MOTANUL INCALTAT
Un batran morar lds ca mostenire celor trei
feciori, dup& moartea sa, O moara, un motan si un
magar. Acestia igi gmpartira repede averea-
Feciorului mare fi reveni moara, celui mijlociu
migarul, iar mezinului nu-i mai rimase decat
motanul.
Sup&rat ci obfinuse atat de putin din averea
tatilui stu, feciorul cel mic spunea oricui avea
timp si-l asculte:
- Fratii mei mai mari vor putea sa-si castige
painea intovardsindu-se, pe cAnd eu, dupa ce imi
voi fi mAncat motanul gi qmi voi fi facut o caciula
din blana lui, voi muri de foame!
Motanul, care auzea ceea ce spunea stapanul
siu, se supra si fi ceru cu up aer foarte hotarat:
Be eS a
9Charles Perrault
- Stapne, nu fi aga de trist! Mai bine adu-m!
un sac gi croieste-mi 0 pereche de cizme inalte cv
pinteni, si vei vedea cat de mult pot eu sa-ti fiu de
ajutor!
Stépanul motanului nu prea d&du crezare
spuselor acestuia, deoarece #] urmarise de cateva
ori cu cata stangacie abia reusea sa prindad vreun
goarece. El observase, de asemenea, ca atunci
cand il chema, motanul prefera si se ascund2
printre sacii din magazie, lasandu-| sa se descurce
singur. Cu toate ci nu credea ci va scdpa prea
repede de saracie cu ajutorul motanului sau, fi cro:
cizmele cerute, gi fi oferi un sac incdpator, din
panza aspri. : ;
Mandru de cizmele sale rosii si inalte, cu
varfurile ascutite si pintenii de argint, motanul isi
ageza sacul dupa gat, si plecd la vanatoare intr-o
poiana nu prea indepartata.
Nici nu incepuse bine panda, cand un iepuras
aiurit intra fn sacul siu. Motanul inchise prada fn
sac $i O stranse bine in brate pana aceasta igi dadu
sufletul. Apoi, cu prada in spate se duse la palatui
regelui gi ceru permisiunea s3-i vorbeasca. Fu
invitat in camera maiestiii sale, si fnclinandu-se,
cu multé elegan{ii, i se adresi acestuia:
eens
10POVESTI
- Jat, sire, un iepure, pe care domnul marchiz
de Carabas (acesta era numele pe care il alesese
atipanului s&u) m-a rugat si vi-l ofer din partea
fa!
- Multumeste stipanului tau, si asigura-] ca-mi
face o mare plicere! raspunse regele, placut
surprins de gestul marchizului.
Dupa cateva zile, motanul se ascunse intr-un
jan de grau si prinse in sacul sau doua potarnichi
care, fiind prea curioase, intrasera prin gura larga
4 acestuia. Se duse gsi acum la palat si le oferi
regelui, care le primi cu multa placere si ordona
servitorilor sa-i ofere ceva de baut, pentru a-]
risplati pentru generozitatea stépanului sau.
Astfel, timp de cateva Juni, duse regelui daruri
din partea marchizului de Carabas. Afland ca,
fntr-una din zile, regele face o plimbare pe malul
rfiului insotit de fiica sa, care era cea mai
{rumoasa printesd din regat, motanul se duse la
st%panul sau gi fi spuse:
- $tapane, daca-mi urmezi sfatul, vei ajunge
ce] mai fericit om din lume! Trebuie doar sa te -
scalzi in rau, in locul pe care fi-1 voi arata! Lasi-te
in seama mea!
ee crs aan
TdPOVESTI
Marchizul facu intocmai cum fl sfatuise
motanul, fara s& aiba habar de intentiile acestuia.
Nici nu intrase bine in apa raului, ci regele gi
suita sa numeroasa se apropiara de mal. Motanul,
yirindu-l in apropiere, jncepu s& strige cu
disperare;
- Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se
tneaca!
Auzind strigitele, regele privi prin fereastra
calestii si recunoscu pe Motanul incaltat care fi
udusese de atatea ori vanat si ordona slugilor sa
ward in ajutorul marchizului de Carabas.
in timp ce acestea 7] scoteau pe sarmanul
marchiz din rau, Motanul incaltat se apropie de
caleasca regelui gi povesti cA in timp ce stapanul
atu se scalda, nigste talhari ti furasera hainele.
Regele ordona slugilor sa ofere sarmanului
marchiz haine din garderoba sa. Astfel imbracat,
feciorul morarului, care era chipes de felul lui,
ariita ca un adevarat marchiz incat fiica regelui se
yi indragosti de el.
Cand marchizul de Carabas tndrazni sa
priveasca la chipul de inger al printesei isi simti
inima baténd cu putere $1 avu convingerea ca
mm
13Charles Perrault
intalneste cea mai minunati fiintaé din lume.
“Regele invita pe marchizul de Carabas sa-l
insoteasca fn plimbarea sa prin tara. Motanul
incaltat, incdntat c4 planul s&u incepe sd se
realizeze, porni la drum fnaintea lor. El intalni
niste tarani ce coseau fanul intr-o poiana si-i
ameninta astfel:
- Cosasilor, daca nu-i spuneti regelui ca
aceasta poiana apartine marchizului de ,Carabas,
atunci o sa fie rau de voi!
Nu dupa: mult timp, ajungénd in dreptul
cosasilor, regele ti intreb4, intr-adevar, cine este
stapanul acestor locuri minunate.
- Sunt ale marchizului de Carabas, rispunsera
acestia in cor, infricosati de amenintarea
Motanului incdltat.
- Este o proprietate foarte frumoasa, marturisi
regele oaspetelui sau.
- Este o poiana de unde pot aduna in fiecare an
mult fan, fi explici modest marchizul.
Motanul, care isi continuase drumul, intalni un
grup de seceratori, pe care fi ameninta:
- Daca nu spuneti regelui ca recolta pe care o
strangeti apartine marchizului de Carabas, unde
14Charles Perrault
va sunt picioarele acolo va vor fi si capetele!
Regele, care ajunsese in acele locuri, vru sa
tie cui apartin lanurile de grau pe care le secerau
taranii.
- Este recolta marchizului de Carabas,
raspunsera in cor secerdtoril. Regele, la auzul
acestui rispuns, parea parcé mai bucuros decat
marchizul insusi.
Mergand inaintea calestii regelui, motanul
cerea tuturor s4 spuna acelagi lucru, iar regele era
uimit de cate-averi are marchizul de Carabas.
Motanul ajunse in fata unui palat minunat, al
carui stépan era un capcaun temut in imprejurimi,
gi care, de altfel, era si stapanul averilor despre
care regele credea ca apartin marchizului.
Motanul incaltat stia totul despre capcaun. E]
ceru permisiunea s4-i vorbeasca, spunand ca nu a
vrut sd-si continue drumul, fara a-i aduce
omagiile sale.
Capcaunul primi pe Motanul incaltat si-1 trata
ca pe un oaspete de vaza. ,
- Mi s-a spus, monseniore, ca puteti sa va
transformati in orice fel de animal! ‘Ca puteti, de
exemplu, s4 va transformati in leu sau in elefant,
16Charles Perrault
se adres motanul plin de admiratie cApc4unului.
- E adevarul gol-golut! raspunse plin de
mandrie c&pcaunul. Ca si vi conving, ma voi
transforma intr-un leu.
Cand vazu leul langa el, motanul se sperie ata:
de tare, incat se catira pe acoperisul palatului.
desi cizmele sale cu pinteni alunecau pe olane
Asigurandu-se ci gazda sa gi-a reluat forma de
capcdun, cobort de pe acoperig gi-si marturis:
admiratia.
- Mi s-a mai spus, desi eu nu cred cu putinta ur
asemenea lucru, ca puteti si va transformati $i in
animale foarte mici, ca de exemplu fntr-un
goarece, continud a vorbi motanul. VA miartu-
risesc, ci nu cred posibild o asemenea transfor-
mare! E, desigur, 0 minciuna!
- Spuneti ca este imposibil? Veti vedea singur
si va veti convinge! fi raspunse cu mandrie
capcaunul.
$i se schimba intr-un soricel, care alerga pe
podea. Motanul, vazandu-l, il manca pe loc.
Intre timp, regele ajuns in fata palatului, isi
exprima dorinfa sa-l viziteze. Motanul, auzind
zgomotul calesgtii in curte se gribi si-l intampine.
a
18Charles Perrault