You are on page 1of 49

T O D O R , M Ă R G Ă R I N T ŞI OSMAN

Fala mare traistă n-are... Cine-l caută pe dracu'


pînă la urmă-l găseşte...

După această întîmplare, se povesteşte că pe alţii mai proşti decît pe sine, mustăceşte
incă un boier pe n u m e Mînă-lungă, s-a Păcală.
crezut mai grozav decît cei dinainte. — Nu ştiu ce vrei să spui, dar ţin să afli că
L-a căutat pe Păcală. Şi i-a grăit: eu sînt dregător al lui vodă. Sînt mare dre-
— Am auzit că ţi-ai rîs de boier Mătrăgună gător.
şi vreau să-ţi dovedesc că nu sînt toţi săraci — Eh, mare e şi boul, boierule. Cu toate
cu duhul ca el. astea, cîteodată, şi un copil îi poate pune
— Prostul adevărat este acela care-i crede funia-n coarne.

57
— Iarăşi nu te-nţeleg. Şi, fiind eu ca mare — Eu ştiu o altă vorbă bătrînească, boierule,
dregător al lui vodă — hai să vorbim pe şi-anume că omul se strică din trufie, ca
şleau! mă pricep la furat... fierul din rugină. De-aceea nici nu cutez
— Hoţii cei mici, spunea tata, se află-n pă- să mă sumeţesc. Atîta îţi pot spune, că mă
duri, iar cei mari în palate. O fi aşa, n-o fi... voi strădui să nu ies de ruşine. Încerc şi-atîta
— Asta e iarăşi o vorbă neghioabă de-a t a ; tot...
da' nu ţi-o iau în seama. Doresc numai să — Nu da-napoi; de vreme ce te-ai prins...
afli că-n toată lumea asta n-ai să-ntîlneşti Te-ai prins ori nu te-ai prins ?
pe nimeni care să poată să mă fure sau să — M-am prins, boierule!
mă păcălească. — De vreme ce te-ai prins să faci isprava
— O fi, boierule!... Laudă-te gură, că asta, îţi spun eu dinainte, se strîmbă Mînă-
de-aia-ţi dau friptură... lungă, frînghia te aşteaptă.
— Şi, tocmai pentru aceea vreau să te-n- — Ce spui, boierule ?
cerc şi eu, ca boier Mătrăgună, însă într-un Şi porunceşte boierul ca Todor, de-atunci
alt chip. încolo, să plece la păşune în mijlocul cirezii
— Şi în ce chip a n u m e ? şi cu pază întreită:
— Să-ţi arăţi dibăcia, păcălindu-mi sluj- — Un slujitor, cu o sîneaţă în mîini, să
başii, şi luîndu-mi-1 pe T o d o r ! meargă înainte şi alţii doi, cu săbiile scoase,
— Cine e acest T o d o r ? să-1 vegheze din spate.
— T o d o r ? Boul meu cel mai gras, din soi În ziua următoare, după ce se porneşte ci-
de Şviţera... Mi 1-a dăruit vodă că l-am slu- reada spre păşune, se strecoară Păcală spre
jit pe plac... curtea păsărilor. Înşfacă din coteţe vreo
— Uliu, ce boulean! Ce alb şi lat în spate. opt sau nouă pui. Îi dă printr-un ulei moale.
Şi bine ghiftuit, leit domnia ta, parc-ar fi Pe urmă îi tăvăleşte în pulbere de-aramă,
dregător... încît arătau puii de parcă erau făcuţi din
aur strecurat. Şi şi-i vîră în sîn.
Se furişează, apoi, prin marginea pădurii,
pînă lîngă cireadă.
Todor, mare şi alb, şi cu coarne bogate, ve-
gheat cu străşnicie de cei trei slujitori, răsă-
rea din cireadă ca muntele între dealuri.
Uşor ca nevăstuica, pe cînd trecea cireada
printr-o vîlcea îngustă, Păcală scoate puii
— H m ! . . . H m ! . . . se întunecă boierul. Vor- de unde-i ascunsese şi-i zvîrle, binişor, chiar
beşti cam fără socoteală, însă te iert că eşti înaintea celor trei paznici.
netot. Ce zici? N e - a m înţeles? Slujitorul cu sîneaţa tresare.
— Şi daca ţi-oi lua boul ? — M i n u n e ! strigă el. M i n u n e , fraţilor!
— Boul va fi al t ă u ! — Pui din aur curat! bagă de seamă altul,
— D a r daca nu izbutesc să-ţi păcălesc sluj- dintre cei doi cu săbii.
başii? — Au ieşit din p ă d u r e ! ţipă şi-al treilea.
— Înseamnă că toată faima ţi-a fost o vorbă Este plină, de bună seamă, toată pădurea.
goală. Şi-am să te dau legat, să te spînzure — Voi rămîneţi aici, porunceşte iar întîiul
vodă. celor doi soţi ai săi, eu alerg să-i culeg...
— Pentru că n-am izbutit să fur? Şi începe să gonească, zănatec, prin pădure.
— He, pricini sînt destule, după cîte-ai — Ce face? S-o crezi t u ! îi răspund cei cu
făcut şi precum te-ai purtat... săbiile. Vrem şi noi pui de aur...

58
Puii, înfricoşaţi, se zoresc spre pădure şi Boierul, cînd îşi vede pe cei trei paznici în-
pas de-i mai găseşte, se risipesc prin ierburi torcîndu-se acasă fară Todor, aproape înne-
şi se ascund prin tufe. Doar piuitul lor răsună buneşte:
ici şi colo, însă tot mai departe. — Ce mi-aţi făcut cu T o d o r ? Era darul lui
Cei trei străjeri aleargă şi se înghiontesc vodă, bou fară de pereche.
unul pe altul cu u r ă : Iar paznicii se-apucă de-i povestesc c u m
— T e - a m văzut eu preabine, ai prins, adi- nişte pui de aur nemaivăzuţi s-au ivit din
neauri, un puişor! pădure, şi cum ei s-au gîndit să-i prindă, ca
— Ba tu ai prins vreo doi! Crezi că nu te-am să-i aducă-acasă, să-i dea stăpînului. Dar un
zărit? Si vrei să te fereşti! bou din cireadă, cît au lipsit ei numai cîteva
— T a c i ! U n d e i-ai ascuns? Spune repede clipe, 1-a sfîşiat pe Todor. Dovadă, uite
sau... coada. I-au aflat-o în gîtul boului celui
— N-am prins. Vă spun cinstit! lacom. Ar trebui tăiat...
— Înşelătorule! Te voi cotonogi!... Am — Ce tot pălăvrăgeşti ? s-a înfuriat Mînă-
să-ţi rup oasele!... lungă. U n d e s-a pomenit vreun bou, pe
— Vrei să te-mbogăţeşti singur, fără de lumea asta, să-1 sfîşie pe altul? Vi 1-a furat
noi?... Păcală!...
— Eşti tîlhar mincinos!... — Asta-i adevărat! s-a ivit şi Păcală, cu
Şi-aşa, din vorbă în vorbă, se iau la păruială, cuşma pe-o sprînceană. Ce zici, boierule?
fără nici o cruţare. Îşi dau p u m n i în obraz, Am cîştigat prinsoarea? Şi l-am răpit pe
îşi rup veşmintele şi nu se potolesc decît Todor?
după vreun ceas, cînd cad laţi la pămînt. Boierul a scrîşnit.
În acest timp, Păcală se-avîntă lîngă T o d o r . — Mi l-ai răpit. Dar am şi-un armăsar, tot
Îi taie un sfîrc din coadă şi i-1 vîră pe gîtul un dar de-al lui vodă, se cheamă Mărgărint.
altui bou din cireada, nelăsîndu-i afară Cu el u r m ă m prinsoarea. Şi, dacă izbuteşti
decît un smoc de păr. să-i păcăleşti din nou pe paznici, să-l iei
pe Mărgărint, al tău o să rămînă. De nu,
îmi dai şi pe Todor-napoi, şi-ai să vezi
şi frînghia în chip de „gît-legău".
Necăjit, Mînă-lungă cheamă, de astă-dată,
cinci slugi şi hotărăşte:
— Încuiaţi bine grajdul. Mărgărint nu mai
iese pe viitor la păscut. Îl veţi hrăni cu fîn.
Voi doi, cei mai zdrahoni, cu săbiile-n mîini,
Îl apucă pe T o d o r de coarne şi-1 trage în rămîneţi lîngă uşă. T u , înarmat cu-o furcă,
afundul pădurii, unde-1 ascunde bine într-un ţii calul de căpăstru, şi tu, cellalt, de coadă.
desiş de fagi. Iar tu, cel cu sîneaţă, ai să rămîi călare.
Cînd paznicii se întorc şi îl cată pe Todor, Slugile se reped să împlinească porunca.
mai ia-1 de unde nu-i. Îi găsesc numai smo-
cul de păr, din coadă, în botul altui bou.
Slujitorul cu sîneaţă îşi strigă soţii:
— Priviţi ce s-a-ntîmplat! Boul acesta, la-
com şi rău, 1-a sfîşiat pe T o d o r !
— Aşa e! se jeluiesc şi ceilalţi, înmărmuriţi
de spaimă. Ni 1-a mîncat pe Todor. I-a
rămas numai coada neînghiţită, iată!...

59
— Să vă plătiţi greşeala, mai strigă Mînă- buze, cînd a simţit mirosul venit dinspre
lungă, păzindu-mi armăsarul ca pe ochii din urcior.
cap. Şi pe cine s-apropie de grajduri, în — Ce să am, măiculiţă, un urcioraş cu ţuică,
afară de mine, să nici nu vă uitaţi şi să-1 dată mie de-un stareţ.
loviţi la mir, să-1 lăsaţi mort pe loc! — Un urcioraş cu ţuică? Aoleo! Aoleo!
— Bine, boierule! îi răspund ei tuscinci. Ce-am mai sorbi şi noi, da' nu ne lasă slujba.
— Şi-acuma să te văd, ce-ai să mai faci, — C u m nu vă lasă slujba?
Păcală, ce va ieşi de-aici? Armăsarul sau — Păzim un armăsar să nu ni-l ia Păcală.
ştreangul ? Şi ni s-a dat poruncă să nici n-adulmecăm,
Păcală îşi pleacă fruntea: cumva, vreo băutură, înc-ales ţuiculiţă. N u -
— Mă tem, boierule. mai că eu aş vrea atîta, s-o miros mai de-a-
Dar zîmbeste şiret. proape, şi ţi-o dau înapoi.
Către lăsatul serii, o babă cocîrjată, spriji- — Atîta? S-o miroşi puţintel mai de-a-
nită în toiag, se apropia, domol, de curtea proape? Bine, măicuţă, bine! Asta nu-i
boierească şi ciocănea la poartă: pagubă.
— Auzi, boierule, îndură-te de mine. Sînt Paznicul ia urciorul. S-apucă să miroasă cît
o biată bătrînă, cu un picior în groapă. putea mai de-aproape ce era înăuntru. Da'
Zăresc doar ca prin sită şi-abia de mai aud. pînă să ia seama, îi lunecă pe gît un strop
Încai, în timpul nopţii, este vai şi prăpăd, de băutură. Îi lunecă şi altul. Pe u r m ă :
că mă sfîşie cîinii. Lasă-mă, hai, să intru-n gîl, gîl, gîl!
ogradă şi să m-adăpostesc după gard, pe-un — Dă-mi, măi, şi mie, o leacă! şopteşte cel-
mănunchiaş de paie. Că nu cer demîncare... lalt paznic. Nu fi aşa hapsîn!
Boierul, la început, a gonit-o să plece, însă Şi, din nou, gîl, gîl, gîl!
văzînd că bătrîna, cu glasul său piţigăiat, N u m a i că, de la grajduri, p r i n d şi ceilalţi
nu înceta să-1 roage, sfredelindu-i urechea, de veste.
şi fiindcă nu cerea demîncare, ca să scape Şi, gîl, gîl, gîl, se goleşte urciorul.
de ea, a lăsat-o să intre. Baba mai scoate unul.
T r e m u r î n d pe picioare şi clănţănind din Şi, din nou, gîl, gîl, gîl! se goleşte şi-acesta.
dinţi, aceasta s-a lungit pe-un aşternut de Dar ce-o fi pus Păcală în ţuică? (Căci el
paie, nu prea departe de grajd. S-a hrănit, era, Păcală, cred c-aţi şi bănuit!)
pe-ndelete, c-un boţ de mămăligă numai Şi-acesta îşi azvîrle în paie ţoalele zdren-
b u n ă de dat la cîini. Şi, la sfîrşit, a scos, din ţuite, şi smulge şi cornetul ascuţit de pe nas
desagă, un urcior, din care a prins să soarbă. şi-i priveşte pe paznici.
A sorbit îndelung şi-a oftat de plăcere, mîn- Paznicii de la uşă, cu săbiile în mîini, răzi-
gîindu-şi gîtlejul cu mulţumire rară. Şi iar maţi de ostreţe, adormiseră tun, de parcă
a sorbit lung. erau morţi.
— Ce ai acolo, babo, de sugi aşa cu sete? Flăcăul intră-n grajdul unde dormeau şi
a întrebat-o unul din paznici, lingîndu-se pe ceilalţi, unul ţinînd căpăstrul, altul trăgînd
de coadă armăsarul lui vodă şi-al treilea
călare, cu sîneaţa pe umăr. Păcală taie în
două şi căpăstrul şi coada, aşa ca paznicilor
să le rămînă, la fiecare, cîte o bucată din ce
ţineau în mîni. Taie curelele de la şa şi îl
agaţă pe paznicul care stătea călare (lăsîn-
du-l tot în şa) de-o grindă din tavan.
Se azvîrle pe cal şi, aplecîndu-şi capul puţin,

60
ca să nu se lovească, ţîşneşte afar' din grajd.
Cînd aude boierul ce s-a mai întîmplat, vă
daţi voi singuri seama ce-a fost pe capul lui.
Păcală tropotea cu calul pe uliţă. Se întor-
cea-n ogradă şi se oprea la scări:
— Boierule, ce zici?
— Ce-aşi putea să mai zic? M-ai păcălit din
nou şi mi-ai luat bunătate de cal, după ce
mi-ai smuls boul.
— Mă mulţumesc cu ei şi plec în lumea mit de cele ticluite şi intră în odăi. Îi spune
largă! boieroaicei, ce stătea tologită pe un pat
— Ce spui? Nu merge-aşa! Mai ne prindem larg şi moale, cu saltele de puf:
o dată. — I-am copt-o lui Păcală. Va plăti pentru
— Ne mai p r i n d e m o dată? toate cîte le-a făptuit. S-alerge slujitorii şi
Boierul spumegă: să-mi întindă masa. Am o foame de lup.
— Şi dacă mă răzbeşti p e n t r u a treia oară, Mi-e poftă să şi beau... Haide, vină şi tu.
îţi las boul, şi calul, şi ce-oi mai dobîndi. nevastă, să mîncăm şi să b e m !
De nu, le iau-napoi şi cer învoire lui vodă Mănîncă şi beau boierul şi boieroaica, pînă
să te ridic în ştreang. cînd trece ziua şi-ncep să se coboare umbrele
— Mă-nfricoşezi de m o a r t e ! înserării. Cînd, osteniţi de-atîta mîncare
— Poţi să te-nfricoşezi, fiindcă, de data asta, şi băutură, hotărăsc să se culce.
nu mă mai las pe mîna unor slujbaşi netoţi. Păcală e-n ogradă. Le vede, le aude şi le
Am să veghez eu însumi, ameninţă boierul. ştie pe toate. Mai aşteaptă 0 vreme pînă se
— Şi ce trebuie să-ţi iau? linişteşte şi curtea. Slugile îşi iau cina şi.
— Iată inelul ăsta! Şi dregătorul îi arată lui toropite de muncă, se ascund prin hogea-
Păcală, în deget, un inel gros de aur, cu un guri, pentru hodina nopţii.
diamant rar, ce scînteie-n lumina albă a di- Noaptea împresoară apoi firea în vălu-i
mineţii în mii şi mii de ape. Mi 1-a dăruit albăstrui. Cerul se acoperă însă, curînd, de
vodă în u r m ă cu un an, ca să mă răsplătească, nori. Oamenii au adormit. Unul singur mai
pentru c-am născocit un bir nou peste ţară, umblă, cu pasul furişat, uşor ca o pisică,
şi-am u m p l u t visieria, istovită, cu galbeni de-a lungul zidurilor.
sultanini. Se numeşte O s m a n ! Acesta se apropie de-o căpiţă mare de fin
— Inelul se numeşte Osman? aflată-n dosul casei. Îşi scapără amnarul.
— Aşa cum auzisi. Inelul se numeşte Os- Şi aprinde căpiţa.
man, după numele aceluia ce 1-a stăpînit Apoi tot el răcneşte:
întîia oară. Este nepreţuit. — Sculaţi, oameni buni, sculaţi. Ard aca-
— Şi doreşti să ţi-1 iau? returile marelui dregător...
— Îţi dau răgaz trei zile! Căpiţa, aprinzîndu-se înalţă către slavă limbi
— Puţin, boierule! roşii, lacome. Cerul se-mpurpură.
— Ce socoteai că-ţi merge aşa la nesfîrşit? Slugile se trezesc. Ţîşnesc din aşternuturi.
Ai s-o păţeşti, Păcală. Şi cînd te-oi legăna Toţi fug înnebuniţi.
cu laţul pe grumaz, ce-o să cînt şi-o să joc! — Ard acareturile! Săriţi! Aduceţi a p ă !
— Bine, boierule! Mă sileşti, n-am ce face! Marele dregător, cu toate că era umflat
— Te silesc, te silesc, că vreau să-ţi vin de de-atîta îmbuibare şi ameţit de vin, se tre-
hac... zeşte, la rîndu-i, din somn.
Şi călcînd greu, boierul se-ntoarce mulţu- — Ard acareturile...

61
Îşi azvîrle anteriul pe umeri şi vrea să iasă altminteri n-avea cum. Numai că, oricum ar
afară. Deodată îşi aminteşte că-l are, în încerca să scape, i s-a strîns la gard funia.
inelarul stîng, pe Osman. Inelul e la noi. N-are c u m mi-l mai lua.
„Şi dacă-n învălmăşeala din curte o să-mi Haide, dă-mi-l încoace!
fure Păcală inelul, se gîndeşte. Poznaşul e Boieroaica, trezită de-a binelea, icneşte:
în stare. Mai bine-l las în casă." — Păi, ţi-l dădui o dată. De unde să-l mai
Se-ntoarce lîngă pat şi i-l vîră nevestei în iau?
deget: Marele dregător îşi cască gura:
— Cît alerg eu pe-afară, ai tu grija de el. — C u m . . . mi-l dăduşi o dată ?
— Bine, mormăie boieroaica ameţită de — C u m ? . . . Bine... C u m se dă... N-ai ve-
vin. nit de-adineauri şi mi-ai cerut inelul...
Marele dregător se repede pe scară şi se — Iar t u ? . . .
rostogoleşte, duduind, prin ogradă, către — Ţi l-am întins! Mi l-ai desprins din deget.
locul cu pricina, unde ardea căpiţa cu flăcări Mînă-lungă se-apucă de şuviţele rare şi
tot mai înălţate spre cer. cenuşii din barbă. Se smulge. Tropăie.
Cît aleargă boierul, de după scara casei, se Aleargă prin odaie şi urlă ca un l u p :
iveşte o umbră. Si, dacă oarecine ar fi fost — Mi l-ai dat pe O s m a n ! Ai fost zărghită,
mai aproape, ar fi p u t u t să vadă cum pe chioară, sau nu ştiu cum să-ţi spun. Mi l-ai
buzele umbrei, sub mustaţa subţire, se fu- dat pe Osman fără nici o tocmeală. I l-ai
rişa un zîmbet. dat lui Păcală. Aşa e cum îţi spun. Tîlharu-a
fost în casă. Mi-a luat pe Mărgărint, pe
Todor, şi-acuma pe Osman. M-a dovedit
Păcală. Şi m-am făcut de rîs. Eu, care am
umplut vistieria cu galbeni, născocind un
nou bir, m-am lăsat dus de nas de-un amă-
rît, de-un ăla, aşa cum e Păcală. Să-mi plece
din ogradă. Ducă-se pe pustii! Mi-e
de-ajuns! Ce-o să păţesc cu vodă cînd o
afla că darurile sale le-am pierdut, rînd pe
U m b r a saltă pe scară. Se prelinge în odăi. rînd, numai eu unul ştiu. Văleu si iar văleu!
Apucă, dintr-un cui, o haină îmblănită. Şi, deschizînd fereastra, marele dregător
O-mbracă. Ba îşi vîră, sub haină, şi un ghe-
răcneşte îndîrjit:
motoc de şaluri. Şi astfel pare un boier
sadea, umflat şi mare în pîntec.
— Nevastă, spune umbra, cu glasul p r e -
schimbat, venind lîngă patul marelui dre-
gător, dă-mi înapoi inelul.
Boieroaica, alene, se întoarce într-o parte
şi îşi întinde mîna. U m b r a prinde inelul şi
i- l trage din deget.
Pe scară, legănat, marele dregător se-napoia — Ai plecat, tartore? Piei din ograda mea!
in cămări. O umbră-i lîngă uşă. N u m a i că Păcală, călare, cu inelul pe deget şi trăgînd
el n-o vede, atît e de furios. Pătrunde în de-o frînghie boul fără pereche, îi r ă s p u n d e :
odaia unde se află patul şi grohăie: — M-am dus, boierule! Că mai am şi pe alţii,
— Larmă şi văicăreli, şi nu era nimic. tot la fel de făloşi ca si domnia ta, care de
S-aprinsese o căpiţă. Îl bănui pe Păcală, mult m-aşteaptă...

62
Boierul tropotea şi răgea prin odaie; boie- luntre şi punte şi tot ajunge la mal. Bine
roaica se jelea de ciudă că nu băgase bine de i-ai făcut şi i-ai ticluit-o, Păcală, marelui
seamă; dar toţi sătenii, pe care-i întîlnea în dregător... Bine i-ai ticluit-o, zău... Deoa-
cale, Păcală, rîdeau nu glumă... Şi unii din- rece pînă astăzi el încă nu aflase că necăjitul
tre ei glăsuiau: se pricepe şi el, cîteodată, s-aducă necaz,
— Fala-mare traistă n-are... Cine-l caută iar prostul ţine adesea lingura ca înţeleptul
pe dracu' pînă la urmă-l găseşte... Pe omul să mănînce din ea... Soarele, proaspăt ră-
isteţ aruncă-l şi-n bulboană, că se face sărit, începuse să rîdă, cu poftă, şi el.
PETRECEREA LA TOARTĂ
Femeia cu ochi frumoşi pe toţi îi face voioşi

În timpul cînd Păcală încă se mai îndeletni- cei mai înstăriţi să vină în piaţă, la poalele
cea cu marele dregător Mînă-lungă, T î n - unui ulm falnic, cu o cunună largă şi răsfi-
dală se găsea pe drum. Călătorise mult. rată de ramuri, şi-acolo să-şi tocmească
Era peste măsură de ostenit. Şi n-avea nici oamenii de care-aveau nevoie.
un ban în pungă să-şi cumpere bucate. Tîndală, auzind despre obiceiul acesta, şi,
Şi tot mergînd-aşa, ajunse într-un tîrg. fiindcă era joi, s-a dus şi el sub ulm.
In tîrgul acela era obiceiul ca, o dată pe Şi, cum, necum, negăsind altceva care să-i fie
lună şi-anume într-o zi de joi, meşteşugarii mai pe plac, decît vorba românului, una de

65
bine şi zece de rău, s-a tocmit de-ajutor la Asta nu vrea să însemne că Tîndală era şi
un cojocar. Aflase, ce e drept, despre acesta, leneş. Ba, dimpotrivă. Era isteţ şi harnic.
de cum intrase în tîrg, că este un zgîrie- Şi aşa zisa lui „tîndăleală", ne povestesc
brînză şi că se poartă cu cei tocmiţi la el ca bătrînii, venea numai de-acolo că se chib-
lupul cu oile sau cîinele cu pisica; dar n-avu- zuia bine în tot ce făptuia.
sese alta ce face, deoarece, ştie oricine, foa- De-aceea se si mîhnea cînd îşi vedea stă-
mea e soră bună cu nevoia, iar nevoia frînge pînul împingîndu-1 cu umărul şi dîndu-i
şi fierul. brînci la treabă peste puterea obişnuită
Şi-aşa, încă din acea zi, a început Tîndală a omului. Fiindcă, oricît îsi da silinţa Tîn-
să-l slujească pe cojocar. dală, nu putea face faţă la cît îi dădea de
Din partea muncii, ce-i drept, nu prea avea lucru meşterul. C-avea alişveriş cojocarul,
Tîndală de ce să se plîngă. Că muncă era nu glumă. N u m a i atunci cînd venea ceasul
destulă. Şi încă prea destulă. Trudea de se mesei, se schimba socoteala:
spetea. Aducea pieile de oaie şi miel din — Mai încet, mai încet, îl sfătuia meşterul
munte, de la ciobani. Le da la argăseală. pe Tîndală. Ce te grăbeşti atîta la masă, că
Ajuta la croit, la cusut. Mătura. Curăţa. nu dau turcii-n tîrg! Şi, vezi, ai grijă, nici
Era de-alergătură. Mai făcea şi-alte treburi. nu mînca prea mult, să nu-ţi cadă prea greu.
Iar cojocarul, obişnuit, nu ştia alte vorbe Nu uita că mai sînt, după masă, alte o mie
să-i rostească în afară de: „Haide, Tîndală, si ceva de treburi. Şi-ai să te moleşeşti. Şi
zoreşte-te!... Zoreşte-te, T î n d a l ă ! Zoreş- n-au să iasă cojoacele aşa cum se cuvine.
te-te!" Cu toate astea, cojoacele ieşeau straşnice
Acu', vorbind cu mîna pe inimă, aşa cum întotdeauna, pentru că meşterul, ca să vor-
v-am mai povestit, Tîndală nu era el atît bim cinstit, era destul de priceput, iar T î n -
de sprinten şi iute ca Păcală. Avea un fel de dală nu se lăsa nici el mai prejos, aşa încît,
fire ciudată. Părea că tîndăleşte. Şi-atunci adeseori, acei ce le îmbrăcau se întorceau
cînd s-a născut, dintr-o gogoaşă amară de să-i răsplătească, pe meşter şi pe Tîndală,
tufan, se povestea că a făcut-o pe îndelete, cu cîte-o îmbucătură mai bună, o sticlă
întîi s-a înfoiat gogoaşa, pe urmă s-a des- de rachiu, un coşuteţ cu fructe sau ce aveau
chis şi-abia tîrziu, s-a ivit el, cu ochii rîză- şi ei.
tori şi cu căciula lăsată cam pe ceafă. Mai trebuie, totuşi, să aflaţi că, ori de cîte
— Ce te-oi fi tîndălit atîta? Ardeam de ori se întîmpla una ca asta, meşterul strîngea
nerăbdare să te văz! i-a spus tătîne-său. tot. Pitea în cămară darul şi nu-i da lui T î n -
— Aşa sînt eu din fire. D a r nu m-am ivit dală nici cel puţin să guste.
la vreme? Aşa, soseşte odată, din munte, stăpînul unei
— Ba cum să n u . . . aşa e! s-a înveselit moş turme de oi, aducînd, în desagă, drept mul-
Negru. ţămită meşterilor pentru cojocul pe care
Şi-apoi se cunoaşte prea bine că năravul din i-1 croiseră, un caş mare de oaie.
fire n-are lecuire. — Să-1 mîncaţi sănătoşi, glăsuieşte cioba-
nul, domnia ta şi sluga...
— A, slugii nu-i prieşte şi i se-ngreţoşează
numai cît vede caşul, răspunde cojocarul.
Şi, pînă să apuce Tîndală a spune că vorba
aceea era fără temei, stăpînul începe iar
să-1 certe:
— De ce nu te zoreşti? Priveşte maldărul
acela de cojoace! Aşteaptă să le coşi...

66
toria. Lăsaţi-mă în pace! Şi, înfuriat, pier-
zîndu-şi măsura, începe să-i ocărască pe
oameni şi să-i gonească: Plecaţi de-aici!
Ieşiţi! Nu vă dau înapoi n i m i c ! Şi, fiindcă
aceştia strigau, cerîndu-şi înapoi cojoacele,
se-apucă să-i zburătăcească şi să azvîrle in ei
cu ce se nimerea. Plecaţi de-aici! Plecaţi!
— Ce face? se supără din ce în ce mai rău
— Stăpîne, dec, abia apucă să rostească lumea. Ne mai si ocărăşti şi ne zburătăceşti?
Tîndală. Şi, cîţiva mai voinici se avîntă spre el, îl
— Zoreşte-te! Zoreşte-te! îi strigă cojocarul, înşfacă, îl leagă în curmeie şi-1 duc de îl
tăindu-i vorba. închid într-un şopron al satului. Aduc pe-o
Îl duce apoi pe stăpînul turmelor pînă la uşă. babă vrăjitoare şi-aceasta îi învaţă pe tîr-
Îşi ia de la el rămas-bun. Se întoarce şi goveţi că nebunia se lecuieşte cu apă rece
ascunde caşul în cămara din fundul casei. ca gheaţa. Se-apucă, deci, aceştia, cu gîndul
Se întoarce iar la lucru şi face pe niznaiul. să-1 lecuiască pe cojocar, de ţi-l murează
N-aude, n-a vede, n-a greul pămîntului, bine. Şi p e n t r u că sărmanul încă ţipa la
uşurelul vîntului. Ca şi cum nimic nu se oameni, izbindu-i cu picioarele, îi trag şi-o
întîmplase şi nimeni nu trecuse pe-acolo. chelfăneală pe cinste.
Vorba ceea: nici usturoi n-a mîncat, nici Văzînd că nu mai are cum să se împotri-
gura nu-i miroase. vească şi să se apere, cojocarul se potoleşte.
Lui Tîndală îi lăsa însă gura apă, că-i plăcea Şi oamenii, băgînd de seamă că s-a mai
caşul nevoie mare. Şi-ar fi poftit să-i spună liniştit, îl slobozesc din ştreanguri, punîn-
cîteva meşterului. Se stăpîneşte însă şi du-i însă în vedere că de-şi arătă iarăşi, în
numai în sinea lui i-o cloceşte: orice fel, nebunia, va pătimi mai rău.
„Aşadar, asta îţi este, întruna, purtarea, Cojocarul, după atîta zbucium, vrea să por-
meştere cojocar. Dec, dacă e pe-a ceea, să-ţi nească spre casă, dar, mai înainte, plin de
răsplătesc şi eu, cu vîrf şi îndesat..." amărăciune, întreabă:
Şi, pe ascuns, răspîndeşte prin tîrg, pe u n d e — Şi cine ziceţi, fraţilor, că v-a destăinuit
poate, vestea că meşterul cojocar şi-a pier- c-am mintea rătăcită?
dut mintea. Că altfel, obişnuit, nu se-arată
şi nici nu se cunoaşte. D a ' n fiecare noapte,
cam pe la miezul ei, sare din aşternut, urlă
ca lupul şi începe să reteze cu o custură ceea
ce încropesc ziua. Aşa că toţi cîţi au încă
în lucru cojoace la el ar fi bine să şi le ia cît
timp mai au ce lua.
Vestea rea, se ştie, fuge ca vîntul şi-nconjură
pămîntul. Zboară şi u n d e ajunge scoate — C u m ? . . . Ce ne mai întrebi?... Tîndală...
din ea scîntei. Lumea aude, se îngrijorează, Slujitorul tău... El ne-a mărturisit ce pă-
şi aceia care aveau cojoace în lucru vin să şi timeşte, noaptea, cînd te prind furiile...
le ridice: Aleargă acasă cojocarul şi-1 ia pe Tîndală de
— Dă-ne cojoacele, meştere. Nu mai vrem piept:
să ni le lucrezi dumneata. — Ai păţit-o cu mine, T î n d a l ă ! Cum de ai
— Ce? Aţi înnebunit? se sperie cojocarul cutezat? De unde ai ştiut tu, oare, nemer-
că i se duce de rîpă şi meşteşugul şi neguţă- nice, că eu mi-am pierdut mintea?

67
Tîndală îi desface cojocarului mîinile, bini- lacrimile. Du-te acasă şi chinuieşte-te şi
şor, de la piept şi îl priveşte în ochi: tu cum ne chinuim toţi, cît timp oi avea zile.
— De unde am ştiut ? Stai să te întreb si Că tot vreo clipă, două de bucurie s-or mai
eu: da' domnia ta de unde-ai ştiut că mie afla ici-colo.
nu-mi prieşte şi mi se-ngreţoşează de caş? — Aşa ar fi cum spui, numai că pierderea
— N-am ştiut... Da' aşa... bărbatului meu nu e totul, a mai urmat fe-
— Şi eu la fel, aşa... Şi, dacă te-oi mai purta meia. Că, după ce c-am rămas văduvă, în
vreodată astfel, cînd vor mai sosi daruri, loc să fiu deplînsă, m-a potopit o altă nă-
mai rău ai s-o păţeşti! pastă...
A înghiţit-o cojocarul, şi n-a avut ce face; — Ei, ce năpasta, spune!
însă Tîndală, după ce şi-a primit simbria, — Boierul, starostele şi popa au început
sătul de un asemenea stăpîn ce ţinea brîn- să-mi dea tîrcoale, să-mi ciocăne la poartă.
za-n sticlă şi n-o scotea de-acolo decît la Cică să intre-n casă la mine, iar eu să le-as-
Crăciun şi la Paşti, a plecat mai departe, tern masa, că ei vor să petreacă. Şi-atît sînt
cum îi era şi lui, ca şi lui frăţîne-său Păcală, de scîrbită de purtările acelora, care sînt,
ursita. de, fruntea satului, că mi-am părăsit casa
A mers, din nou, ce-a mers şi într-o bună şi am plecat în lume.
dimineaţă a zărit o femeie, tînără şi fru- — Păi, nu aşa, femeie! Dacă vor să pe-
moasă, şezînd pe-o piatră, la marginea unei treacă, eu zic să le facem cheful. Să petre-
păduri, şi plîngînd. cem însă şi noi. Petrecere la toartă. Să pe-
Tîndală, milos de felul lui, s-a apropiat de treacă tot satul.
ea: — Să petreacă tot satul?
— Pentru ce plîngi, femeie? Ce necaz te-a — Ascultă-mă colea!
lovit? Şi femeia l-ascultă, cu băgare de seamă.
— Plîng, i-a răspuns aceasta, privindu-l Lacrimile încetează să-i curgă. Şi dorinţa
cu ochii înlăcrămaţi, că am avut un bărbat de a-i pedepsi pe aceia din pricina cărora
bun, dar mi l-a luat la oaste vodă şi l-a dus fusese aproape gata, gata să-şi părăsească
în războiul cu un alt vodă, cu care se certase, gospodăria i se aprinde în ochi.
şi nu s-a mai întors. — Ei, ce spui? Te-nvoieşti?
Tîndală a oftat: — Mă învoiesc, flăcăule! Care-i numele
tău?
— Tîndală mă n u m e s c !
— Am auzit şi noi, prin locurile acestea,
de tine. Si nu numai de tine. Ci si de unul
Păcală. Ba chiar se povestea că sînteţi fraţi
de cruce şi le veniţi de hac multor nele-
giuiţi. Poate m-oi ajuta şi pe mine.
— Am să te-ajut, femeie!
— Sărmană văduvă! Cînd cei cocoţaţi sus — Îţi mulţumesc, Tîndală.
se ceartă, cei care-i poartă-n spate plătesc Se înapoiază dară acasă femeia. D a ' nu ră-
oalele sparte. Că orzul îl ară boii şi se hră- suflă bine şi nici n-apucă să-şi desfacă boc-
nesc cu el caii. Cel cu paguba este şi cu pă- celuţa pe laviţă, că s-a şi ivit un aprod de la
catul. Şi, ce mai tura-vura, aşa-i făcută curte.
lumea şi cine poate şti de s-o schimba — Boierul, îi vesteşte acesta, tainic, îţi
vreodată. Vorba din bătrîni: Viaţa omului trimite cuvînt să-l aştepţi astă-seară, că
ca oul în mîna copilului. Mai bine şterge-ţi vine să te vadă. Are să-ţi dea porunci.

68
— Ei, dacă are boierul să-mi dea porunci,
să poftească.
Pe urmă, se arată la poartă starostele:
— A venit vremea să-ncetezi cu jelitul băr-
batului! Să mă primeşti în casă. Şi să ne
veselim amîndoi. Altminteri te voi p u n e
la bir, de n-am să-ţi las, în ladă, nici măcar
o basma.
— Morţii cu morţii şi vii cu vii, cîntă şi
popa, cădelniţînd, cînd soseşte, la rîndu-i. nat haiduc, se face că se îngrozeşte femeia.
D u p ă mîhnire, bucurie. Şi, mai încet, adau- Şi, dacă este, într-adevăr, el, s-a isprăvit
gă: Cînd vin să-ţi sfinţesc casa? Că, u n d e cu domnia ta. Te stîlceste-n bătaie. E voinic
calcă popa, calcă şi D u m n e z e u . . . ca un urs şi nu ştie de teamă, nici de ruşine,
faţă de feţele boiereşti. M-a tot ameninţat
că, de găseşte, vreodată, vreun bărbat străin
în casa răposatului, frate-său, îl face chisă-
liţă, oricine-ar fi acesta.
Boierul, din vesel cum era, s-a înverzit la
faţă. T r e m u r ă ca o frunză:
— Şi-i... chiar c u m n a t u - t ă u ? . . .
— D a . C u m n a t u - m e u e.
— U . . . u n d e . . . aş... putea... să m-as...
Iar ea, femeia văduvă, nu se mai împotri- c u n d ? Să nu paţ vreo ruşine... U . . . unde
veşte, ca altă dată, ci le surîde blînd tuturor, să m-as... cund?
măcar că are o lumină care nu-i a bună în — Vai de noi şi de n o i !
ochi. Le spune, cu răbdare, cînd să vină Şi văduva, făcînd mai departe pe înfrico-
şi cum, să le fie pe plac. şata, deschide un chepeng şi îl împinge pe
Şi-aşa, se scurge ziua. De cum se lasă boier, pe o scăriţă-ngustă.
seara, primul, cel mai nerăbdător, se iveşte Boierul, tremurînd, se împiedică. Cade de-a
boierul, gras, vîrstnic, cu barbă, călcînd berbeleacul, în fundul beciului.
greu pe pămînt. Acolo însă cînd ajunge, nu se dezmeticeşte
— Ehei, te-ai înmuiat. De nu te înmuiai, bine şi simte că e prins de cineva in
îţi luam, prin judecată, sînt prieten cu jude- braţe.
cătorul, petecul de grădină, lăsat prin diată — Cine e?... Cine e?... şopteşte el pierit.
de răposatul. Rămîneai muritoare de foame. — Sînt Moartea! aude o voce. D e ! Ai făcut
— Aşa mă pedepseai ? destule, cît ai trăit pe lume... Şi-am venit
— Ce-a fost s-a isprăvit, mi-ai dobîndit să te iau.
iertarea, se leagănă, mulţumit, pe picioa- — Aoleo, fie-ţi milă!
rele scurte şi grase, boierul. Ce-ai acolo, — D a ' ţie ţi-a fost milă de cinstea văduvei ?
in cuptor? Chiteai să-i iei avutul şi i-ai intrat în casă
— Un purcel rumenit şi nişte alivenci. Ra- cu anasîna? Că vrei domnia ta să petreci!
chiul e pe masă. — Uite, îi dau femeii punga asta mare cu
— Haide, să-ncepem cheful! galbeni şi jur că nu mai fac!...
Dar nu apucă boierul să se-aşeze bine pe N u m a i că Moartea, fără multă vorbă, ii
scaun, că la poartă se-aude ciocănind cineva. smulge anteriul şi celelalte straie şi albituri:
— Să ştii că e cumnatu-meu, am un c u m - — La iad nu se merge decît gol puşcă!

69
— Grele şi încîlcite fără de seamăn, dar
după voia Domnului, sînt căile oamenilor!
cîntă în surdină, popa. Atîta că... schimbă
el tonul şi şopteşte: femeia cu ochi frumoşi
pe toţi îi face voioşi. Deci îl face voios şi
pe părintele satului, rîde el gros, împingînd
cu burta portiţa.
D u p ă aceea, cîntînd încă şi mulţumit de
sine, intră-n odaie, se aşază la masă, înfu-
Şi îl azvîrle într-o copaie mare, care era lecă si bea.
acolo, plină-ochi cu catran. Deodată, femeia, ridicîndu-se de pe scaun,
Mi se face boierul mai dihai ca un drac. dă un ţipăt:
Sus, cel care bătuse la poarta văduvei, — Vai de mine şi de sfinţia ta părinte,
cred că aţi ghicit, fusese însă nu cumnatul că-l zării, prin ferestruică, pe cumnatu-
acesteia, haiducul, cum îl speriase ea pe meu, Stroie, acela de-i haiduc, năvălind ca
boier, ci însuşi starostele, cu burta tot cît furtuna. Socot că vine să se încredinţeze
o bute, ca şi-a boierului, şi barba înspicată de nu am cumva oaspeţi cheflii în casă!
de bruma anilor, măcar că se silea să facă Şi-n acest fel se prăvăleşte şi popa alături
pe flăcăul. de primar şi boier.
— Zici că te-ai pregătit, aşa c u m se cuvine, Mai dă şi el o pungă. Şi-ajunge, azvîrlit de
pentru petrecere? o întreabă pe femeie, Moarte, în copaie.
după ce intră în casă. D u p ă aceasta, se mai apucă Moartea şi-i
— Aşa cum se cuvine! îi răspunde aceasta, tăvăleşte pe tustrei printr-o altă copaie,
cu şart. u n d e se aflau fulgi.
Şi-i arată starostelui purcelul, copturile din — I a r t ă - n e ! . . . I a r t ă - n e ! . . . I a r t ă - n e ! . . . se
tavă, plăcut aromitoare, şi sticla cu rachiu. roagă ei tustrei. Jurăm să nu mai facem,
— Frunză verde, trei parale, cîntă, înviorat, cît om trăi, ce-am făcut!
starostele, şezi acolea şi matale! îndemnînd-o Moartea însă nu ţine seama de văicăreala
pe văduvă să se lase alături de el pe-un lor şi ridicînd chepengul, îi atinge pe fie-
scăunel, după ce a sorbit, plescăind din care cu cîte-o şfichiuială a biciului, pe care-l
limbă, întîia ulcică de rachiu. N u m a i că ţinea în mînă.
iarăşi se aud ciocănituri în poartă. — Aţi vrut petrecere în casa văduvei, petre-
— Cine, ciorilor, o mai fi, de nu ne lasă-n cere aveţi!
pace să petrecem pe plac? se supără pri- Şi na, şi na, şi na, pe spinările goale,
marul. muiate în catran şi tăvălite în fulgi.
Văduva se iţeşte, prin ferestruică, la fel Schelălăind, tustrei: boierul, starostele şi
ca-ntîia oară. Se preface speriată şi-i spune popa se zvîrlă în sus pe scară. Tropăie prin
şi starostelui povestea cu cumnatul, haiduc, odaie. Se năpustesc spre poartă, aproape s-o
venit a n u m e să-i cerceteze casa. dărîme.
Aşa ajunge şi starostele în fundul beciului. Şi-ajung în uliţă.
Se scaldă în catran şi-şi dăruieşte punga În uliţă, ciopor, sătenii adunaţi. Îi vestise
numai să scape teafăr şi să nu îl ia Moartea. femeia prin vecinele sale.
Sus, cel care bătuse — mai burtos decît Şi biciul, na, na, n a !
toţi, cu barba măturoaie pe pîntec — era Şfichiuie şi plesneşte pe spinările goale ale
însă, socot c-aţi ghicit iar! preasfinţitul bărbaţilor.
părinte. — Dec, dracii, fraţilor! strigă din u r m ă . . .

70
Moartea. Au intrat cu de-a sila pînă în casa pînă au dat de-o apă. Apa i-a luat cu ea şi
femeii. Să-i întoarcem la iad! i-a purtat spre Olt. De-acolo-n Dunăre.
— Să-i întoarcem la iad, se prefăcea mul- Din D u n ă r e la Mare... Şi apoi cine ştie...
ţimea că nu-şi cunoaşte boierul, starostele Astfel s-a isprăvit petrecerea la toartă!
şi popa. Şi dă-i în ei cu pietre, bucăţi de Iar Tîndală, după ce le-a împărţit nevoia-
humă, lemne şi altele de-acestea. Să-i în- şilor pungile cu bănet, păstrîndu-şi pentru
toarcem la iad! sine numai trei galbeni, blagoslovit de toţi,
Bătuţi şi huiduiţi, cei trei se zice c-au fugit a plecat iar pe cale...
MĂGARUL FERMECAT
Rabdă inimă şi taci, ce-ai făcut să nu mai faci!
Că răbdarea-i din rai, şi, la necaz, nu-i nici o alinare
mai bună decît ea !

Cu unul dintre cei trei galbeni pe care-i locului şi, ca să-l facă să meargă mai de-
avea, Tîndală şi-a cumpărat un măgar, de parte, Tîndală era nevoit să-l împingă din
gîtul căruia şi-a agăţat traista. Era un măgar spate.
bătrîn, numai pielea şi osul, prăpădit şi, pe Oamenii-i vedeau si cîte unii dintre aceştia
deasupra, chior. îşi băteau joc de ei.
— Ciuş! Ciuş! îşi mîna Tîndală măgarul. — Hei, de ce nu te duci, flăcăule, să-ţi
Atîta că acesta abia-şi mai putea tîrî picioa- vinzi armăsarul la tîrg? Ai lua, fără-ndoială.
rele, de bătrîn şi ostenit ce era. Se oprea o mulţime de galbeni!...

73
Tîndală ştia că se înşelase şi că batjocura faţa spre noi ar fi bine. Numai că răul
oamenilor era întemeiată, dar nu voia să re- vine iute si binele încet. Şi nu este bine să
cunoască, să nu se işte mai tare rîsul. Vorba fii nici gazdă mare, dar nici sărac prea tare,
românului: „Rabdă inimă şi taci, ce-ai făcut gazda mare se gîndeşte, săracul se tot tru-
să nu mai faci! Că răbdarea-i din rai, şi, la deşte, gazda mare-i om gîndit şi săracu-i
necaz, nu-i nici o alinare mai bună decît tot trudit.
ea! Şi nu ieslea trebuia sa vină la măgar, Sătenii, măcar că nu pricepuseră mare lucru
ci măgarul să se ducă la iesle!" din cele tălmăcite de Tîndală, rămăseseră
De aceea le şi răspundea celor ce-şi băteau fără grai. Nici n-au mai îndrăznit să-1 roage
joc de el: pe acesta să le ghicească, prin botul dobito-
— Rîdeţi voi, rîdeţi! N u m a i că măgarul cului său şi alte multe lucruri ce voiau să
acesta, al m e u : Ciuş, aşa se cheamă: Ciuş, le afle.
dacă vreţi să aflaţi, este un dobitoc fer- Iar vestea despre marele ghicitor Tîndală
mecat. A-mbătrînit, e drept, dar datorită s-a răspîndit pretutindeni, ca glonţul: „Este
lui eu am ajuns cel mai mare ghicitor al un flăcău nevoiaş, destul de slab la minte,
tuturor timpurilor. dar care se pricepe, cu ajutorul unui măgar
— C u m vine asta? C u m ? înţelept, să ghicească prezentul, trecutul şi
— Cum să vină? Prea bine. Eu îi p u n viitorul. Numele ghicitorului e Tîndală
întrebarea asupra ceea ce vreau să ştiu şi el şi-al măgarului, C i u ş . "
îmi dă răspunsul, binişor, la ureche, fără Tocmai atunci se întîmplase că intrase în
nici o greşeală. ţară un trimis al sultanului, care se îndrepta
— Ghiceşte-ne, atunci, şi n o u ă ! . . . Da, da, către tîrgul cel mare, u n d e locuia vodă.
ghiceşte-ne! S-or mai micşora birurile? Şi Acesta poposise, în drumul său spre vodă,
s-or mai uşura poverile de le ţinem în la conacul unui mare boier. În timpul nopţii
spate? Că rău era cînd era rău, numai că însă, cineva îi furase acestui trimis al sulta-
astăzi, cînd e mai bine, aşa cum ne spun nului, un paşă preavestit, pecetea împără-
marii dregători (o fi, dar pentru ei!), e tească bătută în pietre scumpe: turàua. Fără
parcă şi mai rău. Şi s-o mai întoarce vreo- turàua asta, paşa nu mai putea pecetlui
dată fărîma de bine din vremea cînd ne învoiala, ce trebuia încheiată cu vodă, la
era rău? palat, în nu ştiu ce privinţe.
Tîndală îi p u n e întrebarea măgarului şi se Cercetări si necaz.
apropie cu urechea de botul acestuia. Se Paşa se mîniase. Ameninţa pe toţi că-i va
face că l-ascultă ce-i spune, pe urmă tăl- pîrî sultanului. Şi sultanul va cere cea mai
măceşte : aspră pedeapsă pentru boierul gazdă.
Pe cînd se perpeleau, neştiind ce să facă,
şi nu aflau turàua, iată că se aude despre
marele ghicitor Tîndală — care le răspun-
sese oamenilor, la întrebarea lor, că binele
ni 1-a luat paşa şi că-i rău la deal şi rău
la vale cînd povara este pe spetele tale — că
e prin apropiere.
„Ghicitorul acesta mare, Tîndală, ştia pe-
— Dec, îmi răspunde măgarul că: Binele semne, ce urma să mi se întîmple cu turcul
acela de care-ntrebaţi voi l-a luat paşa. de-aceea le-o fi răspuns aşa oamenilor",
Rău la deal şi rău la vale, cînd greul e pe se gîndeşte boierul. Şi dă, îndată, poruncă
spetele tale. Iar binele de-ar fi sa-şi întoarcă slugilor să cutreiere drumurile, să fie găsiţi

74
Tîndală şi măgarul, şi să fie aduşi la conac. — Ce? Am fost doi măgari? se mînie
Dar, fiindcă nu are răbdare s-aştepte îna- boierul.
poierea slugilor, boierul porneşte şi el însuşi — D o m n i a ta ai spus-o, nu eu, rîde mai
pe-o cale să-i caute. Iar întîmplarea face ca departe Tîndală. Să-mi ierţi vorba cea
tocmai el să-i întîlnească. Tîndală şi măga- proastă, că de, noi oamenii de rînd...
rul făceau un mic popas, la poalele unui Si-acum unde ne ducem?
deal. Măgarul păştea nişte mărăcini de la — Ne ducem la conac.
marginea drumului, iar Tîndală, visînd la Şi, fiind... bolnav Tîndală, boierul îl împinge
un ospăţ, se tolănise în iarbă. mai departe pe Ciuş. Cînd ajunge însă la
conac, boierul schimbă vorba şi, din po-
runca paşii, îl închide pe Tîndală, în grajd,
laolaltă cu Ciuş, poruncindu-i să afle pînă-n
cel mult un ceas cine a furat turàua.
Cînd se vede Tîndală în grajd, şi într-o
asemenea stare, începe să ofteze: „ A m a n !
Ce-o să s-aleagă din trebuşoara asta? Că
paşa-i mînios foc şi, dacă nu iese la timp,
— Scoală-te, apucă-ţi dobitocul de funie la iveală, turàua, o să fie p r ă p ă d . . . "
şi ghiceşte paşii cine i-a şterpelit, noaptea Uitasem să vă spun că, după ce i-au închis
trecută, turàua, îi porunceşte boierul. pe Tîndală şi pe asinul lui, un slujitor al
Cînd aude Tîndală despre ce este vorba şi paşii venise lîngă peretele grajdului şi, prin-
cînd se socoteşte c-ar putea-o păţi cu paşa tr-o crăpătură, pîndea, ce se întîmpla înă-
şi boierul, începe să se codească: u n t r u . Şi ca să vă spun totul cu-n minut
— Dec, că măgarul mi-este din cale-afară mai degrabă, pasămite, tocmai slujitorul
de ostenit, nu poate urca dealul, iar eu mă acesta era acela care-i furase paşii turàua
simt bolnav, n-am putere să-l trag şi, cu-atît preţioasă. Iar, printr-o întîmplare, el se
mai puţin, să-l împing. numea Aman *. Încît cînd îl auzise pe
— Lasă că-l împing eu, se hotărăşte boierul, Tîndală oftînd si rostindu-i numele îl tre-
strîns de nevoie cu uşa. cuse un fior. Bănuise că Tîndală, marele
Nevoia, doar se ştie, te poartă, pe unde ghicitor, aflase cine-i hoţul.
ţi-e, dar mai cu seamă pe unde nu ţi-e Şi, înfricoşat de moarte, a deschis grabnic
voia. Şi împinge, împinge boierul în dosul uşa, şi-a căzut în genunchi în faţa lui T î n -
măgarului, îl trage şi de funie, se umple de dală:
sudoare şi, după un ceas şi mai bine de — Scapă-mă, mare ghicitor! Scapă-mă! Eu
trudă, izbuteşte să-1 urce pe culmea dea- sînt acel Aman pe care, cu ajutorul măga-
lului, de unde începe drumul ce ducea la rului tău, l-ai ghicit! Am vrut să fac numai
conac.
Tîndală, care o luase înainte, fluierînd şi cu
mînile în buzunare, măcar că nu se grăbise,
şi ajunsese sus. Aşa încît, cînd îşi vede
sosind măgarul, împins de boier de la spate,
se porneşte să rîdă:
— Dec, eu ţi-am mărturisit, cinstit si lă-
murit, cucoane. Singur, măgarul meu n-ar
fi putut să urce un deal atît de-nalt. Aşa * Aman — în limba turcă înseamnă „îndurare", „iertare". Dar, în trecutul
dacă aţi fost doi... depărtat, se da uneori, acest nume şi oamenilor.

75
o glumă cu paşa. Da' dacă tu mă scapi, eu — C e ? . . . C e ? . . . se bucură să afle cît mai
nu numai că dau înapoi ce-am furat, dar curînd taina şi boierul şi paşa.
te şi pricopsesc cu tot ce-am agonisit, în — Luminăţia sa paşa, povesteşte Tîndală,
războaie şi jafuri, de-a lungul anilor, cît a pierdut prin ogradă turaua. Porcii au scă-
l-am slujit pe paşa. pat în ograda şi unul dintre ei, acela cu pată
— Hoţul dovedit obişnuieşte să spună c-a neagră pe ochi, crezînd că-i de mîncat, a
glumit, glăsuieşte Tîndală. Ce glumă o fi înghiţit-o pe loc. Şi-acum e în burta lui.
şi-aceea? Iar cine cade-n gîrlă de ploaie
nu se mai fereşte. Eu, totuşi, am să te scap,
pentru că, pe de-o parte, nu-mi place chipul
paşii, de la care nici un bine nu p u t e m
aştepta venind în ţara asta, şi, pe de alta,
fiindcă mi-ai pomenit de-agonisita ta, care,
fără-ndoială, nu poate fi prea mică... Mie
o să-mi ghicească măgarul cît e... Iar oa-
menii de pe-aici, sînt în mare nevoie. Ce bucurie a fost pe paşa cînd şi-a aflat
— N u , nu, grăieşte Aman. Nu este mică ago- turàua nici că se poate s p u n e ! De-atîta
nisita mea, dimpotrivă. Este destul de mare. bucurie, a poruncit să fie urcaţi Tîndală
Că de, în slujba paşii. Şi dacă tu mă scapi, şi Ciuş în chiar rădvanul lui şi a pornit cu
aşa cum ţi-am mai spus, ţi-o dăruiesc ei spre palatul lui vodă.
întreagă! Caii goneau, goneau. Tîndală şedea lîngă
— Ne-am înţeles, se învoieşte Tîndală. Şi, paşa, măgarul înaintea amîndurora cu-o
ca să iasă bine, ai sa faci ce te-nvăţ! grămadă de scaieţi în faţă, răgind din cînd
Şi-l sfătuieşte pe Aman să azvîrle turàua în cînd, mulţumit. Pe margini, tropoteau
în troaca porcilor. U n u l dintre aceştia, un caii oştenilor din straja otomană. Şi marele
rîmător cu-o pată neagră pe ochi, mai mare ghicitor cugeta. Ce fusese trecuse, dar ce
şi mai lacom între ceilalţi, închipuindu-şi urma să fie încă avea să mai vie. Pentru că
că turàua este o îmbucătură gustoasă, o vorba lui moş Negru, cînd plecase Tîndală
înghite pe loc. la d r u m : „Ceea ce omul singur, cu mîna
Tîndală cere apoi să fie dus la paşa, căruia-i lui, îşi face, nici dracul nu mai poate des-
spune că măgarul ghicise ce se întîmplase face. Şi numai începutul e anevoie, că res-
şi că-i mărturisise lui totul. tul, beleaua, vine de la s i n e . . . "
Î N P A L A T U L L U I VODĂ
Vorba, ca şi mîncarea, puţină nu-l strică niciodată
pe om, dar cea multă aproape întotdeauna.

Şi iată-i pe paşa, pe Tîndală şi pe măgarul cum cu ajutorul marelui ghicitor, Tîndală,


său, după ce-au coborît din rădvan, intrînd şi-a măgarului său, şi-a găsit-o.
in ograda lui vodă. Între timp, mulţimea din tîrg, aflînd de la
Măgarul este dus în grajd, Tîndală rămîne străjerii paşei că Tîndală are un măgar fer-
jos, la capătul scărilor, şi paşa intră în palat. mecat, s-a adunat la porţile ogrăzii să-l vadă.
Acesta îi povesteşte lui vodă ce i s-a întîm- strigînd şi chiuind.
plat cu preţioasa t u r à a sultanului. C u m a Măgarul, care se despărţise cu multă-ndure-
pierdut-o într-o zi (crezînd că i-e furată) şi rare de hrana din rădvan, răgea cu deznă-

77
dejde, mulţimea lărmuia şi paşa nu putea vorba aia cu „măgar ghicitor"? Că vor-
sta de vorbă, în linişte, cu vodă. ba-şi are vremea ei, şi să n-o trînteşti cînd
Un vătaf de aprozi se iveşte atunci la fe- vrei. Vorba, ca şi mîncarea, puţină nu-l
reastră, din porunca lui vodă. strică niciodată pe om, dar cea multă aproa-
— Linişte! Linişte!'strigă el. Căpetenia ma- pe întotdeauna. Şi vorba cu «măgarul ghi-
rilor noştri dregători, în numele măriei sale, citor», decît să fi ieşit, mai bine să fi tuşit".
se coboară să cerceteze întîi domnia sa, cu Şi-aşa, frămîntîndu-se şi învinuindu-se,
înşişi cinstiţii domniei sale ochi, asinul Tîndală intră în grajd, îşi trage de funie
fermecat... măgarul şi-l aduce înaintea căpeteniei ma-
Tîndală, auzind aceste cuvinte, şi ştiind rilor dregători. Acolo îi p u n e întrebarea,
bine cum îl preţăluia poporul pe căpetenia înghiontindu-l în acelaşi t i m p . Acesta, de
marilor dregători, rîde: durere şi de foame, răgeşte.
— Dec, dacă e aşa, rugăm pe căpetenia ma- — Ce zice? Ce zice? întreabă căpetenia ma-
rilor dregători să se grăbească oleacă, p e n - rilor dregători.
tru că oamenii adunaţi la porţi abia aşteaptă — Zice să-mi aplec urechea mai lîngă bo-
să-l zărească şi ei pe cel mai de frunte măgar tul lui, că are să-mi spună şi ceva-n taină.
al ţării. Îşi apleacă apoi urechea lîngă botul lui Ciuş.
Vătaful de aprozi se întoarce, făcîndu-se Se face că-l ascultă. Se dezdoaie de şale şi-i
că nu a priceput cele rostite de Tîndală, dă răspunsul căpeteniei marilor dregători.
mulţimea clocoteşte în rîs şi căpetenia ma- — Ciuş zice că s-ar fi ivit pe lume un purice
rilor dregători, uscat, cu nasul ascuţit şi atît de mare, încît, n u m a i dintr-un singur
galben-verde la chip, de parcă s-ar hrăni salt, s-ar putea zvîrli peste jumătate din
cu venin, coboară: ţară, că ar fi acum trăitori pe pămînt nişte
— Măria sa vodă îţi porunceşte să-ţi aduci oameni cu picioare de lemn, trupul din
înaintea noastră asinul. C u m spuneau că se tulpine de in şi căpăţînile din paie, şi că...
numeşte? Aici Tîndală se opri p u ţ i n din vorbit, apoi
— Ciuş, Ciuş, domnia ta! zice Tîndală, în îi şopti numai căpeteniei marilor dregători
hohotele de rîs ale mulţimii, ca şi c u m şi-ar la u r e c h e : D u m n e z e u ar fi dat în năravul
fi chemat la sine măgarul. beţiei...
— Şi să ghiceşti, urmează căpetenia mari- — Ce zici? Ce zici? se îngrozeşte acesta.
lor dregători, care sînt cele trei mai neauzite D u m n e z e u zici c-ar fi dat în năravul beţiei?
întîmplări petrecute, în ultima vreme, în — În năravul beţiei, da, dă din cap, însă de
lume. data asta cam cu şovăială, Tîndală. Şi se
ţine numai de chefuri.
— Aoleo! Aoleo! Alerg să-i povestesc măriei
sale, se cutremură din nou căpetenia mari-
lor dregători, luînd-o la fugă, în sus, pe
scările palatului, aproape gata-gata să-i sca-
pe de pe plete calpacul. Măria ta, măria ta,
răcneşte el, după ce-ajunge în încăperea
Divanului, măgarul lui Tîndală zice că s-ar
Se duce Tîndală la grajd şi mintea îi huruie găsi în clipa aceasta pe lume un purice atît
ca o moară, gîndindu-se: „Ce-aş putea de mare, încît ar fi în stare să sară peste o
născoci? În rea încurcătură m-am mai vî- jumătate de ţară, nişte oameni cu picioare
rît! Şi, în încurcătură, se ştie, intri lesne, de lemn, trupuri din tulpine de in şi căpă-
dar ieşi anevoie. Cine m-o fi pus să rostesc ţîni din paie, şi că... D u m n e z e u , înţeleptul

78
şi bunul, ar fi căzut în cumplitul nărav al
beţiei şi se ţine, prin cer, n u m a i şi numai
de petreceri.
— Blasfemie! Blasfemie! se ridică mitro-
politul, lovind în podele cu cîrja. Pentru
această blasfemie, se cuvine, măria ta, să-l
spînzuri pe nelegiuitul acela din ogradă de
limbă, iar pe măgarul lui să-l îneci. Să nu
mai ia nici unul, nici celălalt, altă dată, — Te gîndeşti la Păcală ? se înseninează
numele D o m n u l u i în deşert. vodă.
— La una ca aceasta stau însă împotrivă — Păi da, măria ta, Deoarece flăcăul acesta
eu, glăsuieşte cu mare tărie paşa. Că fără a umblat prin lume.
Tîndală nu-mi mai aflam turàua. Şi, fără Ştie si toaca-n cer si are tîlc la toate. Şi să
de t u r à mi se prăpădea capul. Mi-l reteza, ne spună el dacă a auzit de astfel de minuni
la-ntoarcere, slăvitul padişah. despre care te vesteşte Tîndală, marele
ghicitor.
— Bine! Să-l î n t r e b ă m !
— Atîta că, zic eu, sare mitropolitul, să nu-i
destăinuiţi de u n d e vin veştile.
— Şi cine le-a ghicit, mai spune căpetenia
marilor dregători.
— Ca nu cumva Păcală, auzind de Tîndală,
să-i dea prin minte să-i fie cu priinţă! ros-
Vodă, ascultîndu-l, în primul rînd, pe mi- tesc alţi mari dregători.
tropolit şi, în al doilea rînd, pe paşa, îşi Vodă face cu mîna un semn:
duce un deget la tîmplă, porunceşte să — Să poftească Păcală, îndată, în D i v a n !
i s-aprindă toate făcliile din divan şi începe — Să vină înăuntru, în Divan, Păcală, strigă
să cugete. (Aşa îi plăcea lui să cugete, la din pragul uşii, vătaful de aprozi.
lumina făcliilor.) Şi-aşa, din slugă în slugă, aude chemarea
„Să-l înfrunt pe preasfinţitul mitropolit, si Păcală. Îsi ia căciula în mînă. Iese din că-
supărăcios cum e, nu e b i n e ! se gîndeşte. D a r mara unde şezuse şi aşteptase pînă atunci,
şi să-l mînii pe paşa, trimisul sultanului, sub strajă, şi intră în Divan.
e rău!..." I se p u n e întrebarea dacă, în drumurile
Clipele se scurg, ceasurile la fel, iar vodă lui, a auzit: de-un purice uriaş, de-un soi
stă şi cugetă, întruna, cu degetul arătător ciudat de oameni cu picioare de lemn,
al mînii drepte la tîmplă. t r u p u r i din tulpine de in şi capete de paie,
Văzînd că timpul trece şi vodă nu e în stare si dacă i-a venit la ureche vestea că... bu-
să ia vreo hotărîre, vătaful de aprozi, află- nul D u m n e z e u s-ar fi dedat la beţie şi che-
tor lîngă marginea treptelor jilţului domnesc, furi, prin slava cerului...
cade în genunchi şi s p u n e : Păcală îşi întoarce oleacă faţa spre vodă:
— Măria ta, ai în cămara din dos a palatului — De u n d e aţi primit, măria ta, astfel de năs-
pe flăcăul acela, de care ţi s-a plîns marele truşnice ştiri?
dregător Mînă-lungă şi pe care ne-ai p o r u n - — De la un flăcău năzdrăvan, un mare ghi-
cit să ţi-l aducem, cu gîndul să-i foloseşti citor, ce are-n stăpînire un măgar fermecat.
priceperea pentru vreuna din slujbele dom- Mai mult nu-ţi p u t e m spune.
niei. — Eu unul vă mărturisesc că încă n-am

80
aflat, în amănunt, nimic din tot ceea ce
mă-ntrebaţi, le dă răspuns Păcală.
— Vedeţi ? Vedeţi ? bate mitropolitul, mai în-
dîrjit cu cîrja în podele. Spînzuraţi-l de
limbă pe păcătos!
— Spînzuraţi-l de limbă. Şi măgarul, az-
vîrliţi-l în baltă, să se-nece, strigă toţi dre-
gătorii.
— Ba eu mă-mpotrivesc! Că mie mi-a ghi- — Măgarul n-a minţit nici în privinţa asta!
cit... se înalţă iarăşi paşa. Ce m-aş fi făcut se miră dregătorii. D a r ce-i cu D u m n e z e u ?
eu? Cu D u m n e z e u ce e?
— ...măcar că, mai urmează Păcală, într-o Păcală îşi desface larg braţele:
doară, atît îmi amintesc, c-am văzut, într-o — Asta-i chiar gogonată.
seară. — Spînzuraţi-l de limbă! De limbă spînzu-
— Ce-ai văzut într-o seară ? se holbează raţi-l ! bate mitropolitul cu cîrja, mai avan.
boierii. — ...dar, ce e drept e drept, nu-şi încetează
— ...nişte meşteşugari ce croiau o pereche vorba Păcală, nu sînt nici două zile de cînd
de hamuri din multe piei de bivol. l-am întîlnit...
— D i n multe piei de bivol ? N u m a i o pereche — Pe cine l-ai întîlnit ?
de hamuri? P e n t r u ce? P e n t r u ce? — Să spun sau să nu spun ?
— Ziceau că ei croiesc aceste hamuri pentru — Spune-ne, ce mai vorbă!
un purece, pe care voiau să-l înhame la un — Să vă spun, de-i aşa. Venise cu o căruţă
fel de cotigă. Să se urce-n cotiga trasă de mare, trasă de şase bidivii, însuşi Sfîntul
purece şi să ajungă-n cer. D a r cît o fi p u r e - Petru din rai. Si-ncărcase-n căruţă vreo
cele acela de mare, nu am de u n d e şti. patru buţi cu vin, un taraf de lăutari şi-o
— O cotigă trasă de-un purece? Şi să ajun- cîntăreaţă, să cînte şi să joace...
gă-n cer? — Şi u n d e se ducea?
— Atunci am rîs de ei. Însă acum... mă — Se întorcea în r a i ! . . .
gîndesc... — Vai, e şfîrşitul l u m i i ! . . . se smuceşte mi-
— E nemaipomenit! Ţi-au spus chiar ţie tropolitul de barbă. Şi se saltă din jilţ, cu
asta? Aşadar, nu-i minciună povestea cu haina-i neagră, lungă şi largă, fluturîndu-i.
puricele ? Şi, pierzîndu-şi papucii, porneşte, în grabă
— Şi, într-o altă zi, trecînd printr-o văioagă, mare, afară din Divan, strigînd cît îl ţinea
plină de mlaştini, am zărit nişte oameni! gura: Înseamnă că Tîndală a ghicit adevă-
Şi ce-am mai rîs de ei! Ce-am mai rîs! rul... Cu patru buţi de vin şi-un taraf de
U m b l a u pe catalige, adică un fel de picioare lăutari? Şi-o fată să cînte şi să joace?
înalte de lemn, să nu-i ude noroiul. P u r t a u — Atunci, dacă stau lucrurile astfel, a glă-
pe trupuri cămăşi şi izmene de in, ca să le suit, rar, vodă, după ce a pierit pe scări
poată spăla cu uşurinţă, şi, pe cap, pălării mitropolitul, chemaţi-l pe Tîndală, acolea,
din paie, ce se spală şi ele tot lesne. Ce-am în faţa noastră, lîngă Păcală, să stăm cu ei
mai rîs! Ce-am mai rîs! amîndoi oleacă de vorbă mai pe-ndelete...
F I L O Z O F U L ŞI G H I C I T O R U L
Chipul fără zîmbet ca slava fără soare! Decît să
n-ai putere să rîzi, mai bine să nu trăieşti. Că rîsul
i-a fost dat omului, ne-nvaţă cei bătrîni...

Şi iac-aşa s-a întîmplat ca-n acea zi, după odată, prietenia îi este mai de folos omului
aproape un an de despărţire, Păcală şi T î n - decît însăşi rudenia...
dală s-au întîlnit din nou. Se ştie doar că Cînd s-au văzut cei doi prieteni atît de doriţi
n-aduce anul ce-aduce ceasul. Muntele cu unul de altul, din frunte s-au încruntat,
m u n t e nu se întîlneşte; dar prietenul, cu însă din ochi şi-au rîs. (Numai ei erau în
prietenul pe care-l doreşte, cînd nici gîn- stare să facă una ca asta.)
deşte. Că prietenul vechi e ca vinul, cu cît Şi, din ochi, aşa cum vă povesteam mai sus,
se învecheşte, cu-atîta e mai bun. Si, cîte- şi-au grăit:

82
,,Ce mai faci, măi Tîndală? Mă bucur că s-ar fi înţeles şi ne-ar fi pus la cale, laolaltă,
te văd. Îmi era dor de t i n e ! " vreun pocinog?
„ D a r mie, prietene Păcală! T e - a m căutat — Păcală şi Tîndală, a rostit vodă, după
pretutindeni. Bine că te-ntîlnii..." cîtă pricepere şi isteţime aţi dovedit cutre-
D i n gură însă, ca să nu prindă de veste vodă ierînd prin lume, m-am socotit şi m-am
şi marii lui dregători ce simţăminte au unul gîndit să vă iau în slujbă.
faţă de celălalt — deoarece vorba ceea: — D a r p e n t r u ca s-aflăm despre voi şi
„gura nu cere chirie, poate vorbi orice fie" unele lucruri pe care nu le ştim, vă rugăm
— îşi glăsuiesc aşa: să ne spuneţi, amîndoi, unde-aţi văzut lu-
— Ia, priveşte, Tîndală, pe cine-ţi fu dat să-l mina zilei? întreabă căpetenia marilor dre-
întîlneşti aici, în palatul lui vodă! Pe duş- gători.
manul tău de moarte, Păcală, acela ce Păcală se întoarce către acela ce-i pusese
te-a-nfundat de-atîtea ori... întrebarea:
— Mai bine mă-nghiţea pămîntul decît — L u m i n a zilei am văzut-o pe oriunde am
s-ajung să-l văd, din nou, în faţă pe T î n d a l ă ! umblat.
rosteşte şi Păcală, continuînd, totodată, să-i — D u p ă ce trecea noaptea, completează
vorbească prietenului din ochi: „ A m bănuit Tîndală.
încă de la-nceput, cînd mi-a pus vodă între- — Nu asta vă întreb. Păreţi destul de ne-
barea, că hîtrul, care născoceşte poveştile ghiobi amîndoi... Ci u n d e , în ce sate, anume,
cu puricele uriaş, oamenii cu picioarele de v-aţi născut?
lemn şi petrecerile lui D u m n e z e u în cer, — Eu nu m-am născut în sat, îşi subţiază
erai tu, şiretule Tîndală, dar n-am vrut gura Păcală.
să se bage de seamă că-nţelesesem de cine — Şi eu aşijderea, se vîrî mai în faţă T î n -
era vorba." dală.
„Şi eu, cînd ţi-am aflat răspunsul, am bănuit — Ci-ntr-o pădure.
numaidecît că eşti t u " , îşi mijeşte ochii a — Şi eu aşijderea.
rîde Tîndală. — C-aşa a vrut Norocul.
Atîta că din gură, amîndoi prietenii se ceartă — Şi la mine aşijderea, nu se lăsa nici o
mai departe. clipă Tîndală, pe u r m a lui Păcală.
— Noi, împreună, în palatul acesta nu p u t e m — Norocul, nenorocul, lîngă ce sat, vă-n-
sta! treb, au fost pădurile acelea ?
— Plec eu sau te duci tu ? — U n u l cu oameni, cu femei şi copii.
— Doi inşi p-o sfoară nu pot juca. — Cu holde şi păşuni.
— Nici două mîţe, într-un sac, n u - n c a p ! — Şi pe păşuni cu vite.
— Asta e straşnic că se duşmănesc amîndoi, — Iar vitele aveau la grumazuri tălăngi.
şopteşte la ureche lui vodă căpetenia mari- — D a r ce n u m e p u r t a u satele acelea? Nu
lor dregători. Ce ne-am fi făcut noi dacă vreţi să-nţelegeţi ? îşi cam pierde răbdarea
căpetenia marilor dregători.
— Ei, aşa c u m i-a fost si lui dat.
— ...de cei care au trăit în vechime.
— Măi, voi sînteţi proşti pe de-a-ntregul
său vă prefaceţi proşti?
— Prostul se cunoaşte nu atît după vorbă...
— ...cît după ochi...
— D a r prost cu prost, cît trăieşte...
— ...lesne se-ngăduieşte.

83
— Lăsaţi vorbele acestea fără de noimă si — Noi ne-am făcut de rîs... mormăie încet
spuneţi-mi satele, u n d e ziceţi voi că v-aţi Tîndală.
născut, erau pe deal sau pe vale? — ...şi domnia ta de ocară, duce pînă la
— Lîngă fiecare deal e şi-o vale. capăt vorba Păcală.
— Şi, dac-o iei şi-acuma pe cale, către — Sau, cum sună o vorbă: „ E u îi urez sănă-
satul u n d e m-am născut e u . . . tate..."
— ...sau eu... — „...şi el mă izbeşte cu ghioaga-n spate".
— ...dai tot întîi de deal... Deodată, pe cînd ei încă îşi spuneau aceste
— ...şi-apoi de vale... cuvinte, ce credeţi, dragii mei? S-a auzit
Căpetenia marilor dregători îi face semn lui un rîs! Voi o să spuneţi: „ C e mare lucru
vodă că degeaba îi crede pe-amîndoi isteţi, un rîs ? Cine n-ar rîde, mai ales cînd, înaintea
deoarece atît Păcală, cît şi Tîndală, sînt nişte lui, s-ar afla cei doi ghiduşi: Păcală şi T î n -
nătăfleţi. dală?"
— Măi, nu vreţi să pricepeţi, se întoarce Aşa ar fi în alte împrejurări. N u m a i că, de
apoi iarăşi spre ei, cine erau mai mari, acolo, data aceasta, rîdea însăşi copila lui vodă,
în satele voastre? care era şi ea acolo, de faţă la Divan, şezînd
— La noi în sat, începe Păcală, era u n u ' pe un scăunel, lîngă jilţul tătîne-său.
Neagu, că se-nălţase, bată-l norocu', de-a- Şi iar o să-ntrebaţi „Şi întrucît înseamnă
proape că-ntrecea şi streaşinele caselor. mai mult că rîdea copila lui vodă, decît ori-
— Iar noi aveam un plop, lîngă crîşmă. cine a l t u l ? "
Crescuse de nu se mai sfîrşea. Iară eu vă r ă s p u n d :
— Nu asta vreau să aflu, se mînie, în sfîrşit, — Copila aceasta a lui vodă, pe numele său
tare, căpetenia marilor dregători, ci (cum aş Ilinca, nu ştia nimeni din ce pricină, de cînd
putea să vă-ntreb?) de cine vă temeaţi, se ivise pe lume şi pînă-n acea zi, deşi trecu-
na, voi, acolo, în sat ? seră de atunci cam şaisprezece ani, nu învă-
ţase încă să rîdă.
Pe obrăjorul ei, altminteri curat şi alb ca
neaua, niciodată nu se-mbiase lumina unui
zîmbet.
Şi vorba ceea: Chipul fără zîmbet ca slava
fără soare! Decît să n-ai putere să rîzi, mai
bine să nu trăieşti. Că rîsul i-a fost dat o m u -
lui, ne-nvată cei bătrîni, sa-şi uşureze soarta
şi sa-şi înfrumuseţeze viata. Şi cine nu zîm-
— Noi ne temeam de taurul popii, îşi dă beşte nici fericirea n-o va putea cunoaşte.
drumul la gură Păcală, că ăla, cînd scăpa, Aşa că tot ce-a fost pe lume cu putinţă fă-
praful şi pulberea s-alegea de ce-i ieşea în cuse vodă numai şi numai să ajungă s-o vadă
cale. Şi-avea nişte ochi roşii... si el, măcar o dată pe Ilinca lui rîzînd, înve-
— La noi, spaima o băga-n oameni un urs,
care se oploşise în pădurea de lîngă sat.
Dar ne-am pus, într-o noapte, pe el, cu
topoarele, şi-aşa s-a terminat.
— Ajunge!... Ajunge! ţipă căpetenia mari-
lor dregători. Că eu vă-ntreb de una şi voi
răspundeţi de alta. Cu atîta prostie cîtă
e-n capul vostru, vă faceţi chiar de rîs.

84
selindu-se. Cu ţelul acesta, chemase de prin Ilinca, fiind o înaltă faţă bisericească. Şi,
multe ţări străine, tot soiul de vraci, doftori, chiar de n-ar fi fost, trecuse sărmanul de
lecuitori, pe urmă, măscărici, pehlivani şi mult de vîrsta cînd mai putea fi mire.
alte feluri de oameni, care-şi cîştigau pîinea Şi să se însoare Tîndală sau Păcală cu dom-
făcîndu-i pe alţii să rîdă. niţa Ilinca? se întrebau boierii. Iar, cînd va
Ilinca îi ascultase pe vraci, le înghiţise cu închide ochii stăpînul lor, să moştenească
răbdare hapurile sau îi privise pe măscărici jilţul domnesc Păcală sau Tîndală? Asta îi
strîmbîndu-se în fel şi chip, fără ca nici- tulbura şi-i scotea din sărite pe dregători,
odată, niciodată, astfel c u m aţi aflat mai însă, cu toate acestea, vorba lui vodă fiind
înainte, să izbutească şi ea să-şi aducă pe dată, Ilinca trebuia să-şi aleagă ea singură
buze cel mai mic zîmbet. pe unul dintre cei doi flăcăi de bărbat. Era
Şi iată că atunci, cînd căpetenia marilor destul şi prea destul ca fata să spună numai
dregători venise cu răspunsul lui Tîndală, cine fusese acela dintre ei care o făcuse să
dintr-o dată, şi p e n t r u întîia oară de cînd izbucnească în rîs, şi-n-dată, c u m se spune,
era pe lume, în ochi îi răsărise o scînteie Norocul i-ar fi pus celui ales mîna-n cap.
de zîmbet. Flăcăul s-ar fi pricopsit ca ginere domnesc.
Nu o băgase însă nimeni în seamă. N u m a i că fata îi preţăluieşte şi-i măsoară
D a r , după ce intrase şi Păcală în sala aceea bine. Păcală este înalt, subţire ca nuiaua,
mare a Divanului, şi mai cu seamă cînd îl cu ochi scînteietori. Tîndală e mai blînd
zărise şi pe mitropolit fugind, cu poalele şi domol în mişcări, dar nu-i de lepădat.
anteriului ridicate, şi pierzîndu-şi, pe drum, Pe care-l va alege?
papucii, buzele fetei începuseră să i se des- Dregătorii aşteaptă cu sufletul la gură, nă-
tindă mai mult. Iar cînd apoi Păcală şi T î n - dăjduind în sinea lor că fata, ca o copilă
dală îi răspunseră la întrebări căpeteniei de d o m n ce se află, va răspunde înţelepţeşte,
marilor dregători, se pornise să rîdă. că nici unul dintre cei doi flăcăi n-a făcut-o
Vodă privea la fată şi nu-i venea să creadă. să rîdă. Ci că rîsul i-a năvălit pe buze, aşa,
— Fata mea rîde? Boieri dumneavoastră, pe neaşteptate şi fără pricină.
copila mea rîde! Copila mea rîde! Sărise
din jîlţ. O luase pe Ilinca de mijloc şi înce-
puse să joace împreună cu ea prin sala
lungă şi împodobită cu stîlpi a Divanului:
Copila mea rîde! Copila mea rîde!
Trebuia să vă mai spun că vodă o făgăduise,
nu cu mult timp în u r m ă , pe Ilinca de
soţie aceluia care ar fi izbutit s-o facă să
rîdă.
Şi ce te faci acum, vodă? Trebuie să te ţii N u m a i că ochii fetei — ca şi ai celor mai
de cuvînt! D a r c u m ? Căci nu se ştia bine. multe copile de prin locurile pe u n d e aceasta
Cine a făcut-o de fapt să rîdă? Tîndală cu trecuse — se opresc, tot mai stăruitor, tot
ceea ce pretindea el că-i destăinuise Ciuş? mai stăruitor, la Păcală.
Păcală prin vorbele cu două înţelesuri, Şi-aşa, ea se ridică de pe scăunelul pe care
preasfinţitul mitropolit, cînd o luase la fugă sta. Se apropie de Păcală cu paşi uşori,
şi-şi pierduse papucii? Sau amîndoi flă- aproape neauziţi. Şi-l apucă de mînă.
căi,. cînd i-au răspuns căpeteniei marilor — Pe flăcăul acesta mi-l aleg de bărbat,
dregători? t a t ă ! Îi poţi porunci ţării să se pregătească
Mitropolitul însă nu se putea însura cu de n u n t ă !

85
— Dacă aceasta e alegerea ta — se învoieşte îndrăgostise lulea de Păcală — reîntor-
vodă, dar cam cu îndoială, văzîndu-i pe cîndu-se pe scăunel şi reaşezîndu-se. Eu
marii lui dregători ce m u t r e de urgisiti îşi vreau să mă mărit şi să rîd. Iubeşti vreo
luau — să fie p r e c u m vrei... altă fată? C-atunci te spînzurăm.
Marii dregători m u r m u r ă , dar nu îndrăz- — Nu iubesc nici o fată. Am fost însă o
nesc să-şi ridice împotrivă glasul, căci vodă bună bucată de timp învăţăcelul unui prea
obişnuieşte să se mînie lesne, şi-atunci e vestit filozof.
vai de ei. Îşi pot pierde şi capul. — Şi ce legătură are filozoful cu nunta ?
Fata se uită la Păcală galeş; Tîndală, căzut se smiorcăie domniţa.
parcă din p o m , la Păcală; iar vodă, marii — O să vedeţi că a r e ! De la el am învăţat
lui dregători şi oaspetele palatului, paşa, că omului poţi să-i iei, dar nu-l poţi sili să
la tustrei, în vreme ce măgarul cel bătrîn ia. Şi că nu trebuie să mă-nsor pînă n-oi
rage, şi-afară, în ogradă, răsună trîmbiţele, vedea fata mîncînd, în preajma mea, un
anunţînd hotărîrea Ilincăi, de-a se mărita blid întreg de sare!
cu Păcală. — Şi-n cît timp se mănîncă un blid de sare ?
Acesta îşi desface însă mîna din aceea — Î n t r - u n an şi ceva.
a fetei — care-l şi înşfăcase — şi-i priveşte — Şi-altminteri nu se poate ?
pe vodă şi pe fata lui mohorît. — Altminteri vezi că nu.
— De ce te uiţi la mine atît de încruntat? — Bine, dacă-i aşa, să aşteptăm un an, se
se cam supără vodă. bucură căpetenia marilor dregători.
— Nu ştii, măria ta, că şi la soare, deoarece-i — Să aşteptăm un an sau cît o fi nevoie,
atît de strălucitor, nu te poţi uita decît rostesc, cu mulţumire, toţi marii dregători.
încruntîndu-te ? îi răspunde Păcală. Aşa — D a r p e n t r u că vei fi ginerele domnesc,
se-ntîmplă întotdeauna cu oamenii de jos îţi dăruiesc, de pe acum, o slujbă: de sfet-
cînd îi privesc pe cei mari, care stăpînesc nic, filozof al curţii, plătită cu zece pungi
lumea! de galbeni pe an.
— Şi c u m crezi că e bine să-i priveşti pe — Nu pot primi atîta leafă, măria t a !
stăpînitori, între care, după ce-o să te-nsori — Şi asta p e n t r u ce?
cu fata mea, s-ar putea să te numeri şi tu? — Fiindcă, măria ta, un sfetnic de-al măriei
mai vrea să ştie vodă. tale, cu cît este mai bine plătit, cu-atîta
— La fel ca pe soare, şi ca pe orice foc trebuie să aibe n u m a i părerile măriei tale
mare, îndeobşte, nici prea de departe, dar şi să tacă mai mult. Iar eu, măria ta, iartă-mă,
nici prea de aproape, măria t a ! îmi am şi nişte păreri deprinse de la filo-
— Si cu însurătoarea ce facem? doreşte să zoful cu care ţi-am povestit c-am învăţat
afle, la u r m a urmelor, vodă. şi-aş dori să le s p u n . . . P e n t r u folosul mă-
— Ce facem, ce nu facem, un lucru este riei tale si-al ţării... Mă mulţumesc,
limpede că, deocamdată, nu mă pot însura. de-aceea, mărite, numai cu-o pungă de gal-
— Pentru ce ? lăcrămează fata — care se beni pe an.
— Şi, ca viitor ginere domnesc, ce dorinţe
mai ai? Poţi avea trei dorinţe.
— Mi le vei îndeplini oricare ar fi ele ?
Vodă se uită la fata lui, care n u m a i pri-
vindu-l pe Păcală îşi uitase de plînsul de
adineauri, şi, ascultîndu-l, zîmbea.
— Oricare ar fi ele!
— Întîia mea dorinţă este aceea ca, de

87
acum-nainte, să nu mai iei măria ta nici o poftă, fără nici cea mai mică oprelişte, avînd
hotărire de-a pedepsi pe cineva cu luarea alături de mine, pe oricine-oi pofti.
libertăţii sau moartea, fără de-a-mi cere şi — Nu pot să-ţi înţeleg aceste preaciudate
mie sfatul, devreme ce m-ai înălţat în rangul dorinţe, dar am să-ţi dau hrisoave pentru
de sfetnic-filozof al curţii... toate drepturile cerute, se învoieşte vodă. Şi
— Prea mare îndrăzneală! mîrîie marii dre- asta de hatîrul zîmbetelor copilei mele.
gători, înfundat. — D a r cu Tîndală ce facem? îl întreabă
— Dreptul acesta nu l-am avut niciodată, pe vodă căpetenia marilor dregători, în-
nici e u ! . . . se încruntă căpetenia marilor ciudat peste fire că hoinarul Păcală fusese
dregători. ales de fată drept ginere domnesc (dorinţa
— Cam mare îndrăzneala este de aceeaşi de a-i fi mire o avusese el!) şi gîndind să-l
părere şi vodă, dar p e n t r u că vei ţine de ridice împotriva lui Păcală pe-acela care
casa mea şi mi-ai făcut copila să rîdă, hai, spusese, destul de răspicat, că-i e duşman
treacă de la mine. Altceva, ce mai vrei? de moarte. Să-i dăm un rang şi lui... Nu
— Altceva mai doresc să am dreptul, fără numai lui Păcală.
ca nimeni să mă poată opri, de a răpune — Pe Tîndală-l n u m i m marele ghicitor al
puricii sau păduchii din Divanul domnesc, palatului, plătit tot cu o pungă de galbeni
oriunde-i voi zări. pe an. Iar măgarului Ciuş îi dăruim drept
— Purici şi păduchi în Divanul domnesc? h r a n ă : mărăcini sau scaieţi, cît o putea
rîde vodă. Dar cînd s-au mai văzut purici înghiţi. Să se scrie hrisoave p e n t r u unul şi
şi păduchi în Divan? cellalt. Şi-acum, voi vechii mei mari dre-
— Purici şi păduchi? rîde cu hohot fata. gători, împreună cu noii mei sfetnici: Pă-
Şi c u m vrei să-i răpui? cală şi Tîndală, sînteţi poftiţi la ospăţ, să
— Izbindu-i cu palma, p u m n u l sau cu to- bem şi să mîncăm în cinstea fetei mele,
iagul, dacă e nevoie. pentru că a rîs azi. Măgarul ghicitor va fi
— Asta-i o nerozie fără p e r e c h e ! spun marii purtat la grajd, să se îmbuibe şi el.
dregători. Purici şi păduchi doborîţi cu — S-au dus, apoi, cu toţii, paşa, Păcală şi
toiagul? Cine-a mai auzit? Tîndală, vodă, copila lui, marii săi dregă-
— Aţi auzit acum. Şi-o să aflaţi cu timpul tori, în încăperea oaspeţilor. Şi-acolo s-au
cît de înţelepţească şi de folositoare ţării aşezat, cu mare veselie, la masă.
este o asemenea faptă. Te învoieşti, mărite?
— Învoieşte-te, tată, rîde copila. Ca s-o
vedem şi pe-asta.
— Bine, hai s-o vedem — şi-n al treilea
rînd?
— În al treilea rînd doresc — şi-ţi cer hri-
soave pecetluite p e n t r u aceste drepturi —
să pot pleca la preumblare oricînd voi avea
Păcală, care, de cînd sosise la Palat, nu
fusese încă poftit să mănînce nimic, înfu-
leca de zor.
— E unul dintre noi, aici, la masă, care
înghite cît d o i ! rîde, în batjocură, căpetenia
marilor dregători.
— Ceea ce mi-e mai ciudă, adaugă şi T î n -
dală: omul acesta despre care vorbeşte căpe-
88
tenia marilor dregători, duşmanul m e u de
moarte, nu se mulţumeşte numai să-nghită
cît doi, ci mai are şi obiceiul prost de a
gîndi cît trei. Şi asta nu e bine. Nu mi se
pare bine. Mai bine cred că este, aşa c u m
se întîmpla cu alţii de pe aici, că mănîncă
puţin, dar nu gîndesc deloc... (Căpetenia
marilor dregători, dorind să-i arate dom-
niţei că are purtări alese, mînca foarte Tîndală se zoreşte la grajd, nu stă prea
puţin.) mult pe-acolo, se întoarce, gîfîind. Şi îi dă
— Cu toate astea, mai rosteşte căpetenia lui vodă răspunsul:
marilor dregători, tot în batjocură, nepri- — În palatul domnesc or să se petreacă
cepîndu-l pe Tîndală, în t i m p ce îşi întinde trei lucruri. Întîi: vor începe să iasă la
cupa să i se toarne vin, uite n-aş fi crezut iveală aceia ce jefuiesc cel mai fără de milă
că şi-unui filozof, u n u i om cu cugetu-nalt vistieria ţării; al doilea: dreptatea se va
ca Păcală, îi plac atît de mult mîncărurile ciocni cu nedreptatea; şi-al treilea: min-
bune... ciuna va cădea de multe ori în genunchi...
— Dar domnia voastră ce socoteaţi, îl în- — Ce vrea să-nsemne asta? se strîmbă la
treabă Păcală pe căpetenia marilor dregători, chip vodă.
oprindu-se o clipă din mestecat, că numai — Nu ştiu nici eu, măria t a ! îşi ia o mutră
cei săraci cu duhul ştiu să preţuiască buca- nevinovată Tîndală. Aşa mi-a răspuns Ciuş.
tele alese? Că ele sînt menite doar proştilor? — Ei, lasă, vom vedea noi cum ţi se vor
Rîd, pe-nfundate, slujitorii care aduc la îndeplini prorocirile! rîde cu hohot vodă.
masă tăvile cu fripturi, coşurile cu fructe, Că, numai una singură de-o să iasă pe dos,
blidele cu cofeturi şi vasele cu vin. Rîde am să-ţi şi retez capul. De-aceea chiar îţi
chiar şi domniţa, care se gîdila de-atîta mul- poruncesc să mi-i ghiceşti, negreşit, pe-
ţumire că sta alături de Păcală la masă aceia care fură cu ghiotura din vistieria
şi-l tot fura din ochi. Nu ştia ea prea bine ţării. D u p ă c u m şi Păcală este dator să-mi
de ce, însă rîdea voioasă. Ba rîde însuşi arate, să-mi dovedească, în fiecare zi, înţe-
vodă, privindu-i pe Păcală şi pe căpetenia lepciunea cîtă-a deprins-o de la filozoful
marilor dregători, unul senin şi vesel, iar acela la care a-nvăţat! D a r pînă una-alta,
celălalt înciudat si roşu ca un rac. să ridicăm iar cupele. Să bem şi să mîncăm!
— Şi-acum, grăieşte vodă, după ce şi-a Au mîncat ei şi-au chefuit, p r e c u m se che-
sorbit cupa de aur plină cu vin, îl rugăm fuia, odinioară, în palatul lui vodă. Marii
şi pe sfetnicul ghicitor s-alerge la măgarul boieri s-au cherchelit toţi. Păcală a fost
său, Ciuş, şi să ne-aducă ştire despre ce se poftit de domniţă să joace în horă împreună
va-ntîmpla în palatul domnesc de astăzi cu ea, ţinîndu-se de mijloc. Şi-aşa s-a scurs
înainte. o noapte întreagă, în joc, şi voiebună...
Î N T R E C E R E A ŞI J U D E C A T A
Binele să-l faci cînd este nevoie. Şi nu este destul
să fie, ci să fie şi cum trebuie să fie.
Fiecare este dator să facă binele cînd nu este dator nimic.

Cîteva zile mai tîrziu, după ce a plecat şi să-l sfătuiască pe vodă n u m a i ce nu ne va


paşa din palatul domnesc, s-au întîlnit, pe fi cu priinţă nouă. Iar Tîndală, cu ajutorul
ascuns, toţi marii dregători în palatul căpe- măgarului său Ciuş, o să ne ghicească ho-
teniei lor. ţia! Ca şi celelalte toate năravuri...
— Ce ne vom face de astăzi înainte cu — Lăsaţi şi nu vă-ngrijoraţi, le-a răspuns
Păcală şi cu Tîndală? s-au întrebat ei între căpetenia marilor dregători. M - a m dus şi eu
ei cu grijă şi cu spaimă. Păcală, dacă-o fi, la un bătrîn boier înţelept. Şi el m-a învă-
într-adevăr, filozof, aşa p r e c u m se pare, o ţat ce trebuie să spun ca să-l fac de ruşine

90
pe ginerele lui vodă. Vodă îşi va pierde — Eu nu te-am pălmuit pe domnia ta.
încrederea-n Păcală şi o să ni-l izgonească C u m aş fi p u t u t , dealtminteri, să te păl-
de la palat. În ce-l priveşte pe Tîndală, îi muiesc, cîtă vreme, aşa c u m ai spus însuţi
găsim noi un ac şi cojocului său. Dar, domnia ta, nici nu te afli aici!
dintr-o dată să mergem în Divan, să-mi Ilinca rîde să se strice. Vodă rîde si el,
bat eu joc întîi de Păcală. însă p u ţ i n sleit.
Se duc, grămadă, marii dregători în Divan — Mai facem o-ncercare ? îl întreabă pe
şi căpetenia lor îl şi ia în piept pe Păcală: Păcală căpetenia marilor dregători.
— Ascultă, filozofule! Să ştii că am deprins — Să facem, de pofteşti... N u m a i să nu-ţi
şi eu gîndirea înţeleaptă. De-aceea, ca să iasă şi-acuma de-a-ndoaselea.
ne-ntrecem unul cu altul, te rog să-mi spui — Hai sa ne-ntrecem în semne! Şi măria
unde socoţi domnia ta că mă aflu eu în sa vodă să hotărască însuşi, după aceea,
ceasul acesta? cine-a fost mai isteţ între noi.
Păcală se hlizeşte: — Sînt gata! Şi te-ascult.
— În palatul măriei sale vodă, vezi b i n e ! Şi căpetenia marilor dregători îşi ridică în
— Aşadar, dacă eu sînt în palatul măriei sus un deget. Păcală îi răspunde înălţînd
sale, înseamnă că nu mă aflu la hotarul de două. Căpetenia marilor dregători face un
miază-zi al ţării. semn, cu latul palmei, de la stînga la dreapta.
— Întocmai p r e c u m spui. Păcală, în schimb, îşi saltă puţin vîrful labei
— D a r dacă nu mă aflu la hotarul de miază- piciorului. Atunci căpetenia bate cu toiagul
ziuă, fără îndoială că mă găsesc cu totu-n dregătoresc în podea. Şi Păcală, fără să stea
altă parte. pe gînduri, îşi bate cu palma pieptul.
— Nici nu încape vorbă. — Ce-ai vrut să spui domnia ta şi ce ţi-a
— Şi-apoi, dacă am ajuns cu totu-n altă răspuns Păcală? îl întreabă vodă pe căpete-
parte, cum aş putea să fiu şi-n palatul nia marilor dregători. Să ias-afar' Păcală,
măriei sale vodă? rîde în batjocură căpete- cît timp ne tîlcuieşti.
nia marilor dregători. Căpetenia marilor dregători, după ce iese
— Frumoasă judecată! se înveseleşte vodă. afară Păcală, se îngîmfă şi s p u n e :
— Păcală! Te-a-nfundat! se bucură marii — Eu am ridicat un deget, în semn că
dregători. Şi te-ai făcut de rîs! numai unul este căpetenie între marii dre-
— Aşa e, m-a-nfundat, mustăceşte Păcală gători şi este bine să ţină seama de asta. Şi
— Şi harşt! — îi arde o palmă căpeteniei Păcală şi-a înălţat două degete, adică: şi el
marilor dregători, de vede stele verzi. are acum o slujbă însemnată, şi m-a rugat
— Ce faci ? C u m îndrăzneşti ? Mă pălmu- să nu ne mai certăm, ba să trăim în bună
ieşti pe mine cel dintîi mare dregător al pace amîndoi. Pe u r m ă , eu am tăiat văz-
măriei sale? duhul cu palma, în chip d e : s-ar putea ca
Toţi rămăseseră fără glas. măria ta, dacă Păcală o să te supere într-o
zi, să-l retezi de grumaz.
— Iar el?
— Iar el, săltîndu-şi, c u m ai văzut, puţin,
piciorul, mi-a dat răspunsul că, de va fi să
se-ntîmple u n a ca asta, se va pricepe să
fugă, de la palat, din vreme...
— D u p ă aceea?
— D u p ă aceea, eu am bătut în podea cu
toiagul, vrînd să-i arăt prin asta că e mai

91
împrejurare şi sfătuindu-l întruna de bine.
Şi asta pentru folosul lui, deoarece înţe-
lepciunea i se judecă, întîi şi întîi, unui
stăpînitor, d u p ă felul cum sfetnicii îndrăz-
nesc sau nu a-i spune adevărul".
Lui vodă i-a pierit încruntarea:
— Dacă-i aşa, bine-ai făcut că mi-ai măr-
turisit adevărul. Să mi-l spui şi de-acum
cuminte să stea supus, culcat la pămînt, înainte. Mai vrei să-l încerci cu ceva pe
aşa cum stăm şi noi toţi înaintea măriei Păcală? l-a întrebat el apoi pe căpetenia
tale, ca să-i meargă totul cum trebuie. D a r marilor dregători.
el s-a-mpotrivit, ciocănindu-şi cu palma — Vreau ca, a treia oară, să-mi răspundă
pieptul, şi răspunzîndu-mi astfel că-i atît numai la o-ntrebare...
de grozav şi-atît de fără frică de nimeni — Şi care e aceea ?
încît s-ar putea lua de piept, dacă va avea — Să-mi spui, Păcală, de eşti în stare, de
poftă, şi cu măria ta... ce filozofii sînt dornici să p ă t r u n d ă în pala-
— Să fie izgonit! Să i se taie capul! strigau tele celor bogaţi şi puternici?
într-un glas boierii. Urăşte pe măria sa! Păcală şi-a trecut oleacă mîna prin păr,
Ne urăşte pe noi? Să piară din palat! gîndind, apoi i-a dat răspunsul:
Vodă s-a încruntat: — Deoarece filozofii înţeleg şi ştiu cît pre-
— Să intre şi Păcală şi să ne tîlcuiască. Ce ţuieşte-n lumea de astăzi bogăţia şi p u t e r e a !
a judecat el? — Şi-atunci, c u m tîlcuieşti că puternicii
— Cînd căpetenia marilor dregători şi-a şi bogaţii nu au în schimb nici o plăcere
ridicat un deget, l-am înţeles, îndată, ce-a să intre-n locuinţele filozofilor?
vrut să spună, glăsuieşte Păcală, după ce — E lesne si-aceasta de tîlcuit. Deoarece
se întoarce la încăperea Divanului — şi- bogaţii şi puternicii nu ard de nerăbdare
anume că el, unul, singur, este mai mare să afle, îndeajuns, rostul, pe pămînt, al
şi mai tare peste toţi dregătorii şi să mă tem înţelepciunii, care le-ar aduce, cel mai
de el. Şi eu, prin două degete, n-am pregetat adesea, ponoase. Deoarece înţelepciunea
să-i spun că orice naş îşi are naşul. Să-şi îndeamnă la milă şi înţelegere faţă de cei
aducă aminte de asta. Pe urmă el a secerat de jos. Şi cu una ca asta cei ce se află în
văzduhul cu palma. Adică s-ar putea să fruntea bucatelor, în vremurile noastre, nu
mi se taie capul. Iar eu i-am dat răspunsul prea fac casă bună.
că se întîmplă, uneori, ca şi celor mai mari — Dacă D u m n e z e u îţi dă o slujbă înaltă,
dregători, dacă întrec prea mult măsura a sărit de la locul său un mare dregător în
înaintea măriei tale, să li se dea un picior ajutorul căpeteniei lor, îţi dă şi-nţelepciunea
in partea mai plină a trupului. Să nu uite de trebuinţă.
nici de-asta! Şi el, atunci, de frică, m-a — Dacă-i aşa, ar trebui să te rogi, şi domnia
sfătuit, lovind cu băţul în podele, să stau ta lui D u m n e z e u să-ţi dea, cît de curînd
lungit în tină, fără nici un cuvînt, înaintea o slujbă mai înaltă! i-a rîs şi acestui mare
măriei tale, orişice-ai hotărî. Însă eu n-am dregător în nas Păcală, lăsîndu-l cu buzele
primit şi i-am răspuns aşa: „ C i n e vrea să-l umflate.
slujească, după cuviinţă şi datină, pe dom- Discuţia s-a mai purtat un timp tot în ace-
nitorul său, are îndatorirea să facă lucrul laşi chip. D a ' n vremea cît Păcală se hîr-
acesta cu cinste şi cu dreptate, rostindu-i
jonea în felul acesta cu cuvintele, Tîndală
adevărul, p r e c u m îl are în inimă în orice
ce credeţi că făcea?

92
Se strecura printre marii boieri dregători. binele cînd nu este dator nimic. Iar omul
Şi, trecînd de la unul la altul, îi şoptea la e ca un p u ţ cu apa, cu cît face mai mult
ureche: bine, cu atît mai mult îi vine.
— T e - a m p r i n s ! T e - a m dovedit! Şi astfel trece cum trece ziua.
Boierul cu pricina, ştiind că Tîndală avea În ziua următoare, era o dimineaţă de jude-
poruncă să-i ghicească cu ajutorul măga- cată.
rului său pe hoţii cei mari, aceia care La început se înfăţişează un bătrîn, care
goleau vistieria, se îngălbenea la chip. fiind istovit de puteri şi flămînd, într-o
— Cere-mi ce vrei, îl rugau, dar nu mă da dimineaţă, nu putuse ieşi la muncă, pe moşia
de gol. lui vodă.
— U n d e îţi ai moşia ? îl întreba pe boierul — Să fie vîrît la temniţă, şi-acolo să putre-
cu care sta de vorbă. zească, îi cere lui vodă căpetenia marilor
— În Sărăcani, în Apăsaţi, în Vitregiţi (sau dregători, de care, de b u n ce era, poporenii
c u m se mai n u m e a satul!) îi răspundea fugeau şi se fereau ca diavolul de tămîie.
boierul. — Foamea sau ostenelele nu sînt temeiuri
— Ei bine, dacă vrei să-mi cumperi tă- de-a nu-şi împlini îndatoririle faţă de măria
cerea... t a ! Altminteri, ce-ar mai fi, rostesc, cu gla-
— Vreau să ţi-o cumpăr, ce mai... suri tari, toţi marii dregători.
— Să-mi încredinţezi la mînă hrisov, întîi, — Să fie vîrît la t e m n i ţ ă ! îi dă osînda vodă.
că-i vei uşura de biruri şi-i vei scuti de — Dar bine, măria ta, îl opreşte Păcală,
împilări pe ţăranii de pe moşie. Ai tras de nu ne înţelesesem ca, ori de cîte ori va fi
pe ei destul şi le-ai amărît viaţa cît p e n t r u vorba de temniţă, să te sfătuieşti şi cu mine ?
zece vieţi. Şi-al doilea, să-mi juri că, de-acum La ce m-ai fi mai înălţat, oare, altminteri,
înainte, ai să te înfrînezi să-ţi mai vîri la rangul de filozof-sfetnic ?
mîinile p î n ' la coate în vistieria ţării. — Aşa e, ai dreptate, îşi aminteşte vodă.
Boierul, la început, că hîr, că mîr, se codea, — N u m a i că osînda e l i m p e d e ! o ţine tot
dar Tîndală îi şoptea: pe-a lui căpetenia marilor dregători.
— Cine a vrut să ia trebuie să şi dea. Si — Omul e vinovat, adaugă şi ceilalţi mari
de unde ai furat trebuie să nu mai furi. dregători. Şi ce mai calea-valea? Să-l înşface
Aşa zice poporul. Şi eu mă duc acum la străjerii.
măria sa vodă, să afle cîte ştiu, precum Păcală însă nu se uită la ei şi îi spune lui
mi-a poruncit. vodă:
— Şi-n acest chip, boierul se grăbea să se — Judecata e ca o căruţă cu două oişti,
hotărască. o poţi mîna cînd înainte, cînd înapoi.
— Bine, am să-ţi dau hrisov, şi-am să-ţi — Şi cînd îţi este judecătorul potrivnic,
fac jurămîntul, nelegiuitule! Mi-ai mîncat cum poţi să te mai judeci? adaugă încet
sufletul. Tîndală.
Aşa s-a perindat pe la toţi, c u m au fost
Mătrăgună, Suflet-acru, Mînă-lungă şi cei-
lalţi mari dregători ai lui vodă, în frunte
cu căpetenia lor — pe care nu-i mai ştim.
Şi toţi i-au dat obolul, au făcut jurămîntul
şi-au făcut binele neavînd încotro.
Vorba ceea: Binele să-l faci cînd este nevoie.
Şi nu este destul să fie, ci să fie şi cum
trebuie să fie. Fiecare este dator să facă

93
— Măria ta, îl întrebă pe vodă Păcală, noi — Pentru vinovatul acesta, care s-a răz-
osîndim pe cineva pentru ceea ce a săvîrşit vrătit împotriva unei osînde şi a fugit de
sau pentru ceea ce n-a săvîrşit? pe moşia măriei tale, noi, marii dregători,
— Pentru ceea ce a săvîrşit, fireşte, îsi dă rosteşte căpetenia, cerem osînda cu moartea!
cu părerea vodă. — Cerem osînda cu moartea! urlă, ca unul,
— Bagă de seama, măria ta, şiretul acesta boierii.
te trage-n cursă! îl previn pe vodă marii — Pedeapsa ce i se cuvine de drept, pentru
săi dregători. această răzvrătire, e moartea! este de aceeaşi
— Deci, c u m ai spus însuţi măria ta, con- părere vodă.
tinuă Păcală, nu poţi să-l osîndeşti pe — Ba nu, măria ta, s-a împotrivit Păcală.
cineva pentru ceea ce n-a săvîrşit. Iar bă- De vină nu-i băiatul, ci frica ce se află în
trînul acesta nu a p u t u t ieşi la lucru, fiindcă natura tuturor fiinţelor vieţuitoare pe
n-a fost în stare. Deci n-a făcut nimic. Şi pămînt, în văzduh şi-n aer. Uitaţi-vă la
încă nimic rău. Deci nu e vinovat. căprioară, la iepure, la pasăre şi peşte,
— M i n c i u n ă ! Minciună, măria ta! strigă uitaţi-vă chiar şi la şarpe, la lup, la orice
căpetenia marilor dregători. fiară. Fiecare are în sine o spaimă. Şi spaima
— Minciuna aceasta, pe care o strigi d o m - îi rătăceşte simţurile, face pe orice vieţui-
nia ta, înfruntă Păcală pe căpetenia marilor toare să i se pară lucrurile mai groaznice
dregători, este în stare să spargă şi piatra decît sînt şi o-ndeamnă să fugă de tot ce i
şi preţuieşte mai mult decît un adevăr nela- se pare primejdie.
locul lui. — Dar omul... omul cugetă şi este dator
— C u m adevăr, cum minciună ? rămîn nău- să-şi stăpînească spaima, ia cuvîntul şi vodă.
ciţi de vorbele lui Păcală toţi marii dre- — Aceasta cred şi eu, glăsuieşte Păcală. În
gători. viaţă nu trebuie să-ţi fie frică decît de frică.
— Aşa e, măria ta, cum îţi spun eu, bătrînul Şi-atunci ţi-o stăpîneşti. Numai că, pe de
nu este vinovat! o parte, se află pe pămînt şi firi cu suflete
Fata lui vodă, Ilinca, a început să rîdă, pri- de iepuri, şi nu e vina lor, sufletul nu
vindu-i pe marii dregători, în frunte cu s-alege, ci îl primeşti cum e, iar, pe de alta,
căpetenia lor, năuciţi. Şi vodă, văzînd-o pe preacinstiţii şi bunii mari dregători ai măriei
Ilinca rîzînd, îi răspunde lui Păcală: tale au făcut tot mai mult să crească spaima-n
— Aşa e! Bătrînul este nevinovat. Să fie oameni...
lăsat slobod. — Noi împărţim dreptatea! spun marii dre-
gători. Nu vîrîm spaima-n oameni!
— Dreptatea celor umili, aşa cum o-mpăr-
ţiţi voi, este capul spart şi împrăştie frică.
Ea nu ştie să şi mîngîie, ci doar să pedep-
sească. Şi dacă nu ţi-e teamă, se întoarce
el spre căpetenia marilor dregători, eu am
să-ţi dovedesc că însuţi domnia ta nu-ţi
poţi stăpîni frica.
A doua pricină de judecată care urma era — Mie nu-mi este teamă! se îngîmfă acesta.
aceea a u n u i copilandru, căruia poruncin- C u m vrei să-mi dovedeşti?
du-i-se, din nu ştiu ce pricină, să se înfăţi- Păcală cere să i se-aducă un laţ. Prinde,
şeze la curte, pentru ca să fie bătut la tălpi, într-un cap al laţului, amîndouă picioarele
fugise de pe moşia lui vodă. Fusese însă căpeteniei marilor dregători şi celălalt îl
prins şi acum îl judecau. leagă de stîlpul din mijloc al sălii Divanu-

94
lui. Se-azvîrle în patru labe şi, mîrîind ca o — Văzuşi? îl întreabă Păcală, după ce se
fiară, se repede la el, ca şi cum ar fi vrut ridică şi unul şi celălalt, că frica pînă şi pe
să-l rupă de picioare. un mare dregător îl sileşte să fugă? D a r -
Căpetenia marilor dregători, măcar că ştia mite pe-un băiat, nu de ajuns de copt şi
bine cine se repezise la picioarele sale, îşi copleşit de spaimă? îl ierţi, măria ta?
pierde cumpătul, se sperie şi zvîcneşte, Fata lui vodă iară, cînd căpetenia marilor
vrînd să o ia la fugă. Dar, cum era legat dregători se tăvălea pe jos, izbucnise în
cu laţul de picioare, se prăvăleşte, gemînd hohot. Şi vodă, mulţumit că o ştie rîzînd,
înfricoşat. l-a iertat pe băiat.
S F Î R Ş I T D E POVESTE
Vrednicia fără înţelepciune este ca frumuseţea fără ochi.
Iar vremea şi înţelepciunea omenească
vor dovedi, în lume, adevărul în adevăr.

Se luaseră de gînduri toţi marii dregători va încerca să te fure şi un al treilea va


ai lui vodă. Nu mai era de trăit la palat. umbla cu-amăgiri.
Tîndală, marele ghicitor, îi aducea în fiecare Vodă devenise bănuitor şi se ferea de
dimineaţă veste despre ceea ce — zicea boieri. Nu mai avea încredere nici chiar
el — îi prevestise Ciuş şi tîlcuise el însuşi. în u m b r a lui.
— Astăzi, unul dintre marii dregători se va Şi-atunci, boierii, ca să se poată-ntoarce de
grăbi să te mintă, cu gîndul de a dobîndi o u n d e au plecat, adică în deplina încredere
nouă trecere înaintea măriei tale, un altul a domnitorului lor, s-au înţeles între ei să

97
pună mînă de la mînă şi vistierie de la vistie- dală că măgarul Ciuş nu ştie să ghicească şi,
rie, şi să-l c u m p e r e , de la Tîndală, pe Ciuş. deci, că l-a înşelat.
Au adunat o căciulă de pietre preţioase. — Să-l întrebăm şi pe filozoful curţii, Pă-
Iar Tîndală s-a învoit să li-l vîndă pe Ciuş, cală, duşmanul lui Tîndală. Să vedem el ce
dacă i-ar mai fi dat, pe lîngă acele pietre spune, a dat poruncă vodă.
preţioase, şi alte încă vreo sută de-alese Păcală a sosit. Şi-a apropiat urechea pînă
giuvaeruri. Boierii au primit. Şi-au adus chiar lîngă botul măgarului mort, şi-a dat
darurile şi Tîndală le-a spus: răspuns aşa:
— Cred c-o să aveţi o foarte mare bucurie — Cu toate că-l urăsc pe Tîndală, uite,
dacă măgarul vă va ghici ceea ce vreţi s-aflaţi! capul măgarului său mie mi-a şoptit la
Au încercat însă, de bună seamă, zadarnic, ureche si-acum.
toţi marii dregători să-l audă pe Ciuş ghi- — Şi ce ţi-a spus anume? s-a mirat tare
cind şi prevestindu-le ce trebuiau să facă, vodă.
pentru a cîştiga din nou, ca şi-n trecut, — Nu ştiu dacă e cazul să-ţi pot mărturisi!
încrederea lui vodă. Sînt tare îndrăzneţe cuvintele măgarului.
De atîta supărare, l-au luat pe Tîndală — Mărturiseste-le!
la rost: — Întreg norodul ţării, în afară de marii
— Măgarul tău, Ciuş, ziceai c-o să ne facă dregători, spune capul măgarului, este
o mare bucurie şi că ne va ghici ceea ce nemulţumit.
vrem s-aflăm. — H m ! . . . H m ! . . . H m ! . . . Pentru ce?
— Eu nu v-am spus, doamne fereşte, despre Întîi, zice, p e n t r u că prea multe şi pe prea
Ciuş c-o să vă ghicească ceva. Am făcut mulţi îi ţine pe umeri...
doar hrisov. Şi ia uitaţi-vă în el! D i m p o - — Al doilea?
trivă, ziceam că veţi avea o foarte mare — Pentru că adevărul este, de multe ori,
bucurie, dacă vă va ghici... legat de marii dregători ai măriei tale, la gard.
— Păi ce, nu e tot aia? — Şi-al treilea?
— Desigur că nu e! Dacă nu ştii ce-i apa, — Al treilea îmi este cel mai greu să ţi-l
nu te-apuci să-noţi. Şi dacă nu e pe lume destăinui.
ce nu e, ce e să nu mai fie. Că de la „ d a c ă " — Haide, destăinuie-l !
pînă la „ e " , preacinstiţilor mari dregători, — Fiindcă domnia îngăduie marilor dregă-
este o cale lungă. Eu v-am spus numai, vă tori să-i trudească pe nevoiaşi, în folosul
repet, lămurit, că „ d a c ă " vă va ghici Ciuş, lor, pînă-şi dau sufletul, fără să se bucure
o să vă bucuraţi, foarte, foarte mult, nu c-o de bunurile vieţii, aşa cum merită. În schimb,
să vă ghicească. cînd vor să-şi spună şi ei cuvîntul înaintea
De ciudă şi mînie, boierii au poruncit să măriei tale, aşa cum îl gîndesc, le este
fie răpus Ciuş. Carnea au dat-o cîinilor oprit. Vrei să-ţi spun mai departe?
curţii s-o mănînce şi numai capul i l-au — N u . Îmi este destul.
adus lui vodă, pe-o tavă, pîrîndu-l pe T î n - Şi vodă s-a uitat la Ilinca. Aceasta nu rîdea.

98
Vodă s-a mîniat. Dracul, mai tinerel şi mai prost, cînd a
— Nu mai îmi place, Păcală, filozofia ta. înţeles că acela în vîrşa căruia căzuse era
Şi-ţi poruncesc să-mi spui cine a fost filo- însuşi Păcală, a început să tremure.
zoful care te-a învăţat să te porţi cum te — S-a isprăvit cu tine, îl speria şi mai straş-
porţi? nic Păcală. Tu eşti acela care ai făcut pe
— Filozoful acela, a spus rîzînd Păcală, se pămînt mai multe drăcovenii decît toţi cei-
numeşte P O P O R U L . De la el am aflat lalţi tartori. De cînd mi te căutam. Am să
că vrednicia fără înţelepciune este ca fru­ te iau cu mine, să te dau oamenilor, să
museţea fără ochi. Iar vremea şi înţelep­ te-nveţe ei minte.
ciunea omenească vor dovedi, în lume, ade­ — Iartă-mă!... Iartă-mă!... se milogea, plîn-
vărul în adevăr. gea dracul cel tinerel. Uite, mă jur, pe
Vodă se uitase, cît timp Păcală rostise cuvin­ coarne, pe coadă şi copite, că, de te-nduri
tele acestea, la fata lui, şi fiindcă ea nu de mine, îţi împlinesc orice dorinţă ai avea.
rîdea, iar marii dregători răcneau cît îi Păcală, care ştia că dracii n-au alt jurămînt
ţinea gura: „Păcală şi Tîndală sa fie spîn- mai cumplit decît acela pe focul lor veşnic,
z u r a ţ i ! " a hotărît astfel: i-a cerut să-i jure pe acesta, că o să-l ducă
— Păcală, drept pedeapsă, fiindcă ne-a pă­ şi-o să-l întoarcă, teafăr, din iad, cum i-o
călit, căci filozoful de la care a-nvăţat n-a porunci el.
fost decît poporul, va lua un sac de grîu Şi dracul, la strîmtoare, a fost silit să-i jure.
de soi, din hambarele noastre. Şi va merge Aşa s-a petrecut că dracul l-a luat pe Păcală
la iad. Acolo Sarsailă, diavolul cel bătrîn, în spate, cu sacul său cu tot. Şi, cît ai sufla
este morar el însuşi. Şi, cum macină grîul de trei ori, au şi ajuns la iad.
acesta nu o mai face nimeni. Din făină Acolo, ce să vezi? Tartorii, luaţi cu treaba,
de-aceea vreau să mănînc plăcintă. L u i T î n ­ unii la înteţit focul, alţii la topit smoala,
întîi nu l-au zărit. Şi Păcală a strigat:
dală, la fel, pentru că prorocirea făcută, la
cel dintîi ospăţ al nostru, la care aţi luat — Măi, voi, toţi dracilor! U n d e vi-i Sar-
parte, n-a fost să se-mplinească... sailă, diavolul cel bătrîn?
— Ba acea prorocire a duşmanului meu, ce — D a ' cine îndrăzneşte să răcnească astfel
este drept e drept, s-a împlinit destul, 1-a la mine? s-a ivit Sarsailă, uriaş, bătrîn şi
întrerupt Păcală pe vodă, că a-nceput să negru, în uşa morii sale. Era atît de negru,
iasă la iveală hoţia din vistieria ţării; drepta­ încît chiar la lumina orbitoare a flăcărilor,
tea s-a tot ciocnit întruna cu nedreptatea; se întuneca în iad.
şi tot mai des minciuna a căzut în genunchi. — Îndrăznesc eu, Păcală.
— Aceasta nu-i de-ajuns! s-a încruntat rău — Păcală? Chiar Păcală, acela care e spaima
vodă. Şi-a pierdut şi măgarul — al cărui tuturor dracilor?
cap va rămîne aici, ca să ne sfătuiască. — Păcală! Da. Păcală. De cîte ori să-ţi spun?
Pentru asta şi altele, îi dăm pedeapsă grea. Şi am adus un sac cu grîu, de-al stăpînului
Pînă-n lăsatul serii, să nu mai aibe sub ţării, să-l prefaci într-o făină mai albă
picioare pămîntul nostru, din tot cuprinsul decît laptele.
tării Şi, de l-o mai avea, să i se taie capul. — Mai albă decît laptele? Asta nici că se
poate!
Şi, primind ei aceste porunci, Păcală şi-a — Să vezi c-o să se poată. Altminteri îţi
prins pe umăr sacul, a luat cu el şi-o vîrşe, iau pe nepotul acesta şi li-l dau oamenilor.
şi-a plecat la o baltă, de care s-auzise c-ar — Atunci o să se poată.
fi a dracilor. Acolo şi-a azvîrlit vîrşa. Şi, Şi-auzind Sarsailă şi cu toţi ceilalţi draci
cum şi-a azvîrlit-o, s-a prins în ea un drac. ce-are de gînd Păcală, s-au făcut mititei.

99
Şi nici nu mai ştiau cum să-i tot intre
in voie.
— Să-ţi p u n e m demîncare! Îţi dăm şi de
b ă u t ! Uite şi-acolo un locşor, să te lungeşti
in voie, îl îmbiau de zor nu numai diavolii,
ci si soţiile, fetele si surorile lor.
— Iar eu îţi macin grîul, cît ai clipi! aleargă
Sarsailă, 'napoi, în moara lui.
Se aşază Păcală şi începe să mănînce, cînd
numai, iacă, se-ntoarce Sarsailă, plecat, cu Tîndală, în vremea asta, schimbase o piatră
ochii în jos. preţioasă pe o căruţă mare şi patru armăsari.
Cu căruţa gonise pînă ce întîlnise în cale
un rîu de munte. Rîul acesta sosea dintr-o
ţară vecină, purtînd cu el, în val, nisipuri
şi pietriş.
Tîndală aşterne în căruţă un strat gros de
pietriş şi, pe deasupra lui, un altul de nisip.
Şi, într-o întinsoare, porneşte înapoi.
Nu se putuse îndura să plece de tot, întîi
pentru că n-avea inimă să-şi părăsească ţara,
— În sac, în loc de grîu am aflat numai şi-al doilea, deoarece nici nu voia sa se des-
pietriş din acela m ă r u n t ! zice el. Era să-mi partă de prietenu-i Păcală.
şi stric moara. „Soarta noastră, de-aci-nainte-i una, gîndea
— Ce face? Mi-ai luat grîul şi-ai pus în în el Tîndală. Ce-o fi să făptuim vom făptui,
loc pietriş? Îi strigă Păcală lui Sarsailă, cu de astăzi înainte, laolaltă."
toate că, în sine, e încredinţat că marii dre- S-a întors, deci, la palat. Acolo, străjerii au
gători, la plecare, i-au pus la cale ticăloşia încercat să-l oprească, ba chiar să-l lege-n
asta, cu gîndul ca la iad se vor mînia dracii ştreanguri, precum suna osînda; dar el le-a
şi-or să-i mănînce capul. arătat că nu se mai afla pe pămîntul domnesc,
— Stai, nu te supăra, se roagă Sarsailă. Şi, ci pe pietrişul şi nisipul străin, purtat din
ca să te împaci, am să-ţi dau şi făină din altă ţară de apa rîului.
aceea mai albă ca laptele, un sac, şi-ţi umplu Tot atunci cobora de pe cal şi Păcală, cu
şi trei saci cu praf numai şi numai de aur. sacul de făină şi zece saci cu aur. Calul por-
— Aşa mai treacă-meargă, se împacă Pă- nea înapoi. Şi Păcală azvîrlea în căruţa fîr-
cală. Dar nu trei saci cu aur, ci zece. tatelui Tîndală cei zece saci cu aur. Doar
— Bine, fie şi zece! grăieşte Sarsailă, b u n - sacul cu făină îl urca în Divan.
bucuros să scape de-asemenea năpastă. Toţi marii dregători, căpetenia lor, vodă şi
Şi, îndată, îi aduce şi sacul cu făină mai albă fata lui, auzindu-i povestea, îşi căscau gurile
ca laptele şi zece saci cu aur. Dracul cel si rămîneau holbaţi.
tinerel, la un semn al lui Sarsailă, ia aurul — Acum eşti mai bogat ca oricare din n o i !
pe-un umăr, pe Păcală pe altul, şi-i urcă se uimeau dregătorii.
sus, pe ţărm. Se dă o dată peste cap şi se — Bogat e numai acela ce nu este dator.
preface în cal. Păcală îi agaţă în cumpănă, Şi datoriile-s de multe feluri, le răspunde
pe şale, legaţi cu o frînghie, cei zece saci cu Păcală. Că bogăţiile trec şi numai faptele
aur şi sacul cu făină. Încalecă şi el. Şi, diii! b u n e rămîn.
către palat. — Mie mi-a trecut supărarea! rosteşte vodă.

100
— Iar eu n-am avut-o nicicînd, grăieşte cu durere, cu chiu, cu ah, cu vai, au fost
Ilinca, zîmbind. nevoiţi să se supună. Şi-au răbdat — nu
— Hai, dar şi-nsoară-te cu fata mea. Şi va mă întrebaţi cum — ca să-şi sfîrşească filo-
fi totul mai bine ca oricînd! glăsuieşte iar zoful Păcală treaba, aşa cum o începuse şi
vodă, bătîndu-l pe Păcală, părinteşte, pe şi-o făcea, după cum aţi putut afla, cu rîvnă
umăr. şi folos. Şi-abia tîrziu, tîrziu, cînd au rămas
— Mai înainte de-a vă răspunde la îmbie- toţi jos, gemînd şi suspinînd, şi-a azvîrlit
rea asta, mi-am amintit acum că am în şer- Păcală din mînă reteveiul.
par un hrisov, în care mi se-ngăduie să-i — Şi-acuma, după ce ţi-ai împlinit voia,
răpun pe toţi puricii şi păduchii Divanului, fără oprelişte, precum ţi-am dat hrisovul,
fără oprelişte. şi-a deschis gura vodă (care şi el o cam
— Aha, i-adevărat, rîde cu poftă vodă. sfeclise, aşa cum aţi văzut, în timpul cît
Numai că u n d e vezi tu purici sau păduchi flăcăul îi zdrobise pe puricii şi păduchii
în Divan? Te mai întreb o dată, cum Divanului) ia-mi, totuşi, copila de nevastă.
te-am mai întrebat. Ilinca este dornică de rîs si măritiş. Şi tu,
— Îi văd sau îi prepun. Aşa scrie-n hrisov. în cursul anilor, o să te dedulceşti la viaţă
Puricii şi păduchii aceştia sug toată vlaga cu dichis, dulce şi-mbelşugată. Şi eu te-n-
ţării şi tot ei mi-au vîrît, în sacul cu care-am credinţez că o să fie bine...
plecat la iad, pietriş în loc de grîu. — O să mă mai gîndesc! Că gîndul meu pe
Şi u n d e începe Păcală să izbească, fără milă, unde-aleargă nu e om să mi-l petreacă şi
cu palma sau cu p u m n u l , pe marii dregă- pasăre să-l întreacă. Deodată însă mă cobor
tori, în faţă, în ceafă, în spate sau unde să văd ce se întîmplă cu sacii mei cu aur,
nimerea, strigînd înverşunat: pe care i-am lăsat, fiindcă n-am avut alt-
— Uite-un păduche aici! Uite şi-un purice ceva ce face, în căruţa... duşmanului T î n -
colea! Şi dincoace sînt alţii. dală.
Şi dă-i, şi dă-i, şi dă-i! — Du-te, dar să te-ntorci, ca să pregătim
Ba pune mîna de la o vreme şi pe un retevei, nunta, s-a sclifosit Ilinca.
altoind cu nădejde şi sîrguinţă pe fiecare Păcală a coborît. S-a urcat în căruţa fîrta-
în parte. telui Tîndală.
Aceştia, îngroziţi, şi ascunşi prin unghere, Străjerii aveau poruncă să nu lase pe nimeni
ţipau, dădeau să scape, însă nu izbuteau. să iasă din ogradă. Păcală însă le-a fluturat
Deoarece flăcăul avea grijă de toţi, le făcea hrisovul în care, deasupra peceţii măriei
parte dreaptă şi le plătea, cinstit, ce li se sale, fusese scris că are învoire să plece, în
cuvenea. preumblare, şi oricînd, şi oriunde, luîndu-l
Vodă înţepenise în jilţul său de aur şi gura-i alăturea de sine pe oricine-o pofti.
tăcea mîlc. N u m a i fata rîdea. Rîdea, rîdea, Păcală şi Tîndală au tras vîrtos de hăţuri
rîdea. (Vorba ceea: rîde ciob de oală spartă, şi, dînd bice la cai, s-au năpustit prin porţi,
iar dracul de porumbel şi nu se vede pe el.) şi-n puţină vreme străjerii n-au mai putut
Boierii încercau să fugă, însă Păcală-i sfă- zări decît un nor de colb, care-a pierit şi el.
tuia : Ce-a fost nu vă mai spun decît aşa pe scurt.
— Nu vă siliţi spre uşă, pînă ce nu zdrobesc, Ilinca a început să se trîntească pe jos, să
cum trebuie, puricii şi păduchii Divanului! se tragă de păr şi să ţipe:
Căci, dacă faceţi asta, hrisovul îmi dă voie — U n d e mi-e mirele? Aduceţi-l îndată! Că
mai mult decît vă fac. Aşa încît mai bine... vreau să mă mărit si să rîd!
Şi, pentru că-l ştiau pe Păcală nedus pe la Au plecat călăreţii cu suliţile întinse, pe
biserică şi-n stare de orice, marii dregători, urma lor, dar nu i-au mai ajuns.

101
Parc-au pierit în p ă m î n t ! şi-au spus că cei doi au plecat. Poate c-au
N u m a i că n-au pierit. Şi mulţi i-au întîlnit, şi plecat. N u m a i un băietan zicea că îi
în drumurile lor, ca păstori, măscărici, cîn- văzuse, cu ochii lui, cum, la lumina lunii,
tăreţi, saltimbanci, vînători sau pescari, că- ei s-au schimbat, pe-ncetul, mai către dimi-
lugări, căpetenii de oaste, judecători sau neaţă, unul într-un toiag şi celălalt într-o
prinţi şi cîte şi mai cîte. gogoaşe amară de tufan.
Pretutindeni îi biciuiau cu vorba (uneori Toiagul şi gogoaşa amară se mai zăreau în
chiar cu biciul) pe răi şi pe mişei, şi-i iarbă. Dar, fiindcă oamenii nu l-au crezut
făceau de ocară. Ajutau pe cei slabi ca să-şi pe băiat, zicînd că şi-nainte toiagul şi go-
facă dreptate. goaşa amară fuseseră acolo, şi tocmai de-
aceea născocise povestea, au început să rîdă
Sînt multe întîmplări rămase în legendă. de el. N u m a i că, nu după mulţi ani, din
Unele dintre ele am să le povestesc, poate, toiagul şi gogoaşa aceea, s-a născut o pădure.
într-o altă carte. Pădure de tufani. (Nici asta nu au crezut-o
Atîta mai adaug că despre marii dregători mulţi, deoarece se ştie că pădurea se naşte
se spune într-o poveste că, fripţi de lăco- din lăstari de rădăcină sau ghindă, nu din
mie, ar fi plecat la iad, tot cu pietriş în saci, toiege şi, cu atît mai mult, din gogoşi de
s-agonisească aur, întocmai ca Păcală. Dar tufan.)
ce-au făcut pe-acolo şi cum s-or fi purtat, D i n pădurea aceasta, cineva, nu se ştie
n-am izbutit să aflu. Destul c-am auzit că cine, a luat însă, povestesc alţii, ghindă
nu s-au mai întors. Ilinca s-a măritat cu un îndeajuns. Şi-acestea, semănate pe tot în-
prinţ. Acesta, după o vreme, s-a ales d o m - tinsul ţării, au dat alte păduri. Din ele,
nitor. Şi totul a urmat la fel ca mai-nainte, obidiţii şi-au tăiat, deseori, toiege, cozi de
doar cu alţi dregători, însă de-acelaşi soi. coase, de topoare şi furci, cu care s-au
Lumea nu s-a schimbat, aşa cum o vedem apărat şi-au înfruntat pe domni, oricînd a
azi, cum ai bate din palme. fost nevoie. Şi, într-o anume noapte a
Despre Păcală şi Tîndală se mai spune-n anului, se spune tot prin legendă, că flă-
legendă, că, într-o noapte, pe ţărmul unei căiandrii cărora le răsărea întîia oară mustaţa
ape, la para unui foc, în timp ce-şi poves- îşi luau în mîini cîte două făclii aprinse şi le
teau, în hohotele de rîs ale celor de faţă, o purtau, jucînd şi hăulind, rîzînd şi rostind
parte din isprăvi, de-atîta rîs şi glumă, pe- glume, prin pădurile acelea de tufani, în
semne osteniţi, întîi şi-a închis ochii Păcală, amintirea celor doi hîtri.
pe urmă şi Tîndală. O fi aşa, Păcală şi Tîndală or fi trăind încă
Cei care-i ascultau, au socotit că dorm şi în seva, trunchiurile şi frunzele pădurilor
i-au lăsat, în tihnă, ca să se hodinească. aromitoare si foşnitoare de tufani sau numai
Însă, de dimineaţă, cînd s-au trezit, mai umbrele lor vesele călătoresc încă prin lume,
ia-i de unde nu-s. spre spaima tuturor acelor care cîrtesc drep-
Atunci, cei mai mulţi dintre oamenii aceia tatea şi ascund adevărul?...
CUPRINS

FECIORUL-DE-TUFAN
5
BIRUL-DE-SMÎNTÎNĂ
11
SATUL APLECAT
16
LACUL POPII
20
TÎLHARUL BOIERIT
28
PUPĂZA ŞI CIOCÎRLANUL
31
RÎD-DE-PROŞTI
34
SOCOTEALA PE RĂBOJ
37
CARE PE CARE
43
GALBENUL FĂRĂ SOŢ
46
PĂCAT DE MĂRGĂRITAR!
49
MĂTRĂGUNĂ
52
TODOR, MĂRGĂRINT ŞI OSMAN
57
PETRECEREA LA TOARTĂ
65
M Ă G A R U L FERMECAT
73
ÎN PALATUL LUI VODĂ
77
FILOZOFUL ŞI GHICITORUL
82
ÎNTRECEREA ŞI JUDECATA
90
S F Î R Ş I T DE POVESTE
97