Bolea Zinaida

DIFERENŢE DE GEN IN STĂRILE DEPRESIVE

LA VIRSTA ADOLESCENTINĂ

Adolescenţa este perioada de virstă la care se manifestă mai pregnant vulnerabilitatea

individului pentru stări depresive, vulnerabilitate condiţionată de schimbările fiziologice,
morfologice, psihologice survenite şi de necesitatea adolescentului de a se adapta acestor
schimbări, de vicisitudinile procesului de difinire şi acceptare a identităţii sale fizice, psihologice şi
spirituale. Actualitatea problemei derivă şi din evidenţele clinice privind depresia la adolescenţi

Obiectul cercetării il constituie complexitatea şi specificul diferenţelor de gen in stările

depresive la adolescenţii din Republica Moldova.

Ipotezele cercetării:
1. Diferenţele de gen in stările depresive la adolescenţii din Republica Moldova prezintă o
preponderenţă feminină.
2. Subiecţii de sex masculin prezintă tendinţe alexitimice mai pronunţate şi atitudine refractară faţă
de solicitarea suportului social emoţional, descărcare emoţională şi solicitarea asistenţei
psihologice.
3. Subiecţii de gen masculin şi subiecţii de gen feminin prezintă o etiologie psihosocială diferită a
depresiei, ceea ce se concretizează in vulnerabilitatea masculină şi vulnerabilitatea feminină
pentru depresie.
4. Interiorizarea/gestionarea destereotipizată a trăsăturilor instrumentale şi expresive condiţionează
funcţionarea nondepresivă a adolescenţilor.

Metode de investigaţie:
In cadrul cercetării au fost aplicate următoarele metode:
• teoretice
- analiza şi sinteza literaturii de specialitate;
- metoda ipotetico-deductivă de interpretare a rezultatelor obţinute;
• empirice
- Inventarul de Depresie Beck (Beck A., 1961);
- Scala de Depresie şi Anxietate „HADS” (Zigmond A. S. şi Snait P. R., 1983);
- Scala de Somatizare (Dorogatis, 1983);
- Testul Schalling-Sifneos Personality Scale Revised (SSPS-R), (Sifneos P. E., 1972);
- Chestionarul atributelor personale (Spence J. P., Helmrech R., 1975);
- Chestionarul „Situaţii psihosociale traumatizante” (SPST) ;
- Chestionarul COPE (Carver C. S., Scheier M. T., Weintraub J. J., 1989);
• statistice
- testul „t-student” pentru compararea caracteristicilor calitative;
- testul „t-student” pentru compararea a două medii;
- metoda calculării coeficientului de corelaţie (Brawais-Pearson);
- stabilirea diferenţei intre două medii in cazul eşantioanelor perechi (Paired Samples Test).

Instituţiile-pilot şi subiecţii experimentali. Realizarea obiectivelor cercetării s-a produs: 1) in

cadrul experimentului constatativ care a inclus 533 de subiecţi, distribuiţi egal in două categorii de
virstă (14-15 ani şi 17-18 ani) şi de sex; 2) in cadrul experimentului formativ in care au fost incluşi
20 de adolescenţi de 17-18 ani. Subiecţii incluşi in eşantion sint elevi ai liceelor “Gheorghe
Asachi”, “Spiru Haret” şi “Iulia Hasdeu” din Chişinău.

Eşantionul experimental a fost constituit din 533 de adolescenţi. Eşantionul reprezentind virsta
de 14-15 ani a fost alcătuit din 260 de subiecţi (130 de subiecţi de sex feminin, 130 de subiecţi de
sex masculin). Eşantionul reprezentind virsta de 17-18 ani a fost alcătuit din 273 de subiecţi (137 de
subiecţi de sex feminin, 136 de subiecţi de sex masculin). Subiecţii incluşi in cercetare sint elevi la
liceele “Gheorghe Asachi”, “Iulia Hasdeu” şi “Spiru Haret” din Chişinău.
Experimentul de constatare a fost realizat in două etape. In etapa I a experimentului constatativ
au fost incluşi 533 de adolescenţi. Scopul investigaţiei la această etapă a fost identificarea
diferenţelor de gen in stările depresive, stările anxioase, somatizare, tendinţele alexitimice.
Subiecţilor li s-au administrat următoarele probe:
1) Inventarul de Depresie Beck (Beck A., 1961) şi Scala de Depresie şi Anxietate „HADS”
(Zigmond A. S. şi Snait P. R., 1983), in scopul identificării subiecţilor ce prezentau stări
depresive şi anxioase şi identificării diferenţelor de gen in depresie şi anxietate.
2) “Scala de Somatizare” (Dorogatis, 1983) a fost folosită pentru identificarea diferenţelor de gen
in somatizare.
3) Testul Schalling-Sifneos Personality Scale Revised (SSPS-R), (Sifneos P. E., 1972) in scopul
identificării diferenţelor de gen in cazul tendinţelor alexitimice ale subiecţilor.
Etapa a II-a a experimentului constatativ a avut drept scop identificarea factorilor psihosociali ce
determină vulnerabilitatea pentru depresie a adolescenţilor de sex masculin şi de sex feminin,
identificarea stilului de coping in funcţie de variabila „gender” şi identificarea caracteristicilor de
gen la subiecţii depresivi şi nondepresivi.
Din lotul de 188 de subiecţi depresivi a fost selectat un grup de subiecţi depresivi de 17-18 ani
(39 de subiecţi:19 băieţi şi 20 de fete) şi grupul de control alcătuit din 30 de subiecţi (15 fete şi 15
băieţi); respectiv grupul de subiecţi depresivi de 14-15 ani (32 de subiecţi:16 fete şi 16 băieţi) şi
grupul de control de 30 de subiecţi.
In cadrul acestei etape a experimentului subiecţilor li s-au administrat următoarele probe:
1) Chestionarul atributelor personale (Spence J. P., Helmrech R., 1975), cu scopul evaluării
gradului de identificare cu caracteristicile şi stereotipurile tradiţionale de gen ale subiecţilor.
2) Chestionarul „Situaţii psihosociale traumatizante” (SPST) in scopul analizei vulnerabilităţii
psihosociale.
3) Chestionarul COPE (Carver C. S., Scheier M. T., Weintraub J. J., 1989)

Ierarhizarea situaţiilor psihosociale anormale in cazul subiecţilor de sex feminin:

1. discordia intrafamilială intre adulţi – 95%;
2. imaginea negativă corporală – 73%;
3. persecuţiile şi discriminările din partea semenilor; folosirea alcoolului; pierderea unei
relaţii de dragoste; lipsa stimulării; controlul parental neadecvat; lipsa afecţiunii in relaţia
părinţi-copii; problemele grave de sănătate ale unuia dintre părinţi – 68%;
4. experienţele personale traumatizante - 63%;
5. supraprotecţia familială; familia izolată – 53%
6. relaţiile de discordie cu semenii – 49%;
7. agitaţiile şi tulburările in mediul şcolar, la locul de trai – 43%;
8. plecarea părinţilor peste hotare – 39%;
9. folosirea tutunului – 21%;
10. abuzul sexual extrafamilial – 10%;
11. folosirea drogurilor – 5%.
Ierarhizarea situaţiilor psihosociale anormale in cazul subiecţilor de sex masculin:
1. discordia intrafamilială intre adulţi – 79%;
2. supraprotecţia familială; pierderea unei relaţii de dragoste; folosirea alcoolului – 57%;
3. agitaţiile şi tulburările in mediul şcolar, la locul de trai; experienţele personale
traumatizante – 53%;
4. controlul parental inadecvat; lipsa afecţiunii părinţi–copii; persecuţilei şi discriminarile din
partea semenilor – 47%;
5. familia izolată; problemele grave de sănătate ale unuia dintre părinţi – 42%;
6. folosirea tutunului – 37%
7. lipsa stimulării; imaginea corporală negativă – 36%;
8. relaţiile de discordie cu semenii – 23%;
9. plecarea părinţilor peste hotare – 10%;
10. folosirea drogurilor – 5%;
11. abuzul sexual extrafamilial – 0%.

Situaţiile psihosociale traumatizante la adolescenţii depresivi in funcţie de sex

Situaţiile psihosociale Fete Băieţi „t”
1. Lipsa afecţiunii in relaţia părinţi-copii 68% 47% t=1,355
2. Discordia intrafamilială intre adulţi 95% 79% t=1,519
3. Problemele grave de sănătate ale părinţilor 68% 42% t=1,688
4. Supraprotecţia familială 53% 57% t=0,251
5. Controlul parental inadecvat 68% 47% t=1,355
6. Lipsa de stimulare 68% 36% t=2,109
7. Familia izolată 53% 42% t=0,691
8. Plecarea părinţilor peste hotare 39% 10% t=2,248
9. Pierderea unei relaţii de dragoste 68% 57% t=0,713
10. Abuzul sexual extrafamilial 10% 0% t=1,492
11. Experienţele personale traumatizante 63% 53% t=0,635
12. Imaginea corporală negativă 73% 36% t=2,496
13. Persecuţiile şi discriminarea din partea sem-lor 68% 47% t=1,355
14. Relaţiile de discordie cu semenii 50% 21% t=2,011
15. Agitaţ. şi tulb-ri in med. şcolar, la locul de trai 47% 53% t=0,375
16. Folosirea alcoolului 68% 57% t=0,713
17. Folosirea tutunului 21% 37% t=1,116
18. Folosirea drogurilor 5% 5%

Concluzii
1. Cercetarea atestă o incidenţă inaltă a simptomatologiei depresive la adolescenţi: 43,9%
dintre adolescenţii incluşi in studiu au raportat simptomatologie depresivă. Majoritatea
adolescenţilor de ambele sexe prezintă simptomatologie depresivă de intensitate uşoară sau
moderată (doar 5,2% dintre subiecţii de sex feminin şi 1,5% dintre subiecţii de sex masculin au
prezentat simptomatologie severă).
2. Sint atestate diferenţe de gen in tendinţele depresive la adolescenţi. Diferenţele de gen in
tendinţele depresive la adolescenţi indică o preponderenţă feminină (50,9% – subiecţi depresivi de
100
sex feminin, 35,3% – subiecţi depresivi de sex masculin). Diferenţele de gen se manifestă atit in
tendinţele depresive (incidenţa stărilor depresive), cit şi in ceea ce ţine de intensitatea stărilor
depresive (preponderenţa subiecţilor de sex feminin in cazul simptomatologiei severe şi moderate).
3. Diferenţele de gen in depresie marcate de preponderenţă feminină sint atestate la ambele
categorii de virstă incluse in cercetare. Diferenţele in valoarea lui „t” indică o accentuare a
diferenţelor de gen la 14-15 ani in comparaţie cu virsta de 17-18 ani.
4. Atit in cazul subiecţilor de sex feminin, cit şi in cazul subiecţilor de sex masculin se
atestă comorbiditatea simptomatologiei depresive cu simptomatologia anxioasă şi cu simptomele
psihosomatice. Diferenţele de gen referitoare la specificul comorbidităţii stărilor depresive se
manifestă prin frecvenţă şi intensitate mai inaltă a simptomelor anxioase şi a simptomelor
psihosomatice la subiecţii depresivi de sex feminin in comparaţie cu subiecţii de sex masculin.
6. Diferenţele de gen in exteriorizarea depresiei la adolescenţi se manifestă prin tendinţe
alexitimice mai pregnante, atitudine refractară faţă de solicitarea suportului social emoţional şi faţă
de asistenţa psihologică la subiecţii de sex masculin. Diferenţele evidenţiate in cazul acestor două
variabile definitorii pentru problema diferenţelor de gen in depresie converg spre ideea
complexităţii acestui fenomen şi presupun evitarea generalizărilor categorice.
7. Subiecţii de sex feminin prezintă o vulnerabilitate psihosocială specifică care se
concretizează prin prevalenţa următorilor factori psihosociali: imaginea corporală negativă, lipsa
stimulării suficiente din partea părinţilor, relaţia de discordie cu semenii, plecarea părinţilor peste
hotare.
8. Se atestă diferenţe referitoare la expresivitate şi instrumentalitate intre adolescenţii
depresivi şi nondepresivi de ambele sexe. Astfel, putem să presupunem că gestionarea corectă şi
destereotipizată a trăsăturilor intrumentale şi expresive condiţionează o funcţionare nondepresivă la
adolescenţii de ambele sexe.
La fel, investigaţia scoate in evidenţă anumite legităţi in dinamica diferenţelor de gen in
depresie:
a) Se observă tendinţa de diminuare a depresiei odată cu virsta. Considerăm că acest fapt se
datorează dezvoltării capacităţilor cognitive şi strategiilor de coping de a face faţă stresului şi
dezvoltării cognitive intr-o manieră sanatogenă. Este rezultatul firesc al procesului de maturizare
care implică dezvoltarea strategiilor cognitive şi comportamentale de a face faţă adversităţilor şi
este specific atit subiecţilor juvenili de sex feminin, cit şi subiecţilor de sex masculin;
b) Alte variabile cum ar alexitimia, căutarea suportului social emoţional, descărcarea
emoţională, atitudinea faţă de asistenţa psihologică schiţează particularităţi de virstă in sensul
hipertrofierii acestor tendinţe odată cu virsta la subiecţii de sex masculin.
Fetele de 17-18 ani sint mai puţin alexitimice decit cele de 14-15 ani, adică mai predispuse spre
exteriorizarea afectelor negative odată cu virsta.
La subiecţii de sex masculin nu se atestă statistic această dinamică pozitivă
in cazul alexitimiei, in schimb, din rezultatele statistice referitoare la “căutarea suportului social
emoţional” şi “descărcarea emoţională”, transpare foarte clar tendinţa de a se conforma cu virsta
mai mult idealului stereotipic de masculinitate.
Acest fapt relevă tendinţa masculină de a nu
exterioriza afectele şi simptomele depresive şi este rezultatul identificării cu rolurile de gen şi cu
stereotipurile sociale şi culturale.
In pofida faptului că socializarea sex-stereotipică incepe din copilărie, identificarea cu rolurile de gen
tradiţionale se intensifică in adolescenţă, la această virstă devenind in special imperioasă problema definirii
feminităţii şi masculinităţii. Adolescenţii sint vulnerabili in mod special la presiunile socializării de gen,
fiind in plin proces de identificare cu rolurile de gen.
Respectiv, ei sint tentaţi să adopte expectaţiile stereotipice ale societăţii referitor la
patternurile comportamentale feminine şi masculine. Se pare că tradiţionalismul in abordarea
rolurilor de gen prejudiciază confortul psihoemoţional al ambelor sexe. In accepţiune tradiţională,
rolul de gen feminin este mai depresogen, pe cind rolul de gen masculin este mai favorizant. In
acelaşi timp, stereotipizarea exagerată a rolurilor de gen antrenează consecinţe psihologice negative
şi pentru subiecţii de sex masculin. Cercetarea relevă in cazul subiecţilor de sex masculin tendinţa
pronunţată de a-şi reprima emotivitatea şi de a nu-şi verbaliza stările depresive. Considerăm că
această tendinţă este condiţionată atit de educaţie şi de stereotipurile sociale, cit şi de frica de a
primi un feedback negativ din partea semenilor.
Rezultatele cercetării scot in evidenţă realităţi psihologice ce ţin de problematica diferenţelor
de gen şi care condiţionează diferenţele de gen in depresie. Educarea corectă a tinerilor din
perspectiva diferenţelor de gen, dezvoltarea unor abilităţi de ajustare şi de rezistenţă la stereotipurile
şi preceptele sociale depresogene şi stigmatizante, invăţarea strategiilor de coping sanatogene sint
unele dintre concluziile acestei cercetări, care definesc dezideratele abordării educative şi
psihoprofilactice in cazul simptomelor depresive la adolescenţi.