(n. 7 februarie 1478, Londra d.

6 iulie 1535, Londra)

Thomas Morus, n englez Thomas More, (n.
7 februarie 1478, Londra - d. 6 iulie 1535, Londra)
a fost un avocat, scriitor i om de stat englez. Pe
durata vieii sale i-a ctigat reputaia de
important erudit umanist, ocupnd mai multe
posturi publice, incluzndu-l pe acela de
Lord Cancelar. Morus a introdus termenul de
utopie (greac niciun loc, dar similar cu eu
topos - loc fericit), numele dat de el unei naiuni
insulare ideale, imaginare, a crui sistem politic a
fost descris n cartea lui, publicat n 1516. Este
cunoscut n special pentru refuzul su de a-l
recunoate pe Henric al VIII-lea drept cap al
Bisericii Angliei, nefiind dispus s renune la
principiile sale i la religia sa catolic, acel refuz
avnd drept consecine terminarea carierei sale
politice, nchiderea sa n Turnul Londrei, i apoi
executarea lui pentru nalt trdare.

Chiar dac este perceput n mediile

socialiste ca un precursor, More a
fost un catolic zelos, iar Utopia sa
este neleas mai degrab ca un
pamflet politic la adresa
contemporanilor si, i nu ca o
apologie a unei ordini socialiste care
atinge culmea perfeciunii. Cartea
este neptoare pn la persiflare,
dar este cu att mai subtil i trebuie
citit printre rnduri. n urm cu
civa ani, Papa Ioan Paul al II-lea l-a
declarat pe Thomas More drept
protectorul politicienilor i al
oamenilor de stat.

Syphogrant, dar acum se numete

Magistratiii peste fiecare zece
Philarch,
Syphogrants, cu familiile care depind de
acesta, exist un alt magistrat, care a fost
numit in vechime Tranibore, dar de trziu
Archphilarch.
Toti Syphogrants, care sunt n numr
de 200, aleg Prinul dintr-o list de patru,
care sunt numii de ctre oamenii din cele
patru divizii ale oraului.
Prinul este ales pe viata, cu
excepia cazului n care este inlaturat
pentru suspiciunea de uneltire pentru a
subjuga oameni.
Exist ntotdeauna doi Syphogrants
numiti n camera de consiliu, iar acestia
sunt schimbati n fiecare zi. Este o regul
fundamental a guvernului lor, ca nu se
poate trage nicio concluzie legata de
interesul public pana ce nu a fost intai
dezbatuta minim trei zile in consiliul lor.
O regula observabila in consiliul lor

Nicio familie nu poate avea mai puin de zece

ani i Legaturile
mai mult dedintre
aisprezece persoane n ea, dar
nu exista
un numar determinat de minori; aceast
cetateni
regul este uor de observat prin eliminarea unora
dintre copiii de un cuplu mult mai fructuoas la
orice alt familie care nu nu abund att de mult
n ele.
In cazul n care exist o cretere de populatie
ei aduna un numar de cetateni din orasele lor si ii
trimit pe continentul invecinat iar n cazul n care
constat c locuitorii au sol mai mult decat pot
cultiva, acestia stabilesc o colonie, ingloband
nativii in societatea lor daca acestia doresc.
Dar, pentru a reveni la modul lor de a tri n
societate: cel mai btrn om din fiecare familie,
aa cum a fost spus deja, este guvernatorul
acesteia; soiile isi servesc soii, copiii prinii, i
ntotdeauna cei tineri servesc pe cei in varsta.
Au grij de bolnavii mai mult lor dect de
toate celelalte; Serviciile medicale sunt prestate
in spitalele publice.
Felurile de mancare nu sunt servite tuturor in
acelasi timp, cele mai bune fiind oferite batranilor.
Ei nu manaca niciodata fara muzica si se servesc
mereu fructe dupa carne.

diferite indeletniciri,cea de baza

fiind plugaritul,la care erau
invatati inca din copilarie.Unii se
ocupau cu zidaria,cu fauritul,altii
erau dulgheri,femeile invatau sa
teasa lana sau inul.Treaba de
capetenie si singura treaba a
sigofrantilor era sa poarte de grija
ca nimeni sa nu trandaveasca.
Cu privire la haine,utopienii purtau
la lucru niste haine de piele care
tineau in mijlociu aproximativ 7
ani.Cand ieseau in lume,acestia
imbracau un vesmant larg,peste
haina grosolana de lucru.
Asadar,in Utopia,toata lumea se
indeletnicea cu arte si meserii
folositoare,iar munca se desfasura

Utopienii calatoreau in grup,pe baza unei

scrisori de incuviintare a principelui,care
prevedea ziua plecarii si ziua
intoarcerii.Pentru calatorie,se ajutau de un
car cu un rob obstesc,care avea sarcina sa
mane boii si sa vada de ei.Cel ce era prins ca
trece hotarul olatului sau,este socotit drept
raufacator si adus ca fugar,fiind judecat cu
asprime.
Dupa anumite semne,intemeiate dupa o lunga
cercetare,utopienii prevedeau ploaia,vantul si
celelate schimbari ale vremii.
In filosofia morala,ei cercetau aceleasi
chestiuni ca si filosofii nostri,si anume:despre
binele sau fericirea sufletului,despre cea
trupeasca si despre cea din afara de noi.
De asemenea,era un obicei la utopieni sa nu
vorbeasca despre fericire fara a impleti
filosofia cu invataturile luate din religie,dupa
parerea lor judecata mintii prin ea
insasi,lipsita de invaturile religiei,este
neindestulatoare si neputincioasa pentru
cercetarea fericirii.

virtutea si renumele lui dar cei mai multi dintre

locuitori si cei mai cuminti,ii respingeau pe toti
acestia si credeau intr-un singur Dumnezeu
necunoscut,vesnic,nesfarsit de mare,de
netalmacit,care depasea intelegerea omeneasca si
care acoperea lumea cu puterea Lui,nu cu marimea
Lui trupeasca.In ciuda credintelor lor deosebite,se
intelegeau cu cei din urma ,in recunoasterea unei
fiinte supreme,careia i se datora crearea
universului,fiinta care purta in limba tarii numele
de Mythra.Deosebirea statea in faptul ca prin
Mythra fiecare intelegea altceva.Atunci cand au
aflat de la noi de existenta lui Hristos si de
minunile pe care acesta le-a infaptuit s-au simtit
foarte atrasi de aceasta descoperire,prin urmare
au hotarat sa se converteasca la credinta noastra
si sa se curateasca cu apa sfanta a botezului.Din
nefericire nu au reusit deoarece nu exista un preot
care sa desfasoare acest ritual si desi cunosteau
toate celelalte invataturi,erau lipsiti de
impartasirea tainelor pe care la noi nu le pot
implinii decat preotii.Copii erau dati pe mana
preotilor pentru a fi crescuti iar cei care primeau
samanta acestor invataturi care reprezentau
temelia statului o pastrau tot timpul vietii si mai

nu era socotit,pe drept cuvant,mai nevrednic de

slava decat slava dobandita in
razboi.Totusi,aceasta nu-i impiedica sa se dedice
cu sarguinta disciplinei ostesti,nu numai barbatii ci
si femeile,in zile statornicite,ceea ce le ingaduia sa
tina seama de experienta si sa nu fie prinsi pe
nepregatite.Daca erau siliti sa isi apere hotarele
sau sa respinga o navala vrajmasa de pe pamantul
unui stat aliat porneau sa zdrobeasca acel
popor,smulgandu-l de sub jugul tiranului sau.Statul
utopian se caracterizeaza printr-un devotament
impresionant fata de cei care ii erau aliati,fara sa
astepte vreun castig,acesta alerga in jurul
prietenilor lui,nu numai cand acestia trebuiau sa se
apere,dar si cand aveau de respins o jignire adusa
lor,sau de razbunat alta mai veche.Statul utopian
era foarte bine condus si organizat astfel incat,el
trecea la fapte doar atunci cand primea acceptul si
dupa o indelungata cercetare asupra faptelor
intamplate.
Utopienii erau foarte uniti si ii protejau pe cei din
neamul lor astfel incat,atunci cand se intampla ca
un utopian sa fie vatamat sau ucis intr-o tara
straina printr-o osandire oficiala sau prin vreun
atac al cuiva,statul punea pe trimisii sai din acea

Existena unor concepii diferite asupra filosofiei politice pune probleme i asupra raportului acesteia cu gndirea utopic. Punctul de vedere
radical-negativist pornete - socotim - de la o interpretare improprie a naturii i funciilor filosofiei politice. Poziia lui Dante Germino, de respingere
a ncadrrii dimensiunii utopiste n tradiia filosofiei politice, este tipic n acest sens: "teoria politic [n sens american, de filosofie politic], fie
antic sau modern, i d seama c lumea este aa cum este i nu altfel. Sarcina teoriei politice este de a descrie conditio humana i nu de a se
angaja n ncercarea greit de a o transforma n ceva ce n principiu ea nu poate fi .
Concepia sa limitativ e insutenabil nu numai pentru c srcete libertatea imaginaiei politice refuznd s aprecieze rolul jucat de gnditorii
utopiti i nesocotind funcia recomandrilor utopiste n formulareascopurilor ultime, chiar dac uneori nerealiste, n direcia crora este ndreptat
aciunea politic; ea e inacceptabili pentru c nu ine cont de, sau, pur i simplu denatureaz natura specific a aciunii politice, rpindu-i o
dimensiune esenial, definitorie: cea atitudinal-axiologic. ntreaga istorie a filosofiei sau tiinei (n sensul larg, premodern) politice atest prezena
necesar a acestei dimensiuni, alturi de cea teoretic-explicativ, teoretizatoare.
Referindu-se la calificarea epistemologic a ntreprinderii lui Aristotel, considerat ntemeietor al tiinei politice, i semnalnd prezena momentului
normativ, prin proiecia statului perfect, apreciam n incursiunea noastr asupra istoriei tiinei politice c " o modalitate de manifestare a acestui
element normativ specific epocii, cum o atest istoria gndirii politice, este tocmai schiarea unor astfel de proiecte ideale. Aceast modalitate va fi
restaurata, n condiii i cu mijloace noi, de umanismul renascentist sub forma utopiilor; e una dintre manifestrile renvierii antichitii, proprii
acestui tip de umanism"
Problema aportului utopismului la mbogirea gndirii filosofice i social-politice merit toat atenia; examenul ei va nvedera ctiguri aproape
nebnuite. Prima contribuie ce trebuie nregistrat este critica ampl, adesea deosebit de lucidi de ptrunztoare pe care gndirea utopist o
realizeaz n foarte multe dintre cazuri. Aceasta arat c utopiile sunt reflexul unor puternice tensiuni sociale, pe care ele ncearc s le remedieze,
consacrndu-i astfel vocaia critic-normativ. Literatura utopist se nscrie aadar ca o contribuie la modelarea contiinei unei societi. n
aceast privin este notabil remarca profesoarei de tiin politic de la Harvard, Judith Shklar c toi scriitorii care au urmat modelul lui Morus au
fost critici n dou sensuri: primul se refer la critica ornduielilor existente n spaiul i timpul n care triau; cellalt sens, mult mai important,
const n faptul c utopia a fost modalitatea (umanist am sublinia noi) de respingere a acelei noiuni de "pcat originar" care privea virtutea i
raiunea uman natural ca faculti debile i fatalmente alterate.
ntreaga utopie clasic a reprezentat un atac mpotriva teoriei radicale a pcatului originar; i prin aceasta a devenit o imagine i o msur a
altitudinii morale pe care omul o poate atinge folosind doar puterile sale (J. Shklar, 1967, p. 104). n al doilea rnd, literatura utopismului luat ca
ntreg, cum bine noteaz George Kateb, mbogete sensul posibilitii umane. Criticnd ceea ce exist prin comparaie cu ceea ce trebuie s fie,
relevarea contrastului conduce la mbogirea perspectivei, la educarea sentimentului alternativei, a unor caliti umane ocultate, capabile de noi
experiene posibile. n fine, datorit caracterului global al proiectului de rennoire utopic a societii, multe din lucrrile ce se nscriu n tradiia
utopismului au turnura unor viziuni sociologice comprehensive, de natur s stimuleze nelegerea relaiilor sociale n interaciunea lor.

Re : Thomas Morus i semificaia UTOPIEI - Istoria IDEILOR Politice (10)

Contemporanii lui Morus vedeau, totodat, n Utopia influenele combinate ale lui Platon i Augustin; comentatorii de mai
trziu au exagerat influena platonician pn la a o considera "o versiune cretin a Republicii lui Platon adaptat la o
nou ordine social". n genere, n istoriografia ideilor politice s-a exagerat filiaia dintre Platon i Morus - cu toate desele
referiri ntlnite n lucrare la ntemeietorul Academiei. Dar nici coninutul fundamental (adic soluiile care alctuiesc
socialismul su utopic) i nici metoda nu sunt inspirate de modelul lui Platon. Mai degrab se poate vorbi - sub raportul
substanei sociale - de o influen a romanelor sociale elenistice de tipul Cronicii sfinte a lui Euhemeros i al Statului
soarelui al lui Iambulos (care va inspira i titlul operei lui Campanella).
Organizarea politic a Utopiei ne ofer imaginea unei democraii patriarhale, conduse de un monarh electiv, n care toate
funciile sociale sunt ndeplinite de ageni publici alei n trepte, pe baza reprezentrii proporionale, la toate nivelurile. n
concepia lui Morus, desfiinarea antagonismelor de clas duce la "amorirea" funciilor politice, rolul autoritilor de
orice fel n acest sistem rezumndu-se, n afara aplanrii conflictelor interindividuale, aproape exclusiv la conducerea i
organizarea produciei i repartiiei, ca i la supravegherea celorlalte condiii sociale, culturale, educative, menite s
asigure fericirea locuitorilor. Deosebit de semnificativ este atitudinea fa de rzboi, pe care l condamn cu severitate,
ca fiind un obicei brutal.
Cuvintele cu care se ncheie Utopia, "c la utopieni sunt o mulime de ntocmiri pe care mai mult doresc dect
ndjduiesc s le vd statornicite n statele noastre", exprima de fapt, dincolo de o rezerva prudenta menit s atenueze
consecinele criticii violente i ndrznee pe care cartea o conine, i acest pesimism relativ. El nchide n sine, cum
magistral sublinia K. Kautsky, "toat tragedia geniului, care smulge epocii sale problema pe care o poart n snul ei, mai
nainte ca s fie date condiiile materiale pentru dezvoltarea acestei probleme; toat tragedia unui caracter, care se simte
dator s susin rezolvarea problemei puse de epoc, s susin dreptul asupriilor mpotriva semeiei stpnilor, chiar
dac este singur i ntreprinderea sa este lipsit de orice ans"

UTOPIA-THOMAS
MORUS

CULICEANU DENISA
MINCULESCU DIMITRIE
PETRE ANDREEA
SOARE CLAUDIA
VINTILA LIVIU

Bibliografie:
Utopia-Thomas M.
www.scribd.com
Wikipedia.org
www.deviantart.com
Google Images