Embriologie

Spermatogeneza si Ovogeneza

Fecundatia

este procesul prin care cele doua celule sexuale, ovulul si

spermatozoidul fuzioneaza (prin patrunderea spermatozoidului in
ovul) si formeaza o singura celula, diploida, oul.
sperma este depusa in momentul ejacularii in fundul de sac vaginal
posterior de unde spermatozoizii atrasi prin chimiotactism (mediul
vaginal este acid, mucusul cervical este alcalin) patrund in canalul
cervical pregatit sub influentele hormonale din momentul ovulatiei.
timpul necesar spermatozoizilor de a ajunge din mediul vaginal
(milioane) in trompa variaza intre 5 si 68 minute.
in trompa ajung aproximativ o mie de spermatozoizi iar in regiunea
ampulara numarul nu depaseste cateva sute in perioada de 2 pana
la 34 ore de la contactul sexual.
ovulul expulzat din ovar este captat de trompa ducandu-se in 1/3
externa a trompei.

Fecundatia cuprinde urmatoarele etape:

penetratia spermatozoidului in ovul, favorizata de echipamentul

enzimatic proteolitic al spermatozoidului.
odata patruns in ovul, se produce o reactie a zonei pelucide
(membrana externa a ovulului) care il face in mod normal
impenetrabil pentru alt spermatozoid.
fuzionarea gametilor - intre cei doi pronuclei se formeaza un fus,
cromatina se condenseaza in cromozom, care se plaseaza intr-o
placa ecuatoriala, reconstituindu-se numarul diploid de cromozomi
(46, din care 22 perechi de autosomi si 1 pereche de cromozomi
sexuali) rezultand oul sau zigotul.
daca oul are cariotipul 46 xx individul este femela, iar daca are
cariotipul 46xy este mascul.

Migratia

Migratia si segmentia
Din acest moment, care se produce a patra zi de la fecundatie, diviziunea devine
inegala: pe de o parte rezulta celule mici, clare (micromere), care se divid mai rapid,
si celule mari, intunecate (macromere) care se divid mai lent.

oul fecundat in 1/3 externa a trompei ajunge in uter - aceasta reprezinta

migratia.
migratia dureaza 3-4 zile si este asigurata de miscarile peristaltice ale trompei,
miscarile cililor epiteliului tubar si curentul serozitatii peritoneale catre cavitatea
uterina.
in aceasta perioada nutritia este asigurata de secretiile tubare. Imediat dupa
fecundatie oul se divide in doua celule egale (blastomere), care apoi, prin
diviziune, dau nastere la 4 celule si respectiv 8 celule egale.

MIGRATIA SI DIVIZIUNEA CELULARA CONTINUA

micromerele sunt dispuse la periferie si din ele se dezvolta trofoblastul; macromerele

sunt dispuse central si din ele se va forma embrionul.
acest stadiu in care celulele formeaza o ingramadire sferica se numeste morula.
apoi, datorita dezvoltarii rapide a trofoblastului, apare o cavitate intre celulele lui si
cele ale embrionului, cavitate care se umple cu lichid.
macromerele se grupeaza la un pol al oului formand butonul embrionar.
stadiul acesta poarta numele de blastocist si este stadiul in care oul ajunge in
cavitatea uterina.

BLASTOCISTUL (microscopie
electronica)

IMPLANTATIA

oul ajuns in cavitatea uterina

penetreaza in mucoasa uterina
transformata secretor in a
doua jumatate a ciclului
menstrual.
fenomenul poarta numele de
implantare sau nidatie.
Implantarea are loc datorita
echipamentului enzimatic
proteolitic al trofoblastului si
miscarilor sale. Mucoasa
uterina, pregatita secretor,
reactioneaza prin vasodilatatie.

MICROSCOPIE ELECTRONICA

OUL IMPLANTAT
(la 11 zile)

in aceasta perioada
oul este scaldat de o
serozitate
sanguinolenta in are
se afla resturi tisulare
care contribuie la
nutritia lui (nutritie
histiotrofa). Oul odata
implantat, mucoasa
uterina sufera
modificari citologice
transformandu-se in
caduca (stroma
edematoasa, celule
deciduale de origine
mezenchimala).
oul se implanteaza la
o saptamana de la
fecundatie.

 NIDATIA
(dupa apx.
8 zile)

1. Epiteliul mucoasei uterine.

2. Hipoblast.
3. Sincitiotrofoblast.
4. Citotrofoblast.
5. Epiblast.
6. Blastocel.

1.Sincitiotrofoblast.
2. Citotrofoblast.
3. Epiblast.
4. Hipoblast.
5. Blastocel.
6. Capilar sangvin matern.
7. Cavitate amniotica.
8. Amnioblast.
9. Fibrina.
10. Lacuna trofoblastica.

1. Sincitiotrofoblast.
2. Citotrofoblast.
3. Epiblast.
4. Hipoblast.
5. Blastocel.
6. Capilar sangvin matern.
7. Cavitate amniotica.
8. Amnioblast.
9. Fibrina.
10. Lacuna trofoblastica.

DEZVOLTAREA OULUI

in saptamana a 2-a, butonul embrionar se diferentiaza in

doua straturi:
endoblast, profund.
ectoblast, periferic.

 ectoblastul tesut nervos, tegumente.

mezoblastul schelet, tesut conjunctiv,
musc., ap. renal, circulator.
endoblastul aparat digestiv,
respirator,
sacul ovular vizibil ecografic, miscari
cardiace (saptamana 6).

intre butonul embrionar si trofoblast se afla mezenchimul extraembrionar in care apare

o cavitate, celomul extraembrionar, care inconjura butonul embrionar, cu exceptia
zonei unde se ataseaza la trofoblast, zona numita si pedicul embrionar.
intre ectoblast si trofoblast apare o cavitate, care va forma cavitatea amniotica.

(la 11 zile) EMBRIONUL

A avut loc gastrulatia oul devine tridermic.Masoara 2 mm si nu are inca forma
umanoida, (la 3 saptamani dupa fecundatie)

la inceputul saptamanii a 3-a se produce gastrularea cand intre endoblast si

ectoblast se plaseaza si a treia foita, mezoblastul, si embrionul devine tridermic.
discul embrionar se incurbeaza si se transforma in tub, care este legat de anexele
embrionare printr-un pedicul din care va rezulta cordonul ombilical.
in portiunea caudala a embrionului apare un diverticul endoblastic, alantoida.

EMBRIONUL
(la 4 saptamani, se
formeaza:
- vezicula ombilicala
- intestinul primitiv
- circulatia fetoplacentara

endoblastul trimite o foita care se indeparteaza de butonul embrionar, se acopera

cu un strat de celule mezoblastice formand membrana Hauser si o cavitate,
cavitatea vitelina primitiva, care apoi se transforma in vezicula vitelina secundara
sau lecitocel.

EMBRIONUL
(la 6 saptamani)

in saptamana a 4-a cavitatea amniotica creste, inconjurand embrionul. Vezicula vitelina se imparte in doua parti: vezicula ombilicala si intestinul
primitiv,unite intre ele prin canalul vitelin.
alantoida inainteaza in pediculul embrionar impreuna cu o prelungire mezenchimatoasa, din care vor proveni vasele alantoidiene care se vor anastomoza
cu reteaua vasculara vilozitara formand astfel circulatia feto-placentara.
intre saptamanile a 4-a si a 8-a, fiecare foita embrionara incepe diferentierea proprie in tesuturi si organe.

din ectoblast vor lua nastere tesutul nervos si tegumentele; din endoblast aparatul digestiv si glandele sale anexe, aparatul respirator, gonadele; din
mezoblast scheletul, muschii, tesutul conjunctiv, aparatul renal, aparatul vascular si tractul genital.

MIGRATIA SI DIVIZIUNEA CELULARA CONTINUA

MIGRATIA OULUI SPRE CAVITATEA UTERINA
NIDATIA
(dupa apx. 8 zile)
OUL IMPLANTAT
(la 11 zile)
EMBRIONUL
A avut loc gastrulatia oul devine tridermic.Masoara 2 mm si nu are inca forma umanoida, (la 3 saptamani dupa fecundatie)
EMBRIONUL
(la 4 saptamani, se formeaza:
- vezicula ombilicala
- intestinul primitiv
- circulatia feto-placentara
EMBRIONUL
(la 5 saptamani jumatate, masoara 11 mm)
EMBRIONUL
(la 6 saptamani)
ectoblastul tesut nervos, tegumente.
mezoblastul schelet, tesut conjunctiv, musc., ap. renal, circulator.
endoblastul aparat digestiv, respirator,
sacul ovular vizibil ecografic, miscari cardiace (saptamana 6).
FETUS (la 15 saptamani)
de la 16 saptamani : fata umana, par, activitate musculara spontana (MF).
organele complet formate pot fi bine individualizate ecografic (Lungime - 112 mm; Greutate 100 gr 16 saptamani).

FETUS
(la 7 luni masoara 41 cm, si 1500g)
MICUL BEBE
in timpul lunii a II-a de evolutie, dezvoltarea morfologica a embrionului se definitiveaza.
perioada cuprinsa intre saptamanile a 4-a si a 8-a este perioada embrionara in care se formeaza diferite organe (organogeneza) si este caracterizata prin
predominanta proceselor de diferentiere tisulara.
perioada cuprinsa intre luna a IlI-a si nastere este perioada fetala, in care predomina procesul de crestere.
oul constituit cuprinde fatul si anexele fetale reprezentate de: placenta, membranele amniotice, lichidul amniotic si cordonul ombilical.

FETUS (la 15 saptamani)

de la 16 saptamani : fata umana, par, activitate musculara spontana (MF).

organele complet formate pot fi bine individualizate ecografic (Lungime - 112 mm;
Greutate 100 gr 16 saptamani).

FETUS
(la 7 luni masoara 41 cm, si 1500g)

MICUL BEBE

 in timpul lunii a II-a de evolutie, dezvoltarea

morfologica a embrionului se definitiveaza.
perioada cuprinsa intre saptamanile a 4-a si a 8-a
este perioada embrionara in care se formeaza
diferite organe (organogeneza) si este
caracterizata prin predominanta proceselor de
diferentiere tisulara.
perioada cuprinsa intre luna a IlI-a si nastere este
perioada fetala, in care predomina procesul de
crestere.
oul constituit cuprinde fatul si anexele fetale
reprezentate de: placenta, membranele amniotice,
lichidul amniotic si cordonul ombilical.

PLACENTA

placenta este organul de schimb

intre mama si fat, cu origine
trofoblastica.
Formarea placentei:
in momentul implantarii,
blastocistul are la periferie
trofoblastul care la randul lui
prezinta doua straturi:
stratul superficial
(sincitiotrofoblastul) format din
elemente sincitiale,
multinucleate, cu proprietati
proteolitice si de absorbtie a
elementelor nutritive;
stratul profund, citotrofoblastul,
format din celule mari si celulele
lui LANGHANS.
in zilele 6-9 sincitiotrofoblastul
trimite prelungiri pseudopode in
tesutul matern (stadiul
prelacunar).
din ziua a 13-a apar lacune in
traseele sincitiale (stadiul
lacunar) care separa coloana
sincitiala.

in jurul zilei a 15-a in interiorul fiecarei coloane trofoblastice apare un ax

citotrofoblastic, formandu-se vilozitatile primare care patrund in
tesuturile materne deschizand vasele sanguine.

in jurul zilei a 25-a, in axul vilozitatii

primare patrunde un ax
mezenchimatos, formandu-se
vilozitatile secundare.

lacunele trofoblastice inundate de

sangele matern conflueaza si
formeaza camera interviloasa cu
plafonul format din stratul
trofoblastic aflat in contact cu
embrionul - placa coriala si planseul
care vine in contact cu caduca
materna - placa bazala; in axul
mezenchimatos iau nastere vase de
sange care comunica cu circulatia
fetala formandu-se vilozitatile
tertiare.

parte din vilozitati sunt

ancorate la peretele
uterin (vilozitatile
crampon) dar
majoritatea se afla in
camera interviloasa
plutind in sangele
matern.

de la sfarsitul lunii a
II-a vilozitatile care
vin in contact cu
caduca bazala (zona
de implantare) se
dezvolta, in timp ce
celelalte
degenereaza.
dupa implantare,
caduca uterina
(endometru
transformat)
cuprinde 3 parti:
caduca bazala
corespunzatoare
zonei de implantare
a oului;
caduca reflectata,
partea care acopera
zona de implantare;
caduca parietala,
restul mucoasei
uterine.

la sfarsitul lunii a IlI-a

caduca reflectata si
caduca parietala
fuzioneaza datorita
cresterii oului si umplerii
cavitatii uterine.
Structural, fiecare
vilozitate cuprinde:
sincitiotrofoblastul, strat
exterior care vine in
contact cu sangele
matern din camera
interviloasa;
citotrofoblastul;
axul conjunctiv vascular.
fiecare vilozitate are o
vena si o artera, un
important traiect spiralat
din care se formeaza
retele capilare cu rol in
schimburile maternofetale.
Anatomie
macroscopic
a

la termen, placenta se prezinta ca o

masa carnoasa cu forma in general
discoidala, cu un diametru de 16-20
cm, grosime de 2-3 cm si greutate
de 500-600 g (a sasea parte din
greutatea fatului).

fata fetala, neteda, lucioasa,

acoperita de amnios prin care se
vad vase.
Pe aceasta parte se
insera cordonul de obicei central,
mai rar lateral sau periferic
(insertie velamentoasa).
fata materna este rosie si
prezinta cotiledoane
poligonale;marginea placentei,
circulara, se continua cu
membranele amnio cori

Functiile placentei :
FUNCTIA DE TRANSPORT.
FUNCTIA ENDOCRINA.
FUNCTIA IMUNOLOGICA.

Functia de transport:

schimburile feto-placentare se pot face prin: difuziune simpla (de

exemplu: O2), transport prin molecule purtatoare (Ca++, CI-),
transfer celular activ cu consum de energie.
schimburile respiratorii sunt favorizate de puterea mare de fixare a
oxigenului de catre hemoglobina fetala, de particularitatile de
disociere a hemoglobinei fetale, toate determinand in conditiile
unei diferente de presiune a gazelor relativ mica, un schimb
normal.
membrana placentara poseda o mare permeabilitate pentru CO2.
apa este consumata in cantitati mari de catre fat; transportul ei
fiind influentat de forte osmotice si hidrostatice si de gradientul
electrolitic.
transportul glucozei se face prin difuziunea facilitata de proteine
specifice. Controlul acestui transport este insuficient cunoscut
intervenind probabil: insulina materna si fetala, GRH,
glucocorticoizii, progesteronul, estrogenii, gradientele de
concentratie. Fatul consuma zilnic aproximativ 30 g zi. Fatul
sintetizeaza proteinele proprii din aminoacizii materni care sunt
prezenti in plasma fetala in concentratii mai mari decat in cea
materna.
modalitatea de transport este: difuziune pasiva sau transport activ
Na dependent sau Na independent.

In general, placenta este

impermeabila pentru
proteine, exceptand IgG,
imunitatea pasiva a
fatului fiind data de
transportul acestora.
Concentratiile lipidelor in
plasma fetala sunt mai
mici, cu exceptia
acidului arahidonic.
Mai sunt transportati:
cationii monovalenti
(Na+, K+), calciu, fier,
alte metale (Pb, Hg, Cd au efect nociv), anioni,
vitamine.
Placenta exercita un rol
protector prin functia de
bariera fata de unii
germeni (nu si pentru
virusuri, toxoplasma,
hematozoarul
palustrum) si prin
functia de bariera
imunitara care
protejeaza grefa ovulara
de rejet.

Functia endocrina:
exista o cooperare intre fat si placenta in ceea ce
priveste sinteza unor hormoni steroizi in sensul ca
fiecare are anumite enzime care asigura sinteza unei
etape, astfel incat produsul final reflecta atat functiile
enzimatice normale ale fatului cat si ale mamei (unitatea
feto-placentara cu functionalitate normala).
din punct de vedere hormonal, in evolutia sarcinii exista
doua perioade:
prima, corespunzatoare trimestrului I si caracterizata prin
prezenta corpului galben gestativ si a trofoblastului;
a II-a, in care intervin si organele fatului, in special ficatul si SR.
trecerea functiei luteale placentei este deplina la aproximativ 50
zile de gestatie.
hormonii sintetizati de placenta sunt: estrogenii, progesteronul,
hormonul gonadotrop corionic, hormonul lactogen placentar etc.

functia imunologica a placentei

sistemul imun matern accepta alogrefa fetala si ii sustine dezvoltarea,
sarcina fiind in acest sens o enigma imunologica.

PLACENTA

placenta este organul de schimb intre mama si fat, cu origine trofoblastica.

Formarea placentei:
in momentul implantarii, blastocistul are la periferie trofoblastul care la randul lui prezinta doua straturi:
stratul superficial (sincitiotrofoblastul) format din elemente sincitiale, multinucleate, cu proprietati proteolitice si de absorbtie a elementelor
nutritive;
stratul profund, citotrofoblastul, format din celule mari si celulele lui LANGHANS.
in zilele 6-9 sincitiotrofoblastul trimite prelungiri pseudopode in tesutul matern (stadiul prelacunar).
din ziua a 13-a apar lacune in traseele sincitiale (stadiul lacunar) care separa coloana sincitiala.

in jurul zilei a 15-a in interiorul fiecarei coloane trofoblastice apare un ax citotrofoblastic, formandu-se vilozitatile primare care patrund in
tesuturile materne deschizand vasele sanguine.
in jurul zilei a 25-a, in axul vilozitatii primare patrunde un ax mezenchimatos, formandu-se vilozitatile secundare.
lacunele trofoblastice inundate de sangele matern conflueaza si formeaza camera interviloasa cu plafonul format din stratul trofoblastic aflat in
contact cu embrionul - placa coriala si planseul care vine in contact cu caduca materna - placa bazala; in axul mezenchimatos iau nastere vase
de sange care comunica cu circulatia fetala formandu-se vilozitatile tertiare.
parte din vilozitati sunt ancorate la peretele uterin (vilozitatile crampon) dar majoritatea se afla in camera interviloasa plutind in sangele
matern.
de la sfarsitul lunii a II-a vilozitatile care vin in contact cu caduca bazala (zona de implantare) se dezvolta, in timp ce celelalte degenereaza.
dupa implantare, caduca uterina (endometru transformat) cuprinde 3 parti:
caduca bazala corespunzatoare zonei de implantare a oului;
caduca reflectata, partea care acopera zona de implantare;
caduca parietala, restul mucoasei uterine.
la sfarsitul lunii a IlI-a caduca reflectata si caduca parietala fuzioneaza datorita cresterii oului si umplerii cavitatii uterine. Structural,
fiecare vilozitate cuprinde:
sincitiotrofoblastul, strat exterior care vine in contact cu sangele matern din camera interviloasa;
citotrofoblastul;
axul conjunctiv vascular.
fiecare vilozitate are o vena si o artera, un important traiect spiralat din care se formeaza retele capilare cu rol in schimburile materno-fetale.
Anatomie macroscopica
la termen, placenta se prezinta ca o masa carnoasa cu forma in general discoidala, cu un diametru de 16-20 cm, grosime de 2-3 cm si greutate
de 500-600 g (a sasea parte din greutatea fatului).
fata fetala, neteda, lucioasa, acoperita de amnios prin care se vad vase. Pe aceasta parte se insera cordonul de obicei central, mai rar lateral
sau periferic (insertie velamentoasa).
fata materna este rosie si prezinta cotiledoane poligonale;marginea placentei, circulara, se continua cu membranele amnio coriale.
Anatomie microscopica
cuprinde placa bazala, placa coriala, intre ele camera interviloasa plina cu sange in care se scalda vilozitatile coriale dintre care unele se
insera pe placa bazala (vilozitatile crampon).

MEMBRANELE OULUI

sunt alcatuite din afara catre inauntru din corion si amnios.

corionul este situat intre caduca si amnios si este o membrana fibroasa si
transparenta. La nivelul placentei devine placa coriala. Adera la caduca si se poate
separa usor de amnios. Intre aceste doua foite se pot forma pungi amniocoriale

grosimea corionului este

de aproximativ 0,2 mm.
amniosul este o
membrana subtire,
transparenta, foarte
rezistenta, care acopera
fata fetala a placentei si
cordonul ombilical.
este formata din doua
straturi, unul intern,
epitelial, format din mai
multe straturi de celule cu
proprietati secretorii si
altul extern, format din
tesut conjunctiv lax ce
contine fibre elastice,
nervoase, vase de sange
si limfatice.

Lichidul amniotic
volumul lichidului amniotic poate fi apreciat echografic. El variaza in
functie de varsta sarcinii:
la 7 saptamani: 20 ml;
la 30 saptamani: 1000 ml;
la termen: 600-1000 ml, peste 1000 ml si pana la 2000 ml - exces de
lichid amniotic (peste 2000 ml polihidramnios, sub 500 ml oligoamnios).
este un lichid clar si transparent, cu miros fad si reactie slab alcalina.
este constituit in 98-99% din apa, restul fiind saruri minerale si substante
organice.
originea lichidului amniotic este tripla: fetala, amniotica, materna;
participarea fetala este esentiala (in special cea renala - mai ales din
trimestrul al II-lea de sarcina).
resorbtia lichidului amniotic se face pe doua cai: deglutitia fetala si
resorbtia prin membranele amniotice.
dintre substantele organice care intra in compozitia lui, importanta clinica
au:

creatinina (marker al functionalitatii renale fetale).

bilirubina (marker al functionalitatii hepatice),
fosfolipidele si mai ales raportul
lecitina/sfingomielina (markerul maturitatii pulmonare).

CORDONUL OMBILICAL

cordonul ombilical asigura

legatura dintre placenta si fat, fiind
o anexa fetala, conjunctivovasculara.
are forma tubulara torsionata,
culoare albicioasa, lucioasa,
lungimea medie de 50 cm,
diametru 1,5 cm. La exterior
prezinta o teaca formata din
amnios, iar in interior vena
ombilicala si doua artere continute
intr-o masa gelatinoasa (gelatina
Wharton).
arterele transporta sangele venos
de la fat la mama, venele
transporta sangele arterial de la
mama la fat.

FATUL LA TERMEN

fatul la termen cantareste in

medie 3250 g si masoara in
jur de 50 cm.
pielea este roz, acoperita
de peri fini (lanugo) si un
strat subtire de substante
grasoase produse de
glandele sebacee (vernix
caseosa).
craniul fetal prezinta un
oarecare grad de
maleabilitate datorita
suturilor.
locul de intalnire a suturilor
se numeste fontanela
(anterioara sau bregmatica,
posterioara sau lambdoida).

craniul este ovoidal, prezinta o baza si o bolta formate astfel: baza

formata din partea orizontala a osului frontal, osul sfenoid, temporal si
occipital, bolta formata din osul frontal, cele doua parietale, solzul
temporalelor si solzul osului occipital.
exista o corelatie intre dimensiunile partii din cutia craniana cu care
fatul se angajeaza in bazinul obstetrical si dimensiunile acestuia din
urma.
diametrele craniului fetal sunt:
anteroposterioare:
occipito-mentonier - 13 cm;
occipito-frontal - 11,5 cm;
suboccipito-frontal - 10,5 cm;
suboccipito-bregmatic - 9,5 cm
submento-bregmatic - 9,5 cm;
transversale:
biparietal - 9,5 cm;
bitemporal - 8 cm.
dintre diametrele trunchiului, importanta are diametrul biacromial (12
cm), dar care prin tasare poate ajunge la 11 cm.

in timpul sarcinii apar modificari morfo-functionale ale tuturor aparatelor

si sistemelor organismului matern menite sa asigure adaptarea acestuia
la necesitatile nou aparute impuse de dezvoltarea produsului de
conceptie, sa permita evolutia sarcinii si sa pregateasca femeia pentru
nastere.
astfel, cand uterul gravid ajunge la un anumit volum, in decubit dorsal
exercita o anumita presiune asupra venei cave inferioare, antrenand
diminuarea intoarcerii venoase Ia cord si o scadere a tensiunii arteriale
pana la starea sincopala (sindrom de hipotensiune de decubit) care se
poate corecta prin trecerea din decubit lateral.
volumul sanguin creste cu 50%, cresterea facandu-se continuu pana la
termen, atat pe seama cresterii volumului plasmatic, cat si prin cresterea
volumului globular, dar cu un ritm mai lent.
astfel, din acest motiv, hematocritul scade la 33%, iar hemoglobina
ajunge la 75% fata de valoarea din afara sarcinii.
la aceasta se adauga scaderea activitatii fibrinolitice, fapt ce determina o
stare de hipercoagulabilitate.

Modificari respiratorii
sunt anatomice: ascensiunea diafragmului, largirea bazei toracelui, caderea tonusului
muschilor abdominali, si functionale: cresterea volumului curent si scaderea volumului
rezidual, cresterea moderata a frecventei respiratorii, cresterea debitului ventilator;
capacitatea vitala si frecventa respiratorie nu se modifica.
din punct de vedere hematologic se constata cresterea celor mai multi factori de coagulare:
fibrinogen, factor VII, factor VIII, IX, X.
datorita intensificarii ventilatiei creste consumul de O2 si scade concentratia de CO2.

Modificari digestive

exceptand primele saptamani de sarcina, creste apetitul si consumul alimentar.

de asemenea apar pervertirea gustului si unele bizarerii.

mucoasa bucala sufera modificari caracteristice: hipervascularizatie, edem, descuamare.

poate aparea gingivita marginala gravidica care atinge maximum in luna a V-a si diminua
sau dispare brusc dupa nastere.

zonele interdentare ale gingiilor, mai ales la nivelul maxilarului superior, pot suferi o
hiperplazie localizata (epulis gravidic).
Modicari renale
pot aparea dilatatii ale bazinului si ureterelor prin impregnatia hormonala si prin compresiunea
exercitata de uterul gravid.
Modificarile functionale care apar sunt:
cresterea debitului sanguin renal.
cresterea filtrarii glomerulare cu 50% (scaderea creatininei si ureei in sange).
functia tubulara pare nemodificata: in situatii de exceptie pot aparea perioade de insuficienta cu
glicozurie tranzitorie;
creste retentia de sodiu care determina cresterea volumului plasmatic.
Alterarile Gingivale in sarcina sunt foarte frecvente (85%), sunt rezistente la tratament si
dispar dupa nastere in marea lor majoritate.
contrar unor afirmatii mai vechi, nu se produc decalcificari in timpul sarcinii.
functia gastrica este incetinita iar activitatea secretorie gastrica este diminuata.

Statusul hormonal si sarcina

din punct de vedere al echilibrului hormonal, in sarcina exista doua perioade:
perioada ovariano-ptacentara, care se intinde pe durata primului trimestru si se caracterizeaza prin productie
marcata de HCG si steroizi a corpului galben (E, P);
perioada placentara, care se intinde pe parcursul urmatoarelor doua trimestre si se caracterizeaza prin
incetarea functiei corpului galben si productia de catre placenta a hormonilor steroizi (E, P) si proteici.
Hormonii steroizi
exista o actiune complementara intre echipamentul enzimatic fetal si placentar, realizand ceea ce se numeste
unitatea feto-placentara.
estrogenii sunt in numar de trei: estrona, estradiolul si estrolul.
placenta foloseste colesterolul matern pe care-l transforma in pregnenolon care trece in compartimentul feta
unde este sulfatat si in suprarenale este transformat in sulfat de dehidroepiandrosteron (S-DEAA) iar acesta
in ficatul fetal este dehidroxilat in 16-- hidroxiepiandrosteronacetat (16--OH DHEA).
acest precursor trece in placenta unde este aromatizat si transformat in estrona care trece apoi in estradiol.
parte a estradiolului trece in ficatul fetal si transformat in estriol.
valorile estrolului in sarcina sunt un indicator al functionalitatii unitatii feto-placentare si a bunei stari a fatului.
progesteronul este sintetizat in placenta pornind de la pregnenolonul sintetizat din colesterolul de origine
materna.
Hormonii proteici
HCG - hormon glicoproteic, cu doua lanturi si , cel din urma fiind specific. Rolul lui este de a mentine in
functiune corpul galben de sarcina. Pe prezenta si dozarea lui se bazeaza diagnosticul imunologic de sarcina.
somatotropina corionica sau HLP are actiune de potentare a somatotropului
hipofizar,lactogena si amotropa.

Modificarile genitale din

timpul sarcinii
Uterul
sufera modificari morfologice si
functionale importante menite
sa permita primirea si
contentia oului, dezvoltarea si
expulzia lui la termen.
din punct de vedere anatomic
uterul prezinta trei portiuni:
corpul, colul si segmentul
inferior care este o portiune
care se dezvolta in ultimele
luni de sarcina, intre corp si
col.

corpul uterin creste progresiv pe seama hipertrofiei elementelor musculare si

distensie. Hipertrofia se realizeaza prin hiperplazia fibrelor musculare existente si
metaplazia histiocitelor.
cresterea uterului se face in doua etape:
ingrosarea peretilor cu predominanta proceselor de hipertrofie musculara, uterul capatand
o forma sferoidala;
faza de distensie.
conversia de la o etapa la alta se face in saptamana 20.
in cursul sarcinii uterul creste de la 50 g la 900 - 1200 g iar volumul de la 2 - 3 ml la 4-5 litri.
din punct de vedere topografic, pana in luna a IlI-a este organ pelvin, apoi organ abdominal

rapoartele la termen sunt urmatoarele:

cu peretele anterior al abdomenului si inferior cu vezica urinara daca este plina fata
anterioara vine in raport;
fata posterioara vine in raport cu coloana vertebrala, vasele mari, cava la dreapta si
aorta la stanga coloanei vertebrale, muschii psoasi si ureterele;

superior: colonul transvers, stomacul, marginea anterioara a ficatului si colecistul;

marginea dreapta: cecul si colonul ascendent;
marginea stanga: colonul descendent, ansele intestinului subtire.
seroasa peritoneala se edematiaza si este decolabila la nivelul segmentului inferior.
musculoasa este formata din trei straturi de fibre musculare: exterior, interior si mijlociu
(plexiform).
vasele prin trecerea prin stratul plexiform prezinta doar endoteliu, muschii uterini formand
adevarate inele musculare pentru acestea.
fibrele musculare prin hipertrofie ajung la 250 fata de 50 in afara sarcin

mucoasa, imediat dupa implantare, se

transforma in caduca (decidua).
exista trei tipuri ale acesteia:

caduca bazala, situata intre peretele

uterin si placenta;
caduca reflectata acopera portiunea
superficiala a oului, separandu-l de
cavitatea uterina;
caduca parietala (verra) acopera restul
cavitatii uterine.
la sfarsitul lunii a IV-a, prin cresterea
oului, caduca reflectata se acoleaza la
caduca parietala.
colul uterin sufera putine modificari in
cursul sarcinii: se ramoleste, devine mai
moale (semn diagnostic de sarcina).
Mucoasa nu sufera transformare
deciduala, iar glandele secreta un mucus
abundent care formeaza dopul gelatinos
cu rol protector fata de flora microbiana
vaginala.

structural, substantele fundamentale

sufera modificari care ii vor permite
stergerea si dilatarea in timpul nasterii.

Segmentul inferior

este partea inferioara situata intre corp si col.

Are orma de semisfera, deschisa in sus.
se formeaza in ultimele trei luni de sarcina.
limita inferioara corespunde orificiului intern,
iar limita superioara corespunde unei zone in
care peretele se ingroasa brusc (inelul Bandl)
si care este limita decolabilitatii peritoneului
uterin.
in timpul travaliului formeaza cu colul dilatat
canalul cervico-segmentar.

rapoarte:

anterior: vezica urinara;

posterior: fundul de sac Douglas, care-l
separa de rect si promontoriu;
lateral: tecile hipogastrice cu vasele
uterine si ureterul.
in structura lui intra fibre musculare si
elastice (stratul muscular fiind foarte
subtire).
prin structura lor, pe de o parte corpul
uterin asigura propulsia fatului in timpul
nasterii, si pe de alta parte segmentul si
colul datorita constructiei uterine si
modificarilor structurale se dilata
permitand expulzia fatului.

Consultatia prenatala
este o activitate profilactica menita sa reduca riscul obstetrical prin depistarea si prevenirea unor
afectiuni materne sau fetale, pregatirea cuplului pentru ingrijirile nou-nascutului, pregatirea psihica a
gravidei si planificarea familiei.
cu aceasta ocazie se efectueaza:
anamneza.
examenul clinic general si obstetrical, examene interclinice, examen
stomatologic.
examene paraclinice (hemograma, sumar de urina, uree, glicemie, probe
hepatice, grupa de sange, Rh, determinari pentru listeria, toxoplasma,
examen echografic, RBW, HIV, HBs, frotiu citobacterian).
consultatiile ulterioare se vor efectua lunar pana in saptamana 28, bilunar
pana in saptamana 36 si saptamanal pana la nastere, depinzand de
complicatiile medicale sau obstetricale.
prima consultatie are importanta deosebita si este recomandabil sa se
efectueze in primele 10 saptamani de sarcina.

aprecierea starii generale, examen clinic pe aparate si sisteme;

curba ponderala (gravida ia in greutate 4-5 kg pana la saptamana 20, apoi
cate 0,5 kg pe saptamana);
tensiune arteriala, valorile sub 140/90 fiind considerate normale;
examen obstetrical: IFU (inaltimea fundului uterin), prezentatia, MF
(miscarile fetale), ascultatia BCF (bataile cordului fetal), pozitia,
pelvimetria externa si interna;
investigatii paraclinice (se repeta unele din cele precizate la prima
consultatie).
obiectivele consultatiei sunt:
diagnostic de sarcina, varsta sarcinii, data probabila a nasterii.
prognosticul de evolutie a sarcinii.
prognosticul nasterii.
prognosticul de lehuzie.
prognosticul de evolutie a nou-nascutului.

CAUZELE MALFORMATIILOR
un rol cheie este detinut de acidul folic si vitamina B12, si nu in ultimul rand de restul
vitaminelor din grupul B, minerale si oligoelemente.
malformatiile amintite (creier si coloana vertebrala), asa numite de tub neural apar intre
zilele 21-27 de la conceptie (tubul neural se formeaza in primele 28 zile).

Patologia materna

DATE STATISTICE COSTURI GENERALE

20-30 % din femeile gravide au deficiente de vitamine,minerale si oligoelemente.

fara profilaxie, 75 % din femeile gravide ar avea deficienta de cel putin o vitamina.
4 milioane de sarcini / an (SUA).
HIS sau HTA pot aparea in 15 % din sarcini.
HIS poate duce la preeclampsie in orice moment, dar de obicei dupa 20 SA.
HIS apare mai frecvent la prima sarcina, varsta >35 ani, gemelara.
preeclampsia apare in apx. 5 % din sarcini si creste riscul de nastere prematura, greutate mica la
nastere si cezariana.
femeile cu afectiuni hipertensive preexistente sau cu istoric familial de HTA, sunt considerate cu
risc crescut de HIS si preeclampsie.
preeclampsia apare in apx. 5 % din sarcini si creste riscul de nastere prematura, greutate mica la
nastere si cezariana.
femeile cu afectiuni hipertensive preexistente sau cu istoric familial de HTA, sunt considerate cu
risc crescut de HIS si preeclampsie.
costul total de ingrijire al copiilor prematuri este de 20 - 40 $ miliarde anual (SUA).
ingrijirea in spital pentru un prematur / zi: 2000 $ (cu plusuri pana la 125.000 $).
ingrijirea in spital pentru un copil cu greutatea mica la nastere: 7000 $ /zi.
greutatea mare la nastere este asociata cu speranta mai mare de viata, risc scazut de HTA,
hiperlipidemie, afectiuni cardiae , diabet si osteoporoza.