6.

Germanic vocalism: phonetics and phonology

Proto-Germanic, also called Common Germanic or Ur-Germanic=unattested,
reconstructed proto-language of all the Germanic languages, including English
Proto-Germanic= the stage of the language constituting the most recent common
ancestor of the attested Germanic languages. Proto-Germanic is itself descended
from Proto-Indo-European (PIE.
Proto-Germanic = reconstructed as a node in tree model of language
development
its main innovations must have followed a logical and therefore a
chronological sequence
estimated life of nearly one thousand years
perhaps the initial language was already divided into dialects, some of which
would lead to distinct languages, which began at the point of mutual
unintelligibility. That point is often difficult to determine, and as such there may
have never been any uniform Proto-Germanic
The Proto-Germanic language has been reconstructed using the comparative
method
Germanic Parent Language (GPL)
-

Termen standardizat de catre lingvistica istorica pentru a descrie lantul reconstructiv al

grupului lingvistic al limbilor germanice
o Pre-germanic indo-european (Pre-Germanic Indo-European (PreGmc)
o Proto-germanica veche (Early Protogermanic (EPGmc),
o Protogermanica recenta (Late Proto-Germanic (LPGmc)
Perioada istoric pe care o acopera evolutia acestei familii de limbi este cuprinsa
intre al doilea si primul mileiun inainte de Christos
Termenul a fost pentru prima data folosit de catre franz Van Coetsem in 1994, drept
neologism. (lingvist Belgian/Flemish, naturalizat in SUA. ) termenul este in folosit,
ulterior, si de alti lingvisti precum Elzbieta Adamczyk, Johnathan Slocum, si Winfred P.
Lehman.

Lingvistii istorici au facut legatura intre perioadele de continuitate sociala si

culturala definite de
Epoca Bronzului Nordic 1800-500 BC
Epoca fierului pre-romana (500-1d.C.)
si dezvoltarea familiei limbilor germanice, ca semn al stabilitatii constructului social si
cultural populatiilor germanice
Cercetarile ultimelor decade istorice, au condus la identificarea conditiilor sociao-istorice
in care au avut loc modificarile sunetelor, care au marcat desprinderea si individualizarea
grupului de limbi germanice din marea familie lingvistica Indo-europeana pe care le au
plasat in jururl anului 500 i.Ch.
Aceste cercetari au facut posibila teoretizarea efortului de reconstructie lingvstica a acestor
limbi. Notiunea de Germanic Parent Language (GPL) Grupul mama a limbilor germanice
acopera perioadele istorice etapa proto-germanica care include Prima proto-modificare
fonologica petrecuta in perioada Epocii bronzului Nordic, este asociata etape proto-germanica a
grupului limbilor germanice.
Aceasta etapa este descrisa ca fiind un dialect indo-european care a generat numeroase tentative
de reconstructie lingvistica prin metoda reconstructiei inversate Aceasta se bazeaza pe
perceptia elementelor lingvistice din punct de vedere comparativ si a identificat ce mai veche
veriga a lantului lingvistic Germanic. Aceasta veriga (the lower boundary) se considera ca
precede toate procesele de transformare lingvistica produse in limbile germanice, respectiv
punctul de desprindere al dezvoltarii ramurii germanice a familiei Indo-europene.
Etapele dezvoltarii familiei limbilor germanice
Etapele evolutiei lingvistice reprezinta succesiunea grupului de modificari fonetice care
determina modificari de ortografie si ulterior de structuri gramaticale. Unitatea de masura
fonologica stabilita lingvistic al acestor modificari, a fost denumita Mora (plural morae / moras;
avand simbolul ). Aceasta defineste greutatea/importanta silabei in masura sa determine
o accentul si
o durata
acesteia.
Conceptul si notiunea de mora a fost prima data definit de lingvistul American James D.
McCawley in 1968 ca unitatea de masura a lungimii unei silabe (something of which a long
syllable consists of two and a short syllable consists of one.). Termenul a fost preluat din limba
latina (prelungire, intarziere) care traduce, de asemenea, si cuvantul chromos (timp) din punct de
vedere metric.
O silaba care contine o mora se defineste drept monomoraica, in vreme ce o silaba cu 2 morae
este bimoraica. Exista situatii foarte rare in care o silaba contine 3 morae, aceasta fiind
trimoraica.

silabele monomoraice sunt considerate silabe usoare, iar cele bimoraice sunt silabe grele,
in vreme ce silabele trimoraice sunt super grele. Nu exista silabe care sa contina 4 morae.
Silaba si Mora
Silaba:
-

unitate organizatorica a secventialitatii sunetelor in vorbire

unitate fonologica acuvintelor
o influenteaza
ritmul,
prozodia
metrul poetic,
structura accentului

alcatuire:
-

nucleu (alcatuit dintr-o vocala)

margini, de obicei consoane
o initiala
o finala

Scrierea silabica a inceput inainte de scrierea pe litere; primele silabe scrise au fost inregistrate
pe tablite sumeriene datand din 2800 BC, reprezentand prima mutatie dinspre scrierea
pictografica.
Cuvintele pot
-

Monosilabice
Disilabice
Trisilabice
Polisilabice

In proto etapa dezvoltarii familiei limbilor germanice are loc o reducere a morei silabice dupa
cum urmeaza:
Proto-germanica veche
1. Unificarea vocalelor /, /
2. Disparitia silabelor lichide si a celor nazale
3. Aparitia fricativelor Prima mutatie consonantica, teoretizata de Grimms law sau
cunoscuta sub denumirea Erste Lautverschiebung
Proto-germanica tarzie
1. Modificarea accentului in doua etape
a. Intensificarea dominantei urmate de efectele Legi lui Verner
b. Stabilirea accentului pe prima silaba: aparitia umlau-ului, intarirea accentului
de pe prima silaba urmata de degenerarea accentului secundar
c. Dezvoltarea fricativelor ex: s>z
Koivulehto (2002) descrie etapa pre-germanica a familiei limbilor germanice ca fiind acel stadiu
al depalatizarii Indo-europenelor care precede functionarea legii lui Grimm
Depalatizare (e.g. IE > PreGmc )
Legea lui Grimm: e.g. > PGmc )
2. Proces de pierdere a sunetelor laringeale, descoperit de Warren Cowgill si care a avut
efect asupra celor mai multe dintre dialectele limbilor indo-europene (Legea lui
Warren Cowgill (19291985) (ex: h2)
3. Scurtarea vocalelor lungi din dialectele vestice indo-europene: greaca, latina, celta,
limbile germanice (Legea lui Herman Osthoff)

Identificarea acestor procese s-a facut pe baza sub-metodei comparative folosite in studiul
evolutiei istorice a limbilor care a dus la reconstructia interna a limbii.
Spre deosebire de analiza morfemica, ce se concentreaza asupra modificarile neregulate,
neproductive ale limbii, reconstructia interna se concentreaza asupra modificarilor productive
ale limbii
Reconstructia intern se realizeaza pe baza comparaiei acestor modificari productive si care pot
conduce la identificarea unor forme lingvistice anterioare ale limbii respective si la procesele
care au dus la stabilizarea si standardizarea acestora. Procesul de reconstructie interna este
subsumat lingvisticii descriptive si analizei morfofonemica.