Capitolul lV BAZELE HOLOGRAFIEI §. 4. 1. Scurt istoric al holografiet in anul 1948, fizicianul englez Denis Gabor (1900 - 1979) publica o Iucrare, intitulatt. Un now principiu in microscopic (Nature, vol. 161, pag. 777), in care propunca reconstructis frontului de und, adici obfinerea imaginii unui obiect, in douit etape, rk utilizarea lentilelor, El afirma ci atunci cand pe un film fotografie sosese simultan dowd unde coerente, una - de referinfé si alta - difraciata (difuzat) de un obiect, filmul retine (inregistreazit) atit informatia de amplitudine eat si cea de faz a undei diftactate, chiar dacd el este sensibil, in realitate, numai Ja intensititi luminoase. Motivul este acela oX, prin suprapunerea undei de refering’ ex. cea difractati de obiect, in termemul de interferenti ce ia nastere este prezentii si informatia "de fazi relativi", filmu fiind impresionat de figura de interferenté a celor dou’ unde. Filmul (placa) fotografic(4) astfel obtinut(a) se numegte Aholograma (holos=total, complet; graphos= inregistrare, inscriere) si de pe ea, dup developare, prin iluminare cu 0 undi de reconstructie, se poate obtine imaginea obiectului care a produs diftactia. Procedeul de inregistrare si de redare a informatie’ refinute pe holograma se numeste hologratic, Desi touts lumea stiinfifick il recunoaste astizi pe Gabor ca find pirintele holografiei (premiul Nobel in anul 1971), ideea de baz a acestui proceden este mult mai veche, Ea a fost nu mumai enunfati ci si investigatii experimental, incl din anul 1920, de c&tre fizicianul polonez M. Wolfke, un fost elev al Iui Abbe. in lucrarea Despre posibilitetea obtinerii imaginii optice a unei refele moleculare (Phys. Zeitschrift, vol. 21, pag. 495, 1920), Wolfke afirma si argumenta ci figurile de difractie de raze X pe un cristal pot fi folosite pentru a reconstitui imaginea optic’ a acelui cristal, Din pacate, lucrarea fizicianului polonez, adevérat precursor al holografiei, nu a avut nici-un ecou in rndul contemporanilor sai gia fost repede witatd, dacd mu chiar ignorati de la bun inceput. Revenind la Gabor, trebuie si spunem c& el nu gtia nimie despre Jucrarea lui Wolfke atunci cand, in 1948, a propus metoda holografici. Gabor « ajuns Ja holografie in mod intimplitor, ocupdndu-se de o alti problemi, tot cu caracter practic; este vorba de problema imbunitatirii rezolutiei microscopului electronic. Pentru aceasta, el sa inspirat dintr-un articol (din anu! 1942) al fizicianului englez W. Bragg in care, fird si fie citat Wolfke, se ficea “microscopic de raze X", adici se realiza vizualizarea unei refele cristaline prin difractarea unui fascicul luminos pe o plac in care era "stocatai" o figur de difractie de raze X pe acel cristal. Gabor a preluat idea procesului in dou’ etape si a aplicat-o la microscopul electronic: in prima etapi era inregistrata imaginea electronica a unui object jar, in a doua ctapi,, aceasta era reconstituitt cu ajutorul unui fascicul Juminos. De aici, pani la holografia cu fascicule luminoase in ambele etape ale procesului, nu a mai fost decat un singur pas. Cu toate acestea, realizarea practicd a proiectului lui Gabor a trebuit sii mai astepte inci 13 ani, deoarece sursele Iuminoase clasice existente nu furnizau lumind cu coerenti atit de bund pe cit ar fi fost de necesar, Dupi publicarea primelor lucriri ale lui Gabor, in perioada 1950-1956, au aparut gi alte lucrisi importante in acest domeniu, datorate fizicienilor G.L-Rogers, H.M.A. El-Sun, A. Lohmann i alti, care au extins semnificativ teoria $i injelegerea procesului de obtinere 465a imaginii prin reconstruirea frontului de und, adict a holografici. Prima inregistrare gi redare holograficd a fost realizatl abia in anul 1961, adick la un an dup descoperirea laserilor. In acest an, utilizind surse laser si modificénd putin metoda propusti initial de Gabor, fizicienii americani E. Leith si J. Upatnieks, de la Universitaea stetului Michigan, au reusit si punk Ja punct un proceden holografic experimental, care s-a dovedit de mare important practic si de larg ecow stiintific (metoda off-axis"). Un an mai tarziu, in 1962, fiziciamil res Yu. Denisyuk a sugerat idea holografiei tridimensionale, bazati pe orientarea undei de refering in sens invers fati de unda obiect gi citirea hologramei (inregistrat& in starturi succesive subtiri de fotoemulsie) prin reflexie, Metoda fizicianului rus, rod al unor cercetairi de aproape dows decenii, este remarcabil’ din doui motive. fn primul rind, ea a readus in actualitate procedeul fotografierii color, in pelicule multistrat, inventat in anul 1892 de fiziciamul fiancez G. Lippmann (premiul Nobel in anul 1908) si La combinat cu metoda holografici. Apoi, reconstituirea imaginii obiectului holografiat a putut fi realizat chiar gi in lumini natural (solar) sau provenind de la surse elasice (de exemplu, de la un proiector, in fascicul bine colimat). in amul 1965, G. W. Stroke initiazd holografia Fourier si apare holografia ultrarapidi, care utilizeazi Iaserii cu rubin functiondind in impulsuri gigantice. Tot atunci sau pus bazele interferometric! holografice, dupi care a urmat o adeviratt avalangi de extinderi si de aplicatii practice in toate domeniile stiintei si tehnici ‘in prezent, la cinei decenii de Ja publicarea primelor articole ale lui Gabor, se poate spune ci, fri aparitia laserilor, holografia ar fi rimas un principiu interesant, care ar fi putut fi eventual aplicat numai in cateva situatii pasticulare, speciale. Laserii au dat holografiei o viati nou, deschizndu-i perspective aplicative nebinuite inainte de anul 1960. in randurile care wmeazi nu vom putea aborda decdt uncle aspecte, fundamentale i aplicative, ale holografiei optice. De acca, cititorul care doreste lirgirea cunostintelor sale in acest domeniu deosebit de dinamic al opticii, este indrumat spre numeroasele lueriti de specialitate existente, Pentru inceput, ii recomandém consultarea urmitoarelor cArti: V. I. Vlad, Introduccre in holografie, Ed. Academiei, Bucuresti, 1973 si I. Cucurezeanu gi colectiv, Aplicafi? ale holografiei optice, Bd. Tehnica, Bucuresti, 1984, § 4. 2. Principiul holografiei plane Holografia poate fi definita ca o solutie practica a problemei inregistririi si apoi a reconstructici amplitudinii gi fazei unei unde (optice, acustice) transmise sau teflectate de un obiect iluminat coerent, Desi se poate vorbi gi de o holografie acustic’, in accast& carte, noi ne vorn ocupa mumai de holografia electromagnetic (realizabili, in principiu, in orice regiune a spectrului) si, in particular, de cea optic’. Deoarece mediile de inregistrare existente (filme, plici, foto-detectori) rispund numai Ja intensitati luminoase, este necesari conversia informatie) de fazii in variatii de amplitudine, ceea ce se solujioneazi practic prin interferometric. Se procedearit in felul urmitor: unda transmist, sau reflectati de object Eq(x,y;1), este suprapusli peste o und de referinti Er(x,y;1) ~ care provine de la acelagi laser - gi figura de interferenff rezultatit este Iinregistrati de fotodetector (de regulé o plact fotografici). Dupa developare, placa-holograma se comporti ca o complicati retea de difractic, ale crei "Linii" sunt ondulate (modulatie in frecvente spatiale), si cu transparent variabila (modulatie in transmisie). Iluminénd place-holograma cu o undi de reconstructie Ey(x,y;0), identicd sau 466aseminitoare cu cea de referinti, folositi la inregistrare, unul din ordinele de difractie care apar reconstituie frontul undei obiect. Fie Eqt,y) =Egg(s, ye Oy), @ay frontul de unda object, ce se doreste a fi inregistrat, si Ex(4y) =Eyg(syle VO), (42) frontul de undi al unde de refering care interferti cu unda obiect (vezi fig.4.1). Definind intensitatea cémpului suma Eq +By sub forma cunoscuti I=|Eg +Er|”, obtinem $|Bo|? + lErl? + 22996, yeastyle.y)- #69), 3) unde amplituginile Eoosi Eyp_ sunt Nee presupuse reale, Se observa of, in timp = ce primii doi texmenj din membrul rept depind numai de intensititile color douk unde, cel de-al treilea depinde gi de faza lor relativa. Placa fotografic’ fiind impresionat’ de — BIECt intensitatea J, remlti ck ca a und’ obiect fnregistrat att informatia despre Placd E amplitudinea Egg(%,y) a undei obicct, ‘ * ct si informatia despre faza sa (X,Y), devenind astfel 0 hologrami, Desi despre proprietitile undei de referinta mi am ficut pani aici nici o presupunere, vom vedea ci este absolut necesar ca ea s& indeplineasc’ anumite conditii. Dupi cum am aritat gi in capitolul precedent, filmul fotosensibi] realizeazi 0 transformare liniari inte intensitatea Iuminoast incident, pe durata expunerii, gi transmitanja obfinuti dup developare. Vom presupune, in plus, ci functia de transfer a modulafiei (TM) pentru emulsie se extinde la freevente spatiale suficent de mari, pentru a se putea inregistra toate detaliile de structura spatial purtate de unda incidents. In sfarsit, vom admite ci intensitatea |Er|2a undei de referintt este uniform’ pe toaté intinderea suprafetei inregistratoare, in aceste conditii, transmitanta filmului developat poate fi scrisi sub forma Fig4.1. Incgisrareinererometia. troy) =tr+ "(|B g|? +EgEe HEE), @a) unde tr reprezint& valoarea transmitantei la iluminarea uniforma de refering, iar B/ este produsul dintre panta fa curbei transmitanti-expunere (curba t-H), in punctul de refering, si timpul de expunere. Parametrul B/ este negativ pentru o transparent negativis (Giapozitive) si pozitiv, pentru o transparent pozitiva. S& presupunem acum ci, dupa developare, holograma este iluminati cu unda 467coerenti de reconstructic E},(x,y). Lumina transmisi de hologrami va fi evident de forma Eq ytr(s,y) = trEy + B/EQ EGE, + P/EPE,Eg +B/ErE,E9 =Ey +B, +E3 +E. (4.5) Dac Ey, este o unda perfect identici cu unda de referinji Er, al treilea termen din expresia anterioara devine E3(,y)= BIErI? -Eo@y), 4.6) adicd e] reprezinté, pin la un factor multiplicativ constant (admitem ci unda de referinti este uniforma), chiar unda obiect (vezi fig.4.2.0.). In mod similar, dact unda Ey (x,y) este aleast a fi conjugata complex a undei de referint’, adic’ Ey(x,y), termenul al patrulea din expresia (4.5) are forma E409) = BEI? -EQGy) an sieste proportional cu conjugata frontului obiect original (vezi fig.4.2.b). fn fiecare din cele dow’ cazuri analizate (Ej, =Er si Ej, =Ey) mai existi inci trei termeni transmigi de hologram’ (B,E9 si Eg, respectiv Ey, Holograna Ep si Ey) care trebuie separafi de cel ce WE Me intereseazit (E3, respectiv Ey). Avind in vedere relatia general (4.4) Spill putem spune ci transformarea realizatt de filmul fotografie in timpul expunerii este puternic neliniar’ in raport cu cdmpurile incidente. fn cele doni cazuri extreme mentionate anterior, sistem! “film 1 4 _ fotografic" este totus Jiniar dact Eq (sau E.mEg EG) este considerat "excitatie" (semnal fin"), iar B3(suu Ey) este considerat “raspuns' (smu! “out")-vezi relatiile (4.6) si (47). Neliniaritatea sistemului se manifesta prin prezenfa “altor rispunsuri", necorespunzind liniar "excitatiei" Eg. Important este, insi, faptul cf nu exist neliniaritate in sistem pentru uml din termeni (cel ce ne intereseazi efectiv), ek tite iste (sii i iene stm refering originate, conjugata FY aundoide Povtiunea liniard a curbei tH. refering originale, Si trecem acum de la problema reconstructiei frontului undei obiect la problema formirii imaginii acestuia, Unda Ey din ecuatia (4.6) fiind un duplicat al undei obiect Eg i se pare unui observator, plasat convenabil, c& diverge de la obiectul initial. Cu alte cuvinte, cind unda de reconstructie este chiar By, in timp ce holograma este iluminati, observatorul vede imaginea virtuali a obiectului original (firi ca acesta si mai fie acolo). Pentru un object punctiform situatia este reprezentatl in fig.4.3, a, b. 468In mod similar, cind ca undai de reconstructie se utilizeazk Et , componenta Ey din ‘ecuatia (4.7) genereazi, de asemenea, o imagine, ins de data aceasta reali, ce corespunde sunei focaliziri in spatiu a luminii - vezi fig4.3,0. Pentru a demonstra aceasta afirmatie, s& considerim cazul unui obiect punctiform, situat la distanta zq de plamul filmutui fotografic. Daci (Xp,¥g) sunt coordonatele punctului obiect, campul incident pe film este suma cmpului de refering Er cu unda sferic’ divergenté ae ae Fo(sy)=Eqge™ ZO HXRy) Hy-Vo) (4.8) Iiuminand holograma developatii cu Ey obtinem . ik fe Ho-Hq)? HyFo)? E4(%,y)= B/IErPEG(Sy) = B/ErI2EGge OO > 49) care este o undit sfericl ce convenge spre un punct real (focar) situat la distanta 29 de Fig.4.3.«) Inegistrare hologratiea pentru um obiect pumetiform, ) generrsa masini vrtale, 6) generarea imaginal. 459 hologram (ca in fig.4.3,¢ }. Orice obiect mai complicat poate fi considerat insti ca o mulfime de surse punctiforme cu amplitudini si faze diferite si, prin proprietatoa de Jiniaritete menjionat mai sus, fiecare punct genereazi imaginea sa reala, Astfel se formeaza imaginea realé a intregului obiect. Remarciim ci in formula (4.9), in amplitudine, apare factorul Egg, adic este vorba de o und’ conjugati fati de unda sursei punetiforme obiect. $i in cazul unui object mai complicat, imaginea real’ generati de hologram’ prin procedeul c) este, intotdeauna, complex-conjugati fata de obiectul original. Aceasti schimbare de faz nu afecteazi intensitatea imagine, ins ea poate fi important’ in anumite aplicatii care utilizeazi atit amplitudinea cat si faza imaginii. Subliniem, inci o dati, ci imaginile (virtuala: sau teal) despre care am vorbit mai sus sunt "curate" numai dac, printr-un anumit procedeu, ceilalti termeni transmigi de holograma (E,E9 gi Eq, respectiv E},E9 si E3) sunt fic suprimati, fie separati de imaginea ce ne intereseazi,§. 4. 3. Holografia Gabor (metoda "on axis") in acest paragraf vor prezenta modul in care a fost imaginat initial, de c&tre D. Gabor, provesul de reconstructie a frontului de und’. Geometria necesari infelegerii procesului de inregistrare este rezumati in fig. 44, Se presupune c& obiectul are 0 transmitanfi foarte mare, de forma t(xq,¥o) =tg +AtXg,¥q), unde tg este valoarea medie (foarte mare) a transmitantei, fapi de care apar variafif At foarte mici, |At|<<|tg|. Cénd un astfel de obiect este iluminat coerent, cu un fascicul bine colimat, Lent in Oe! provenit de la sursa S, lumine ai transmish consti din. douh_ Sg YW componente: © undi plang uniform, | intensii (detecminata de termenul tg) si 0 und’ impristiata, —slaba atsepishgt rh tressh (determinatii de variatiile At). Daca ae amplitudinea undei plane este A Fig-4. Invegirvarce une holograme (mirime reald), iar a celei impristiate prin metoda lui Gabor. a(xy), (marime —_complexa) iniensitatea luminii incidente pe placa fotografici (situatd la distanfa zq de obiect) este Hs,y) = |A+alx, y)P = A? + |als,y9]? + Aatsy) + Aa*(Gy). (4.10) fn aceasti expresie unda impristiata este unda obiect, jar unda plang, foarte intens’, este unda de referinfé. Interferenta acestor dou’ unde genereaza o figura care contine informatii si despre amplitudines, dar si despre fuza undei imprigtiate a(x,y). Dupé developare, transmitanta de amplitudine, presupusi proportional cu expunerea, are forma (vezi (4.4)) tylayy)=te +! (lnl?-+AavAa®) . (4.12) Tumindnd normal filmul developat cu o unda plant uniformi, de amplitudine B, amplitudinea cdmpului transmis este suma a patru termeni Bip= Bir +B/B|a(x,y)|? + B/ABa(x,y) + B/ABa*(,y). (4.12) Primul termen este o undi plan care trece direct prin transparentul obtinut (filmu developat), fara impristiere, atenuat uniform. Cel de-al doilea termen poate fi considerat neglijabil (deoarece |At| << |to)) si deci poate fi abandonat (cici |a(x,y)| << A), Cel de-al treilea termen, proportional cu unda impristiaté a(x,y), teprezinta un cmp care vine, parc’, de ja un obiect situat Ja distanta zq in stinga transparentului; el descrie imaginea virtuald a obiectului nosiru (vezi fig.4.5). In mod similar, ce] de-al patrulea termen, proportional cw a® (x.y), in acord cu cele stabilite in paragraful anterior, conduce la formerea unei imagini reale la distanja 29 de transparent, la dreapta acestuia; pentru observator el reprezintd 0 nda convergents, 470Rezulté c& holograma Iui Gabor genereaz simultan o imagine real si una virtual a obiectului cu variatii de transmitant& At, ambele imagini fiind centrate pe axa hologramei (hologtafie "on axis"), Aceste imagini "gemene" sunt separate prin distanta 2zy si sunt insotite de fondul coerent Bir. Holografia de tip Gabor prezinti uncle neajunsuri care, ined de la inceput, eau —_fimitat posibilitétile de aplicare practicd, In primul rand, aplicabilitatea ei este conditionata de relatia [At] < O yin» 8 poate lucra Ta fel de bine cu B/ > 0 sau <0 (film pozitiv sau negativ). ‘Trebuic si observam ch unda de reconstructic utilizati in fig.4.8 cade normal pe holograma, adic& nu are acelasi traiect ca unda de referini& utilizati la inregistrare, care era oblicd fata de film. in mod riguros (vezi si §. 4. 2) este necesar ca, la citire, helograma si fie iluminati sau cu fascicuhil de referinté sau cu cel complex conjugat. Cele dows scheme de iluminare pot fi desenate separat de ctre cititor, imaginindu-gi c& holograma din fig.4.8 a fost rotita spre stanga, respectiv spre dreapta cu unghiul @ (in jurul unei axe, perpendiculare pe planul desenului, ce ar trece prin centrul hologramei). Pe noile desene termenii Ey $i Ey rimén termeni Yon - axis" adie pe directia axului optic principal al lentilei (in prehungirea fasciculului de reconstructie incident pe hologran 474in cele ce urmeazii, ne propunem si evaluim unghiul 0,4,» adied valoarea minima a frecventei & pentru care spectiele de frecvente spatiale ale termenilor t3 si ty din transmitanta hologramei nu se suprapun intre ele gi nici cu spectrele termenilor ty gi tz Dac nu exist’ aceste suprapuneri de spectre, atunci, cel putin in principiu, holograma poate fi transformatt Fourier cu ajutorul une! fentile convergente, componentele spectrale nedorite pot fi eliminate (cu ajutorul unor diaftagme convenabil plasate in plamul focal), dup care, cu ajutorul unei noi transformari Fourier se poate obfine una din imaginile "gemene" ce ne interesea7a Dac& nu tinem cont de caracterul finit al aperturii transparentului (hologramei), putem serie Gy vx, vy’ {ty} = tr-8(vx, vy). (4.26) Fojosind teorema de autocorelatie, rezulti, de asemenea =5(t2(x,y)} = B/Ga(vx, vy) *Galvx, vy), (4.27) Gytvx,vy unde Ga(vx, vy) =F{a(x, y)}- In sfargit pentru ceilalti termeni ai transmitantei avem 13(,9)} = B/AGa(vx, vy -9), (4.28) G3(vx,vy) ai Gg (vx, vy) =5{t40%,y)} = B/AG3 (vx, -vy — ©). (4.29) Observiim ci lirgimea de band’ functiei Ga este identicd cu cea a obiectului (deoarece spectrele lor diferdi numai printr-o functic de transfer ce descrie propagarea, iar aceasta este 41Get 116 [1,1 Fig.4,9. a) Spectrul obiectuli, by) Spectral hotograme} © functie exponential-complexi, unimodular). Si presupunem ci obiectul nu are freevente spatiale care si depiseasca, in modul, valoarea B (mm™!), Aceasta inseamnit ci spectrul |Ga|poate fi reprezentat ca in fig.4.9, a. Spectrul corespunziitor, transmis de hologram’ este atitat in fig.4.9, b, in care termenul G, este o functie 5 - Dirac, lat in originea plamului (vx , vy). Fiind proportional cu functia de autocorelatie a lui |Gal, termemul |G> | 475se extinde pani la freevente egale cu 2B (mm™!), Termeni [G3] si [Gq] sunt proportionali cu functia |Ga| dar deplasatt in (0,0), respectiv in (0,~o). Figura (4.9) ne arati ct |G3| si |G] pot fi izolati de |G] daca 2 3B, 430) sau echivalent sind > 3Ba 431 Rezults 2 ® nin = arcsin GBA). (431) Exist o situatie in care aceste restrictii pot fi intrucditva relaxate. Este vorba de cazul in care unda obiect este nmult mai putin intensi decat unda de refering, adick A >a. Motivul este oarecum similar cu cel prezentat cu ocazia discutirii hologramei lui Gabor. ‘Termenul Gy este generat fizic prin interferenta luminii de la fiecare punct obiect cu cea de la toate celelalte puncte obiect, in timp ce termenii G3 si Gy provin din interferenta. undei de referintf cu undele obiect. De aceea, cind a << A, termenul G» este neglijabil de mie, in comparatie cu Gy, G3 si Gq, putind fi omis. Acum separarea se realizeazii pentru o. > B adic pentru 0 > Onin = arcsin(BA), Si trecem, in continuare, la analiza inregistririi i citixii hologramelor cu ajutorul unor fascicule - de refering’, respectiv de reconstructie - sferice, si nu paralele, bine colimate, ca pani acum, Fie configuratia geometricd reprezentatd in fig.4,10 cu un obiect Fig.4.10, Configuratia geometric& pent invegistrare (unde sferice), punctiform de coordonate (x9,¥g.%9) $i cu o unda de referint% ce porneste din punctul de coordonate (xr,yr,zr). In fig. 4.11 se redi geometria recon- structiei, in care unda de citire a hologiamei poreste din Stier punctul de ——_coordonate Oop YpeZn)- Fie Aylumgimea de undi la inregistrare (obiect si referinta) gi 27 Iungimea de unda la reconstnuictie (redare, citire). Presupunind ci distantele zy, zr gi zp, sunt mari in comparatie cu celelalte coordonate, putem utiliza aproximatii pitratice la exprimarea undelor sferice in cele trei situafi. Susi de eeconsiruche Fig4.11. Configurajia geometici pentru zeconstructie (und sferica). 476CAmpul total incident pe filmul fotografie are forma E(,3) = dow! tL Zi e-an?+o-yn) 2] soem >a glx? +0- v0]. (432) A sia find constante complexe, reprezentind amplitudinile relative si fazele eelor dowd unde sferice. La nivelul filmuhui, distributia de intensitate luminoasi in figura de interferenti este (8,3) = BG I? = [a2 + fal? vate is [exo 46-0? | Ree wo [ox-xp)? +0-Yor? |p +a" aon{ sit [xn +@-y0)?] + is Lt mp)?-+09-vo)"]}- 433) Dupi developare, cfind transmitanfa de amplitudine este proportional ow expunerea, cei doj termeni importanti ai acesteia sunt 5 =P/Aa*exp na [ox-xn? +9-yn?| ma gie-soPeo-F Le xq)? +o) 2}. (434) y= BLAM ae |g Lan? 4-y0? Jez La reconstructie, holograma este iluminatii cu unda sferie# E_@sy)= pe le xp? +@- w?}}. (435) jar cei doi termeni importanti din unda transmis sunt E3(X,y) = Egty =Btgexp {Ie =xp)2+ o-w)"]}, (4.36) E4@y)=Entg = Big Ht Le xp)? +0- mh (437) Sa examin’ mai atent dependenta lor de coordonatele (x,y). in aproximatia pltratic& in care am lucrat, ei (E3 giE4) reprezinti unde sferice, caze converg spre un anumit punct sau diverg de Ja un anumit punct, Este necesar si precizim aceste puncte. Efectuiind inmultirile exponentialelor din Ey si Eq, objinem mai inti expresii de forma (cu termeni pitratiei) ‘ = 1 «2 py2) owning aes +h) ty i} (4.38) 477{in care somnalele de sus (jos) se referti la Ez (E4). Comparind aceasti exponentialii cu o und’ sferick ce diverge dintr-un punct 7; (situat la stinga hologramei) exp [ (4.39) cobjinem 2 es paar (4.40) Vay . Cand 2; este 0 cantitate pozitiva imaginea este virtuald si este situat& la stinga hologramei. Daci 2; este o cantitate negativi imaginea este reali si este situatt 1a dreapta hologramei. Riméne si precizam gi coordonatele x;,y; ale punctului imagine, Pentru aceasta, vom lua in considerare termenii liniari din exponentialele lui Ez si Ey (dupi efectuarea inmultirilor), care au forma | (Xo, xr =r G2 on{-2nf (5 Hyg * Ngan * Agzy) 4 yz *Myz siti vom compara cu XX, + [20 im), (4.42) zi Obtinem Ag xg dh = 52 0402. G2 a *hy (4.43) ( iy mth, tm) (4.44) Din expresiile lui z;,xj,yj rezult& ci dact in planul z= fixat, modificim coordonatele punctului obiect cu (Ax, Ayg), in planul z;= constant (indepenedent de xo gi yg), punctul imagine se deplaseaza cu L re hy (4.45) Putem defini deci o marine transversal AX, dg Bi iy | “2-4 . (4.46) ‘Tindnd cont si de expresia Tui z;, obtinem (441) Cand Ja inregistrare gi la reconstructic se utilizeaz fascicule paralele, colimate, putem pune ve §i 2 egale cu infinit gi remit M = 1(chiar dact Lp #44) si 24 =4 (A/q) a9. Miinea 478se obtine egal cu 1 si in cazul imaginil virtuale, candy = hy siz = zr, respectiv in cazul imaginii reale, cfind 4 = 2) gizy =~zr- Dup& cum am vizut inti-un paragraf anterior, curba transmitanti-expunere (t~H) mu este 0 curbit liniaré decdt pe o portiune relativ mica (H nici prea mare, nici prea mic), Este de dorit ca expunerea H si fie situati cam pe la mijlocul acestei regiuni liniare, Totusi, in practicd, m de putine or, pe hologramele unor obiecte transparente, la care transmitanta variazi mult, pot apare zone relativ intinse, cu expuneri mai mari sau mai mici decat cele ce ar corespunde regiunii liniare a curbei tH $i, in consecinti, iau nastere distorsiuni de contrast pentru imagine sau neclaritafi, Pentru evitarea acestor consecinfe neplicute ale neliniaritatilor, Leith si Upatnieks au propus iluminarea obiectelor transparente (la care transmitanta variaza in Timite largi) prin intermediul unui mediu difuzant (plasat in fata obiectului din fig.4.6, dar foarte aproape de obiect), Deoarece acest mediu (sticli mati, de exemplu) impristic lumina incident sub diverse unghiuri, lumina ce provine de la fiecare clement de aric al obiectului este rispinditit pe intreaga plac fotografica; in acest fei, se elimina zonele de expunere foarte mick seu foarte mare care ar fi prezente a o iluminare directa, fara difwzor. §. 4. 5. Holograme plane de fazi Cele examinate pint aici s-au referit in exclusivitate la hologramele ce actioneazi ca transparente cu absorbtie variabilt si variatii de faz nesemnificative, adicd la situatiile in care functia complex de transmitant’ (,(x,y) are modulul variabil din punet in punct, faza sa fiind practic constant. Mediile de inregistrare ofert inst si posibilitatea complementari, adici obtinerea unui transparent cu absorbtie foarte mici, nesemnificativé, aproape aceeasi peste tot, dar cu faz variind semnificativ din punct in punct. in acest caz spunem cit avem de-a fuce cu o holograms de fuzil. Variatiile spatiale ale fazei pot apare fie din cauza neuniformititii grosimii peliculelor (mediilor) inregistratoare (cAnd indicele de refractie este constant peste tot), fie din cauza variatiei indicelui de refractie din loc in loc (cind grosimea peliculelor este riguros constanta pe toati intinderea lor). in general, pot varia atét grosimea, cit si indicele de refractic. Pentru a simplifica tratarea matematicd ulterioardi sine referim la formula (4.13) gi la situatia reprezentati in fig.4.6, considerind ca functia a (cimpul transmis de obiect pe film), are numai variafii de-a lungul axei y, adicd a¥ a(x). Avem deci B(y) = Aexp(ify) +a), (4.48) unde B=-2na=-(Qn/A)sind=-ksind, (8 este finclinarea referintei), iar aly) = agexp(-igy)), cu ag constant, este unda obiect. S& scriem functia complexa de transmitant& a hologramei realizate sub forma 140) =tgexplinn(®)), tg “constant, (4.49) si si admitem ci modulatia de fazi produsi de hologrami asupra undei de citire (reconstructie) este direct proportional cu intensitatea luminoasa |E(y)|? de la inregistrare, adic& Pn [BG)|? =a3 +A? +2Aagcos(Hi5) +B-y). 479Transmitanta hologramei se poate pune acum sub forma te(y) = Tpexptipcos p(y)), (4.50) unde ply) = 6())+B-y, p=2Aag, Te= tegen |i +a2)]). Exprimand exponentiala din (4.50) cu ajutorul formulei lui Euler si will urmatoarele dezvoltiri, cunoscute, prin funetii Bessel 2 cos(pcosp) = Jg(p) +2 x ("Jn ()oos(2np), 451) 1 sin(poosp) =2 3 1)™25yq44 P)608[2n+ 1p (4.52) n=O obtinem 2 @ te) =T py Jo) +2 LCI gq (p)eos(2np) +21 x CO" ag soHten+ Df, nl n= (4.53) adici holograma de fazi este capabili si transmit teoretic o infinitate de ordine n de difiactie (din ce in ce mai mici, ca pondere). Dacii ne referim numai la ordinu! principal, dominant, n=0, avem 1 (y) = 287g (P)e0s pe) =1T pF Ilex GP) +exPpw)I, (asa) jn care cei doi termeni din paranteza dreapti genereazi, la reconstructie, imaginea conjugata si cea primari, Explicitim termenul principal-primar sub forma Po = tern] (a +ale ®)| “Ty QAagdexpiy) +B -y)}- (4.55) Dactt unda de citire coincide cu cea de referintt, adic Ey (y) = A - exp(iBy), obtinem 0) lr sj Woy ByO)= Atpern| (agra +B) |-sy2aage HO, 4.56) adic& © cantitate proportional cu factorul fazic al undei obiect a(y). Céind amplitudinea p=2Aag a modulatiei de faz este micd, putem aproxima J, (p) = p/2 = Aag si rezulti PoE =constaly), (4.57) care, pind la factorii constanti de fazi si amplitudine, reprezintt tocmai unda obiect original, Pentru amplitudini mai mari ale modulatiei de fazi, Jy(p) nu mai poate fi considerat liniar in p (adici in ag) si imaginea reconstituiti va prezenta distorsiuni, Functia j,(y) find de forma kng (k = 2WA, n = indicele de refaetic iar g= grosimea hologramei), poate fi realizatii practic fie cu o variatie n= n(y) a indicelui de 480refractie, fie cu 0 variatie g= g(y) a grosimii, fie cu variatia ambelor mirimi, De exemplu, cfind variatia de faz provine de la grosimea g(y) (vezi fig. 4.12) putem scrie 2n, y() = ngty) = a9 +A? +2Aaqc0s 4) + By). (4.58) adic’ g(y) are forma 809)= 89 + costa) +B-3), 4.59) unde gq este grosimea medie a hologramei, iar gy este dublut amplitudinii de variatie a grosimii (de la maxim Ja minim). Pentru ca p=2Aag si fie mic este necesar ca gy si fie mic, Aceasia inseamna c& imaginea se reconstituie fir distorsiuni numai daca amplitudinea de variatie a grosimii (sau indicelui de refractie) este mick, Cea mai frecvent folositi metodi de obtinere a hologramelor de fazii este cea a “albirii" hologramelor conventionale, de amplitudine (cu ajutorul unor agenti chimici), Existi doua tipuri de procese de albire: unul realizcazi transformarea distributiei spatiale a coeficientului de absorbtie intro distributie corespunzitoare a grosimii albite a emulsiei (se croazi aga-numitul relief spatial), iar cefilalt transforma acecagi distributie spatial a coeficientului de absorbtie in distributia corespunzitoare a indicelui de refractie (pastrandu-se ins gi © oarecare absorbtie). In primul caz, se indeparteaza fizic centrii de argint formati in timpul expunerii, astfel incat gelatina din vecin’tatea acestor centri si rimand mai stabil in comparatie cu gelatina din celelalte pirti; dup’ uscare, aceste portiuni imén mai groase, astfel cl holograma capiti 0 modulatie spatiald a grosimii gelatine’. in al doilea caz, tot prin actiune chimici, argintul expus in holograma de amplitudine se transforma intr-un compus 2 transparent cu indice de refractic mai mare decit al i gelatinei, apiirdnd astfel 0 modulatie a indicelui de refractie FigA.12. Holograms de faz ou ‘xosime variabilt. de-a lungul hologramei. in afara filmelor conventionale, cu emulsie de halogenura de argint, se mai folosesc, cu bune rezultate, in diverse domenii spectrate, filme cu gelatin dicromata (in albastru sau ultraviolet) fotopolimeri, materiale termoplaste (in sistem cu un. fotoconductor), cristale electro-optice etc. Ca avantaje ale hologramelor de faz fai de cele de amplitudine amintim eficienta Jor Ja diftactio” mult sporita (de 6-8 ori mai mare, sau chiar mai mult, in cazul unor cristale electro-optice), precum gi valoarea mult sporitd a expunerij (cam de 10 ori). §. 4. 6. Hologratia obiectelor tridimensionale La doi ani dupa realizarea primelor holograme de obiecte plane, Leith gi Upatnieks anunjau extinderea procedeului in cazul obiectelor tridimensionale, respectiv obtinerea * Raportul dinire infensitatea diftactaté in ordinul principal de diffactie (care contribule la reconstituirea frontului de und original) si intensitatea fasciculului de citire incident pe holograma, 481efectului de profunzime, de stereoscopic, in mod obiectiv (au subiectiv ca in vederea binoculax#), Succesul incerearilor lor a fost posibil datoritd excelentelor proprietai de a si temporal a radiatilor funizate de laserul cu He-Ne utilizat. Cum s-a procedat practic? Un fascicul de raze paralele, provenind de la un laser (ce nu s-a prezeniat in fig.4.13) este reflectat partial de ctre oglinda plana P i este astfel dirijat direct spre placa fotografici H. © alti parte a fasciculului incident ilumineazi obiectul tridimensional, ce poate fi considerat ea format dintro infinitate de puncte obiect difwzante, Din lumina difwzati de obiect, 0 parte ajunge pe placa fotograficd, unde interfers cu lumina ce a fost reflectati de oglinds (vezi fig.4.13). Figura de interferenti. ce ia nastere (ce se inregistreaz) are 0 fomm& extrem de complicati. Ea este format’ dint-un ansamblu de figuri de interferenji circulare a fondului coerent cu undele ce sosesc de la diferitele puncte ale obiectului tridimensional, dar, posibil, gi din Gguri de imterferenti reciprocd. — Dupi —ig 4.13, frogistoroahologrfict pena un developare, holograma H este iluminati cy ua Suet cRinbasioel fascicul huminos coerent, dar identic cu cel ce 4 servit la imegistrare (fig.4.14) $i imaginca obicetulud tridimensional se reconstituie punct de punet. Obtinem astfel imaginea virtual, pust in evident in fig.4.14, cu profunzimea se obiectivi. Hologmma reconstituie de ascmence si 0 imagine reals (nedesenati pe figuri), inst observarea ei este mult mai dificilé. intr-adevitr, accle puncte ale obiectului care sunt mai apropiete de placa fotografica (sau de observatorul care ar privi obiectul direct) vor fi, in imaginea reali, mai apropiate de bologrami (sau mai depariate de observatorul care ar privi obiectul dived, Tmaginile de acest gon se "#44. Recoentucta Imagini virtuale numese pseudoscopice pentru ci ele reconstituie oarecum "pe dos" obiectul real, pentru observatorul care priveste direct (suprafetele concave se vid conexe gi invers). Revenind la imaginea virtuald vom spune c& aceasta este 0 reconstituire exact, volumici, a obiectului, Modificdnd usor unghiul vizual, se mai pot observa si diverse detalii luterale, pe Tinga cele frontale. Imaginea vittualt poate fi fotografiati, "pe diverse fatete", cu conditia ca obicctivul aparatului foto si se afle, asemeni ochiuln: ~ la observarea vizuali, intre limitele fasciculului de reconstruct. Evident, la inregistraroa hologramei, unda obiect gi unda de refering’ trebuie si fie reciproc coerente, Litrgimea de coerontd transversal trebuie si fie, in orice caz, nu mai micit decit dimensiunile corespunzétoare ale obiectului, iar lungimea de coerenté longitudinalé - superioard diferentelor de drum optic dintre unda obiect gi unda de referinti. Cu alte cuvinte, este neecsar ca laserul utilizat ie iaregistrare sii fumizoze radiatic Iuminoasi cu un inalt grad de coerentd temporala si spatiald. Frecventa radiatiei \aser utilizati la reconstructie poate sii 482difere de cea folosita la inregistrarea hologramei, deoarece “citirea" ei const! de fapt, in difractia undei incidente pe hologramd, Cand lungimea de unda (de reconstructie) creste, crese de asemenea si unghuirile de diftactie gi de aceea dimensiunea imaginii este mai mare decat dimensiznea obiectului (vezi formulele 4.45)). Reconstructia poate fi realizati si fir a utiliza surse laser, cu conditia ca sursa clasicd folositi si aibt dimensiuni cat mai mici, in aga fel ca la nivelul hologramei si existe o bund coerenfé. De exemplu, unda transmis de o sursi clasicl (necoerenti) cu dimensiunea unei gimalii de ac, finuti cu mina intinst in fata ochilor, are la nivelul irisului (pupile’) wa grad de cocrenté foarte inalt. De aceea, dact holograma se ageazi intre aceasti sursi , la nivelul mainii intinse, si ochi, atunci putem vedea imaginea holografici, reconstruitt, a obiectului spatial. Caracteral volumic al imaginii se conserva, ins, spre deosebire de imagines reconstruiti cu ajutorul laserului, de data aceasta, claritatea este ceva mai slabi (datorita pierderii maximelor de difiactie de ordine superioate, adicd a freeventelor spatiale inalte). Cu tot caracterul "volumic" al inregistrivii si redarii prin procedeul schitat mai sus, detaliile din spatele obiectului iluminat nu pot fi observate. Pentru depisirea acestui inconvenient s-a propus inregistrarea holograficd pe un film care inconjoari obiectul din toate partile. in fig.4.15, obiectul Ob se affa in mijlocul uni camere cilindrice pe a cérei perete interior se afl asezat filmul fotografic. El primeste lumina direct, de la laserul L, dar si jumind difuzati de object, Dupi developare, filmul (holograma de 360°) se depune in acelagi loc, Lumina laser ce cade pe holograma reconstituic imaginea virtualé Im a obiectului, fird ca acesta si mai fie acolo (fig-4.16). Pentru a obtine holograme de bun’ calitate, pe Kinga inaltul grad de coerenti. despre care am pomenit mai sus, mai este necesard si 0 intensitate Iuminoasi bund, Suntem datori 8% preciziim, de asemenea, ci inregistrarea unei holograme necesita precautii experimentale destul de severe, Prima dintre acestea se refer la stabilitatea foarte bunii a instalatiei L Fig.4.15. Inregistarea holografiet "din toate 4.16, Reconstructia imaginit tidimensionate pile” a unui obicet tridimensional, aobieciube tn figura anterioar. holografice. Cu cat intensitatea luminoast a fasciculului laser este mai mare, cu atat timpul de expunere poate fi mai mic gi deci stabilitatea mecanici a instalatiei mai putin stricti, Pe de alti parte, timpul de expunere necesar intt-o situatie dati, depinde de o diversitate de factori, printre care amintim: transmitanfa sau reflectanta obiectului, distantele si geometria instalatiei adoptate, caracteristicile filmului folosit, ete. La utilizarea unor laseri in regim pulsatoriu, timpul de expunere poate cobori Ja nivelu! nano- (sau chiar al pico-} secundelor si, in acest caz, putem fi mai putin exigenti fat de stabilitatea mecanica. Inst, si de data 483aceasta existii Himte care nu pot fi depisite intotdeauna; Ja utilizarea unor pulsuri laser gigantice obiectul se incalzeste si proprietitile lui, ca gi configuratia sa spatial, se modifica iar calitatea hologramei are de suferit. In general, putem spune ci numai practica experimental, eu egccurile sale inerente la inceput, ne poate conduce la gisirea compromisuluj acceptabil sau optim. §. 4. 7. Holograme Fourier Consacrim acest paragraf unei alte metode holografice de inregistrare si redare, {nitiat in anul 1965 de citre fizicianul american G. W. Stroke. Si considerim schema de inregistrare reprezentatit in fig.4.17, in care unda de referint’ este acum o unda sfericd divergenti, ce porneste dintt-un punct ce este coplanar cu obiectul (plan). Pentru motive ce f DK Pinholede referinja) fee. yeh Film x,y) Fig.17. lnregitraree nei holograme Fours, fr lentil. vor deveni evidente putin mai tarziu, holograma inregistrat& in acest fol poarti numele de holograma Fourier firt lentile. Fie (xq,¥q) coordonatele unui punct obiect si (x,y) coordonatele unui punct din planul filmului, in care sosesc atat unda obiect cét si unda de refering’, Dact diafagma cvasipunctiformi (pinhole) are coordonatele (xr,yr), atunci distributiile de amplitudine in planul filmului, pentru undele "de referinta" si Yobiect", au forma Ery=Aep {Sx +0-? ]}, (4.60) Eo(s,3)=aexp{24{ (x9)? +0-Yo)?]}- (4.61) Aici, ca gi in §. 4. 4, in exprimarea distanelor, ne-am rezumat la 0 aproximatie pitraticd, neglijand termenii de ordin mai mare decit 2. Intensitatea incident pe film, in timpul expunerii, este Hxy)= =|E9 +Er| =A24|al2+2Alal -cos| 2 so ~xnst Bigg —yoy+Otar.yrix9.¥9) | (4.62) 484in care unghiul fazic 0“depinde numai de coordonatele (x9, Yo) si (xr,¥r) fii a depinde de coordonatele filmului, Din ultima relatie, rezulta ci unda generati de punctul obiect (o.Yo) interfera cu unda de referintd ce pomeste din punctul (xr, yr) pentru a produce pe film franje armonice (cosinusoidale) cu frecvente spatiale Youyr te (4.83) Altfel spus, in aceasti configuratie geometrick de inregistrare, existii o corespodenti fwagine Lumina nedoritd: 09 axis” 4.18. Objinerea imaginilor de Ia 0 holograms Fourier. biunivocd intre setul (x9,¥q) gi setul (vx, vy), adied fiecdrui punct obiect ti corespund pe hologrami freevente spatiale bine-determinate. O astfel de corespondentai apare, aga cum am vizut, intr-o transformata Fourier $i acesta este motivul pentru care holografierea descris& poarti numele lui Fourier (desi a fost propusi de catre Stroke si colaboratorii sii). Aici, ‘operatia matematica de transformare Fourier se realizeazi firi interventia vreunei lentile. Dupi developarea filmului, la reconstructie, transparentul (holograma) obtinut(2) se ‘ilumineaza ca in fig.4.18, agezind imediat dupa el (ea) o lentili convergent de foarte bund calitate. Putem considera ca unda de reconstructie, are forma (4.35) cu zp, = 09 , astfel ef din formula (4.40) cu zg =zr, obtinem 27) =0, adicd 25 = 00 pentru ambele imagini gemene. Lentila convergent, situati imediat dupi hologrami, "stringe" aceste doud imagini in planul siu focal, real. ‘Sa incercdm a analiza acum ce efect are functia de transfer a modulatiei filmului (FTM) asupra calitatii imaginilor. Pentru aceasta, vom presupune c& functia complex’ de transfer (adic rispunsul spectra] al emulsiei) are forma M(vx, vy) = Mg(vx, vy}exp [-i2(vx, vy), (4.64) in care Mo(vx, vy) $i Q(vx, vy) sunt functii reale. Tindnd cont de aceasta, in locul relatiei (4,62) avem o disitibutie efectiva de intensitate de forma Xq—Xr fo—¥) az? ha xq xx + 2EGyo = yoy +exr.yrixqe¥0)—A( Seglssy) = A? +[al2 + 2AlaIMo( 2x, col (4.65) Mz? Xg—Xr 1), 485Se constatii ci shift-ul de faz Q introdus de functia de transfer a modulatiei va afecta numai faza \uminii in punctul imagine corespunzénd lui (xg,yq) si deci el nu este important. in schimb, factorul Mg din fata cosinusului introduce o atenuare a luminii ce contribuie Ja formarea imaginii punctului (xq,yq). Deoarece punctele obiect situate mai departe de punctul de refering (pinhole) genereazi franje cu frecvente spatiale mai mari pe holograma, rezultA ci imaginile acestor puncte sunt atenuate cel mai sever. Prin urmare, pentru geometria inregistririi de tip Fourier (fir lentile) rispunsul spectra] limitat al filmului are ca efect 0 restringere a cémpului vizual in apropierea punctului de referiné ins nu influenteazii asupra rezolutici ce se poate realiza in interioral acestui cmp. Dac frecventa spatial’ maxim ce poate fi "rezolvati" de emulsie este vmax, in imagine vor fi prezente numai acele puncte obiect ale ciror coordonate satisfac conditia (x9 ~ x0)? +99 -yr)? $ Qzvmax). (4.66) Acum putem face o comparatie intre aceste rezultate gi cele pe care le-am obtinut cind am vorbit de holografia plan cu fascicul de referinta colimat (Leith, Upatnieks). Atunci am arirat cd efectul rezolutiei finite a filmului este eckivalent cu cel al unei mati plasate la nivelul pupilei de intrare (vezi relatia (4.22)). De data aceasta, efectul este cel al unei masti, plasate chiar Ja nivelul obiectului, cu transmitanta de amplitudine mr 0-3) x Usp, y9) = MC a (4.67) Deoatece fiecare punct obiect "este ponderat" intr-o manieri care depinde de coordonatele sale particulare, sistemul my este invariant spatial si, in mod strict, nu exist o FTC care si i se poati asocia. Cu toate acestea, dintr-un punct de vedere practic, este posibil st subdivizém spatiul obiect in regivni izoplanatice, suficient de mici pentru ce functia M din (4.67) s& fie practic constanti in fiecare regiune, Atunci, pentru fiecare astfe] de regiune, se poate intoduce o FTC de forma Hil, fy) = MPOd;fx, Adify), (4.68) unde M este valoarea particular, constant, specifici regiunti respective, iar P este, evident, functia pupilari efectiva a sistemului, O alta metoda de inregistrare in holografia Fourier este reprezentata in fig.4.19. ee eee ae Fig.4.19. 0 alts: metodt de inrogistrare in holografia Fourier, 486Fasciculul de refering, paralel, este cel deviat de prisma direct spre filmul de inregistrare. Objectul este plasat fn planul focal anterior al unei Jentile pozitive, de bunt calitate, iar in planul focal posterior al Jentilei se afl filmul fotografie (vezi gi schema Vander Lugt deserist in §. 3. 15). Si calculim amplitudinea c&mpului intr-un punet P de pe film considerind, pentru simplitate, c& punctul obiect Ag se afl pe axa z. Unda de referinti ce ajunge in P are forma Erexp(-ikOy) iar unda diftactatii de objectul Ag, dupl traversarca lentilei, este o und pland de amplitudine Ey constanti. in total, cdrapul din P este egal cu suma Brexp(-ikOy) + Eg iar intesitatea lurninoesd are valoarea $= Ep +E2 + 2B Ecos ( oy). Pe fin spare dei un sistem armonic (cosinusoidal) de franje, ca in cazul discutat anterior. La reconstructic se utilizeazi schema din fig. 4.20, in care un fascicul paralel de lumini coerenté cade normal pe hologram, Tmaginile sunt observate in * plamul focal al obicetivului Ob, plasat dupt hologram’. Pentru o transmitanti de amplitudine de forma ty y) = tr +p(E} +EgErexp- ik®y) +EpBrenpaikoy) |, holograma di o undi plank transmis direct (tr-+ 6/2) si dowd unde plane difiactate (~ exp(2ik®y)), in directiile + @ fa{i de axa de simetrie. in planul focal a? obiectivului Ob obtinem imaginile punctiforme So si Sj,- Orieare din imaginile $1 sau Sp poate fi consideraté ca imagine a punctului Ag. In partea dreapti a fig.4.20 se prezinti modul de formare a imaginii unui obiect transparent pe care este desenati o hicroglifi chinezeasci. In centru (Sq) apare o pati Juminoasé corespunzdnd unde) transmise direct. Fig.4.20. Imaginile reconstitite de lao hologram’ Fourier §. 4. 8& Holograme volumice Tn toate paragrafele de pind acum ale acestui capitol am presupus ci inregistririle sunt fiicute pe suprafete plane (sau cilindrice - in fig.4.15), de grosime neglijabild. in realitate, in majoritatea cazurilor, grosimea emulsiilor fotografice este de ordimul a 15-20 um, adic este mare in comparatie cu lungimile de unda din domeniul vizibil (0,4-0,7 jim) sau chiar din infrarogu. Cand interfranja figurii de inetrferenti ce impresioneazi ermulsia este micd in comparatic cu grosimes mediului inregistrator, se spune ci avem de-a face cu Aolograme volumice. Departe de a fi un dezavantaj, grosimea mare a stratului fotosensibi) 2} unor materiale are ca efect pozitiv cresterea cantititii de informatie ce se poate inregistra holografic. De aceea, in acest paragraf ne propunem si prezentiim cAteva din aspectele specifice inregistririi hologramelor volumice gi reconstituirii (citivii) imaginilor stocate in ele, 1. dntregistrarea hologramelor volumice. Avind in vedere c& orice und& obiect poate fi descompusi Fourier intr-un set de unde plane, ne vom referi mumai fa cazul in care 487unda obiect este o undé plané. Pe de alti parte, deoarece, de reguld, si unda de referint& este tot o und plan’, problema inregistiirii hologramelor volumice se poate reduce al studiul formaii franjelor tridimensionale de interfernti a dou’ unde plane monocromatice. Fie P(z,x) un punct din interiorul emulsiei fotosensibile, avand vectorul de pozitie 7 gi fie kr, repectiv Kovectorii de undi pentru unda de referinfé si pentru unda obiect (vezi fig.4.21). Pentru mai multi comoditate in tratarea matematicé, am presupus c& cei doi vectori de unda sunt situati in planul 20x. Dact 1 este lungimea de undi a luminii laserului folosit Ja inregistrare, putem serie ficr| = [ky Fazele spatiale ale undelor obieet gi de referint& sosite in punetul P au forma Fig4.21. Direct gi unghiuri caracteristice {nregistrilor volumice 409) = Kp -F = xkoy +2kg, =ky (xsinceg +z00509), (4.69) br(z,x) = kr? =xkrx +zkrz = ky (xsinar +zcosair), (4.70) iar diferenta Jor, de care depinde termenul de interferent’, este AG, x) = $1 bg =k [xGGinaxr ~ sina) +2(cos ar ~ cosexg)] (4.71) St notim prin @ unghiul dintre vectorii Ky si Kr, respectiv prin o unghiul format de bisectoarea unghiului dintre kg si Kr cu axa Oz, Avem evident Q=ar-ag gi a=ag+2=ar~ (4.72) a astfel c& 01g +-our = 20t. Puter serie Gray or +0, 0. 0 sinotz ~sinag = 2sin = ~® cos = =2sin(2) cos, (4.73) 2 cr tty aro, . coscer~cosaig = ~2sin == 2 sin ue -2sinasin(2), (4.74) astfel ci. A(z,x)= 2k sin (2) (xcoso.~zsina). (4.71) Cand A(z,x)=2an, n intreg, in punctul P se obtin maxime de interferenti, adicd franje Iuminoase. Avénd in vedere cl, in realitate problema formirii franjelor este o problemi tridimensionalt, ajungem la concluzia cX locul geometric al maximelor de interferenti este familie de suprafete. Intersectia acestor suprafete ou planul 2Ox este 488mh X(p) = 7g + (4.75) 2ooscesin @) adic avem de-a face cu 0 familie de drepte ce formeaz8 unghiul o. cu axa Oz. Familia de drepte este asadar paraleli cu bisectoarea reprezentatl tn Hg4.21, Pentru z = 0 si An= 1 obtinem interfranja in directia axei Ox Stee (4.76) = = ‘SIG — Sin of, 2 ” 2 eowasin(®) si frecventa spatial corespunziitoare (numar de franje pe unitatea de lungime) 1 Sinar~sinary 9 © we Zoososin(#). (4.77) Intersectia franjelor luminoase cu axa 0: obtine pundnd x = 0 in ecuatia (4.75). Obginem 2(p) =A 1/ Zsinoesin (2) if iar interfranja respectiv (An =—1) este mL we dsinosin (2) * (4.78) 2. Reconstituirca imaginii, Desigur, ca si in cazul hologramelor plane, sistemul de franje desoris analitic mai sus, fixeazi atat amplitudinea cat si faza undei obiect, iar econstituirea acesteia este rezultatul diftactici undei de citire pe refeaua tridimensional formati de franjele de interferenta. Fie Pe(zc.Xe) pozitia sursei de citire gi Pj(zj,x;) ~ pozitia punctului imagine (vezi fig.4.22 a, b). Cimpul produs de sursa Pe in punctul imagine P; poate fi evaluat cu ajutorul formulei Kirchhofi-Fresnel, scrisi in cazul difractiei "slabe", Fig.4.22. Reconstructia imaginii de lao holograma subtir (a) respectiv groash (0), 489considerind contributiile date de o succesiune de aperturi infinitezimale, subtiri, Pentru ‘holograma subtire din fig.4.22 a, avem aproximativ +H Ee) ~ f Zo ikyte! +9 Jax , ky = a (4.79) -H unde 2H este lirgimea aperturii diftactante in directia axei Ox, iar Q(x) este un punct oarecare din intervalul (-H, +H). Evident, prin 2 intelegem Iungimea de undi a undei de citire, Daci presupunem ci r/ si r sunt foarte mari in comparatie cu 2H (difiactie Fraunhofer) putem considera c factorul (1/1!) variazi putin cénd punctul Q(x) se plimbi de Ja -H Ja +H. De aceea, el poate fi scos in fata integralei ca un factor cvasiconstant, Riméne s& aproximam acceptabil suma r/ +r, Utilizdnd dezvoltirile evidente fark +d-2xex)t.., re tgtgh(x?-2x9) +... (4.80) 206) rg din care vom neglija contribufia termenilor de ordinul doi (in x2), putem serie E Ej) =const J exp| 4.79") -H Aici, (4.81) =~ — sunt sinugii unghiurilor ficute de vectorii OP; , respectiv PcO, cu axa Oz. Extinderea fromulei (4.79°) la cazul emulsiei groase (vezi fig.4.22 b) este direct, Difractia produst la nivelul fisiei de litime dz ne di o contributie de forma 4H EC ;,m;) = { const {exp [-iky xm; ~me)+2(6;—tc))]dxpdz, (4.82) unde (4.83) To Jn mod corect, distantele t si rf din definitiile parametrilor "6" si "m" care intervin in formula (4.82) se masoara de Ja mijlocul fisiei infinitezimale, Totusi, pentru emulsii mu prea groase, in aproximatia utilizatt, distanfele rq gi tf se pot considera Jn fel de bine fafa de originea O (centru] emulsiei). Formula (4,82) nu este inca direct aplicabila problemei noastre concrete deoarece, fiind brizdati de franjele spatiale de interferent, apertura hologramei nu are transmitanti uniform, De aceea, este necesar si introducem suplimentar o functie G(z, x) - de 490transmitanji a aperturii (emulsiei impresionate), gi cu ajutorul stu, prin sumarea contributiilor de la diferite fasii obtinem +H te/2 BR )=EC;.m)=C J | Ge xexp{-iky[ xtmj~me) +2(e;- ee) }}dxdz. (4.84) -H 32 Aici g este grosimea hologramei volumice in lungul axei 02. Functia pupilara G(z, x) este proportionala cu distributia de intensitate din figura de interferen({ obtinuti la inregistrave. Ea are forma Gx) ~ [Eq +Er|? =E2 +B? +28 gE rcos A(z, 3), (485) unde Ep siEr sunt amplitudinile undelor object, respectiv de refering’. Introducdnd notatiile mg = sing, ~ [eet iae a putem transcrie diferenta de fazi A(z, x) sub forma AG@X)=ag(Ex—mz) unde ap = 2k; sin(p/2), (4.87) astfel ca GG») = Ho {1+Moos[ og (¢x—mz) |}. (4.88) fn accasti expresie Ho = const{E2 5?) este 0 “expunere medic" iar M=2E9ErME} +E?) este un factor (amplitudine) de modulatie a “expunerii". Prin combinarea relatiilor (4.88), (4.84) obtinem H 49/2 B®) = CHy i ee {1+Meos[g(@x—mz) ]} -exp {-ik[ xm; ~me) +7(¢; ~ te) |}dxdz siin final, prin dezvoltarea caleulelor ER) ~ Ho{| esine( Ska e; -te)) | | asic (my, ~m¢)) }} + EMO eine BOen65 ~kyte +ogm) |-[aisine Hkym;—kyme ~290)) |} + FO exine Boe; ~kyfe~com)) |-[20sine{HGym; -kyme +09¢)) |}. (4.89) Aceasti expresie, care ne di solutia de ordinul inti a probleme’ diftactiei pe o holograma volumic&, este ecuatia de bazi a acestui tip de holografic. 491Lisind la o parte maxinmul principal al primuhui termen (care ne di unda transmis’ direct, #;=tc, mj=me), s& seriem condifiile maximelor principale pentru ceilalti doi termeni. Avem ~te (4.90) respectiv , 491) . adick cele douit seturi de maxime nu se obtin eee eienchiteeatcla cain -simaultan. Aceste egalitati duble sunt rin eflexie Bragg. echivalente fiecare cu: a) Jegea reflexiei cosi = cost si b) Jegea refelei, Ax(sinoy, ~sincig) = hy. Satisfacerea simultand a legilor a) si b) inseam’ satisfacerea condifie? Bragg pentru difiactia pe o refea tridimensional (vezi Cap. 11), echivalenti cu reflexia pe plancle franjelor (plane Bragg) din volumul emulsiei (vezi fig.4.23). Problema pe care o avem de solutionat in continuare este cea a localiza imaginilor obtimute prin citirea hologramelor volumice, Expresia (4.76) a interfranjei Ax si notafiile (4.86) ne permit si scriem mr—mg =2¢ sin( 2 (4.92) Analog, fafii de cealalta axi, avem (4.93) (4.94) in mod similar, din relatia (4.91) rezulta t-te mi, ~me Tats =i ay (4.98) Aceste relatii permit determinarea parametrilor ¢; si mj (ai directici spre imagine) in functie de cei analogi pentru undele obicct, de refering $i de citire, cunoscand Iungimile de und 2 (de la inregistrare) gi 2 (de la citire). : Sa analizim mai detaliat cazul particular 49 =21. Din (4.94), cu fe =-tr rezulti €;=—€g, adic’ obtinem o imagine conjugati (reald) fat de obiect. Din (4.95), cu c= lr obtinem ¢;=€9, adici o imagine primari (virtual). Cele dou% situatii sunt reprezentate schematic in fig.4.24, in cazul &¢ =€r, imaginea virtual se formeazi pe locul = Unghiurile de incidenfi (i) gi de reflexie (1) care dau direcfia fascioulului de citire, respectiv Aireotia spre imagine, se misoart fal de planul franjelor 492unde era obiectul, iar in cazul te =~tr (unda de citire converge spre punctul de unde a plecat unda de referint), imaginea reconstituiti este reala (pe locul unde era obiectul). in acelasi caz particular 4 =21 , mai exist teoretic si urmitoarele posibilititi de teagie fread) Holograma Fig.4.24. Imagini viruale (stanga) si reale (dreapta) im holografia volumies, citirea imaginii, Din (4.94), cu te =€ rezult& €; =r, iar din (4.95), ou ¢e =-eg rezulté 0, =—tr. Aceste solutii sunt inst viabile mumai pentru o unda obiect plan. Pentru undele obiect cu front arbitrar, unda de citire nu se poate suprapune exact peste intreaga undai obiect ci numai pe o anumiti portiune a ei. De aceea, imaginea va fi incomplet reconstituit’, iar calitatea ei va fi, in cel mai bun caz, foarte modesti. in virtutea simetriei relatiilor (4.94) gi (4.95) fat de parametri "t" si "m", ceea ce a rezultat din discutia de mai sus pentru “cosinusii directori" este valabil si pentru "sinusii directori". Inainte de a incheia acest paragraf, subliniom ine’ douil aspecte de mare important practica, in primul rind, aga cum rezulti din formulele (4.94)- (4.95), reconstituirea este extrem de sensibili fati de lungimea de unda 29 - a fasciculului de citire, Pornind de la relatia (4.89) se poate demonstra (vezi de exemplu [33]) ¢& in cazul (Ce,me) =(&r,mr), (€,m;)=(Cy,mg), la o indepartare de A= Ag(=24) cu (4.96) imaginea holograficd virtuala reconstituit& se stinge (dispare). De exemplu, pentru plicile Kodak 649 F si = 632,8 nm (laser eu He - Ne), pentra aig =0 avem AX * 0,1 nm la ay =40° si AAs 10nm la ar = 120°, Variatia hingimii de undi la citire va produce gi o variafie in directia (orientarea) fasciculului difractat, Lui A2. dat de relatie (4.96) ti corespunde Ace (491) roe Acest unghi poate fi interpretat gi ca unghiu! minim de rotatie al hologramei iJuminate eu A shy =Ay care stinge imaginea reconstituitd. In aceleagi conditii ca mai sus, pentru cer= =40" obtinem Ac; * 0,4", iar pentru o1r= 120° obtinem Ao.= 49", Din cauza sensibilitatii lor deosebite la orientare, hologramele volumice permit inregistriri multiple in aceeasi emulsie, Intre diferitele inregistriri se schimbi de fiecare dati 493unghiul de incidenti al referinfei ( our) astfel incét Ja redare sit apari, de fieare dati, numai céte o singurd imagine, Diferitele imagini fnregistrate se reconstituie prin rotirea lent a hologramei. Rezulti astfel ci, pe hologramele in volum se poate inregistra o cantitate de informatie mult mai mare decit pe hologramele plane. Capacitatea de stocare a informatici este cu atét mai mare cu cat distanta d=2n/oq dintre plancle franjelor (vezi fig.4.23) este mai mies. Deoarece 2nfog =) /2.sin(/2) rezult eX este necesar ca unghiul dintre Kg gi kr si fie ct mai mare, fn realitate el nu poate fi mirit oricat de mult din cauza structurii granulare a emulsiei, Si exemplificim: dact pentru materialul Snregistrator 4 pin = 1am si dy = 633 nm (laser cu He - Ne) rezulti @max* 37°; pentru ca Pmax sf se ‘poatil apropia de 180° ar fi necesar ca dyin, cazaul laserului cu He - Ne, ar insemna aproximativ 317 nm. Observatie: Atragem atentia asupra faptului ci estimarea fiicuti aici nu este intru-totul corecti, Un calcul mai atent ar trebui sf ia in considerare gi indicele de refractic al emulsiei, deoarece el face ca lungimea de und& in emulsie si fie diferité de Iungimea de und’ 24 Avand in vedere sensibilitatea mare a holografiei volumice, efectele dispersive m sunt aprioric neglijabile. §. 4. 9. Holograme reflectante (Denisyuk) s coboare pind Ja aproximativ p 1 €eea ce, in La sfirgitul paragmfului anterior am aritat c& atunci cind unghiul @ dintre fasciculul de referintl gi fasciculul obiect ereste gi se apropie de 180° (undele se propag’ in sensuri opuse), distanfa dintre planele franjelor succesive se micgoreaz& si devine aproape egal cu Hy Corespunzitor, unghiul «= or =—@/2 ce precizeazi orientarea franjelor (fata de axa Oz) se apropie de valoarea or 90. Dac sensul de propagare al fasciculului de referint, dirijat aproximativ de-a himgul axei Oz, este de Ja dreapta spre stinga, pundnd are 180°, rezulta a+ 1809-909 ~ 90°, adic& franjele sunt aproape paralele cu axa Ox (vezi fig.4.21). a Fig.4.25, Principiul Inregistiri si seconstruetci holografice prin metoda Iai Denisyuk (lamind reflectats), De studiul acestui intereseant caz particular s-a ocupat in mod am&nuntit fizicianul rus Yu, Donisyuk, inca in perioada in care nu apirusera laserii (inainte de 1960), Gandul stu era accla c&, prin expunete tripli, de la o astfel de hologramii se poate obtine imaginea color a obiectului, exact ca in metoda lui G. Lippmann, de fotografiere color. Dupi aparitia 494Jaserilor, in anul 1962 utilizéndu-se radiatia rosie, de la lascrul cu He - Ne gi verdele + albastrul, de la un laser cu Ar, la inregistrare (triplii expunere) si lumin albi la reconstructie, s-a putut dovedi valabilitatea gi valoarea deosebiti a ideii. Esenta procedeului este reprezentatd in fig.4.25. La inregistrare se ageazi emulsia (F) spre object si suportul transparent (S) spre unda de referint& ca in fig.4.25 a. in emulsie se localizeaza franjele de interferenti (aproape verticale ) Ja distanta By pentru cele trei radiafii utilizate, la expunerea tripki, familiile de plane sunt distincte. Dupi developare, holograma este iluminati in lumin& albi ca in fig.4.25 b. Fiecare set de plane (Bragg) din hologram’ reflect lungimea de unda corespunzitoare gi imaginea virtualZ se reconstituie in cele trei culori, Daci holograma se ageazi invers (cu F Ja dreapta si S Ia stdnga, ca in fig.4.25 c), imaginea tricromaticd obtinuta este reali $i ca este reconstituiti tot prin reflexie, pe planele corespunziitoare ale franjelor, cu tespectarea Iegii Iwi Bragg, Celelalte iungimi de und continute de lumina alba tree prin emulsie gi sunt partial absorbite; ele nu pot satisface legea Bragg si mu contribuic la formarea imaginii, in principiu, ne-am astepta ca imaginile si aibi aceleasi culori ca acelea ale radiatiilor luminoase folosite la inregistrare, in realitate, lungimile de unda ale luminii reflectate sunt ceva mai mici decit cele folosite Je expunere din cauza "contractiilor" din emulsie in procesul de developare si fixare (planele Bragg vor fi mai apropiate decdt valorile teoretice 2 /2; ele sunt situate Ja distanta 41/2Meynulsie)- In prezent, exist insii procedee practice de “dilatare’, ce se aplic’ dupt developare si fixare, care readue planele de reflexie Bragg la distantele necesare pentru ca cromatismul redirii si reflecte cit mai fidel cromatismul original Reprezentarile din fig.4.25 a - ¢, au un caracter schematic, principial. Pentru realizarea practic. a inregistrairii se Obvect utilizeazi schema concreti din fig.4.26. Film Placa fotografici groasi este traversatii de fasciculil de referinti care ilumineaz obicctul ce se afl in spatele siu, Unda obicet, ce se propagi in sens invers, adica spre placii, este unda difuzata de obiect. Metoda triplei expuneri este greoaie si necesita precauii experimentale deosebite (inclusiv de stabilitate mecanica). De aces, se prefer o singuré expunere cu trei radiatii. Schema unei astfel de instalatii ce utilizeazi simultan doi laseri, este redati in fig.4.27, 26. Motods practic de fhregistrare in hologratia de tip Denisyuk. Obiect Placa float (groast! Fig 4,27. Schemi de fnregistrare holograficd trieromatics, 495unde ©} si Op sunt oglinzi plane iar L este o lami reflectantit (divizor de fascicul), La reconstituire, iluminénd holograma cu lumini albi, se va vedea o imagine tricromatict posedind practic toate proprietatile obiectului, relief, paralaxa si profunzime de camp. §. 4. 10. Holografia cu laseri in impulsuri ‘Teoria prezentati in paragrafele anterioare este valabila in cazul in care obiectele pe care dorim si le investigam holografic sunt statice, adic rman imobile in timpul expunerii, In practic’, destul de frecvent, ne confruntiim cu situatii in care, prin natura lor, obiectele au pot fi imobile (de exemplu, 0 insect in zbor, un lichid care eurge, un glonte in migcare rapid, o lamela elastica in stare de vibratie etc.), Pentru ca teoria procesului de investigare holografici si rimani valabilé si in cazul obiectelor care evolueazi dinamic, este necesari realizarea unei expuneri instantanee. In acest scop, trebuie utilizati laseri capabili si dea intensititi luminoase foarte mari, adic laseri cu impulsuri gigantice, de durat& foarte scurtl. Utilizarea acestor tipuri de laseri s-a izbit ln inceput de mai multe dificultati, fn primul rand, dupi cum se stie, cu cat impulsul Tuminos este mai scurt, cu atit el este mai putin curat din punct de vedere spectral si are 0 lungime de coerenti mai mici, fapt care afecteazA calitatea inregistriiii (adic a contrastului figurii de interferenf’). Cu timpul, prin realizarea laserilor monomodali cu lungime de cocrenti de ordinul metrului - cu factor de calitate modulat gi cu energii de cétiva jouli pe impuls - gi prin imbunititirea considerabilii a sensibilititii fotoemulsiilor in domenii spectrale destul de largi, s-a ajuns ea performantele hologramelor obtinute in irpulsuri s& fie comparabile cu cele ale obiectelor statice, imobile, realizate cu laseri in functionare continua. Un alt gen de dificultati pe care le comport holografia in impulsuri este legat’ de posibila distrugere a componenetelor optice din sistemul holografic sub actiunes puterii mari ce revine pe unitatea de suprafatd. De exemplu, prismele sau lentilele din sticlé optic cu borolantan au pragul de distrugere la aproximativ 2. 10°Wicm2, iar cele cu borosilicati gi crom - de 7-10!0W/cm?, Balsamul de Canada, utilizat pentru lipirea lentilelor unui obiectiv compus, are pragul de distrugere de numai 3-107 W/em2, asa cli, fiind mai mic cu 2 - 3 ordine de mitime decat cel al sticlelor optice, el introduce © limitare drasticl a puterilor ce pot fi utilizate efectiv. Celelalte componente optice ce pot fi prezente intr-o instalatie holografica (divizori de fascicul, oglinzi, filtre interferentiale etc.) au pragul de distrugere cuprins intre 10° si 108 W/cm, adica introduc si ele limitari destul de severe, care trebmie avute in vedere in orice situatie concreti, in esenti, instalatiile experimentale pentru acest gen de holografie (vezi fig.4.28) nu se deosebesc de cele utilizate in holografia cu laseri continui, Cu toate acestea, avand in vedere ci lungimea de coerenti a radiatiilor utilizate este destul de mic (pani la 1m) gi tinind cont de marea varietate a obiectelor mobile, respectiv de diversitatea vitezelor acestora, existi desigur multe particularititi specifice, Exemplificim aceasti afirmatie precizind ci exist o vitezi maxima permisi pentru obiectele holografiate, dependent de tipul laserului utilizat gi de gabazitul instalafiei, Intr-adevar, pentru a obtine o hologram’ de calitate, variatia maxima a drumului optic pe fasciculul obiect, pani la placa fotosensibil, ca wmare a migcrii obiectului in timpul expunerii, nu trebuie si depiseascd 4/2, Din aceastd cauz4, pentru un impuls de 1 ms, objinut de la un laser obignuit cu rubin sintetic, viteza maxima permis a obiectului este de 0,35 mm/s, Cu cat impulsul este mai "gigantic" 496simai scurt, cu atét viteza maxima admis este mai mare (se pot depiisi valori de ordimul 10m/s). Odata cu micgorarea timpului de expunere, cerinfa de stabilitate mecanici a instalatiei holografice, si a mesei pe care este ca montati, mi mai este atit de restrictiva, Din acest punct de | vedere, holografia cu Jaseri in impulsuci Figantice, seat ctsamt | de scurta durata, se deosebeste in mod fundamental \ My de holografia cu laseri continui. se me om > FigA.28, Schem principals de tmegistrare cu expunere instante. §. 4. 11. Aplicatii ale holografiet 4. 11. 1. Interferometria holograficd Apirutii in anul 1965, pe baza unor idei ale aceluiasi D, Gabor, interferometria holografic este o metoda, respectiv o tehmici de corcetare a modificirilor formei, calitAtii $i distributiei spatiale a obiectelor inconjuritoare, n&scut& din asocierea interferometriei cu holografia. Din cele prezentate pink acum s-a putut infelege ci holografia este capabili si “inghete timpul" la un anumit moment: unda luminoasé care a fost reflectati de obiect in ‘momentul inregistrarii hologramei poate fi "fixati" si reconstruiti, apoi, la orice moment ulterior, Mai mult, holografia este capabili si si "juxtapuni” doud momente de timp distincte, dupi ce le-a “inghetat" in prealabil pe aceeasi hologram’. Cind o astfel de holograma este reconstituitd, se obtin simultan doud unde luminoase reale, una impristiati de obiect Ja primul moment al “inghetirii", iar cealalti Ja cel de-al doilea moment. Cele doua unde reale pot interfera, iar observarea efectiva a rezultatului acestui proces poartd denumirea de interferometric hologratict. Spre deosebire de interferometria obignuitt, care, in general, asiguri doar compararea a doua fronturi de und& foarte apropiate si de complexitate redusi (de regula fronturi plane, sferice sau cilindrice), ce actioneaz’ in acelasi timp, interferometria holografici permite compararea unor fronturi de und oricat de complexe, gi existente la ‘momente de timp diferite. Deoarece pentru inregistrarea holografici este necesar ca obiectele sii fie iluminate coerent, singurele surse Iuminoase ce pot fi utilizate in interferometria holografick de performanti sunt sursele laser (de exemplu, cu He~Ne, cu argon ionizat, cu rubin sau cu neodin dublat in frecventi ete. In interferometria holograficd cu dubli expunere pe aceeagi plac avem de-a face cu trei figuri de interferenti. Prima figuri este cea format de unda obiect si de unda de referinti, inrogistrate la momentul ty. A doua figura este inregistrati la momentul ty prin interferenta undei obiect (care intre timp s-a modificat pufin) cu unda de referinté. fn sfarsit, cea de-a treia Hguri este rezultatul interferentei undelor reconstruite din figurile de interferenfi 1 gi 2, Spre deosebire de primele doud, ultima figuri de interferenté are un bun contrast si este vizibili cu ajutorul ochilor. Ea se observa ca un sistem de franje de interferenté suprapuse peste imaginea obiectului reconstruiti de citre hologram’. Aceasti ‘imagine, britzdati de franje, se numeste interferogramd holografica, in interferometria holografici actualé existi trei metode principale: 1) cu dubli 497expunere,2) in timp real si3) mediatd de timp. Prima metoda are la baz principiul prezentat mai sus, datorat lui Gabor. Conform acestuia, prin expunerea multipli a hologeamelor se poate realiza "adunatea coerenti" a fronturilor de und? complexe. Si demonstrim aceasti afirmatie intr-un caz general, considerfind c& 0 emulsie fotograficd este expusi succesiv de N distributii diferite de intensitate (9,.,k = T,N). Expunerea total a care este supusi emulsia poate fi sctisi sub forma N H=% Ty I, (4.98) 1 unde Ty, k = LN, sunt timpii (duratele) fiectireia din cele N expuneri. Si admitem eX in fiecare interval individual de expunere, radiatia incident pe cemulsie este suma dintre 0 undi complex de referintit fixati A(x, y) si 0 undi complexa object a1.(x,y),k=T,N, care se modificé de la o expunere Ja alta, Expunerea total H are deci forma N N u-& T,[A+ay.|? = x T,lAl2+ x Tyla]? E TAtaD Thay. — 4.99) 1 kel kel kel kel Presupundnd ci punctul de Iucru al eraulsiei este situat pe portiunea liniarii a curbei 1-H, obtinem componentele de transmitanti tant Dea + ty-p & * =P LU TpA*a, gi tg=B DY TyAay; (4.200) kel kel cceilalti doi termeni, neretindnd informatia de faz nu sunt importanti pentru analiza noastri. Cand transparentul rezultat dupi developare este iluminat cu fromtul de und complex A, termenul ta Va genera un cimp transmis proportional cu suma ponderati! a fronturilor complexe aj,a9,...,ayy. In consecinti, cele N imagini coerente virtuale a obiectelor originale ay, k = 1,N, se vor suprapune liniar si, desigur, vor interfera mutual, tn mod similar, cénd transparentul este iluminat cu frontul de undi complex conjugat A*, termenul tg va genera N imagini coerente rea/e care, de asemenea, vor interfera, Revenind Ja cazul particular al dublei expuneri, prezent&m una din primele aplicatii practice ale holografici interferentiale, datorati Iui Brooks, Heflinger si Wuerker (1966). Este vorba despre punerea in evidenti a modificdtii indicelui de refractie atmosferic sub influenta undei de soc produse la propagarea unui glont, in acest scop, a fost utilizat un laser cu rubin cu impulsuri scurte, functuionand in regim Q-switch, Un prim puls laser a fost folosit pentru inregistrarea holografica a fondului difuz (a) aeralui), dup’ care, un al doilea puls, a inregistrat, pe acceeasi hologram, glontul in zbor, prin acelasi aer. Undele de soc generate de glont produc modificiri ale indicelui de reffactie al acrului. Prin umare, cele dou imagini ale fondului difuz, inregistrate in absen{a si apoi in prezenta glonfului (cu perturbarea indicelui de refiactic al acrului) interfori mutual, producdnd franje de interferent’ ce contureaza unda de soc, ‘Un alt exemplu este cel al evidentierii gradientului de temperatura ce apare in jurul filamentului unui bec cu incandescenti, Prima inregistrare se realizeaz cu filamentul rece, 498jar cea de-a doua - cu filamentul incandescent. Ca urmare a gradientului de temperatura se modificl indicele de refractio al gazului din vecinitatea filamentului, Prin interferenta celor Goud imagini inregistrate pe aceeasi hologrami acesti gradienti se contureazA foarte clar. Este important si precizim ci lumina necoerenté — generat de filamentul in se} candescent m interferi cu lumina laser, astfel filamentul mu apare Jumi- nos in imaginea finalf, Balonul de stiefé al becului, imperfect din punct de vedere optic, mu influ. enfeaz practic deloc evi- denticrea gradientilor de temperaturi si de indice de refractie al gazului. Interferometria holografica cu dubli expu- ere poate servi Ts shud ig429, Monty cu dub exponee pent sta mise eplasinilor de tip tansla- deplatt (mehr gine) tie, rotatie sau vibratie, In fig.4.29 se prezintd schema unui montaj ou dubla expunere pe acclasi film, utilizdnd un laser cu He - Ne, folosit pentm studierea micilor deplasiri unghiulare si de translatie ale unui obiect. Dupi developare mu este necesari 0 repozitionare stricti a hologramei. Studiul teoretic, asupra ciruia nu vom insista, conduce Ja umaitoarele formule pentru deplasarea unghiulaxg 87,4 ide de are) = = 4.101 o(secunde de ae) = 7 (4.101) respectiv, pentru deplasarea longitudinal s(n) As(jum) = samy (4.102) unde ig si ig sunt interfranjele figurii de interferem (Ia rotatie, respectiv translatie). ‘Metoda dublei expuneri este limitatt de interpretarea cu unele dificultati a franjelor in conditiile unor deformiri complexe si de necesitatea unui numir mare de duble expuneri, atunci céind se doreste o analizi de detaliu a modificarilor suferite de obiect. Incercdnd s& depageasc& unele din limitirile prezente in acest tip de interferometric holografic’, fizicienii Powell gi Stetson au reusit si punk la punct tehnica interferometriei holografice in timp real, sau cu o singuri expunere. Se procedeazti in felul wrmiitor. Se inregistreaz holografic un obiect considerat etalon iar, dupi developare, holograma etalonului se repozitioneazit foarte exact, astfel incdt imaginea obtimuta la reconstructie si se suprapund foarte exact peste unda obiect (iluminat i el de citre acelagi laser), care evolueazi de acum in timp, intr-un mod oarecare, Prin suprapunerea celor dou unde va apare un cmp de interferent& macroscopic ce va evolua odati cu deformatiile undei obiect 499fafa de imaginea etalon, Asfel, se vor putea urmari in timp real amploarea si localizarea diverselor deformatii. Prin accasti metodi se pot pune in evidenti perturbatii de tip intindere, indoire, risucire, variatiile de grosime ale unei lame de sticli, cresterea unui cristal, etc, Inconvenientele care apar in acest tip de interferometric holografica sunt datorate dificultitilor de repozitionare (de la prima inregistrare pani la repozitionare a trecut un anumit timp - necesar developarii - si etalonul a evoluat gi ell) si erorile introduse de contractia emulsiei fotosensibile, Cea de-a treia metodi, cea a interferometriei holografice mediati in timp consti in inregistrarea evolutiei unui front de und’ chiar in timpul acestei evolutii. Ea este deci o metoda de expunere multipki cu trecere de la timp variind discret la timp variind continuy; acum expunerea se scrie sub forma +1 H= | gat (4.103) tn unde 9, variabil din punct in punct $i temporal, este intensitatea Iuminoasit iar T - intervalul de timp c&t dureaz& expunerea. Daci scriem J = |A+al? = |A|? + Jal? +Aa™ +A"a, A find amplitudinea complexi de referint&, iar 2 - amplitudinea complexa obiect, avem +12 +12 H=Hr+Hg+A f a®at+a* [ adt. (4.104) -1Rn 1/2 Aici Hr corespunde termenului |A|?, iar Hg - termemului |al?. Si ne concentrim atentia asupra celui de-al patrulea termen din expresia hui H, eare produce imaginea primari gi pe care fl vom nota eu Hp. Avem evident we wi (*) Hp=A’ plea J real aut, (4.105) in ultima formi integrala extinzandu-se temporal de la -> 2n/Q, numai termenul k = 0 din relatia (4.110) cade in interiorul benzii de trecere al functiei de transfer sine(nfT) - vezi formula (4.107) - si prin urmare 2 Ip~ [Fo] 25(¢050 1 +0802 a0¢%9,¥0) ]] (411) Rezulti ci intensitatea imagine depinde practic (neglijiim dependenta lui cos 01 de pozitia punctului (x, y)!) mumai de elongatia maxim’, m(xo,yo), @ vibratiei in punctul respectiv.Prin aceasti metoda se pot pune in evident usor modurile de vibratie ale unor bare, plici (membrane), cutii de rezonanté, etc. Tehnica interferometrici holografice mediata in timp a fost pusii la punct (ca gi cea in timp real) de citre Powell si Stetson, in anul 1966. De atunci ea s-a dezvoltat continun, find astizi o important metodi de control si de testare nedistructivi, cu aplicatii in domenii dintre cele mai diverse (aeronautica, hidrotehnicd, constructii auto, acustica ete.). ‘incheind aceste scurte considerente mai precizim ca, in prezent, interferometria holografick reuseste si inlocuiascd complet fotoclasticimetria clasica, devenind cea mai importantil metodi tensiomettica, Cititorilor domici si cunoasci mai nmult despre acest subject le recomadim Jucrarile [4, 6,9, 15,21, 31, 33]. 4. 11. 2, Microscopia holografict - In paragrafel introductiv al acestui capitol am mentionat c& Denis Gabor a ajuns la holografic ocupindu-se de problema imbunitstirii rezolutiei microscopului clectronic. Nu este de mirare, deci, of prima si cea mai important aplicatie vizati de descoperitorul holografiei a fost cca din domeniul microscopic, cireia i-a consacrat mai multe articole, Se stie ci puterea de rezolutie a microscopului electronic este mai bund decdt cea a mictoscopului optic, clasic, dar este gi ea limitati - pe de o parte de fenomenul de difract undelor de Broglie pe deschiderea obiectivului si, pe de alt& parte, de aberatiile de sfericitate ale acestuia, Cu toate aceste limitiri, pentru Gabor em evident faptul cd, informatia cu privire la proba de cercetat microscopic este continuti in imaginea de difractie fumnizati. Problema care trebuia rezolvat era doar aceea 2 extragerii acestei informatii utile, Deoarece pe calea microscopiei electronice nu era posibili accasti extractic, Gabor a imaginat varianta optic a reconstructiei frontului de und& - ca un nou principiu de microscopic. Cx alte cuvinte, in aceastit metodi unicul element prin care se realizeaz mirirea imaginii gi imbundtitirea rezolutiei este holograma obiectulu. intr-un paragraf anterior, am aratat cd controlul raportului dintre dimensiunea imaginii holografice gi dimensiunea obiectului holografiat poate fi realizat prin intermediul lungimilor de undi utilizate Ja inregistare (A) si la recomstructie (Ag). Dac pentru inregistrare s-ar folosi, de exemplu o radiatie cu 2. = 0,5 nm, iat la reconstructie - 0 radiatie vizibili cu 2 = 500 nm, am obtine 0 mirire de 1000 de ori - firi interventia vreunui element optic special. Cand se multiplic aceastt mirire holografica cu marirea dati de un microscop conventional (cam de ordimul 2000 - 2200) rezult miriri de peste un milion de ori, ceea ce ar reprezenta performante exceptionale. Chiar daci, tindnd cont de prezenta aberapiilor in procesul reconstituirii holografice, cantitatea de informatie ce se poate oxtrage din imaginea reconstituité este dimimuati, performantele ar miméne inci foarte bune. Existi dowi metode de inregistrare hologmaficl a obiectului de investigat microscopic: inainte sau dupii mitrirea imaginii intr-un mictoscop conventional, Se dovedes- te a fi mai avantajoast, atit din punctul de vedere al montajului cat gi din punct de vedere calitativ, "memorarea" holografic’ a imaginii marite in prealabil de un microscop conventional. In fig.4.31 se prezint o schema tipic& de microscopie holografict, folosita la inregistrarc. Dupi developarea filmului, holograma este proiectati cu un aparat de proiectie special, puténdu-se explora succesiv intregul volum al obicctului inregistrat, Microscopia holografici fii lentile, propust de Gabor, a atins performane mutt 502mai modeste decat s-a imaginat initial, pe de o parte, din cauza inexistentei curente a vunor tadiatii coerente cu hingimi de und foarte miei (de ordinul angstromilor sau a unor fractiuni de angstrom) si, pe de alta parte, din cauza dificultatiler tehnice jinerente corectitii aberatiilor care intervin. fn procesul de mirire. Aceasta a ficut ca interesul cercetitorilor si se indrepte spre © alt& varianté de microscopic, cu lentile, cunoscuti sub denumirea de microscopie interferentiall’ holografies. Preocupirile in acest domeniu au inceput in apul 1966 (grupul Tui van Ligten) si sau dezvoltat mult mai ales dupa anul 1970. Idea de baz& este aceea ci 0 interferogram’ holografict fumizeazi 0 cantitate de informatie proportionala cu pitratel aumarului de franje localizate pe obiect; dacti acest numir poate fi crescut semnificativ, prin metode optice, adica firi a solicita suplimentar obicctul, calitatea imaginii (rezolutie, profunzime) este mult mai bun’, De exemplu pentru un obiect de Gimensiuni date, supus unor ici deformatii Ax, — mumarul__franjelor localizate pe el poate fi marit prin cresterea, cul ajutorul unei _lentile convenabil alese (microscop), a imaginii Ax a deformatiei obiectului intre cele dowd, expuneri holografice. Schema unei instalatii de acest gen este redati in fig.4.32, in care Ob; si Ob) sunt doud obturatoare, My este o Jentili de expandare iar My un obiectiv microscopic. Dac’ grosismentul stu axial este f, marimea Ax a imaginii deformatiei este egal cu BAx gi numfrul de franje Jocalizate pe obiectul mérit va creste de ori In consecing’, cantitatea de informatic extras va fi de 8? ori mai mare. Fig4.31. Microscop holografic, Fig.4.32, Schema unei instalafii de microscopic inferferentials holografis. La inregistrare cele dowd obturatoare sunt deschise iar la reconstructie riméne deschis mumai Ob , care asiguri identitatea fasciculului de citire cu cel de referints, Obiectivul de microscop My formeazii imaginea IO a obiectului in spatele plicii holograficeH.- im cazul in care se Iucreazi in timp real, sau in fafa plicii H - cdnd se aplica metoda dublei expuneri. Acest gen de microscopie este foarte util in cercetiirle bio-medicale precum si in alte domenii, unde este necesara o profunzime de camp cat mai mare. 4. 11.3. Compensarea si corectarea aberatiilor sistemelor optice Se poate constata cA, in cvasitotalitatea cazusilor de interes practic, sistemele optice de format imagini realizeazi acest Iucru in prezente unot aberatii gi perturbatfi generate de surse, mai mult sau mai putin incontrolabile, ca imperfectiunile intrinseci ale componentelor optice din sisteme, nestationaritatea atmosferei dintre acestea, etc. Din aceasti cauzi, problema compensirii aberatiilor gi, in consecinti, a obtinerii unor imagini de calitate, s-a pus si se pune indiferent de natura, structura si destinatia sistemului optic, Este demn de ‘mentionat faptul cA, in unele situatii, pentru imbunatitirea calititii imaginilor formate, numai tehnicile holografice au putut oferi solutii eficiente, de mare valoare practici. in cele ce urmeazi, prezentim cititoruui dow metode, anume "filtrarea" si "corectarea” holografica, cu ajutorul c&rora, in prezenta surselor de aberatji si perturbatii, se poate obtine, totusi, o nalts rezolutic a imaginii, Din dorinta de @ simplifica scrierea si calculele matematice, in continuare vom presupune c& amplitudinile cure intervin au valoarea egal cu unitatea, adic ‘vom opera numai cu factorii de faz. Pentru inceput, in scopul in{elegerii principiului filtririi holografice, sine referim la fig4.33, in care L este 0 lentil ce introduce aberatin de faz @a. Aceasta inseamni cA, dupi trecerea prin lentil’, unda obiect Eg =exptipg) are forma Ef, = Egexptip ,) = expfi(g +01 Ba interfer’ pe placa holograficd P cu unda. de referinti Er=expior) si, dupa developare, holograma objinwwi are transmitanta de amplitudine + expli(og + pa pr) explo + Pa ~ Pr). Tuminand holograma H astfel objinuta cu unda Bp = exp(-ige), in calitate de unda de reconstructie, ca in fig.4.34, rezulta 0 unda real de forma expl-ipg + pad}, plus inca doi termeni separati spatial, care mu ne intereseaza (vezi gi §. 4. 2.), Trecdind aceastil und, in sens invers, prin lentila aberanti L, tn pupila sa de iesire obtinem unda exp(-ipg) care formeazi imaginea reali a obicctului, Aberatiile introduse de lentil’ au fost astfel complet compensate fn termenul utilizat. Fig4.33. Schemi pentru infelegerea principiutui filtri holografice. Fig.4.34, Schemi pentsu infelegerea compensiri aberatilor,Suceesul metodei, respectiv deplina compensare a aberatiilor este dependent{a) de asigurarea cu foarte mare precizie (sub zecimi de micron) a identititii pozitici relative Jentilé-plac gi lentiki-holograma in schemele de inregistrare si reconstructie. La inceput, in anii 1965-66, aceastii metodii a fost propusit gi utilizati de Leith gi ‘Upatnicks, respectiv de H. Kogelnik, pentru corectarea imaginilor objinute la trecerea luminii prin medii difuzante si neomogene (medi aberante naturale). Apoi, incepénd din amul 1966, metoda a fost aplicata gi pentru corectarea imaginilor date de lentilele aberante (conform principjului prezentat mai sus) sau la propagarea undelor luminoase prin medii cu proprictifi variabile aleator (metoda propusi de J. W. Goodman). Una din aplicatiile spectaculoase ale acestei metode, important si din punct de vedere practic, este criptografia holograficd, adici codificarea imaginilor, Folosind la inregistrarea hologramei unui anumit obiect (mesajul de transmis) un difuzor aberant (ce joacé rolul lentilei L in fig.4.33), plasat inaintea plicii holografice, la reconstructia simpli se ‘obtine o imagine indescifrabilé. Daci inst, destinatarul mesajului cunoaste conditile in care sa ficut inregistrarea gi dispune de o copie a difuzorului aberant folosit initial (acum pe post de L in fig.4.34), imaginea mesajului (obiectului) apare far aberatii gi poate fi descifrath. Acest procedeu de filtrare nu di, totusi, imagini de stiilucire prea bunk din cauza valotii reduse a cficientei la difractie a hologramei (de ordinul cétorva procente), Cresterea cficienfei la difractie, adick a strilucirii imaginii, poate fi realizatd prin utilizarea hologramelor de fazi in locul celor de amplitudine, © alta tehnic de obtinere a unui filtru holografic este ilustrati in fig.4.35, in care mediul aberant este lentila L, S este 0 sursd Juminoas punctiforma iar P este placa holograficd, asezat& destul de aproape de mediul aberant. Fie Es = exp (igs) unda sfericd ce provine de la sursa S si E4 = Esexp (ipa) = expfi(gs +a)] - unda care a trecut dincolo de lentilé, spre placi, unde interferi cu unda de referinta Er=exp(igr). Holograma astfel obtinuti Fig4.35. 0 alti metods pentru obfinerea poate fi utilizati, apoi, ca o "placd ‘unui fit hologratic, compensatoare" ce permite unui sistem optic conventional, de buni calitate, sé formeze 0 imagine liberi de aberatii, Intr-adevar, si urmirim acum reprezentarea din fig.4.36, in care G este un obiect de fazi plan, plasat in pozitia obiectului S din figura anterioara, L este aceeasi lentilé aberanta iar H este holograma realizati, readusi in aceeasi pozitie, Unul din termenii transmitanjei de amplitudine a hologramei , cel care contribuie la formarea Fig 4.36 Folosirnpliei compenstowe pets imaginii reale (vezi §. 4. 2), este abinores une imagin fh aborat. proportional cu exp[-i(@s + Pa~$r)]- (Proce 50s‘Acum unda incident’ pe lentila L are forma expfiGeg +9s)], unde to =expting), este transmitanta de amplitudine a obiectului general G, iar dincolo de lentili, se propagi spre placa compensatoare H, 0 undi de forma expli(gg +s +a)]. Dupi difractia pe filtral holografic, unul din termenii transmisi (cel specificat anterior) are expresia expli(@y + Pr)]= tgexp (ior), in cate aberatiile sunt corectate iar unda nedistorsionata se ‘propagi in directia undei de refering’. fn acest fel, ficc&rui punct al obiectului fi corespunde cate o undi, ce se propagi sub unghiuri usor diferite, ansamblul acestora formand imaginea finala prin intermediul lentilei L”, de foarte ound calitate. Metoda de filtrare a crei principiu I-am schitat aici é& sezultate bune mumai pentru obiecte G de dimensiuni transversale mici, adici pentru punctele obiect situate in apropierea punctului "central" S. in cazul punctelor obiect indepirtate, placa H nu mai poate asigura compensarea perfecta a factorilor fazici ce contin marimile ga si os, cici undele obiect sunt distorsionate altfel decat a fost distrosionat& unda ce a provenit de la punctul S, inregistrat& pe holograms. Totusi, dact Ja inregistrare si la reconstructie placa P(N) este agezati destul de aproape de mediul aberant (care poate fi nu neapiirat 0 lentili, ci orice mediu difuzant stationar), imaginea final este meritorie chiar $i pentru obiecte de dimensiuni transversale apreciabile, Desigur, filtrarea holografich - exemplificatt pani acum - poate servi la ‘compensarea aberatiilor numai in cazul mediilor aberante stationare. Cand mediul aberant se modifici in timp dup’ legi aleatoare, filtrarea holografica nu mai poate asigura eliminarea aberatiilor intrucdt, de la momentul inregistrarii filtrului pana Ja utilizarea sa, proprietitile mediului sau modificat incontrolabil. Tehnica pe care © vom schita acum, de corectare ‘fink lentile (vezi §. 4. 7.), in care unda obiect a(x, y) si unda de referintd s(x, y) distorsiunile de fazit introduse de mediul aberant (lentilé, placd de sticl Interferenta celor dou unde astfel distorsionate di nastere urmatoarei intensititi luminoase holograficd, imaginata de Goodman in anul 1966, se poate aplica, ct succes, in caz general (mediul aberant poate fi imobil sau mobil, stationar sau variabil temporal). stibat simuitan mediul aberant - vezi ee a Lx] fig.4.37. Desigur, sursa de refering S gi as | obiectul sunt plasate in acelasi plan. ab ‘Medi: aberant neomogen, mediu turbulent), undele —Fig.4.37, Tehnict holografcé Fourier care unda obiect care ajung pe placa fotografics au forma und de refering riba simultan medial aberant, shix,y) = 9x, y)enp ats, y)), Ea este 0 tehnic& de holografiere Fourier Daci prin (x, y) desemnim =~ gtect 8/(%.9) = aX, yexp Cox, y)). = |s/ +e! | = fexp ia)? - Js +e|? = [s-+8l? Rezultd cf figura de interferenf’ stocati in placa holografict nu este afectati de prezenta mediuhi aberant, dack acesta distrosioneaz’ la fel cele dou unde (in s/ gi g/ evem acelasi a1). De aceea, pentru ca metoda si se dovedeased eficienti, este necesar ca diemnsiunile obiectului si nu fie prea mari iar placa P sd se ageze cit mai aproape de mediul aberant. in 506fig.4.38 se prezinti schema formarii imaginilor gemene, neafectate de mediul aberant, cu ajutorul —hologramei inregistrate, Pe principiul corectirii hologra- fice Fourier (fiiri lentile) analizat anterior, sa reugit si corectarea aberatiilor de sfericitate i astigmatism ale lentilelor care opereaz’ in regim neparaxial. Se procedeazi in felul wimitor. Simetric, fat’ de axa opticd a ‘Fig4.38. Schema formirii imaginilor gemene, Ientilei, cu punctul obiect G, se asazi neafectate de medial aberant, sursa de referinfé punetiforma S (fig.4.39), Aberatiile mentionate find proportionale cu puterea a doua a ungbiului de incidenti 0, pentru orice doui regiuni simetrice ale lentilei este adevarati relatia a(0)=a(-0)=0, iar imaginea final nu este afectati de aberatii (asa cum rezulta din formula anterioara), Celelalte aberatii geometrice, proportionale cu puterea a treia a unghiului de incidenti, nu indeplinese relatii de forma a(0) = a0) si nu pot fi corectate simplu, prin acest procedeu. Fig.4.39. Corcctaren aberailor de sfericitate gi astigmatism (in segim neparaxial). 4. 11. 4. Holografia si caiculatoarele Desi "preistoria" calculatoarelor igi are originile in secolul al 17-lea (magina hui Pascal - 1642, roata Iui Leibnitz - 1673) ¢i a fost urmati de o istorie destul de interesanté (mentionim doar elaboratea logicii formale de catre englezul George Boole, in perioada 1848-1852 si aparitia calculatoarelor electromecanice - Vannevar Bush in 1925, la Massachusetts Institute of Technology), primele calculatoare efectronice numerice (digitale) sau impus atentiei generale abia in deceniul 1950-60 *. Calculatoarele electronice din aceasti "prima generatie", a cror elemente si blocuri logice erau constituite din tuburi electronice cu vid, aveau o vite de operate de 103-104 operatii pe secunda si o capacitate de memorare de aproximativ 104 biti (bitul este unitatea de misuré pentru cantitatea de informatie dintr-un semnal gi reprezinti informatia suficient® pentru a selectiona un eveniment din doui evenimente echiprobabile; denumirea vine de la binary (bina) si digit (cifta)). La pufin timp de Ja lansazea primelor calculatoure electronice, utilizarea lor s-a extins in ritm rapid, in acelasi timp insa, evolutia in domeniu] componentelor electronice - inventarea $i implementarea diodelor si triodelor semiconductoare (tranzistorii)-a dus la aparitia unei noi generatii de calculatoare. Se consideri c& anul de nastere al "celei de-a doua generatii" de calculatoare - cu dispozitive semiconductoare, este anul 1957, Viteza de . Primul caclulator electronic (ENIAC - Electronic Numerical Integrator And Computer), construt la Universitatea Pennsylvania (SUA), a fost dat in exploatare la 15.11.1946, 507memorare a acestora a crescut 1a 105 operatii pe secundi iar memoria lor - Ia valori de ordinul a 105 biti, Daca in prima etapa calculatoarele au servit, in principal, pentru efectuarea mult mai rapidi a unor calcule greoaie, de interes stiintific, militar sau economic, in cea de-a doua etapa, apirand deja retele de calculatoare, ele au inceput sé fie utilizate din ce in ce mai intens in aplicatii tehnice, in automatiziti si conducere de procese, in elaborarea si controlarea programelor spatiale, in gestiunea economic, in operatii comerciale gi stiintifice, ete. Aparitia calculatoarelor tranzistorizate a eliminat repede din competitie calculatoarele cu tuburi, greoaie din punct de vedere operational gi de gabarit spatial foarte mare, La mijlocul decenjului urmator au apfirut, gi s-au impus apoi din ce in ce mai mult calculatoarele din "generatia a treia", cu vitezi de operare foarte mare (pind la 107 operatil pe secund’) si cu capacititi de memorare pind la 10° biti, a cdror componente logice erau construite pe baza cireuitelor integrate, Cresterea rapid 2 memoriei inteme, controlul si utilizarea terminalelor la distan{a, ucrul in timp real, precum si sistematizarea programelor de la monitor la sistemul de operare, constituie elemente de referinti pentru caracterizarea acestei generatii de calculatoare (care, in parantezi fie spus, a demarat in amu] 1964, la puti timp dupi realizarea primelor holograme). Dupé anul 1970, calculatoarele electronice au fcut pasi mari spre miniaturizare si, in mai putin de un deceniu, au apiirut deja microcalculatoarele. Tehnologiile de realizare a circuitelor integrate s-au imbunititit permanent, beneficiind, dupi cum vom vedea, si de progresele paralele ale opticii, respectiv holografiei; au apirut cireuite integrate tot mai complexe, microprocesoarele si microcalculatoarele pe o structuri, au. inceput si fie utilizate memoriile semiconductoare, cu preturi de cost mai mici si cu sigurant mai mare in functionare. In acest fel s-a intrat in cea de "a patra generatie de calculatoare", care a cunoscut 0 dezvoltare fri precedent, aria aplicatiilor acestora intrdnd deja in cotidian (de la calculatoarele transportabile gi portabile s-a ajuns la cele personale). fn momentul de fati, pe Ting eforturile de gindire, financiare si tehnologice ce se depun pentru realizaree $i Jansarea pe piafi a calculatoarelor inteligente, din generatia a cincea, industria de calculatoare fiind in asteptarea unor solutii si tehnologit noi (optice, holografice sau alti naturi, respectiv hibride), generatia a patra se confrunti cu o migcare revolutionar declangatit de calculatoarele personale, echipamente ce influenteazat deja, si vor influenta in mod radical, desfigurarea tuturor activititilor in anii urmétori, Cu siguranté, in elaborarea viitoarelor unititi de calcul, cercetirile interdisciplinare vor deine o pondere ridicati iar microoptica, practic inexistenta acum doui decenii, va juca un rol important, daci mu chiar rolul principal Nu a fost in intenfia noastri ca prin cele expuse aici sX ne abatem de la problematica acestui capitol, respectiv a acestei citi de optic, Am dorit doar si schitfm, pe scurt, istoricul calculatoarelor, pentru a injelege la ce nivel de evolutie si de rafinament a inceput si intervin optica in general gi holografia in particular, prin solutiile gi metodele furnizate, in perfectionarea tehnicii de calcul. In cele ce urmeazi, ne propunem si prezentim doar citeva din solutiile oferite de holografie si de optici unor probleme cu care sa confruntat acest domeniu in ultimii 25 de ani, 508A. Proiectarea microimaginilor in tehnica circuttelor integrate Problema care se pune la fabricarea unui circuit integrat este in esenf’ urmiitoarea: pe un suport (plachetf) de siliciu, cu grosimea de aproximativ 1 mm gi diametrul cuprins intre 25 si $0 mm, trebuie difuzate in mod controlat impurititi de tip n sau p sau diferite metale; difuzia se cere a fi cut Jocal, cu precizie foarte mare, diametrul "locului" fiind de ordinal aricrometrului, fn tehnologia clasic& se foloseste procedeul mascirii, adic al acoperirii plachetei de siliciu cu fotorezist (un lac organic fotosensibil) si impresionarii sale, in ultraviolet, in regiunile unde urmeaza sa aibi loc difuzia cu atomii impurititilor. In acest scop, se utilizeazi 0 imagine inregistratd anterior pe un "transparent" (mascd) gi acesta se transferi pe suprafata fotorezistului fie prin contact direct, urmat de impresionare in Tegiunile nemascate, fie prin proiectic cu ajutorul unui sistem optic clasic. Dupi developarea fotorezistului, in regiunile din care lacul a fost inliturat are loc difuie controlatii a ‘impurititilor, Procesul poate fi repetat, utilizind succesiv pand la 15 misti diferite, fn acest fel, se realizeaz difuzii sau depuneri controlate de impurititi (substante) diferite, in acelasi strat sau in straturi cu profunzime diferita, Practica a dovedit insi c&, in acoste procedee, clasice, apar inconveniente si dificultiti care, mu de pugine ori, compromit reusita operatiei, Céind masca se depune prin contact direct, apar imperfectiuni ale contactului care, datorit& diftactiei, produe imagini degradate, Realizarea unor contacte prea strinse nu este nici ea avantajoasi deoarece poate conduce la deteriorarea fotorezistului sau chiar a méstii. in plus, eventualele zgarieturi mieroscopice de pe masci sau particulele de praf prinse intre masc& si fotorezist produc gi ele efecte parazite, deranjante. in cea de-a doua variant, cand imaginea este transferati pe placheta acoperiti cu fotorezist prin proiectie opticd, costul instalatiei este foarte mare (din cauza calititilor exceptionale pe care trebuie si Je indeplineasca fentilele sistemului, care se cere a proiectata o imagine de mare rezohutie pe o suprafafi relativ intins#), Acum, deoarece este necesara o corespondenti punct cu punct intre imaginea de pe masca si imaginea de pe fotorezist, nu pot fi utilizate decdt misti de foarte bund calitate (Piri zericturi, depuneri de prafete,). Pornind de la necesitatea depisisii acestor neajunsuri, inc inainte de anul 1970 au fost propuse mai multe metode de impresionare a fotorezistului cu ajutorul imaginii rea/e a mastii, reconstituit’ de citre o hologram& (S. Lu, M. I. Beesley, H. Foster, K. G. Hambleton). Chinr daci, in acest caz, calitatea imaginii ce se proiecteazk pe fotorezist este dependent de o serie de factori specifici procesului holografic, dificultitile initiale au fost eliminate sau minimizate teptat gi procedeele holografice s-au impus rapid, Obtinerea unor imagini reale, lipsite de distorsiuni, 2 fost realizati cu ajutorul unei unde de referinti plan (obtinandu-se 0 mirire izotropi a imaginii, egali cu unitatea). Pentru obtinerea performantelor cerute s-au utilizat plici holografice de mare rezolutie (~ 5000 mm™1) si de foarte bund planeitate (3/10), care au permis o alegere convenabili a aperturii'numerice a hologramei. Contractia emulsiei a putut fi corectat# prin tratamente chimice adeovate sau s-a ajuns chiar [a climinarea ci (inregistrarea hologramelor pe materiale fotocrome sau pe fotopolimeri). Mistile holografice s-au impus gi datorit faptului ci eventualele particule de praf sau zgfrieturi ale mistii mu influenteazt decisiv calitatea imaginij projectate pe fotorezist, Problema cea mai dificil, specificd intregii optici coerente, cea a granulatiei imaginii, a putut fi adusi si ca Ja nivelul unei optimizari acceptabile, ‘Utilizand hologratia Fourier gi retelele holografice de difractie, Lu (1968) a reusit si creasciisensibil randamentul tehnologic al fabricdrii cizcuitelor integrate, prin proiectia 509multiplicatt. de un anusnit numir de ori” @ imaginii mistii inregistratt holografic. Multiplicarea se poate realiza, de exemplu, cu ajutoru) procesorubai din fig.3.101. in plaml P| se ageazii transparentul (imaginea mistii) ce trebuie multiplicat si proiectat pe fotore: descris de functia g(x1,y1). Distributia de amplitudini din planul P este, in consecinta, 2 32) A Af. de nx m surse punctiforme ‘transformata Fourier of, 2) functiei g. Dacii h este 0 funetie de tetea bidimensionala hy) = Y &(x-an)-8(y—bm), (4.112) cin situate Ja, cia an sibn, iar in planul Py agezdim un transparent care este transformata Fourier H{ 2, C2, 2) a functici h(x,y), la iegirea din acest plan avem amplitudinea complex GH. in final, lentila Lz produce in plamul P3, in care se afl fotorezistul , intensitatea Iuminoasi I(x3,y3) dati prin relatia (3.520/), Cand h este functia bidimensionali de mai sus objinem 163,93) ~ +any3+bm)| , (4.113 (3,93) 83 in; v3 +bm)| (4.113) adjeli fotorezistul este impresionat de 0 rejea de Xm imagini g multiple. Filtrul holografic H{ 52 2 Fourier a refelei de surse punctiforme (eventual prin expuneri multiple). in planul P;, transparentele g1,89,23,... ale mistilor ce trebuie proieetate pe placheta de siliciu se introduc succesiv, printr-un dispozitiv automatizat, Procesorul din fig.3.101 poate servi la fel de bine gi pentru testarea si corectarea mastilor, agezate in planul Py. in acest scop, in planul Py se efectueaza un filtraj spatial adecvat, cu un filtra trece-band’ sau cu un filtru opteste-band’, acordate pe freeventele care ar permite obinerea in planul P3 a imaginii corecte sau care ar elimina complet din planul P3 imagines corecta (in acest ultim caz se vid defectele), Prin procedeul 1ui Lu, perfectionat, s-a putut realiza proiectarea simultanii a peste 1000 de imagini, cu o rezolutic sub 3 wm, pe o suprafati cu diametrul 5 cm, Deoarece att rezolutia cét gi suprafata proiectiei sunt limitate de calititile lentilelor din sistem, in ultimii ani s-au dezvoltat mai ales metadele de proiectie hologratics fiiré lentile. se realizeazi prin inregistrarca holograficd de tip =a B. Memorii holografice In ultimii 25 de ani, 0 directic de cercetare intens% pe plan mondial a fost accea a utilizirii holografiei pentru stocarea unei cantitati de informatic din ce in ce mai mare, adic’ pentru objincrea memoriilor holografice, Coreetirile au vizat nu atit principiul realizitii acestor memorii, clar de la bun inceput, cit mai ales, atingerea unor asemenca performante tehnice care si asigure inlocuirea in viitor » memoriilor traditionale (cu ferite, benzi miagnetice, scmiconductori ete.), In momentul de fat, desi nu au eliminat din competitie memoriile clasice, noile memorii, holografice, au castigat teren prin urmitoarele ¥ ‘Se folosese si spectrele de difactie de ordin superior, S10performante: capacitate de stocare informational mare (~ 1014 biti), timp de acces la date mic (5 1 18), pret de cost redus (sub 0,01 centi/bit) »i redundanta intrinsect inalta. Memoriile optice si holografice existente in prezent sunt de patru feluri principale: 1) de tip ROOM (Read-Only-Optical Memory), adicd de tip "numai citeste", competitive cu cele cu stocare pe microfilme, 2) de tip WREOM (Write-Read-Erase Optical Memory), competitive cu tamburii gi discurile magnetice; ele sunt de tip “citeste-scrie-sterge’, 3) memorii operative cu acces aleatoriu, de tip "citeste-scrie", sau WROM (Write-Read-Optical Memory) si competitive cu memoriile semiconductoare si cu ferite, 4) de tip RMOM (Read-Mostly Optical Memory), competitive cu benzile magnetice, care au capacitate mare, dar numirul posibilitggilor de stergere si a ciclurilor de stergere gi completare este redus, Dintr-un alt punct de vedere, cel al informatiilor inmagazinate, memoriile holografice sunt de trei tipuri: digitale (sau numerice), analogice si asociative, ‘Nu ne proptnem si intr in prea multe detalii, care ar depisi nivelul acestei Iucriis vom prezenta insd principiul inregistririi unci memorii holografice gi al extragerii informatiei din aceasta, ‘Aga cum sa arltat in paagtafele precedente, informatia stocati intr-o hologram este memoratii ca microfranje de interferenta bi sau tri-dimensionale, Referinduene la o inregistrare bidintensionala si considerind c se poate inregistra un bit de informatie intro celulé cu aria de ordinul lui A, o hologramé optic plan poate stoca aproximativ 1012 biti/m?. Accasta inscamni ca, in mod teoretic, pe o placi de dimensiuni uzuale (9x 12cm?) se pot inregistra aproximativ 10!0 biti, la un raport zgomot/semnal de 1/10, cu acces alcatoriu de 10ps. Performaniele teoretice de acest gen se obtin gi in fotografiere insé, spre deosebire de aceasta, in holografiere existi si posibilitatea inregistririi volumice, tridimensionale. Acum, celula informational clementari are extinderea de ordinul lui 2> si capacitatea teoreticd de stocare a unei holograme volumice creste la aproximativ 10'8 biti? Raportul semnal/zgomot este net superior la memoriile holografice fati de cele fotografice. In plus, hologmmele au o redundant inalti (la pierderea sau distrugerea ‘unei portiuni din hologrami, imaginea este reconstituiti in intregime de restul hologramei, cu 0 scadere evidentii a puterii de rezolutie), fn principiu, daca dorim si inregistrim N imagini pe o aceeasi hologram’ si sf extragem apoi una (oarecare) dintre ele, exist mai multe posibilititi pctice: 1) prin N expuneri suceesive se suprapun partial sau total N imagini pe intreaga hologrami, 2) prin N expuneri succesive se impresioneazi N regiuni separate ale hologramei (cate 0 regiune pentru fiecare expunere, respectiv imagine), 3) prin N expuneri succesive pe N/ als de << N regiuni separate ale hologramei, Hig ee sen Eases In fig4.40 se prezinti 0 schomi fotres daffegned. principiali de inregistrare prin prima motodi, in care imaginile ce corespund diferitelor expuneri se suprapun partial. Semnalul de imregistrat, de exemplu litera V este plasat pe transparentul A, ling un difwzor D, fuminat de un laser. intre planul semnalului gi placa fotografica H, se agazi o diafragmi M cu mai silmulte sectoare (deschizaturi), care se poate roti in diferite pozitii. Placa H este iluminata gi de fasciculul de referinti R. Dupa realizarea primei expuneri (a literei 4) se inlocuieste transparentul A cu un altul, pe care este prezentati o alti liter, si zicem Z, gi se face o a doua expunere, rotind sectoarele diafragmei M in aga fe] incat ele si ocupe o pozitie diferita, fra a acoperi complet pozitia precedent. in acest mod, se pot realiza succesiv toate cele N expuneri, schimbnd de fiecare dati pozitia sectoarelor diafragmei M. Este necesar ca lumina difuzatai de D gi A prin M si acopere convenabil placa HL Dact dispunerea de la inregistrare este cea din fig.4.41 a, pentru a extrage un semnal oarecare din holograma inregistratd se utilizeaz4 aranjamentul din fig.4.41_b, in care Heste holograma agezaté intr-o pozitie rotitd cu 180° fas de pozitia sa initiala, iar E - un OA M oR\\H s) b Fig.4.41, Reconstituirea unei anumite imagini -(b), inregistraté prin metoda sehifat in (a). ccran (de exemplu, cu fotodetectori). Prin rotirea in pozitii convenabile a sectoarelor diafiagmei M, pe ecran se pot reconstitui succesiv toate imaginile stocate de hologram’ (pentru fiecare pozitie a sectoarelor din M cite o imagine). Nu este necesar si insistim asupra celui de-al doilea procedeu (N expuneri succesive pe N regiuni separate ale hologramei) deoarece mu existi nici-o diferenti fati de inregistrarea si reconstituirea unei holograme obigmuite. in ceea ce priveste al treilea procedeu, el este, evident, un caz. intermediar. Schema de inregistrare poate fi cea din fig.4.40 insti acum diafragma M se agazi ling ——_Fig.4.42, Diofragma ew parole placa fotografic’ H. Se folosesc atitea diafragme cate transparente gi opace (abl de gah’) expuneri (N) sunt de efectuat, fiecare diafragmé find acum formata din N’ deschizituri mici, patratice, ca cele din fig.4.42, orientate in acelagi fel, dar distribuite aleator de la diafragm& Ja diafragmi. Dupii realizarea hologramei, pentru a extrage din "memorie" un anumit semnal, se utilizeezi procedeul schitat in fig.4.43, cu diafagma, corespunzitoare semnalului, plasiti chiar Vingt hologrami, Evident, daci mumind Nal expunerilor este foarte mare, rezolutia nu este prea bund, In locul diafragmelor cu pitritele (eu ajutorul —_Fig443, Exragerea ain memorie a c&rora informatia se poate codifica in sistemul dinar, 1 = au meus pitrajel alb, transparent, si 0 = pitrifel negru, opac), se pot utiliza gi alte tipuri de deschizaturi, De exemplu, s-a folosit, cu bune rezultate, o singuri retea, a cdirei orientare s-a 512schimbat usor de la o expunere Ia alta, De la considerentele principiale schitate mai sus, si trecem acum Ja céteva detalii de realizare practic a memoriilor holografice. Incepem cu precizarea ci densititile teoretice de 10!2 bitin} - in holografia volumica, mu se pot atinge practic niciodatd, Acest lucru se cexplicd prin aceea ci, radiatia laser, cu toate calititile ei, are totugi un grad de cocrenti Jimitat (spatial si temporal), care, intervenind in expresia termenului de interferenti, provoaci reducerea contrastului tabloului interferential (vezivol.I]. Din aceasté cauzi, unele detalii extrem de mici, inregistrate pe hologramt (admitind ci granulatia a permis acest Iucru), sunt imposibil de reconstituit, La reducerea contrastului contribuie de asemenea diferitele zgomote spatiale (praful, zgirieturile sau fisurile impereeptibile de pe hologram’) precum si imperfectiunile componentelor optice din restul instalatiei holografice (de pild, neomogenititile lentilelor din instalatiile de tip Fourier). in plus, pentru sporirea rezistentei sistemelor optice, proiectantii introduc intotdeauna in calcule diferiti cocficienti de sigurant& care, de asemenea, reduc sensibil densitatea de integrare holografica. Din toate aceste motive, in prezent se consider ci densitatea realizabilé practic este numai de ordinul a 3- 1010 bitiim2, adic este cu doa ordine de marime inferioara celei teoretice. Al doilea factor care limiteazi capacitatea informational a unei holograme este Gimensiunea sa spatiali. Cine dicteazi asupra dimensiunilor maxime ale unei placi holografice? Raspunsul este destul de simplu: celelalte componenete ale sistemului optic de inregistrare si de citire a informatici (lentilele, sistermul electrooptic de deviere a razei laser etc.). Cu alte cuvinte, dimensiunile practice ale unei holograme se aleg intotdeaua comparabile cu dimensiunile celorlalte piese optice sau componente din sistem. Deoarece ste imposibil de realizat lentile de calitate cu diametrul mai mare de 20 - 30 cm, ajungem Ja concluzia ci suprafaja util maxima a unei holograme este de ordinul sutelor (eventual miilor) de centimetri pitrati, cea ce inseamni o capacitate informational de numai aproximativ 10? biti. Pentru cresterea capacitatii memoriilor holografice s-a adoptat fie solutia oferita de holografia volumici, cu expuneri multiple pe acelagi volum, la unghiuri diferite (0 sporire practic cu mai mult de un ordin), fie cea a blocutilor cu mai multe "pagini holografice” (Gecare pagink avand forma de matrice bidimensionali, elementele sale find microholograme), fie solutia mixta, Prezentim in continuare principiul de organizare si de functionare al unei memorii holografice operative (MHO), pe holograme bidimensionale, cu adresare prin razi laser (propus in anul 1967 de citre F. M. Smits gi L. E. Gallagher), care imbind in mod optim marea capacitate de stocare cu rapiditatea operatiilor ce se efectueazi (veui. fig.4.44). Principalele componente ale unei MHO sunt: laserul (7), deflectorul (8), matricea de hololentile (1), sistemul electrooptic de introducerea datelor digitale ("page-composer*-ul) (5), placa de stocare (3), matricea fotoreceptorilor (4). Restul elementelor care intervin fac parte din "optica” sistemului. Deflectorul X - Y (8), comandat de dispozitivul de adresare M, serveste la devierea rapida gi precisii a fasciculului laser, respectiy, la trimiterea lui in pozitia necesai (dorit’) de pe placa de stocare (PS). Matricea de hololentile (1) reprezinti un bloc bidimensional de holograme inregistrate stabil, care servesc la despicarea fascicuhului Iuminos in "fascicul obiect" gi "de referinfa". Fiecare hololentili (HL) este destinaté pentru imegisirarea unci holograme intr-o singuré (unict) pozitie pe placa de stocare, astfel c& alegerea unei HL sau a alteia determin’ univoc pozitia de inregistrare a hologramei “curente", Matricea de HL are aceleasi dimensiuni relative ca si matricea de holograme (3). 513Fig4.44, Schema bloc a unui dispovitiv optic de memorare care permite operafii de inrogistrare-citie, Page-composer-ul (5) serveste la formarea paginii de intrare, adick Ja introducerea informatiei. incdrearea sa se poate face consecutiv sau paralel, Acest dispozitiv este previzut si cu.o masci de faz aleatoare, Placa de stocare (3), este mediul pe care se inregistreazt gi in care se pistreazi hologramele (informatia). Matricea de fotodetectoare (4) transform’ imaginea optici a paginii, reconstituits holografic, in semnale electrice care sunt transmise calculatorului electronic, memoriei sale centrale, Rolul celorlalte elemente optice ale instalatiei se va preciza mai jos, cand vom analiza principiul inregistrlrii, respectiv al cititii informatici. Inregistrarea informatici in dispozitivul holografic de memorare are loc in felul urmiitor, Fasciculului emis de laserul (7), liniar polarizat, este largit - de citre expandorul de fascicul (EF), pind la diametrul necesar, ajunge Ja deflectorul X - ¥ care il dirijeaz pe HL necesard, in functic de adresa primiti, a pozitici pentru inregistrare. Celulele (8) ale deflectorului pot devia fasciculul luminos numai intr-un diapazon unghiular destul de ingust; de accea, pentru transformarea deviatiilor unghiulare mici, ale fasciculului, intr-un ansambla de fascicule paralele, colimate, se utilizeaza apoi telescopul special (9). fn acest fel, pe fiecare HL cade un fascicul colimat de Iumini polarizati liniar, sub unul gi acelasi unghi constant, specific. © parte a luminii difractate de HL, spre culegatorul de pagini, formeaz “unda obiect" care trece prin polarizorul pelicular (6) si lumineazi apertura sistemului electrooptic de introducerea datelor (pe care este culeast deja pagina de informatie destinati ‘inregistraii), Page-composeru! (sau latricea) realizeazi modularea spatial a undei obiect in conformitate cu informatia de pe pagina de intrare. Lentila Lw focalizeazi unda obiect pe Ppozitia aleasa de pe placa de stocare (3), conform adresei date, In aceeagi pozitie, dup reffactarea prin prisma (2), soseste si "unda de referinta" care nu a fost difractatii de HL. Cu alte cuvinto, sistemul optic asigurd coinciden{a undelor obiect gi de referinté in planul de inregistrare a hologramelor, oricare ar fi adresa referitoare Ja pozitia de stocare de pe placa (3). Tabloul interferential al acestor unde se inregistreazA si se memoreazi pe placa de stocare (3) sub forma unei holograme Fourier de mici dimensiune. O astfel de minihologramé, adici imaginea Fourier a paginii de intrare (5), se numeste "subholograma" 514sau "element de memorie" si corespunde unei informatii mumerice de ordinul a 104 biti. Blocul de pagini se pistreazt astfel in placa de stocare (PS) sub forma unei matrice de subholograme, dispuse regulat si separate spatial. Coordonatele, de pe placa de stocare, ale unei subholograme, care reprezint adresa unei anumite pagini, sunt fixate in memoria de adresare (M). La citirea informatiei stocate, vectorul de polarizare al fasciculului laser este rotit, cu 90° cu ajutorul comutatorului electrooptic de polarizare (CEOP) si este directionat spre holograma dorit din (3). Acum, deoarece fascicululul obiect este blocat de polarizatorul pelicular (6), holograma doriti este iluminati numai de fasciculul de referinti (adici de citire). Imaginea virtualé a paginii, reconstituit’ de holograma iluminati, se transforma in imagine reali cu ajutorul lentilei Lp si se proiecteazii pe matricea fotodetectorilor (4), care are aceleasi dimensiuni ca gi page-composer-ul (5). in acest fel, fotomatricea detecteazi imaginea si memoreaza informatia citit&, care apoi poate fi decodificata, Capacitatea totali a memoriei descrise depinde semnificativ de dimensiunile matricei de fotodetectori si de aria plicii de stocare. La o matrice cu 32 x 32 fotodiode integrate cu diametrul de 200 j1m si o placa de stocare pitraticd cu latura de 35 cm, avera capacitate maxima de ordinul 7 -108 biti Una din problemele importante cu care se confrunt proiectantii si constructorii de ‘memorii holografice operative este cea a mediului de stocare, acesta trebuind sf asigure cat mai multe cicluri de inregistrare si de stergere a tablourilor interferentiale. Din acest punct de vedere, dau rezultate bune materialcle magnetooptice cu structuri find, (diferiti compusi ai manganului, ca de exemplu MnBi) si materialele feroelectrice cu proprietiti electrooptice (ca Big TiO 16 sau diferite coramici ca PLZT sau PZT). in primul caz, prin inealzire local Ja 0 temperaturé ugor superioara temperaturii Curie Te si aplicarea unui cémp magnetic de sens opus celui folosit la inregistrare, informatia stocatii se poate sterge. Revenirea peliculei magnetooptice Ja starea initial se poate face prin ricire sub temperatura To gi aplicarea umui cémp magnetic. Unele materiale electrooptice permit stociri holografice "fixate" iar altele - "nefixate". Cele din urmé, pot fi sterse prin iluminare iar primele - prin incalzire si iluminare uniforma. De exemplu, cristalele de niobat de litiu (LiNbO), utilizate de firma Bell, care pot inregistra peste 1000 de holograme intr-un volum de 1 cm3 (prin rotirea ugoari a cristalului dupa ficcare inregistrare), pot fi sterse usor prin incalzire pani a 170°C. in incheiere, fir’ a intra in detalii, precizim cd in ultimul timp s-au ficut progrese deosebite in domeniul asa-numitelor memorii asociative, adic al unor sisteme holografice care stocheaz& 0 mare cantitate de informatie, asociati cu un semnal de interogare care serveste la gitsirea pozitici informatici ce urmeaza a se obtine gi la citirea acestei informatii, C. Dispozitive optice de memorare Spre deosebire de memoriile holografice care, cu toate progresele realizate, se afla inci in stadiul de claborare experimental-constructiva, vizind performante superioare celor deja atinse, dispozitivele optice de memorare de tip "discuri optice” se utilizeazd, pe larg in calitate de memorii de arhiva ale calculatoarelor, pentru organizarea bazelor de date, si pentru tirajarea mijloacelor de programare. Prin capacitatea lor, aceste dispozitive de memorare au depisit, chiar in prima generatie, memoriile traditionale pe discuri magnetice. Discurile optice existente in mometul de fata sunt de trei feluri: a) discuri ieftine mici, cu diametrul de 5-8 cm, destinate utilizirii in calculatoare personale, b) dispozitive de 515clas medie, pentru micro si minicalculatoare, cu diametrul de 12-25 cm gic) dispozitive cu diametrul de 30-36 cm, de mare capacitate, pentru sisteme de memorii exterioare. Desigur, capacitatea discurilor si citirea informatiei stocate in ele se face cu ajutorul unei raze laser focalizaté acut. Dintre avantajele principale ale discurilor optice mention’im urmatoarele: densitatea de inregistrare a informatiei maze (de ordimil a 108 biti/em2), ceea ce permite realizarea unei capacititi de 10!0— 101! biti/disc; viteza mare de transmitere a datelor, care atinge valori de 50 Mbiti/s, in dispozitivele monocanal, si mai mult de 320 Mbiti/s, in dispozitivele multicanal; timp scurt de selectare a datelor (sub 0,5 5); prot de cost redus; durata foarte mare de pistrare a informatici inregistrate (10- 15 ani); 0 probabilitate extrem de mica (10-8 — 10712) de aparitic a unei erori la inregistrarea sau la citirea informatiei. in prezent, existi discuri optice pentru o singura inregistrare, discuri cu "zona de rezerv", adic cu posibilitatea completarii informatici stocate, discuri reversibile (care se pot sterge), mumérul ciclurilor inregistrare-stergere find, relativ, destul de mare. Informatia stocati pe un disc optic poate fi audio (sunet), video (imagine) sau digitalf (numeric) - necesara in sistemele de calcul. Discurile optice sunt confectionate din sticld slefuith sau din material plastic, acoperite cu un material inregistrator, fotosensibil, de exemplu, pelicula metalic’ subtire, cu coeficient mate de absorbtie a radiatiei luminoase, avand grosimea de ordinul a 30nm, pulverizata direct pe *talpa" discului. Schema bloc a unui dispozitiv optic de memorare, care permite operatii de inregistrare-citire, este dati in fig.4.45, La integistrare, semnalul "in" (1) trece prin blocul de amplificare gi de coreetare a erorilor (2), de unde ajunge in modulatorul (3), care realizeaza Fig.4.45, Schema bloc a unui dispozitiv optic de memorare care permite operaii de inregistrare-itire. 516modulatia radiatiei emise de laserul semiconductor (4). Prin sistemul optic (5)-(8) raza laser cade pe mediul integistrator (9) al discului optic (10). Pe mediul (9), de mare tate, se formeaz o succesiune de "semne (pete) optice" alveolare, cu diametrul de ordinul a 1-2 um, si de diverse adincimi, dup cum raza laser modulati "a ars” sau "nu a ars" un orificiu in santul spiralic al discului. Printr-o alegere convenabili a lirgimii gi adincimii santurilor pistei, microrelieful creat asiguri o densitate de inregistrare de 10° bitin”. in regimul de citire, la intrarea laserului (4) se aplicd o tensiune constanti foarte micé, astfel ineat acesta genereazi o radiatie luminoast continu, de mic intensitate, ce ajunge pe canalele discului (care nu poate modifica starea opticd a mediului inregistrator). "Semnele optice " de pe dise moduleaz& intensitatea radiatici laser reflectate. Precizim c& radiatia laser este plan-polarizatii, astfel cai lama sfert de undii (7) si divizorul de fascicul (6), de polarizare, trimite fasciculul reflectat (0 fractiune din cel incident) spre oglinda semi transparenti (18). Mai departe, lumina reflectata este culeasi de fotoreceptorul de date (19) jar cea transmisi - ajunge la fotoreceptorul de erori de pozitionare (17). La nivelul blocului (19) semnalul luminos se transform in impulsuri de curent, care se decodificii cu ajutorul demodulatorului (20), amplificéndu-se si corectindu-se de erori in blocul (21). Semnalul de jesire (22) ce aduce informatia din memoria optic’, se introduce apoi in Fascicul coke calculator. Pe de alti parte, de la poles stoi Dlocul (17), pe canalele (16), (15) Sat a Oe fn forma de U sau (14)-(13), se asiguri corectarea pozitici lentilei de focalizare (8), a oglinzii (11) si a mecanismului de fixare gi de rotire a discului, pentru a se asigura o urmirire corecti a Prime pistei. Pentru mai multi claritate in de ener figurile 4.46 si 4.47 am redat agezarea discului in stabilizatoral de Fig. 4.46, Agezavea discului in "etabilizatorul de poze” pozitie, previzut cu "prisme de frinare", respectiv structura capului optic de inregistrare-citire ((12) -in fig.4.45), format dintr-o oglind& oseilanta (11) si un obiectiv de microscop (8). Sanda osctans © formi porticular’ de memorie ao eg seca iA \ optica stabil este videodiscul, pe \ care este inregistrat simultan, prin modulare, atat semnahul audio cit si semnalul video, corespunzind, de exemplu, unui program de televiziune de aproximativ 30 minute, Videodisoul este oarecum d similar discului de pick-up, ins’, spre Staedastor Dse deosebire de acesta, inregistrarea gi irieaie staat redarea semnalelor se face cu ajutorul unei raze laser bine focalizate, deci fir contact mecanic, Popularitatea gi deosebitul lor succes comercial au ficut ca, in ultimii ani, videodiscurile si concureze serios videocasetele. Fig4.47, Structura capului optic de tnregistrare-itie. Si?D, Holograme generate pe calculator Cele prezentate pind aici au scos in evisenfi numai o fateti a relatici holografie-calculatoare, anume impactul favorabil, dinamizator, al dezvoltirii holografici asupra tehnicii de calcul, Existd, ins’, gi un alt aspect al acestei relatii, cel invers, adic8 al utilizarii posibilititilor oferite de caleulatoare pentru generarea de holograme, domeniu care a evoluat spectaculos in ultimele trei decenii (primele holograme "simulate" au fost obtinute in anul 1969, de cdtre Brown gi Lohmann) Baza obiectivi a aplicirii tehnicilor numerice in vederea realiz&rii procesului holografic, sau a unor parti din el, a constituit-o existenfa unui aparat matematic, deja elaborat, pentru descrierea analiticd a cdmpurilor de unde, acumularea unei vaste experiente de calcul a acestora, prin esantionare cu calculatorul si, nu in ultimul rind, stipinirea algoritmilor de transformare Fourier rapid. ‘Cum s-a ajuns la ideea realizarii hologramelor numerice? in primul rand, asa cum s-a putut infelege gi din partea finalii a capitolul anterior, pentru efectuarea pe cale optica a mor operafii matematice, sunt necesare filtre spatiale capabile si realizeze amumite functii de transfer, mai simple sau mai complexe. Dificultitile intimpinate in realizarea unor tipuri de filtre prin procedeele clasice (de exemplu, distorsiunile datorate caracteristicii neliniare de inregistrare a materialului fotosensibil) au condus la metoda sintetizirii acestora ca “holograme calculate". Apoi, dupit obtinerea primelor succese, s-a inteles ci metoda poate fi extinsi gi la generarea de fronturi de und optice ale unor obiecte care sunt inaccesibile optic sau nu existi fizic. De exemplu, cfnd trebuie si se vizualizeze un obiect descris numai analitic, ca rezultat al unei investigatii tridimensionale (ca, de pilda, prin difractometria cu raze X), se realizeazi mai intdi o hologram’ numeric a acestuia. De asemenea, cénd se testeaz prin metode interferometrice o piesi optic’, este necesard compararea frontului de undi reflecat sau transmis de aceasta cu frontul de undi dat de o piest de referinti, consideratii etalon; deoarece vealizarea unui etalon perfect este practic imposibilf, se recurge la generarea frontului de undi etalon cu ajutorul unci hologarme calculate cu ajutorul computerului. Dupi T. S, Huang (Digital Holography, Proc. IEEE, 59 (9), 1335, 1971) se consider ci procesul de generare pe calculator a hologramelor are patru etape. in prima etapa, utilizind un calculator digital, se calouleazi propagarea amplitudinii complexe undei de Ja obiect pind Ja holograma si distributia de amplitudine complex in planul hologramei. Aceasti etapi se bazeazi pe teorema de esantionare Whittaker-Shannon, conform c&reia calculul distributiei de amplitudine din plamul hologramei se poate face numai pentru un numir Jimitat de puncte ale obiectului (de fapt gi {in cazul hologramelor obisnuite, obtinute pe cale opticé, din cauza rezolutiei finite a materialului fotosensibil, adicd a granulatiei sale, are loc 0 esantionare a obiectului). Fiecare punct obiect, din reteaua de egantionare, Juat in calcul, di in planul hologramei (aflat la distanti mare de el) o distributie de amplitudine exact ca in situatia in care punctul este plasat intr-umu! din planele focale ale unei lentile, iar holograma in celalalt plan focal. Se stie inst cX entila reprezint& un operator Fourier (vezi Cap. III), astfel c& distributia de amplitudini din planul hologramei, situat la distan{i mare de obiect (reteaua de esantionare), este transformata Fourier a distributiei din planul obiectului. Agadar, in aceasti etap’, calculatorul trebuie si efectueze (cat mai repede) transformata Fourier a punctelor obiectului, 518.in cea de-a doua etapi, amplitudinile complexe-calculate in prima etapa - se ‘transforma in numere reale pozitive care se transmit perifericelor de iesire ale calculatorului, Rezultatul calculelor gi transformarilor din aceast etapa este inregistrat, de exemplu, sub forma unci figuri (cu diferite trepte de intensitate) pe ecranul unui tub catodie sau pe un display cu cristale lichide’, ‘Unmeazi etapa a treia, in care figura objinuta anterior se fotografiazi pe un film de fnalti rezolutie, dup care, in ultima etapi, in scopul obtinerii nor —_dimensiuni spatiale care st-i permit figurii © comportare de tip retea de difractie, se trece Ia reducerea dimensiunilor sale, la o anumita scari convenabild, adecvatit reconstructiei. fn prezent, s-au conturat clar mai multe directii si domenii de aplicare practic a hologramelor numerice: in prelucrarea optic a imaginilor (ca filtre spatiale “calculate” pentru imbundtitirea calititii imaginilor gi pentru recunoasterea formelor sau caracterclor), in constructia de aparaturt optic de inalt& calitate pentru controlul calititii suprafetelor optice, la reconstructia imaginilor in holografia acusticd si in radioholografie etc. (pentru detalii, vezi [14], [33], [37 -40] .) Dintre diversele tipuri de holograme calculate mentioniim hologramele binare (sau cu dowd tonuri), in care imaginea apare in alb gi negru, hologramele discrete cu 2” tonuri (mai multe trepte de gri), hologramele cu tonuri continue gi kinoformul. Conform definitiei date de L. Lesem, P. Hirsch gi J. Jordan (The Kinoform - a New Wavefront Reconstruction Device, BM J. Res. Develop. 13 (3), 150, 1969), Kinoformul este un dispozitiv optic, generat cu ajutorul calculatorului, ce serveste la (re)construirea frontului de unda, adic este o hologram’ de faz’ caleulati, cu transmitanta constanté gi grosime optic variabili, Remarcim c& nu exist& analogi fizici ai kinoformului, respectiv c& el mu seamini absolut deloc cu hologramele obignuite de fazi. Intr-un anumit sens, kinoformul poate fi comparat cu 0 retea de diftactie in trepte (egelon). Spre deosebire de accasta ins, kinoformul iluminat di numai un singur ordin de diftactie, astfel ci intreaga humini incident este folositii pentru reconstruirea imaginii (tot continutul de frecvente spatiale este folosit pentru o singuri imagine), Deoarece nu mai sunt necesare caleule cu privire Ja fasciculul de referinta si la separarea dintre imagini, calculul unui kinoform este mai simplu decat al hologramelor binare sau cu tonuri continue, El opereazi numai asupra fazei undei incidente, de reconstructie, cu front cunoscut, transfroménd-o in frontul de und& necesar pentru formarea imaginii obiectului dorit (pentru care a fost calculat), ‘Cum se sintetizeaz& un kinoform? Faza undei ce vine de la obiectul difractant, calculati in plamul plicii fotografice, se reduce modulo 2x (vezi fig.4.48 care se refer la kinoformul unei lentile sferice subfiri) iar rezultatul se afigeazi, de exemplu, cu un plotter cu nivele de gri. Figura astfel obtinuti este redusi pe cale fotograficd. Imaginea obfinuti dupa reducerea fotografict este apoi albiti (pentru a indeptista portiunile innegrite - absorbante - din figurd). Tehnica obtinerii rapide gi de calitate a kinoformului s-a dezvoltat mai ales dup anul 1973, prin utilizarea unei metode noi, propuse de W.J.Dallas (vezi, (33]). Fig4.48, Kinoformul corespundtor unei lenile sferice subi, * Exista si posibilitatea inregistrérii figurii respective de cltre o imprimanté cu mai multe ‘tepte de gri sau trasirii ei de caitre un inscriptor analogic. 519in prezent, pe principiul kinoformului, se pot construi piese gi aparate optice ieftine si sigure, inaccesibile opticii traditionale: Ientile pentru fronturi de undi ultrasonore sau de microunde, multiplicatori de imagini, scanning optic cu orice functie de baleiere, retele de difractic capabile sti compenseze diferite aberatii introduse de alte elemente ale aparatelor optice sau spectrale etc, Mai mult, s-a ajuns la modelarea pe calculator a ambelor etape ale procesului holografic, precum gi la modelarea procesului de interferometric holografic’. in acest fel, pe de o parte, s-2 putut simplifica mult calculul puterilor de rezolutie, determinarea influentei aberatiilor si zgomotelor, s-a reusit discretizarea hologramelor, si, pe de alt parte, s-au realizat albume de tablouri de interferenta (care ugureazi munca celor ce utilizeazi interferometria holografici), s-au elaborat metode de testarea modelelor de interpretare a franjelor si extrapolarea studjului comport&rii obiectelor la modificéri inaccesibile experimental, ete. 52010. MM. 12, 13. 14, 15. 16. 7. 18. 19. 20, 24. 22, 23. 24, 25, BIBLIOGRAFIE M. Born, B. Wolf, Principles of Optics, Pergamon Press, Oxford, 1986; W. L. Bagg, A new type of X-ray microscope, Nature, 143, 678, 1939; The X-ray microscope, Nature, 149, 470, 1942; F. P Carlson, Applied optics for engineers, Academic Press, New York, 1977; R.J, Collier, C.B, Burchardt, L. H, Lin, Optical holography, Academic Press, New York, 1971; A Cozannet §.a., Optique, telecomunications (transmission et traitement de information), Eyroles, Paris, 1981; I. Cucureazeam, Laserii, Editura Academiei, Bucuresti, 1966; Aplicafii ale Aolografici optice (in colaborare), Editura Tehnict, Bucuresti, 1984; Curs de dologratie (in colaborare), Tipografia I. P. Bucuresti, 1974; Yu. Denisyuk, Printip? golografii, Izd. Inst. S. I. Vavilov, Leningrad, 1978; D.C. A. Dutu, Laserui, lumina de maine, Bditura Albatros, Bucuresti, 1981; M, Frangon, Holographie, Masson et Cie, Paris, 1969; Cohérence en optique, CNRS, Paris, 1965; Vibrations Jumineuses, optique cohérente, Dunod univ., Paris, 1970; Optique - formation et traitement des images, Mason et Cie, Paris, 1972; Optika speklov, Iza. Mir, Moskva, 19803 S.E, Frish, Problems of wave optics, Mir Publishers, Moscow, 1976; D. Gabor, A new microscopic principle, Nature, 161, 777, 1948; Holography: 1948-1971 (Bdwards Memorial Lecture), The City University, London, 1972; J.W. Goodman, Introduction to Fourier optics, McGraw-Hill, San Francisco, New York, 1968; E, Hegediis, B. Bodé, De Ia desene simple Ia holografie, Eaitwra Facla, ‘Timigoara, 1978; K. lizuka, Engineering optics, Springer-Verlag, Berlin, 1985; RiJones, C.Wykes, Holographic and spekie interferometry, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1983; N. Kalitéevski, Optique ondulatoire, Ed, Mir, Moscou, 1980; N. Leith, J. Upatnieks, Reconstructed wavefronts and comunication theory, J. Opt. Soc. Am., 52, 1123, 1962; Wave front reconstruction with diffused illumination and 3-dimensional objects, J. Opt. Soc. Am., 54, 1295, 1963; Wave front reconstruction photography, Physics Today, 10, nr. 8, 26, 1965; D. J. Lowell, Optical anecdotes, SPIE, Washington, 1984; A.N. Mateev, Optics, Mir Publishers, Moscow, 1988; G. C, Moisil, E. Curatu, Opticd, teorie gi aplicatii, Editura Tehnic&, Bucuresti, 1986; Yu. 1 Ostrovski, Holography and its application, Mir Publishers, Moscow, 1977; Golograficeskaia interferometria (in colaborare cu M, M. Butusov, G. V. Ostrovskaia), Izd, Nauka, Moskva, 1977; LM. Popescu §.2., Aplicatii ale laserilor, Bditura Tehnic’, Bucuresti, 1979; N. Popescu, M. Opran, Laseri, aplicatii, Editura Militari, Bucuresti, 1979; V. Sainoy, S, Sainov, zobrazitelinaia holgratia, zd. Akad, Nauk, Sofia, 1986; D, Sivoukhine, Optique (premitre partic) - Cours de physique générale (tom IV), Ed. Mir. Moscou, 1984; 52126. 2, 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 5%, 38. 39. 40. L. M, Soroko, Osnovi golografii i kogerentnoi optiki, 12d. Nauka, Moskva, 1971; P. Sterian, N. Puscas, Laser gi procese multifotonice, Editura Tehnicd, Bucuresti, 1988; G. W. Stroke, An introduction to coherent optics and holography, Academic Press, New York, 1966; L. V. Tarasov, Laser age in optics, Mir Publishers, Moscow, 1981; Laser physics and applications, Mix Publishers, Moscow,1986; Buses physique de Vélectronique quantique, Ed. Mir. Moscou, 1979; G.L. Vasilenko, Gologreficescoe opoznovanie obrazov, 12d, Sov, Radio, Moskva, 1977; Golograficeschic razpoznaiuscie ustroistva (in colaborare cu L. M. Tibulkin), Izd. Radio i Sveazi, Moskva, 1985; J.C, Vignot 5.2. Holographie optique, Dunod, Paris, 1971; V.L. Vinetkii, N. V. Kuhtarev, Dinamicescaia golografia, Naukova Dumka, Kiev, 1983; V. L. Vlad, Introducere in holografie, Editura Academiei, Bucuresti, 1973; Protucrarea optic informatici (in colsborare), Editura Academiei, Bucuresti, 1976; F.T.S, Yu, Introduction to diffraction, information processing and holography, The MIT Press, Cambridge, 1973; M. Young, Opties and lasers, Springer-Verlag, Berlin, 1984; ** * | Opticeskaia gologmfia (sub. ted. lui Yu. N. Denisyuk), Id. Nauka, Leningrad, 1979; ***, Komputeri v opticeskih issledovanii (sub red, ui B. R. Frieden), Izd. Mir, Moskva, 1983; *** | Photonics (Ed. by M, Balkanski, P, Lallemand), Gauthier-Villars, Patis, 1975; * * ¥ | Optical data processing applications (Ed. by D. Casasent), Springer-Verlag, Berlin, 1978; ** + Primenenie metodov Fourier-optiki (pod. red. W. Stark), Tzd. Radio i sviazi, Moskva 1988,