Oameni i oi

Ca n fiecare diminea oile se trezesc i clipesc haios una la

cealalt.
Prsesc arcul sau locuina lor, dup ce i-au fcut primenelile de
diminea: but ap, behit, mncat ce e prin staul, clipind des i
admirnd blana una alteia.
Apoi ele pornesc la pscut. Aici se simt libere, mnnc ce gsesc i
se plimb toat ziua. Nici nu prea bag n seam cinele care mai
latr la ele i pe unele le sperie, nici pe cioban care i flutur
ciomagul pe acolo.
Dup cum se observ ele de fapt sunt scoase din staul cu ajutorul
cinelui i plimbate numai pe unde vrea ciobanul. Pentru ca seara
s se rentoarc n arc, s fie mulse, tunse i unele chiar
mncate.Cu toate astea ele se simt bine, au mancat, au but, au
mai gsit i sare prin arc s ling, drept urmare viaa e frumoas.
Au de unde, i zic ele satisfcute, s i dea ciobanului ce i dorete
acesta. Cnd mai dispare cte una, asta e soarta, alta i ia locul.
Pn i ciobanul i cinele se mai schimb ntre ei.
Ciobanul, el sracul se cred stpn la oi, dar el e slug pentru ele, i
dedic tot timpul lor: s aibe ce s mnnce, s aibe ce s bea, s
fie cu blana curat, le plimb pe unde e iarba mai bun, ca s dea
lapte mai bun i aa le slujete de diminea pn-n sear. Cinele
ce s mai zic, le ghideaz, le crmete, le pzete, cu ochii la cioban
el este, ca s-apuce-mbuctura i s i sature gura.
Astfel toi sunt mulumii, soare rsare, soare apune, toi i duc
vremea aa.
Aadar i prin urmare cine-i om i cine-i oaie?
Dar e unul mai iste, st el aa i privete, i deodat l lovete, i
d seama c din toate, nici un rol nu-i bun mi frate. El poa doar ca
s priveasc, dintre oi, uor s ias, n tcere, fr zgomot, s-i
ntind aripile i s zboare tot mai sus.