You are on page 1of 9
MOTANUL INCALTAT Un batran morar lds ca mostenire celor trei feciori, dup& moartea sa, O moara, un motan si un magar. Acestia igi gmpartira repede averea- Feciorului mare fi reveni moara, celui mijlociu migarul, iar mezinului nu-i mai rimase decat motanul. Sup&rat ci obfinuse atat de putin din averea tatilui stu, feciorul cel mic spunea oricui avea timp si-l asculte: - Fratii mei mai mari vor putea sa-si castige painea intovardsindu-se, pe cAnd eu, dupa ce imi voi fi mAncat motanul gi qmi voi fi facut o caciula din blana lui, voi muri de foame! Motanul, care auzea ceea ce spunea stapanul siu, se supra si fi ceru cu up aer foarte hotarat: Be eS a 9 Charles Perrault - Stapne, nu fi aga de trist! Mai bine adu-m! un sac gi croieste-mi 0 pereche de cizme inalte cv pinteni, si vei vedea cat de mult pot eu sa-ti fiu de ajutor! Stépanul motanului nu prea d&du crezare spuselor acestuia, deoarece #] urmarise de cateva ori cu cata stangacie abia reusea sa prindad vreun goarece. El observase, de asemenea, ca atunci cand il chema, motanul prefera si se ascund2 printre sacii din magazie, lasandu-| sa se descurce singur. Cu toate ci nu credea ci va scdpa prea repede de saracie cu ajutorul motanului sau, fi cro: cizmele cerute, gi fi oferi un sac incdpator, din panza aspri. : ; Mandru de cizmele sale rosii si inalte, cu varfurile ascutite si pintenii de argint, motanul isi ageza sacul dupa gat, si plecd la vanatoare intr-o poiana nu prea indepartata. Nici nu incepuse bine panda, cand un iepuras aiurit intra fn sacul siu. Motanul inchise prada fn sac $i O stranse bine in brate pana aceasta igi dadu sufletul. Apoi, cu prada in spate se duse la palatui regelui gi ceru permisiunea s3-i vorbeasca. Fu invitat in camera maiestiii sale, si fnclinandu-se, cu multé elegan{ii, i se adresi acestuia: eens 10 POVESTI - Jat, sire, un iepure, pe care domnul marchiz de Carabas (acesta era numele pe care il alesese atipanului s&u) m-a rugat si vi-l ofer din partea fa! - Multumeste stipanului tau, si asigura-] ca-mi face o mare plicere! raspunse regele, placut surprins de gestul marchizului. Dupa cateva zile, motanul se ascunse intr-un jan de grau si prinse in sacul sau doua potarnichi care, fiind prea curioase, intrasera prin gura larga 4 acestuia. Se duse gsi acum la palat si le oferi regelui, care le primi cu multa placere si ordona servitorilor sa-i ofere ceva de baut, pentru a-] risplati pentru generozitatea stépanului sau. Astfel, timp de cateva Juni, duse regelui daruri din partea marchizului de Carabas. Afland ca, fntr-una din zile, regele face o plimbare pe malul rfiului insotit de fiica sa, care era cea mai {rumoasa printesd din regat, motanul se duse la st%panul sau gi fi spuse: - $tapane, daca-mi urmezi sfatul, vei ajunge ce] mai fericit om din lume! Trebuie doar sa te - scalzi in rau, in locul pe care fi-1 voi arata! Lasi-te in seama mea! ee crs aan Td POVESTI Marchizul facu intocmai cum fl sfatuise motanul, fara s& aiba habar de intentiile acestuia. Nici nu intrase bine in apa raului, ci regele gi suita sa numeroasa se apropiara de mal. Motanul, yirindu-l in apropiere, jncepu s& strige cu disperare; - Ajutor! Ajutor! Marchizul de Carabas se tneaca! Auzind strigitele, regele privi prin fereastra calestii si recunoscu pe Motanul incaltat care fi udusese de atatea ori vanat si ordona slugilor sa ward in ajutorul marchizului de Carabas. in timp ce acestea 7] scoteau pe sarmanul marchiz din rau, Motanul incaltat se apropie de caleasca regelui gi povesti cA in timp ce stapanul atu se scalda, nigste talhari ti furasera hainele. Regele ordona slugilor sa ofere sarmanului marchiz haine din garderoba sa. Astfel imbracat, feciorul morarului, care era chipes de felul lui, ariita ca un adevarat marchiz incat fiica regelui se yi indragosti de el. Cand marchizul de Carabas tndrazni sa priveasca la chipul de inger al printesei isi simti inima baténd cu putere $1 avu convingerea ca mm 13 Charles Perrault intalneste cea mai minunati fiintaé din lume. “Regele invita pe marchizul de Carabas sa-l insoteasca fn plimbarea sa prin tara. Motanul incaltat, incdntat c4 planul s&u incepe sd se realizeze, porni la drum fnaintea lor. El intalni niste tarani ce coseau fanul intr-o poiana si-i ameninta astfel: - Cosasilor, daca nu-i spuneti regelui ca aceasta poiana apartine marchizului de ,Carabas, atunci o sa fie rau de voi! Nu dupa: mult timp, ajungénd in dreptul cosasilor, regele ti intreb4, intr-adevar, cine este stapanul acestor locuri minunate. - Sunt ale marchizului de Carabas, rispunsera acestia in cor, infricosati de amenintarea Motanului incdltat. - Este o proprietate foarte frumoasa, marturisi regele oaspetelui sau. - Este o poiana de unde pot aduna in fiecare an mult fan, fi explici modest marchizul. Motanul, care isi continuase drumul, intalni un grup de seceratori, pe care fi ameninta: - Daca nu spuneti regelui ca recolta pe care o strangeti apartine marchizului de Carabas, unde 14 Charles Perrault va sunt picioarele acolo va vor fi si capetele! Regele, care ajunsese in acele locuri, vru sa tie cui apartin lanurile de grau pe care le secerau taranii. - Este recolta marchizului de Carabas, raspunsera in cor secerdtoril. Regele, la auzul acestui rispuns, parea parcé mai bucuros decat marchizul insusi. Mergand inaintea calestii regelui, motanul cerea tuturor s4 spuna acelagi lucru, iar regele era uimit de cate-averi are marchizul de Carabas. Motanul ajunse in fata unui palat minunat, al carui stépan era un capcaun temut in imprejurimi, gi care, de altfel, era si stapanul averilor despre care regele credea ca apartin marchizului. Motanul incaltat stia totul despre capcaun. E] ceru permisiunea s4-i vorbeasca, spunand ca nu a vrut sd-si continue drumul, fara a-i aduce omagiile sale. Capcaunul primi pe Motanul incaltat si-1 trata ca pe un oaspete de vaza. , - Mi s-a spus, monseniore, ca puteti sa va transformati in orice fel de animal! ‘Ca puteti, de exemplu, s4 va transformati in leu sau in elefant, 16 Charles Perrault se adres motanul plin de admiratie cApc4unului. - E adevarul gol-golut! raspunse plin de mandrie c&pcaunul. Ca si vi conving, ma voi transforma intr-un leu. Cand vazu leul langa el, motanul se sperie ata: de tare, incat se catira pe acoperisul palatului. desi cizmele sale cu pinteni alunecau pe olane Asigurandu-se ci gazda sa gi-a reluat forma de capcdun, cobort de pe acoperig gi-si marturis: admiratia. - Mi s-a mai spus, desi eu nu cred cu putinta ur asemenea lucru, ca puteti si va transformati $i in animale foarte mici, ca de exemplu fntr-un goarece, continud a vorbi motanul. VA miartu- risesc, ci nu cred posibild o asemenea transfor- mare! E, desigur, 0 minciuna! - Spuneti ca este imposibil? Veti vedea singur si va veti convinge! fi raspunse cu mandrie capcaunul. $i se schimba intr-un soricel, care alerga pe podea. Motanul, vazandu-l, il manca pe loc. Intre timp, regele ajuns in fata palatului, isi exprima dorinfa sa-l viziteze. Motanul, auzind zgomotul calesgtii in curte se gribi si-l intampine. a 18 Charles Perrault

You might also like