalizafe pe analiza problematicii generale a educatiei. Printre problemele analizate pot fi enumerate: pozitille teoretice cele mai importante privind natura si definitia educatiei, diversificarea actualé a campului educational (educatia permanent, educatia formala, nonformala si informala), sistemul de invatamant ca subsistem social, stabilitate si schimbare in sistemul educational, reforma gi schimbarea, modelele de producere a schimbarilor in sistemul de invatamant, functiile educatiei, Un loc aparte il acordam intelegerii rolului educatiei nu numai in dezvoltarea socio- economicad dar si in cea psihoindividuala (a se vedea unitatea 5 consacraté educabilitatii si analizei raportului dintre factorii interni si cei externi in dezvoltarea psihoindividuala a copilului). Toate acestea il vor ajuta pe cursant sd poata aborda studiul celorlalte discipline ale modulutut psihopedagoaic. ‘«Introducerea in pedagogie » asigura. in acest fel, premisele pentru formarea competenteler profesionale ale viitorulur cadru didactic, Proiectul pentru Invatamantul Rural iilIntroducere prin studiul celorlate discipline de invatamant si prin practica pedagogica. in elaborarea cursului s-a tinut seama de exigentele ID, Cursul contine 5 unitati de invatare. Fiecare unitate contine: obiectivele, structura tematica si analiza fiecarei probleme, teste de autoevaluare (TA), lucrare de verificare(LV) si 0 bibliografie de referinta (cu indicarea capitolelor sau paginilor ce trebuie consultate in vederea completarii gi aprofundarii cunostintelor). Lucrarile din bibliografia unitatilor de invatare care nu contin indicatii de paginatie sunt lucrari cu caracter general, importante pentru tema respectiva. La finalul cursului se afla 0 bibliografie minimala. Unitatile de Invatare au adnotari marginale, de natura s3-I ajute pe cursant sa identifice cu mai mare ugurinta ideile de baza ale prezentari, cu deosebire ale celor care fac obiectul autoevaluarii prin TA si ale evaluarii prin LV. Pentru rezolvarea TA, fiecare unitate contine, la finalul ei, un subcapitol intitulat « indrumari cu privire la elaborarea rspunsutilor » menit s&-l sprijine pe cursant sa formuleze cat mai corect raspunsurile. Cu exceptia unitatii de invatare nr.1, am optat pentru indrumari date cursantului in vederea elabordrii rspunsului gi nu pentru raspunsuri date. Consideraim ca, fiecare cursant trebuie sa fac& Un efort de cdutare si de elaborare personala a raspunsurilor cu sprijinul indrumarilor date. Acest mod de elaborare a raspunsurilor are 0 valoare formativa mai semnificativa si fi va fi de mai mare folos cursantului, pe termen lung. Pentru ca orice curs trebuie sA se soldeze nu doar cu memorarea si reproducerea cunostintelor ci si cu abilitati intelectuale specifice gandiri critice, creative TA au rolul de a-t ajuta pe cursant s& inteleagd mai bine si sa fixeze principalele idei expuse in unitatile de invatare. TA contin intrebari si solicitari diverse, de la intrebari simple care cer cursantului 84 dea definitii sau s4 redea cunostinte asa cum sunt ele expuse in text pana la intrebari mai complicate care solicit un raspuns elaborat, cu un indice de contributie propriu ( selectie, sinteza, folosirea bibliografiei, un punct de vedere personal etc). LV sunt lucrdri trimise tutorelui, prin intermediul carora se va realiza evaluarea cursantilor la fiecare unitate de invatare. Cursul contine 5 LV, dintre care doar 4 sunt obligatorii $i anume LV de la, unitatile de Invatare 2,3,4 i 5. LV de la unitatea 1 nu este obligatorie, in sensul cA rezultatul obtinut nu va fi luat in seam in finalizarea evaluari. Ea insa trebuie rezolvata. In cazul in care cursantul are neclaritati sau are nevoie de sprijin el se poate adreasa tutorelui fie online fie in cadrul consultatillor organizate. Fiecare LV contine un numar variabil de intrebari, care spre deosebire de cele de la TA, sunt mai complexe $i solicit cursantului un efort personal mai mare. Pentru rspunsuri cursantul va utiliza textul cursului si va face apel la bibliografia de referintd a fiecdrei unitati de invatare. LV fac parte din modalitatile de evaluare specifice modulului psihopedagogic care cuprind, pe Inga rezultatele obtinute la LV si care conteaz cu 0 pondere de 40% in evaluarea final, un examen final cu © pondere de 60%. Fiecdrei intrebari ii sunt alocate un numar de puncte, care insumate fac 100 de puncte (echivalentul notei 10), entry invatamantul RuralRepere epistemologice privind stlinjele Unitatea de invatare nr.1 REPERE EPISTEMOLOGICE PRIVIND STIINTELE Cuprins Pagina Obiectivele unitatii de invatare. 1.1 ste pedagogia o stinga sau nu 1.2 Ce este stiinta? 4.3 Cunoastere stiinfifica versus cunoastere comuna 1.4 Conditi/ criteri de legitimare a stiintelor ... 1.5 Stiluri explicative in stiintele socio-umare ..... 1.6 Raspunsur' la intrebarile din testele de autoevaluare.. 1.7 Lucrare de verificare....... 1.8 Bibliografie.......... @ oN Obiectivele unitatii de invatare Dupa studierea acestui capitol, cursantul va fi capabil - sa defineasca stiinta si sa explice diferentele dintre cunoasterea stiinffica gi cea comuna; - 88 formuleze si sa explice criteriile de legitimare a stiintelor; - 88 opereze distinctia dintre stiintele naturi si stiintele socio-umane; - s enunte principalele caracteristici ale paradigmei experimentale; ~ 88 defineasca si $4 analizeze elementele esentiale ale stilului explicativ. Prowectul penira Invatamantul Rural 1Repere epistemologice privind stintele 4.1 Este pedagogia o stiinta sau nu? lata o intrebare care a generat numeroase controverse, pe care le vom mentiona, pe larg, in capitolul urmator. Pana atunci, va solicitam A formulati si SA argumentali proprille dumneavoastra raspunsuri opinii (in spatiul pe care-| rezervam mai jos), pe care le veti verifica ulterior. Putefi adauga fa raspunsurile pe care le veti da pe parcursul studieri acestui capitol, propriile dumneavoastra opinii gi comentarii pe care le putem discuta, impreuna, ulterior. Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie, mai intai, sa raspundem la alte intrebari: - ceeste stiinta? - care sunt diferentele dintre cunoasterea sliintificé si cea comuna? - care sunt criteriile de legitimare a unui domeniu de cunoastere in spatul stiintelor? 1.2 Ce este stiinta? (Etimologie: latinescul sciencia, care inseamn& cunoastere, cunostinte, stiinta). Prin gtiinté desemnam, in principiu, un ansamblu de cunostinte veridice despre diferite domenii ale realitati: naturale, sociale si umane. Termenul de stiinfa a fost asociat, in sec.17-18, cu cel de morala. Stiinta era indisociabilé de intelepciune. Sec. al 18-lea aduce 0 Schimbare a sensului acestui termen. Stiinta incepe sa se separe de conotatiile sale etice gi incepe sa desemneze cunoasterea exact, universalé si verificabila. Altfel spus, 0 cunoastere conceptualizata, obiectivata in teorii, un discurs construit pe concepte, si nu pe categorii practice sau reflexive (cu conolatii etice). O teorie nu este o simpld reflectare a realitati, ci o conceptualizare a acesteia. 2 Proiectut pentru Invatamantul Rural| rrr Repere epistemologice privind stiinjele 1.3 Cunoastere stiintifica vs cunoastere comuna Raspunsurile la testele de evaluare vor fi scrise in spatiile libere din interiorul casetei Raspunsurile comentate de catre profesor le veti gasi la pagina 7, cap. 1.6. TEST DE AUTOEVALUARE i in acest spatiu stiintific de rationalitate, care este stiinta, coexista totdeauna (in proportii si cu semnificatii diferite, desigur) cunostinte stiinfifice si credinfe nonstiintifice. Cunostintele stiintifice sunt enunturile justificate si argumentate stiintific, iar credinfele nonstiintifice sunt propozitile considerate adevarate {ari o veritabila justificare si explicare stintifica. Stiinfa. se legitimeaza prin capacitatea sa explicativ’, de a Conceptualiza datele empirice si de a crea teorii explicative. Reducerea perimetrului credintelor nonstiintifice constituie un semn al puterii stiintifice @ unui domeniu de cunoastere in privinta evolutiei diferitelor domenii de cunoastere $i a accesulul lor la statutul de stiinta, este important de vazut daca un camp disciplinar produce sau nu cunostinte care se aflé in ruptura cu cunoasterea cotidiana, comuna. stiintifice si 4. Mentionati principalele caracteristici ale cunoaster ale cunoasterii comune. 1.4 Conditii/ criterii de legitimare a stiintelor O Stiinta se defineste gi se legitimeaza prin trei conditii esentiale: obiectul de studiu, metoda de cercetare gi tipul de explicatie si de conceptualizare. Aceasta paradigma de legitimare a stiintelor a generat numeroase controverse, care isi au originea, in cea mai mare masura, In distinctia fAcutd de filosoful german Dilthey intre doua categorii de fenomene: fenomene naturale si fenomene culturale (sociale si umane). Provectul pontra Invatamantal Rural 3Repere epistemologice privind stiintele Sliinte tari vs. stiinte slabe Fenomenele naturale se caracterizeaza prin faptul ca sunt lipsite de subiectivitate, intentionalitate si capacitate de simbolizare, ceea ce permite studierea lor prin metode explicativ-cauzale, care conduc la descoperirea gi stabilirea regularitatilor si a legilor specifice domeniului de cunoastere respectiv. Fenomenele sociale si umane constituie cea ce Dilthey numeste™ «spiritul obiectivat» gi studierea lor se realizeaza prin modalita intuitiv- empatice (de tip comprehensiv si nu explicativ-cauzal), care permit evidentierea sensurilor si a semnificatilor existente. S-a conturat, in acest fel un dualism epistemologic, care a condus la conturarea gi la separarea a doua calegorii de stiinte, situate mult& vreme in opozitie: stiintele naturii si stiintele socio-umane {stiinte tari/ stiinte slabe). in secolul al 19-lea a aparut termenul de stiinte pozitive, prin care se desemnau stintele naturi, bazate pe un model ipotetico- deductiv si pe controlul experimental al rezultatelor cercetarii Treptat, termenului de stiinte pozitive i s-a asociat un fel de negare a domeniilor de cunoastere care nu se incadrau in paradigma amintita. S-a instituit, astfel, o diferenta de rang intre sliintele naturii i cele socio-umane, ultimele nefiind considerate ca indeplinind conditiile pentru a fi legitimate ca stiinte propriu-zise Modelul teoretic de baz al stiintelor naturii a fost si ramane, in multe privinte, modelul fizici si are ca nucleu principal metoda experimental. Acest model se defineste prin trei caracteristict esentiale: este empirist, obiectivist si cantitativist. Empirist, intrucat se bazeaza pe dale faplive gi nu pe speculatii, Obiectivist, in masura in care scopul cercetarii este de a ajunge la afirmatii controlabile, independente de interpretari si speculatii de orice natura. Aceste afirmatii au un caracter universal gi constituie legi si regularitati ale domeniului investigat. Cantitativist, intrucat utilizeazA metode de cercetare de tip experimental, folosind modele si analize statistice : «Fascinate» de metoda experimentala si dominate de dorinja de legitimare stiintificd, stiintele socio-umane au incercat sa se alinieze acestui model al stiintelor naturil, in loc sa-si caute propriile modalitati de legitimare si de intemeiere. Asa au aparut si s-au dezvoltat_ domenii_ca pedagogia experimentala, _psihologia experimental etc. Dincolo de entuziasmul gi relativele succese initiale, modelul experimental s-a dovedit unilateral, stramt si incapabil sA explice si s& permitd intelegerea diversitatii fenomenelor sociale si umane, dominate de subiectivitate si cu numeroase dimensiuni calitative, care nu intra in paradigma experimental. Proiectul pentru invatamantul Ruralee Repere epistemologice privind stiintele Astfel ca, treptat, s-a conturat concluzia ca modelul teoretico- metodologic al stiintelor naturii (modelul fizicii) este inadecvat pentru cercetarea realitatii sociale si umane. Pe scurt, concluzia poate fi formulat astfel: daca fizica este stiinta, nu orice stiinta este fizica De aceea s-au dezvoltat modalitati proprii de legitimare si iIntemeiere stiintifica a stiintelor socio-umane, menite sA permita explicarea gi intelegerea unor aspecte ca sistemele de valori, semnificatile, sensurile, intentionalitatile, simbolurile, care constituie caracteristici esentiale ale realitatilor sociale, culturale si umane. Pe aceasta baza s-a conturat un spatiu epistemologic comun, care poate fi considerat si analizat din perspectiva a trei contexte de determinare : = contextul pragmatic sau contextul actiunii, in cadrul caruia se construieste domeniul stiintific respectiv; " = contextul metodologic, care consté in ansamblul de proceduri, tehnici si scheme de gandire puse in practicd in cadrul activitatilor de cercetare; = contextul normativ, care desemneazé preocuparile referitoare la crearea unui model comun de legitimare stiintifica TEST DE AUTOEVALUARE ~ | 2. Care sunt conditile de legitimare a unei stiinte? [QP 3. Prince se diferentiaza stiintele naturii de cele socio-umane? 4. Care sunt principalele caracteristici ale _paradigmei experimentale? 5. In ce consta spatiul epistemologic comun si prin ce se defineste acesta? Proiectul pentru Invatamantel Rural 5Repere epistemologice prvind tintcle 4.5 Stiluri explicative in stiintele socio-umane Ce intelegem prin stil explicativ? Un stil explicativ poate fi definit prin trei elemente componente obiectul de cercetare al domeniului respectiv, tipul de cauzalitate avut in vedere, metoda de cercetare folosita Primul aspect important al unui stil explicativ este deci definirea si constructia obiectului de cercetare. Spunem constructia obiectului de cercetare, intrucat una dintre particularitatile ‘stiintelor socio- umane consta in faptul c& obiectul de cercetare este, in multe privinte, definit si construit de cdtre cercetator. Din aceasta perspectiva, nu este lipsit de importanta, daca obiectul de cercetare este definit de catre cercetator ca un lucru (cum face E. Durkheim) sau Ca 0 actiune individuala orientata de intentionalitati, motivatii si semnificatli (ca in cazul lui M. Weber). Orice stil explicativ mobilizeaz un tip de cauzalilate particulara, care face parte dintr-un tip de explicatie specifica. Explicatia este un «gest intelectual», un mecanism al gandirii prin care atribuim o cauza evenimentelor, situaliilor si fenomenelor. Aceasta reprezinta ceea ce numim in mod obisnuit explicatia cauzala, care ne trimite la fenomene-cauza externe. Acest tip de explicatie se intemeiaza pe ipoteza conform careia, in principiu, un fenomen nu se poate explica prin el insusi si o denumim cauzalitate externa (care se apropie mult de modelul explicativ din stiintele naturii). in stiintele socio-umane exist ins si un alt tip de cauzalitate, si anume cauzalitatea interna, care face apel la resorturile psihologice ale actiunii umane: motivatii, intentionalitati, pasiuni, subconstient si inconstient, rationalitate (in sens weberian) etc. Acest tip de cauzalitate accepla ideea conform careia unele fenomene so explica prin ele insele. in privinta metodei de cercetare, in stiintele socio-umane se folosesc atat metode de tip cantitativ, cat si calitativ. Ponderea tor in cercetare depinde, in mare masura, de modul in care este definit obiectul de cercetare si de tipul de cauzalitate favorizat de catre cercetator. Metodele cantitative se potrivesc mai bine in cdzul cercetarilor in care obiectul de cercetare este definit ca o realitate extend si avantajam o explicatie cauzalé externa. Metodele calitative ‘sunt potrivite cu deosebire in cercetarile care vizeaza actiunile individuale $i explicatiile prin cauzalitati interne. S-au conturat astfel doua stiluri explicative de baza in stiintele socio-umane: stilul empirist (fundamentat de E. Durkheim) si stilul comprehensiv (fundamentat de M. Weber). Cele dou stiluri pot fi considerate ca avand un caracter paradigmatic si constituie substanta celor doua mari paradigme ale stiintelor socio-umane, i anume paradigma normativa si paradigma interpretativa Proiectul pentru Invatamantul RuralRepere epistemologice privind stiintele TEST DE AUTOEVALUARE 6. Definiti si caracterizati principalele elemente descriptive ale h unui stil explicativ. 6 1.6 Raspunsuri la intrebarile din testele de autoevaluare 1. Cunoasterea stiintificd se caracterizeaz prin enunturi argumentate si demonstrate, prin capacitatea de a conceptualiza datele empirice si de a elabora teorii explicative. Cunoasterea comuna se caracterizeaza prin enunturi considerate adevarate fara a fi sustinute si justificate printr-o teorie explicativa, 2. Conditile esentiale pentru tegitimarea unei stiinte sunt urmatoarele: - obiectul de studiu, - metodele de cercetare, - tipul de explicatie stiintifica. 3. Stiintele naturii (pozitive sau tari) studiaza fenomenele naturale prin metode explicativ-cauzale (predominant cantitative) si realizeaza un control experimental al rezultatelor cercetarii Stiintele socio-umane (sau moi) studiaza fenomenele sociale gi umane (caracterizate prin subiectivitate, _intentionalitate si capacitate de simbolizare) prin modalitati dominant intuitiv-empirice (de tip comprehensiv) ne 4. Principalele caracteristici ale paradigmei experimentale sunt: caracterul empirist, obiectivist si cantitativist (a se vedea raspunsul detaliat in text la pag. 4) 5. Spatiul epistemologic comun poate fi definit si analizat din perspectiva urmatoarelor contexte de determinare: (se reda textul de la pag. 5). 6. Un stil explicativ se defineste prin urmatoarele trei elemente obiectul de cercetare, tipul de cauzalitate avut in vedere si metoda de cercetare (a se vedea analiza detaliata a acestor aspecte, in text, la pag. 6). Proiectul pentru Invajamantul Rural 7Repere epistemologice privind stiintele 1.7 Lucrare de verificare, transmisa tutorelui Vei réspunde la urmatoarele solicitéri, fiecdrui raspuns corect acordandu- i- se un numar de puncte, care, insumate, vor totaliza 100 p. (echivalentul notei 10). 1. Defineste stiinta si enumera diferentele dintre cunoasterea sliintficd gi cea comuna (cu exemple din domeniul disciplinar propriu).. 15 puncte 2. Care sunt criteriile fundamentale de legitimare a unei stiinte? 15 puncte 3. De ce paradigma experimentala este mai potrivita pentru stiintele naturii? (Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa te referi la diferentele dintre stiintele naturii gi cele socio-umane.) 35 puncte 4, Defineste conceptul de stil explicativ si analizeaza principalele sale componente. 35 puncte 1 3. 4 1.8 Bibliografie 1. BARZEA, Cezar (1995) Arta si stiinfa educatiei, EDP, Bucuresti, p.75-85. 2. PLANCHARD, E. (1992) Pedagogie scolara contemporana, EDP, Bucuresti, p. 29- 46. 8 Proiectul pentru Invatamantul RuralConstituirea pedagogiei ca stint Unitatea de invatare nr.2 : CONSTITUIREA PEDAGOGIEI CA STIINTA Cuprins Pagina Obiectivele unitatii de invatare........ rreeeeeeeeett -2.1 Repere etimologice... 9 2.2 Etapa empiric’ in dezvoltarea pedagogiei... 10 2.3 Pedagogia filozofica : : 10 2.4 Maile sisteme de gandire pedagogica ae : 213 2.5 Tranzitia spre stiintele educatiei 45 2.6 Diversificarea intradisciplinara a pedagogiei $i relatile sale cu alte domenii stiintifice ... ae 2.7 Indrumari cu privire la elaborarea raspunsurilor la testele de autoevaluare. 18 2.8 Lucrare de verificare 18 2.9 Bibliografie 18 Obiectivele unitatii de invatare x9 2A Repere Dupa studierea acestui capitol, cursantul va fi capabil - 88 delimiteze gi sa caracterizeze principalele etape ale constituiri pedagogiei ca stint’; - 88 stabileasca elementele de continuitate si de discontinuitate intre diferite etape; - sa analizeze relatiile pedagogiei cu alte domenii stiintifice. ologice Termenul de pedagogie isi are originea in cuvintele grecesti pais/paidos, care inseamna copil gi agoge care inseamna conducere, ‘indrumare. . Obiectul de studiu al pedagogiei este educatia. Pedagogia si educatia au evoluat relativ disincronic la inceputuri. Educatia, in formele sale primare, a aparut odata cu omul si cu primele comunitati umane organizate. Pedagogia (in fapt ideile pedagogice), ca reflectie teoretic’ asupra educatiei a aparut mai tarziu, din nevoile generate de practica educational, in primul rand, Etapele pe care le-a parcurs pedagogia in procesul sau de constituire vor fi prezentate in continuare. Proiectul pentru Invatamantul Rural 8Constituirea pedagogiei ca stiinta 2.2 Etapa empirica/prestiint 4 in dezvoltarea pedagogit Aceasté perioada se caracterizeazd prin prezenta unor idei nesistematice gi insuficient structurate despre copil si educatia acestuia (in fapt, despre creslerea si ingrijirea acestuia). Aceste idei erau o obiectivare a unei conceptii pedagogice implicite, ele constituiau intelepciunea educationala si memoria colectiva a ~comunitatii respective. Mai tarziu, aceste elemente de gandire pedagogica populara s-au constituit ca un « folcior pedagogic » si au fost transmise pe cale orala din generatie in generatie (expl. “cine tie carte are patru ochi’, «ai carte, ai parte », « bataia este rupta din rai», «pe copil s& nul sAnufi decat in somn» s.a.). « Discursul pedagogic » era unul metaforic, aluziv, cu o mare incarcatura experentiala si afectiva, dar mult mai putin teoretica. Discursul afirma, de cele mai multe ori un optimism pedagogic. 2.3. Pedagogia filozofica Reprezentantii pedagogiei antichitati © denumim astfel, intrucat ideile despre copil si educatie erau afirmate de catre filozofi si faceau parte din conceptia lor filozofica. Nu putem vorbi inc’ de pedagogie ca domeniu de cunoastere autonom. Era mai mula filozofie decat pedagogie, iar ideile afirmate aveau, de cele mai multe ori, un caracter speculativ. Totusi, din aceasta perioada ne-au ramas o serie de idei care au trecut peste timp si au influentat in mod semnificativ, evolutia si dezvoltarea pedagogiei Putem mentiona, in treacat, ideile afirmate, in antichitatea greaca, de filozofi precum Socrate, Platon sau Aristotel si in cea romana de M.F.Quintilian in plan educational, principala preocupare a lui Socrate a fost educatia moral gi modalitatile de realizare a acesteia. Scopul educatiei este formarea omului virtuos prin cunoasterea binelui. Modalitatea cea mai importanta de dobandire a virtutii este cunoasterea de sine. « A te cunoaste pe tine insuti este inceputul intelepciunii si cea mare placere in fata creia toate celelalte trebuie s stea in urma » afirma Socrate. Binele este innascut spiritului nostru si, de aceea, Socrate a fost preocupat s4 gaseasca o metoda prin care acesta (ca si alte adevaruri inndscute) sA fie scos la iveala Dialogul si arta dialogului cu discipolii era modalitatea cea mai importanta pe care Socrate a folosit-o pentru aceasta. Metoda de baz folosita in cadrul dialogului era metoda curistica care avea doua componente: ironia, adicd punerea intrebarii si maieutica, adica relevarea adevarului. Metoda euristicd folosita de Socrate in dialogurile cu discipolii sai a devenit peste timp (cu adaptarile de rigoare) una dintre metodele cele mai importante ale didacticit contemporane. In statul ideal, descris de Platon in lucrarea sa Republica, educatia avea un loc aparte. Scopul educatiei era s4 dea corpului si sufletului perfectiunea de care acestea sunt capabile (prin nastere). Realizarea acestui scop se face prin focalizarea educatiei pe ideile de bine si de frumos. Platon a imaginat un intreg program educational, in cunoscuta sa gcoali — Akademia ~ in vederea realizarii acestui scop. 10 Proiectul pentru invatamantut RuralA Constituirea pedagagiei ca stiinta Esenta ideilor pedagogice afirmate de Aristotel se afla in teoria sa despre suflet. El considera ca exist trei forme de suflet : vegetativ, care se manifesta prin hranire si reproducere ; animal, care se manifesta prin senzalii i dorinte ; rational, caruia ii este specifica gandirea si este de origine divind. Fiecarui suflet ji corespunde un tip de educatie. Sufletului vegetativ ti corespunde educatia fizica, celui animal educatia morala si celui rational educatia intelectuala. Ca si = Socrate, Aristotel considera cA scopul educatjei este dobandirea virluti, iar aceasta se formeaza prin subordonarea sufletului vegetativ si animal celui rational, Aristotel a imaginat un intreg program educational in aceasta privinta, un program gandit in raport cu varsta copillor. | Pedagogia Evului_ —Evul mediu a fost o perioada fertita pentru afirmarea unor idei despre mediu educatie, in cadrul impus de filozofia teologica. "Pedagogia” acestei perioade pastreazi si ea un caracter filozofic, dominanta flind perspectiva teologicd asupra omuiui si a formarii sale. Filozofia teologica sustinea ideea separarii corpului (muritor si trecator) de suflet (de origine divina si, de aceea, nemuritor). In raport cu aceasta dihotomie, s-au constituit doua orientari educationale : religioasa si «laicd ». Educatia religioasa se adresa celor care se pregateau pentru viata monahala si consta intr-un program denumit « cele gapte arte liberale ». Acesta era compus din trivium (cele trei cai) si quadrivium (cele patru cai). Trivium era alcatuit din urmatoarele trei domenii: gramatica, retorica si dialectica, iar quadrivium din | aritmeticd, geometrie, astronomie si muzica. Era un program structurat, in cea mare parte speculativ, avand un caracter scolastic. Studiul teologiei constituia corolarul acestui program educational. Cultivarea umilintei era virtutea suprema a acestui tip de educatie, pentru care afirmarea individualitatii si preocuparea pentru propriul corp constituiau un pacat. Educatia « laicA » se adresa nobililor laici si avea ca scop formarea tanarului cavaler, preocupat mai mult de corpul su decat de mintea sa. Continutul educatiei cavaleresti era constituit din cele gapte virtuti cavaleresti : cdlaria, inotul, aruncarea lancei, scrima, vanatoarea, jocul de dame, compunerea si declamarea versurilor. i Renasterea O perioada interesanta, care face parte din aceeasi etapa filozoficd de | timpurie: dezvoltare a pedagogiei, este Renasterea timpurie. Fara a intra in | controverse detalii, putem spune cA aceasta perioada se caracterizeaza printr-o pedagogice reintoarcere spre omul real si integral, spre problematica sa cotidiana, j prin afirmarea valorilor umaniste, dupa 0 perioadé cand acestea fusesera dominate de filozofia teologica. Ganditori (filozofi, scriitori) precum ,Vitorino da Feltre, Erasmus de Rotterdam, J.L, Vives, Fr. Rabelais, Michel de Montaigne, Fr. Bacon, R. Descartes, Th. Morus si T. Campanella au contribuit, prin ideile lor despre educatie, la constituirea premiselor teoretice pentru afirmarea ulterioara a unor sisteme de gandire pedagogica. Din aceasta perioada, extrem de bogata in idei, care afirmau nu numai rolul educatiei in formarea integrala a individului dar si un optimism pedagogic robust, concretizat in sustinerea puterii formative a educatie’, vom retine, in special, 0 disputa, care a traversat secolele pana astazi si anume disputa intre rolul informativ si cel formativ al educatiei Proiectul pentru Invatamantul Rural 1Constituirea pedagogiei ca stint Indruméri cu privire la elaborarea rspunsurilor veti gsi la pg. 18 La originea disputei se afla Fr. Rabelais gi Michel de Montaigne. In cunoscuta sa lucrare« Gargantua $i Pantagruel »,Rabelais sustine ca scopul principal al educatiei este formarea eruditului, a enciclopedului, in acord cu aspiratia spre cunoastere afirmata de Renastere. in dezacord cu acest punct de vedere Montaigne sustine ca scopul educatiei este mai degraba formarea unui om cu judecata sanatoasd si corp sanatos. Este mai importanta judecata decat acumularea unui volum mare de cunostinte. El a lansat cunoscuta formula conform cdreia este mai important un cap «bine facut » decat unul « bine umplut ». O disput care nici astazi nu si-a gasit o rezolvare deplina in practica scolara. jn concluzie, putem spune ca in aceasta perioadd, pe care am denumit-o “pedagogie filozofica’ s-au acumulat numeroase idei care, dincolo de caracterul lor fragmentar si, uneori, contradictoriu, au contribuit la afirmarea ulterioara a pedagogiei ca domeniu stiinjific autonom. TEST DE AUTOEVALUARE 4. Mentionati, pe scurt, principalele caracteristici ale « pedagogiei filozofice » si reprezentantii cei mai importanti ai acesteia 12 Proiectul pentru Invatamantul RuralConstituirea pedagogiei ca stings 2.4 Marile sisteme de gandire pedagogica Principalele caracteristici gi contributi la dezvoltarea Pedagogiei Constituirea unor sisteme de gandire pedagogica reprezinta una dintre perioadele cele mai semnificative in evolutia pedagogiei. Ele constituie debutul afirmarii pedagogiei ca domeniu de cunoastere autonom. Dupa modelul marilor sisteme filozofice, sistemele de gandire pedagogic se caracterizeaza prin efortul de coagulare intr-un tot unitar a ideilor despre educatie acumulate pana atunci- si prin incercarea da a le conferi acestora o justificare si o argumentare teoretica, chiar daca insuficienta si, uneori, fragmentarea si unilaterala. Ele se inscriu intr-o relativa continuitate cu acumularile de pana atunci, dar principala lor caracteristica este discontinuitatea $i chiar ruptura epistemologicd fata de perioadele anterioare. Ne vom da seama mai bine de acest lucru prezentand cele mai importante caracteristici si contributia lor la dezvoltarea pedagogiei Vom enumera succint cateva dintre acestea. - Contributia lor la delimitarea si constituirea pedagogiei ca domeniu de cunoastere de sine statator si cu o autonomie relativa fata de filozofie. Aceasta s-a realizat prin asamblarea unor idei pedagogice disparate intr-un sistem de idei coerente, cu o logic interna proprie. Independenta fata de filozofie s-a realizat ins treptat si lent, influenta acesteia ramanand inca destul de semnificativa, cel putin la unii dintre reprezentantii acestor sisteme (Comenius, Rousseau). - Efortul de abordare holisticd si cvasicompleta, dar de cele mai multe ori nediferentiaté, a problematicii educationale (dupa modelul renascentist al encicopedismului. - _Efortul de pozitivare si rationalitate stiintifica, spre a conferi ideilor pedagogice afirmate credibilitate stiintificd. Unul dintre pedagogii care a mers cel mai departe in aceasta privinta fost Herbart, care a fundamentat si a rationalizat sistemul de organizare a activitatii didactice pe clase gi lectii propus de Comenius. - Cele mai multe dintre sistemele de gandire pedagogica se ‘nscriu in paradigma naturalismului, care afirma un tip argumentare si de explicatie ce facea apel la 0 cauzalitate externa de tip obiectiv. Daca avem in vedere criteriile de legitimitate stiintifica prezentate in prima unitate de invatare si anume obiectul propriu de cercetare, tipul de explicatie utilizat si metodele de cercetare proprii, putem spune ca sistemele de gandire pedagogic’ nu r3spundeau decat partial acestora. Ele au avut o contributie importanta la delimitarea educatiei ca obiect de analiza pentru pedagogie $i la instituirea unui tip de explicatie mai apropiat de exigentele sliintei, dar incd destul de departe de acestea. In privinta metodelor, ideile afirmate nu erau Proiectul pentru Invajamantul Rural 13Constituirea pedagogiei ca stints Limitele teoretice rezultatul unor investigatii sistematice, cu metode structurate, ci aveau mai degraba un caracter speculativ, fara 0 baza empirica. Influenta filozofiei gi sistemelor filozofice era inca mare. Unele idei porneau de la anumite observatii si constatari privind practica educationala din epoca, dar nu erau rezultatul unor cercetari sistematice riguroase. Lucru, desigur, aproape imposibit in perioada la care ne referim. Pe lang caracterul predominant speculativ al sistemelor de gandire pedagogica, una dintre limitele importante ale acestora este caracterul lor relativ inchis, incapacitatea de a «dialoga » cu alte sisteme, ambitia si orgoliul unicitati. Datorité acestuia ele au intrat intro relativa stagnare, nefiind capabile de autodezvoltare si de autodepagire. Printre cei care au avut contributii tcorctice importante in aceasta perioadé vom mentiona pe J.A.Comenius, J.J.Rousseau, 4J.H.Pestalozzi si J.F.Herbart. (Pentru cei interesati de 0 aprofundare a ideilor acestora recomandam lucrarea Iui |.G. Stanciu : O istorie a pedagogiei universale si romanesti, E.D.P., Bucuresti, 197). TEST DE AUTOEVALUARE 2. Care sunt principalele contributii ale sistemelor de gandire pedagogica Ia fundamentarea pedagogiei ca domeniu stiintific autonom? | 3. Mentionati limitele teoretice ale acestor sisteme 14 Proiectul pentru lavatémantul RuralNNN EEUU Legitimarea academica a pedagogiei Legitimarea stintificd a pedagogiei Constituires pedagogiei ca stint’ 2.5 Tranzitia spre stiintele educatiei Limitele amintite mai sus ale sistemelor de gandire pedagogica au impus cu necesitate 0 schimbare si un reviriment in c&mpul epistemologic al pedagogiei. Discursul speculaliv trebuia inlocuit cu unul mai riguros si bazat pe cercetare. Aceasta tranzilie este marcata de doua momente importante si anume - legitimarea academica a pedagogiei, = legitimarea stiintificd a acesteia Legitimarea academic& s-a produs prin ceea ce am putea numi universitarizarea gi institutionalizarea pedagogiei, fapt petrecut odata cu Inflintarea primelor catedre de pedagogie in universitati, in cadrul facultatilor de litere gi filosofie. In acest fel pedagogia capata o recunoastere universitard. gi se institutionalizeazé ca domeniu disciplinar autonom. Universitarizarea pedagogiei era deteminata de nevoia de a contribui la formarea cadrelor didactice si nu din considerente stiintifice. Tocmai de aceea, pedagogia avea inca un caracter predominant speculativ, find consideraté un domeniu al moralei care pune in aplicare un ansamblu de norme care sa ajute cadrele didactice in activitatea educationalé. (De aici, denumirea ulterioara de « scoala normal» a institutiei ce pregatea_cadrele didactice din invatamantul primar).Contributia cea mai semnificativa a acestui moment a fost dezvoltarea unui camp disciplinar al pedagogiei. Aceasta perioada se caracterizeaza printr-o evidenta lipsa de unitate conceptuala si metodologica, prin absenta oricdrei paradigme unificatoare, prin dependenta de filozofie si moral Legitimarea stiintifica. s-a caracterizat print-un amplu efort de scientifizare, prin apelul la metode de cercetare specifice stiintelor naturil, indeosebi la metoda experimentala. Este momentul pedagogiei experimentale. Aceasta, in fapt un fel de psihologie experimental aplicata la educatie, reprezenta, in opinia initiatorilor ei, un efort de masurare a faptelor educationale si de studiere a conditiilor in care ele se produc. Pedagogia experimentala a constituit un moment important in efortul de agezare a pedagogiei pe baze stiintifice si de asigurare a caracterului obiectiv si riguros al rezultatelor cercetarii. Dincolo de unele consecinte pozitive, pedagogia experimentala nu a dus decat la recunoastere stiintificd partiald a pedagogiei. Si aceasta intrucat ea s- a cantonat doar in studierea acelor fapte care cddeau sub incidenta metodei experimentale (cu deosebire cele legate de procesele de instruire), lasand in afara cercetarii faptele educationale care vizau formarea comportamentelor si atitudinilor morale, ca si studiul finalitatilor educatiei. Ambitia pedagogiei experimentale de a atinge standardele stiintelor exacte era in multe privinte inutila, intrucat specificul educatiei impune evitarea abordarilor riguroase ca in fizica, chimie etc. Desi generata de nevoi diferite, legitimarea academica a Contribuit. substantial la legitimarea gi recunoasterea sliiniifica ulterioara a pedagogiei in campul stiintelor socio-umane. Proiectul pentru invatamantul Rural 15Constituirea pedagogiei ca stiinta Una dintre consecintele cele mai importante ale acestor doud momente, a fost largirea spectrului reflexiv asupra educatei, distinctia mai clara intre « campul disciplinar » al pedagogiei si educatie ca obiect de cercetare. Intr-un cuvant, putem vorbi din aceasta perioada de profesionalizarea pedagogiei ca domeniu de cunoastere | TEST DE AUTOEVALUARE | 4. Definiti cei doi termeni: legitimarea academica gi legitimarea stiintifica a pedagogiel. 5. in ce const aportul si care sunt limitele pedagogiei experimentale? Tranzitia de la pedagogie la stiintele educatiei s-a produs relativ lent, Utilizarea pluralului « stiinte ale educatiei » (precedata de denumiri ca «stinta pedagogicA » sau «stiinta educafiei ») nu indica, la nceputuri, o schimbare sau o ruptura epistemologicd. Doud ratiuni au stat la baza utilizarii acestei denumiri in faza initial. Mai intai, incercarea de delimitare de pedagogia experimentala, care desi era la moda, nu avea 0 recunoastere universitara deplina, ceea ce impieta asupra statutului academic al pedagogiei in universitati. in al doilea rand, denumirea de stiinte ale educatiei era resimtita ca 0 contributie la legitimarea stintificd a pedagogiei, un fel de « rang de noblete » necesar pentru recunoasterea si acceptarea pedagogiei in campul stiintelor. Astazi, denumirea de stiinte ale educatiei este determinata de ratiuni epistemologice. 16 Proiectul pentru Invatamantul RuralConstituirea pedagogiei ca stiima in primul rand, este vorba de pluridimensionalitatea realitatii educationale, care implica 0 abordare din perspective disciplinare diferite, dar convergente. Faptul educational implicé abordari simultane sau succesive ale unor aspecte cum sunt finalitatile si obiectivele educatiei, procesete de instruire, caracteristicile proceselor de invatare gi socializare a elevilor la diferite varste, fundamentele epistemologice si psihopedagogice ale curriculumului, premisele bio- psihologice si socio-culturale ale educabilitatii etc. in al doilea rand, evolutiile din campul”stiintelor spre interdisciplinaritate si integrare, constituie un alt argument solid pentru structurarea unui nou corpus, de cunostinte pe care si1 denumim « stiinte ale educatiei ». Prin stiinte ale educatiei desemnam deci ansamblul disciplinelor stiintifice care studiaz4 (partial sau integral) faptele gi situatjile educationale, condifiile lor de manifestare si de functionare. TEST DE AUTOEVALUARE 6. Definiti sintagma «stiinte ale educatici» 2.6 Diversificarea intradisciplinara a pedagogiei si relatiile sale cu alte domenii stiintifice. ’ Stiintele educatiei reprezinta rezultatul a doua directii de dezvoltare a pedagogiei: diversificarea interna gi diversificarea externa. In interiorul pedagogiei s-au constituit progresiv diferite domenii de sine statatoare (teoria instruirii, teoria curriculumului, teoria evaluarii, fundamentele pedagogiei, istoria pedagogiei, pedagogia comparata, pedagogia pregcolara, pedagogia adultilor, pedagogia universitara, pedagogia familiei, psihopedagogia speciald etc.). Pe de alt parte, pedagogia si-a diversificat registrul relatiilor cu alte domenii stiintifice gi, pe aceasta cale, s-au constituit noi domenii pluri si interdisciplinare printre care: psihologia educatiei, sociologia educatiei. antropologia educatiei. filozofia educatiei, economia si planificarea educatiei, politici educationale s.a. Toate acestea constituie componente ale dezvoltarii pedagogiei si stiintelor educatiei astazi ann — Proieciul pentru Tavaamantal RuralConstituirea pedagogie’ ca stinta 2.7 indrumari cu privire la elaborarea raspunsurilor la testele de autoevaluare 1. pentru raspunsul ia aceasta intrebare gasili informatii compieie in paragrafele care au urmatoarele mentiuni in margine: reprezentantii pedagogiei antichitatii, pedagogia Evului Mediu, Renasterea timpurie controverse pedagogice. 2. rspunsul se afla la pg. 13 (a se vedea mentiunea din marginea paginit) 3. raspunsul la pg. 14 (mentiunea din marginea paginii «limitele teoretice»). 4. rSspunsul la pg. 15 (vezi mentiunea marginala) 5. Pedagogia experimental a constituit un moment esential in efortul de legitimare stiintifica a pedagogiei, de recunoastere a ei ca domeniu stiintific autonom. Cu toate acestea, rezultatele obtinute au fost doar partiale. Si aceasta, intrucat pedagogia experimentala s-a cantonat, aproape exclusiv, in studierea acelor fapte care cddeau sub incidenta metodei experimentale, fapt care lasa in afara cercetarii numeroase alte aspecte ale educatiei. 6. Prin sintagma «stiinte ale educaliei » desemnam ansamblul disciplinelor stiinfifice care studiazé impreund (partial sau integral) faptele si situatiile educationale, conditille lor de manifestare si de functionare. 2.8 Lucrare de verificare transmis tutorelui. Vei raspunde la urmatoarele solicitari, fiecdrui raspuns corect acordandu-i-se un numar de puncte care, insumate, vor totaliza 100 p. (echivalentul notei 10). 1. Caracterizati fiecare etapa a dezvoltarii pedagogiei 25 puncte 2. Mentionati si analizati comparativ contributiile fiecdrei etape la dezvoltarea pedagogiei 25 puncte 3. Stabilifi elemente de continuitate si de discontinuitate intre etapele analizate 25 puncte 4. In ce consta diversificarea intradisciplinara a pedagogiei si care sunt relatiile acesteia cu alte domenii stiintifice? 15 puncte 5. Definiti termenul “stiinte ale educatiei". 10 puncte 2.9 Bibliografie C.Cucos (1996), Pedagogie, Polirom, lagi, p. 17-25 Jinga, E. Istrate (coord), (1998), Manual de pedagogie, Ed. All Educational, Bucuresti (cap. 2). 18 Proiectul pentru Invatamantul RuralEducatia Unitatea de invatare Nr.3 EDUCATIA Cuprins Pagina Obiectivele unitatii de invatare. . : essesneaseneeneneenen 219 3.1 Definiti, clasificari conceptual cence nenneneece 20 3.2 Natura educatiei: pozitii teoretice si limitele lor L24 3.3 Diversificarea campului educational ae 1.23 3.3.1 Educatia permanenta sau educatia de-a lungul intregi viel... 24 _ 3.3.2 Educatia formals, nonformala gi informal 26 3.4 indrumairi cu privire la elaborarea rspunsurilor la testele de autoevaluare... 28 3.5 Lucrare de verificare 28 3.6 Bibliografie..... 29 Obiectivele unitatii de invatare: Dupa studierea acestui capitol, cursantul va fi capabil: - A defineasca educatia ca proces gi ca rezultat; = sAmentioneze cele doua paradigme de definire a educatiei, sA ew mentioneze diferentele dintre ele si s analizeze critic limitele lor; - 8 formuleze o definitie holistic a educatiei; = sdefineasca notiunea de camp educational; - sa prezinte critic ideile care au stat fa baza organizari si functionarii sistemelor educationale; - 8a defineasca notiunea de educatie permanent; - _ sdefineasca educatia formala, nonformala si informala si relatille dintre ele. Proiectul pentru Invatamantul Rural 19Educatia 3.4 Definitii, clarificdri conceptuale Educatia ca proces si ca rezultat indrumari cu privire la elaborarea rspunsurilor veti gasi la pg. 28 Etimologie: latinescul « educatio » care este derivat din doua verbe: a educare, care inseamna a creste, a inggiji, a hrani; 7 educere, care inseamna a trece dintr-o stare in alta (pr extensie, a modifica). Tocmai de aceea, in limbajul cotidian intalnim o serie de termeni prin care se incearca substituirea celui de educatie cum ar fi: crestere, ingrijire, cultivare. ‘Ambele etimologii ce decurg din verbele mentionate au influentat intelesul de azi al educatiei, dar cea de a doua intr-o masuré mai mare pentru ci presupune ideea de modificare, de schimbare. Ceea ce constituie, in principiu, esenta educatiei, Educatia este obiectul de studiu al pedagogiei. Se impune, de aceea, s& facem o distinctie intre educatie ca realitate ontologicd (fapt existential) si pedagogie ca realitate epistemologica (reflectie teoretica asupra educatiei) Putem defini educatia atat ca proces cat gi ca rezultat, Cand vorbim de educatia ca proces avem in vedere ansamblul de actiuni prin care se realizeaz& transmiterea cunoasterii $i influentele sistematice i organizate prin care se realizeaza formarea personalitatii umane. Ca rezultat, educatia indicd nivelul de instructie, de cultura, de conturare diferitelor componente ale personalitatii in urma influentelor educationale. In limbajul cotidian vorbim despre cineva ca fiind bine educat (sau bine crescut) sau prost educat (prost crescut, lipsit de educatie). Din punct de vedere pedagogic, educatia privita ca rezultat implica 0 judecaté de valoare referitoare atat la calitatea educatiei, cat si a TEST DE AUTOEVALUARE 1. Definiti educatia ca proces si ca rezultat si dati exemple pentru cele doua definitii 20 Proiectul pentru Invatamantut RuralEducatia 3.2 Natura educatiei: pozitii teoretice si limitele lor Exist 0 multitudine de definitii date educatiei de diferiti cercetatori, cea ce face dificilé o sistemalizare riguroasa a acestora. Aceasta multitudine de definitii este generata de perspectivele teoretice diferite adoptate de autori, pe de o parte, dar si de complexitatea gi pluridimensionalitatea realitatii educationale, pe de alta parte. La o prima aproxi mare, putem constata ca in cea mai mare parte definitile date educatiei pun accentul fie pe individ, pe dezvoltarea persoanei, fie pe socializarea si integrarea sociala a individului, S-au conturat astfel doua mari paradigme de definire si explicare a educatiei si anume: paradigma psihologicé (sau naturalist cum mai este ea numita) si cea sociologica. Reproducem mai jos cateva definitii exemplificatoare pentru fiecare din cele doua paradigme. Pentru paradigma psihologica: Educatia are drept scop sa dea sufletului si corpului intreaga frumusete si perfectiune de care sunt susceptibile (Platon). Educatia urmareste realizarea intregii perfectiuni de care natura omului este capabila(Kant). Educatia este dezvoltarea naturala, progresiva i sistematica a tuturor facultatilor (Pestalozzi). Educatia este un ansamblu de actiuni premeditate, prin care omul incearca sa ridice la perfectiune pe semenul sdu(Marion). Totul este bun cAnd iese din mainile creatorului; totul degenereaza in mainile omului, Scopul educatiei este dezvoltarea si ocrotirea naturii umane bune(Rousseau). Pentru paradigma sociologic: Educatia nu se margineste s4 dezvolte organismutl individual in sensul indicat de natura; ea creeaza in om o fiinté noua. Educatia nu inseamna pregattirea pentru viata, ea este viata insasi(Dewey). Educatia este organizarea unor deprinderi de activitate capabile sa adapteze individul la mediul sau inconjurdtor fizic gi social(James) Educatia este ansamblul actiunilor si influentelor exercitate intentionat de o fiin{4 uman asupra alteia, in principiu de un adult asupra unui tanar, acfiuni orientate spre un scop reprezental de formarea la cel tnar a unor dispozitii variate corespunzatoare scopului caruia fi este destinat tanarul odata ajuns la maturitate (Hubert). Definitia cea mai reprezentativa pentru aceasta paradigma este cea formulaté de sociologul francez E.Durkheim: Educatia este actiunea generatiilor adulte asupra celor nepregatite inca pentru viata sociala. Scopul educatiei este sa trezeasca gi sA dezvolte la copil un anumit numar de stari fizice, intelectuale si morale, impuse de societatea politica in ansamblul sau si de mediul social céruia Ti este destinat in mod special. Intr-o formulare sintetica dar extrem de sugestiva, educatia reprezinta — conform lui Durkheim ~ socializarea metodica a tinerei generatii (Definitile au fost luate din lucrarea lui E.Planchard, Pedagogia scolar contemporana, €.D.P.,1992, P.35). Proiectol pentru Invatamantul Rural 2Educatia Diferente intre definitiile «psihologice” si cele ,sociologice” Definitia educatie’ Sunt evidente diferentele de accent si de orientare ale definitillor mentionate mai sus. Definitile sA le numim « psihologice » pun accentul pe dezvoltarea maximali si pe autonomia persoanei, indicdnd ca atat scopul cat si sursa educatiei se afla in individ, in dotarile sale naturale pe care educalia trebuie sa le protejeze si sa le asigure dezvoltarea. Definitile « sociologice » pun in evidenta faptul c& scopurile si confinuturile educatiei sunt determinate de sdcietate, de nevoile acesteia. Rolul educaliei este de a forma fiinta sociala, de a-t socializa pe copil. Orientarile sociologice pun in evident determinismul social i etnocultural in analiza si definirea educatiei, subliniaza caracterul si dinamica istoricd a schimbarilor care se produc la nivelul finalitatilor educatiei, al continuturilor acesteia. in concluzie, putem constata caracterul unilateral al abordarilor propuse de cele doud paradigme cu privire la natura educate Fiecare ia in considerare doar una dintre dimensiunile realitati educationale, fie cea biopsihologica, fie cea sociologica, fapt care le reduce in mare masura pertinenta i rigoarea stiintifica in realitate, educatia are un caracter pluridimensional si o definitie adecvata trebuie sA ia in considerare in egalé masura ambele dimensiuni, astfel incat s& poata orienta actiunea educativa pentru a rAspunde atat nevoilor individului, cat si celor ale societati pentru care il formam. incercnd 0 astfel de definitie putem spune ca educalia este ansamblul de actiuni si de influente menite a permite fiintei umane sa-si dezvolte capacitatile fizice si intelectuale, dar si sentimentele si atitudinile morale si estetice, in scopul responsabilizarii si integrrii sale sociale optime ca cetatean TEST DE AUTOEVALUARE 2. Definiti cele doua paradigme de abordare teoreticd a educatiei gi mentionati diferentele dintre ele; 3. Dati exemple de definitii ale educatiei specifice fiecdrei paradigme; de ce aceste paradigme au un caracter unilateral? 4. incercati sa formulati o definitie corecta a educatiei si prezentati » argumentele pentru sustinerea ei . Proiectul pentru invatamaniut Rural——— — — — — — — — ——— Educatia 3.3 Diversificarea campului educational Spatiul social este segmentat in cdmpuri specializate, care au rogi proprii de functionare. Campul educational este unul dintre acestea Multa vreme, campul educational a fost relativ static si a fost dominat de patru mari domenii educationale gi anume: educatia intelectuala, morala, estetica gi fizica. In multe privinte, acestea constituie si astazi structura de baz a campului educational, indeosebi a celui scolar. | Fiecare dintre ele a suferit de-a lungul timpului schimbati importante in planul finalitatilor, continuturilor si modalitatilor de realizare. Astfel, educatia intelectual, multa vreme focalizata pe transmiterea Campul - : | Sian sistematicA a cunostintelor acumulate in diferite domenii de \ es mponentele cunoagtere, este orientatd astizi cu precadere spre dezvoltarea : ie capacitatilor cognitive, spre formarea competentelor de invatare. Educatia morala, mulla vreme cantonata in zona unei morale abstracte, ideale, este din ce in ce mai mult centrata pe valorile cetatenesti, pe formarea comportamentelor sociale cerute de viaja sociala. | Educatia esteticd, oarecum marginalizaté de evolutiile din zona tehnologillor de comunicare gi de competitia acerba din spatiul social pentru. achizifionarea de valori si bunuri materiale, capata o important din ce in ce mai mare in formarea tineretului. Aceasta si datorit faptului ca in spatiul social si-a facut loc din ce in ce mai mult kitsch-ul, lipsa simtului i gustului estetic. Fara s& paraseasca zona formarii culturii estetice, educatia estetica se concentreaza mai mult pe formarea sensibilitatii si gustului pentru frumos, | pe construirea unor criterii de valorizare a frumosului artistic si social | Educatia fizicd se centreazd mereu mai mult pe asigurarea sanataii | fizice a copililor, fra s& abandoneze ideea performantel. Dar mai | important este formarea si obignuirea copilului cu migcarea in aer libor realizata in mod cotidian. Totusi, aceasta structuré a cémpului educational nu mai satisface astazi in totalitate. Dinamica vietii sociale, modificarile care au avut loc in zona asteptarilor si nevoilor individuale nu mai pot fi satisfacute in intregime de oferta educational a campului scolar. Astfel incat asistam la o diversificare a campului educational atat pe verticala (pe axa timp), cat si pe orizontala (pe axa spatiu). id TEST DE AUTOEVALUARE 5, Definiti cmpul educational si componentele sale de baza ie {pentru Invatamantul Rural 23Educatia 3.3.1 Educatia permanenta sau educatia de-a lungul intregii vieti (diversificarea pe axa vertical) Copilaria - unica varsta a educatiei Sa invatam pentru toata viata Monpolut educational al coli Uneie dintre ideile esentiale, (considerate multa vreme axiomatice) pe care s-a bazat organizarea si functionarea sistemelor gcolare sunt in prezent supuse unei analize critice. lata cateva dintre ele. - Copilaria este unica perioada (varsta) a educatiei Aceasta afirmatie, cu o lunga traditie europeana (prezenta in mod explicit la Comenius) a fost, in urma cercetarilor si ideilor puse in circulatie de psihologul american W.James, considerat ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale organizArii_ sistemelor de invatamant. James considera ca dezvoltarea individului poate fi divizata in doua mari etape: una, care se intinde pana in jurul varstei de 24/25 de ani si care este, in opinia autorului mentionat, varsta educatiei si formarii generale gi profesional si o a doua perioada, care acopera restul vietii, consideraté a fi varsta vietli active, consacrata carierei profesionale, cdnd individul pune in valoare ceea ce a asimilat in prima etapa. In fapt, James ne propune un model bazat pe diviziunea si specializarea celor dou perioade de varsta in raport cu criteriul receptivitatii educationale, al capacitalii de invatare a individului. James impune astfel ideea conform cdreia adultul este incapabil (sau aproape) de a invata. Cercetarile actuale de psihologia dezvoltarii si de psihopedagogia adultilor anuleazi insa afirmatia de mai sus. Aceste cercetari dovedesc cu certitudine ca la varsta adult capacitatea de invatare se mentine la cote inalte, realizandu-se in modalitati diferite, desigur dar cu performante notabile. Prezenta unei puternice disponibilitati pentru educatie si invatare la adult constituie un argument puternic tn favoarea ideii de educatie permanent - S4-l invatam pe copil tot ceea ce trebuie sa stie la varsta adult Aceasta a doua idee se bazeazd pe modelul stabilitatii sociale, care a alimentat, multa vreme, credinta cd o cariera socio-profesionala poate fi realizata pe durata intregii viei doar pe baza cunostintelor si competentelor asimilate in perioada formar initiale. Dinamica social actual caracterizata prin accelerarea schimbarilor ‘in toate sferele dezvoltarii sociale a anulat acest model. Cresterea rapid’ a volumului de cunostinte, “uzura morali” accelerata a acestora corelata cu dinamica schimbarilor din aria diferitelor profesii, impun cu necesitate nevoia de educatie de-a lungul intregii viel -Primordialitatea scolii in raport cu alte modalitati sociale de educatie Sistemele educationale s-au bazat pe monopolul institutional al scolii Un astfel de model a putut functiona optim alata vreme cat alternativele educationale din afara gcolii erau putin dezvoltate si nu concurau gcoala. Deceniile din urma se caracterizeaza_printr-o dezvoltare rapida a unor noi modalitati sociale de educatie, in afara scolii, ceea ce a condus la concluzia ca scoala trebuie sa fie considerataé doar una dintre modalitatile de educatie, alaturi de alternativele educationale care s-au dezvoltat in campul educational. 24 Proiectul pentru Invatémantul RuralEducatia [TEST DE AUTOEVALUARE BA 6. Prezentali cele trei idei care au stat la baza organizarii gi fe | functionarii sistemelor contemporane de educatie; 7. Care sunt motivele pentru care aceste idei trebuie reconsiderate? Constatém deci c&, in mare masurd, cele trei idei directoare care au stat la baza organizérii sistemelor educationale au fost puternic relativizate de evolutile sociale actuale, impunandu-se din ce in ce mai mult 0 organizare a acestor sisteme din perspectiva paradigmei educatiei permanente. j Educatia Conceptul de educatie permanenta are o pregnanta valoare euristica, ' permanent; el determindind ample si profunde reconsiderari atat in plan teoretic, j concluzii si cat gi practic. El a permis o mai corecta intelegere gi definire a ambiguitati finalitatilor educatiei, o regandire a continuturilor educatiei, introducerea unor noi modalitati si forme de instruire si educare. Pentru a intelege mai bine semnificatia conceptului de educatie permanenta si pentru a elimina unele confuzii prezente in folosirea sa, se impun caleva precizari, Una din confuzile frecvente este considerarea educatiei permanente ca o noua forma sau un nou tip de educatie, alaturi de educalia intelectuala, moralé etc. Intelegere eronata cum vom arata. © alta confuzie consta in considerarea termenului de « permanenta » din sintagma « educatie permanenté » ca indicand permanenta educatiei de-a lungul istoriei dezvoltarii societatilor. Ceea ce, desigur, inseamna cu totul altceva. Poate, tocmai spre a elimina aceasta confuzie, in ultima vreme se foloseste din ce in ce mai mult formula «educatia de-a lungul intregii vietin Proiectul pentru Invatamantul Rural 25Educatia ‘Asa cum subliniaza specialistii domeniului, conceptul de educatie permanent inglobeaza toate aspectele si dimensiunile actului educativ iar intregul care rezulta este mai mult decat suma partilor. Educatia permanenta nu este un nou domeniu al educatiei ci este un principiu unificator al sistemelor educationale. Ea reprezinta un amplu proiect educational al societatii actuale. Educatia permanent inseamna, deci, un principiu integrator al tuturor influentelor educationale intr-un sistem coerent care trebuie sa asigure accesul individului la educatie si formare de-a lungul intregii vieti. TEST DE AUTOEVALUARE 8. Care sunt principalele confuzii in intelegerea conceptului de educatie permanenta? 9. Definiti conceptul de educatie permanent ca principiu integrator de organizare a sistemelor de educatie feta 3.3.2 Educatia formala, nonformala si informala . Educatia formala Aiaturi de scoala s-au dezvoltat noi surse si modalitati sociale de educatie. Acestea au imbogatit si au diversificat campul social al educatiei, crednd astfel surse alternative de educatie. in acest fel s-au configurat trei subcampuri sau domenii educationale: educalia formal, nonformala si informala. Prin educatia formala desemnam sistemul educational de tip scolar, structurat ierarhic, obiectivat in diferite tipuri de scoli gi cicluri de scolaritate. Educatia formal se realizeaza pe baza unor finalitati si Obiective explicite, a unor continuturi structurate si transmise sistematic de catre un personal callficat in acest scop, cadrele didactice Educatia nonformala este reprezentaté de ansamblul activitatilor educative institutionalizate, dar care se realizeaza in afara sistemului formal al educatiei scolare. Este vorba de influentele educationale realizate prin intermediul institutilor de cultura, prin mass media etc. 26 Proiectul peniru Invalamantul Rurala Educatia Educatia Educatia informala se obiectiveaz4 in influentele educationale informala nesistematice, mai mult sau mai putin spontane si intamplatoare care se exercité asupra individului in contactele si interactiunile sale cotidiene (grupuri de prieteni, strada gi « cultura » acesteia, familie), Ele nu urmaresc obiective educationale explicite. in principiu, cele trei domenii educationale mentionate ar trebui sa actioneze convergent. in realitate, ele functioneaza in concurenta si : adesea in opozitie. Scoala este, din ce in ce mai mult, concurata de educatia nonformala si informal, de « educatia » promovata de mediile de informare (mai ales de televiziune gi internet). Reactia 300lii n-ar trebui sa fie una de concurenta, refuz sau inchidere in sine, ci mai degraba de deschidere spre zona nonformalului, dar cu grija de ‘a dezvolta capacitatile elevilor de a se raporta la ambientul lor educational si cultural intr-o maniera critica si selectiva, pe baza unor rii valorice asimilate in scoala. $i aceasta intrucat, totusi, scoala constituie liantul si centrul vital al cémpului educational reprezentat de cele trei subcdmpuri amintite si anume cel formal, cel nonformal si cel informal, TEST DE AUTOEVALUARE 10. Definiti educatia formala, nonformala si informala si analizati relatia dintre ele. Provectul lnvatamantul Rural enEducatia 3.4 indrumari autoevaluare cu privire la elaborarea raspunsurilor la testele de 4. Raspunsul il gasiti in text la pg.20. 2. Raspunsul il aflati in text la pg.21-22 (cursantul va selecta din text informatiile necesare pentru raspuns). 3. Raspunsul in text la pg. 21 (Exercitiu: cursantul va extrage alte definitii date educatiei din lucrarea lui E.Planchard (p35) , indicaté in bibliografie, si le va incadra in paradigma corespunzatoare). 4. Definitia se afla in text la pg. 22. (Solicitare suplimentara: cursantul va completa sau amenda definitia respectiva pe baza informatillor din curs si/sau din bibliografie, argumentand completarile facute) 5, Raspunsul il gasiti in text la pg. 23 6. Raspunsul in text la pg. 24 (Va rog s va orientati dupa mentiunile din marginea textului). 7. Motivele pentru care se impune reconsiderarea acestor idei sunt prezentate in comentariul de la fiecare idee. Selectati motivele din aceste comentarii si elaborati un raspuns sintetic. 8. Raspunsul il gasiti in text la pg. 25. 9. Pe baza lecturii textului (pg. 26), cursantul va formula o definitie sintetica. 10.Definitile se afld redate in text (a se vedea menfiunile din marginea textului). 3.5 Lucrare de verificare transmisa tutorelui Vei raspunde la urmatoarele solicitari, fiecdrui raspuns corect acordandu-i-se un numar de puncte, care, insumate, vor totaliza 100 p. (echivalentul notei 10) 1. Care sunt diferentele dintre educatia ca proces si educatia ca rezultat? 5p. 2. Caracterizati paradigma psihologica si analizati limitele sale. + 15p. 3. Caracterizati paradigma sociologica si analizati limitele sale. 15 p. 4. Formulati definitia educatiei astfel incat sa evitati limitele teoretice ale definitiilor promovate de cele doua paradigme 10 p. 5. Definiti campul educational 10p 5. Analizati critic cele trei idei care au stat la baza organizarii $i functionarii sistemelor educationale contemporane. 15p. 28 Proiectal peniu Invatamantol Rural——E————— Educatia 6. _ Definiti si analizati conceptul de educalie permanenta 15p. 7. Definiti conceptele de educatie formala, nonformala si informala [ 15 p. 3.6 Bibliografie 4. xxx (2001), Memorandumul privind invatarea permanent, Comisia Europeana 2. Paun,E. (1993), Educatia permanenta. Reflectii teoretice, in Revista de Pedagogie, nr.3 3. Planchard, E. (1992), Pedagogie colaré contemporand, E.D-P., Bucuresti, (pg 34-40) 4. Sava,S., Ungureanu,D. (2005), Introducere in educatia adultilor, Ed. Mirton, Timisoara (cap.1) 5. Vintanu,N. (1998), Educatia adulttilor, £.0.P., Bucuresti, pg 9-21 BCU | BUCURESTI Proiectul pentru Invatamantul Rural 29Funetile sociale ale educatiei, analiza sistemului de invatamant gi problematica reformei scolare. Unitatea de invatare nr. 4 FUNCTIILE SOCIALE ALE EDUCATIEI, ANALIZA SISTEMULUI DE iNVATAMANT $1 PROBLEMATICA 'REFORME! SCOLARE Cuprins Pagina Obiectivele unitatii de invatare......... eeeeette OO. 4.1 Relatia dintre sistemul de invalémant gi sistemul social 31 4.1.1 Principiul corespondentei See eee eeeeeeeeeeeiee iat 4.1.2 Principiul autonomiei relative....... SoeceereeaertnOR/ 4.1.3 Stabilitate si schimbare in sistemul de invatamant 33 4.1.4 Modele de producere a schimbaiilor in sistemul educational... 4.2 Functille educatiei 35 36 4.2.1 Functia de transmitere a cunoasterii si de dezvoltare a capacitatilor cognitive36 4.2.2 Functia culturala eae ee 4.2.3 Functia de socializare. 38 4.2.4 Functia economica 7 38 4.3 indrumari cu privire la elaborarea raspunsurilor la testele de autoevaluare 40 4.4 Lucrare de verificare sesneeene Heat: 4.5 Bibliografie ..... 41 Obiectivele unitatii de invatare Dupa studierea acestui capitol, cursantul va fi capabil - 88 defineasca principalele aspecte care descriu relatia dintre sistemul de invatémant si sistemul social; - 84 defineasca principiul corespondentei dintre invatamant si societate gi sé mentioneze limitele sale teoretice; - 8 defineasca autonomia relativa a sistemului de invatamant in - raport cu sistemul social si sa mentioneze efectele pozitive si + negative ale acesteia; - sd analizeze critic modelele de schimbare a sistemului de invatamant; - s& analizeze fiecare functie a educatiei si raporturile dintre ele. 30 Proiectul penttu invatamantul RuratFunctile sociale ale educatiei, analiza sistemului de invaamant gi problematica reformel seolare 4.1 Relatia dintre sistemul de invatamant si sistemul social Sistemul de invatamant constituie unul dintre cele mai importante si mai active subsisteme ale sistemului social. El are o contributic importanta si semnificativa la dezvoltarea social generala. Sistemul de invatmént se afla intr-o relatie de cauzalitate circulara cu sistemul social, ceea ce inseamna cd, pe de o parte, sistemul de invatamant, prin functille pe care le indeplineste, raspunde cerintelor si presiunilor pe care le exercité asupra sa sistemul social iar, pe de alta parte, sistemul de invatamant are un rol activ in raport cu societatea, contribuind nu numai la dezvoltarea si progresul social ci si la inovarea sociala. 4.1.1 Principiul corespondentei Paradigma cauzalitati circulare contrazice analiza clasica a relaliel dintre Invatémant si societate conform creia aceasta relatie putea fi incadraté si interpretata exclusiv din _perspectiva _principiului corespondentei. Acest principiu se inscrie in paradigma determinista de tip cauza-efect. Conform acestui principiu toate schimbarile care au loc in sistemul de invatamant sunt generate doar ca efect al prosiunilor gi schimbairilor sociale. Principala limita teoretica a acestut fip de abordare este considerarea educatiei_ca 0 realitate monofunctionala si cvasidependentd, fara un rol activ in relalia cu societatea. Acest tip de analizi este inca prezent in dezbaterile referitoare la rolul scolii in formarea si calificarea fortei de munca pentru diferite domenii ale vietii economice $i sociale, cand modelul de formare profesionala este elaborat exclusiv in acord cu schimbarile economice si tehnologice, ignorand componente importante ale formarii profesionale care vizeazé diferite aspecte ale personalitatit celui calificat, Aspecte care, desi nu sunt intr-o relatie directa cu cerintele economice, pot contribui la ameliorarea_performantelor profesionale, dar mai ales la inovarea proceselor socio-economice in care este implicat. Paradigma cauzalitatii circulare replaseaza, deci, sistemul de invatamant intr-un rol activ in raport cu societatea. TEST DE AUTOEVALUARE 41. Definiti si caracterizati principiul corespondentei si analizati limitete {= sale teoretice Indrumari cu privire fa elaborarea rspunsurilor veti gsi la pg. 40, Proiectul pentru Invatamantul Rural 31Functile sociale ale educajiei, analiza sistemului de invatamant si problematica reformei scolare 4.1.2 Principi sistemul social | autonomiei relative a sistemul de invatamént fata de Principiul corespondentei este, in buna masurd, contrazis de un alt principiu privind relatia dintre invatémant si societate si anume principiul autonomiei relative a sistemului de invatamant in raport cu societatea. Acest principiu descrie, in esent, cum se produc si care sunt mecanismele de schimbare ale sistemului educational. Sociologul francez E. Durkheim sublinia ca sistemul de invatamant nu este doar rezultatul determinarilor sociale, ci si al propriei sale istori, care este, adesea, relativ independenta de schimbarile si cerintele sociale. Aceasta relativa autonomie se converteste intr-o logicd Proprie, prin care scoala asimileaza, traduce si interpreteaza cerintele sociale. Autonomia relativa a invatamantului inseamna « aptitudinea de a retraduce si reinterpreta cererile actuale ale altor subsisteme, in functie de normele specifice mostenite intr-o istorie relativ autonoma » subliniaza doi reputati sociologi, P.Bourdieu $i J.C.Passeron Invatamantul functioneaza, deci, nu numai conform logicii sistemului social, ci si conform unei « logici inteme » proprii, care inde s& reproduc anumite mentalitati, practici si structuri educationale, chiar daca ele sunt, mai mult sau mai putin depasite. Aceasta logic explicd, in mare parte, tendinta conservatoare si fenomenele inertiale din sistemele de invatamant, decalajele care se instaureazi intre acestea si dinamica accentuaté a schimbarilor sociale. Principiul autonomiei relative a sistemului de invatimant ne permite sa intelegem de ce, in ciuda noilor solicitari care vin din sfera schimbérilor sociale, scoala tinde s8 conserve si s4 perpetueze vechi forme i stiluri de educatie gi de socializare, in loc sa le legitimeze pe cele noi. Logica socialului cu logica invatamantului nu sunt totdeauna convergente. Logica sistemului de invatamént este, in parte, rezultatul istoriei sale, care subliniaz P.Bourdieu, se prezinta ca 0 istorie a sistematizarilor, reinterpretarilor gi selectiilor succesive ale presiunilor externe. Ca rezultat al acestor sistematiziri se acumuleazd un ansamblu de practici, atitudini si mentalitati pedagogice, care au tendinfa de a se autoconserva si autoreproduce. Aceasta logicd intema a sistemului scolar se manifesta ca un « filtru » in relatia scolil cu cerinfele sistemului social si genereazd autonomia relativa @ sistemului de invatamant. Aceste acumulari din sistemul scolar au un caracter rezidual si produc efecte diverse, atat negative cat si pozitive. Din categoria consecintelor negative pot fi mentionate: - __ tendinte conservatoare gi inertiale, care pot bloca sau intarzia, pentru o perioada, schimbarile sau reformele; = efecte de distorsionare a sensurilor si semnificatiilor diferitelor masuri ale reformei gcolare. Oamenii scolii au tendinia de a reinterpreta cerintele reformei printr-o grita care functioneaza ca « un cod uniform de senzatie, perceptie si interpretare a informatiei externe » care poate izola scoala de societate. (D.Haag) Acest lucru este usor observabil la nivelul decalajului dintre discursul pedagogic teoretic si realitatea pedagogic. din clas. Uneori, desi cadrele didactice au asimilat semnificatiile corecte ale discursului teoretic al reformei cu privire a schimbarea gi inovarea pedagogica, traducerea 32 Proiectul pentru invatamantul RuralFunetile sociale ale educatici, analiza sistemului de invatamant gi problematica reformei scolare noilor cerinte in realitatea din clasd este lent si deficitara, chiar distorsionata; = eresterea entropiei functionale a sistemului de invatamant, care se observa, cu precadere, in aparitia unor disfunctii la nivelul relatilor dintre diferite nivele gi filiere scolare. Efecte benefice Cum am mentionat, autonomia relativa a sistemului de invatémant are Ba ie 4.1.3. Stabi Exemple privind relatia dintre sistemul de Invétamant si cel social si unele efecte pozitive, prin faptul ca asigura o relativa stabilitate si un echilibru functional al acestuia, protejandu-| de efectele nocive ale unor schimbari bruste, prea radicale si insuficient proiectate, coordonate si controlate, TEST DE AUTOEVALUARE 2. Definiti i analizati conceptul de autonomie relativa. 3. Prezentati efectele negative si cele pozitive ale autonomiei relative yamantului fata de societate. te si schimbare in sistemul de invatamant in termenii teoriilor organizationale, am putea spune ca autonomia relativa asigura « s8ndtatea » sistemului de invatamant. Acest lucru este cu atat mai evident in perioadele de tranzitie sociala, prin natura lor puternic entropice si anomice. Aceleasi teorii subliniaza faptul’cd optimalitatea functionala a sistemului de invatémant se realizeaza, intre altele, printr-un echilibru judicios intre stabilitate si schimbare, accentul caz4nd pe un aspect sau altul in functie de etapa de dezvoltare sociala in care ne aflim. Dar important este s nu ignorém nevoia de a pastra acest echilibru, care implica o relatie optima intre continuitate gi discontinuitate in evolutia si dezvoltarea sistemelor de invatémant. Relatia dintre sistemul de invatamant si cel social poate imbraca forme diverse. D.Haag descrie patru situalii posibile de echilibrare a acestei relati sistem de invatamant cu finalitati stabile (permanente) care functioncaza intr un ambient social stabil. Situatie foarte rara astazi; sistem de invatamant cu finalitati stabile intr-un ambient social - in schimbare gi transformare accentuate. in acest caz, adaptarea Invatamantului se realizeaza in cadrul existent, prin programe interne Proiectul pentru invatamantul Rural 33Functite sociale ale educaliei, analiza sistemului de invatamant si problematica reformei gcolare de schimbare a continuturilor, strategiilor si metodelor didactice etc. Acestea constituie un efort de oplimizare functionalé pentu a raspunde dinamicii sistemului social si cerintelor acestuia fata de scoala; = ambient social relativ stabil, dar invatamant cu finalitati in schimbare. Schimbarile in sistemul educational sunt generate cu precadere de factori si nevoi interne de perfectionare; = cazul cel mai frecvent este cel in care atat ambientul social cat gi sistemele gcolare sunt intr-o dinamica accentuata a schimbarilor. in aceste situafii, foarte frecvente astazi, nu putem vorbi doar de simple adaptari sau perfectionari, ci de schimbari ample, structurale si functionale de tipul reformelor gcolare. Sistemul nostru de invatémant se afla in aceasta ultima siluatie Decidentii reformelor scolare trebuie sa tind seama cd instrumentarea acestora trebuie sa tind seama de principiul autonomiei relative a sistemului educational pentru a evita manifestarea efectelor negative amintite. Eforturile de schimbare trebuie s4 se manifeste concomitent atat in zona modificarilor structurale, a infrastructurii gcolare (« school development »), cat si in zona resurselor umane, formarea i perfectionarea personalului didactic, managerial, auxiliar («staff development»). Politicile de dezvoltare a personalului din invalamant trebuie sa se orienteze mai mult spre baza sistemului si anume spre scoala. Tinta acestor politici trebuie sa fie transformarea progresiva a cadrului didactic dintr-un executant intr-un actor al reformei scolare. In acest fel se poate trece de la schimbarea care ni se intampla, care vine peste noi la dirjarea si controlul schimbarii pe baza intelegerii si etosului schimbaril TEST DE AUTOEVALUARE 4. De ce este nevoie de un raport optim intre stabilitate si schimbare in functionarea sistemului de invatamant? 5. Analizati cele patru situatii de echilibrare a raporturilor dintre schimbarile din invatamant si cele din societate. 6. De ce politicile de schimbare si dezvoltare trebuie focalizate ta baza, adicd la nivelul unitatii gcolare? 34 Proiectul pentru iavatamantul Rural——— $$ Funstile sociale ale educatiei, analiza sistemului de invatamant si problematica reformel scolare 4.1.4 Modele de producere a schimbarii in sistemul de invatamant Modelul adoptiv Modelul adaptiv Modelul asociativ in principiu. putem vorbi de trei modele esentiale de initiere i producere a schimbarilor in invatamant ~ modelul adoptiv (de sus in jos sau centru-periferie), care implementeaza si impune schimbarile de la centru pe baza_unui proiect de reforma elaborat de experti (adesea cu asistenta straina). El ignora, de cele mai multe ori, diversitatea realitatii scolare si variabilele locale ale scolii. Acest model a fost folosit si in instrumentarea reformei scolare din tara noastra. Exist raliuni importante ale acestei optiuni, avand in vedere amploarea si radicalitatea masurilor de reforma a sistemului de invatamant; ~ modelul adaptiv (de jos in suis), axat pe realitatile locale si pe dimensiunea culturala a organizatiei gcolare. Din pacate, acest model igi face loc cu multa timiditate in scoala romaneasca, este inca putin Incurajat si sustinut atat la nivelul resurselor materiale cat si a celor umane. El vizeaza dezvoltarea unei culturi organizationale focaiizala pe schimbare, pe inovatie i creativitate, care sa antreneze st sa implice toate cadrele didactice si comunitatea local in realizarea unor proiecte de dezvoltare institutionala a gcolii, Este un model care mobilizeaza cu precadere capacitatile endogene. Strategia nationala de descentralizare a functionarii gcolilor constituie © premiza pentru extinderea acestui model, - modelul asociativ sau mixt, care imbina diferite aspecte ale modelelor_mentionate anterior. Probabil ca pentru perioada de tranzitie si de reforma pe care o traverseaza scoala noastra, acest model este cel mai indicat, intrucat evita excesele de o parte sau de alta. jin ultima instanta, se poate afirma ca cheia unor schimbari reusite este cultura organizatiei scolare, cultura care incorporeaz’ $i elementele care descriu « logica interna » a sistemului educational. De aceea, cand este vorba de schimbare, inovare si dezvoltare a sistemului educational se impune s& pornim de la cunoasterea $i schimbarea culturi scolii TEST DE AUTOEVALUARE ea i 7. Care sunt principalele modele de producere a schimbarii invatamant? 8. Analizali fiecare model cu avantajele si limitele fiecaruia 9 Care dintre aceste modele se potriveste mai bine sistemului nostru de invatamant si de ce? Proiectul pentru invatamantol Rural 35Eunetile sociale ale educaliei, analiza sistemului de invatamant si problematica reformei scolare 4.2 Funetiile educatiei - Una din modalitatile de conceptuatizare a relatiei dintre sistemul educational si cel social este analiza functiilor educatiei. Exist conceptualizari variate ale acestora. Din perspectiva temei in discutie vom analiza urmatoarele funoti 4.24 Functia de transmitere a cunoasterii si de dezvoltare a capacitatilor cognitive ale elevilor. Prin aceasta functie descriem rolul pe care il are scoala in transmiterea sistematicd, in raport cu capacitatile de invatare ale elevilor, a unui ansamblu de cunostinte selectate din diferite domenii ale cunoasterii (dimensiunea informativa a educatiei). Pe de alt& parte, aceasté functie exprima, de asemenea, rolul educatiei in dezvoltarea capacitatilor intelectuale ale elevilor, in instrumentarea lor cu modalitati de invatare permanenta (dimensiunea formativa a educatiei). in legatura cu importanta si prioritatea uneia sau alteia dintre aceste dimensiuni au existat de-a lungul vremii numeroase controverse, care igi au originea, se pare, in disputa dintre scriitorii Fr. Rabelais si M. de Montaigne. in romanul séu «Gargantua si Pantagruel», Rabelais sustinea, in spiritul enciclopedismului renascentist, modelu! educational al « eruditului ». Rolul principal al educatiei era de a-l informa pe copil, de a-i transmite un volum cat mai mare de cunostinte din toate domeniile. Montaigne, in disputa cu acest punct de vedere, considera ca educatia trebuie s&-i formeze personalitatea copilului, iar in plan intelectual s4-i formeze spiritul, dorinta si capacitatile de cunoastere. In locul unui « cap bine umplut » este de preferat un « cap bine format » sustinea Montaigne. Aceast disput nu este trangata definitiv nici ast&zi. Chiar daca in planul discursului teoretic specialistii in domeniul stiintelor educatiei sunt unanimi in a sustine cd dimensiunea formativa este prioritara in conditile dinamicii actuale de acumulare a cunostintelor, in practiga colara optica informativa este inca destul de evidentd. Atat la nivelul, reformei curriculare cat si in clas, in procesul de predare-invatare. Tendinta de supradimensionare a programelor scolare si de multiplicare a cunostintelor dincolo de prevederile si cerintele acestora la nivelul activitatii profesorilor, este un semn c& disputa continua, cel putin implicit. Una din consecinte este o oarecare rezistenta la introducerea _interdisciplinaritatiicurriculare, la _extinderea curriculumului integrat. « Ariile curriculare » constituie un bun inceput, ins, de multe ori, ele constituie mai degraba o alipire a unor structuri curriculare anterioare, care sunt departe de a raspunde exigentelor unui curriculum integrat. Formarea initiala a cadrelor didactice pentru acest tip de curriculum este deficitara si constituie, de aceea, o frana ‘in extensia perspectivei interdisciplinare in practica gcolara. Realitatea actuala evidentiaza ca, din ce in ce mai mult, conteaza formarea capacitatilor si competentelor de invatare permanenta. $coala trebuie ‘SA functioneze in aceasta paradigm a invatarii permanente si sd puna accent pe reconsiderari ale structurilor curriculare si s4 puna in Formativ sau informative? i Proiectul pentru invatamantul Rural—— $$ Funclile sociale ale educatiei, analiza sistemului de invatémant gi problematica reformei gcolare practicA strategii de formare si dezvoltare a capacitatilor si competentelor mentionate mai sus. Acestea, spre deosebire de cunostinte, a cdror « uzurd morala » este foarte accentuata, constituie achizitii pe termen lung, TEST DE AUTOEVALUARE 10. Definiti principalele caracteristici ale acestei funeti {ge 11. Mentionati principalele opinii referitoare la relafia dintre dimensiunea informativa i cea formativa a educaliei. 12. De ce este mai importanta dimensiunea formativa? 4.2.2 Functia culturala. Prin aceasta descriem rolul pe care il are scoala in transmiterea si formarea la elevi a unui sistem de valori. Aceasta functie exprima dimensiunea axiologicé a educatiei. La baza oricarui proiect educational care vizeaz formarea personalitatii umane se afla totdeauna o tabeld de valori, care exprima conceptia despre om a unei societali. Aceasta functie se realizeazé atat in procesul de Invatémant, prin exploatarea in plan educational gi valoric a cunostintelor din diferite obiecte de invatamant, ct si prin activitati extradidactice. Un aspect important il constituie cooperarea gcolii cu familia, dar mai ales convergenta dintre educatia formala de tip scolar si educatia nonformala si informala. Adesea exista diferente si divergente importante jintre valorile promovate de scoala si modalitatite nongcolare de educatie. Intrucat scoala se preocupa, adesea, mai pulin de realizarea acestei dimensiuni (fiind focalizata prea mult pe aspectele si pe performantele cognitive ale elevilor), find insuficient de flexibila in acceplarea unor valori care fac parte din Proiectul pentru Invatamantul Rural 37Functile sociale ale educatiel, analiza sistemului de invatamant si problematica reformes soolare universul valoric al tinerilor, elevii se afta, din acest punct de vedere, mai mult sub impactul mass-media, al internctulul si alestrazii» Reactille scolii la modificarile care au loc, destul de haotic, in sistemul de valor al societati' sunt lente, timide $i rigide. Fara a incorpora nonvalorile in spatiul educational al scolii, aceasta trebule sa formeze blevilor criterii de intelegere gi de selectie a valorilor, sa supund Gezbaterii gi analizei «intamplarile» care au loc in spatiul social al valorilor. fa 4.2.3 Functia de socializare Deserie rolul pe care il arc educatia, in general, si scoala, in special, in socializarea gi integrarea sociala a elevilor. Socializarea nu eo realizeaz’ doar prin scoala, dar scoala are un rol major in aceasta privinla. Socializarea reprezinté un proces prin intermedi! caruia individul achizitioneaza, interiorizeazé si integreaza in structura personaitatii sala elementele socio-culturale fundamentale ale Mediului (valori, atitudini, experiente sociale, conduite, modele etc.) sub forma unor convingeri si comportamente care-i permit integrarea, adaptarea si participarea social. Scoala este implicata fundamental in toate sferele si nivelurile socializdri, stimuland-o, orienténd-o $i accelerand-o. Principalele mecanisme de socializare a copilulul sunt asimilarea si jocul de rol gi procesele de identificare. Campul ‘educational al scolii oferé numeroase ocazii de socializare. Acesta Este dominat de un sistem de relalii si interactiuni cu © puternica dimensiune sociala (relatille dintre profesori si elevi, interactiunile dintre elevi). in acest cadru, elevii realizeaza o « ucenicie sociala » prin care Invata comportamente sociale necesare viltorului cetatean. Socializarea trebuie realizata insd in relafie cu procesele de diferentiere, individualizare yi personelizare, prin care dezvoltam autonomia $i creativitatea sociala a elevilor. 4.2.4 Functia economica 38 ‘Aceasta exprima rolul pe care il are invatmantul in dezvoltarea economica a societatilor. Multa vreme (dar aceasta perioada nu a trecut definitiv) invatamantul a fost considerat un serviciu social, care ‘consuma resurse (materiale, financiare si umane) dar nu produce nimic semnificativ sub raport economic. Aceasta viziune este din ce in ‘ce mai mult contestata, atat de catre economisti, cat si de catre specialistii in educatie Cheltuielile pentru educatie sunt considerate mereu mat mult un tip aparte de investitie, 0 investitie in om, care produce 0 forma particulara de capital si anume capitalul cultural sau capitalul uman. ‘Acest capital se obiectiveaza in ansamblul de competente si capacitati profesionale, dar nu numai, care sunt rezultatul educate Functia economica a educatiei se exprimd, in primul rand, in formarea gi calificarea fortei de munca, dar si in diferite alte aspecte ale personalitatii implicate direct sau nu in activitatea sociala $i profesionala. Inveslitia educationala este 0 investitie cu efecte pe termen lung, care se amortizeaza mult mai mult si mai profitabil decat alte tipuri de investitii, Uzura efectelor sale este mai lenta si may putin evident. Perspectiva_exagerat_economica_asupra invatamantului Proiectul pentru lavatamaniul Rural—————— Funetile sociale ale educatei, analiza sistemului de invatsmant gi problematica reformei gcolare trebuie evitata insa, intrucat ageaza scoala in paradigma unilaterala a economiei de piata, unilaterala gi, in acelagi timp, inadecvata pentru analiza si intelegerea funciillor sociale ale educatiei. Logica economici de piata aplicata sistemului de invatémant genereaza o infruntare Intre calitate si cantitate, cantitativismul gi obiectivele de natura cantitativ subordonandu-le pe cele de tip calitativ. Competitia dintre coli devine o competitie pentru elevi, avand in vedere finantarea per elev (deci tot o competitie pentru cantitate). in aceasta optica, cunostintele transmise in scoala devin produse de consumatie ierarhizate, a cdror valoare depinde de gradul lor de adecvare la piata muncii. Educatia devine 0 marfa, ceea ce este totalmente inadmisibil Tocmai de aceea, trebuie s8 consideram functiile educatiei in unitatea si convergenta lor, evitand sa le ierarhizam in raporturi de supra si subordonare TEST DE AUTOEVALUARE 13. Care este rolul scolii in formarea unui sistem de valori la elevi? 14. Ce este socializarea gi in ce consta rolul educatiei pentru integrarea sociala si socializarea elevilor? 15 Cat de important este functia economica a educatiei gi care sunt riscurile unei perspective exagerat economice asupra scolii? Provectul pentru Invatamantul Rural 39Funetile sociale ale 4.3 Indrumari autoevaluare educatiei, analiza sistemului de invatamant gi problematica reformei scolare cu privire la elaborarea raspunsurilor la testele de 1, Raspunsul il gasiti in text (Informatii suplimentare in lucrarea semnata de E.Paun, coala, abordare sociopedagogicd (mentionaté in bibliografie, la paginile indicate) 2. Principiul autonomiei relative a sistemului de invatémant fata de sistemul social descrie mecanismele datorita carora sistemul scolar nu reflecta automat si total schimbarile care au loc in societate. Prin el putem explica de ce invatamantul se modifica relativ lent si are o important tendinté de reproducere gi autoconservare (date suplimentare in text la pg.32). 3. Raspunsul se afld in text la pp.32-33. 4. Cursantul va trebui s& formuleze raspunsul folosindu-se in mod selectiv de informatiile existente in text la pg.33 5. Raspunsul este foarte clar in text la pp. 33-34 unde sunt enumerate si descrise situatiile despre care este vorba in intrebare. 6. Politicile de schimbare trebuie sA se focalizeze mai mult la nivelul colli, intrucat schimbarea reala se produce la baz, la nivelul actorilor implicati in reforma gcolara: cadre didactice, elevi, manageri gcolari, parinti etc. 7. Raspunsul se afla la pg.35(vezi adnotarile din marginea textului). 8. Raspunsul il gasiti la pg. 35, in comentariile referitoare la cele trei modele prezentate. 9. Pe baza analizei celor trei modele, cursantul este solicitat sd-gi expund un punct de vedere si s4-| argumenteze 10.Functia cognitivi a educatiei, are doud componente esentiale si anume: componenta informativa, care se obiectiveaza in rolul pe care il are educatia in transmiterea selectiva a cunoasteri (cunostinte din diferite domenii ale stiintei) si componenta formativa, care se obiectiveazd in contributia educatiei la dezvoltarea capacitatilor cognitive ale elevilor (capacitati intelectuale, abilitati de invatare ete). 11. Raspunsul 7l gasiti in text la pg 36. 12.intrebarea cere un raspuns personal gsi argumentat, folosind informatille din text (pg.36-37). Este important argumentarea folosita de cursant. 13. Raspunsul in text la pg.37 44. Raspunsul in text la pg.38 15. Raspunsul in text la pg.38-39. 40 Proiectul pentru Invatamantul Rural———— Functile sociale ale educaliei, analiza sistemulul de invatamant gi problematica reformei gcolare 4.4 Lucrare de verificare transmisa tutorelui 4.5 Bibliografie Veti rspunde la urmatoarele solicitari, fiecdrui raspuns corect acordandu-i-se un numar de puncte, care, insumate, vor totaliza 100 p. (echivalentul notei 10) 1. Definiti si analizati comparativ cele doua principii care descriu relatia dintre sistemul de invatimént si sistemul social. 20p. 2. Cum explicam fenomenele inertiale si de conservatorism din sistemul de invatamant? 10p. 3. De ce este nevoie si cum putem asigura un raport optim intre stabilitate si schimbare in sistemul de invatamant? 15p. 4. In ce relatie se afl modelele de producere a schimbéri cu strategia descentralizarii? 15p. 5. Caracterizati si analizati fiecare functie a educatiei: ~ functia de transmitere a cunoasterii si de dezvoltare a capacitatilor cognitive 15p. ~ functia culturala 8p. - functia de socializare 9p. - functia economica 8p. Durkheim, Emil (1980), Educatie si sociologie, E.D-P, Bucuresti (vezi Paun, Emil - Postfata, pg. 98-101) Paun, Emil (1982), Sociopedagogie scolara, E.D.P, Bucuresti (pg. 80- 86) ‘i Paun, Emil (1999), Scoala, abordare sociopedagogica, Ed.Polirom, lasi (pg. 27-38) Paun, Emil, Potolea Dan (coord) (2002), Pedagogie. Fundamentari teoretice si demersuri aplicative, Ed.Polirom, lasi (pg. 17-19) Proiectul pentru Invatamantul Rural a1Eucabilitatea Unitatea de invatare nr. 5 EUCABILITATEA Cuprins ‘i Pagina Obiectivele unitatii de Invatare ...eeotescscietneeeen ee ee 5.1 Repere teorelice .. 43 5.2 Factorii dezvoltarit psihoindividuale Pee A4 5.2.1 Ereditatea — premiza naturala a dezvoltérii psihoindividuale.... 44 5.2.2 Mediul socio-cultural si rolul sau in formarea personalltt ......n:eensennee dB 5.2.3 Rolul educatiei in dezvoltarea personalitatil ae eae 5.3 Indrumari cu privire la elaborarea rspunsurilor la testele de autoevaluare..........50 5.4 Lucrare de verificare 50 5.5 Bibliografie 51 Obiectivele unitatii de invatare Dupa studierea acestei unitati de invaitare, cursantul va fi capabil: +9 - s& prezinte si s@ analizeze critic principalele teorii cu privire la factorii dezvoltéirii psihoindividuale; - 8 defineasca ereditatea si s4 enunte caract genetic uman; - s& defineasca polivalenta premizelor ereditare; - SA defineasca gi s enunte principalele caracteristici ale mediului socio-cultural; - 8a prezinte contributia acestuia la formarea personalitatii - 8A analizeze rolul educatiei in dezvoltarea personalitati icile patrimoniului 42 Proiectul pentru invajamantul Rural—$—$— Eucabittatea 5.1 Repere teoretice Educabilitatea este una dintre caracteristicile cele mai importante ale fiintei umane. Prin educabilitate_ desemnam —_ capacitatea (disponibilitatea) omului de a fi receptiv la influentele educative side a realiza, pe aceasta cale, acumulari progresive concretizate in diferite structuri de personalitate. Controversele in legatura cu factori, rolul si = ponderea acestora in formarea gi dezvoltarea personalitatii -au plasat pe specialisti pe pozitii teoretice diferite si, adesea, opuse. Trei sunt, {in principiu, orientarile teoretice de baza cu privire la factorii dezvoltarii psihoindividuale. Onentan teoretice —Teoriile ereditariate (ineiste) sustin, in esentd, rolul primordial gi cu privire lal decisiv al ereditatii in evolutia omului (atat pe plan filogenetic cat si educabilitate ontogenetic). Uneori, prin exagerarea rolului ereditatli, s-a ajuns la teoriile despre superioritatea unor rase in raport cu altele. Teoriile ambientaliste sustin si, uneori, absolutizeaza rolul factorilor socio-educationali (mediul social si educatia) in dezvoltarea psihoindividuala, negand sau desconsiderand semnificatia ereditati Strabatute de un exagerat optimism pedagogic, aceste teorii s-au dovedit unilaterale. ‘Ambele orientari sunt unilaterale, in mésura in care absolutizeaza un grup de factori in raport cu ceilalti. In plus, de multe ori, unilateralitatea lor este amplificata de incapacitatea de a sesiza dialectica si caracterul nuanfat al influentei factorilor mentionati, ajungandu-se la fixism ereditar sau ambiental incercand sa evite unilateralitatea acestor orientari, anumiti cercetatori au incercat o reconciliere a acestora. in acest fel s-a conturat 0 a treia orlentare denumila teuria dublei determindri. Aceasta pune in evident nu numai influenta specifica a fiecdrei categorii de factori, ci, mai ales, interactiunea lor in procesul dezvoltarii psihoindividuale. In esenta, aceasta teorie sustine cA programul nostru genetic este un ansamblu de virtualitati a carui actualizare depinde de condifile de mediu si de educatie. Intreaga problematica a formarii si dezvolt§ii personalitatii s-a focalizat pe disputa privind rolul si importanta celor doua de factori. Cercetirile actuale din stiintele despre om au adus noi contributii in aceasta privinta, care ne obliga sa punem problema in termeni noi. TEST DE AUTOEVALUARE ee 1. Mentionati cele trei orientari teoretice referitoare la factorii {= dezvoltirii psihoindividuale si precizati succint continutul fiecareia, indrumari cu privire ta elaborarea raspunsurilor veti gasi la pg. 50 Proiectul pentru Invatamantul Rural 43Eucabilitatea 5.2 Factorii dezvoltarii psihoindividuale 5.2.1 Ereditatea Ereditate: genotip si fenotip Ereditate: psihologica Polivalenta ereditati Majoritatea covérgitoare a specialistlor inclina astazi spre teza conform careia personalitatea este rezultanta interactiunii dintre factorii interni (ereditatea) si factorii externi (mediul social si educatia). — premiza naturala a dezvoltarii psihoindividuale Ereditatea este 0 insusire biologica generala a organismelor vii, care se manifesta prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenti la descendenti. Exista o ereditate generala (ereditatea speciel) ce consta in capacitatea de a da nastere unul pui de om gi o ereditate special care se manifesta prin transmiterea_unor caracteristici individuale (fizice sau fiziologice). Orice om se naste cu tn patrimoniu genetic denumit genotip, ansambiul genelor pe care le poseda un individ si care conditioneaza din interior dezvoltarea acestuia. Corelat genotipului este fenotipul prin care desemnam produsul ereditati gi al influentelor mediului in stabilirea rolului patrimoniului genetic procesul dezvoltarii psihoindividuale trebuie mai intai s4 lmurim continutul ereditatii. Ce mosteneste individul prin ereditate? Mai intai, datele esentiale ale speciei umane, particularizate schema corporala », in diversitatea si specificitatea organelor de simt si a sistemelor anatomice, ca gi in reflexele si trebuintele fundamentale ce-i mijlocesc interactiunea cu mediul. Determinate genetic sunt si unele insusiri fizice (conformatia fetei, culoarea ochilor $i a pairului etc) sau biochimice (particularitati ale compozitiei chimice sangelui gi ale structurii celulare, ale secratiei glandulare). Dar cele mai importante, din punctul de vedere al educabilitatii. sunt caracteristicile ereditare cu valoare functionala dintre care se detaseaza plasticitatea sistemului nervos central, unele particularitatt anatomo-fiziologice ale analizatorilor si ale raporturilor de intensitate si echilibru dintre procesele nervoase fundamentale — excitatia si inhibitia. Care este semnificatia patrimoniului genetic al omului? Este el determinant sau dimpotriva, ponderea sa este nesemnificativa, pana la a putea fi ignorata? Cele mai multe dintre cercetarile actuale conduc spre concluzia ca potentialul genetic al omului constituie premiza indispensabild a dezvoltarii si formarii personalitati. Din perspectiva semnificatillor psihopedagogice, elementele ereditare constituie un ansamblu de predispozitii ce stau la baza dezvoltérii individului. Omul nu primeste prin ereditate procese si capacitati psihice structurate functional, predispozitii ale acestura. Aceste predispozitii au un caracter larg si polivalent. Polivalenta insusirilor ereditare este caracteristica lor cea mai important sub raport. educational. Putem formula teza cd polivalenta datelor ereditare constituiepremiza biologica a educabilitatii si a educatiei (de aceea, in acest sens, dar numai in acest sens, se poate spune ca educabilitatea este indscuta). Proiectul pentru Invatimantul RuralEucabilitatea Ce inseamna si cum se manifesta polivalenta ereditatii? Ea consta in faptul ca acelasi ansamblu de predispozitii ereditare poate evolua in directii diferite in conditii diferite de mediu si de educatie. Fapt ce intareste afirmatia adeptilor teoriilor ambientaliste care sustin ca ereditatea este, in ultima instant, ceea ce mediul permite s4 se manifeste din acest ansamblu de predispozitii. Chiar daca aceasta afirmatie este relativ exagerata, dialectica relaliei dintre ereditate gi mediu/educatie arata ca, in mare masura, ambele categorii de factori {interni si externi) actioneaza restrictiv sau permisiv unii in raport cu ceilalti, factorii externi creand limite sau permisivitati de manifestare a eredilfii, iar aceasta circumscriind zona de actiune si de influenta educational a mediului. «Daca pentru fiecare dintre noi mediul este ceea ce este, acest lucru e determinat, in parle, yi de ereditalea noastra...caracteristicile mediului fac ca anumite _predispoziti ereditare s4 fie nu numai autorizate, dar chiar solicitate, favorizate ». (P.Osterrieth, p.4). Din analiza raportului dintre factorii interni si cei externi trebuie s& retinem, indeosebi, ideea polivalentei potentialului genetic, care nuanteazé teza exagerata a caracterului determinant si performant al ereditafii. Prin ereditate se transmite, cu precddere, capacitatea omului de a reactiona plastic si divers la influentele mediului si ale educatiei TEST DE AUTOEVALUARE 2. Definiti ereditatea 3. Ce mosteneste individul prin ereditate? 4, Care este importanta patrimoniului genetic pentru dezvoltarea personalitatii copilului? 5. in ce consta polivalenta predispoziilor ereditare? Proiectul pentru Invatamantul Rural 45Eucabiltatea 5.2.2 Mediul sociocultural gi rolul sau in formarea personalitatii Mediul fizic Rolul mediutui sociocultural Mediul este constituit din ansamblul conditiilor materiale si sociale ce contureaza cadrul de existent si de dezvoltare a omului. Intre factori de mediu ce influenteaza procesul dezvoltarii omului putem distinge influente ale mediului fizic (natural sau primar) si cele ale mediului sociocultural (secundar). i Mediu! fizic este cadrul natural in care se desfasoara viata oamenilor Impactul su asupra dezvoltarii psihice a copilului este mai putin semnificativ. Nu exist dovezi cd particularitatile mediului fizic (clima, relief, fauna, floré etc.) ar influenta nemijocit caracteristicile gi continuturile dezvoltarii psihice a copilului. Influenta mediului fizic este mediata totdeauna de factori social. Cu toate acestea anumite schimbari care se produc in mediul fizic (poluare, degradarea echilibrului ecologic etc.) pot avea efecte nocive asupra dezvoltaiii normale a copilului Influenta cea mai important o exercité insé mediul sociocultural. El este constituit din ansamblul de institutii, grupuri sociale, conditi factori gi relalii sociale, civilizatia gi cultura unei societali. Mediu! sociocultural asigur « umanizarea » copilului, recerea progresiva de la stadiul de fiinta biologic’ spre cel de fiinta sociala. Acest lucru este probat si de anumite situati fimita, cum ar fi cazul « copiilor salbatici », care, pierduti de mici in lumea animalelor si regasiti dupa perioade bune de timp, aveau toate caracteristicile comportamentale ale animalelor cu care convietuisera. Nici una din insusirile fundamentale ale conditiei umane (limbaj, viata psihicd superioara, constiinta, gandire, afectivitate etc.) nu s-au dezvoltat. Ceea ce atesta cd maturizarea psihicd ce se deruleaza in cadrul trasat de programul genetic al omului este conditionaté de mediul social. Acesta actioneaza « in mod direct, prin modelele pe care le ofera noului venit comportamentele celorlalti membri ai societatii careia ji apartine si prin acea enciclopedie rezumativa pe care o reprezinta limbajul in care s-a cristalizat intreaga experienta trecuté a grupului; in mod indirect, avand in vedere c& diverse personaje (de exemplu, parintil) cafe intervin in istoria individului de la inceputul copilariei, faza crucial,” care va marca intreaga dezvoltare ulterioara, sunt ele insele influentate in personalitatea lor gi in comportamentul lor fata de el de catre cultura respectiva». (M.Leiris ). Rolul mediului sociocultural in dezvoltarea psihicd si in formarea personalitatii copilului este pus in evidenta de numeroase cercetari de psihologie genetic. Psihologul francez R. Zazzo, de exemplu, afirma cA ereditatea transmite doar informatia genetica, nu si formele de conduit sau realitatile psihice. Actiunea mediului sociocultural asupra ereditafii individuale nu este una transformatoare, ci mai degraba modelatoare, permisiva sau restrictiva, avand insa un rol considerabil de stimulare si amplificare a dispozitilor genetice 46 Projectul pentru invatamantul RuralEucabilitatea Mediul sociocultural este neomogen, ceea ce face ca influenta Componentele diferitelor sale componente sé fie inegala. Influenta se diferentiaza nu mediului socio- —_numai in raport cu continutul sau ci, mai ales, prin gradul sau de cultural organizare. Din acest punct de vedere, putem distinge intre influente spontane (informale) i influente organizate (formale sau institutionalizate). Printre acestea din urma pot fi mentionate: scoala, familia, mass media, institutille culturale s.a. Una dintre tendintele cele mai importante este institutionalizarea influentelor educative exercitate de diféritele componente ale mediului sociocultural. ~ TEST DE AUTOEVALUARE Ba 6. Definiti mediul fizic si semnificatia sa pedagogica. fe 7. Definiti gi caracterizati mediul sociocultural 8. Precizati cele mai importante contributii ale mediului sociocultural la formarea personalitati 9. Mentionati principalele componente ale mediului sociocultural organizat i institutionalizat. Proiectul pentru invatamantul Rural a7Eucabilitatea 5.2.3 Rolul educat Educatie si socializare Rolul educatiei Educatia mijloceste interactiunea dintre premizele ereditare si conditile de mediu, orientand procesul formarii si dezvoltarii personalitatii in perspectiva unor finalitati educative explicite, Educatia este, in ultima instanté, un proces sistematic si organizat de socializare, de asimilare si interiorizare progresiva a elementelor socioculturale din mediul ambiant. Prin intermediul educatiei, copilul asimileaza gi interiorizeaza, transferandu-le in comportamente proprii, modele, norme, valori, atitudini, cunostinte, ce asigura trecerea de la realitatea biologica la cea sociala, umand. Pe aceasta baza, avand ca premize predispovitile ereditare, se edific’ personalitatea copilului Premiza actiunii educative se afla in conditia naturala a copilului, care se naste polivalent si nedeterminat, ceea ce impune o perioada relativ indelungaté de formare gi dezvoltare al cSrui continut si a cérei orientare sunt date de finalitatile educatiei. Copilul este un « animal educandum » (Langeveld), adica o fiinta care “cheama” educatia Putem afirma ca personalitatea copilului este o rezultanta a actiunii conjugate a factorilor interni si externi, cd ea nu se poate configura adecvat prin actiunea lor autonoma $i paralelé. «Cel mai important Punct al acordului stiintific rezida in faptul ca nici o trasatura sau calitate nu este exclusiv ereditara gi nici una nu este exclusiv ambientala la origine » (G.W.Allport, p.79), A masura contributia fiecdrei categorii de factori si a stabili ierarhii este riscant si dificil. «in general, despre nici unul din aceste elemente nu se poate afirma ca ar fi mai important decat celalalt, ins uneori unul dintre ele contribuie intro masuré mai marc decat celalalt la variabilitatea manifestata de o anumita trasdtura a comportamentului » (S.A Barnet). Daca ne raportam la diferite componente sau structuri ale personalitatii, cum ar fi temperamentul, aptitudinile sau caracterul, atunci putem afirma ca acestea sunt influentate in grade diferite de factorii interni sau cei externi. Temperamentul std sub semnul dominant al ereditatii, el neputand fi modificat prin influenta mediufui sau a educatiei. Prin educatie putem influenta modalitalile de* manifestare a temperamentului, omul putand s&-si_ mascheze adevaratul temperament. Educatia poate dezvolta anumite modalitati de cenzurare a manifestarilor temperamentale. Aptitudinile sunt rezultatul interactiunii dintre predispozitile ereditare si influentele organizate ale mediului si educatiei. Daca ne referim la aptitudinile speciale pentru anumite domenii (cum ar fi cele artistice, sportive sau cele privind domenii specializate ca matematica), in acest caz ereditatea are un rol esential, dar nu singular. Nevoia de educatie este importanta gi in aceste situatii. Acelasi lucru se poate spune gi despre inleligenla, dependenta ei de datele ereditare flind semnificativa. Caracterul este eminamente un produs al socializarii si al educatiei, predispozitiile ereditare avand un rol nesemnificativ 48 Provectul pene Invatamantul RuralEucabilitatea Aceste sublinieri sunt importante atunci cand analizm rolul educatiei in formarea personalitatii, tocmai pentru a sti care sunt domeniile in care actiunea educatiei poate avea efecte mai vizibile. Efectele formative ale actiunii conjugate a celor dou categorii de analizati stau sub semnul rolului coordonator al educatiei, care isi realizeaza acest rol in raport cu un ansamblu de finalitati care au la baz un set de valori cerute de societatea in care si pentru care se realizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii copilului. TEST DE AUTOEVALUARE Se] 40. In ce const caracterul socializator al educatiei? a 11. De ce are nevoie copilul de educatie? fe 12. Mentionati contributia educatiei la formarea diferitelor componente ale personalitatii copilului. Proiectul pentry Invatamantul Rural 49Eucabiltatea 5.3 indruméri cu privire la elaborarea raspunsurilor la testele de autoevaluare 1. Cele rei orientariteoretice sunt: teoria_ereditarista, _teoria ambientalista si teoria dublei determinari, Date referitoare la continutul lor se afla in text la pg.43. 2. Ereditatea este o insusire biologic generala a organismelor vii, care se manifesta prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenti la descendenti 3. Raspunsul trebuie formulat folosind informatile din text de la pg.44 4, Raspunsul se afla dupa intrebarea similara din textul cursului de la pg.44 5. Ase vedea adnotarea din marginea textului cu privire la polivalenta ereditatii de la pg.44-45. in paragraful respectiv se afla informatiile necesare pentru elaborare raspunsului 6. Raspunsul in text la pg. 46. 7. Cursantul va folosi pentru raspuns informatie din text (pg.46). 8. Cursantul este solicitat sa sintetizeze pentru raspuns. informatie prezente in text la pg.46 9. Raspunsul se afla in text, in paragraful de la pg.47, adnotat in margine (componentele mediului socio-cultural). 10. A se vedea paragraful de la pg.48, adnotat in margine: « educatie si socializare » 11. intrebarea solicita cursantului un réspuns personal, elaborat pe baza studierii informatilor si analizei din text. 12.Raspunsul il gasiti in text la pg. 48-49. Pentru completarea informatiilor referitoare la tema « Educabilitatea », recomandam cursantilor lucrarea lui P.Golu, mentionaté in bibliografie. Aceste informatii suplimentare jl vor ajuta pe cursant s@ formuleze réspunsuti corecte atat la TA cat si la LV. 5.4 Lucrare de verificare transmisa tutorelui Vei raspunde la urmatoarele solicitéri, fiecdrui réspuns corect acordandu-i-se un numar de puncte care, insumate,vor totaliza 100p (echivalentul notei 10). 4. Care este confinutul patrimoniului genetic al omului? 15 puncte 2. Catde importanta este ereditatea pentru dezvoltarea psihoindividuala? 25 puncte 3. Analizati principalele contributii ale mediului sociocultural la formarea personalitati? 30 puncte 4. Analizati interactiunea dintre factorii intemi gi cei extern’ si precizati in ce consta rolul educatiei in aceasta interactiune. 30 puncte 50 Proiectul pentru invatamantul RuralEucabilitatea 5.5 Bibliografie 1. ALLPORT, G.W.(1981), Structura si dezvoltarea personalitatii, E.D.P,, Bucuresti, (pg. 79-84) 2. GOLU, P. (1985), invatare si dezvoltare, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, (pg. 63-88) 3. OSTERRIETH, P.(1976), Introducere in psihologia copilului, E.D.P., Bucuresti, (cap. !) Proiectul pentru invatamantul Rural 51Bibliografie Bibliografie 1. C.Cucos (1996), Pedagogie, Polirom, lagi 2. P.Golu (1985), Invatare si dezvoltare, Editura stiintificé si enciclopedica, Bucuresti 3. \Jinga, E.lstrate (coord.) (1998), Manual de pedagogie, Ed. All Educational, Bucuresti 4. P Osterristh (1976), Inroducere in psthologia copilulul, EDP, Bucuresti 5. E.Paun (1993), Educatia permanent. Reflectii teoretice, Revista de pedagogie, nr.3 6. E.Paun (1999), $coala, abordare sociopedagogica, Polirom, lasi 7. E.Paun, D.Potolea (coord), (2002), Pedagogie. Fundamentan teoretice si demersuri aplicative, Polirom, lagi 8. EPlanchard (1992), Pedagogie scolara contemporand, EDP, Bucuresti 9. S.Sava, D.Ungureanu (2005), Introducere in educatia adultilor, Ed. Mirton, Timisoara ents = [Paes Sateet ¥) £e0219t 52 Proiectul pentru Invatamantul Rural