Professional Documents
Culture Documents
Din ce in ce mai multe studii releva legatura dintre diverse afectiuni ale cavitatii bucale si
fumat, numindu-l un important factor de risc, nefiind inca dovedit stiintific ca reprezinta
un factor cauzator.
Fumatul este un factor major de risc pentru parodontopatii (afectiuni ale tesuturilor de
sustinere ale dintilor), afectand prevalenta, extinderea si severitatea acestor afectiuni.
Cercetatori din America si Europa au concluzionat in urma unor studii efectuate ca exista
o prevalenta de 1, 5 pana la 7, 3 ori mai mare a parodontopatiilor la fumatori fata de
nefumatori, acestea fiind principala cauza a pierderii dintilor. De asemenea si numarul de
ani in care persoana a fumat este un factor important ce determina pierderea dintilor,
gravitatea cariilor coronare si de colet. Pierderea dintilor, avand o frecventa de 3 ori mai
mare la fumatori decat la nefumatori, este asociata si cu inflamatia gingiilor (gingivita)
datorita unei igiene orale precare asociata fumatului.
Considerente generale
Implantul dentar este o piesa de metal, cel mai adesea un surub, care este plasat in osul
maxilarului sau al mandibulei (in locul unei foste radacini dentare), pentru a ajuta la
inlocuirea unuia sau mai multor dinti lipsa.
Implantul dentar este de fapt o radacina artificiala (titan) a unui dinte, ce prezinta un filet
in interiorul caruia se va insuruba viitoarea constructie dentara (dintele propriu-zis) .
Acesta este tratamentul preferat pentru dintii lipsa si asigura suport total sau partial
pentru intreaga dantura. Procedura este catalogata ca fiind o forma de dentistica protetica
(inlocuire artificiala), desi poate fi considerata si o forma de cosmetica dentara.
Plasarea se face dupa ce locul extractiei s-a vindecat sau, cateodata, imediat dupa
extractie si consta intr-o mica interventie chirurgicala, nu foarte complicata (ca
agresivitate, poate fi comparata cu o extractie) . Implantului i se ataseaza o alta piesa de
metal, care se numeste bont protetic, deasupra careia medicul poate plasa coroana, puntea
sau proteza dentara care va inlocui dintele, respectiv dintii lipsa. Dintele artificial este
acoperit cu un biomaterial (cu capacitate de absorbtie a calciului) prezent si in dintele
natural.
Deoarece implanturile necesita o interventie chirurgicala, pacientul trebuie sa aiba o stare
de sanatate buna, sa aiba gingii sanatoase, o structura osoasa buna si adecvata unui
implant, precum si un angajament ferm cu privire la o igiena orala corecta.
Desi exista si alte optiuni in ceea ce priveste odontologia restauratoare, nici una nu si-a
dovedit mai bine, eficienta si durabilitatea functionarii mai bine decat implanturile.
Printre alte efecte ale fumatului sunt si reducerea densitatii oaselor si a calitatii structurale
ale acestora. Fumatul este nociv in toate etapele de montare a implanturilor dentare:
extractia dintelui lipsa sau pregatirea zonei pentru implant, realizarea interventiei
chirurigicale si vindecarea tesuturilor.
In urma unei extractii dentare, in respectiva cavitate se formeaza o pelicula rezultata in
urma coagularii sangelui de a carei vindecare depinde si realizarea altor proceduri cat si
confortul dumneavoasra. Datorita fumatului, aceasta pelicula fie nu se formeaza
corespunzator, fie este dislocata, fie se usuca si nu mai are capacitatea de autovindecare,
ceea ce poate cauza durere si disconfort.
In cazul unor afectiuni parodontale, ce conduc in cele din urma la pierderea dintilor, in
stadiile initiale organismul incearca sa lupte cu infectia prin furnizarea unor numeroase
celule apartinand sistemului imunitar si substante nutritive si minerale in zona afectata
prin intermediul sistemului sangvin. Dat fiind ca fumatul perturba buna functionare a
circuitului sangvin si fluxul sangvin la nivelul cavitatii bucale, bolile parodontale, ce
reprezinta de fapt o infectie bacteriana, se instaleaza la nivelul dintilor, gingiilor, a
cavitatii bucale in general. Aceste afectiuni cauzeaza retractia gingivala si a tesuturilor
moi din interiorul cavitatii bucale. Fumatul intervine si in acest caz prin a ingreuna
procesul de vindecare si refacere a tesuturilor gingivale, si in special a structurilor de
sustinere a dintilor.
In urma aplicarii procedurii de implantare dentara tesuturile trebuie sa se vindece, si
trebuie sa aiba loc procesul de osteo integrare, mult incetinit de consumul de tutun.
Procesul de vindecare trece prin diferite stadii, si este un proces similar indiferent ca ne
referim la o rana sau a un tratament. Uneori zona care trebuie sa se vindece este suficient
de mare pentru a permite vizualizarea unui progres, insa de cele mai multe ori acest
progres este vizibil doar la microscop.
In urma sangerarii se formeaza o pelicula fina de sange coagulat, iar zona isi mobilizeaza
toate resurselor pentru a lupta impotriva bacteriilor infectioase dupa care tesutul se auto-
regenereaza. Pentru a finaliza acest proces, organismul angajeaza un numar variat de
celule si proteine, fiecare actionand conform functionalitatii sale in organism si intr-o
anumita ordine naturala pentru ca rana sa se vindece corespunzator. Din nefericire, insa
consumul de tutun poate sa perturbe oricare din aceste stadii de vindecare.
In stadiul de regenerare, atunci cand trebuie sa se formeze noi tesuturi, tutunul scade din
capacitatea sangelui de a forma noi vase de sange, pe langa reducerea formarii acelor
celule care produc proteinele necesare constructiei noului tesut. De asemenea fumatul
stimuleaza si formarea de numeroase chimicale care incetinesc mult formarea de noi
celule epiteliale ce vor forma stratul de suprafata al noului tesut. Interferand in aceste
doua ultime procese mentionate in formarea de tesut nou, poate favoriza aparitia
cicatricilor.
Toate acestea pot determina in cele din urma respingerea implantului dentar de catre
organism. Pe langa acestea fumatul afecteaza grav si extractiile dentare si restaurarea
dintilor (plombe) .
Vestea imbucuratoare insa, este faptul ca renuntand la acest viciu se pot reduce aceste
efecte dezastruoase. Capacitatea de vindecare si fluxul sangvin revin usor la nivelul
normal, iar cateva studii apreciaza ca aceste capacitati pot fi chiar recastigate integral
dupa cativa ani de renuntare (cel putin 10 ani) .