Serii Taylor

Serii Taylor pentru functii de o singura variabila :

Def. (dezvoltarea in serie Taylor pentru functii de o variabila)
Fie f : o functie indefinite derivabila si a . Dezvoltarea lui f in
serie Taylor la ordinul n in jurul punctului a este:

f ( x ) f (a )

f '(a)
f ''(a )
f ( n ) (a)
( x a)
( x a ) 2 ...
( x a ) n Rn ( x, a )
1!
2!
n!

Unde f ( n ) (a ) este derivate de ordinul n a lui f in punctual a, n ! 1 2

3 ... n, iar este
un rest care se poate exprima in diverse forme(Lagrange, integral etc.)

f '(a )
f ''(a )
f ( n ) (a )
2
( x a)
( x a ) ...
( x a) n se numeste
1!
2!
n!
polinomul lui Taylor de ordinul n asociat functiei f in punctual a. Acesta depinde si
Obs. 1) Tn ( x) f (a )

de a, dar, pentru a nu complica notatia, nu-l mai scriem si pe a.

Observam practic ca Rn ( x, a ) f ( x) Tn ( x) .
n

In plus, putem scrie condesat Tn ( x)

k 0

f ( k ) (a)
( x a) k , unde, prin conventie f (0) f .
k!

2) Daca a=0, seria devine f ( x) f (0)

f '(0)
f ''(0) 2
f ( n ) (0) n
x
x ...
x Rn ( x )
1!
2!
n!

(serie MacLaurin)

Rn ( x, a ) 0 pe o vecinatate a lui a, atunci spunem ca f se dezvolta in

Def. Daca lim
n
serie Taylor pe acea vecinatate, adica:

f ( x ) f (a )

f '(a)
f ''(a )
f ''' (a )
( x a)
( x a)2
( x a )3 ...
1!
2!
3!

Obs. 1) Scriere condensata: f ( x )

n0

f ( n ) (a )
( x a )n
n!

(serie de puteri!!)

2) De regula, functiile uzuale se dezvolta in serie Taylor.

Exemple: (Polinomul Taylor; completare fata de seminar)

1. Sa se scrie polinomul lui Taylor de ordin 3 asociat functie sin(x) in jurul
punctului a=0
Solutie:
In general, pentru o functie f(x) avem: T3 ( x) f (0)

f '(0)
f ''(0) 2 f '''(0) 3
x
x
x
1!
2!
3!

In cazul nostrum, f(x)=sinx, sin x ' cos x , sin x '' cos x ' sin x ,

sin x ''' sin x ' cos x ,

Asadar T3 ( x) x

sin 0 0 , cos 0 0 .

x3
.
6

2. Sa se scrie polinomul lui Taylor de ordin 4 asociat functie ln(x) in jurul

punctului a=1
Solutie:

f '(1)
f (2) (1)
f (3) (1)
f (4) (1)
2
3
4
T4 ( x) f (1)
x 1
x 1
x 1
x 1 , f(x)=ln(x)
1!
2!
3!
4!
1
(2)
ln x ' , ln x
x

'

1
1
(3)
2 , ln x
x
x

Asadar: T4 ( x) x 1

2
(3)
1

3 , ln x
2
x

x 1
x 1 x 1

2
3!
4!
2

'

2
3
x

'

6
x4

3. Sa se dezvolte in serie Taylor functia e x in jurul punctului 0:

Solutie: Dezvoltam e x in serie Taylor la ordinal n cu restul lui Lagrange. Tinem

x
x
cont ca e ' e , deci e x

ex 1 x

Rn ( x )

(n)

ex .

c n 1
x 2 x3
xn
... x
, unde cx (0, x)
2! 3!
n ! n 1 !

cx n 1
x n 1

n 1 ! n 1 !

0 (cu criteriul raportului pentru siruri)

x
Asadar, e 1 x

x 2 x3
xn
xn
... ... , x
2! 3!
n!
n0 n !

Obs. Acest exercitiu arata ca, de regula, functiile elementare se dezvolta in

jurul unui punct (pe o vecinatate, nu neaparat pe tot ), dar a arata riguros
acest lucru nu este banal!!

Serii Taylor pentru functii de mai multe variabile :

1

f ( x, y ) ( x a ) ( y a )
x
y
n0 n !

unde ( x a )
( y a)
x
y

(n)

f ( a, b) Cnk
k 0

(n)

f ( a, b )

n f
( a, b)( x a ) n k ( y b) k (regula
nk
k
x y

binomului lui Newton)

Exemplu: Sa se scrie polinomul lui Taylor de ordinul al treilea asociat functiei

f ( x, y ) x 4 y 4 in punctul (1,0):
f

f
1 2 f
2 f
2 f
2
(0,1) x (0,1) y 1
(0,1) x 2 2
(0,1) x y 1 2 (0,1) y 1
2
y
2! x
xy
y
x

T3 ( x, y ) f (0,1)

1 3 f
3 f
3 f
3 f
2
3
3
2
(0,1)
x

3
(0,1)
x
y

3
(0,1)
x
y

(0,1) y 1

3
2
2
3
3! x
x y
xy
y

Obs. In fiecare paranteza dreapta este exact ca la binomul lui lui Newton.
2
3
Prin calcul obtinem T3 ( x, y ) 1 4( y 1) 6( y 1) 4( y 1) .

Aplicatie a derivatelor partiale. Puncte de extrem

local ale unei functii.
Introducere. Ne reamintim teorema lui Fermat din liceu:
Daca f : I este o functie derivabila, I interval deschis, atunci punctele de
extrem local ale lui f au proprietatea ca f '( x ) 0 . In plus, daca f este de doua ori
derivabila cu derivata continua, atunci, daca f ''( x) 0 , x e punct de minim, iar daca

f ''( x) 0 , x e punct de maxim.

Pentru functii de mai multe variabile avem f '( x ) J f ( x) (iacobianul) si f ''( x) H f ( x)

(hessianul), iar teorema se generalizeaza in mod natural.
Reamintim ca pentru f :

f
(matricea derivatelor partiale de

xi i 1,n

, J f ( x)

2 f
H
(
x
)

ordinul I) si
(matricea derivatelor partiale de ordinul a II-lea)
f

xi x j i , j 1,n
f
x

De exemplu, pentru n=3 avem: J f ( x, y, z )

2 f

2
x

2 f
H f ( x, y , z )
yx
2 f

zx

f
y

f
si
z

2 f

xz
2 f 2 f

y 2 yz
2 f 2 f

zy z 2

2 f
xy

a11

a21
Notatie. Pentru matricea A
...

an1

a12
a22
...
an 2

... a1n

... a2 n
Mn
... ...

... ann

notam cu 1 , 2 ,..., n

determinantii(minorii diagonali)

a11
Obs. 1 a11 , 2
a21

Obs.

a11
a12
, 3 a21
a22
a31

a12
a22
a32

a13
a23 , n det A
a33

a b
ad bc , iar determinantul de ordinal 3 se calculeaza cu regula lui
c d

Sarrus.
Definitie. Spunem ca matricea A M n

este pozitiv definita daca xT Ax 0

pentru orice vector coloana x M n ,1 ( ) , cu egalitate daca si numai daca x 0

(matricea coloana nula). Spunem ca matricea A M n
daca A este pozitiv definita (adica xT Ax 0 ).

este negativ definita

Teorema 1.
I) A M n

este pozitiv definita daca si numai daca

1 0, 2 0,..., n 0 .
II) A M n

este negativ definita daca si numai daca

1 0, 2 0, 3 0, 4 0...
Teorema 2. Fie f :

(sau definita pe o submultime deschisa a lui

), f C 2

(adica f derivabila de doua ori cu toate derivatele partiale de ordinal al doilea

continue) si x n .
1) Daca J f ( x) 0 si H f ( x ) este pozitiv definita, atunci x este punct de minim
local
2) Daca J f ( x) 0 si H f ( x ) este negativ definita, atunci x este punct de maxim
local.
3) Daca x nu este punct de minim sau de maxim(de exemplu 2 0 ), atunci
este punct a.
Obs. 1) Verificarea pozitiv sau negativ defininirii matricei H f ( x ) se face cu
determinantii diagonali ca la teorema 1.
2) Punctele x in care J f ( x) 0 se numesc punctele critice(sau stationare)
ale functiei f . Observam ca extremele locale ale lui f se gasesc printre punctele
stationare, dar, reciproc, nu orice punct stationar este punct de extrem.
3) J f ( x) 0 (matricea nula) inseamna ca toate derivatele partiale de ordinul I
se anuleaza.
Exemplul 1. Determinati punctele de extrem local ale functiei

f : 2 , f ( x, y ) x 2 3 y 2 xy 2 x 4 y 5
Solutie:

f
f
6 y x 4 , deci
2 x y 2 si
y
x
f
x

J f ( x, y )

f
2x y 2 6 y x 4
y

Determinam mai intai punctele critice ale lui f .

 f
x 0 2 x y 2 0 2 x y 2
J f ( x, y ) 0

f 0 6 y x 4 0 6 y x 4
y
Avem deci de rezolvat un system de doua ecuatii cu doua necunoscute:

2 x y 2

x 6 y 4 | 2

2 x y 2
10
11y 10 y
2 x 12 y 8
11

x 6 y 4 x 6 y 4 x

16
11

Asadar singurul punct critic al lui f (punct in care derivtele partiale se anuleaza) este

16 10
, , dar inca nu avem garantia ca este punct de extrem local. Trebuie sa
11 11

studiem matricea hessiana.

2 f

2
x

2 f
2 f
2 f

6
1 , deci H f ( x ) 2
,
si
2
f
y 2
xy
x 2

yx

2 f

xy 2 1

2 f 1 6

y 2

Avem 1 2 0

2 1
2 6 ( 1) ( 1)
12
1 11 0
1 6

Asadar, matricea hesiana este pozitiv definita, deci punctul

6 10
, este punct
11 11

de minim local.
Exemplul 2. Determinati punctele de extrem local ale functiei f :

f ( x, y, z ) x 3 y 2 z xy xz 1 .
f
x

Solutie: J f ( x, y, z )

f
y

 f
x 0
3x 2 y z 0

f
J f ( x, y , z ) 0
0 2 y x 0
y
1 x 0

f
0

z
1 x 0 x 1
1
2y x 0 y
2
3x 2 y z 0 z

5
6

1
2

5
6

Asadar singurul punct critic al lui f este 1, , . Verificam natura acestui punct

folosind matricea hessiana

2 f

2
x

2 f
H f ( x, y , z )
yx
2 f

zx

2 f

xz
6 x 1 1
2 f 2 f
1 5

1 2 0 H f 1, ,
2
y
yz
2 6

1 0 0
2
2
f f

zy z 2

2 f
xy

6 1 1

1 2 0
1 0

1 6 0
2

6 1
12 1 13 0
1 2

6 1 1
3 1 2 0 6 2 0
1 0 1 1 1 0 1 2 1 6 0 0 1 1 0 2 0
1 0 0

1
2

5
6

Deoarece 2 0 , deducem ca 1, , este punct sa, deci f nu admite puncte de

extrem (acestea s-ar fi gasit printer punctele critice)