in functie de forma de exprimare si de criteriul istoric domeniul logi mai multe ramuri - logicd clasica (aristotelic& sau traditionala) si logic modema, - logicd formal, logica sombolica si logic’ matematica, = logicd deductiva si logic’ inductiva, = logica bivalenti si logica polivalentt, - logica pura si logici aplicate. in domeniul dreptului este folosita cu precddere logica formalit deoarece ea opereazi cu propoziti si notiuni ale limbajului natural. Logica juridict este 0 logic aplicati care are drept scop analiza rafionamentelor juridice si elaborarea unor reguli ale argumentitii eficiente. Logica juridicd este stiinfa care studiaz§ regulile specifice gandirii juridice corecte, care guverneazi procesul edictirii, respectiri, interpretirii si aplicdrii normelor de drept. Sistemul logic al dreptului Dreptul este un sistem de norme care poate fi abordat dintr-o perspectiva logici. Eleste alcatuit pe de o parte dintr-o stracturi de norme organizate in ramuri si institutii juridice iar pe de alti parte dintr-o structuri paraleli de principii, nofiuni si reguli juridice nescrise dar care pot fi desprinse prin analiza sistemului legislativ sau impuse ideologic de cAtre sistemul politic. Dreptul este un sistemt ferarhizat , piramidal, aledtuit din norme mai puternice ca trie gi norme mai slabe, care trebuiesc interpretate in conformitate cu regulile impuse de normele superioare. Cele mai importante norme sunt cele constitufionale cirora le ‘urmeazi ca tirie normele organice iar apoi cele ordinare. in plus, sistemul normativ este organizat pe ramuri impérfite in dou mari trunchiuri ~ cel al dreptului public si cel al dreptului privat. PRINCIPILE JURIDICE Sistemul de norme este completat de un sistem de prineipii juridice care reprezinta sinteze ale normelor sau expresii ale ideologici juridice dominante in epoc&. Aceste principii pot fi principii ale intregului drept romén (principiul democratici, principiul egalitatii in fata legii, principiul separatiei puterilor in stat etc), principii de ‘ramuré (principiul proprietafii, cel al egalitifii in fata legii civile sau principiul ocrotirii si ‘garantirii drepturilor subiective civile in dreptul civil; principiul legalitiii rispunderii, principiul legalitayii incriminarii si pedepsei, principiul individualizarii rispunderii penale in dreptul penal, ctc) sau principii ale unei sau unor institutii de drept (de pild’ principiul proximiti{ii relatiei de rudenie in cazu! institufici succesiunii legale). Principiile au rol de axiome in cadrul sistemului dreptului ~ ele pot servi ca fundament in orice demonstratie sau argumentare. De asemenea principiile asiguri flexibilitatea in timp a sistemului de drept, adaptarea lui de-a lungul timpului la cerintele ideologice. Asa se explica faptul cai unele legi au fost interpretate conform spiritului vremii diferit in epoci diferite, ele fiind {filtrate prin optica altor principii de drept. ‘in domeniul dreptului public sunt folosite un numar restrins de metode de intrepretare logic pe cAnd in domeniul dreptului privat pot fi folosite toate metodele si legile logicii juridice Dreptul este un sistem deschis, dinamic, care se intregeste mereu cu legi noi. Criteriile de admitere a noilor legi sunt date de axiomele constitufionale, Legiuitorul trebuie sé articuleze sistemul de drept astfel incdt sf nu dea nastere unor contradicfii, ambiguitati sau suprapuneriProprietitile logice estenfiale ale oricirui sistem juridic sunt completitudinea si consistenfa inglobate in notiunea de omogenitate a sistemului juridic. Un sistem juridic este omogen daca este in acelagi timp complet si consistent. Completitudinea sistemului juridic este dati de capacitatea acestuia de a dao solufie oricdrei probleme juridice, adic& de a determina consecintele juridice ale oric&rui fapt. Consistenfa wsui sistem juridic este data de compatibilitatea normelor sale, de lipsa contradictiilor din interiorul stu. Un sistem este inconsistent atunci cénd unele dintre normele sale ordona iar altele interzic in acelasi timp aceleiasi persoane acelagi comportament in aceleasi imprejurai Completitudinea sistemului juridic este de cele mai multe ori un simplu deziderat pentru c& realitatea socialA este intr-o continu evolufie iar legislatorul nu poate fine pasul cu ea, Aceasta duce la aparitia lacunelor in drept si la necesitatea interpretirii extensive a legilor existente pentru a le aplica la situagia noua. in caz c& legile nu ofera nici o solutie se poate face apel la analogia dreptului (analogia juris) prin raportarea la principitle directoare din sistemul de drept sau din ramura respectiva. Metode de interpretare ale normelor juridice ‘Textul normativ nu este intotdeauna elar, transparent gi lipsit de echivocitate. El poate s& confind termeni obscuri sau polisemici, norme lacunare sau antinomice. ‘Atunci cand legiuitorul sesizeaza aceste deficiente va aduce el insusi modificlri legii sau ‘va enunfa criteriile de interpretare prin emiterea unei norme interpretative. Accasta interpretare, facut de organul care a emis actul normativ se numeste interpretare autentica $i ca este obligatorie fiind oficial, Uneori, inst, legiuitorul nu modificd legea ambigua sau obscura iar persoanele ce aplic& normele juridice trebuie si recurga la 0 ‘metoda de interpretare pentru a rezolva situafia. Interpretarea ffcuta de altcineva decat de organele care au emis legea este 0 interpretare neoficiala si nu se aplic& in mod general ci este limitata la cazul respectiv. De obicei interpretarea neoficiala se face de ctre judecator, avocat si procuror dar ea este deseori prefigurata de doctrin’. Libertatea pe care o are interpretul diferd in functie de sistemul normativ si de ramura de drept in care se aplicd. Diferente notabile exist& intre sistemele de common law gi cele care derivat din dreptul roman sau francez (majoritatea sistemelor europene suntde acest tip). Sistemul anglo-saxon (de common law) este caracterizat printr-un grad ‘mai redus de codificare find bazat pe doctrina precedentului. Interpretul are aici o mai mare libertate de interpretare putind adapta solutia la caracteristcile individuale ale participantilor la proces. in cazul sistemelor derivate din dreptul roman si francez libertatea interpretului este restrdnsd interpretarea aplicdndu-se doar in cazurile in care legea este ambigui sau lacunard Interpretarea nu trebuie confundati cu operatiunea de calificare, care are drept scop si determine cirui tip de act in abstracto ti corespunde un act concret, in acest caz find vorba doar de identificarea legii care se aplici unui fapt juridic. Pentra interpretarea unui text normativ se folosese diverse metode de interpretare. Calitatea rezultatelor depinde de metoda utilizati care trebuie s& fie aleasé in functie de obiectul studiat, Se considera, in general, c metodologia juridiea trebuie si satisfacd urmitoarele cerinte: a) Neutralitatea. Mtodele trebuie si asigure obiectivitatea i neutralitatea legata indisolubil de orice demers stiinffic. Ele nu trebuie sf ne impinga cu necesitate spre un rezultat prefigurat in scop partinic.b) Coerenja. Ele trebuie si conducd spre obtinerea unei imagini coerente & ordinii juridice si st rezolve contradictiile specifice sistemului juridic. ©) Simplitatea. Metodele trebuie s& fie usor de aplicat si s& permit aplicarea lor rapid dand nastere unor rezultate clare neechivoce. 4) Verificabilitatea. Toare propozitiile obfinute cu ajutorul unei metode trebuie si poati fi verificate. Nu e rard situajia in care diferitele explicatii sunt de fapt simple afirmafii, poate adevarate dar imposibil de controlat, deseori print-o formulare sofisticata, cu un mare efect retoric, sunt ascunse deficienfe cognitive si sofisme. O metoda satisface aceasta cerinfi atunci cand persoane diferite ajung independent Ia acelagi rezultat prin aplicarea ei in domeniul juridic se aplici mai cu seama urmitoarele metode de interpretare: 1.Metoda de interpretare gramaticala Metoda gramaticala este prima metoda de interpretare care trebuieste aplicati. ‘Trebuie si facem diferemfa intre metoda gramaticala si critica textului (sau analiza criticd) care in perioada medieval consta in stabilirea textului legii alterat prin copiere, deci stabilirea textului autentic, Odati cu inventarea tiparului critica textului si-a pierdut obiectul chiar daca uneori si textul tiparit poate fi alterat prin existenfa unor erori de tiparie (tipirirea gresiti a unor cuvinte sau chiar omiterea unor semne de ortografie poate duce la denaturarea sensului unui text normativ dar sensul original poate fi cu ‘usurinf& desprins prin consultarea Monitonului Oficial). Prin interpretare gramaticald inelegem analiza textului legii in sensul siu morfologic si sintactic. Analiza gramaticalA atent poate conduce lao interpretare diferiti de cea initial. Prin interpretarea gramaticala se incere& de asemenea clarificarea sensului termenilor polisemici. {ntr-o prima etapa este identificat sensul comun, folosit in viaja de zi ou zi iar apoi se cerceteaz daca termenul nu este folosit in sensul su juridic. 2.Interpretarea istoried Fiecare norma a fost emisi in cadrul unui context politic, fiind conturati sub influenfa nei ideologii, Deseori aparitia sa a fost generat de 0 criz economict sau politica. Invocarea voinfei inifiale a legiuitorului, a interesului care a dat nastere legii face posibili clarificarea ambiguititilor existente in structura sa, Interpretarea istoric& face apel la cunosterea epocii in care a fost emist legea si a lucririlor pregatitoare (dezbateri parlamentare sau in cadrul comisiei legislative care a pregitit proiectul de lege) 3.Anterpretarea sistematici ‘Aceasti metoda consta in analiza locului pe care il ocupa norma respectiva in cadrul articolului de lege, capitolului sau legii respective, a ramuri sau institujiei juridice. Interpretarea sistematicA pleacd de la prezumtia ci legiuitoral a creeat un sistem avéind o conceptie de ansamblu si fiecare element din cadrul acestui sistem igi are rolul sau. Sensul unui termen poate fi desprins prin analiza titlului capitolului sau a sensului termenului in cadrul ramurii respective de drept. 4.Interpretarea logic’ Metoda de interpretare logic presupune aplicarea unor procedee logice care s& condued de la norma generali la consecinfele sale asupra unor fapte juridice individuale. ‘Norma este de obicei asimilata premizei majore a unui silogism, faptul juridie premisei minore iar concluzia este solutia pe care trebuie sa o formuleze judecdtorul Metoda logic& se foloseste si atunci cand comparsim doua sau mai multe concepteintre ele spre a vedea daca sunt sau nu contradictorii, daca rajionamentul care le confine este valid ete. in cazul existenfei unei lacune a legii se apeleaza de obicei tot la 0 metoda logic’, cea a analogiei Logica juridicd nu are doar rolul de a dezviilui solutile juridice ci si pe cel de a le motiva (fundamenta). Prin intermediul unor mecanisme logice este conturatt calea care a dus de la premise la concluzie formulandu-se astfe! motivarea sentinfei Logica juridicd si-a creat si propriile metode de rationament specifice acestui domeniu, metode cunoscute deseori sub numele de “argumente”. Cel mai des folosite argumente sunt argumentum a contrario sensu, argumentum a fortiori ratione, argumentum ad absurdum, $i argumentum a simile S.Interpretarea hermeneutici Prin hermeneutica interpretul dezvaluie sensul propriu al dispozitiilor legale, infelesul lor adevarat. Hermeneutica percepe textul legislativ ca pe o structurd stratificaté de semnificatii. O expresie dintr-o lege poate si insemne cu totul altceva decat ne face 8 credem sensul ei imediat. Hermeneutica atrage atentia asupra faptului c& acelasi text de lege poate fi interpretat diferit de subiecti diferiti. Interpretarea depinde de cultura personali a interpretului, de gradul de incifrare a mesajului, de acuratefea cu care sunt identificate motivele si intenile legiuitorului. Hermeneutica presupune empatie — capacitatea interpretului de a “intra in pielea legiuitorului”, de a infelege contextul istoric care a generat legea Hermeneutica pomeste de la ipoteza ci unele expresii sunt confuze sau inconsistente si din aceasta cauzi ele trebuie completate cu altele care le fac inteligibile. Procedéind la o interpretare hermeneutic’ judecatorul va spune “aceasta este interpretarea corecta” sau “in concordanfa cu ordinea legal decidem astfel”. De fapt el introduce expresia interpretatd in contextul stu, in cadrul legal care I se potriveste. O expresie poate avea “sensuri ascunse” datorita faptului cd in timp contextul cultural si ideologic s-a schimbat Dificultajile intampinate de judecitor in interpretarea legii provin, in primul rand, din situatia paradoxalA in care-I pune, in mod necesar, profesia: de a judeca lucrurile si de 4 aprecia oamenii nu numai dupa capul su ci si preluind criterile legiuitorului, simbolizat prin lege Acest paradox, aflat la baza viefii profesionale a magistratului gi care-I ingreuneazA activitatea, se giseste ins& asociat cu alte dificultafi care se opun unei interpretiri ideale a legii pozitive, cum sunt: cele izvorite din textul legii insesi si din redactarea ei, cele legate de interesele materiale si aspiratiile societiii in care se legifereaz’, cele legate de personalitatea i temperamentul judecdtorului si cele legate de concepfia filosofic asupra existenfei in general si asupra dreptului in special, pe care 0 are atit legiuitorul cat si exegetul. Uneori legea a fost elaborati intr-un context ideatic desuet in momentul de fata. Judecdtonul trebuie s& decida daca ea trebuie aplicata doar in parte, nu trebuie aplicata de loc sau solufia trebuie si fie adaptati noului context ideologic si doctrinar, Inconjurata de atatea dificultiti, arta de a interpreta prezint& o importanja capital’ pentru un adevarat jurist intrucdt bine condusa si eficient realizatd reprezint& un instrument de seama pentru aplicarea legii si distribuirea drept8i. 6.Metoda dogmatick Dogmatismul este 0 metoda “thetica”, adic 0 metoda a regulilor care se pretinde cc existi prin ele insele. Cuvantul “thetic” provine de la grecescul “theticos”, careinseamnA “ceea ce se impune ca regula”, Metoda dogmaticd este in esenfa ei o metoda logic deductiva care foloseste in demonstratiile sale un numar de principii exterioare sistemului legislativ dar care s-au impus in doctring si a c&ror legitimitate nu s-a cercetat in prealabil. Premisele majore ale metodei dogmatice sunt construcfii juridice teoretice, principii afirmate de juristi cu pretentia de a fi valabile oricénd si oricum. ‘7.Metoda intuitiva Intuifia incepe acolo unde se opreste sau sovdie inteligenta acolo unde nu exist indicii sau fundamente de la care s8 se porneasca. Intuitia este o determinare spontand in sensul c& ea pomeste doar de la sine nefiind precedata de vreun rafionament. Atunci cand se afl in fafa unei situafii juridice total nou’, care ma este reglementata de vreo lege {judecatorii sunt nevoifi si se pronune plecdnd de la nimic gi apeland la o judecata in ‘equitas, conform a ceea ce ei consider c& este in acord cu spiritul echititii cu idea de justitie. Pentru a oferi o solutie valid’ metoda intuitiei trebuie sa actionaze in compatibilitate cu legea adica solutia s& nu reprezinte 0 incdlcare a normelor de drept pozitiv. De asemenea solufia nu trebuie si incalce nici legile géndirii sau logicii, adicé si au fie absurda si sa respecte principiile logice. Prin metoda intutiva au fost formulate in trecut $i maximele juridice, solutii Jjuridice aplicate pentru objinerea unor sentinfe echitabile Limbajul juridic Gandirea juridicd este inseparabilA de limbaj.Dreptul este de fapt o profesie a cuvintelor limbajul fiind vehiculul prin intermediul cdruia sunt transmise normele. inci de la Montesquieu legaturile dintre drept si limbaj au refinut in mod constant atengia Jjuritilor $i aceast preocupare a continuat pan in ziua de azi cind lingvistica, semiotica i hermeneutica limbajului au dat nastere unor opere notabile in domeniu. Limbajul juridic are diverse functii: de fixare a eunostintelor, de comunicare, constitutiva a universului juridie si argumentativa. in domeniul dreptului nu se opereaza cu toate elementele limbajului natural ci doar cu o submuljime a acestora. Mulfimea termenilor juridici si a celor din limbajul natural folositi in sens juridic constituie wniversul diseursului juridic. Determinarea corect& a acestui univers poate duce la inlaturarea principalelor inconveniente ale unui limbaj natural: omonimia i polisemia termenilor. Ambiguitatea unor termeni poate fi {nkiturata prin plasarea lor intr-un context care s& ilumineze infelesul expresiei respective. Uneori simpla prezenfa a unui termen intr-un text juridic ne releva faptul c& acesta este folosit intr-un sens juridic: de exemplu cuvantul “parchet” intr-un text de lege va desemna de obicei institutia respectivas ‘Avantajul limbajului juridic specializat este eliminarea polisemiei. De aceea termenii juridici trebuie si fie monosemici si monoreferenjiali. Bineanfeles c& in practic acest Iucru nu se intémpld intotdeauna, sensul unor termeni si lirgimea sferei nofiunii reprezentate de acestia fiind diferite de la 0 ramuri de drept la alta $i uneori chiar si in eadrul aceleiasi ramuri sau text de lege. De pilda, datorita faptului c& autorii codului civil folosesc uneori alternativ termenii de “conventie” si de “contract” pentru a desemna aceeasi realitate juridicd, in literatura de specialitate s-a iscat o disputd asupra faptului dac& aceste dou cuvinte sunt sau nu sinonime, disputd ce putea fi evitatd printr-o mai clara precizare a confinutului celor doi termeni sau prin definirea lor. Una dintre particularitajile limbajului juridic este faptul cd el abunda in reguli, ‘maxime si adagii (argumente) formulate in limba latina.Maximele (sau regulile) juridice sunt scurte definitii ce prezinta principii ce se aplica diferitelor tipuri de cazuri, Regulile valabile in cazurile generale isi pierd forta in fata exceptiilor. Adagiile (care mai sunt numite aforisme sau argumente) sunt propozitii, formule generale, potrivite prin concizia lor si se intipdreasca in memorie. Ele sunt adevarate oracole ale jurisprudengei oferind o directie atunci cénd legea este obscurt sau insuficienta. Majoritatea adagiilor au fost formulate de cdtre jurisconsultii latin Maximele i adagiile sunt folosite siazi in aceeasi forma deoarece au un rol mnemotehnic. invajarea maximei in latina face ca propozifia respectiva si-si pastreze 0 forma exact inliturandu-se astfel riscurile alterarii sensului originar prin folosirea unor sinonime in limba materna sau a unor euvinte polisemice. maxime juridice: ‘Adem est non esse et non probari — a mu fi sau a nu fi probat este tot una. Aceast& ‘maxima arati cd in domeniul dreptului orice afirmatie trebuie sa fie insoyiti de probe care si o ateste. Probele folosite trebuie si fie legale. O afirmatie neénsofiti de probele cerute fn codurile de proceduri civil si penal nu are nici o relevanga juridica. ‘Mala grammatica non vitiat chartam — gramatica defectuoasa nu afecteazi validitatea unui act juridic. Conform acestui adagiu chiar dac& uni termeni sunt gresiti din punct de vedere ortografic sau gramatical actul in sine e valid putimd fi aplicat. Formalismul excesiv nu-si are locul in majoritatea actelor juridice. Error communis facit ius — eroarea comuna este creatoare de drept. in cazul in care existi o eroare colectiva iar victima este de bund credinga actul respectiv raméne valid. De pild’ s-a decis c& inregistririle ficute in registrul de stare civilA i cisitoriile incheiate de o persoan necompetenta care gi-a asumat in mod public calitatea de delegat de stare civild sunt valide. Accesorium sequitur principale — accesoriul urmeaza principalul. Conditia unui ‘bun principal se extinde si asupra accesoriilor sale. Atunci cfind este vanduta o cladire sunt vandute si cheile sale iar proprietarul nu poate de pilda sa fi insuseasca instalafiile sanitare sau geamurile motivand e& a vandut doar clidirea in sine, Conform acestui principiu in dreptul comercial este de la sine infetes faptul c& comerciantul va livra odata cu un aparat electrocasnic si cablurile de alimentare gi manualul de utilizare nefiind indrituit s& ceara un pre{ suplimentar pentru acestea, Nofiunea juridicd Defi ‘Nofiunile mai sunt cunoscute in logica si sub denumirea de termeni sau concepte. Nofiunea juridica este reflectarea pe plan mintal, intr-o forma logic& abstract a proprietatilor esengiale comune ale unei anumite realitai juridice, Notiunea reflect doar proprietijile esentiale si generale ale unei clase de obiecte nu si pe cele intémplitoare sau particulare. De regula nojiunile nu sunt folosite in mod izolat ci in asociatie cu alte cuvinte care formeazi propoziti si fraze. Aceste asociafii se numesc context, Contextul este ‘mulfimea de cuvinte organizate in propozitii si fraze care contin termenul dat, Folosind contextul putem si interpretiim mai corect semnificafia termenului analizat. In domeniul dreptului contextul este alcatuit din muljimea termenilor cu semnificayie juridict Gandirea juridicd se situeaza intotdeauna intr-un univers al discursului juridic, care determing in mod univoe, infelesul termenilor juridici folositi. Determinarea, in fiecarecaz, a contextului juridic inlatura omonimia gi polisemia termenilor juridici circumscriind totodatd si extensiunea lor. Clasificarea notiunilor Nofiunile pot fi imparite in diverse clase in functie de diverse criterii de clasificare. in functie de gradul de generalitate se impart in tipuri gi categorii. Tipurile sunt sinteze partiale ale caracteristicilor esentiale ale unei clase de obiccte. Uneori tipul este expresia abstracti a caracteristicilor ideale pe care trebuie s& le aibi un obiect. De pilda tipul bunutui proprietar sau a bunului tati de familie din dreptul roman. Categoriile sunt nojiuni caracterizate printr-o extremé generalitate (sumum _genus). Ele exclud posibilitatea unui gen superion si deci exclud existenfa unui termen al definitiei (genul proxim). in stiinga dreptului intélnima o mare varietate de categorii cum ar fi de pilda cele de raport juridic, drept subiectiv, obligafie, fapt socialmente periculoasa, etc. in functie de modul de determinare a confinutului lor notiunile pot fi cognitive sau pragmatice. Nofiunile cognitive sunt cele ale cdror extensiune este data in mod obiectiv si igi pistreazi infelesul in orice situatie. ‘Nofiunile pragmatice sunt acelea a ciror extensiune este dat& de o conventie si se poate modifica in functie de contextul socio-istoric. Nofiunea de “om” este o nofiune cognitiva cici realitatea desemnati de ea ramane constant, Notiunea de “infractor” este statuat& prin norme in fiecare fard. De aceea extensiunea acestui tip de nofiune nu poate fi stabilitt decat plasdnd-o intr-un context {storie si cultural in functie de precizia cu care sunt determinate nofiunile pot fi precise sau imprecise (fuzzy). Nofiunile precise sunt cele care au o extensiune bine determinati, adica la care se ‘cunoaste cu precizie care obiecte fac parte din sfera lor. Nofiunile imprecise au o sfera care nu poate fi bine determinatd deoarece criteriile de delimitare a sferei nu au fost stabilite ferm. Este cazul notiunilor de tindr, prezent, gramada, etc. in cazul nofiunii de tanar este dificil si apreciem care indivizi sunt ccuprinsi in sfera nofiunii dact nu am aderat inainte la 0 conventie. La fel, nofiunca de “inalt” depinde de comparatia cu un termende referin. Notiunile imprecise sunt studiate de logica notiunilor vagi (fuzzy). jn functie de gradul de concretitudine, de ancorare in real, nofiunile pot fi concrete sau abstracte. Nofiunile concrete sunt acelea care au o extensiune real’, perceptibila. Nofiunile abstracte nu desemmeazi un obiect real ci un construct teoretic. ‘Termenii de om, infractor, avocat sunt nojiuni concrete pentru c& pot fi raportati la obiecte reale pe cand termenul de drept subiectiv sau de raport juridic civil nu au acoperire in realitate. in funotie de relatia pe care o au cu alte nofiuni, nofiunile pot fi clasificate canofiuni absolute si nofiuni relative. Nofiunile absolute sunt cele care au un infeles de sine st&titor (avocat, infractor, contract, etc.) Nofiunile relative sunt cele care nu au nici un infeles decat atunci cfnd se afla in raport cu alte nofiuni corelative, De pild& notiunile de sof-sotie, p&rinti-copii, dreptnedrept, ‘bun-rty, ete, in functie de caracterul obiectelor desemnate nofiunile pot fi vide, nevide sau ideale. Nofiunile vide sunt cele care nu cuprind nici un obiect in extensiunea lor. Ele sunt de doud feluri: nofiuni logic-vide , care cuprind o contradictie logic& (de exemplu nofiunea de infractor nevinovat) $i notiuni factual-vide care sunt vide doar in raport cu ‘experienta noastri factuala (extraterestru, monstrul din Loch Ness, etc.). Nofiunile nevide sunt acelea ale ciror sferi cuprinde obiecte din realitate. Nofiunile ideale sunt notiuni rezultate printr-un proces de idealizare (de exemplu notiunile de drept subiectiv, linie dreapti, ete). ‘in functie de gradul lor de complexitate nofiunile pot fi simple sau complexe. Nofiunile simple constau dintr-un singur cuvant (hot, contractant, judecator, etc.) Nofiunile complexe sunt formate din mai multe cuvinte gi deci rezulté prin combinarea a doua sau mai multe nofiuni (pedeapsa contraventional8, drept subiectiv civil, etc.). Erori cauzate de incadrarea gresiti in tipologia notiunilor incadrarea gresiti a unei notiuni duce la construirea unor rationamente eronate ‘care conduc spre un rezultat fals. Acest lucru este cauzat deseori de plasarea nofiunii fntrun context prea sirac, sau o definire deficitara care last loc ambiguitatii. Unele nofiuni pot fi considerate abstracte sau concrete in functie de contextul in care sunt folosite. De pilda nofiunea de “sentinfa” este o nofiune concret dact se refer Ia informafia inmagazinati in bucata de hartic pe care sunt inscrise deciziile judecatorului dar ea poate fi abstarcti daca desemneazi actiunea de elaborare a sentintei In logica clasic& se consideri ci erorile cauzate de nedeterminarea sferei gi conginutului unei notiuni sunt generate de faptul c& aceeasi expresie poate fi folositt cu ‘rei sensuri diferite: 1) suppositio simplex, atunci cand expresia este folosit pentru a desemna un obiect concret, existent in realitate. De pild& “Judecditorul a dat sentinta” 2) suppositio formalis, atuncicind cuvintele servese drept nume pentru 0 intreaga clasi de obiecte. De pilda “Judecitorul este un element esential al sistemului de drept roménesc”” 3) Suppositio materialis, cand numele este dat expresiei lingvistice a notiunii De pilda “Judecatorul este un substantiv format din unsprezece litere”. Erorile cele mai curente survin in urma confuziei dintre supositio simplex si supositio formalis. Datorith acestui fapt trebuie ca nofiunea folositd sX aibii o denotatic bine determinata. Comparand doua propozitii ~ “Toate merele din acest sac céntaresc 70 de kilograme” si “Toate merele din acest sac cAntarese 200 de grame” observa c& in dou propozitii cu structura lingvisticd identic& ne putem referi in primul caz la 0 nofiune cu infeles colectiv (un agregat) iar in al doilea la fiecare element in parte al acestui agregat, la caracteristicile unei clase.Erori freevente sunt cauzate si de nojiunile “confuze”, vagi, imprecise. Atunci cfd o lege statueaz unele indatoriri sau avantaje acordate “tinerilor” este destul de grew si determindm in special limita superioara de varsti a celor care pot fi considerati eri”. Operafii logice asupra nofiw Prin operafii logice se inteleg derivari ale unor notiuni din alte nofiuni. Prin intermediul operafiiloor logice se construies¢ noi nofiuni, Sunt posibile urmatoarele forme de operafii logice: Definitia, specificarea, generalizarea, diviziunea, clasificarea, diferenfierea, integrarea, analiza, sinteza. Definigia este operatia logic& prin care se indic& notele caracteristice ale unei nofitni, care o deosebesc de oricare alté notiune juridica, Ea reprezinta un mijloc pentru delimitarea si ordonarea obiectelor. A defini inseamni a determina dor notele esentiale ale realititii definite. Structura definitiei Definitile sunt exprimate sub forma unor propoziti care confin urmitoarcle elemente: a) un termen de definit, numit pe scurt definitul (definiendum); ») o parte prin care se defineste numit& definitorul (definiens); ©) orelatie de echivalenga a semnificatilor intre cele doua parti, relafia de definitie. Procedee de definire Definirea termenilor juridici se poate efectua in mai multe feluri: a) prin exemplificare, cand se specifici un obiect din extensia termenului, De pilda “Viciu de consimfimant este, de exemplu dolul”, b) prin enumerare, in care definitorul indic& toate obiectele cunoscute din clasa definitului. De pilda “fapta prin care s-a pricinuit integritiji corporale sau sindtafii o vitimare care necesiti pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile, sau care aprodus vreuna din urmitoarele consecinfe: pierderea ‘unui simf sau organ, incetarea funcfiondrii acestora, o infirmitate permanent fizicd sau psihic&, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a viefii persoanei” (vatimarea corporald grav prevaizuti de art. 182 alin 1 C. pen.) ©) prin indicare, cand se arati obiectul printr-un gest oarecare si se foloseste una din expresiile. “acesta este un...”, “in fa avem un...”, “iat un...”. De pilda: “fapta inculpatului este o infractiune de furt” 4) prin sinonimie, cand se defineste un termen prin alt termen, care posed acelasi infeles. De pild’ adagiul este 0 maxima sau decretul este 0 lege. Desi este practicati deseori, definifia prin sinonime nu este satisfiicdtoare, intrucat se poate ajunge la eroarea logic& cunoscuta sub numele de “cere in definitie” sau definitie circular ©) prin stipulare, atunci cénd se determin semnificayia unui cuvéint pentru viitor, sau intr-un context specific Jintr-un text de lege sau intr-o lucrare de jurusprudenfa): “prin x vom injelege...”. Uneori definitia stipulativa se face prin crearea unui cuvnt noi iar alteori prin acordarea de noi semnificafii unui ‘cuvant sau nofiuni existente in momentul respectiv. Noul cuvéint apare printr-o conventie terminologic&. {) prin gen proxim si diferent specified. Accast& definitie se face prin urmitoarele operafi~ introducerea termenului de definit int-un termen care este genul siu, tindind seama de asemindrile cu alti termeni; - diferenticrea termenului de ceilalti termeni inclusi in gen prin stabilirea deosebirilor sau diferenfelor. Acest procedeu presupune stabilirea unor relafii de subordonare si, respectiv, coordonare. Definitia prin gen si diferenja trebuie sa satisfacd urmatoarele cerinfe: - genul sé fie proxim, adic supraordonat imediat. - Diferenta si fie specific’, adic& si constea intr-o noti proprie care si deosebeasc& definitul de celelalte specii incluse in genul proxim Un termen poate fi ineclus, in mod succesiv, in gemuri proxime diferite si poate poseda mai multe diferente specifice. Categoriile nu pot fi definite prin acest procedeu pentru c& cle nu au un gen proxim. Regul ale definirii corecte. Definitia este guvernati de urmatoarele regul 1, Regula adecwarit Definitorul si definitul trebuie sp fie exprimati prin termeni coextensivi, sfera definitorului trebuind si coincida perfect cu cea a definitului. Aceast& regula poate fi inclcata in patru situafi: atunci cdnd sfera definitorului este prea largii, atunci cdnd ea este prea ingusta, cAnd sferele definitorului si definitului se intresecteaza gi atunci cind ele se exclud total. 2. Regula ireflexivitayit Definitorul si nu repete definitul in acest caz definifia este tautologic’. Desi pare tautologica definitia prin sinonime nu este o definitie circulara pentru cea este explicarea unui cuvéint necunoseut prin unul cunoscut. 3. Regula asimetriei ‘Tremenul definitor si-nu se sprijine pe termenul definit ci si fie un termen independent de acesta. In caz contrar definifia est circular iar eroarea se numeste cere vicios. 4, Regula claritiit si univocitayit Definitorul s& confind numai cuvinte cunoscute altfel comitem eroarea logiucd cunoscuta sub numele de “ignotum per ignotum’” sau cu alte cuvinte explic&m un termen necunoscut prin altul tot necunoscut. Pentru a fi eficienti definitia trebuie si contin termeni univoci si mu ambigui, si nu recurgai la metafore si la expresii figurate ci si indice precis notele caracteristice ale definitorului. 5. Regula formei afirmative Definitorul trebuie si indice ce este definitul nu ce nu este. Aceasta inseamn c& definitia nu trebuie sit fie negativa. in gandirea juridica se utilizeazA urmatoarele genuri de definitii - definitiilegale + definitii doctrinare - definitii de aplicare Definiiite legate au drept autori legiuitorii si sunt impuse obligatoriu neputind fi neglijate sau modificat. Definitiile doctrinare au drept autori teoreticienii gi sunt propuse fiind supuse argumentirii, Ele se mai numese si opinabile pentru ciipot fi contestate gi modificate. Definiiile de aplicare au drept autori practicienii dreptului si in special judecatorii putand fi admisibile sau nu. Ele sunt acele definiii elaborate pentru calificarea unor fapte si incadrarea lor intr-un articol de lege: 10Specificarea Specificarea este operatia logic’ prin care se construieste specia dintr-un gen al stu, Prin aceastd operatie se realizeaza trecerea de la un termen dat la un termen subordonat care, din aceast& cauzii, are o extensiune mai micd. De pild& se trece de la termenul “hotirare judecdtoreasca” la cel de “sentinga” care are o extensiune mai kmic& desemnind hotdrarile judecatoresti pronunfate in prima instanta. Generalizarea Generalizarea este operatia logicd prin care se construieste genul dintr-o specie a sa, Prin aceasti operafie se ajunge la un tremen supraordonat care are o extensiune mai mare. De pilda se ajunge de la nofiunea de “reclamant in dosarul X” la cea de “reclamant” in general, pentru a se vedea dac& sunt indeplinite sau nu cerinfele cedurale cerute de lege pentru a fi reclamant intr-un proces. In cazul generalizarii i specificarii se folosesc operatiuni superioare realizate inst in sens invers. Pentru a realiza o inferent& corecti trebuie s& folosim doar notele definitorii adic& diferenta specifica dintre clasele respective. iziunea Diviziunea este operatia logic& prin care se descompune genul in speciile sale. De pilda tremenul “drept” se descompune in “drept public” si “drept privat”, termenul de “qulitate” se descompune in “nulitate relativa” si “nulitate absoluta”. Un exemplu tipaic de diviziune este cea realizata in partea special a codului penal unde infracfiunile sunt divizate in unsprezece titluri cere la randul lor sunt impirfite in mai multe clase de infractiuni particulare. Clasificarea Clasificarea este operatia logic’ prin care se alc&tuieste genul din speciile sale. Ea consti in gruparea obiectelor in mulimi. De pildd eroarea, dolul, violenfa si leziunea formeaz impreuni clasa viciilor de consimyimént. Clasificarea inseamna gruparea obiectelor in clase dupa unele criterii, int-o ordine icrarhicd si intr-un tot unitar si organic, astfel ca fiecare clas& si ocupe un anumit loc, in conexiune cu celelalte clase. ‘in opera de calificare juridic& efectuata de legiuitor in alc&tuirea codurilor de legi diviziunea si clasificarea reprezint& operatiuni esenfiale de sistematizare si realizare a unui sistem juridic logic gi coerent. Diferentierea Diferentierea este operatia logica prin care se construieste dintr-un termen care se refera la un intreg un tremen care se refer la una dintre pirfile intregului. De pilda in acest fel se explica formarea dezmembramintelor dreptului de proprictate (uzufructul, uzul, abitatia si superficia). Proprietatea poate fi dezmembratl pind la punctul refinerii de edtre proprietar numai a dreptului de a dispune ceca ce fi ‘rimane in acel moment fiind proprietatea nuda. Integrarea Integrarea este operatia logic& prin care se construieste dintr-un termen care se referd la una dintre parfile unui intreg un termen care se referdi la un intreg. -- Analiza Analiza este operatia logica prin care se construieste din termenul care se refera la ‘un intreg mulfimea termenilor care se refera la paiile sale. Sinteza ‘Sinteza este operatia logict prin care din multimea termenilor care se referd la parjile unui intreg se construieste termenul care se refers la un intreg. \ _, /\ uSUDECATA Nofiune Tudecata este 0 forma logicd care consta intr-o afirmatia sau intr-o negatic (de tipul “S este P” sau “S nu este P”) Tipuri de judecati {in logica formala tradijionala au fost studiate cu precadere judecitile de predicatie de tipul “S este P” chiar daca erau cunoscute si alte tipuri de judecati. in secolul XX atentia logicienilor s-a indreptat si in alte direct fiind construite o serie de de sisteme logice bazate pe alte tipuri de judeciti. Judecatile pot fi clasificate in urmitoarele tipuri fundamentale: a) Judecitile cognitive, care au fost studiate de logica clasicA sub denumirga de judecati de predicatie. Acestea sunt judecdfi care transmit o informatia cu 0 anumita valoare,logica, fiind transpuse de obicei sub forma unei afirmasii (De pildi: orice conventie este un act juridic). Judecatile cognitive pot fi judecdfi categorice (care afirma sau neaga predicatul despre subiect fra nici o conditie), modale (nuanteazA afirmatile prin intermediul modusului — posibil, necesar, intimplator, imposibil), ipotetice (conditioneaza relatia subiect-predicat) sau dizjunctive (au predicate alternative). ») Judecitile pragmatice relevai intenjia de a-l determina pe cel c&ruia I se adreseaza s& efectueze o actiune (fie aceasta 0 actiune practica fie un rispuns 36 verbal). Cele mai importante judectiti pragmatice sunt cele deontice, cele imperative gi cele interogative. Judecitile deontice sunt judeciti normative care statueazA o obligatie pentru subject (“Trebuie s& respecti legile”), o permisiune (“Este permis si fumezi in locurile amenajate in acest scop”), 0 interdictie (“Este interzis sa traversezi starda prin locuri nemarcate”). Normele enuntate pot fi juridice, etice, estetice, ete. Judecifite imperative transmit un ordin sau un indemn (“Sa fii un student silitor!”, “Vino aici!”). Judecifite interogative cer un rspuns din partea subiectului (“Cine a furat ‘masina?”, “Cum te cheama?”). c) Judecitile axiologice au intenjia de a oferi o apreciere valoric’, de a situa subiectul pe o scari de valori (“X este un om bun”, “Logica este utila”, “Acest tablou este frumos”). in functie de sistemul de valori adoptat aceste judecati pot fi considerate adecvate sau false. O specia judecatilor axiologice sunt judecatile de gust. Forme de judeci{i cognitive Orice judecata cognitiva poate fi affrmativa (A este B) sau negativd (A nu este B). De asemenea o judecata mai poate fi: universald (daca A este afirmat sau negat de citre un B in intreaga sa sferi:"Toji A sunt B”, “Nici un A nu este B”) sau particular& (daca A este afirmat sau negat de catre B doar intr-o parte a sferei sale: “Unii A sunt B”, “Unii A nu sunt B”). Pornind de la aceste clasificdri, prin combinarea lor, putem spune c& judecaile imbracd urmitoarele forme: - universal-afirmative; - universal-negative; - particular-afirmative; - particular-negative Fiecare propozite, indiferent de forma poate fi adevatrata sau falsa. 12in scop mnemotehnic, in perioada Evului Mediu, propozifiile universal-afirmative au fost notate cu litera A iar cele particular-afirmative cu litera Lpornindu-se de la primele vocale ale cuvantului Aflrmo. in mod similar propozitiile universal-negative au fost notate cu litera E iar cele particular-negative cu litera O, pornindu-se de la primele vocale din cuvantul nEgO. Din aceasta cauza silogistica judeciilor de predicatie cognitive a fost numit& uneori §isilogistica judecatilor ATEO, Judecati si adevar ‘Adeviirul a fost definit de Aristotel in termenii urmatori: “A enunja c& ceca ce este nu este sau c& ceea ce mu este este, constituie o propozitie fals’; dimpotriva, 0 enunjare adeviratd este aceea prin care spunem c& este ceea ce este si ci nu este ceca ce nu este”. Nu trebuie insa s& confundim adevarul logic cu cel factual. O propozitie poate sii respecte cerinfele validitatiilogice dar totusi si fie falsi din punct de vedere factual De asemenea 0 propozitie poate s& fie adeviratd pentru o persoani i falsli pentru alta, Propozifia “Ploaia este folositoare” este adevarati pentru agricultori dar nu si pentru orliseni iar in caul primilor nu este adevarati daca vorbim de ploi abundente care cauzeazi inundatii.Dacd spunem “X a murit in data Y” aceasta afirmatie poate fi adevirata sau falsa in functie de circumstante si de modul in care este definit moartea pentru c& din punet de vedere medical moartea clinic& se identific8 cu moartea creierului, dar in acest caz organismul mai poate fi menfinut in viaf& iar moartea biologic’ sau |juridica va avea loc doar atunci cand organismul este deconectat de la aparatele care il jin {n viaga (din acel moment va fi intocmit certificatul de deces si se poate trece la deschiderea succesiunii). O propozitie care este vadit falsa la o simpla analiza a cuvintelor care 0 compun (de pilda propozitia “Elefantul este o pasire”) este o propozitic inconsistenta. Pentru a proba falsitatea unei propozifii de acest tip este suficient sisi analizim semnificatia fiecairui termen. Validitatea altor propozitii poate fi dovediti doar atunci cénd le raportam la realitate sau la un punct de refering’. Cand spunem “Infractorul este inalt” avem de-a face cu o nofiune ambigua (fuzzy), cea de “inalt”. Pentru un om de 1,60 m, a fi inalt inseamna si ai mai mult de 1,70 m in timp ce pentru un om de 1,90 criteriile de determinare a inalfimii au o stachetti mai ridicata. Alle tipuri de judecati cognitive in logica juridicd sunt cunoscute gi alte tipuri de judecati cognitive decat cele ‘categorie (de tipul “S este P”), printre care cele mai importante sunt urmatoarele: « Judecitile modale. Acestea sunt judecki rezultate prin modificarea unei jjudecati categorice prin modalizarea verbului ori a intregii forme ( De pilda: 39 “Infractiunea este posibil omor”, “Infractiunea este necesar omor” “Infractiunea este intimplitor omor”, etc) + Judecajile ipotetice. Acestea sunt acele judeciti in care relatia dintre subiect gi predicat este conditionata. (De pild&: dacd este vinovat atunci trebuie pedepsit”). Judecafile ipotetice pot fi exclusive, atunci cénd conditia este suficienté i necesaré pentru consecinf, iar consecinga ¢ necesara si suficient& pentru condifie (de tipul “Atunci si numai atunci...”) sau neexclusive, atunci cfind conditia este suficienti pentru consecina iar consecinta este necesara pentru conditie. + Judecitile disjunctive, Acestea sunt acele judecati care pun dou’ sau mai multe predicate ca alternative pentru subiect din care doar o variant esteadevairata (A este B sau C) Spunem ci facem un rafionament sau o inferent cdnd determindm valoarea de adeviir a unei judecati cu ajutorul altor judecati. Prin intermediul rafionamentului fumizim temejurile in virtutea cdrora considerém anumite judecdti ca fiind adevarate sau false (temeiurile pentru acceptarea sau respingera lor). Judecata intemeiati pe cale de rafionament se numeste coneluzie iar judecttile oferite drept temei pentru concluzie se numese premise. Rationamentul este un ansamblu de judecii dintre care una, numita concluzie, este sustinutd de celelalte, numite premise, Un rafionamemt este valid din punet de vedere logic dact adevarul premiselor lui garanteazi adevarul concluziei. Deci daca toate premisele sunt adevarate atunci concluzia nu poate fi falsa. intre premise si concluzie trebuei si existe o relatie logic& ‘cunoscuta sun denumirea de consecina sau decurgere logical. inferenta sau rafionamentul urmeazi dou’ cdi: © De la particular la general ~ inductia * De la general la particular — deducfia, demonstrafia rafiocinajia sau silogismul, Rationamentul juridic este mentionat ex. Lege in materie de prezumfii in art 1199 C. civ. care autorizeaza pe judecator “sa tragi consecinfe de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”. Rafionamental juridic mengionat de legiuitor se numeste ddeductie, pentru cc pomeste de la 0 “universala” care este legea, aplicabita tuturor indivizilor si ajunge la o situatie particulara, Inductia Inductia este o inferenfa de trecere, prin rationament, de la judecati care descriu cazuri singulare la judecati generale. Acest tip de rationament este folosit de pild in activitatea de claborare a legilor in care se trece de la analiza faptelor sociale individuale Ja generalizarea lor pentru elaborarea unei legi universal valabile Inferengele inductive nu au o valoare de adevar absolut ele avand coneluzii probabile. \ Inducfiile sunt de dou feluri: de la particular la general si de la particular la particular. Inferenjele de la particular la general sunt de fapt generaliziri. Inductia de asest dj tip poate fi: © Completa, cand trecerea de 1a particular la general se face in cadrul unei clase Ceten finite de obiecte. Ea presupune examinarea fiectirui obiect al clasei, constaterea ca fiecare obiect al clasei posed aceesi proprietate gi concluzia ci tot clasa posed proprietatea. # Incompleté, atunci cand clasa conjine un numa foarte mare de obiecte, uneori chiar infinitt, Concluzia este in acest caz incertd aea find doar probabil adevarati pentru ci datele de la care se pomeste sunt doar un esantion ce poate fi sau nu reprezentativ. Inductia de la particular la particular poate fi de dou’ tipuri: * Transductia, care se deruleaza de la singular la singular daca exista o idee mediatoare, una sau mai multe proprietafi importante comune. + Analogia, care se caracterizeaza prin faptul cA transferarea Propriti de a un obiect Ia altul se face pe baza relatiei de asemanare dintre obiecte. In acest caz obiectele au insusiri comune si insusiri diferite iar intre dfertele insusiri ale aceluiasi obiect existd relafii de dependent. Atunci end insusirile comune 14prevaleaz’ putem presupune ci in situatii similare cele doua obiecte vor reacfiona similar. Pornind de la analiza rationamentelor inductive John Stuart Mill a sistematizat urmitoarele metode inductive: —__ © Metoda concordanjei. Pottivit acestei metode , dac& exist& o serie de cazuri ale unui fenomen si dac& aceste cazuri, avand numai o circumstanf’i comund, concorda intr-o singura situafie, atunci aceasta este cauza sau efectul fenomenul. © Metoda diferentei, Potrivit acestei metode, daca un caz in care un fenomen este prezent si un caz in care fenomenul este absent au aceleafi circumstante, {n afard de una, care apare in primul caz gi dispare in al doilea, atunci aceasta iprejurare este cauza sau efectul fenomenului. * Metoda combinata a concordantei si diferenfei, Potrivit acestei metode, dact dou sau mai multe cazuri de aparitie a fenomenului cercetat au o singura circumstanfé comund, in timp ce dou sau mai multe cazuri asemanitoare cu primele au in comun doar absenfa acestei circumstanfe, atunci circumstana prin care cele dou grupuri de cazuri diferd este efectul sau cauza fenomenului. ‘* Metoda variatitlor concomitente. Pottivit acestei metode, un fenomen care variaza intr-un anumit loc de fiecare dati cénd un alt fenomen variazi la fel este o cauzi sau un efect al acestui fenomen. © Metoda rdmésifelor. Pottivit acestei metode, daca se scade dintr-un fenomen partea cu privire la care se stie c& este efectul unor antecedente atunci restul fenomenului este efectul antecedentelor rimase. - Silogismal Dupa Aristotel, silogismul este “o vorbire in care, daca ceva a fost dat altceva decat datul urmeazi cu necesitate din ceea ce a fost dat”. in logica general s-a incetaenit practica de a numi silogisme, fajionamentele ,ndiferent de forma acestora. De pilda: “Toti hofii produc pagube Uni infractori sunt hoti Deci unii infractori produc pagube. ‘Silogismul poate fi definit ca un rafionamentin SEE care au un termen comun se deduce o judecati de asemenea categoricd, ce are ca termeni termenii necomuni ai primelor. El prezint& urmatoarea structura: + Termenul mediu, care este termenul comun al celor dou’ premise (in exemplul nostru “hofii”). El nu apare in concluzi ‘+ Termenii extremi, care sunt termenii care apar in concluzie gi in cate una din cele doua premise. Extremul care in concluzie joacd rolul de predicat se numeste fermen major al silogismului (in exemplul nostru — “produc pagube”). Extremul care joaca rol de subiect in concluzie se numeste termenul minor al silogismului (in exemplul nostru “unii infractori”). Premisa major este premisa care confine predicatul concluziei, adic’ termenul major al silogismului iar premisa minoré este cea care confine termenul minor. Dup’ 15‘cum am mai ardtat concluzia are drept subiect si predicat termenii necomuni ai premiselor si nu va confine termenul comun, care este doar un element de legaitura intre cele doua propozitii logice. Silogismul este o inferenti mediati, intrucat stabilirea legaturii enunfate in concluzie antre cei doi membri extremi se face prin intermediul termenului mediu. Pentru a fi valid silogismul trebuie formulat avanduse in vedere urmatoarele legi generale de validitate: * Un silogism contine trei termeni si numai trei, Atunci cand unul dintre termenii silogismului este luat in acceptiuni diferite in cadrul celor doud premise avem de-a face cu eroarea numitS quatermum terminorum sau _ impatrirea termenilor, « Termenul mediu trebuie sa fie distribuit. Un termen este distribuit atunci cand cuprinde intreaga clas a nofiunii pe care o reflect. Dacd termenml ‘mediu nu ar fi distribuit in ambele premise el nu ar realiza legatura intre extremi si nu am putea desprinde cu necesitate nici o concluzie. + Nici unul dintre cei doi extremi nu poate fi distribuit in conelucie, dacit nu a fost distribuit in premisa in care apare. Daci se incalc& aceasta lege in privinta unuia sau altuia dintre termenii extremi ai silogismului se poate ajunge la eroarea logic a extinderii ilicite a minorului respectiv majorului (eroarea majorlui ilicit sau a minorului ilicit) De aici rezult& cd nici un termen ‘nu poate avea in coneluzie o extensie mai mare decat in premise. © Cel putin o premisa trebuie si fie afirmativa. De aici rezult& c& din doug premise negative nu rezultl nici 0 concluzie gi c& nu existi un silogism valid cu ambele premise negative. * Cel putin o premisa trebuie sit fie universalt. Din aceasta lege rezulti ca din doui premise particulare nu rezuitd nici o concluzie si c& nu exist silogism valid cu ambele premise particulare. © Cand ambele premise sunt afirmative, concluzia nu poate fi decat

You might also like

• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  From Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (5819)
• The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  

  From Everand

  The Gifts of Imperfection: Let Go of Who You Think You're Supposed to Be and Embrace Who You Are

  Brené Brown

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1092)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  From Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (845)
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Principles: Life and Work

  

  From Everand

  Principles: Life and Work

  Ray Dalio

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (609)
• The Glass Castle: A Memoir

  

  From Everand

  The Glass Castle: A Memoir

  Jeannette Walls

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1717)
• Grit: The Power of Passion and Perseverance

  

  From Everand

  Grit: The Power of Passion and Perseverance

  Angela Duckworth

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (590)
• Sing, Unburied, Sing: A Novel

  

  From Everand

  Sing, Unburied, Sing: A Novel

  Jesmyn Ward

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1104)
• Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  

  From Everand

  Hidden Figures: The American Dream and the Untold Story of the Black Women Mathematicians Who Helped Win the Space Race

  Margot Lee Shetterly

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (897)
• Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  

  From Everand

  Shoe Dog: A Memoir by the Creator of Nike

  Phil Knight

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (540)
• The Perks of Being a Wallflower

  

  From Everand

  The Perks of Being a Wallflower

  Stephen Chbosky

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2104)
• The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  

  From Everand

  The Hard Thing About Hard Things: Building a Business When There Are No Easy Answers

  Ben Horowitz

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (348)
• Bad Feminist: Essays

  

  From Everand

  Bad Feminist: Essays

  Roxane Gay

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1018)
• Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  

  From Everand

  Elon Musk: Tesla, SpaceX, and the Quest for a Fantastic Future

  Ashlee Vance

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (474)
• Her Body and Other Parties: Stories

  

  From Everand

  Her Body and Other Parties: Stories

  Carmen Maria Machado

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (822)
• The Outsider: A Novel

  

  From Everand

  The Outsider: A Novel

  Stephen King

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1866)
• The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  

  From Everand

  The Emperor of All Maladies: A Biography of Cancer

  Siddhartha Mukherjee

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (271)
• The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  

  From Everand

  The Sympathizer: A Novel (Pulitzer Prize for Fiction)

  Viet Thanh Nguyen

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (122)
• Angela's Ashes: A Memoir

  

  From Everand

  Angela's Ashes: A Memoir

  Frank McCourt

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (441)
• Brooklyn: A Novel

  

  From Everand

  Brooklyn: A Novel

  Colm Toibin

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (1947)
• The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  

  From Everand

  The Little Book of Hygge: Danish Secrets to Happy Living

  Meik Wiking

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (401)
• A Man Called Ove: A Novel

  

  From Everand

  A Man Called Ove: A Novel

  Fredrik Backman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (4770)
• The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  

  From Everand

  The World Is Flat 3.0: A Brief History of the Twenty-first Century

  Thomas L. Friedman

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2259)
• Steve Jobs

  

  From Everand

  Steve Jobs

  Walter Isaacson

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (808)
• The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  

  From Everand

  The Yellow House: A Memoir (2019 National Book Award Winner)

  Sarah M. Broom

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (98)
• Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  

  From Everand

  Devil in the Grove: Thurgood Marshall, the Groveland Boys, and the Dawn of a New America

  Gilbert King

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (266)
• The Art of Racing in the Rain: A Novel

  

  From Everand

  The Art of Racing in the Rain: A Novel

  Garth Stein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (4208)
• A Tree Grows in Brooklyn

  

  From Everand

  A Tree Grows in Brooklyn

  Betty Smith

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (1929)
• Yes Please

  

  From Everand

  Yes Please

  Amy Poehler

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (1902)
• A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  

  From Everand

  A Heartbreaking Work Of Staggering Genius: A Memoir Based on a True Story

  Dave Eggers

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (231)
• Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  

  From Everand

  Team of Rivals: The Political Genius of Abraham Lincoln

  Doris Kearns Goodwin

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (234)
• The Woman in Cabin 10

  

  From Everand

  The Woman in Cabin 10

  Ruth Ware

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (2522)
• Fear: Trump in the White House

  

  From Everand

  Fear: Trump in the White House

  Bob Woodward

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (738)
• Wolf Hall: A Novel

  

  From Everand

  Wolf Hall: A Novel

  Hilary Mantel

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (3811)
• John Adams

  

  From Everand

  John Adams

  David McCullough

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (2409)
• On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  

  From Everand

  On Fire: The (Burning) Case for a Green New Deal

  Naomi Klein

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (74)
• The Light Between Oceans: A Novel

  

  From Everand

  The Light Between Oceans: A Novel

  M.L. Stedman

  Rating: 4.5 out of 5 stars

  4.5/5 (789)
• Manhattan Beach: A Novel

  

  From Everand

  Manhattan Beach: A Novel

  Jennifer Egan

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (792)
• The Constant Gardener: A Novel

  

  From Everand

  The Constant Gardener: A Novel

  John le Carré

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (104)
• The Unwinding: An Inner History of the New America

  

  From Everand

  The Unwinding: An Inner History of the New America

  George Packer

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (45)
• Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  

  From Everand

  Rise of ISIS: A Threat We Can't Ignore

  Jay Sekulow

  Rating: 3.5 out of 5 stars

  3.5/5 (137)
• Little Women

  

  From Everand

  Little Women

  Louisa May Alcott

  Rating: 4 out of 5 stars

  4/5 (104)
• După Casă La Mândra - Re M

  

  Document2 pages

  După Casă La Mândra - Re M

  radian_anmb

  No ratings yet
• Using Sim Kit

  

  Document10 pages

  Using Sim Kit

  radian_anmb

  No ratings yet
• OpenMap Development p2

  

  Document72 pages

  OpenMap Development p2

  radian_anmb

  No ratings yet
• OpenMap Development

  

  Document113 pages

  OpenMap Development

  radian_anmb

  No ratings yet