Ca n fiecare diminea oile se trezesc i clipesc haios una la
cealalt. Prsesc arcul sau locuina lor, dup ce i-au fcut primenelile de diminea: but ap, behit, mncat ce e prin staul, clipind des i admirnd blana una alteia. Apoi ele pornesc la pscut. Aici se simt libere, mnnc ce gsesc i se plimb toat ziua. Nici nu prea bag n seam cinele care mai latr la ele i pe unele le sperie, nici pe cioban care i flutur ciomagul pe acolo. Dup cum se observ ele de fapt sunt scoase din staul cu ajutorul cinelui i plimbate numai pe unde vrea ciobanul. Pentru ca seara s se rentoarc n arc, s fie mulse, tunse i unele chiar mncate.Cu toate astea ele se simt bine, au mancat, au but, au mai gsit i sare prin arc s ling, drept urmare viaa e frumoas. Au de unde, i zic ele satisfcute, s i dea ciobanului ce i dorete acesta. Cnd mai dispare cte una, asta e soarta, alta i ia locul. Pn i ciobanul i cinele se mai schimb ntre ei. Ciobanul, el sracul se cred stpn la oi, dar el e slug pentru ele, i dedic tot timpul lor: s aibe ce s mnnce, s aibe ce s bea, s fie cu blana curat, le plimb pe unde e iarba mai bun, ca s dea lapte mai bun i aa le slujete de diminea pn-n sear. Cinele ce s mai zic, le ghideaz, le crmete, le pzete, cu ochii la cioban el este, ca s-apuce-mbuctura i s i sature gura. Astfel toi sunt mulumii, soare rsare, soare apune, toi i duc vremea aa. Aadar i prin urmare cine-i om i cine-i oaie? Dar e unul mai iste, st el aa i privete, i deodat l lovete, i d seama c din toate, nici un rol nu-i bun mi frate. El poa doar ca s priveasc, dintre oi, uor s ias, n tcere, fr zgomot, s-i ntind aripile i s zboare tot mai sus.