Adriana. BABAN STRES SI PERSONALITATECuprins Introducere Capitolul I STRESUL IN CONTEXTUL STUNTEI CONTEMPORANE, Lt ANALIZA CRITICA A CONCEPTULUI DE 3 ELA CONTROVERSE $1 LACUNE LA DIRECT NOI DE. RCETARE 8 Capitolul II IS MODELUL FIZIOLOGIC AL STRESULUI $I TEORIA RASPUNSULUI 2.1. PRECURSORI AI TEORIEI STRESULUI Is 2.2. TEORIA LUI SELYE 16 2.3. DEZVOLTARI MODERNE IN ABORDAREA FIZIOLOGICA A. STRESULUL 19 2.4. REACTILE LA STRES 22 2.5. CONSECINJELE STRESULUI $1 MODELUL PATOGEN 25 Capitolul IL 29 MODELUL CAUZAL SI TEORIA STIMULILOR ‘ORM DE STRES 30 NIMENTE CRITICE DE VIATA (STRES ACUT) 35 3.3. TRACASARI COTIDIENE (STRES CRONIC) 38 (PERIENTE TRAUMATICE $1 CATASTROFALE (STRES POST TRAUMATIC) 39 Capitolul IV 43 MODELUL INTERACTIONAL AL STRESULUI $I TEORIA TRANZACTIONALA 4.1IN EEA ZACTIA. 43 q 44 ABE NALIAREA 46 4.4. ATUSTAREA (COPINGUL) 49 4.5. ALTE MODELE DE TIP INTERACTIONAL 56Capitolul V CONCEPTUALIZAREA PERSONALITATIL iN STUDI UL STRESULUI 5.1. TEORIA TRASATURILOR 5.2. TEORIA SITUATIONISTA 5.3. ABORDAREA GENETICA A PERSONALITATI. 5.4. PARADIGMA PSIHODINAMICA 5.5. TEORIA SOCIAL-COGNITIVA Capitolul VI SURSE ALE DIFERENTELOR INDIVIDUALE EN STUDIUL STRESULUI 6.1. DIFERENTE INDIVIDUALE IN EXPUNEREA LA FACTORI DE STRES 6.2. DIFERENTE INDIVIDUALE IN EVALUARE 6.3. DIFERENTE INDIVIDUALE IN COPING 6.4. DIFERENTE INDIVIDUALE IN RASPUNSUL LA STRES 6.5, DIFERENTE INDIVIDUALE IN DEZVOLTAREA DISFUNCTIILOR SOMATICE $I PSIHICE Capitolul VIT CONVINGERILE DESPRE SINE SILUME STADAPTAREA LASTRES fly AUTOEFICACITATEA. 7.2. LOCUS DE CONTROL TS. ROBUSTETEA 74. SENTIMENTUL DE CORREN TA 7.5. STIMA DE SINE 7.6. OPTIMISMUL . Capitotul VIN TESTAREA UNUI MODEL. DE AUTOREGLARE. COGNITIVA La STRES 8.1. OBIECTIVE $I IPOTEZELE CERCETARIL 82. MODELUL TEORETIC DE AUTOREGLARE COGNITIVA LA STRES 8.3. METODOLOGIA CERCETARI Capitotul IX REZULTATELE CERCETARIL 9.1. SISTEMUL DE CONVINGERI 9.2. EVALUAREA PRIMARA $I SECUNDARA 9.3. COPING GENERAT, 9.4. RASPUNSUL LA STRES Ir 37 58 60 61 63 73 74 5 80 82 bs 8y bo 93 96 98 102 104 107 ~—. 108 43 123 123 128 431 138 9.5, RELATIA DINTRE CONVINGERI SI EVALUAREA SITUATILOR DE VIATA RELATIA DINTRE COGNITI $1 COPING 5 ‘ COPING GENERAL $I COPING SITUATIONAL 9.8. RELATIA DINTRE STRUCTURILE COGNITIVE $I DISTRES 9.9, STRESUL - PROCES DINAMIC $I COMPLEX DE INTERACTIUNI 9.10. CONGRUENTA COGNITIVA Capitolul 10 CONSIDERATII FINALE. Bibligrafie Anexe I d41 4145 149 ISS 160 166 179 187 213| Introducere Lucrarea de fafa se inscrie in domeniul Psihologici sanatatii, in care stresul si personalitatea constituie topici fundamentale de studiu gi interventie. Personalitatea si(stresul psihosocial sunt subiccte considerate de interes major datorita relevantei lor in etiologia unui spectru larg de disfunctii si boli. : Aww Costurile societatii Iegate de efectele stresului sunt extrem de YS inari, Organizatia Mondiala a Sinatafii estimeaza ci 50% din totalul ” cauzelor de mortalitate si morbiditate se datoreaza stilului de viata, in care stresul are un rol preponderent in adoptarea unor comportamente inadecvate (WHO, 1989). Bolile cardiovasculare, tulburarile mentale, dependenta de substante au devenit boli ale civilizatiei. Doar in Marea Britanie se inregistreazi o medie de 500 de decese pe zi prin boli cardiovasculare: 70 de milioane de zile de munca pe an sunt pierdute ? , datorita aceleiasi boli, in timp ce 40 de milioane de zile de absenteism profesional sunt cauzate de tulburari emotionale si mentale (Cooper, 1994). Cu acest scenariu in minte, psihologii si medicii, sociologii si epidemiologii isi focalizeaza atentia inspre identificarea sursclor de stres, ale resursclor omului de a face fat lor, spre gasirea unor cai de | combatere $i reducere a consecintelor stresului. Se subliniaza existenta / : jn continuare a unor intrebari nesolutionate inca, la care studii viitoare urmeaza sa dea raspunsuri. — Astfel, cercetarile referitoare la rclatia dintre personalitate $i stres sunt focalizate preponderent asupra identificarii conditiilor gi factorilor individuali sau sociali care conduc Ja distres si boli. Dominanta orientarii patogenetice este ilustraté de numarul mare de cercetiri care urmaresc relatia dintre diverse caracteristici (ex. neuroticism, tip A, tip C) si distres si boli, sau dintre stresori (ex. somaj) si boli Lucrarea "Stres si Personalitate" propune o noua orientare, si anume identificarea factorilor personali care contribuic la mentinerea sinatatii, chiar in condifii adverse. Lucrarea igi propune totodaté saSTRES 31 PEKSONALITATE aduca contribufii la nivel teoretic, metodologic si empiric-aplicativ. La nivel teorctic se prezinta o sistematizare critica a teoriilor existente in domeniul stresului si al personalilatii si o integrare a teorici social cognitive a personalitajii in modelul tranzactional al stresului. Exemplificim sintetizarea celor doud paradigme de studiu prin propunerea unui model teoretic pe care il numim model de autoreglare cognitiva la stres. Traducerea, adaptarea gsi etalonarea unor chestionare din literatura constituic contribu{iile metodologice ale cercetarii. Elaborarea gi validarea unei noi scale (IRCAS), de evaluare a cognitiilor despre sine si lume reprezinta un alt aport metodologic adus de investigafia de fafa. La nivel empiric propunem o investigatie orientata diferit fafa de majoritatea cercetrilor. Metodologia studiului nostru urméreste mecanismele de sanogenezd si nu_procesele patogenetice. Identificarea unor factori de protectie la stres ne va facilila conturarea unor metode aplicative de intarire a resurselor cognitive de rezisten{a la stres si de preventie a disfunctiilor si bolilor de adaptare. Capitolul I STRESUL IN CONTEXTUL STIINTEI CONTEMPORANE 1.1, ANALIZA CRITICA A CONCEPTU DE STRES S-a implinit 0 jumatate de secol de la primele formulari experimentale si teoretice alc teoriei stresului de catre Hans Selye. De la munca de pionierat a lui W. Cannon gi H. Selye si pana in prezent s-a acumulat un numar impresionant de date, cercetari, monografii. Nota comuna a diverselor studii este afirmarea gradului redus de concordanta si acord in definirea si infelegerca stresului. Contradictiile si inconsistentele legate de conceptui de stres au determinat pe unii autori sA sugereze necesitatea abandonarii termenului, ca fiind unul confuz, fara semnificatic si viitor in stiinta. La polu! opus se situeaza preluarile necritice sau apologetice ale conceptului gi extrapolarea lui la diversitatea fenomenelor psihice, sociale sau fiziopatologice. Putem decupa din literatura de specialitate afirmatii extreme de genul celor: "stresul nu este nici verb, nici substantiv, nici adjectiv, este o evadare “din realitate" (cit. in Steptoe, 199 ‘sau afirmatii contrare: “teoria stresului a influentat gandirea gi cercetrile medicale, in toate ramurile | sale, mai intens si mai rapid decat oricare alt& teorie propusa" (cit. in Henry, 1980). in ciuda criticilor si impreciziilor, teoria stresului suscita in continuare interes din partea specialistilor din diversele domenii ale stiintelor biologice si sociale. Preluand un text de filosofia stiintei, R.S. Lazarus)rispunde criticilor teorici stresului cu urm&torul citat: "cerinta rigidi de precizie fat. de un termen poate anihila progresul stiinfei, “care se realizeazi prin aproximari succesive si nu prin inchidereaa dogmatica a sistemului de idei. Toleranta unui anumit grad de ambiguitate este importanta pentru creativitatea in stiintd, ca si in \ oricare alt domeniu" (1966, p. 23). in incercarea de a castiga 0 mai mare rigurozitate, teoria i stresului igi asimileazi noile achizifii ale neurostiin{elor, ale celor cognitive si comportamentale, propundnd aborddri multi si \ interdisciplinare. Utilitatea conceptului este dovedita si de faptul ci \ discipline noi conturate, cum sunt Psihologia Sanatatii, Medicina \Comportamentala sau Psihoneuroimunologia includ stresul ca un concept-cheie in modelele explicative ale sAnatatii si bolii Progresul tehnico-stiinfific continuu, presiunile vietii sociale ce solicité capacitatea adaptiva a omului modern, reprezinta posibila explicafie a percutantei teoriei stresului in stiinta. Omul este un sistem viu care depinde in intregime de mentinerea unor relatii satisfAcdtoare cu mediul sau ambiant, esecurile in adaptare traducdndu-se prin afectarea calitatii vietii, boli si moarte. Stresul, circumseriind in aria sa de studiu adaptarea, nu poate fi considerat un epifenomen, ci _dimpotriva, un concept operant in cercetarea relatici om-ambianta. % \Stresul a fost si ramane unul dintre cele mai disputate concepte din _istoria stiintei.J Un cercetétor anonim, parodiind impreciziile notorii in abordarea stresului scria: "stresul este atat ceea ce este cat gi cauza gi rezultat a ceca ce este” (cit. in Vingerhocts si Marcelissen, 1988). Trecdnd peste ironia formularii de‘mai sus, astazi nimeni nu poate nega ca definirea stresului diferd flagrant in functie de perspectiva disciplinei stiinfifice din care ca este elaborata/ { Fiziologti si , endocrinologit dovedesc experimental cA stresul este un n Tspuns al \ organismului,la stimularile externe; sociologii ne sugereazA cA stresul \ sc datoreazé caracteristicilor mediului in care traim, iar psihologii | argumenteaza ca stresul rezulté din perceperea unei stari de \ \autoineficienta. Constatim ca diferitele definitii ale stresului au dus si la confuzii terminologice. Nu de pufine ori stresul este confundat cu anxietatea. O anchetd recenta pe un esantion semnificativ pentru psihologii din Marea Britanie a ardtat cd 55% dintre ei considera anxictatea ca o reactie la stres. Pe de alta parte, 35% din esantion apreciazi stresul ca fiind o forma de reactie la anxietate (Hinton, 4 ‘3tresul in contextul stiinjei contemporane 1992). Autorul anchetei, un ilustru cercetitor britanic in domeniul stresului, conchide cA cei 90% dintre psihologii investigati au raspuns corect pe juméatate(!): anxietatea este una din cmofiile de stres, iar stresul poate fi exacerbat de anxictate. in ultimele publicatii ale sale, autorul teoriei tranzactionale a stresului, Lazarus (1991, 1993a,b,c, 1994), aduce argumente pentru conceptualizarea stresului ca 0 subcategoric a emotiei. “A cunoaste cd un individ se simte anxios, furios, trist, vinovat, fericit sau plin de sperante in contact cu un stimul este mult mai util decat sa stim ca el este amcninjat sau stimulat. Folosirea stresului ca sursa de informatii pentru adaptarea individual la mediu este extrem de limitativa, comparativ cu folosirea intregii arii emoionale” (Lazarus, 1993b, p. 10). Ciudaté ne apare afirmatia unuia dintre cei mai prodigiosi cercetatori din domeniul stresului, chiar daca in final conchide: “nu dorese sd sugerez cA studiul stresului nu ar mai fi necesar, dar topica stresului este mult mai restrans4 in scop si profunzime decat topica emotiei... iar abandonarea emoftici ca subiect stiintific de cercetare pentru adaptarea umana este o aberatie” (op. cit., p. 18). Fara a dori si minimalizim rolul emotiei, aceste ultime interpretiri ale lui Lazarus ne apar in contradictic cu afirmatii anterioare, in care autorul considera stresul ca 0 categorie complex ce include variabile emotionale, motivafionale i cognitive. Daca Lazarus considera in ultimele sale publicafii conceptul de stres prea restrictiv comparativ cu cel al emotiei constatam ca exist cercetitori care se situeazd pe 0 pozitie contrara. Astfel, Maurer (1984), apreciazd ca imprecizia si dificultatea de definire a termenului de stres deriva tocmai din aria prea larga de fenomene pe care le circumscrie. in acceasi ordine de idei, Ionescu (1975) defineste noliunea de stres ca fiind un termen ambiguu, ce tinde sd-si estompeze conturul, largindu-i genul proxim si ignorand diferenta specifica. Caracterul imprecis deriva si din comutirile sensului notiunii de stres de la imaginea destructiva si dezechilibranté la cea integratoare si echilibrantaé spre care organismul tinde in virtutea efortului sau adaptativ Identificim confuzii frecvente si intre termenul de stres gi ce/ de activare (arousal). Aceasta confuzie a dus la utilizarea termenului 5STRES 5I PERSONALITATE de distres ca echivalent a hiperactivarii simpatice. Echivalarea termenului de stres cu cel de activare are semnificatia implicita c4 un Scop major al individului este menfinerea homeostaziei (adicd un anumit nivel mediu al activarii). Zuckerman (1991) dovedeste ca exista persoane care cauta in permanent{a mentinerea unui nivel ridicat de activare prin ciutarea de senzatii. Astazi exist date experimentale certe care dovedesc relatia dintre perceperea unui Coping ineficient gi compensari autonome diferite, simpaticd sau Parasimpaticd, in functie de factorii constitutionali sau de personalitatc. Mai mult, Punctul de vedere al echivalarii stresului cu activarea este unidimensional, deoarece stresul inseamna, in opinia noastra, un proces multidimensional ce include un agent extern sau intern numit stresor sau factor de stres, evaluarea Jui, eforturi de a-1 domina, reduce sau ignora $i efecte complexe asupra starii psihice si fizice. S-au formulat si optiuni de reducere a termenului de stres la cel de coping, considerandu-se c& acesta concentreazi esenta fenomenului de stres (Lazarus, 1987). Asa cum am ardtat mai sus, stresul nu poate fi redus la una din cele patru dimensiuni. Definifiile inoperante ale stresului au determinat asimilarca de calre unii psihiatri a notiunii de stres cu cea de boala psihicd (Bech si colab., 1982). Este adevarat cA folosirca termenului de stres oferd avantajul de a evita conotatiile negative ale unui diagnostic de nevrozi sau manic. in opinia noastra, distresul nu poate fi echivalat cu psihopatologia, Faptul ci o persoana experienfiazA anxictate sau instabilitate nu inseamni in mod necesar cd ea suferi de o tulburare nevroticd; in acelasi timp anxictatea sau depresia nu epuizeazi consecinfele stresului, Lipsa de acord in conceptualizarea stresului este considerata de unii cercetatori ca un indiciu de crizi a unei paradigme de studiu care circumscrie topica stresului, Fara a pleda in favoarea unei relatii direct proportionale intre cantitate si calitate in stiinfa, consideram totusi c& aceasta "criza" este contrazisi de interesul cercetatorilor din diverse discipline stiintifice pentru studiul stresului, Prezentim in figura 1.1 numarul absolut al publicafiilor incluse in descriptorul “Stres psihologic” in doud dintre cele mai cunoscute baze de date: MEDLINE si PSYCHOLOGICAL ABSTRACTS. Proliferarca 6 Stresul In contextul stiintei contemporane impresionanta a studiilor ce vizeazi stresul, asa cum indicd datele prezentate, este relevanta in acest sens. Absenfa unui consens in abordarea stresului o interpretém ca reflectind extinderea aproape fara precedent a cercetarilor in directii variate, care apar uneori divergente dar care apartin aceluiasi fenomen. wee Pero aastmcts 1000 Figura 1.1, Numdru/ absolut de publicatii privind stresul psihologic in doud baze de date (Medline $i Psychological Abstracts) Se impune firesc intrebarea daca divergentele din literatura contemporana pot fi reconciliate in lumina noilor achizitii? Apreciem c& raspunsul este afirmativ atat timp cat abordirile disci iplinare diferite nu isi impun dogmatic paradigma teoretica gi metodologica. in locui aparanii sau criticarii vehemente, in bloc, a uneia sau alteia dintre Perspective, optam pentru o pozitic mai productiva $i constructiva, de integrare a ceea ce este fragmentar dar relevant dintr-un model sau altul de abordare a unui fenomen complex cum este stresul. Incursiunea pe care o Propunem in teoriile stresului nu o realizim pentru a satisface scopuri pur didactice, de clasificdri, sau pentru a Puncta repere cronologice in evolutia conceptului, Demersul nostru leoretic incorporeazé conceptul de pluralism critic care se bazeazi pe Premisa cd nu exist optiune perfect privind cadrul teoretic, designul cercetarii, manipularca datelor sau interpretarea —rezultatelor. ~EE st $1 PERSONALITATE Pluralismul critic reflect modificarile ce au avut loc in filosofia stiinfei, de la traditia “experimentului crucial” la implementari ale unor perspective teoretice si metodologice diferite. Suntem constienti in acelasi timp de pericolul unui relativism sau chiar a unei dezordini epistemologice. Intenfia noastra este de a parcurge critic diversele modelc ale stresului cu preocuparea de a recupera ceea ce este relevant si de a ne distanfa de ceca ce este irelevant in teoriile existente Utilizam cadrul prezentarii teoriilor fiziologice, sociologice gi psthologice ale stresului gi pentru a pune in discutic diverscle componente constitutive ale procesului de stres, cum sunt reactiile la stres, stumulti stresanti $i relatia dintre om si ambianta sa. 1.2. DE LA CONTROVERSE SI LACUNE LA DIRECTII NOI DE CERCETARE Stresul continud si fie definit in termeni diferifi: ca stimuli externi; ca raspunsul organismului, ca interactiunea dintre persoand si mediu. Fiecare dintre aceste modele igi are limitele sale decurgand din ambiguit&ti conceptuale, metodologie inadecvala, taxonomii improprii, cercctari empirice cu rezultate inconsistente sau contradictorii. Constatam cA o caracteristica a investigarii stresului este tendinta de fragmentare a fenomenului. Fragmentarea se reflecta in focalizarea spre arii foarte inguste de cercetare (ex. consccintele stresului, evenimentele critice de viata, coping activ etc.). ingustarea ariei de cercetare are loc in detrimentul studiului stresului ca proces. Fragmentarea este consideraté de unii autori ca o specializare. Cu certitudine, specializarea este deosebit de necesara pentru cunoasterea aprofundataé a unui fenomen complex cum este stresul. Dar atunci cand ea nu fine cont de datele altor discipline, cand compartimentele nu comunicd intre ele si nu sunt integrate intr-un corp comun de cunostiin{e, rezultatul va fi un caleidoscop cvasistiintific, Variabilele luate in studiu sunt abordate in multe cercetari aproape exclusiv in termenii unei cauzalitdti unidirectionale. Astfel intalnim cercetari care studiazd relafia dintre tracasiri cotidiene si boli, dintre stresorii ocupationali gi satisfactia muncii etc. Tendinta de \ 8 Stresul in contextul stifatei contemporane identificare a unor mecanisme cauzale unidirectionale este reflectata prin modele experimentale simpliste, ce urméresc relafia dintre o variabila independenta si cea dependent ignorand rolul moderatorilor. Constatim cd o tema centralé in studiul stresului este explicarea patogenezei. Se observa o concentrare a cforturilor pentru elaborarea de modele explicative a relatiei dintre stres si disfunctii. In consecint§, se poate afirma ca astazi bolile si vulnerabilitatea la boli sunt infelese mai bine decat sdnatatea gi resursele care menfin rezistenla organismului la diverse agresiuni (Holohan si Moos, 1991) Ca raspuns la orientarea patogeneticd actuala a cercetarilor din domeniul stresului, Garmezy (1993) nota in lucrarea sa Resilence despite risk cd urmatorul deceniu va fi martorul unei cresteri semnificative a cercetarilor ce pot fi incadrate sub etichetele: rezistenta la stres, factori protectori, invulnerabilitate, taria Eului etc. Constatém ca analiza sistematica a rolului personalitétii in procesul stresului a inceput abia in ultimul deceniu gi jumatate, odata cu maturizarea teorici psihologice a stresului. Pentru a argumenta afirmatia de mai sus recurgem la decupajul din literarturd a opiniilor exprimate de specialisti ai domeniului. Hamilton nota in 1979 (p. 67-68) in cartea sa Personality and Stress: "scopul cercetarilor mele poate parea idealistic: cdutarea unor principii explicative ale relatiei personalitate-stres, principii care si exprime noile tendinte din psihologia personalitafii. Poate scopul meu este incd. prematur sau prea ambitios. Sunt constient ci ma expun criticilor lumii academice, daci nu chiar ridiculizdrii mele, datorita sarcinii dificile pe care mi-o asum". Zece ani mai tarziu, Strelau (1989) afirma ca cercetarea rolului personalilatii in stres este mai degraba 0 exceptie decét o regula. Situafia nu pare a se imbunatat: substantial nici la un deceniu distan{i dupa primele tentative ale lui Hamilton. Studiile publicate despre stres, chiar daca sunt de ordinul miilor, acordd putina atentie scmnificatiei diferentelor individuale in stres, noteazi Cox si Ferguson (1991). Chiar autorii teorici tranzactionale a stresului tind sa minunalizeze rolul factorilor de personalitate in coping. Conform sublinierii lui Lazarus si Folkman (1984) evaluarea si copingul suni procese care variaz4 nu numai de la o situafie la alta dar si in, functic SSTRES $1 PERSONALITATE, de stadiile confruntarii cu stresorul Consideram, in acord cu alti cercetatori (Terry, 1994, Carver si Scheier, 1994), ca afirmatia lui Lazarus si colab. implica accentuarea rolului variabilelor situationale in detrimentul celor personale. Neglijarea rolului personalitatii determina “somarea" cercetarilor spre canalizarea intereselor inspre directia lacunara. Abordarea diferen{elor individuale trebuie s4 constituie una dintre cele mai importante paradigme de investigare a stresului (Cohen si Edwards, 1989, Costa si McCrae, 1990, Bolger, 1990). Desi se constata in ultimii ani o crestere a interesului cercetarilor spre rolul personalitatii, procesele de mediere a interactiunii persoand-mediu nu sunt pe deplin infelese (Taylor si Aspinwall, 1996). Lacunele persista si datorita unor limite metodologice sau neajunsuri conceptuale. Cercetarile care au urmarit efectul diferen{elor individuale in procesul stresului de cele mai multe ori au luat in studiu doar una sau dowd variabile de personalitate (Towbes, 1989). O analiz a studiilor publicate in Journal of Personality and Social Psychology releva ci numarul celor care iau in considerare interac{iunea mai multor variabile de personalitate si influenta lor asupra comportamentului este foarte redus (Ahadi si Diener, 1989, Smith, Smoll si Ptacek, 1990) Deseori rolul personalitafii in stres este investigat din perspectiva unor trdsaturi statice, specifice modelului trasdturilor care nu permite surprinderea relatici dinamice persoana-mediu (Contrada, Leventhal si O'Leary, 1990). Kasi (1991) apreciazi c& Lazarus si Folkman minimalizeazi nu rolul factorilor individuali in procesul Stresului si al copingului; autorii rejecteazi doar abordarca personalitdjii prin prisma trdsaturilor descriptive, Totodata Lazarus (1987) isi exprima rezervele fata de relevanta factorilor de personalitate in coping deoarece rolul lor a fost doar asumat si prea putin investigat. Nu este pe deplin elucidat nici rolu! diferenjelor individuale in diversele secvente ale stresului (Rosenbaum, 1990). Au factorii de personalitate doar un efect de Protectic sau vulnerabilitate la consecintele Stresului sau au impact si asupra evaluarii si/sau copingului? 10 ecul in contextul gtiintel contemporane Constatém suprapuneri intre constructele de personalitate uzilate in investigarea stresului. Sunt cle constructe distincte care evidentiaza fatete diferite ale personalitatii sau se evalueazi caracteristici aseman&toare sub etichete diferite? Se atrage atentia ca psihologia este ast4zi martora unei tendinje de “reinventare" a unor constructe cu denumiri noi (Smith gi colab., 1989). Deseori constructele psihologice se confunda cu trasaturile psihice. Un construct este in general o idee, o etichetd “construita* de exper{i pentru a rezuma gi explica patternuri de comportamente Trasaturile exista in indivizi (Pitariu si Albu, 1996). Este adevarat ca. psihologii nu cunosc niciodata trasdturile direct, ci numai prin intermediul constructelor, dar datele ce trebuie interpretate sunt manifestari ale persoanei gi nu manifestdri ale comportamentelor. Se sugereaza ca anumiti factori de personalitate actioneaza cz factori de risc pentru distres (ex. neuroticismul sau anxictatea) iar alti ca factori protectori (ex. robustetea sau optimismul). Parcurgerea datelor din literatura ne releva c& nu intotdeauna rezultatele cercetarilor converg spre concluzii similare in acest sens. La noi in tara au fost efectuate un numar redus de cercetar: vizind rolul diferentelor individuale in stres. Cele care au fost efectuate au urméarit factori individuali de risc, cum este tipul A de comportament (Pitariu, Miclea si Munteanu, 1987, Pitariu, 1990 Pitariu si Landy, 1993) sau anxietatea (Dumitragcu, 1995). Cu exceptia unui studiu care a urmarit rolul adaptativ vs. dezadaptativ la stres al mecanismelor defensive (Miclea, 1995), nu am identificat alte cercetari care au studiat rolul factorilor personali cu functie de protectie la stres. Modul in care cognitiile despre sine gi lume se interpun intre situatiile de viafé nefavorabile si efectul lor fizic si psihic nua facut obiectul unor publicatii la noi in tara. Subliniem ca stresul nu poate fi pe deplin inteles pana cind medierea cognitiva a relatici persoand-mediu nu va fi clucidata. Dupa cum se poate observa si din sumarizarea prezentata it aceste pagini, persista aspecte incomplete sau controversate in ccea ce priveste rolul personalitatii in studiul stresului. Am insistat in prezentarea Jor deoarece identificarea lacunelor si a rdspunsurilor 1113 < $ a a a ie) 6 R EB 8 | | | STRES $1 PERSONALITATE lume | neconclusive a constituit punctul de pornire a conturarii obiectivelor lucrarii noastre. Corobordnd datele din literatura propunem in tabelul 1.1. 0 imagine sinoptica a nivelelor si componentelor stresului. Dupi cum se poate observa sfera stresului este foarte larga si complexa. Lucrarea | Stres si Personalitate se incadreazi la nivelul analizei psihologice a | | stresului. Aceasta va fi realizata prin prisma abordarii social-cognitive a personalitatii, Trecand in revista teoriile actuale ale stresului constatam Coexistenja a trei categorii diferite de definifii: stresul ca raspuns, ca stimul si ca interactiune; implicit, paradigmele teoretice enunfate au generat si tendinte metodologice diferite de abordare a stresului sub unul din cele trei aspecte: fiziologic, sociologic si psihologic. | | | Dificultatea circumscrierii exacte si unanime a stresului, lipsa. DURATA Tabelul 1.1. Pardsirea locului de Dependenfa de substanje muncd Pasivitate Disfunjit fiziologice Retrager: Modificari structurale Revolutie Alienare gas aaa g 3 Morale Boli cronice Longevitate Sinucidere Comportament antisocial idente Comportament ev Relafii interpersonale Comportament agresi Vizite repetate la medic guvemnamentale Presiuni socio-pol Modificdri neuro- Disfimefi sociale Raspunsuri Erori, a 5 5 Z & Hiperactivitate EFECTE IM) a stresului unci tcorii unifare consideram cd este explicabila. de | multidimensionalitatea fenomenului, care implici: universalitate, stresul find specific atét omului ct si animalului; complexitate, aspectele fiziologice sc intricé si se interconditioneaza cu cele | psihologice si sociale; muétitudinea formelor yi tipurilor de stres cronic-acut: sistemic-nervos: fizic-psihic-social; de subsolicitare- suprasoiicitare, ambiental, profesional, gravitational, neonatal, post- traumatic, tchno-stresul; stres tensiune-stres efort; stres de anticipare; | specificitatea $i universalitatea _ stresorilor; spécificitatea $i | are primara gi te temporar « Deficienje dobandite perceput ‘S y jora g (ex. recurgerea la» fumat, droguri) MEDIATORI z g a gi a g| 3 nesdindtoase ca forme de Practicarea unor comportamente Strategii de coping ‘Suport soc de @ams peoblemele Resurse imune 8 \|/ nespecificitatea reactiilor; \ipsa unor criterii objective de distinctie 4 dintre nivelul optim de stimulare care menjine echilibrul fizic i psihic si suprastimularile care dep&sesc resursele individuale, rezultand scaderea performanjei, insatisfactic si tulburari psihosomatice. Nivelele si componentete de anali: ‘Status socio-economic ANTECEDENTE Variabile personale valori, scopuri, Factori genetici gi constitufion: Structurile Rejea sociala vs. patogen NIVET PSIHOLOGIC COMPORTAMENTAL SOCIAT.PERSONALITATE Analiza cercetarilor si modelelor teorctice explicative existente la ora actuala ne permite totodata reliefarea directtilor in care sunt necesare cercetari viitoare: (a) desi stresul este interpretat ca proces, putine studii evalueaza stresul in dinamica sa procesuala; (b) exista pufine informatii despre ajustarea la evenimentele pozitive, care de asemenea pot depasi capacitatea adaptiva a persoanei; (c) este necesara 0 coordonare mai coerenta a datclor de laborator cu cele de teren, a experimentului cu observatia, a datelor cuantificabile cu cele subiective,; (d) extinderea cercetarilor intraindividuale (in diverse situafii, cu diferite probleme) care s& explice erorile in evaluare, optarea pentru forme neeficiente de ajustare; (ec) aprofundarea cercetarilor interindividuale, care si evidentieze variabilele personale care determina diferente individuale in evaluarea si adaptarea la sires; (f) putine cercetari investigheazi reactiile si adaptarea la stresul de anticipatic. Lacunele prezentate ne-au ghidat si in conturarca obicctivelor cercetarii de fafa. Teoria stresului nu trebuie interpretata ca un sistem de idei revolut, ci doar o conceptic deschis& spre asimilari noi, apic sa determine noi orizonturi de cercetare. Numai prin sumarea i confruntarea unor multiplicitati de date, prin demersuri interdisciplinare si integrative, teoria stresului va putea alinge criteriile stiinfifice necesare oricarei tcorii: cocrenfa, exhaustivitate, simplitate, relevanta. Capitolul IT MODELUL FIZIOLOGIC AL STRESULUI SI TEORIA RASPUNSULUI 2.1, PRECURSORI AI TEORIEI STRESULUI Primele observafii privind adaptarea organismului la mediu dateaza din antichitate. Hippocrate considera ci boala nu e numai suferinta si Jeziune (pathos) ci si efortul organismului de a-si restabili echilibrul (ponos). Mult mai recent, cdnd progresele stiintei au permis cercetari mai riguroase, biologii si fiziologii secolului al XIX-lea au semnalat inaliul grad de organizare a lumii vii care faciliteaz4 o adaptare activa. C. Bemard (1878) indicd capacitatea organismului de a-si mentine constant mediul intern in raport cu stimuli externi. Procesul de adaptare activa al organismului la mediu extern in continua schimbare este posibil datorita unor mecanisme dinamice, compensatorii, de neutralizare si corectare a disfunctiilor survenite. bd. Termenul de sires, a cdrui semnificalie originara era de adversitate, dificultate, suferinté, poate fi gasit inci din secolul al XIV-lea, Trei secole mai tarziu termenul este folosit mai ales in ingineric desemnand acca fori sau .presiunc care deformeazi Corpurile. Modificarea structurii sub influenta acelei forte este desemnati prin nofiunea de strain (Levi, 1990). Persistenta acestei interpretari o regdsim Ta autorit contemporani care asimileazA stresul cu cerinjele extemne care exercita presiuni asupra organismului. De abia in secolul al XIX-lea conceptul de stres este preluat de stiinjele biologice. El este utilizat initial cu sonsul de boali mintala, Sir William Osler (cit. in Hinkle, 1973) echivala stresul cu “munca multé $1 cu probleme”. = ES =STRES ST PERSONALITATE, La inceputul sccolului al XX-lea, fiziologul american Walter Cannon (1929), utilizeazi termenul de stres pentru a demonstra existenja unor mecanisme homcostatice specifice de protejare a organismului impotriva agenjilor perlurbatori. Accste mecanisme de natura fiziochimicd, enzimaticd, endocrind si nervoasa, menfin temperatura corpului, pH, nivelul sanguin de glucide, lipide, protcine, minerale, constant in condifiile modificSrii factorilor externi. Cannon are meritul de a fi dovedit experimental implicarea multipld $i compicxé a sistemului simpato-adrenal si ai mediatorilor medulosuprarenali in adaptarea organismului la stimuli fizici gi psihici din mediu. Cannon foloseste termenul de stres in legatura cu feacfia qutonoma 2 organism denumita_“reactie_de_urgenta", inrecunoscula as n literatura sub numele de reactic /upid sau fuga ‘ight or flight). Datele experimentale obtinute de Cannon sunt printre primele dovezi ce indica participarea sistemului endocrin la adaptarca organismului la schimbarile bruste ale ambianfei (1932). Degi fiziologul american a studiat doar adaptarea de scurté durata la situafii acute gi nu a detaliat alte posibile reactii, prin cercetarile sale, W. Cannon este considerat cel mai important precursor al teoriei stresului. Contributii la problematica adaptarii si indirect a stresului, aduce gi I. Pavlov prin tcoria invajarii bazate pe reflexe conditionate cu functii anticipative. Teoria lui S. Freud despre nevrozd si mecanismele inconstiente de apdrare abordeazd dintr-un punct de vedere complet nou problematica adaptarii individului la situafii conflictuale. Aproape concomitent cu Selye, fiziologul francez A. Reilly isi publica teoria "sindromul de iritare", care descrie importanta raspunsului sistemului nervos autonom atunci catid organismul este expus la diverse noxe. 2.2. TEORIA LUI SELYE Modelul fiziologic al stresului, numit si model biologic isi are originea in cercetarile lui H. Sclye si pune accentul pe rdspunsul organismului la stimulii nocivi din mediu. 16 Modelul tesretic al stresuiui gi teoria ruspunsulut jn deceniul al IV-lea, endocrinologul Hans Selye marcheaza inceputil cercetirilor sistematice asupra stresului, impun4nd conceptul de stres biologic in stiints. Stresul este definit de Selye ca o stare a organismului manifestata prin reaegii nespecifice ca raspuns Ia a: enti _perturbanti Stresul biologic, initial descris sub numele de_sindrom “general de ‘idaptare (SGA), comport trei faze: reactia de alarmé, Stadiul de rezistenta si stadiul de epuizare (1936, 1956). Tabelu! 2.1. prezint& succint caracteristicile fiecdrui stadiu al SGA. Tabelul 2.1. Caracteristicile stadiilor SGA (dupa H. Selye 1970, 1976, 1983) 1. Reactia de alarma: + * inlensificarca acti viti{ii simpatoadrenale © climinarea masiva de hormoni corticosuprarenali, in special cortisol ‘© rezistenja generald a organismului scade sub medic « hemoragii gastrointestinale © involutia timusului © cresterea permeabilititii membranelor celulare reducerea tonusului muscular cresterea presiunii arteriale, a frecventei cardiace hipotermie, hipoglicemie inhibitia SNC predominarea fenomenelor de catabolism 2. Stadii zis = © adaptarca atinge nivelul optitn * predominarea proceselor anabolice, de sintezi in glanda cortico- suprarenal& 3. Stadiul de epuizare: ‘® _Tezistenja Scade din nou sub medie ‘© functiile corticoadrenale se reduc iar cele meduloadrenale se intensificd * prevaleaz4 fenomenele de uzura si distrofic, echivalente in parte cu cele din senescenta * poate surveni colapsul sau moartea Selye identifica axul hipotalamo-hipofizar ca find principalul mecanism implicat in adaptarea nespecificd a organismului la factorii nocivi, dar acord’ o mai mic4 important sistemului simpato-adrenal, descris de Cannon. O alt deosebire intre cei doi cercet&tori consté in 17ee STRES $1 PERSONALITATE. faptul ca Selye pune accentul Pe capacitatea de adaptare in timp, pe cand Cannon a studiat adaptarea de scurta durata la Situatii acute, Investigand mecanismele fiziologice gi consecinfele SGA, Selye (1968, 1980) demonstreazi ca stresul implica atat adaptare si stimulare cat si uzura organismului, descrisé sub numele de strain. Pentru a realiza aceasti distinctic § 1983) introduce termenii de eustres $i distres Prezentam in pos aoe nofiunilor de eustres si distres, Daca la nivel Conceptual termenii de custres si distres introduc ideea existen{ei unui stres pozitiv necesar sia unui stres negativ, nociv - departajare necesara, la nivel practic consideram distinctia ca inoperanta, atat timp cat evaluarea Sranijei dintre cele doud forme ramane destul de imprecisa. Tabelul 2.2. Accepfiunile nofiunilor de eusires si distres EUSTRES DISTRES © stimulare optima, activare © solicitare intensd, prelungita, supraincarcare © mentine echilibrul fizic gi psihic * induce modificari fiziologice si fiziopatologice * efecte stimulante, de antrenare gi + efecte de incordare si tensionare, de adaptare dezadaptare © Teactie acuta © reactie cronici + _activare fazicd, de scurti durati * _activare tonic’, de hingé durata Cercetarile biologice ale lui Selye asupra sindromului de stres S-au concretizat intr-o Prodigioasa activitate publicistica. Totusi, nu putem omite mentionarea unor limite gi lacune ale modelului de stres biologic elaborat de Selye. in primul rand, consideram in acord cu noile date de neuroendocrinologie c4 nofiunea de nespecificitate a Taspunsului organismului nu mai poate fi mentinuta; raspunsul este modulat atat de factorii personali cat si de cei situafionali: in al doilea tind, ipoteza ca raspunsul fiziologic de stres pregiteste organismul pentru apdrare ne apare mai degraba ca o adaptare ideala a omului primitiv la condifiile viefii salbatice, de jungla. in contextul vielii contemporane raspunsul de stres impieteazi mai degraba abilitatile de 18 Modetul teoretic al stresului gi teoria raspunsului coping, iar pe termen lung afecteazai functionarea diversclor sisteme si organe. Considerarea de catre Selye a modificdrilor fiziologice ca fiind secundare activarii sistemului nervos central este unilaterala; astazi exist dovezi de relationare bidirectionala intre cele doud componente. Tratarea stresorilor ca un domeniu omogen din punct de vedere al solicitarilor adaptive impuse de organism ne apare de asemenea ca eronata. Extrapolarea schemei SGA bazati pe experimente pe animale, prin utilizarea doar a stresorilor fizici si chimici, la subiectii umani confruntati mai ales cu stresori psihici este un demers stiintific mai pufin riguros, ce trebuic privit cu rezerve. Mai mult, in aceasta extrapolare Selye ignord atat alte posibile raspunsuri:in afara celor fiziologice, cat si rolul personalitatii ca factor moderator al raspunsului. Constatam ca astizi exislA cercetdtori care acccepta total ideile lui Selye, alfii le resping in intregime, unii le folosesc modificate, lar o parte le ignora. Apreciem ca Sclye isi merit pe deplin numele de pionier in cercetarea stresului. in acelasi timp considerim ca restrangerea nofiunii de stres la sindromul general de adaptare descris de Sclye este un demers unilateral si incomplet. Prin prisma noilor achizifii ale stiinfelor contemporane modelul lui Selye trebuie privit ca un punct de pornire care a stimulat si deschis Perspective noi .de cercetare. Faptul este atestat si de distingerca unor clevi ai lui Selye cu prestigiosul premiu Nobel. 2.3. DELVOLTARI MODERNE iN ABORDAREA FIZIOLOGICA A STRESULUI in cadrul_ modelului fiziologic al stresului_constatam completari_ si dezvoltari ulterioare teorici tui Selye care nuanteaza infelegerea raspunsului organismului la factorii de stres. Din perspectiva cercetirilor de endocrinologie subliniem importanta contributiilor aduse de Lacey (1967) si Mason (1971). Autorii resping conceptul de activare nespecifica si unidimensionala si Subliniaza specificitatea reactiei, determinat& atat de situatie cat si de trasaturile individuale. Relevant ne apare faptul ca in raspunsul de 19STRES $I PERSONALITATE stres se disting mai multe tipuri de activare: autonoma, electrocorticala, endocrina, imunologica, emotionala, comportamentala. Prin cercetdrile sale care au pus in evidenta rolul cognifiei in activarea emotionala si in rdspunsul neuroendocrin la stres, Mason este unul dintre intemeietorii Psihoneuroendocrinologiei, care totodata prefigureazd teoria cognitiva a stresului elaboratA de Lazarus si colaboratorii. in ciuda datelor contradictorii existent inca. in literatura (Dimsdale, 1986), in opinia noastra. spccificitatea de raspuns este © caracteristicd esenjialé a organismului in scopul adaptirii la complexitatea vietii contemporane. Avand ca punct de plecare modelul fiziologic al stresului elaborat de Selye, cercetarile iui M. Frankenhaeuser (1986, 1988), L. Levi (1981, 1990), A. Kagan (1974, 1980), U. Lundberg (1980), T, Theorell (1987) se constituie intr-o adevarati scoala suedeza de studiu psihofiziologic al stresului, binecunoscuti astdzi in literatura de specialitate. Desi autorii citati definesc stresul ca reactie, cercetdrile Jor au meritul de a introduce si importan{a stresorilor psihosociali si ai factorilor de personalitate in raspunsul fiziologic al organismului. Studiile lui Frankenhaeuser (1982) urmaresc stabilirea unor relatii intre patternurile de rdspuns endocrin la stres gi trasaturile psihologice. Astfel, strile afective negative se traduc prin activarea adrenalinei $i cortisolului, iar cele pozitive numai prin adrenatina. Frankenhacuser dovedeste specificitatea raspunsului [a stres gi prin diferenjele reactici endocrine in functie de sex. Atat la barbafi cat sila baic{ii de varsté scolara secretia de adrenalina este mai mare decat la persoanele de sex feminin (1986). Autoarea suedezi aprofundeaza distinctia dintre eustres si distres realizati de Selye, fn functie de patternul hormonal, Frankenhacuser (1988) defineste doua componente majore ale reacfici la stres: factorul efort, caracterizat Printr-o ajustare activa, interes, angajare pentru obfinerea controlului situafiei, insotit doar de cresteri ale secretici de catecolamine; si factorul distres, care implic&d insatisfactie, nesiguranta, scddcrea performantei, anxietate, pasivitate, sentiment de neajutorare, in care secretia de cortisol este predominant pe lang cea a catecolaminelor. Asa cum am ardtat in paginile anterioare, una din limitele abordarii fiziologice este identificarea stresului. cu supraactivarea, 20 Modelul teoretic al stresului si teoria caspunsului chiar dacd unii cercetatori extind termenul si asupra activarii psihologice. Este meritul lui Lundberg (1980) si Ursin (1984) de a demonstra experimental c& atat supraactivarea cat si subactivarea induc stres exprimat prin modificari in plan fiziologic, psihologic si comportamental cu repercursiuni asupra_nivelutui performantei umane. Alaturi de stresul de suprasolicitare se impune astfel si conceptul de stres de subsolicitare. Modelul de stres oferit de Karasek si Theorell (1990) se distanfeaz4 de asemenea de identificarea activarii cu stresul. Activarea este urmarea pozilivi a unor cerinfe intense dar in prezenta controlului. Conform autorilor citati, stresul se produce doar la intersectia dintre solicitari intense si optiuni de control minime. Apreciem modelul ca avand valen{e aplicative deosebite pentru mediul ocupational. Relevanta modelului este sustinuti si de datele epidemiologice privind relatia dintre caracteristicile psihosociale ale muncii $i organizatiei si incidenta unor boli cronice, cum este boala coronariana. if Meritul de a integra factori sociobiologici in modelul fiziologic de stres revine teoriei propusa de Henry si Stephans (1977), chiar dacd ea se bazeazi doar pe studi experimentale realizate pe -fozdtoare si maimuje. Autorii dovedesc specificitatea rdspunsului “ endocrin la stres in funcfie de clasificarea animalelor in tipul dominant/agresiv si tipul subordonat/pasiv. Prima categorie de animale opteazi pentru un réspuns activ de tip "lupté sau fuga", ‘insotit de modificari ale activit&tii simpatoadrenale, cu desc4rcari Catecolaminice. Animalele subordonate aleg un comportament pasiv, de supunere, caracterizat prin activarea _sistemului hipofizo- Corticoadrenal si secretia de corticosteroizi, Taspuns considerat mai Rociv decat primul, Complexitatea modularii tipului de reactie este - dovedita de Henry (1980) si prin includerea factorului situational: Mediu securizant, deprivare materna, ambiant4 noua, ipsa Posibilitafilor de control. Potenfialul de nocivitate asupra organismului a reactiei fiziologice determinat de combinatia dintre perceperea lipsei Controlului si atitudinea de pasivitate si supunere este confirmata si de Studiile realizate pe subiecti umani (Seligman, 1975) siSTRES $7 PERSONALITATE conceptualizate in nofiunea de neajutorare invdjate (learned helplessness). Semnificatia raspunsului endocrin in stresul fizic, mental si profesional a fost studiata si de colectivul clujean de Fiziologie si prezentata in trei monografii (Derevenco, 1976, Baciu, Derevenco, 1984, 1986, Derevenco, Anghel, Baban, 1992). Conform datelor obfinute si a celor existente in literatura, apreciem c4 -mecanismele raspunsului fiziologic la stimulii aversivi nu implicd doar axul hipofizar si cortexul adrenal ci si o multitudine de mecanisme neuronale coordonate de sistemul nervos central (SNC). Participarea SNC accentueazd componenta specifica a raspunsului organismului si evidenfiaza capacitatca de invatare si persisten{a in timp a strategiilor adecvate de ajustare la stres. 2.4. REACTIILE LA STRES Astazi, apare ca o certitudine faptul ca raspunsul Ia stres este un proces complex ce include atét reactii fiziologice cat si cele cognitive, emofionale si comportamentale. Doar spre sfarsitul anilor ‘60, raspunsul fiziologic este abordat interactiv cu cel psihologic. Redam in tabelul 2.3 o sistematizare a reaciiilor la stres féri a o considera exhaustiva. : Tabelul 2.3. Reactii la stres FIZIOLOGICE * Sistem scheleto-muscular: tensiune muscular4, ticuri, bruxism, fasciculafii, dispnee, hiperventilatie. EMOTIONALE frustrare, ostililate, anxietate, tensiune, nervozitate, neliniste, depresic, demoralizare, insatisfactie, sentiment de neputin{d, autoevaluare negativa, labilitate, culpabilitate, alienare. ¢ Sistem cardiovascular: tahicardie, aritmii, presiune arterialA crescutd 22 Modelul tecretic al stresului $i teeria raspunsului +» Continuare Tabelul 2.3, FIZIOLOGICE © Sistem gastrointestinat: sialoree, usc&ciune, intensificarea tranzitului gastrointestinal. «Sistem neuroendoc: nivel scizut de CA si CO in singe si urin&, betaendorfine, testosteron, piolactind, hormonul cresterii, colesterol, acizi gragi liberi. + Sistem imun: - modificari la nivelul imunoglobulinei IgA, IgE, IgG, IgM; celulor naturale ucigitoare proliferarea limfocitelor induse de substante mitogene, titru de anticorpi la virusul latent Epstein-Barr. * Nivel dermal: modiciri in conductanta electricd a pielii, a potentionalului electric, hipertranspiratie. COGNITIVE COMPORTAMENTALE deteriorani ale memoriei de scurta si scdderea performantei, instabilitate $i tunga durati, scdderea gradului de fluctuatie profesionala, absenteism, “concentrare, cresterea ratei de erori si evitare/ evadare, pasivitate agresivitate/ -conflwzii, sclderea capacitatii de decizie, intoleran{3/ dezacord, deteriorarea _de planificare si organizare, cdutare relatiilor interpersonale, accidente, ‘fedus’ de informatii, evitare sau negare, _raspuns "totul sau nimic", excesul sau ibifii si blocaje, creativitate redusi, _pierderea apetitului, insomnii, utilizare ‘ideajie obsesiva si irajionala, tolerant’ _crescut de alcool tutun, cafea, Fedus’ la criticism tranchilizante, suicid EMOTIONALE Chiar gi acum mai exist cercetatori care ignora aspectele S psihologice de raspuns la stimuli. Cercetdtorii de orientare biologica . Apreciazi ci se cAstiga in rigurozitate si obiectivitate focalizindu-se doar asupra reactiilor fiziologice. Punerea in eviden{é a unor Modificari fiziologice de stres, demers deosebit de util, nu epuizeazé complexitatea fenomenului. Corelari intre evaluari ale stimulilor si Taspunsul fiziologic, intre tipul de coping si patternul de raspuns hormonal, intre trasdturile de personalitate si tendintele reactive ofera alternative mai pertinente de studiu. De aceca subliniem importanta aSTRES $1 PERSONALITATE cercetarilor interdisciplinare in care fiziologii si psihologii sa proiecteze impreuna abordari interactive de investigatie. Din pacate exisla pufine studii de acest gen in literatura. Prin prisma teoriei raspunsului, evaluarea nivelului prezumtiv al stresului se face pe baza caracterului si amplitudinii reactiilor psihofiziologice si comportamentale. Astfel, Thome (1987) sugereaza c& ierarhizarea raspunsului in functie de frecven{, intensitate i consistenfa in timp permite distingerca stresului de strain si clasificarea reactiilor in: reactii de scurté duratd sau tranzitorii (care de multe ori au efecte benefice, de activare, stimulare si adaptare) si reactii de lungd duratd sau cronice care pot deveni daunatoare. Cercetatorul german are meritul de a fi argumentat cu datele unei cercetari longitudinale cA nu orice reactie este relevanté in infelegerea stresului si a implicdrii sale in patologie. Preluand termenul de tropism de la Cohen (1986), propunem © clasificare mai nuantata a reactiilor deoarece integreazA atat caracteristici personale cum sunt nevoia de stimulare si control cat si ale mediului; astfel distingem cinci tipuri de’ raspunsuri: reactii de tropism pozitiv, catacterizate prin comportamente de cAutare si stare subiectiva de placere in situafii de stimulare; reactii de tropism negativ, caracterizate prin comportamente de cvitare, apirare si parasire a situatiilor de solicitare, ‘insofite de scntimente de neajutorare; reactii de adaptare activa caracterizate prin controlul mediului, elaborare de informatii si strategii ~comportamentale adecvate situatiei; reactii de adaptare pasivd insotite de acceptare, obisnuin{a, izolare psihicd, diminuarea rispunsului de orientare; destructie - stare consecutiva discrepantei dintre opfiunea pentru raspunsuri de genul tropismului negativ sau adaptarii pasive ji solicitarile mediului pentru o adaptare activa. Destructia fiind o consecina de lung durata a reactiilor menfionate implica deteriorari ale starii psihice $i fiziologice si boli psihosomatice. eria raspul Modelul teoretic a1 stresuiua ee 2.5, CONSECINTELE STRESULUI $I MODELUL PATOGEN Unii autori includ disfunctiile si bolile psihosomatice la reacfiile fata de factorii stresanti intensi i prelungiti si in acest sens stresul apare ca un cfect cumulativ. Apreciem ca eronatd accasti: pozitic si subliniem necesitatea distingerii reactiilor de consecintele stresului. Consecinele apar drept scchele ale reacjiilor de lunga duratd, cronice (Elliot, 1982). Consecin{ele pot fi g/obale, afectand starea de sanataie si comfortul fizic si psihic in general sau _ particulare, afectnd unul dintre nivelele structurale si functionale ale organismului, de la cel molecular si fiziologic pana la cel psihologic $i social. Consecin{ele nu pot fi cfectul confruntarii cu un singur factor de stres ci sunt rezultatul modului in care persoana reuseste si faci faja in timp mai multor stresori. Distinctia dintre reactii si consecinte nu e intotdeauna usor de realizal, de cele mai multe ori diferentele __-interindividuale determina granita dintre reactii si consccintc. Preludm ~ conceptul de reactivitate (Strelau, 1989) si il propunem drept un ~~ concept cheic in intelegerca gi explicarea difercn{elor intcrindividuale aude: intensitate si amplitudine a reactiilor la stres. Reactivitatea, definita "ca o vafiabilé plurifactoriali ce include atat aspecte biologic- ~~ constitutionale cat si cele de structura psihicd, exprima diferentele de _ activare psihofiziologica dintre starea de repaus gi cea de dupa - expunere la stimulii stresanti (Williams, 1986). Dupa criteriu! " Teactivitatii, persoanele se clasificd in normoreactive si hiperreactive (Krantz si Manuck, 1984). Aprecicm ca hiperactivitatea, ca trasituré - individuala stabila, reprezinté veriga explicativa in mecanismul trecerii ~ dela reactii la procese patologice. ‘. Cercetirile recente asupra consecintelor stresului cronic au ‘impus in literatura un nou concept, si anume sindromul de extenuare (burn-out) caracterizat prin epuizarea emotional, fizicd si mental, exprimata in aplatizare .afectiva, depersonalizare si scdderea Tealizarilor _personale (Greenglas. Burke si Ondrack, 1990 Richardsen, Burke si Leiter, 1992, ‘Burke, 1992). Sindromul deSURES git PERSONAL TTATY extenuare rezulta dintr-o implicare de lungi duraté in activitay, profesionale cu oamenii si este in general specific cadrelor didactice, medicale si a cclor din domeniul legislativ-juridic. Studierca consccinelor stresului asupra starii de sdndtate a dus Ja formularea unei variante a modelului fiziologic si anume modelul patogen sau fiziopatologic al stresului. Observatiile privind asocierea stresului cu patologia nu au aparut doar odata cu formularea modelului susmentionat. Prima descricre a relatici dintre stres si boala datcaza din 1910 si apartine Jui Sir W. Osler care consemna ca angina pectorala este o boala caracteristic’ oamenilor de afaceri intens absorbiti de munca lor (cit. in Hinckle, 1973). Relevarca relatici dintre psihic $1 somatic a determinat aparitia Psihosomaticii, marcati in special de studiile lui Dunbar (1938), Wolf (cit. in Henry si Stephens. 1977) si Alexander (1950). Initial modelul oferea o imagine simplista, unilaterala, dominata strict de ideile psihanalitice, in care relatia dintre un anumit conflict intrapsihic si o boala specifica era considerati ca find directa gi liniara. Continuatorii scolii paviovicne, Bacov si Kurtin (1949) demonstreazi experimental unitatea dintre psihic si fiziopatologic si contureazd orientarea corticoviscerald, Primele dovezi de laborator ale lui Selye (1956) vizind rolul agentilor perturbatori asupra organismului erau involutia timusului si ulceratiilor gastrointestinalc Ulterior Selye (1976 b) dezvolta teoria botilor de adaptare ce cuprind bolile reumatoide, alergice si colagenozele, ca rispunsuri nespccifice la stres. Chiar si cei mai sceptici autori privind teoria stresului accepta rolul conceptului in depasirea punctului de vedere unilateral privind specificitatca cauzei boli. Sub influenta descoperirilor lui Virchow si Pasteur, medicina secolului XIX si inceputului de secol XX a fost dominata de un determinism strict biologic. Engel (cit. in Sarafino, 1990), subliniind cauza multifactorialé a bolii, in care elementcle specifice (biologice) se inkintuie cu cele nespecifice (psihologice si sociale) contureazi modelul biopsihosocial al bolii, considerat mult mai pertinent, Astazi, in cadrul modelului patogen, un numdr mare de cercetari incearc si elucideze rolul predispozant sau precipitator al 26 Modelul teoretie al stresului si tecria c&spunsului ‘stresului pentru diverse boli (Brown gi Harris, 1989, Kas! si Cooper. - 1987, Holmes $i David, 1989, Markides si Cooper, 1989, Friedman. My . 1990, Iamandescu, 1993). Nu intra in obicctivul Jucrarii de fata aprofundarea relatici stres-boali. Far& indoiala insa, abordarea consecinjelor stresului din perspectiva patologica poate deveni © sursa bogata de informati, in special prin investigatti _ Prospective si longitudinale. Dezvoltarea unei noi ramuri interdisciplinare, si anume Psihoneuroimunologia este relevanta in acest sens (Ader, 1982. Whalley si Page, 1989, Baban, 1992). ; “fn concluzie, modelul fiziologic, cel patogen, respectiv teoria raspunsului acoperé o marc parte din ccrectarile asupra stresului - Studii de faborator si in cadrul natural, pe subiccfi umani si pe animale, incearcd si clucideze o verigd esentiala in procesualitatea stresului, gi anume rdspunsul la stres. In masura in care aceste cercetri se limiteazi numai la aspectele de reactie $i conceptualizeazi -stresul ca o suma a raspunsurilor organismului la stimulii nocivi, abordarile apar unilatcrale si restrictive. Ignorarca _rolului personalitajii si situatiei in raspunsul individual face ca demersul de cunoastere si devind incomplet si inadecvat. Sc impune necesitatez - integrarii teactiei la sires in studiul procesului dinamic rezultat din _ interactiunea variabilelor personale cu cele situafionale. In acelasi timp, focalizarea cercetarilor doar pe tipul de evaluare si confruntare en situajia stresanta, fara a identifica costurile gsi bencficiile raspunsului, este un demers la fel de unilateral ca gi cel anterior -Mentionat. CAnd costul controlirii stresorului este mai ridicat decdi " beneficiile inregistratc, copingul nu numai cai nu reduce distresul, dar “il intensificd, stare obiectivabilé in reactiile de scurti durata si Consecin{ele pe termen lung.Capitolul HT MODELUL CAUZAL $I TEORIA STIMULILOR i Un al doilca punct dé vedere, identifica stresul cu factorii de - stres, numili gi s¢resori, stimuli sau agenti stresanti, Potrivit teorici "_ stimulilor, stresul este 0 conditic a mediului (Holmes si David, 1989, % ‘Perkins, 1992). Spiclberger sugercazA cA termenul de stres trebuie si se refere la caracteristicile obiective alc situatiei (cit. in Patterson si “Neutela 1989. p.10). Pearlin (1989, 1993) propune modelul _ sociologic al sircsului, subliniind faptul ca structurilor gi relatiile jale sunt principalele surse de stresori. fn cadrul modelului iologic, Rapaport (1978) si Toffler (1973, 1978) acorda o portant deoscbita factorului cultural in atribuirea de semnificatii iegnee an al resorilor sociali & Modelul cauzal denumit si modcl ingineresc, considera fsoana, prin analogic cu modelele tehnice, ca avand o capacitate Indscuta (coeficient de tolerana) de a face fata unor factori potentiali undtori din mediu, definiti drept nivel de incarcare. Depasirea —Rivelului optim cauzcazi. reactiile de stres, respectiv alterari ale -functiilor psihofiziologice. in limbajul cibernetic uzitat de modelul -cauzal stimuli stresanfi sunt definiti drept "input-uri" iar reactiile la Stres - "output-uri"; in cel al psihologici experimentale factorii de stres "Sunt asimilati cu variabila independenta iar raspunsul cu variabila ~ dependenta (Fischer, 1990). ae Modelul cauzal conceptualizeaza stresul drept o functic a stimulior, exprimabila prin formula S=f(s). Relatia dintre stimuli si {ii este una similara din behaviorismul radical, adic unilaterala si unidirectional, de tipul S > R. Sak In acord cu noile cercetari (vezi Kaplan, 1996) consideram ca in studiul procesului stresului incadrarea rigid a stresorilor in ~ 29 -J PERSONAL TTATE categoria variabilei indcpendente, iar a rcactiilor in cea a variabile; dependente. nu este intotdeauna productiva. De exemplu, simptomatologia de stres (asa numitul distres) poate deveni sursa, de stres, dupa cum personalitatca cvaluata intr-un anumit moment poate fi incadraté fie la rubrica variabilei independente, fic la cca mediatoare. iar din perspectiva temporala chiar la cca dependenta Vom reveni in capitolcle urmatoare asupra a ceea’ ce numim determinism reciproc in studiul stresului. Asumarea idcii, de ctre modelul cauzal, ca stresul rezulta exclusiv din proprictajile stimulilor reprezinti o abordare unidimensionala si restrictiva. Teoria stimulilor ignora complexitatca relafici dintre fiinfa umand cu mediul siu si cxistenta diferentelor intcrindividuale in reacfiile Ja stres. Este adeviral ca factorii de stres psihosociali sunt caracteristici inevitabile ale viefii cotidicne. Tolusi unii oameni percep mai intens si reactioneazi mai acut decat allii la impactul cu factorii de stres social. Cu excepfia unor evenimente de Viafa extreme, cum este moartea unei fiinte dragi, stimuli psihosociali nu pol avea acceasi scmmificatie pentru tofi indivizii. A interpreta stresorti in sine ca 0 cauza de maladaptare reprezinta o simplificare pe modclui unui determinism reductionist, mecanicist, pozilic de care ne distanjam. In acelasi timp nu putem omite faptul cd modelul cauzal aduce contributii valoroase la intelegcrea si aprofundarea unui segment al proccsului de stres, si anume rolul structurilor sociale in generarea de posibili stresori 3.1. FACTORII DE STRES Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente sau conditii ale mediului, suficient de intensi sau frecventi care solicitd reactii fiziologice si psihosociale din partea individului (Elliot $i Eisdorfer. 1982). Stresorii sunt divizati conventional in trei mari categorii: fizici, psihici si sociali. Clasificarea ne apare a nu fi i operationald deoarece de cele mai multe ori, in mediul ambiental in care oamenii isi desfagoaré 30 Modelul cauzal gi teoria stimulilor aspectele fizice interactioneazi cu cele sociale si psihice. mnem in tabelul 3.1 0 alta clasificare a stresorilor. Tabelul 3.1. Tipuri de stresori expertmentali gi naturali STRESORI EXPERIMENTALL 5 Cateterism cardiac © Deprivarea maternt ed Socuri clectrice * Deprivarea senzoriali i * Deprivarea de somn © Deprivarea de brand reve Stimuli noi © Competitie «Filme cu confinut neplicut * Testul Stroop STRESORI NATURALI Evenimente majore de via Tracasari cotidiene ) + Suprastimulare/substimulare # Izolarea social * Aglomerarea sociala : Contlicte de rol Contrarierea nevoii de afirmare, atecliune, afilicre © Surse financiare insuficiente igrare ichimbare de status Experienje traumatice si catastrofale © Dezastre, calamitati © Amenintarca integritatii Gzice « Razboaie «Accidente aviative, feroviare Caracteristicile victii contemporane determina confruntarea and a omului cu factorii psihosociali de stres, ceca ce explicd de ‘in mod prepondcrent cercetarile sunt focalizate asupra acestei Categorii de stresori. Levi (1990), in acord cu nofiunca de - Mespecificitate a lui Sclye, consider cA stimuli din mediu devin - Stresori doar in functic de intensitate, in timp ce calitatea emotie: - Provocate de stimul nu are importanté. in opinia noastra calitatez bg A ie 3iRSONALZTATE, stresorului (anticipabil, controlabil, indezirabil ctc.) este cel putin la fel de importanta ca gi intensitatea Lui. Nofiunca de factor psihosocial de stres implica un concept complex, dificil de definit, cu o multitudine de aspecte. Factorij psihosociali rezult din interactiunea individului cu mediul sau socio- economic, profesional si familial, Ca aceasta interactiune sa realizeze optim este necesara armonizarea caractcristicilor biologice, psihologice gi sociale ale persoanei cu structura ambiantei, obiectuy dificil de realizat. Din punct de vedere al metodologici unci cercelari, dar si din cel al preventici, sublinicm importanta identificdrii surselor factorilor psihosociali de stres. Ei se pot situa la difcrite nivele sau structuri sau pot rezulta din interactiunea lor. Astfel, stresorii psihosociali igi pot ava originea la nivel individual, familial. profesional. de comunitate si societate, . La nivel individual factorii de stres rezida uncori in structura de p&sonalitate, in UpaT'de reactivitate emotional, ia capacitatile intelectuale gi stilul cognitiv, in caracteristicile atitudinale st comportamentale. Prin natura lor intrinsecd gi repelitiva pot deven deosebit de diundtori. Conflictele intre motive, urmate de frustrare sunt 0 alt sursi de stres provenité de 1a nivel individual. Boala si necesitatca de adaptare fizicd, psihicd si socialé fa un handicap reprezinta o sursd individuald majoré de stres. Identificarca difercntclor individuale care se pot structura in factori de vulncrabilitate/rezistent4 la stres constituie unul din obicctivele cercetarii de faja. Factorii de stres psihosociali de la nivel individual dobandese note specifice in functie de etapa ciclului vietii in care se gasestc persoana: astfel, daca pentru copilu! mic - separarca de mama csic factorul major de stres, pentru adolescent - criza de identitate, pentru tanar - optiunea profesional’, pentru adult - responsabilitatile multiple. jar pentru varsta a treia - regresia biologicd si intclectuala. Sursele de stres de la nivel familial sunt multiple: aparitia unor noi membrii in familie, personalitati si sisteme de valori diferitc. conflicte maritale si filiale, divort, comunicare redusa, alcoolism, violen{a intrafamilialé, boala, invaliditatea, deccsul unui membru al 32 Modelul cauzal gi teoria stimulilor j (Shaffer, 1982). Datorita faptului ca familia reprezinta de cele ori universul individului, fisurile sau egecurile functionani forma in factori de stres acuti sau cronici. , Profesia ca sursa de identitate, scop, apartenenja gi venituri, yeprezinti un alt reper existential pentru individ, Inadecvarea fiilor profesionale la factorii umani-individuali se repercuteazd -asupra starii de confort fizic si psihic al persoanei generand stres. Nu 2 ‘sti in intenjia noastra sa aprofundim stresorii ocupafionali, prin e ‘urmare ii vom aminti doar lapidar, abordarea lor fiind regasibila in i de specialitate (Szabo, Mauli si Piric, 1983, Cooper, 1988, gi Cooper, 1986, Pitariu, 1996, Theorell, 1989 b). Factorii de profesionali provin din: ambianta fizicd: zgomot, vibratii, noxe, iluminat etc.; ambianta sociald: relatii rsonale reduse, lipsa cooperarii, atitudini critice sau riale, nesiguranta locului de muncd etc, caracterul si __ organizarea muncii: suprasolicitare/subsolicitare, munca repetitiva, oo ritn impus, orar prelungit, munca in schimburi, nivel de onsabilitate si decizie, automatizare excesiva, ambiguitatea cinii sau a rolului, control redus, perspective de avansare. ~ Somajul, care de multe ori implica pierderea resurselor aiede nai. demoralizarea cauzata de scdderea stimei de sine, de barea statusului social, de izolare si inactivitate, reprezinté poate ‘mai grav factor de stres legat de profesie. . Apartenen{a individului la 0 microcomunitate, in afara celei ale si profesionale (cartier, club, bisericd, organizajil sociale sau tice) ofera nu numai suport social, dar si posibile surse de stres osocial. fn cazul in care survin relatii conflictuale, cooperare competific negativa, restrictii inutile, rigiditatea regulilor, ¢ éxagerat sau sentimentul frustririi de apreciere, stima, grupul de apartenenta devine sursa de stres. | WE Caracteristicile societatii contemporane au determinat ~aparitia unui spectru large tactort desires; dintre care cnumeraim succint: supraaglomerarea din metropole, birocratia, depersonalizarea institufiilor sociale, supraincdrcare informationald, deprivarea de traditii, sirdcie, discriminarc, violent, izolare, valori in continua Schimbare, crize economice $i politice (Levi, 1990). BsSTRES $I PERSONALITATE Modelul de stres propus de Cohen (1986) (figura 3.1) se distinge tocmai prin sublinierea caracteristicilor mediului social contemporan care genereazi raspunsuri ce diminucazd ‘capacitateg adaptiva a omului. cinatieerewe inns conisiin ee eles eeage tnt cr oto remanent Pe neni Nl Schimbéin rapide ———————- TS Respuns de tip “total sa rumic”™ —— Lumotarea sumutilr Osttivate, agrestate de tategrare a tie cre ine dee Figura 3.1. Modelul stresului elaborat de Cohen (1986) Societatea romAneasca contemporana prin specificul perioadei pe care o traverseaza, a tranzifiei de la o economie centralizata si un sistem dictatorial la 0 economie de piati si o societate civil si democratic, solicita din partea indivizilor adaptari rapide si lexibile. Esecurile in adaptarea la circumstanfele sociale noi genereazi noi surse de stres, (somaj, faliment) si o arie larga de reactii psihosomatice. Nivelele si structurile individuale si sociale enumerate interfereazA si se intercondifioneazd reciproc generand alte categorii de stresori psihosociali. Un exemplu al interscctarilor contradictorii dintre aspirafii, nevoi si motive personale pe de o parte si cerintele si organizarea structurilor sociale (familia, munca, societatea) pe de alti parte, sunt conjlictele de rol, obiect de studiu mai ales pentru psihologia sociala (Pearlin, 1989, 1993). Prezentém in continuare cele trei tipuri distincte de stresori naturali si anume: evenimentele critice de viata; tracasarile zilnice si experientele traumatice. Modelul cauzal gi teoraa stimulilor 3.2, EVENIMENTE CRITICE DE VIATA (STRES ACUT) Primele observafii sistematice privind impactul unor ‘evenimente majore de viaf4 asupra sanatafii dateaza inca de la jnceputul secolului al XX-lea si aparfin psihiatrului Adolf Meyer Pentru intelegerea componentelor psihobiologice ale bolilor, Meyer ‘opune alcdtuirea unci "hdrti a victii" pentru fiecare pacient (cit. i: Rahe, 1990). Ulterior, cetcetirile lui Meyer sunt continuate de H rolff, S. Wolff jr. si Hinkle, care simplifica relatia dintre harta vietii sinitate, focalizindu-si atentia doar asupra unui singur sistem rganic. Pasul urmator este realizat de Holmes si Rahe, care s- is prin incercarile de elaborare a unor metode standardizate do are a evenimentelor de viata (Holmes si Rahe, 1967, Rahe, Ryan Word, 1980). Autorii definesc evenimentele de viatd drepi schimbari obiective in structurile ¢i relatiile psihosociale ce determin: rganizari ale circumstantelor uzuale si impun organismului un efor reajustare psihici si sociali, perioada in care persoana este mei nerabila la stres si boli. Diverse studii au incercat sa identifice relatia dintre debutui x boli somatice sau psihice si incidenfa evenimentelor majore 4 (Cooper, 1990, Rahe, 1990). Redam in tabelul 3.2 o sinteza r studii care raporteazd procentul pacientilor care in ultimile 12 inainte de diagnosticul medical primit au trait o crizi majora c Aceeasi relatie a fost stabilité si intre evenimentele majore t4 si tulburari psihice cum sunt depresia, schizofrenia, tentativa gi sinuciderile finalizate (Paykel, 1987). Initial teoria evenimentelor de viafé a lui Holmes si Rahe a apreciati deosebit de favorabil. Ulterior, nu au intarziat si apari - Ctitici_conceptuale si metodologice (Cleary, 1974, Vossel, 1987, _ Theorell, 1989, Holahan si Moos, 1991). weSTRES $I PERSONALITATE, Tabelul 3,2, Relatia dintre evenimentele majore de viata si diagnosticarea unor boli Ssomatice DIAGNOSTIC PROCENTUL PACIENTILOR DIN TOTALUL CELOR INTERVIEVATI Durere abdominal 37 Durere lombara 35 Metroragie 36 Amenoree secundara 18 Infarct miocardic 22 Sclerozi multipla 71 Accident vascular 24 Consideram ca limitele teoriei lui Holmes gi Rahe decurg tocmai din cele doua caracteristici de baz ale sale: (1) asumarea idcii ca schimbarea in sine este stresanta, indiferent de caracterul negativ sau pozitiv al ei; si (2) impactul subiectiy egal al evenimentelor pentru toate persoanele, indifcrent de particularitatile individuale. Prima caracteristicd a teorici lui Holmes si Rahe este similara conceptului de nespecificitate din teoria {ui Selye. Idceea de nespecificitate a raspunsului a condus la interpretari si cuantificdri metodologice de tip normatiy (Paykel, 1987), Masurarea stresului in functic de numarul de evenimente de viafa dupa criteriile normative implica acordarea unui scor egal Pentru tofi subiectii pentru fiecare eveniment trait, iar prin sumarizarea scorurilor se ajunge la un scor total numit: life change units (LCU). S-a considerat cd prin ignorarea Perceptiilor si reactiilor individuale se CAstiga in rigoare stiintifica, obicctivitatea masurarilor nefiind contaminati de subiectivitate. Interpretarea nivelului de stres in functie de LCU presupune ci toti oamenii reactioneazA cu acceasi incarcaturd afectiva la evenimente, asumfie pe care o consideram eronata, Interpretarea normativa a iui Holmes si Rahe deriva din cercetarile sociodemografice in care autorii nu au gasit diferente semnificative in functie de rasa, varsta, sex, statut social si nationalitate in Teactiile la cele 43 de evenimente inventariate in "Scala de evaluare a reajustarii sociale” elaborata in 1967, 36 Medelul cauzal gi Leoria stimulalor Obiecfia majora se referd la ignorarea evaludrii subiective sia Atii'de raspuns in functie de calitatea evenimentului si de itatea persoanei. In ultimii ani constatam directii noi de e a cercetarilor in domeniul teoriei evenimentelor & valk abandoneazi conceptul de schimbare in sine, ideca de Pate si implicit maxodoleeia de tip normativ. Astazi exista scot in evidenfé cé nu doar cumulul de evenimente poate distresul ci si lipsa de cvenimente (Theorell, 1992). Perkins Paykel (1978), Suls (1981) propun discriminarea nimentelor in functie de diferite criterii: dezirabilitate, ilitate, predictibilitate, pozitive sau negative, castig sau , gravitate. Brown (1989) si Brugha (1985) realizeaza o alta icare in functie de critcriul amenintarii sau nonameningarii, le subiective pe o scali cuprinsa intre 0 si 100 in functie de ienfa gi caracteristicile individuale sunt Propuse de Horowitz si oratorii (1977) si de Theorell (1992). Criticile gi obicctiile e au dus si la modificiri metodologice, in special pe linia i unor informatii specifice-individuale si contextuale (Marziali , 1986, Cohen, 1988, Leong si Vaux, 1991, McQuaid, : a Analiza teoriei evenimentelor de viaa, numite si “crize, de ne permite constatarea existenfei a doud tendinte, Tespectiv in acest domeniu: prima, abordarea nespecificd si normativa a enimentelor de care ne distantim, se incadreazA in traditia teoriei Bice a stresului si a celei sociologic-epidemiologice; cea de a doua 4, in care se subliniazi specificitatea si individualitatea lor de evaluare si rispuns, reflecté conceptul psihologic de derivat din cercetirile lui Lazarus si colaboratorii, Cercetarea de orporeazi cea dea doua directie de investigare a evenimentelor fa, in care evaluarea ca proces subiectiv dai relevanta factorilor ali si determina directia si modalitatile de coping,STRES $I PERSONALITATE 3.3. TRACASARI COTIDIENE (STRES CRONIC) Daca evenimentele critice de viafa sunt asimilate cu stresu) acut, tracasérile zilnice (daily hassles), numite si nonevenimente, sunt identificate cu stresul cronic (Kessler, Price si Wortman, 1985). Dupa 1977, Lazarus si colaboratorii isi coalizeaza eforturile spre incadrarea teoreticd si metodologica a conceptului de stres zilnic in procesul de stres psihosocial. Autorii definesc "harfuiala zilnica” drept “experienje $i condifii ale viefii zilnice care sunt percepute de individ ca frustrante, iritante sau amenin{atoare pentru starea sa de confort fizic si psihic" {Lazarus si colab., 1984, p. 376). Desi ca intensitate, tracasarile ailnice sunt considerate stresori minori, prin frecventa si caracterul jor cronic coreleazi mai semnificativy cu simptomatologia somatica si psihicd decat evenimentele de viata (Weinberger, Hiner si Tierney, 1987). Tracasarile sunt generate de diversele domenii ale vietti cotidiene: profesional (supraincdrcare, termene fixe): financiar (insuficienta banilor); familial (certuri); viatd personald (probleme sexuale, de intimitate); sdincitate (probleme proprii sau ale membrilor familici), responsabiliteyi casnice (gatit); relatii sociale (conflicte, competifie); mediu ambiental (poluare); intémplari ghinioniste (pierderi, rat&ri). Identificarea tracasarilor vietii zilnice, concretizate in cei 116 itemi ai chestionarului Daily Hassles Scale, (Gruen, Folkman si Lazarus, 1988) a condus la departajarea tracasdrilor centrale, care reflect probleme personale, de racasdrile periferice, care se refera la vicisitudini de moment, (cum sunt problemele de trafic rutier). Tracasérile centrale au un efect mai accentuat asupra starii de sindtate decat cele periferice. In contrast cu tracasarile zilnice, DeLongis si colab. (1988) descriu si asa-numitele “imbolduri zilnice" (daily uplifts), care constau in experienje $i conditii ale vielii zilnice, percepute ca pozitive si placute, cu efecte favorabile asupra starii de confort fizic si psihic. Desi imboldurile zilnice nu protejeazd persoana ‘impoiriva tracasirilor pentru a obfine o imagine completa a vietii zilnice, autorii propun 38 Modeluj cauzal gi teoria stimulilor att a incidentelor negative cat si a experientelor pozitive or si Feldman, 1991) ; ; [ Ca gi in cazul evenimentelor de viafa, considera 8 si in | cronic semnificatia individuala are un rol important in ajustarea ; adaptarea personald. Diferen{ele inter-individuale fac dificilé jdentificarea nivelului optim peste care stresul cotidian excede - capacitatile psihice si fiziologice umane, provocand efecte negative. Contradictorii sunt gi rezultatele privind relationarea dintre -evenimentele de viata si tracasdrile zilnice. Daca unii autor: considera ‘evenimentele de viaf4 induc cu sine tracasari zilnice, alti cercetatori reciazi cd mulfi dintre stresorii cotidieni sunt independenti faja de imentele de viata. Kessler (1985) asimileazi evenimentele de viafa tiunea de strain iar cea de stres cronic cu distresul. Apreciem ca a obfine o imagine relevant a stresului psihosocial se impune area att a evenimentelor critice de viata cat si a stresului zilnic si intercondjtionarii celor dou fenomene. 4, EXPERIENTE TRAUMATICE $I CATASTROFALE (STRES POST TRAUMATIC) Experien{a razboaielor, cutremurelor, accidentelor de avion, ind sau tren a impus in atentia cercetatorilor 0 noua categorie de denumifi traumatici. Cercetari sistematice asupra stresorilor atici au fost intreprinse abia dup& terminarea razboiului ricano-vietnamez. Experienta traumatica a multor combatanti din Tazboi a condus la conturarea asa-numitului "sindrom post- Observatii privind rolul factorilor psihotraumatizanti a starii fizice si psihice fusesera descrise mai demult fie sub titlul hevroza traumaticd sau de "sindromul cordului iritabil" (cit, Taylor, Similitudini ale reactiei post-razboi cu cele datorate ‘ofelor, cataclismelor sau dezastrelor naturale sau provocate de au determinat aparitia unei noi entitati clinice - sindromul de stres traumatic (PTSD). Termenul apare pentru prima data in 1980 in ualul de Diagnostice-Statistice ale Bolilor Psihiatrice (DSM III) a9STRES $1 PERSONALITATE (1980). PTSD este definit ca un sindrom caracterizat prin dezvoltarea unor simptome psihice, comportamentale $i somatice cé apar dupa evenimentele traumatizante jesite dir pericn{eclor umane ‘considerate normale (Friediiian, 189). Pentru ae considerat traumatic trebuie ca el si reprezinte: 0 ameniniare la viata Propric sau a celor apropiati; distrugerea bruscd a Propriei case sau q comunitalii; sau implicarea directi sau ca martor in uciderea say rdnirea grava a altor persoane (Everly, 1990). Prezentdm in tabelul 3,3 0 clasificare a stresorilor traumatici dupa criteriul originii lor. ‘Tabelul 3.3, Clasificarea stresorilor traumatici ‘* Cataclisme naturale: ~ cutremure, inundafii, erupfit vuleanice, uragane, avalange. * Accidente provocate = incendii, accidente rutiere, acriene, maritime, involuntar de om: feroviare, nucledre, industriale, domestice. * Dezastre provocate ~ lagare, torturi, bombardamente, crime, rapiri, intenfionat de om: violuri. Natura stresorilor traumatici implicé de cele mai multe ori atat factori fizici, ct si psihici (ex. in tortura: batai $i sentimentul de neputinta, anihilare sau anxietate), Experienta traumatizanta poate fi traita in grup, cum este cazul accidentelor de avion sau cutremure, sau individual (ex. violul). Din punctul de vedere al intensitafii, stresorii traumatici pot fi acufi, brusti, intensi, catastrofali, cand persoana nu are timp sa isi mobilizeze resursele adaptive (ex. accidente ruticre, feroviare, aviatice, incendii) sau cronici, cAnd stresorii sunt extremi, dar permit in timp mobilizarea mecanismelor adaptive (ex. lagarele de prizonieri) (Cohen, 1991). Copiii, persoanele in varsta, Persoanele cu antecedente psihiatrice sunt subiecti mai vulnerabili la impactul cu. stresorii traumatici (Gist si Lubin, 1989). Retrairea Tepetata a traumei (prin ganduri intruzive, revenirea aceluiasi tip de vise, flash-backuri) sau dimpotriva, "anestezia" afectiva, detasarea si instrainarea de viaja, Teprimarea evenimentului traumatic, sunt modele tipice de reactie la experientele traumatice, ambele necesitand intervenfii psihoterapeutice 40 Medelul cauzal gi tecria shimulilor 1987). Studierea impactului psihosomatic al evenimentelor si Dumitragcu, 1994), . Cunostinfele clinice si practice legate de stresorii traumatici ulate din experientele nefaste de pani acum au condus la iturarea de catre psihologi a unor programe de prevenire si fie primaraé a PTSD in situajii limita, cum a fost cazul boiului din Golf din 1990 (Hobfoll, Spiclberger, Brenitz gi colab., in finalul analizei factorilor de stres notim ca introducerea lor individuale, a abordarilor biografice, calitalive care sd nda dimensiunile circumstanjiale si de timp a proceselor de e si ajustare ofera directii si perspective noi de cercetare. In le in care termenul de stresor nu circumscrie contextul mentului propunem utilizarea unui termen mai general si mai tru, cum este cel de circumstanid de viaja. Termenul propus nu za direct conotafia negativa in sine. Circumstanta de viata se in stresor doar in masura in care este perceputa astfel de a in cauzd. ParafrazéiCapitolul IV MODELUL INTERACTIONAL AL STRESULUI : $I TEORIA TRANZACTIONALA en Anul aparifiei carfii lui R.S. Lazarus Psychological Stress and the Coping Process (1966), poate fi considerat momentul care | marcheazi inceputurile unci noi perioade in studiul stresului. O data _ cu publicarea teoriei lui Lazarus cercetdrile asupra stresului incep sa Seecwae din cadrul biologic in cel psihologic, conturand in final _ teoria tranzactionala a stresului (Lazarus, 1966, McGrath, 1970, Cox, 18, Kaplan 1983, Lazarus si Folkman, 1984), Analiza noii ligme de cercetare ne-a permis identificarea a patru. concepte ale care definesc teoria tranzactionali a stresului: qd) Hunea sau tranzactia, (2) sistemul cognitiv; (3) evaluarea; (4) I. De altfe! chiar definitia stresului dati de Lazamus $i Folkman +, p. 19) reflecta integrarea Conceptelor teoretice enumerate: I este o relafie particulara intre Persoana si mediu, in care evalueazd mediu ca impundnd solicitiri care exced resursele pri si ameninja starea sa de bine, evaluare ce determina sarea unor procese de coping, respectiv raspunsuri cognitive, lve $i comportamentale la feed-backurile primite" 4.1, INTERACTIUNEA/TRANZACTIA Termenul de tranzactie desemneazd relafia bidirectionalé ne Persoana si mediu, negocierea activa intre cerinfele si presiunile _-Mediului si ierarhizarca scopurilor individuale. Se subliniazi astfel ~ Mptul ci ameninjarca (termen preferat de Lazarus faté de cel de ‘Stesor) nu existi in sine, ca proprictate a uneia din cele doud Pa fe implicate - persoana si mediu - ci numai in relatia dintre = 43 =STRES $i PERSONALITATE ele. Conform definitici stresului, amenintarea decurge din percepereg unui dezechilibru intre cerintele impuse si capacitatea de raspuns, din discrepanta dintre starea actuala si cea doriti de subiect. Natura subiectiva a evaludrilor determina o aric larga de stresori Daca initial cra utilizat termenul de interactiune sau telatig, ulterior a fost preferat cel de tranzactie care indicd nu numai unitateg organica dintre cele doud subsisteme, dar elimina si caracterul static al relafici_ mediu-persoana. Termenii pot fi utilizati $i ca sinonim Autorii introduc si conceptul de proces strans legat de cel de tranzaclic pentru a sublinia intercondifionarile reciproce dintre variabilele implicate. Abordarea convenjionala a stresului interpreteaza stresorij ca punct de start iar sindtatea mentald ca punct final al acestuj fenomen. Este adevarat ca deteriorarea sinatatii mentale este una din consecinfele stresului dar a limita emofiile negative la variabila de consecinfa este prea restrictiv; in realitate emojiile negative pot deveni la randul lor surse de stres care vor influenta atat evaluarea cat si formele de coping. Modelul este recursiv in sensul c& ceea ce la un moment dat poate fi interpretat drept consecin{a, intr-un moment ulterior poate deveni antecedent al evaluarii si copingului Complexitatea procesului nu trebuie minimalizaté doar pentru a evita riscul ca modelul tranzactional sa fie taxat drept circular. 4.2, SISTEMUL COGNITIV Sublinierea rolului sistemului cognitiv ca mediator al evaluarii, copingului si emotici este consecinja “revolufici” cognitive din psihologia deceniului al sasclea. Daci psihologia traditionald considera cd emofia este cea care modeleazd adaptarea, psihologia cognitiva abordeazA aspectele motivationale si emotionale ale adaptarii prin prisma proceselor informationale. Medierea cognitiva este elementul care distinge teoria psihologica a stresului de cea sociologica si fiziologic’. Tocmai datorita acestei note specifice, teoria lui Lazarus si colab. era cunoscutd inifial sub numele de teoria cognitiva a stresului, 44 Modelul interactional al stresuiui ___ Prin prisma teoriei cognitive, stresul nu mai este determinat de Jul reactiilor sau de o situafie in sine ci de evaluarea cognitiva a atiei si a resurselor de a face fata. Constatém totusi cd existd ente in abordarea cognitiva a stresului, similara oarecum cu cea ¢ abordarea cognitivista clasicd, “la rece” a percepfici in general -curentul cunoscut sub numele de “New Look”, interesata de ‘diferentele individuale in perceptie. ; a / ire O prima categorie de cercetitori cognitivisti ai stresului se fizeazi_ asupra abordarilor de tip normativ ale procesclor gi yilitatilor cognitive de procesare a informatici, In acest context tresul este generat de limitarca capacitatii de procesare a for atiei datorité fie unor abilitati cognitive neadecvate, fie unui ces sau deficit informational. Cercetdrile de acest gen ignora ferentele individuale de procesare a informatiei, de acordare de m ficatii personale informatici. Subliniem ca stresul nu presupune numai suprastimulare sau nulare informationalé ci si procesarea unei informatii retaté de subiect ca aversiva,~ irelevanta sau deosebit de it pentru scopul urméarit. Cercetatorii incadrabili in a doua ie sunt-interesafi mai mult de stilul si schema cognitiva a soanei care descriu maniera si preferinfa in care informatia este cata, organizata si activata, in acordarea de semnificatii personale itiilor de viata (Miclea, 1994). _ Studii recente (Eysenck, 1989) demonstreazi c& schema @ persoanei este mai importanta decat nivelul activarii ice in generarea unor rdspunsuri adecvate cerintelor exteme interne. Strategiile comportamentale de confruntare si rezolvare a ei problematice reflecta atat abilitatile cognitive cAt si schemele ve ale persoanei. Schemele cognitive nu sunt structuri ionale uniforme ci implica cognifii multiple despre sine, lume si Conturate in sistemul de convingeri, valori si scopuri. Este tant de mentionat cd desi o parte a schemelor cognitive sunt lle constiinfei, un anumit continut nu este si nu poate fi torizat prin metacognitie (Eysenck si Keane, 1992). __ Payne (1991) semnaleazi existenta unui numéar restrans de tatori care abordeaza interactiv cele doua directii mentionate din 45STRES $I PERSONALITATE Modelul interactional al stresului paradigma cognitiva de studiu a stresului. Exemplificam in figura 4.1 7 fiosp. Teusita in acest sens prin modelul de stres elaborat de Ostel presupune un proces continu de cautare si monitorizare de asupra a ceea ce se intémpla si atribuirea de semnificatii informatiilor obtinute. Lazarus distinge doud tipuri de primari si secundara, cu functii si surse de informatii RESURSE EXTERNE ‘materiale. socale, informationale, j= -~ --~------ 2-2-2. i i i faite paeens | 1 Prin evaluarea primard situatia este definiti ca avand sau nu PESTS, PETIA 5h jificatie pentru confortul persoanei. Evaluarea situafiei ca benigns my poziti rezulté intr-o stare emojionald neutré sau placuta, iV ea situafici ca stresanta implica trei tipuri diferite de informatii 2 de emofii diferite: daund deja produsa (informatie asociaté cu ul de furie sau depresie); anticiparea unei _ameningari (traita afectiv ca fricd sau neliniste); si_provocare, care in cerinte dificile cu care suntem confruntafi dar dublate de erea in sansa de control, castig si efecte pozitive (la nivel este traita ca nerabdare, incredere, bucurie) (Lazarus gi in, 1987). Prin evaluarea secundard se identifica alternativele adaptative subiectul le are Ta indemana pentru a face fata situatiet—in— ea secundara persoana este angajata intr-un dialog intern cu vederea ludrii unei decizii ca efect al evaluarii primare secundara poate si confirme evaluarea primaré a s4 0 intensifice sau si o reducd, in functie de evaluarea elor si optiunilor de coping. Odaté cu semnalarea ameninfarii ea cognitiva nu ia sfarsit ci initiazd un intreg lant de procese ve. Evaluarea primar si secundaré nu trebuie infelese ca andu-se secvential, ci ca un proces continuu, ca o "cascada de gi reevaluari" (Miclea, 1995, p.14). In opinia noastra a secundara uneori poate si o preceada pe cea primara, Reevaluarea are loc atunci cand se obtin noi informati TRASATURI RELATIV STABILE ALE PERSOANEL aime goatee ¥ VARIABILE CONDITIONATE _meriori, cunostin ni Predisports neurofinotogies, sare ‘nvijare, scopuri de scurth fi lang so siabate fic, aptitudin priho- [| drat, convingen, valor ]PROCESE INFORMATIONALE COMPORTAMENT Evalunreanoturi situa, a neers dea rezva sermifcai, a reagfica optime protleie sou dee II Figura 4.1. Model al stresului cu accent pe procesele informationale \ | (dupa Ostell, 1991) Iii! Daca adaugam la cele afirmate si impactul terapiilor cogniliv- Wh comportamentale in controlul stresului (Meichenbaum, 1977) interesul \ crescut pentru aspectele cognitive ale stresului nu poate fi negat... Hilor de copin: _a_activititii_intrapsihice ip _defensiv. i reevaluarea in sine este folosita ca o strategie coping de izare sau minimalizare a informatiei aversive. Evaluarea nu reprezinta o simpla perceptie a elementelor unei Ea este 0 activitate cognitiva declansata si sustinutd de factor! li si motivafionali. Evaluarea implica judecdti, rationamente. | WN 4.3, EVALUAREA Evaluarea continua a ceea ce se petrece in mediul inconjurator este o caracteristicd esentiala atat a fiinfei umane ct si a animalelor. 46 47STRES $1 PERSONALITATE deductii, discriminari in vederea integrarii informafiilor intr-un cadry cognitiv care s& faciliteze "diagnosticul" Situafici, cdutarea si luarog deciziei. Toleranfa la ambiguitate apare ca unul dintre cei maj importanti factori in evaluare si coping. Persoanele cu toleranta crescuté la ambiguitate si incertitudine sunt apte sd se implice intr-p cAutare vigilent& de informatii, si ia in considerare aspectele multiple ale realitatii si deci s& adopte comportamente flexibile, adaptate circumstanjei; cei cu toleranfé scdzuta la ambiguitate vor avea tendinja de a reactiona rapid, descori neglijand informajii relevantc despre situatic. In opinia noastra toleranja la ambiguitate reprezinta 9 caracteristicd a maturitatii emotionale. Evaluarea_este determinata de doud categorii_de_factori: situationali_si_persoi Factorii_situafionah se refera la noutatea, —Stuafionall si personali, Factorii_sitwational_ Severitatea, ambipui iminenfa, durata, predictibilitatea stimulilor. valuarea__situatici ca__ameninfitoare — sau problematica este determinata in principiu de sase tipuri de conditii: 1 amenintarea inegritaiTzice, 7. anticiparea egecului a c&rui_consecinje duce Tao lrdire_negativa, 3. autodezaprobarea partea celorlalti pentru neconfirmarea expectantei; 5. destabilizarca Tumi personale, sociale si_culturale a persoanci si 6,_interferarea actiunii altora cu valorile si convingeril icGrath, 1970). Continudnd directia cercetarilor lui McGrath, Kaplan (1986, 1996) dezvolté teoria sinelui (self-theory) relationaté cu stresul psihosocial. Conform acestei paradigme stresul este definit in termenii atitudinii si sentimentelor fafa de sine, consecutive Pprocesului de autoevaluare gi raspunsului autoprotectiv. Perceperea ameninjarii Provine in special din "atentatul" la imaginea de sine, din atitudinea Proprie sau a celorlalti de blamare si autorejectare. Problematica stimei de sine, a sentimentului de control si autocficacitate in relatie cu vulnerabilitatea/rezistenfa la stres va fi discutati in capitolele ummatoare. ui; 4. dezaprobarea din’ Modelul interactional ai stresului 4.4. AJUSTAREA (COPINGUL)’ Spre sfarsitul anilor '70 conceptul de coping devine o variabila jn cercetarile stresului psihologic, in intelegerea efectelor de scurté si lunga duratd, a starii subiective de ; bine, a tii, S-a considerat ca notiunea de stres este mai pufin util decat e coping in explicarea relatiei dintre Persoand si mediu (Lazarus, 1991). in acelasi timp se constata evolutii in studiul copingului sle de factura psihanaliticd la abordarile cognitiviste. a Conform teoriei tranzactionale copingul este definit ca cfort si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile sau externe care depasesc resursele personale" (Lazarus si 1984, p.141). Definifia citaté pune in eviden{4_ patra ci esentiale ale copingului: (a). rolul proceselor cognitive gi (b). copingul este intotdeauna un proces de tranzactic intra ana si mediu, deci implicd schimbari calitative i cantitative nue ale acest caf, presupine de asenenea 9 TTCOnaTTONE- proce intre coping, evaluare si emofie: (c). face distinctia intre_ sanismele de ajustare si cele Innascute de adaptare, find hecesar ; $i @). subliniaza existenfa formelor eficiente si mai_putin nte de coping 7 | opingul parcurge trei etape: 1. anticiparea (avertizarea), [/situatia poate fi amdnatd sau prevenitd, cand persoana se poate pentru confruntare, cand poate evalua "costul” confruntarii, 2. ea (impactul) cand are loc raspunsul, redefinirea situafiei gi a; si 3. post confruntarea cand se analizeazi semnificatia a ceea ce s-a intamplat. De multe ori momentul anticiparii ai intens in reactii psihofiziologice decat confruntarea. Acest @ determinat conturarea asa numitului stres de anticipare. Acolo lu exista momentul anticipativ (de ex. in impactul intempestiv cu me a fiind deja utilizat in fenul de coping este preluat ca atare din limba englez&, flind a de limbi diferite ca un termen universal, similar termenului de stres. @m cu acelasi sens si conceptele de ajustare si adaptare.STRES $i PERSONALITATE un anumit stimul) Teactiile psihofiziologice Pot s4 se manifeste dupg confruntare (Lazarus, 1986), Trecerea in revista a studiilor vizind copingul ne-au permis evidenfierea mai multor Puncte controversate. Primul dintre acestea sp refera la constientizarea sau nu a eforturilor de ajustare. fn general, s ajustarea ca forma adaptati daca a fost Putin practicats. O Strategic de coping des utilizata Se automatizeaza gi este activatd cu un control constient minim sau chiar ing implica acceptarea lipsci efortului Constient si voluntar (Haan, 1977, 1993, Vaillant, 1977, Buntrock si Reddy, 1992). Haan (1985) ofera o descriere jerarhica a ale Eu-lui. Copingul este plasat Ja nivelul superi de mecanisme defensive cu un grad relativ de adaptabilitate (ex. intelectualizarea); la polul: inferior se situeazi formele nonadaptive, imature, care duc la o adaptare regresiva, fragmentari. Corobordnd datcle din literatura am tealizat un tabel co sintetizeaza comparatia mecanismelor de coping cu cele defensive (vezi tabelul 4.1). In ciuda unor critici aduse integrarii mecanismelor defensive in formele de coping, nu putem ignora unele evidente, Exist rezultate clare care atest corelafii mai degrab& pozitive in situafii specifice intre negare si sindtate psihic&. Mai mult, reprimarea si negarea pot fi utilizate ca procese constiente de coping cu o emotie negativa. De exemplu, procentul de Supravietuire si recuperare din boalA a fost semnificativ mai mare in cazul bolnavilor de cancer si cei Operati pe cord deschis care utilizau negarea bolii dupa diagnostic si tratament. fata de care Teactionau cu lipsa sperantei la acecasi circumstanta de viata. fn schimb, negarea se dovedeste a fi total contraproductiva in faza de percepere si interpretare a simptomelor (Contrada, Leventhal 50 Modelul interactional al stresului ary, 1990). Evitarea s-a dovedit eficientd pe termen scurt, in e confruntarea s-a dovedit o strategie superioara pe termen tung gi Fletcher, 1985). in concluzie, efectul adaptiv sau non-adaptiv nu poate fi dat de mecanismul defensiv sau de coping in sine, ci de - situatia data sau momentul in care se afla persoana, Tabelul 4.1. Compararea mecanismelor coping cu mecanismele defensive MECANISME DEFENSIVE proces inconstient produse la interfata dintre ou gi id distorsioneazd realitatea implicd automatisme orientate spre trecut caracter rigid, ritualizat blocheaz& exprimarea afectiva sunt procese post-afective orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale interme organizare icrarhicd: mature vs. imature MECANISME COPING _ proces constient si subconstient produse in contact cu realitatea : it confruntarea cu realitatea implica scop si perspective ermit exprimare afectiva preced sau succed reactia de stres orientate spre controlul stresorilor exteri sau interni jena situational’ ‘estructurare interesant a mecanismelor defensive prin na psihologiei cognitive propune Miclea ( 1995, 1997a). Onstientul pulsional si dezadaptiv este inlocuit cu un inconstient ational si adaptiv. Prin procesarea selectivia a informatiei sau €a procesarii celei cu valenje negative sau traumatice anismele defensive pot diminua distresul. In taxonomia biaxiala a ismelor de coping pe care o Propune autorul, mecanismele de sunt incadrabile in categoria copingului cognitiv evitativ. _ Un alt aspect controversat in literatura deriva din eptualizarea diferita a copingului, ca trdsdturd sau ca proces, diile care adopts abordarea copingului ca o predispozitie stabil’, nsistent4 in timp si situatii diferite studiazA relatia dintre anumite aturi de personalitate, preferinta pentru un stil de coping si efectele lui (Miller, 1987, Carver si colab., 1989).. fn sprijinul acestei li sunt aduse si argumente genetice (Kendler, Kessler, Heath si arncn Ail ih Ih hi il iM Sere emotie, si aparfine Tui Lazarus si Colaboratorit (1984, 1987). STRES §1 PERSONALITATE Modelul interactional al stresului controlarii raspunsului emotional la stresori. fn aceasta < nchuse $1 asa numutele strategii paleative, cum sunt uzul 7 sedativelor si trancl ilizantelor, drogurilor, acilor de colab., 1991 ). Paradigma Coping-trasitura a atras critici, trasdturile de ] Personalitate find considerate Predictori slabi pentru evaluare . comportamentul de ajustare (Lazams si Folkman, 1986). ‘ M acestei interpretiy, ptoe (19 subclasifi are din cele Acategorii de | - tite in comportamentale si cognitive, fiecare din aceste strategii de coping de unde Poate opta in functie de natura Situati, ii putand fi_active sau pasive. Alli autori (Amirkhan, (Cox si Freguson, 1991, Lazarus si Folkman, 1987). Setuj ‘é adler si Parker, 1990) propun oa treia dimensiune a ajustarii raspunsuri cu Scop adaptiv este unul invalat. Copingul Suportg cvitarca, fie prin distragerc, fie prin implicari_ sociale Schimbari in funcyie de context, de domeniu, de varsti. Tinerii prefer, al social este interpretat de unit cercetitorica strategie de forme de ajustare orientate Spre problema, in timy irkhan, 1990, Folkman si Lazarus, 1985) in timp ce altii zi in categoria de resurse ale copingului (Endler si Parker ). zarea suportului social ca prima forma de coping a t a fi caracteristica lotului de sludenfi roméni, in cadrul unui cultural (Baban, sub tipar). Din perspectiva psihologici cognitive este Tealizati o care biaxiali a copingului pe axa evitare-confruntare (Miclea, ). Modelul prezinta evidente valente curistice prin combinarea Mecanism de coping cu vectorul functionarii sale, clasificare il si mecanismelor de coping comportamental gi dimamic-procesual al copingului, In optiunea noastra evidentierea caracterului Procesual ny Presupune _climinarea — rolului Personalitatii in determinarca configuratiei Strategiilor de ajustare Dimpotriva, conceptul de Concept cheie in stresut Psihologic. Am tealizat in tabelil 4.2 0 sintetizare ale celor mai utilizate t i ale dimensiunilor copingului. fn ultimii ani se constata o e al Cele, fi ale persoanei. Verificarea ipotezei de a considera copingul ca un: proces multidimensional, cu oxistentei unui stil de Coping constituie de altfel unul din obiectivele - patr , cinci sau opt factori ca si in cazul lui Lazarus (1986, cereetarii de fata. Distinctia dintre comportamentele de copingul ca strategie si Copingul ca stil o considerém similari distinctiei dintre Slare $i trasdtura din psihologia Personalitatii, __ Nuexista acord nici in Ceea ce priveste numarul de dimensiuni Specifice procesului de ajustare. Cea mai utilizaty Clasificare este cea dihotomizata in: copin focalizat spre problemé $1_coping focalizat _ Exist controverse si in ceca ce priveste efectele copingului. identifica copingul cu succesul, respectiv controlul asupra lei si rAspunsului emotional (vezi definitia copingului daté de n, 1984). Mai multe studi aduc argumente ca strategiile coping € Spre problema sunt asociate pozitiv cu starea de bine iar Fi : - ees a de a folosi strategii de coping focalizate spre emotie tind s& fie Ajustarile focalizate spre probleme sunt ac luni orientate direct spre ®u © sinatate mental precara (Folkman $i colab., 1986) Fa a TES Sina. cua ae 4 2i Se pun sub semnul intrebarii eviden {cle ca ajustarea directionata i tle numa, 3 de coping ‘instrumental. Ajustaréa Tocalizaty spre Feat’ £ste intotdeauna mai adaptativa decat cea emotionala, » Humutd $i coping indirect este onentata spre persoana in scopul a Studii care dovedesc ci formele de ajustare activa au un impact 52 53STRES $I PERSONALITATE mai mare asupra sistemului nervos simpatic, care la randul Io. influenteazi functionarea sistemului cardiovascular (Obrist; 1981) etl Medelul interactional al stresului .. continuare Tabelul 4,2. Tabelul 4.2, c ‘ DIMENSIUNEA COPINGULUL Sintetizarea dimensiunilor copingului aoe AUTORD, aN a es Maer rol . distanfare AUTORI, ANUL DIMENSIUNEA COPINGULUL . autocontrol ‘Amirkhhan (1990) I. rezolvarea de probleme Billings&Moos (1981) Billings&Moos (1984) 1 2 3 ” 4. cdutarea suportului social 5. asumarea responsabilitaii 6 1, 8 evadare-evitare ; planificarea rezolvarii problemei va © Carver&Scheier&Weintraub (1989) “1 2. orientat spre emotie ck (1989) 3. eliberare emotional 2. giinduri negative, intruzive | 4. dezangajare comportamentali 3, evitare 5. devagsjare mental 4, focalizare spre problemi __ - © Cohen (1987) 1. cutare de informajii lin&Schooler (1978) 1. orientat spre problema 2. actiunea direct 2. orientat spre emotic 3. inhibarea actiunii 3. 4. procese intrapsihice e&Neale (1984) hy 7 2, redefinirea situafiei * Endler&Parker (1990) 5 s ind & actiune direct 2. orientat spre emotie 4. calarzis _3.orientat spre e 5. acceptare — + Epstein& Meier (1989) T. emofional 6. suport social 2. comportamental 7. relaxare 3. géndire superstitioas’ 8, religie — 4. gindire categorich 5. géndire negativ’ 6. optimism naiv 1. orientat spre problemi 2. orientat spre emofie © Folkmangazarus (1980) 54 Multe surse de stres din mediu nu pot fi controlate, dar o de coping eficient4 poate permite unei persoane tolerarea sau a factorului de stres. Functionalitatea sau disfunctionalitates gului depinde de: cine foloseste o anumita strategie, cand, sub ce umstanfe ambientale si psihice si tipul de amenintare. Copingul mal poate facilita copingul comportamental prin reducerea ului care altfel ar impieta eforturile de solutionare a probleme:: ilar, copingul focalizat spre problema poate determina evaluari mai 55STRES $1 PERSONALITATE, pufin ameninfatoare, deci va reduce distresul emotional. Mai mult chiar, copingul de succes pe termen scurt poate avea "costuri" fiziologice, psihologice si sociale mari pe termen lung. Deci, a tranga copingul in forme de succes si insucces nu este un demers simplu. In opinia noastri, mai relevant este identificarea variabilelor ce pot influenta adoptarea unui anume tip de coping. 4.5. ALTE MODELE DE TIP INTERACTIONAL in cadrul teoriei interactionale s-au impus si alte modele, fiecare reliefind importanta unor aspecte ale procesului de stres Modelul ecologic propus de Levi si Kagan (1981) sugereaza abordarea holisticd a persoanei umane in interactiunea dinamicd cu ambianfa sa fizico-chimica $i psihosociala. Conform modelului, stresul psihosocial se datoreaz& urmatoarelor cinci mari categorii de factori- 1. discrepanja dintre nevoi si posibilitatea satisfacerii lor; 2 discrepanta dintre abilitatile umane si cerintele mediului; 3. suprastimularea si substimularea; 4. incompatibilitatea dintre rolurile pe care le are persoana si 5. schimbari rapide ce scapa controlului individului. Modelul sugereaza si strategiile de reducere si combatere a stresului la nivel individual si social prin identificarea situatiilor, grupurilor si reactiilor cu risc crescut. Pomind de la prezumtia ca scopul principal al persoanei este de a objine, pastra si proteja resursele, Hobfoll (1988, 1993, 1994) dezvoltd unul din cele mai recente si acceptate modele ale stresului, numit modelul conservérii resurselor. in concepfia autorului resursele Teprezinta ceea ce individul valorizeaz4 ca important pentru sine, de la valori obiective la caracteristici personale, conditii sau energii Conform autorului, stresul apare in oricare din cele trei circumstante: ameninfarea pierderii resurselor; pierderea lor, sau privarea persoanei de posibilitatea cstigarii unor resurse pentru care se investesc eforturi. Consideram ci modelul are relevan{a pentru adaptarea umand prin surprinderea unor tipuri diverse de relatii individ-mediu, de la macrosistemele sociale, la structurile organizafionale si relatiile interpersonale. 56 Capitolul V . CONCEPTUALIZAREA PERSONALITATI IN STUDIUL STRESULUI Identificarea rolului diferentclor individuale in studiul stresului az4 importanta care trebuie acordat& personalitafii. Se impune intrebarea “‘care este paradigma care surprinde cel mai bine fa personalitatii”*? Raspunsul nu se impune de Ja sine itorului acestui domeniu, iar optiunea pentru o teorie sau alta mi: una dintre cele mai usoare. Astazi personalitatea este studiaté ir. ¢ paradigme, cu diferite semnificatii si la diverse nivele, de la foarte concret (cum este raspunsul comportamental) Ja nivele mai e (inconstientul) sau greu accesibile (genetic). | Dezvoltarea Psihologici Personalitatii a urmat o traectorie itiva marcata de discontinuitati, perioade de optimism, uneori ic sau de pesimism neconstructiv. Odata cu deceniul al saselea s- ‘simfit nevoia unei infuzii de tendinte innoitoare. Punerea in evidenta limitelor abordarilor clasice din Psihologia Personalitafii a aparut o ita cu publicarea carfii lui Mischel (1968) Personality and ssment. Autorul dovedeste prin cercetdrile sale c& evaluarile de tor ale personalitatii coreleazi cu performanja s: iportamentul din viata reali Ja un coeficient mai mic. de 0,30. ezultatcle’ acelor cercetari marcheazi “inceputul perioadei de crizi itru Psihologia Personalitajii” (Caprara si Van Heck, 1992, p. 17) blematica consisten{ci personalitatii masurabila in comportamenic jituatii diferite a generat multe dezbateri si puncte de vedere arii. Dupd doud decade controversele persista, fiecare teorie vand partizanii si criticii sai. Nu intra in intenfia noastra realizarea unei dezbateri asupra itelor si avantajelor tuturor teoriilor personalitaii pe care le-< inoscut istoria psihologiei de-a lungul dezvoltarii sale. Vom prezenta = 57 &STRES $1 PERSONALITATE pe scurt limitele unor paradigme teoretice in cadrul cron, personalitatea este investigata mai frecvent in relatie cu stresul. Von, argumenta mai amplu optiunea proprie pentru teoria social-cognitiva , personalitatii, avantajele investigarii diferentelor individuale in stro din aceasta perspectiva. Consideram ca diferenjele dintre teoria social. cognitiva si celelalte paradigme nu constau in simple alteratiy: terminologice si metodologice ci in identificarea diferiti a cea Digman (1990) numeste a fi “unitatea de analiza”. 5.1, TEORIA TRASATURILOR Teoria trasdturilor/factorilor isi contureazi ca obiectiy identificarea unui set de variabile personale care pot si surprind: esenfa personalitatii si care permit taxonomii globale. Modelu pomneste de la observarca comportamentelor, informatii care sunt apo sintetizate in descriptori lingvistici. Trisiturile nu sunt definite contextual deoarece personalitatea este consideraté a fi independenti fajé de situatii, In consecinté in paradigma teoriei trisdturilor investigarea personalitatii in procesul stresului implica continuitatea, consisten{a $i stabilitatea comportamentelor chiar in contexte diferite. Caracteristicile enumerate ar permite predicfii de lung’ durata ale comportamentelor. Exemple tipice pentru modelul trasaturilor sunt “modelul 16 factori de personalitate” elaborat de Cattel, sau modelul “Big Five”, descris de McCrae gi Costa (1987). in ciuda popularitatii si a unei cantitati uriage de cercetari dedicate modelului Big Five, analize recente au recunoscut c modelul nu furnizeaza altceva decat 0 list4-de descriptori sintetizati la nivelul cel mai inalt (Revelle, 1995). Una dintre cele mai investigate trasituri de personalitate iv telatie cu stresul este anxietatea (Spielberger, 1983). Autorul asumi ideea ca persoanele cu scoruri mari la anxietatea ca trasiturd sunt mai vulnerabile la stres decat cele cu anxietate scazuti. Mecanismele pm care anxietatea influenjeazi vulnerabilitatea la stres intervin atat 14 nivelul evaluarii cat si la cel al reactiilor. Interesul cercetatorilot pentru relevanfa anxietafii la stres este mare, dovediti gi pri? publicarea in perioada 1975-1995 a 14 volume sub titlu “Stress ané 58 Conceptualizarea personalitatii in studiul stresului Anxiety”, editate de Spiclberger si colaboratorii. Revista “Stress, _ Anxiety aid Coping”, a cdrei activitate publicisté a debutat in 1988, este incd un indicator al asocierii frecvente dintre variabilcle enumerate. O trdsdtura mai generalé decat anxietatea este afectivitatea negativa investigata gi ca in relatie cu stresul. Afectivitatea negativa este definita de Pennebaker (1992) ca fiind o insumare de stari dispozifionale diferite, cum sunt iritarea, culpabilizarea, frica, _ depresia, anxietatea, neuroticismul. Afectivitatea negativa s-a dovedit -corela in situatii de stres cu cresteri semnificative ale secretiei de itecolamine, cortisol si simptome somatice (Costa si McCrae, 1990). fn ultimii ani o alti trisitura incadrabilA la afectivitatea va a intrat in atentia psihologilor, si anume iritabilitatea (anger) pielberger, 1988). Cercetarile au demonstrat cA iritabilitatea ca ra, prin faptul c& determina cresteri ale starii de iritare in i de frustrare sau conflict este asociatd cu intensificdri marcante activarii fiziologice. Iri alaturi de ostilitate si agresivitate, este| onsideratd astiizi un factor “toxic” pentru sandtate si un bun predictoi Tiscul fata de boli cardiovasculare ( Spielberger, 1988). “ Desi studierea relatiei stres-personalitate in paradigma rilor a dus la acumularea unui numar mare de cercetiri rém c4 modelul nu surprinde interactiunea dinamicd dintre si_mediu. Fiind 0 teorie descriptiva scapa infelegerea lecanismelor care stau la baza trasaturilor. “Modelul trasdturilor este ‘un buletin meteorologic, bun pentru a vi spune daca trebuie si afi umbrela, dar sdrac in furnizarea de explicatii de ce ar putea si 4” scriu Ozer si Reise (1994). in incercarea de a produce o teoric ctiva, modelul trasaturilor a pierdut din vedere omul real si 2 it © psihologie a omului abstract, rupt de situatiile concrete de Asa cum am ardtat in paragrafele anterioare, modelu! iturilor afirma posibilitatea de a condensa intr-un set limitat de ‘asdturi globale, _caracteristicile afective, _atitudinale si mportamentale ale individului. Se asuma ideea cd trasiturile sunt ficient de stabile si consistente pentru a putea fi considerate lictori putemici ai comportamentului in timp si situatii diferite. in dant4 cu acest model “nu era ceva neobisnuit si se ia decizii 5SATE STRES gi PERsonabs™ pe baza evaluarilor unor asupta vietii si viitorului unei persoané 1, 1990, p. 15). indicatori globali de personalitate” (Misch 5.2. TEORIA SITUATIONISTA 4 icti formantelor sj Lipsa de acuratefe in predichia pen a soiiporlaniacisler prin cvaluarca trasawut iON eee icn Catan aparitia unei atitudini critice fata de mod? itive $i intelectuale ale au demonstrat ci in afara dimensiunilor eh © mult mai mica personalitafii, comportamentul individ ria trisiturilor. Modelul consistenja decat a fost asumati de a debe’ dar ca tenctic trasaturilor a intrat astfel intr-un con + ial tale aie asupr 4 cercetatorii au inceput s& isi focalizeze 1 rtamentutui, fn " domenial rolului situafiei in determinarea comp? ea fine imétodologit care stresului atentia este indreptata spre celal de stres (vezi Holme i sa identifice situatiile de viaté generatoal ficatea, giaiealizarea uncr Rahe, 1967). Se depune efort pentru iden stres obiectivabili din liste exhaustive cu asa numitii factori pea ialitatea a incepta domeniul profesional si extraprofesional. re percepe persoana. S-a fie considerat4 o fictiune in mintea celui +a i ra personalitatii tin ajuns la afirmatia ca psihologia in gener! $ J & uosmeze modell special a platit un pret prea mare r 1). S-a conturat astfel determinismutui din fizicd (Buss, 199'). 2 Conta a Perspectiva situafionisté asupra personalitft cipiile care guverneazi modelul cauzal, ignorandu-se faptul ca P7™ we a. fenomenele fizice nu pot fi aplicate la natul* earn influentata de Paradigma situafionisti a fost Be are de cercetdri asupra sociologie, influenta reflectata in numary! i, Perioada ‘abund’ i rolului mediului in dezvoltarea persona vert stici de mediu studii ce vizeazi relafiile dintre divers® al etc.) si stres (gcografic, socio-economic, profesional, fa™ feredtslor individuale.. fa Modelul situationist neaga rolul 4° consid, wh weal entuziasmul lor cercetatorii situafionisti orator prin meto dologia persoand-mediu poate fi reprodusi in J ie dependents por fi clar experimentului; variabilele independente gi “© Ps P 60 conceptualizarea personalitatii in studiul stresului ¢ si operafionalizate in factori cauzali si efecte. Considerim situafionista ca o “reincarnare” a unui behaviorism extrem insi 4 cauta legile procesului de invajare care duc la achizitionarea comportamente. S-a facut abstractie de complexitatea lor sociale in care omul interactioneaza si de complexitatea si ibilitatea structurilor cognitive umane. Autorii situationisti au omis le care demonstra c& efectul _situatiei asupra entului nu depaseste indicele de corelatie de .30-.40. ntul principal al teorici trasaturilor, Mischel atrage atentia ca. sale referitoare Ja stabilitatea redusi a comportamentului uman uie interpretate gresit, ca argument pentru a acorda o pondere situatiei decat persoanci. -Perioada situafionista din studiul personalitatii si al stresului a interpretata diferit de cercet&tori. Unii au apreciat-o ca o infuzie reala iar altii ca o perioada nefasta pentru cercetarea gicd (Caprara, van Heck, 1992, p. 18) Prin abordarea unidimensional a Personalitatii, doar ca efect tiei, ‘apreciem modelul situafionist drept un model mecanicist. an{am de interpretarca persoanei umane drept un organism iv la stimuli si nu un agent activ care schimba lumea si pe sine in ul de adaptare. Functionarea omului in lume nu poate fi redus4 la operatii, similare celor caracteristice unei masini care Ja variafiile de intensitate a unor stimuli din mediu. nismul radical reprezinté o abordare atomist4 prin faptul c4 orice rol al factorilor intrapsihici, omite antecedentele le si acorda atentie doar situajiilor exteme, obiectivabile. 5.3. ABORDAREA GENETICA A PERSONALITATIL Modelul biologic concepe personalitatea ca un rezultat al lui de evolufie si selectie. in aceasta Perspectiva personalitatea 4 parcurge o dezvoltare predeterminati de sistemul genetic. ercetari sugereazd ca ereditatea acoperd intre 55% si 75% din Mya unor trasdturi ca altruismul, empatia, anxietatea, agresivitatea 61STRES $I PERSONALITATE, sau asertivitatea (Hettema si Kenrick, 1992). Controlul genetic al intregii dezvoltari ontogenetice implicd consistenta comportamentalg, similara cu cea asumata de teoria trsaturilor. De altfel abordarea gencticd a personalitatii s-a dezvoltat in cadrul teorici trasdturilor, asq cum este cazul tipologiei propusi de Eysenck (1985). Plomin (1990), intr-o tentativa de nuantare a influcnye; factorilor genetici asupra pesonalititii, propune trei tipuri diferite de intcractiune intre genotip si mediu: o interacfiune pasiva in care mediu| Se potriveste predispozitiilor genetice ale Persoanei; © interactiune Teactiva in care mediul raspunde diferit la Persoane cu genotipuri diferite, raspunsul putand fi pozitiy (intarind Predispozitia genetica) Sau negativ (contrazicind dispozitiile biologice); si o interactiune activa in care individul cauti mediul care i se potriveste genotipului su. fn acest sens temperamentul este vazut ca un mecanism ce Tegleaz4 interactiunea dintre genotip’ si mediu (Strelau, 1989), Caracteristicile temperamentale sunt Prin definitie constitutionale si mostenite. Studiile pe gemeni monozigofi si dizigoti demonstreazi ci 23% pana la 45% din varianfa acestui construct poate fi atribuité surselor genetice, in timp ce influenfele de mediu acopera doar 10% din varianta. Temperamentul poate fi asociat cu starea de stres din cel putin doud puncte de vedere: al perceperii situatiilor si al tipului de Teactic la stres. Cele dou’ dimensiuni temperamentale se telationeazA diferit cu stresul prin specificul mecanismelor fiziologice ce le caracterizeazi pe fiecare in parte. Nivelul de activare mai redus al sistemulu reticulocortical la persoanele extroverte determina Pperceperea situatiilor de viaja diferit fata de persoanele introverte; de exemplu, deprivarea sociald este evaluata de extroverti ca fiind mult mai stresantd in comparatie cu introverfii; in schimb, situafiile cu potential de ameninjare sunt percepute ca stimulante si provocatoare & extroverti. In al doilea rand, telatia dintre temperament si stres # exprima in nivelul performanjei: in situatiile de subactivar’ performantele introvertilor vor fi mai bune decat ale extrovertilor # invers, Cautarea unci relafii intre procescle fiziologice si cel emofionale si comportamentale mu este noua, ca dateaza inca di j 62 STRES $I PERSONALITATE _detasarea, Teprimarea sau evitarea pot fi utilizate Constient si onstient ca mecanisme de coping la stres (Lazarus, 1994), _ Modalitatea in care — neo-freudienii isme active de coping. t Constatam incercari de Tegandire a inconstientului prin a noilor achizitii ale stiintelor cognitive si ale procesarii eee automate in conditii de stres (Miclea, 1995, Derevenco, 5.5. TEORIA SOCIAL-COGNITIVA : In incercarea de a depasi Controversele privind rolul factorilor Mi sau extemni in infelegerca personalitafii, teoria social-cognitiva azai & personalitatea este intotdeauna un Produs al interactiunij organism si mediu. Prin teoria social-cognitiva Persoana a Teoria social-cognitiva rej ii i i tal-Cogni jecteazi taxonomii St evaludri I le ale Personalitajii tipice teoriei trasaturilor si incearca s4 ofere ! Ormagii explicative despre mecanismele psihologice ce pot una comportamentul uman. In loc sa fie interesata de descriptiiConceptualizarea personalitatii in studiul stresului antichitate, Evident astazi relafia nu mai Poate fi interpretata intr-; manierd att de naiva si nici intr-o Cercetarile contemporane incearca descift dintre ereditar si dobandit in structura Zuckerman (1991) oferi un model al relat personalitate prin medieri situate la nivel (aeurotransmitatori, enzime, hormoni); cortical); emotional (afectivitate pozitiva comportamental (expectafii ale recompensei sau pedepsei). Perspectiva biologica imbogateste cuno: dar persoana umana este mai mult decat genetic. Rotul factorilor individuali de sorgint in studiul stresului mai ales in investigarea stimuli stresanti. cauzalitate unidirectionala ‘area interactiunii complex, fici dintre genotip < le multiple: biochimi_ psihofiziologic (activar sau negativa); cognitiy asterea Personalitatii. structuri predeterminate ite ereditara au relevant: Teactivitafii fiziologice I: 5.4. PARADIGMA PSIHODINAMICA. Abordarea psihodinamica a personalitatii in studiul stresuli pomeste de la trei “axiome” ce deriva din psihanalitice: (1) vulnerabilitatea la stres { traumatizante din copilaria timpurie; natura stresorului nu sunt accesibile constiintei deoarece au sediul 1: structurile abisale ale psihicului, si deci nu pot fi chestionare de autoevaluare; i mecanisme defensive, opereazi ca factori protectori experientelor aversive. Teoriile psihodinamice considerA anxict de stres si totodata ca Teactie majora la stres, Sunt definite de teoriile psihodinamice ca paradoxale de adaptare la stresul mecanismele defensive nu isi mai pot exercita Controlul constient asupra distresului rezidual nu conform teoriei psihanalitice deoarece are loc o sepa Cognitie. Spre deosebire de psihanalisti, specificul paradigme: isi are sursa in experientele (2) de cele mai multe ori sursa § (3) procese inconstiente, numit: tatea ca sursd majox: Nevrozele si psihozeis incerc&ri_ primitive sau: incontrolabil, fafa de care rolul protector Poate fi folosi rare intre afect 5 psihologia cognitiva consider: Conceptualizarea personalitatii in studiul stresului ul “ce este”, se focalizeaz’ mai degraba asupra raspunsurilor “de “cum este”. Unitafile de analiza in teoria social-cognitiva. sunt ile si procesele cognitive care genereazi comportamentele. bilele personale sunt derivate din infelegerea acestor mecanisme rocese cognitive care influenjeaza functionarea individului in toate ele sale: motivational, emofional, comportamental. Cantor gi (1990) numesc variabilele Ppersonale de care teoria sociai- iva este interesata (ex. sistemul de convingeri) unitdti de nivel iu deoarece nu sunt nici foarte specific situafionale dar in acelasi np nici abstracte sau generale ca in teoria trasaturilor. Conform teoriei social-cognitive comportamentul manifesi it din interactiunea mecanismelor psihologice cu factorii de , deci comportamentul este in mare masurd discriminativ lent de context. Aceasta nu inseamna hegarea consistenfei ersonalitatii si a diferentelor individuale de cdtre teoria social- gnitiva. Stabilitatea personalitafii trebuie cautati la nivelu! ismelor psihologice si ale evenimentelor care le activeazd iar ificitatea si discriminarea la nivelul comportamentului manifest. Comportamente pot si exprime acelasi mecanism. Opozitia Consistenja personalitatii in situatii diverse de viata, sustinuta de lul trasaturilor si specificitatea comportamentului, sustinuta de lul situationist dispare prin paradigma teoriei social-cognitive. ariabilele personale sunt conceptualizate att ca produs (al invatari: itiv-sociale) ct si ca proces (structuri care functioneaza “ ’”). Adoptand acest punct de vedere, se recunoaste $i se subliniazi itatea adaptarii si rispunsului uman, Aceasta nu implica gerea posibilitétii unor predictii in ccea ce priveste rtamentul, dar ele trebuie ficute Iuandu-se in considerare ul particular in care o variabilA personala se manifest. Prin rea modului in care persoana selecteazi, evocd, structureazi iv informafia despre lume se creazA un cadru valid de intelegere actiunii persoand-mediu. Contextele Si situafiile specifice nu po: “cla comportamentul decat prin intermediul mecanismelor cognitive. : Teoria social-cognitiva analizeaza personalitatea prin prisma roceselor prin care oamenii invata in context social despre sine si ne. Desi originile teorici social-cognitive pot fi identificate in 65STRES $I PERSONALITATE behaviorism, ca a depasit perspectiva reducerii Personalitatii la g variabilé dependenta, determinati prin conditiondri de tipul “dacs, 8 (stimul) atunci R (rispuns)”. in perspectiva behaviorista personalitaicg nu este altceva decdt o eticheta pentru diverse comportamente, Obiectul analizei cercetarii behavioriste este comportamentul, in timp ce paradigma social-cognitiva este interesat& de procesele $i structurile psihice care genereazi comportamentul. Teoria social-cognitiva recunoaste influenta mediului asupra comportamentului, sublinicazg chiar originile sociale ale comportamentului, dar in acelasi timp scoate in relief rolul factorilor personali in determinarea actiunii. Omul este vazut mai mult ca o fiin& proactiva decét ca un organism reactiv la mediu. Premisa centrali a teorici social-cognitive este ci omul isi regleazi_comportamentul Pe baza expectanfelor, planificarii gi predictici, a anticiparii situatillor si consecintelor actiunilor intreprinse, La fel ca si teoria behaviorista si cea Social-cognitiva accentucazd rolul recompensei si pedepsei in achizitionarea unor comportamente sociale. Totusi aceste influenfe nu sunt infelese ca simple condifionari ci ca Procese cognitive care mediazi efectul gratificatiei si punifiei in invatarea sociala. Cercetirile lui Mischel (1990) asupra intarzierii Sratificafiei ilustreaza clocvent interventia reprezentarilor mentale in comportament. in contrast cu teoriile comportamentale care accentucazi invatarea prin experienta directa, nemijlocita, teoria social-cognitiva considera invatarea vicarianta ca fiind central proceselor de invatare umana. Capacitatea de a invita prin observare permite oamenilor si depaseasca experientele de tip “incercare si eroare”. Observarea este probabil cea mai pervasiv forma de invatare umana. Ea nu se reduce la imitarea comportamentelor celorlalti ci presupune identificarea unor Strategii generale de rezolvare a Problemelor. Relevante in acest sens Sunt cercetarile care demonstreazi modul in care mass-media modeleaz& intersele, atitudinile $i convingerile oamenilor. Factorii Sociali activeazi automat structurile cognitive asimilate cu mult timp in urma care vor initia anumite comportamente. ' . Rotter (1966) si Bandura (1986) se numara printe primii autori care au subliniat rolul invafarii sociale in dezvoltarea graduala 66 Gonceptualizarea personalitatii in studiul stresului ematicd a personalitatii. Autorii si-au focalizat atentia asupra ilor cognitive in procesul de invafare desfisurate intr-un anumii social. Bandura (1982) realizeazi o analiz a invajarii prin yservare, care este vazuta ca un Proces informational ce implicd mai stadii, fiecare find necesar Pentru achizifia unui nou pattern mportamental. Primul stadiu implica Procese de atentie selectiva in tadiul de executie persoana incearca si verteasca reprezentarea mental in comportamente adecvate; acum intervine utilitatea feed-backului vizual si verbal; in ultimul stadiu, a} acticarii, comportamentul achizitionat se transforma in automatism: ilitand performanta. Abordarea _ social-cognitiva demonstreazi 4 invafarea fanta are un rol nu numai in achizitionarea de cunostiinfe si itati dar si de raspunsuri emoftionale (Karoly, 1993) izitionarea unor Taspunsuri fobice prin “contagiune” de la alic iva dezvoltarii personalitatii, Teoria social-cognitiva ‘a Personalitaii a fost puterni: fluenjati de sliintele cognitive. Abordarea cognitiva a Personalitajii este noua, ea poate fi regasita la Kelly incd din 1955, dar ca a enit un punct central o dath cu aplicarea teoriei cognitive in Studierea individualitatii. Progresele in Stiinfele cognitive au permis intelegerea _arhitecturii si functionarii structurilor mentale care acterizeaz invafarea si relatia dintre stimul si raspuns. La fel ca ihologia cognitiva si teoria social-cognitiva vede abilitatea Persoanei a recepta, stoca, interpreta si simboliza informatia ca acteristi tal umana. In interactiunea cu mediul omul nu aniera reflex ci actioneaz4 pe baza ipotezelo; Gespre sine si lume si se adapteazA astfel flexibil si discriminator atorita capacit&tilor amintite, Stocarea experientei anterioare {i ¢ prin evitarea crorilor trecute, Abilitatea de Opera cu simboluri si natura imaginativa a gandirii i umane permite roiectarea de medii alternative si planificarea Viitorului,STRES $1 PERSONALITATE Desi teoria social-cognitivi a incorporat dimensiunca procesarii de informatii ca find definitorie pentru om, trebuie sj semnalam si diferentele de abordare. Stiintcle cognitive studiazi gandirea umani in paradigma creier-computer. Conform teoriej cognitiv-sociale persoana umana nu implica © imagine esentialmente ational, procesiri ale informajie “la rece”. in viata real este foarte dificil de imaginat situafii pur cognitive, fara emofii, fara semnificatii personale, fari contaminari sociale. Tocmai de aceea teoria social- cognitiva este interesata mai ales de experienfa cognitiva subicctiva, adic de modul in care procesele cognitive, motivafionale si emotionale se intrepatrund gi se transpun in patternuri comportamentale. Teoria social-cognitiva subliniazA ca facultatea de a gandi este la om un proces modelat social, cd ideile sunt internaliziri ale practicilor sociale. Cognifiiie trebuie vazute nu numai ca proces ci gi ca produs al factorilor sociali cum sunt rolul, pozitia, identitatea sociala, comparatiile cu indivizii din grupul de referinté. Comunicarea, colaborarea sau conflictele interindividuale sunt interpretate ca factori ai dezvoltrii cognitive. Levine si Resnick (1993) propun termenul de Sociocognifie pentru a descrie aceste influenfe. Un termen relationat cu cel de sociocognitie este cel de reprezentare socialdé propus de Moscovici (1976). Reprezentirile sociale sunt definite ca imagini mentale prin care oamenii fac atributii si explicatii cauzale; sunt sociale deoarece isi au originea in interactiunea si comunicarea umana, facilitand comunicarea indivizilor care aparfin acelorasi grupuri sociale, totodata furniz4nd si un mijloc de a distinge diversele grupuri sociale. Stiinjele cognitive se focalizeazi mai ales asupra performanjelor intelectuale, rezolvarii de probleme, stilurilor cognitive, decizie sau limbaj. Teoria social-cognitiva a personalitatii plaseazd pe scara intereselor sale pe primul loc cognipiile referitoare la sine, lume $i viitor. Ele sunt cele care se interpun si mediaza relatia dintre stocul de cunostiinfe si acfiune. Capacitatea de a produce gi stoca Teprezentari despre sine si lume are importante consecinte nu numai asupra invafarii ci si asupra proceselor motivationale prin includerca perspectivei viitorului. Reprezentarile scopurilor viitoare sunt factori stimulanfi ce motiveaza comportamentul. Markus si Nurius (1989) 68 ‘conceptualizarea personalitatii fn studiul stresului tand conceptul de ex posibil aratd c4 scopurile, proiectele, ntele, temerile sunt factori cognitivi care motiveaza si dirijeazi entul. {ntelegerea proces&rii informatie’ realizeaz a relatici dintre structurile mentale si comportament, dintre tele de socializare timpurie si procesarea informatiei in situatii (Dodge, 1993). Reprezentarile despre sine in actiuni viitoare ajute sau s4 inhibe persoana in comportamentele sale. Pe ti constatare se bazeaza diversele forme de terapie prin imagerie. iplu, in desensibilizarea sistematica clien{ii anxiogi sunt pusi sd gineze reusite graduale in confruntarea cu situafia anxiogena. Asa cum am ardtat mai sus, oamenii nu numai ca joneazi la mediu, dar mai ales actioneazd asupra lui luand in erare semnificatiile si consecintele evenimentelor. Baumeister sugereaza ca oamenii au o nevoie fundamentala de semnificatii. er si Kreitler (1992) propun teoria orientdrii cognitive a nalitatii in care elementul major este acordarea de semnificatii. nu se produce ca un proces cognitiv rafional si voluntar in cAntaresc beneficiile si pierderile ci ca un proces dinamic in ; convingerile si motivafiile orienteazi semnificatia si deci area comportamentul. Atribuirea de semnificatii implica i ale informatiei despre stimul. Aceasta nu inseamnd ci ea se realizcaz4 intotdeauna cu acuratete. Discriminarea si rea informatici poate fi impietata de diversi factori, cum sunt ca timpului, asteptari prea mari sau nevoi prea stringente. social-cognitiva subliniazA astfel din nou integrarea factorilor itivi cu cei motivafionali in determinarea calit&tii si directici ortamentului. Atenfia selectiva, interpretarea si categorizarea mentelor modifica substantial semnificatia si impactul stimulilor. 1 esari informationale de tip subicctiv se ajunge de la stimuli ivi la constructe personale, termen preluat de la Kelly, prin care este perceputa. Un astfel de construct personal este conceptul (self-schema, self concept). Conceptul de sine lansat de teoria social-cognitiva a stamit un eres in randul cercetatorilor de diverse orientdri- teoretice. intre 1987 si 1994 au fost publicate peste 5.000 de articole cu tema (Banaji si Prentice, 1994). Conceptul de sine este vazut 69STRES $1 PERSONALITATE ca un agent causal in modelarca comportamentului intrapersona] i interpersonal dar si ca un rezultat al invatarii sociale, al integrin; experienfelor anterioare si al anticiparii_viitorului. Incorporare, dimensiunilor timpului - trecut, prezent $i viitor - duce mai degraba la formarea unei “familii” a sinelui decat a unui sine unic. Astfy incorporarea trecutului in cognifiile persoanci formeazi eul/sinele autobiografic, iar proiectia unui cu dorit dar Sia temerii devenirii un) eu nedorit devine eul posibil (Cantor si Zirkel, 1990). Persoana, avand capacitatea de a stoca informatia despre trecut, de a gandi creativ la viitor, actioneaza in prezent in directig obfinerii controlului. Nu intamplator vonceptele fundamentale din Psihologia Personalitafii de factura social-cognitiva sunt competenta, controlul, stima de sine, expectantele, atribuirea (Mischel, 1990). Unele dintre conceptele enumerate vor fi integrate in cercetarea de fata si prezentate mai detaliat in capitolul VII. Psihologia social-cognitiva admite cd functionarea persoanei in lume implica, pe langireprezentiri Cognitive, procese motivationale, comportamente sociale invatate si mecanisme fiziologice si biochimice. Acesti factori contribuie, alaturi de cei Situafionali si de procesele cognitive si motivajionale, la un anumit tip de interactiune individ-mediu. Factorii constitufionali pot intensifica 4 raspunsul fiziologic si emofiile negative rezultate din perceperca stimulului ca ostil sau ameninfator, dup& cum pot influenta si Procesele cognitive de evaluare. Paradigma social-cognitiva integreazi tipurile de interactiune genotip-mediu descrise de Plomin si prezentate in paginile anterioare. Persoana poate alege anumite medii, le respinge pe altele, poate transforma mediul Sau, sau poate fi la randul ci subiectul transformarii sau selectici unui anumit mediu specific. Consideram ca teoria social-cognitiva trebuie si ajunga la o intelegere mai profunda a telatiei dintre factorii biologici si structurarea schemelor cognitive despre sine si lume. Abordarile biologice, clinice, sociologice, comportamentale, Cognitive aduc contribufii valoroase la infelegerea sau descrierca Personalitatii. Sintetizim in tabelul 5.1 teoriile personalitatii si nivelcle de analizi dupa Pervin (1990). In Concepfia noastra, teoria social: cognitiva este o prima tentativ, desi probabil nu inca in forma st 70 nalitagii in studiul stresului _ de integrare a diverselor paradigme relevante pentru functionarii omului in lume.igi RSE ALE DIFERENTELOR INDIVIDUALE IN Studiul (al mediatorilor psihologici) in stresul psiho-social devind o regula si nu 0 exceptie. lor. Capitolul VI Printre pionierii investigafiilor consecintele STUDIUL STRESULUI diferente dispozitionale -(anxietate, gi tia personalititii in studiul stresului depinde de etc.); in trei mari categorii: diferente genetice (factori fizici, i, reactivitate, sex etc.); diferente demografice dobandite care aprecia structura caracterului ca fiind un factor ce stresul a fost definit ca o stare consecutiva interactiunii mediu. Astfel, diferentele individuale devin mediatori ai t socio-economic, educajie, profesie, varsta, statut marital, variabilele amintite exist interactiuni complexe. De nt in tolerarea si controlul stresului (cit. Strelau, 1989). ele individuale au inceput sa fie investigate mai sistematic tre situatiile de viata si constituiau o exceptic. elor individuale in stres poate fi menfionat numele lui E.A. diferentelor individuale in perceperea stimulilor sau in atea raspunsului. Nu ar fi eronat dacd am afirma ca aceste g4 de variabile sunt potential relevante. Nu intra in intenjia asumarea unei astfel de sarcini ambifioase. Ne limitam sa im cAteva din cele mai evidente surse ale diferentelor individuale Realizarea unei taxonomii exhaustive a surselor diferentelor duale este dificilé, daca nu chiar imposibila deoarece o arie culturali re pent, neuroticism, tip A, stima de sine, abilitafi cognitive ‘Semnifica! fe relevanta. Primele cercetari privind stresul acordau o mica extern sau ca raspuns nespecific, studiul personalitatii nu 8 : a 2 3 3 3 3 8 a 3 A 3 2 8 a 3 g 3 3 Tabelul §.1. Teorii ale personalitafii si nivele de analiza TEORII NIVEL DE ANALIZA STRUCTURI PROCES DEZVOLTARE, PATOLOGIE SCHIMBARE “Teorit eu, Sine, superego instincte sexuale si stadile dezvoltirii——_regresie, fix transfer, | psiho-dinamice inconstient agresive, mecanisme sexuale: oral, anal, __conversie, conflicte__constientizarea defensive falic, latent, genital __et, conflictului ‘comportamente exterioare funcfionare ‘maturizare, control neurofiziologica, i bio-feed-back temperament. = competenfi cognitiva, eroriin procesarea combaterea ideilor i irafionale gi automate convingeri, i convingen irafionale, mode : social-cognitiva expectanfe, atributii, autoevaluare, standarde excesive, _intiirirea Eu-lui conceptul de sine autoreglare, schema de sine comportamente distorsionata directionate spre scop